ID Design Press, Skopje, Republica Macedonia

Acces deschis Revista macedoneană de științe medicale. 2018 20 iunie; 6 (6): 1120-1125.
https://doi.org/10.3889/oamjms.2018.230
eISSN: 1857-9655
Științe dentare

Păstrarea suprafețelor plane aproximative de ghidare în proteze

scheletice parțiale amovibile

Blagoja Dastevski, Aneta Mijoska *, Biljana Kapusevska, Nikola Gigovski, Oliver Dimitrovski, Vanco Spirov, Vesna
Korunovska-Stevkovska, Marjan Petkov

Facultatea de Medicină Dentară, Ss. Universitatea Cyril și Methodius din Skopje, Skopje, Republica Macedonia

Abstract

Citare: Dastevski B, Mijoska A, Kapusevska B, Gigovski FUNDAL: Morfologia dintelui de reținere nu corespunde deseori cu proiectarea cerută; prin urmare, există adesea o indicație pentru
N, Dimitrovski O, Spirov V, Korunovska Stevkovska V,
reconturarea smalțului sau alte proceduri de restaurare.
Petkov M. Reținerea suprafețelor plane orientative
aproximative în proteză scheletică parțială amovibilă.
Acces liber Maced J Med Sci. 2018 20 iunie; 6 (6): 1120- SCOP: Studiul a urmărit să determine impactul schimbării căii de inserție a protezei prin remodelarea structurilor anatomice și
1125. https://doi.org/10.3889/oamjms.2018.230 morfologice ale dinților naturali predeterminate pentru reținerea protezei.
Cuvinte cheie: Retenţie; Proteză parțială; Închidere; Forța de
reținere; Suprafață de ghidare MATERIAL SI METODE: S-a format grupul de 40 de pacienți cu clasa II, subclasa 1 conform lui Kennedy și s-au obținut 120 de suprafețe
* Corespondență: Aneta Mijoska. Facultatea de Medicină de dinți de reținere. Două tipuri diferite de proteze au fost realizate pe modele: un grup în poziția punctului zero al modelului și un alt
Dentară, Ss. Universitatea Cyril și Methodius din Skopje,
Skopje, grup în poziția zero a modelului, cu schimbarea direcției de intrare la un unghi de 2˚.
Republică de Macedonia. E-mail:
amijoska@yahoo.com
Primit: 17-mar-2018; Revizuit: 09-mai-2018;
Admis: 29 mai 2018; Mai întâi online: 08 iunie 2018 REZULTATE: Diferența dintre distribuția normală stabilită și teoretică a frecvențelor a fost testată cu testele Kolmogorov-Smirnov și
Drepturi de autor: © 2018 Blagoja Dastevski, Aneta Mijoska, Biljana Lilliefors (r <0,10; r <0,01). Primul grup a arătat o forță de reținere de
Kapusevska, Nikola Gigovski, Oliver Dimitrovski, Vanco Spirov, Vesna 0,08 N. În al doilea grup, forța de reținere a fost 0,94 N.
Korunovska-Stevkovska, Marjan Petkov. Acesta este un articol cu
acces liber distribuit în condițiile licenței internaționale Creative
Commons AttributionNonCommercial 4.0 (CC BY-NC 4.0)
CONCLUZIE: S-ar putea concluziona că schimbarea căii de inserție a protezei dentare cu restaurări conservatoare ca incrustări
compozite, precum și extinderea exactă a protezei pe suprafețe plane de ghidare vor crește, fără îndoială, forța de reținere a protezei.
Finanțarea: Această cercetare nu a primit niciun sprijin
financiar
Interese concurente: Autorii au declarat că nu există
interese concurente

Introducere localizarea repausurilor ocluzale. O analiză a dimensiunii

raport între anatomic
caracteristicile trebuie să fie completate înainte ca o decizie
Crearea de A de succes parțial scheletic finală cu privire la proiectarea PSP să fie luată de către un
proteză (PSP) de către un medic generalist sau un specialist terapeut. Paralelometria și topografia dentară sunt o
protodontist este mereu A greu componentă esențială a terapiei cu PSP [2] [3].
cerinţă. Proteza trebuie să îndeplinească principiile protetice Cu toate acestea, în ciuda avantajelor unei proteze
de bază ale esteticii pacientului, vorbirii sau fonației, funcției bine realizate, unele studii au evidențiat problemele care
și distribuției uniforme a presiunii, stabilității și retenției [1]. apar atunci când se poartă proteza, cum ar fi cariile,
inflamația gingivală, adâncimea crescută a sulului și
La obține aceste caracteristici, the pierderea retenției [4]. Abaterea de la standardele de
proteza trebuie planificată, proiectată și construită cu fabricație care ulterior duce la nedorite
atenție. Baza acestor procese este supravegherea consecințe in ceea ce priveste presiune
paralelometriei care permite o analiză dimensională a distribuția, sunt unul dintre principalele motive pentru care
raportului dintre țesutul moale oral și țesutul dur oral. pacienții nu sunt mulțumiți de protezele lor [5].
Paralelometria se realizează prin colaborarea unui terapeut Ideea de bază a acestui studiu a fost examinarea
și a unui tehnician, în funcție de alegerea dinților de retenție efectelor modificării suprafețelor plane de ghidare asupra
și de reținerii PSP. Suprafețele plane de ghidare sunt
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

1120 https://www.id-press.eu/mjms/index
 Dastevski și colab. Păstrarea suprafețelor plane aproximative de ghidare în proteză scheletică parțială amovibilă
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________
suprafețe paralele verticale ale dinților de reținere și bonturi
ale implantelor dentare, atât de orientate încât contribuie la
determinarea căii de plasare și a căii de îndepărtare a PSP
[6]. Suprafețele de ghidare se formează de obicei pe
suprafețele aproximative ale dinților de reținere care privesc
spre creasta edentată. Se acceptă în general că suprafețele
de ghidare acoperă aproximativ două treimi din lățimea
dintre tuberculii bucali și linguali [7].
Funcțiile de ghidare a suprafețelor pe o singură
cale dorită de inserare a protezei sunt reținerea egală a
tuturor dinților bontului, protejarea împotriva forțelor
masticatorii orizontale, reducerea la minimum a forțelor
care pot destabiliza proteza parțială și permit îndepărtarea
protezei fără contact prematur și efect dăunător. pe dintii de
retentie. De asemenea, ele direcționează forțele să acționeze
pe axa longitudinală a dinților și asigură retenția prin frecare
a suprafețelor plane de ghidare paralele [8].
Schimbarea căii de plasare pentru egalizarea
spațiilor subțiate pe dinți apare adesea ca o necesitate
pentru planificarea și supravegherea sondei de diagnostic a
protezei. Într-un număr foarte mic de cazuri, poziția
punctului zero va permite pregătirea protezei fără modificări
suplimentare ale dinților de reținere [9].
Unul dintre factorii care influențează planificarea
corectă a suprafețelor de ghidare și modificarea acestora
este transmiterea corectă a analizei căii de plasare a protezei
de către un dentist pe un model din laboratorul dentar.
Această problemă a fost rezolvată folosind un microscop
chirurgical chirurgical combinat cu iluminare coaxială [10]. O
tehnică specială pentru fixarea știfturilor și a dispozitivului
cilindru, descrisă de NaBadalung și colab., [ 11] a asigurat
poziționarea corectă și manipularea ușoară în procesul de
planificare a proiectării. Avantajele și funcția sporită a
suprafețelor de ghidare pot fi obținute prin remodelarea
suprafețelor aproximative de ghidare ale dinților de reținere.
Alfonso C. și colab., [ 12] în studiile lor clinice au arătat o
metodă simplă care a făcut ca contactul dintre schelet și
dinții de retenție să fie mai aproape, ceea ce a crescut
reținerea protezei.
La testarea valorii suprafețelor de ghidare ale PSP,
Ahmad și Waters au folosit raportul dintre direcția
suprafețelor de ghidare și unghiul de înclinare a acestora. Ei
au descoperit că creșterea reținerii are loc atunci când
înclinația tabelului topografic crește la 22 ° cu o înclinație a
suprafețelor de ghidare până la 12 ° [13]. Au fost create mai
multe metode și dispozitive pentru paralelizarea dinților de
reținere pentru a determina suprafețele de ghidare ale
modelului definitiv și pentru a le transpune cu precizie în
gura pacientului. Cu toate acestea, aceste tehnici sunt destul
de costisitoare și complicate pentru aplicarea practică [14].
Pregătirea suprafețelor de ghidare depinde în mare
parte de experiența și capacitatea medicului dentist [15].
Retenția de frecare sau reținerea creată
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acces liber Maced J Med Sci. 2018 20 iunie; 6 (6): 1120-1125.
contactul pe suprafețele de ghidare este o sursă excelentă
de forță de reținere în proteză, dar de multe ori nu poate fi
realizat, deoarece suprafețele de conducere trebuie să fie
întotdeauna paralele. Deoarece crearea unei suprafețe plane
de ghidare este dificilă și adesea imposibilă, forța de frecare
nu este întotdeauna o sursă fiabilă de reținere. Una dintre
circumstanțele în care se folosește forța de frecare este
atunci când sunt utilizate coroanele de pe dinții de reținere,
iar suprafețele aproximale și linguale sunt paralelizate
într-un laborator. În cercetările sale, Uemura și colab. a
comparat tehnicile de egalizare a suprafețelor
conducătoare, arătând că metoda intraorală a fost
superioară celorlalte tehnici [16].
Astăzi, tehnologia modernă oferă posibilități
nelimitate pentru efectuarea intervențiilor morfologice pe
dinți, cu tehnici neinvazive sau mai puțin invazive. Aceasta
poate fi utilizată în intervenții optime pe dinți, în funcție de
nevoile indicate, care vor înlocui pregătirea coroanelor.
Toate acestea, precum și alte probleme,
ar trebui să fie corect
observat cu o soluție atentă de la primul contact cu pacientul
până la funcția furnizată în cele din urmă a protezei în gura
pacientului datorită utilizării sale pe termen lung.
Lucrarea a urmărit să determine forța de reținere
pe suprafețele aproximative de ghidare în poziția punctului
zero al modelului și să determine forța de reținere prin
remodelarea suprafețelor aproximative de ghidare care
ocupă un unghi de 2º în raport cu baza modelului.
Material si metode
Ancheta a fost efectuată la Clinica Universitară de
Proteză Dentară de la Centrul Clinic Dental PHI „Sf.
Panteleimon” - Skopje, într-o perioadă specificată. Pacienții
aveau creasta parțial edentată, un terminal nesfârșit pe o
parte și o șa inserată sau clasa II, sub-clasa 1 conform
Kennedy. A fost creat un grup de 40 de persoane examinate,
care a dus la 120 de suprafețe aproximative ale dinților de
reținere pentru o analiză ulterioară. Paralelometrul, modelul
AF 30 (NOUVAG, Elveția) a fost utilizat în test. Acest
paralelmetru are posibilitatea de reglare a capului la
frezarea unghiului de înclinare de 2º, 4º și 6º, în jurul axei
verticale. Formarea suprafețelor de ghidare în conformitate
cu principiile incrustărilor construite special în test a fost
realizată cu materialul Grandio (VOCO). Pentru fabricarea
proteza parțială detașabilă
cadru, s-a folosit un metal din aliaj Co-Cr-Mo (Dentaurum,
Remanium GM 380+), cu următoarea compoziție chimică: Co
64,6%, Cr 29% și Mo 4,5%.
Dinamometrul care măsoară rezistența reținerii
protezei constă dintr-un senzor de putere, a
1121
Științe dentare
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Modelul DO663i, o interfață CoachLab II, un set de masă

pentru fixarea modelelor și un computer. Primele trei
secțiuni sunt produse de CMA (Centre for Microcomputer
Applications) Amsterdam, Olanda. Senzorul a fost conectat la
un computer prin interfața CoachLab II. A fost o interfață
multifuncțională care oferea multe posibilități de măsurare
computerizată și control al dispozitivelor. Acesta a fost
furnizat cu microcipul și sistemul său încorporat.
Figura 2: Cadrul cu trei inele
Impresiile anatomice cu o metodă în două faze au
fost luate de la pacienții selectați. Prima impresie a fost
făcută cu materialul de amprentă din silicon pentru corp Procesul de măsurare a puterii de reținere a fost
greu (Optosil, Heraeus Kulzer) și a doua cu materialul ușor al realizat după cum urmează: modelul cu cadrul protezei a
corpului (Xantopren L, Heraeus Kulzer). Impresiile au fost fost fixat pe masă, care era capabil să se miște în direcție
turnate cu piatră foarte dură (Polident, polonez de un singur verticală, și apoi a fost pus sub clema care a fost conectată la
tip un senzor de putere. (Figura 3).
IV). S-au realizat două tipuri de proteze pe turnul principal și
s-a măsurat puterea forței de reținere. În primul caz,
modelul a fost setat la zero puncte, iar planificarea cadrului
protezei a fost realizată în acea poziție. În al doilea caz,
modelul a fost, de asemenea, setat la poziția punct zero.

S-au realizat incrustări în cavitățile de pe

suprafețele aproximative ale dinților de reținere, orientate
spre spațiul liber și s-a aplicat materialul nanocompozit.
Suprafețele de ghidare ale celor trei dinți de reținere au fost
modelate de o freză cilindrică plasată în capul paralel-metru.
Freza a fost plasată într-o poziție anteroposterioră, la un
unghi de 2º, prin care, cu ajutorul frezării, s-a obținut o
suprafață de ghidare remodelată
Figura 3: Măsurarea forței de reținere

Forța de reținere sau tensiunea dintre clemă și

model a fost realizată prin inelele de pe cadru și șirurile care
le-au legat de clemă. Puterea tensiunii a fost cauzată de
coborârea mesei purtătoare vertical în jos (Figura 4).
Intensitatea sa a fost citită și înregistrată automat pe ecranul
computerului. Fiecare model a fost măsurat în cinci serii, iar
datele obținute au fost prelucrate statistic cu analize
statistice descriptive.

Figura 1: Formarea suprafețelor de ghidare

Am realizat un cadru pentru protezare parțială

detașabilă pe piesele master pregătite conform procedurii
standard. Astfel, ca rezultat al testului, s-a făcut o modificare
în fabricarea cadrului, iar clemele de reținere, repausurile
ocluzale și elementele de stabilizare au fost omise. Pentru a
permite măsurarea forței totale de reținere, trei inele au fost
plasate pe același nivel, în zona suprafețelor de ghidare.
Acest lucru a permis atingerea uniformă a tensiunii și a
implementat forța de întindere pe toate părțile protezei
(Figura 2).

Figura 4: Deplasarea mesei de transport în jos pentru forța de tensiune

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

1122 https://www.id-press.eu/mjms/index
 Dastevski și colab. Păstrarea suprafețelor plane aproximative de ghidare în proteză scheletică parțială amovibilă
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Rezultate

Indicatorii statistici descriptivi ai datelor măsurate

pentru grupul de dinți de retenție nepregătiți sau poziția
zero a modelului sunt prezentați în Tabelul 1. Distribuirea
datelor pentru variabila „dinți de retenție
nepregătiți-unghiul zero” este prezentată utilizând o
histogramă, precum și prin distribuția preconizată a
frecvențelor.

Tabelul 1: Dimensiunea medie a forței de reținere în proteze fără

pregătirea dinților de reținere
N SD ( N) P ( N)
X( N) SE X SE X VX Eu
v
(N) (N) (N)
40 0,08 ± 0,037 ± 0,038 ± 0,008 0,46 - 0,07-0,081 0,0-0,13

Figura 6: Histograma normalității de distribuție a rezistenței

variabilei de retenție în proteze cu suprafețe de ghidare pregătite
Diferența dintre distribuția normală stabilită și
teoretică a frecvențelor a fost testată cu testele
Kolmogorov-Smirnov și Lilliefors (r <0,20; r <0,01). Distribuția
stabilită a fost semnificativ diferită de cea teoretică (Figura
5).
Discuţie

Valoarea forței de reținere este un factor

determinant și o măsură a succesului planificării și
implementării, precum și a capacităților funcționale ale PSP.
Termenul „forță de reținere” a protezei prezintă
dimensiunea rezistenței elementelor de reținere la forțele
care tind să îndepărteze proteza de la bază. În cazul
particular, rezistența / retenția provine din fricțiunea dintre
părțile protezei și dinții rămași, care se realizează pe
suprafața de contact pe care se întind cu precizie. Este
rezultatul unei forțe de frecare între dinții de reținere și
proteză, precum și rezistența mecanică a dintelui de reținere
reținut.

În acest studiu, pentru a face o comparație, au fost

tratate două grupuri de subiecți: primul grup de modele -
Figura 5: Histograma distribuției forței de retenție variabile în dinții
de retenție nepregătiți fără pregătirea dinților de reținere și al doilea set de modele
cu suprafețe planificate și pregătite pentru a ghida
suprafețele la un unghi de 2º. S-a determinat următoarea
Distribuirea datelor privind variabila „suprafețe de condiție: în primul grup, retenția a fost foarte mică și a variat
ghidare pregătite ale dinților de reținere, la un unghi de 2º” de la 0,0 la
este prezentată prin utilizarea unei histograme. În același 0,13 N, cu valoarea medie de 0,08 N. Această valoare nu
timp, este prezentată și distribuția teoretică (așteptată) a satisface cerințele de stabilitate și funcționalitatea PSP. De
frecvențelor. Diferența dintre distribuția normală stabilită și fapt, valorile măsurate au fost aproape de zero, ca
teoretică a frecvențelor a fost testată cu testele dimensiune constantă, cu un interval de încredere îngust P =
Kolmogorov-Smirnov și Lilliefors (r <0,10; r <0,01). Distribuția -0,07-0,081 N și cu un interval de variație Iv = 0,0-0,13 N.
determinată a fost semnificativ diferită de normalul teoretic,
dar după mai multe măsurători, s-a apropiat de cea normală În al doilea grup, cu planificarea și pregătirea
(Figura 6). suprafețelor de ghidare și prin asigurarea unghiului de
reținere de 2º, dimensiunea forței de reținere a crescut
semnificativ. A variat de la 0,075 N până la
Tabelul 2: Dimensiunea medie a forței de retenție în proteze cu dinți
de retenție pregătiți
6,51 N, cu valoarea medie de 0,94 N. Aceste rezultate au
arătat că odată cu creșterea unghiului de tăiere, puterea de
N SD ( N) P ( N)
X( N) SE X( N) SE X ( N) V X Eu
v ( N) reținere crește.
40 0,94 ± 1,43 ± 1,467 ± 0,328 ± 1,52 0,297-1,583 0,075-6,51

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Acces liber Maced J Med Sci. 2018 20 iunie; 6 (6): 1120-1125. 1123
Științe dentare
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aceste rezultate sunt în concordanță cu cele
obținute de Walter [17], care, ca dezavantaj al căii verticale
de plasare și îndepărtare a protezei, presupune că coincide
cu calea deplasării protezei atunci când alimentele lipicioase
sunt mestecate. Același autor în analiza sa de retenție a
sugerat că atunci când suprafețele de ghidare sunt alese sau
formate astfel încât calea de plasare să fie diferită de calea
deplasării maxime, alte părți ale protezei, cum ar fi baza,
aripile de acrilat sau conectorii minori pot fi modelate ca
suprafețe de ghidare.
Într-un număr foarte mic de cazuri, poziția actuală a
dinților de reținere va satisface subcotarea necesară. Deși, în
unele cazuri, suprafețele aproximative ale dinților de
reținere sunt evaluate ca fiind favorabile și capabile să
servească drept suprafețe de ghidare, totuși, datorită
umplerii spațiilor subțiate, se pierde posibilitatea de
reținere. În acest studiu, am decis să creștem influența
suprafețelor de ghidare asupra forței de reținere a protezei
prin modificarea suprafețelor aproximative de ghidare pe
dinții de reținere. Această decizie se bazează pe faptul că o
înclinație mai mare schimbă poziția ecuatorului protetic, iar
posibilitatea de a aplica elemente de stabilizare și cleme de
reținere în zonele determinate cu exactitate ale unui dinte
este dezactivată.
Wulfes [18] a ajuns la o concluzie similară, care
confirmă faptul că, foarte des cu corecții minore prin
remodelare, se creează condiții ideale în cazurile în care nu
există suprafețe de ghidare naturale. Cu această înclinație,
deși minimă, schimbăm calea de plasare și îndepărtare a
protezei, care a fost susținută și de Bates [19], Borges [20],
Krikos [21] și alți autori. Înclinarea modelului în
paralelogram și schimbarea direcției protezei cu formarea
suprafețelor de ghidare au fost acceptate și de Garcia,
Bohnenkamp [22].
În concluzie, prin implementarea procedurii cu
remodelarea suprafețelor de ghidare și crearea zonelor de
tăiere, protezele au mințit mai bine pe dinții de reținere.
1. Se poate concluziona că datorită lățimii
variabilitatea unghiului de tăiere, este dificil să se asigure o
cale unică a PSP și funcționarea corectă a acesteia, fără a
remodela potențialii dinți de reținere.
2. Odată cu formarea unor suprafețe artificiale
îndrumător aproximative de retenţie dinții
pentru incrustări nanocompozite, au fost create condiții
pentru plasarea și îndepărtarea PSP într-o singură direcție,
care nu este perpendiculară pe planul ocluzal, rezultând
dimensiunea adecvată a forței de reținere și satisfacerea
altor funcții așteptate.
3. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a realiza un
frecvența semnificativă a apariției fiecărui dinte potențial de
retenție și studierea dependenței, definind
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________
1124
o diagramă a modificării dimensiunii forței de reținere, în
funcție de creșterea unghiului de ghidare a suprafețelor
artificiale.
Referințe
1. Rodney PD, Cagna DR, DeFreest CF. Prostodontie parțială
amovibilă clinică a lui Stewart. Quintessence Publishing Co., Inc.
Chicago, 2008.
http://www.thewitheringapple.com/stewart_39_s_clinical_removabl
e_partial_prosthodontics
2. Stratton J. Russel. / Frank J. Wiebelt. Un atlas de proiectare a
protezei parțiale detașabile. Quintessence Publishing Co., Inc.
Chicago, 1988. https://www.abebooks.co.uk/book-
căutare / autor / stratton-russell-j-und-frank-j-wiebelt /
3. Witter D, Barèl JC, Keltjens HM, Creugers NH. Proiectarea protezelor
parțiale detașabile cu cadru metalic. Ned Tijdschr Tandheelkd. 2011;
118 (2): 79-87. https://doi.org/10.5177/ntvt.2011.02.10270
PMid: 21438358
4. Frank RP, Brudvik JS, Leroux B, Milgrom P, Hawakins N. Relația
dintre standardele de construcție a protezei parțiale amovibile,
acceptabilitatea clinică și satisfacția pacientului. J Prosthet Dent.
2000; 83: 521- 527. https://doi.org/10.1016/S00223913(00)70008-4
5. Loney W R. Manual de proteză parțială detașabilă, Universitatea
Dalhousie, 2011.
removpros.dentistry.dal.ca/ewExternalFiles/RPD%20Manual%201
1.pdf
6. Glosarul termenilor prostodontici. JPD. 2005; 94 (1): 10-92.
7. Henderson D, GP McGivney, DJ Castleberry. Prostodontie
parțială detașabilă a lui McCracken. A 7-a ed. St. Louis: CV
Mosby Co., 1985.
8. Akaltan F, Kaynak D. O evaluare a efectelor a două modele de
proteze parțiale amovibile de extensie distală asupra stabilizării dinților
și a sănătății parodontale. J Oral Rehabil. 2005; 32: 823-829.
https://doi.org/10.1111/j.1365-2842.2005.01511.x PMid: 16202046
9. Vaibhav D Kamble, Rambhau D Parkhedkar. Un dispozitiv
pentru înregistrarea și reproducerea căii de inserție pentru
proteze parțiale amovibile. Indian Journal of Dental Research.
2015; (25) 2: 260-262.
10. Mamoun JS. Calea de plasare a unei proteze parțiale amovibile: o
abordare bazată pe microscop pentru sondare și proiectare. J Adv
Prosthodont. 2015; 7 (1): 76-84.
https://doi.org/10.4047/jap.2015.7.1.76 PMid: 25722842
PMCid: PMC4341191
11. NaBadalung PD, Nicholls IJ, Brudvik SJ. Rezistența la frecare a
protezelor parțiale amovibile cu planuri de ghidare compozite din
rășină adaptată. Int J Prosthodont. 1997; 10 (2): 116-122. PMid: 9206450
12. Alfonso C, Toothaker RW. Wright RF., White GS. O tehnică pentru a
crea contururi adecvate ale dinților de bont pentru proteze parțiale
amovibile. J Prosthodont. 1999; 8 (4): 273-275.
https://doi.org/10.1111/j.1532-849X.1999.tb00051.x
din PMid: 10895681
13. Ahmad I. Waters NE. Valoarea planurilor de ghidare în retenția parțială a
protezei dentare. J Dent. 1992; 20 (1): 59—64.
https://doi.org/10.1016/0300-5712(92)90017-7
14. Han J, Wang Y. Un raport preliminar privind proiectarea cadrului de
proteză parțială amovibilă utilizând un pachet software dezvoltat
special. Int J Prosthodont. 2010; 23: 370- 375. PMid: 20617229
15. Niu E, Tarrazzi D. Utilizarea unui indice de transfer siliconic pentru a pregăti
planuri de ghidare paralele. J Prosthet Dent. 2010; 104: 347-348.
https://doi.org/10.1016/S0022-3913(10)60155-2
https://www.id-press.eu/mjms/index
 Dastevski și colab. Păstrarea suprafețelor plane aproximative de ghidare în proteză scheletică parțială amovibilă
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

16. Uemura E SH, JM da Silva, ALS Borges, ETC Yamamoto. Tehnici https://doi.org/10.1016/j.prosdent.2004.05.011 PMid: 15295332
de pregătire a planurilor de ghidare: studiu comparativ in vitro.
20. ALS Borges și colab. Evaluarea unui nou dispozitiv de paralelizare
Braz Dent Sci. 2014: 17 (2): 60-71.
intraorală pentru crearea avioanelor de ghidare: un studiu pilot. Journal of
https://doi.org/10.14295/bds.2014.v17i2.936
Contemporary Dental Practice. 2010; 11 (1): 1-7.
17. Walter JD. Tehnica parțială a protezei dentare, partea 4: Avioane de ghidare.
21. Krikos AA. Pregătirea planurilor de ghidare pentru proteze
Brit Dent J. 1980; 148: 70-72.
parțiale amovibile. J Prosthet Dent. 1975; 34 (2): 152-5.
https://doi.org/10.1038/sj.bdj.4804382 PMid: 6986155
https://doi.org/10.1016/0022-3913(75)90007-4
18. Canning T, O'Sullivan M. Jiguri de rășină acrilică ca ajutor pentru pregătirea paralelă a
22. Garcia LT, Bohnenkamp DM. Utilizarea rășinii compozite în
planului de ghidare. J Prosthet Dent. 2008; 99 (2): 162-4.
protezele amovibile. Compend Contin Educ Dent. 2003; 24 (9):
https://doi.org/10.1016/S0022-3913(08)60034-7
688-690. PMid: 14596209
19. Waghorn S, Kuzmanovic DV. Tehnica de pregătire a planurilor de
ghidare paralele pentru protezele parțiale amovibile. J Prosthet Dent.
2004; 92 (2): 200-1.

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________

Acces liber Maced J Med Sci. 2018 20 iunie; 6 (6): 1120-1125. 1125