NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Definiție:

A se mișca și a avea o bună postură sunt o necesitate a ființei vii de a fi în mișcare, de a-și
mobiliza toate părțile corpului prin mișcări coordonate, de a păstra diferitele părți ale corpului
într-o poziție care să permită eficacitatea funcțiilor organismului.
Circulația sângelui este favorizată de mișcările și activitățile fizice.

I. Independența în satisfacerea nevoii

Menținerea independenței mișcării corpului și a bunei posturi este determinată de integritatea

aparatului locomotor (sistem osos și muscular), a sistemului nervos și a aparatului vestibular.
Oasele acționează ca pârghii, având rol fundamental în realizarea mișcărilor. Mușchii acționează
prin proărietățile lor: excitabilitate, contractibilitate, elasticitate. Aparatul vestibular menține
echilibrul static și dinamic al corpului.
Sistemul nervos – cerebelul –, alături de aparatul vestibular, contribuie la reglarea echilibrului,
dar reglează totodată și tonusul muscular și mișcări fine.

Factori care influențează satisfacerea nevoii

Factori biologici:
- Vârsta și dezvoltarea: copilul mic are mișcările mai puțin coorodonate, dobândindu-și
controlul pe măsură ce înaintează în vârstă; copilul este foarte activ, se mobilizează și ia
tot felul de poziții;
- Adultul este activ, în deplinătatea puterii, dă suplețe mișcărilor, le coordonează;
- Vârstnicul are forța fizică redusă, la fel agilitatea, rămâne totuși activ în exerciții
moderate
- Constituția și capacitățile fizice: influențează intensitatea efortului fizic pe care îl depune
individul
Factori psihologici:
- Emoțiile: pot fi exprimate prin mișcări ale corpului; pulsul și tensiunea arterială se
modifică în raport cu emoțiile, stresul, teama
- Personalitatea: temperamentul determină ca individul să fie mai activ, înflăcărat, sau
calm, grav
Factori sociologici:
- Cultura: individul practică activități fizice, adoptă diferite posturi în viața cotidiană, în
funcție de societatea în care trăiește
- Rolurile sociale: în societate, individul poate îndeplini activități ce impun un efort fizic
mai mare sau mai mic, pe care să-l compenseze prin rezistență fizică și ore suficiente de
repaos
- Organizarea socială: fiecare societate are legi și regulamente pentru ca individul să-și
mențină sănătatea, chiar dacă depune un efort deosebit. Societatea organizeză activități
pentru petrecerea timuplui liber, în mișcare și agrement
- Tradițiile, religia: individul poate lua posturi acceptate, legate de obiceiuri, tradiții sau
obiceiuri religioase
Manifestări de independență
Postura adecvată (sau atitudinea):
- Funcția corpului omenesc, bazată pe acțiunea sinergică și coordonată a elementelor
aparatului locomotor și a sistemul nervos, cu ajutorul cărora se menține stabilitatea,
echilibrul și raporturi constante între corp și mediu și între diferite segmente ale corpului
- În picioare (ortostatism):
- Capul drept înainte
- Spatele drept
- Brațele pe lângă corp
- Șoldurile, gambele drepte
- Piciorul în unghi de 90° cu gamba
- Șezând:
- Capul drept
- Spatele drept, rezemat
- Brațele sprijinite
- Coapsele orizontale
- Gambele verticale
- Piciorul în unghi de 90° cu gamba, sprijinit pe podea
- Culcat (clinostatism):
- Decubit dorsal (pe spate)
- Decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
- Decubit ventral (pe abdomen)
Mișcări adecvate:
- Tipuri de mișcări:
- Abducție – mișcări de îndepărtare față de axul median al corpului
- Adducție – mișcări de apropiere față de axul median al corpului
- Flexie/extensie – mișcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente
apropiate (braț-antebraț, gambă-coapsă)
- Rotație – mișcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului
care se deplasează
- Pronație/supinație – pronația este mișcarea de rotire a mâinii, prin care palma
privește în jos, iar supinația este mișcarea inversă; la picior, palma privește
lateral, cu marginea externă ridicată – pronație, invers fiind supinația
- Circumducție – mișcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abducția și
le asociază cu rotația
- Exerciții fizice: - sunt activități fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăți randamentul
muscular și circulația
- Active – executate de către individ
- Pasive – mișcări ale articulațiilor, executate de către o altă persoană
- Izomerice – contracții musculare în care lungimea mușchiului rămâne
neschimbată, crescând numai tensiunea sa (exemplu: contracția mușchilor
pentru menținerea poziției corpului)
- De rezistență – exerciții fizice în care crește tonusul muscular
- A. Caracteristicile exercițiilor: coordonate, armonioase, complete
- B. Execuție – a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se așeza
pe vine, a îngenunchia, a ridica greutăți, a apuca obiecte
Tensiune arterială:
- Se modifică în raport cu efortul depus
Puls:
- Crește frecvența și amplitudinea lui, în funcție de intensitatea efortului

Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței mișcării

- Stabilește împreună cu pacientul nevoile de exercițu fizic
- Planifică un program de exerciții moderate, adaptat capacității fizice are pacientului
- Învață pacientul să folosească tehnici de destindere și relaxare
- Educă pacientul să evite tabagismul, masele copioase, surplusul de greutate

II. Depedența în satisfacerea nevoii

Probleme de dependență:
1. Imobilitate
2. Hiperactivitate
3. Necoordonarea mișcărilor
4. Postură inadecvată
5. Ciurculație inadecvată
6. Refuzul de a face activități
7. Edeme ale membrelor

1. Imobilitatea
Aceasta reprezintă o diminuare sau o restricție a mișcării, fiind recomandată, adesea, ca metodă
terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme și boli organice

Surse de dificultate care determină imobilizarea

Surse de ordin fizic:
- Alterarea centrilor nervoși (AVC)
- Alterarea integrității aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxații)
- Piedici ale mișcării (pansamente, aparat gipsat, extensia continuă)
- Dezechilibre – durerea
Surse de prdin psihologic:
- Tulburările de gândire, anxietate, stres, pierderea, separarea
Surse de ordin sociologic:
- Eșecul
- Izolarea
Lipsa cunoașterii:
- Cunoașterea de sine, alții și despre mediul înconjurător

Manifestări de dependență
Dificultate de deplasare:
- A se ridica
- A se așeza
- A merge
Diminuarea sau absența mișcării:
- Prezența parezelor (mono, para, tetra pareze sau paralizii)
- Prezența paraliziilor
Atonie musculară:
- Scăderea tonusului muscular
Atrofie musculară:
- Diminuarea volumului mușchiulie, a contractibilității sale
Hipertrofie musculară:
- Mărirea volumului unui mușchi
Contractura musculară:
- Contracție involnutară și permanentă a unuia sau mai multor mușchi care determină o
poziție inadecvată
Râs sardonic (tetanos):
- Contracția mușchilor masticatori determină trismus și „râsul sardonic”
Anchiloză:
- Diminuarea sau imposibilitatea mișcării unei articulații
Crampă:
- Contracție spasmodică involuntară și dureroasă a unuia sau a mai multor mușchi (molet,
picior) cauzată de o poziție incomodă, de conpresiunea unui nerv sau a deficitului de
calciu
Escară de decubit:
- Ulcerații ale pielii
Diminuearea interesului:
- Tulburările psihice pot determina lipsa interesului pantru mișcare, menținerea timp
îndelungat a unei stări de imobilitate

-Intervențiile asistentei-
Pacientul să aibă tonusul muscular și forța musculară păstrată:
- Planifică un program de exerciții, îm fincție de cauza imobilizării și de capacitatea
pacientului
Pacinetul să-și mențină integritatea tegumentelor și a activității articulare:
- Schimbă poziția pacientului la fiecare 2 ore
- Masează regiunile predispuse la escare, pudrează cu talc
- Efectuează exerciții pasive, la fiecare 2 ore
- Invață pacientul care este postura adecvată și cum să efectueze exerciții musculare active
Pacinetul să-și mențină funcția respiratorie:
- Invață pacientul:
- Să facă exerciții de respirație profunde
- Să tușească și să indepărteze secrețiile
- Administrează medicația prescrisă de medic
Pacientul să fie echilibrat psihic:
- Pregătește psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire
- Redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare și că își va putea
relua mersul
Pacinetul să-și mențină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale:
- Suplinește pacientul în satisfacerea nevoilor sare, îl servește la pat cu cele necesare
 2. Hiperactivitatea
Această problemă de dependență constă în creșterea ritmului mișcărilor și a activităților
individului, determinată de instabilitatea emoțională și de peirdere a ideilor.

Sursele de dificultate
Surse de ordin fizic:
- Dezechilibre endocrine
- Reacții medicamentoase, alcoolism
Surse de ordin psihologic:
- Senilitate, tulburări de gândore
- Separație, criză, pierdere
Lipsa cunoșterii:
- Lipsa cunoașterii de sine

Manifestări de dependență
Vorbire caracteristică:
- Vorbește mult, precipitat
Pacientul reacționează la toți stimulii:
- Stimuli luminoși, auditivi, din mediul extern, cât și stimuli interni; ei determină reacții
din partea bolnavului
Mișcări caracteristice:
- Mișcări rapide, frecvente
Spasme:
- Contracție involuntară a unuia sau mai multor mușchi
Ticuri:
- Mișcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braț sau ale unui picior
Manie:
- Psihoză caracterizată printr-o stare de excitație, în special, în sfera afectivității cunoșterii
și activității; bolnavul este neliniștit, tulburent; datorită ritmului rapid de desfășurare a
activității sale, nu duce nimic la îndeplinire din ceea ce plănuiește
Euforie:
- Bună dispoziție, de obicei, nemotivată

-Intervențiile asistentei-
Pacientul să prezinte mobilitate normală:
- Înlătură stimuli din mediul înconjurător (asigură semiobscuritatea încăperii, izolare
fonică, reducerea numărului de vizitatori)
- Asigură condiții ca bolnavul să facă băi călduțe, să consume lichide la temperatură
moderată
Pacientul să-și mențină integritatea fizică:
- Supraveghează permanent pacientul, paentru a nu se răni
- Înlătură obiectele contondente
- Aplică contrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămasă de protecție)
- Administrează tratamentul tranchilizant prescris de medic
 3. Necoordonarea mișcărilor
Această problemă de dependență reprezintă dificultatea sau incapacitatea individului de a-și
coordona mișcările diferitelor grupe musculare.

Sursa de dificultate
Surse de ordin fizic:
- Deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson
- Dezechilibru hidroelectrolitic
- Efect secundar al unor medicamente, droguri
Surse de ordin psihologic:
- Tulburările de gândire
- Anxietate, stres
Surse de ordin sociologic:
- Mediu neconoscut
Lipsa cunoașterii:
- Insuficiența cunoașterii de sine și a mediului înconjurător

Manifestări de dependență
Akinezie:
- Lipsa sau diminuarea mișcărilor normale
Ataxie:
- Tulburări de coordonare a mișcărilor active voluntare
Convulsii:
- Contracții repetate, involuntare, ale unui mușchi sau grupe de mușchi, urmate de relaxare;
contracția este instantanee
Tremurături:
- Secuse repetate, invuluntare, ale unei părți a corpului (mâini, cap sau ale întregului corp)
Tulburări ale mersului:
- Mers târșâit, propulsiv
Dificultatea de a trece din ortostatism în poziție șezând:
Expresie facială caracteristică:
- Față rigidă

-Intervențiile asistentei-
Pacientul să fie echilibrat psihic:
- Pregătește psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire (ex: E.E.G)
Pasientul să aibă tonusul muscular adecvat activității depuse:
- Planifică un program de exerciții și de mers, în funcție de capacitatea pacientului
- Învață pacientul să utilizeze diferite aparate de susținere pentru activitățile cotidiene
- Ajută pacientul să facă băi calde, exerciții fizice, îi face masaje la nivelul extremităților
- Administrează medicație antiparkinsoniană
Pacientul să-și satisfacă toate nevoile organismului:
- Pacientul va fi ajutat să-și satisfacă nevoile organismului
 4. Postura inadecvată
Este o problemă de dependență, reprezentată de orice poziție care nu respectă principiile
poziției anatomice a corpului și care predispune individul la diferite deformări.
Pozițiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
- Oboselii, slăbiciunii musculare, anxietății, stresulșui sau durerii în cursul unor boli;
pacientul impobilizat la pat nu-și poate schimba poziția și este predispus la alterări ale
integrității pielii, la nivelul punctelor de presiune, la deformări, la complicații pulmonare;
- Modificărilor produse de boală în organism, cum ar fi contractura musculară (tetanos);
- Reacției, conștiente sau inconștiente, a individului (de exemplu, poziția cocoș de pușcă,
în meningită);
- Măsurilor profilactice în prevenirea unor complicații (de exemplu, cu membrul inferior,
ridicat pe o pernă în tromboflebită);
- Terapiei necesare vindecării (de exemplu, în cursul tratamentului fracturilor prin extensie
comună);
- Măsurilor de prim ajutor (de exemplu, în anemiile acute posthemoragice);
- Examinări endoscopice sau clinice a unor organe

Sure de dificultate
Surse de ordin fizic:
- Lezări ale oaselor și mușchilor
- Defecte de structură osoasă
- Durere, dispnee
- Orice împiedică mobilizarea (aparate, etc.)
Surse de ordin psihologic:
- Anxietate, stres
- Situație de criză, tulburări de gândire
Surse de ordin sociologic:
- Condiții de muncă inadecvate
Lipsa cunoașterii:
- Insuficienta cunoaștere de sine și a celorlalți

Manifestări de dependență
Oboseala musculară:
- Reducerea temporară a capacității foncționale a mușchiului, consecință a ctivității
excesive, prelungite
Deformări ale coloanei vertebrale:
- Cifoză (deviația coloanei vertebrale, cu o convexilitate posterioară)
- Lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale)
- Scolioză (deviația laterală a coloanei vertebrale)
Deformări ale membrelor inferioare:
- Genu valgum – deformări în care genunchii sunt apropiați, iar picioarele depărtate
- Genu varum – deformări în care genunchii sunt depărtați, în schimb picioarele sunt
apropiate
- Picior strâmb:
- Sprijinit pe antepicior (ecvin)
- Prijinit pe călcâi (talus)
 - Sprijinit pe partea externă (varus)
- Sprijinit pe partea internă (valgus)
- Picior plat – boala plantară prăbușită
Deformări ale șoldurilor:
- Luxație – ieșirea capului femural din articulația coxofemurală
Poziții inadecvate:
- Pentru examinare:
- Ginecologică – pacienta stă pe spate, cu genunchii flectați, depărtați, iar coapsele
flectate pe abdomen
- Genu-pectorală – pieptul pe plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe genunchi,
poziție utilizată pentru examenul rectoscopic
- Trendelenburg - trunchiul, membrele inferioare mai sus decât capul (poziția
asigură circulația sângelui la creier)
Poziții patogomonice:
- Sunt specifice unei boli, de exemplu, în tetanos
- Opistotonus
- Pleurostotonus
- În meningită, poziția „cocoș de pușcă” (capul în hiperextensie, iar membrele inferioare
flectate atât din articulația coxofemurală, cât și din cea a genunchiului)
Dificultate de schimbare a poziției:
- Semișezând în pat (pacienții cu dispnee)
- Decubit ventral (poziție inadecvată, când pacientul nu-și poate schimba singur poziția)
Torticolis:
- Înclinarea capului într-o parte, datorită contracturii musculaturii gâtului
Bătătură (clavus):
- Hiperkeratoză ușor reliefată, netedă

-Intervențiile asistentei-
Pacientul să aibă postură adecvată:
- Instalează pacientul în pat, respectând pozițiile anatomice ale diferitelor segmente ale
corpului
- Folosește utilajele auxiliare și de confort, pentru menținerea poziției anatomice
Pacientul să aibă o poziție care să favorizeze respirația, circulația sângelui, drenajul
secrețiilor bronșice:
- Instalează, de urgență, pacientul cu tulburări respiratorii (dispnee) în poziție semișezând
- Instalează, de urgență, pacientul cu anemie acută posthemoragică, în poziție
Trendelenburg
- Instalează pacientul cu secreție bronșică în poziție de drenaj postural
- Folosește utilaje pentru confortul pacientului, în aceste poziții
Pacientul să nu prezinte complicații ca: escare de decubit, anchiloze, contracturi:
- Schimbă poziția pacientului la interval de 2 ore
- Verifică pielea în regiunile cu proeminențe ososase, o dată cu schimbarea poziției
- Masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziției
- Asigură igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat și de corp
- Efectuează exerciții pasive și active (după caz)
- Învață pacientul care este poziția adecvată
 5. Circulația inadecvată
Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună circulație
De ordin fizic:
- Alterarea mușchiului cardiac, a pereților arteriali, venoși; obstrucții arteriale;
supraîncărcarea inimii
De ordin psihologic:
- Anxietatea, stresul, situația de criză
Lipsa cunoașterii:
- Cunoștințe insuficiente despre alimentația echilibrată, despre sine, despre alții, despre
obiceiurile dăunătoare

Manifestări de independență
Tensiunea maximă se obține în timpul sistolei ventriculare:
Tensiunea minimă se obține în timpul diastolei:
Vârsta TA max TA min
1-3 ani 75-90 50-60 mmHg
4-11 ani 90-110 60-65 mmHg
12-15 ani 100-120 60-75 mmHg
Adult 115-140 75-90 mmHg
Vârstnic Peste 150 Peste 90 mmHg
Tensiunea diferențială reprezintă diferența TA max TA min:
Ex: TA dif = TA max 140 – TA min 80 = 60 mmHg
Menținerea raportului între TA max și TA min:
TA min = TA max/2 + 1 sau 2

Manifestări de dependență
Tegumente modificate:
- Reci, palide, datorită irigării insuficiente a pielii
- Cianotice – colorație violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii
Modificări de frecvență a pulsului:
- Tahicardie = creșterea frecvenței pulsului
- Bradicardie = scăderea frecvenței pulsului
Modificări de volum al pulsului:
- Puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil
- Puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice
Modificări de ritm ale pulsului:
- Puls aritmic = pauze inegale între pulsații
- Puls dicrot = se percep două pulsații, una puternică și alta slabă, urmată de pauză
Modificări ale tensiunii arteriale:
- Hipertensiune arterială = creșterea TA peste valorile nurmale
- Hipotensiune arterială = scăderea TA sub valorile normale
- Modificări ale TS diferenâiale = variațiile TA mx și TA min nu se fac paralel
- TA diferă la segmente simetrice (braț stâng, drept)
Hipoxemie/hipoxie:
- Scăderea cantității de oxigen din sânge
- Diminuarea cantității de oxigen în țesuturi
-Intervențiile asistentei-
Pacientul să prezinte o circulație adecvată:
- Învață pacientul:
- Să întrerupă consumul de tutun, alcool
- Să aibă alimentație bogată în fructe, zarzavaturi
- Să reducă grăsimile și clorura de sodiu din alimentație
- Administrează medicația prescrisă: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice,
vasodilatatoare, hipotensoare, antianginoase, anticoagulante
- Urmărește efectul medicamentelor
- Aplică tehnici de favorizare a circulației: exerciții active, pasive, masaje
Pacientul să fie echilibrat psihic:
- Informează pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate să-
l depună, asupra importanței continuării tratamentului medicamentos