Stoic Zi de Zi Ryan Holiday Stephen Hanselman Ebook

STOIC ZI DE ZI
All rights reserved including the right of reproduction

in whole or in part in any form.
Această ediție este publicată prin acordul cu Portfolio,
membră a grupului Penguin Publishing Group,
o companie Penguin Random House LLC.
The Daily Stoic
Copyright © 2016 by Ryan Holiday and Stephen Hanselman
Originally published by Portfolio/Penguin,
an imprint of Penguin Random House LLC.
© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro/blog
Traducător: Bogdan Ghiurco
Redactor: Camelia Zara
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HOLIDAY RYAN
Stoic zi de zi / Ryan Holiday & Stephen Hanselman; trad.: Bogdan Ghiurco. -
Bucureşti: ACT şi Politon, 2020
ISBN 978-606-913-592-1
I. Hanselman, Stephen
II. Ghiurco, Bogdan (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor norme-
lor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promo-
vează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai
departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de
autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel
ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile im-
portante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un
mod corect și responsabil.
RYAN HOLIDAY
ȘI STEPHEN HANSELMAN
STOIC
ZI DE ZI
366 de citate despre înțelepciune,
perseverență și arta de a trăi
Traducere din limba engleză

de Bogdan Ghiurco
2020
CUPRINS
INTRODUCERE9
Din Grecia și Roma până în zilele noastre12
O carte filosofică pentru o existență filosofică14
PARTEA I – DISCIPLINA REPREZENTĂRII 17

Ianuarie: Claritate18
Februarie: Patimi și emoții55
Martie: Conștientizare89
Aprilie: Gândire imparțială123
PARTEA A II-A – DISCIPLINA ACȚIUNII 157

Mai: Acțiunea corectă158
Iunie: Rezolvarea problemelor192
Iulie: Datorie228
August: Pragmatism262
PARTEA A III-A – DISCIPLINA VOINȚEI 297

Septembrie: Tărie de caracter și capacitate de adaptare298
Octombrie: Virtute și bunătate336
Noiembrie: Acceptare/Amor fati369
Decembrie: Cugetări despre moarte402
Păstrează-ți stoicismul 437

Un model de practică caracteristică stoicismului
târziu și un glosar de termeni-cheie și fragmente439
Despre traducerile folosite463
Sugestii de lecturi suplimentare465
Din partea lui Stephen pentru mult iubita mea Julia,
care m-a ajutat să descopăr bucuria.
„Dintre toț�i muritorii sunt liniș� tiț�i doar cei care se con-
sacră filosofiei; doar ei trăiesc cu adevărat. Ei nu se
mulț�umesc să se î�ngrijească prea tare de existenț�a pro-
prie; la vârsta lor î�ș�i adaugă toate secolele, î�nsuș� indu-ș� i
toț�i anii scurș� i î�nainte ca ei să se fi născut. Ș� i, ca să fim
drepț�i, va trebui să recunoaș� tem că vestiț�ii î�ntemeietori
ai doctrinelor sacre s-au născut pentru noi, nouă ne-au
pregătit viaț�a.”
– SENECA*
* Despre scurtimea vieții, 14.1 (n.tr.)

INTRODUCERE
J urnalele intime ale unui mare î�mpărat al Romei, scrisorile

personale ale unuia dintre cei mai pricepuț�i dramaturgi
latini ș� i, totodată, un foarte î�nț�elept agent al puterii, cuvântă-
rile unui fost sclav ș� i exilat, devenit un influent dascăl. Contrar
tuturor aș� teptărilor ș� i după trecerea a două milenii, aceste
documente extraordinare au reuș� it să supravieț�uiască.
Ce ne spun ele? Oare aceste pagini străvechi ș� i necunoscute
chiar pot conț�ine ceva relevant pentru existenț�a modernă? Se
pare că da. Ele conț�in câteva dintre cele mai î�nț�elepte cuvinte
din istoria omenirii.
Î�mpreună, aceste documente constituie temelia a ceea ce
se numeș� te stoicism, o filosofie antică care a fost cândva una
dintre cele mai răspândite discipline civice din Occident,
practicată deopotrivă ș� i de bogaț�i, ș� i de sărmani, ș� i de cei pu-
ternici, ș� i de cei nevoiaș� i, î�n î�ncercarea de a se bucura de o
viaț�ă senină. Cu trecerea veacurilor, î�nsă, acest mod de gândi-
re, cândva esenț�ial pentru mulț�i, a dispărut î�ncet din atenț�ia
oamenilor.
Cu excepț�ia căutătorilor avizi de cunoaș� tere, stoicismul
este fie necunoscut, fie greș� it î�nț�eles. De fapt, cu greu ai putea
găsi un cuvânt mai nedreptăț�it î�n limba engleză decât terme-
nul „stoic”. Pentru omul de rând, acest mod de viaț�ă intens,
orientat spre acț�iune, revoluț�ionar, a devenit o prescurtare
pentru „impasibilitate”. Ț� inând cont că simpla menț�ionare a
cuvântului „filosofie” î�i plictiseș� te sau î�i neliniș� teș� te pe mulț�i,
„filosofia stoică” s-ar zice că este ultimul lucru de care vor să
audă, darămite de care să aibă nevoie î�n viaț�a de zi cu zi.
Ce soartă tristă pentru o filosofie pe care chiar ș� i unul
dintre criticii ei ocazionali, Arthur Schopenhauer, o descrie
10 INTRODUCERE
drept „punctul cel mai î�nalt î�n care omul poate ajunge prin
simpla folosire a raț�iunii”.
Scopul nostru cu această carte este de a-i reda stoicismu-
lui locul cuvenit ca instrument î�n căutarea stăpânirii de sine,
a perseverenț�ei ș� i î�nț�elepciunii: ceva de care oamenii se pot
folosi pentru a duce o viaț�ă minunată, ș� i nu un domeniu ezo-
teric de cercetare academică.
Cu siguranț�ă, mulț�i dintre marii gânditori ai istoriei nu
doar că au î�nț�eles stoicismul î�n esenț�a sa, dar au ș� i căutat să-l
practice: George Washington, Walt Whitman, Frederick cel
Mare, Eugène Delacroix, Adam Smith, Immanuel Kant, Tho-
mas Jefferson, Matthew Arnold, Ambrose Bierce, Theodore
Roosevelt, William Alexander Percy, Ralph Waldo Emerson.
Fiecare dintre ei i-a studiat, i-a citat ș� i i-a admirat pe stoici.
Stoicii antici nu erau niș� te nepricepuț�i. Numele pe care le
vei î�ntâlni î�n această carte – Marc Aureliu, Epictet, Seneca –
aparț�in unui î�mpărat roman, unui fost sclav care a izbutit să
devină un influent dascăl ș� i prieten al î�mpăratului Hadrian,
respectiv unui celebru dramaturg ș� i consilier politic. Alț�i stoici
au fost Cato cel Tânăr, un politician demn de toată admiraț�ia;
Zenon, un negustor prosper (ca alț�i stoici, de altfel); Cleanthes,
un fost boxer, care a lucrat ca sacagiu pentru a-ș� i permite să
urmeze o ș� coală; Chrysippus, un maratonist, ale cărui opere
s-au pierdut până la noi, dar despre care se spune că a scris
peste ș� apte sute de cărț�i; Poseidonios, care a fost ambasador;
Musonius Rufus, care a fost profesor; ș� i mulț�i alț�ii.
Î�n prezent (mai ales după recenta publicare a cărț�ii mele
The Obstacle Is the Way – Obstacolul este calea*), stoicismul
ș� i-a găsit un public nou ș� i variat, printre care se numără echi-
pele de antrenori ale celor de la New England Patriots ș� i
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Seneca, traducere de Dragoș

Tudor, București, 2017. (n.tr.)
INTRODUCERE 11
Seattle Seahawks, rapperul LL Cool J, crainica Michele Tafoya,

precum ș� i numeroș� i alț�i sportivi profesioniș� ti, directori exe-
cutivi, manageri de fonduri speculative, artiș� ti, persoane î�n
funcț�ii de conducere ș� i figuri publice.
Ce au găsit î�n stoicism aceste persoane importante ș� i al-
tora le-a scăpat din vedere?
Foarte multe. Î�n vreme ce academicienii consideră adesea
stoicismul ca fiind o metodologie î�nvechită de interes minor,
oamenii de acțiune ai lumii au descoperit că le oferă forț�a ș� i
rezistenț�a de care au nevoie î�n viaț�a lor plină de provocări.
Când jurnalistul ș� i veteranul războiului civil Ambrose Bierce
i-a spus unui tânăr scriitor că studierea stoicilor î�l va î�nvăț�a
„cum să fie un oaspete demn la masa zeilor”, ori când pictorul
Eugène Delacroix (celebru pentru tabloul „Libertatea condu-
când poporul”) a zis despre stoicism că este „religia lui conso-
latoare”, ei vorbeau din experienț�ă. La fel ș� i colonelul Thomas
Wentworth Higginson, un brav aboliț�ionist, care a condus
primul regiment alcătuit doar din persoane de culoare î�n tim-
pul războiului civil american ș� i care a făcut una dintre cele
mai memorabile traduceri ale lui Epictet î�n limba engleză.
Moș� ierul ș� i scriitorul William Alexander Percy, care a coordo-
nat acț�iunile de salvare din timpul Marii Inundaț�ii din 1927,
avea un punct de referinț�ă unic, spunând despre stoicism că
„atunci când totul este pierdut, acesta e de neclintit”. La fel ș� i
autorul ș� i investitorul Tim Ferriss, care s-a referit la stoicism
ca la „sistemul de operare personal” ideal (alte persoane î�n
funcț�ii importante, precum Jonathan Newhouse, directorul
Condé Nast International, i-au dat dreptate).
Î�nsă cea mai potrivită aplicare a stoicismului pare să fie
pe câmpul de luptă. Î�n 1965, căpitanul James Stockdale (deco-
rat ulterior cu Medalia de Onoare) s-a paraș� utat din avionul
lovit pe care î�l pilota deasupra Vietnamului ș� i a avut parte de
cinci ani de prizonierat ș� i torturi. Ce nume credeț�i că a avut
12 INTRODUCERE
pe buze î�n tot acest timp? Numele lui Epictet. Ș� i despre Frede-
rick cel Mare se spune că pornea la luptă cu operele stoicilor
î�n raniț�a de la ș� a, iar comandantul de marină al NATO, gene-
ralul James Mattis, poreclit „Câine turbat”, lua cu el cartea
Către sine a lui Marc Aureliu î�n misiunile din Golful Persic,
Afganistan ș� i Irak. Repet, oamenii aceș� tia nu erau profesori, ci
oameni de acț�iune, iar stoicismul li s-a părut filosofia practică
ideală pentru scopurile lor.
DIN GRECIA ȘI ROMA PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

Stoicismul este o ș� coală filosofică î�ntemeiată î�n Atena de Zenon
din Citium, la î�nceputul secolului al III-lea î�.Hr. Numele provi-
ne din cuvântul grecesc stoa, care î�nseamnă pridvor, fiindcă la
î�nceput acolo î�ș�i ț�inea lecț�iile. Această filosofie spune că vir-
tutea (î�ndeosebi, cele patru virtuț�i cardinale: stăpânirea de
sine, curajul, dreptatea ș� i î�nț�elepciunea) î�nseamnă fericire, ș� i
că cele mai multe probleme ale noastre sunt cauzate de felul
î�n care percepem lucrurile – ș� i nu de lucrurile î�n sine. Stoicis-
mul ne î�nvaț�ă că nu putem controla ș� i nu ne putem î�ncrede î�n
nimic exterior sferei „alegerii noastre raț�ionale”, după cum o
numea Epictet, adică abilitatea de a ne folosi raț�iunea pentru
a alege felul î�n care etichetăm evenimentele externe, cum re-
acț�ionăm la ele ș� i cum ne reorientăm.
La î�nceputuri, stoicismul se apropia î�ntr-o măsură mai mare
de celelalte ș� coli filosofice antice, ale căror nume s-ar putea
să-ț�i fie destul de familiare: epicurism, cinism, platonism, scep-
ticism. Adepț�ii săi discutau despre diverse subiecte, printre
care fizică, logică, cosmologie ș� i multe altele. Una dintre ana-
logiile preferate ale stoicilor pentru a-ș� i descrie filosofia era
cea a unui câmp fertil. Logica era gardul î�mprejmuitor, fizica
era câmpul î�n sine, iar recolta rezultată era morala – sau cum
să trăiești.
INTRODUCERE 13
Î�nsă pe măsură ce a progresat, stoicismul a ajuns să se

concentreze mai ales asupra a două dintre subiecte: logica ș� i
etica. Ajungând din Grecia î�n Roma, stoicismul a devenit o
disciplină mult mai practică, pentru a se potrivi mai bine
existenț�ei active ș� i pragmatice a sârguincioș� ilor cetăț�eni romani.
Mai târziu, Marc Aureliu avea să observe: „Le mulț�umesc zei-
lor că, atunci când m-am î�ndrăgostit de filosofie, nu am căzut
î�n mâinile unui sofist ș� i nu mi-am irosit timpul citind istorii
sau descâlcind silogisme ori cercetând apariț�iile din văzduh”*.
Î�n loc de asta, el (la fel ș� i Epictet ș� i Seneca) s-a concentrat
pe o serie de î�ntrebări, nu foarte diferite de cele pe care ni le
punem astăzi: „Care este cel mai bun mod de a trăi?”; „Cum î�mi
stăpânesc furia?”; „Care sunt obligaț�iile mele faț�ă de semeni?”;
„Mi-e frică de moarte; de ce?”; „Cum fac faț�ă situaț�iilor dificile
cu care mă confrunt?”; „Cum gestionez puterea sau succesul?”.
Acestea nu erau î�ntrebări abstracte. Î�n scrierile lor – de
regulă, epistole personale sau jurnale – ș� i î�n cuvântări, stoicii
s-au străduit să ofere răspunsuri concrete, practice. Î�n cele
din urmă, ș� i-au bazat opera pe o serie de exerciț�ii din trei dis-
cipline esenț�iale:
• Disciplina percepț�iei (cum vedem ș� i percepem lucru-

rile din lumea î�nconjurătoare)
• Disciplina acț�iunii (deciziile ș� i acț�iunile pe care le î�n-
treprindem – ș� i cu ce finalitate)
• Disciplina voinț�ei (cum facem faț�ă lucrurilor pe care
nu le putem schimba, cum dobândim o judecată clară
ș� i convingătoare ș� i cum ajungem la o înțelegere ade-
vărată a locului nostru î�n lume)
* Către sine, Cartea I. (n.tr.)

14 INTRODUCERE
Controlându-ne percepț�iile, ne spun stoicii, putem dobândi

claritate mentală. Direcț�ionându-ne corect ș� i just acț�iunile,
vom fi eficienț�i. Folosindu-ne ș� i î�ntărindu-ne voinț�a, vom găsi
î�nț� elepciunea ș� i perspectiva necesare pentru a face faț� ă
oricărei î�ncercări care ne iese î�n cale. Ei erau convinș� i că, de-
venind mai buni î�n aceste discipline, vor putea cultiva capaci-
tatea de adaptare, scopul ș� i chiar bucuria vieț�ii.
Apărut î�n tumultoasa lume antică, stoicismul viza natura
imprevizibilă a traiului cotidian ș� i oferea o serie de instrumen-
te practice destinate utilizării zilnice. Lumea noastră moder-
nă poate părea radical diferită de porticul pictat (Stoa Poikilê)
al Agorei Ateniene ș� i de Forul ș� i Curtea romană. Dar stoicii se
străduiau mereu să-ș� i amintească (vezi 10 noiembrie) că nu
se confruntau cu probleme diferite faț�ă de strămoș� ii lor ș� i că
viitorul nu va schimba radical natura ș� i finalitatea existenț�ei
umane. O zi este ca toate celelalte zile, după cum le plăcea
stoicilor să spună. Ș� i acest lucru este î�ncă adevărat.
Ajungem astfel la momentul de faț�ă.
O CARTE FILOSOFICĂ PENTRU O VIAȚĂ FILOSOFICĂ

Unii dintre noi suntem stresaț�i. Alț�ii, suprasolicitaț�i. Poate te
confrunț�i cu noile responsabilităț�i de părinte, sau cu haosul
unei noi afaceri. Poate ai cunoscut deja succesul ș� i ai bătăi
de cap cu obligaț�iile care vin odată cu puterea sau influenț�a.
Poate te lupț�i cu vreo dependenț�ă, eș� ti î�ndrăgostit până peste
cap, sau treci de la o relaț�ie defectuoasă la alta. Poate te apropii
de vârsta de aur sau te bucuri de răsfăț�urile tinereț�ii. Poate
eș� ti ocupat ș� i activ sau plictisit de moarte.
Î�n orice situaț�ie te-ai afla, indiferent prin ce treci, î�nț�elep-
ciunea stoicilor î�ț�i poate fi de folos. De fapt, î�n multe cazuri,
aceș� tia au î�nfruntat direct î�ntrebările, î�n termeni extraordinar
de actuali. Pe asta ne vom concentra atenț�ia î�n cartea de faț�ă.
INTRODUCERE 15
Inspirându-ne direct din principiile stoice, vom prezenta

o selecț�ie de traduceri originale ale unor fragmente semnifi-
cative aparț�inând celor trei mari figuri ale stoicismului târziu
– Seneca, Epictet ș� i Marc Aureliu – laolaltă cu câteva citate ale
predecesorilor lor (Zenon, Cleanthes, Chrysippus, Musonius
Rufus, Hecaton). Fiecare citat este î�nsoț�it de o poveste, un con-
text, o î�ntrebare, un exerciț�iu sau de explicaț�ia perspectivei
stoicului care l-a spus, ca să poț�i dobândi o î�nț�elegere mai
profundă a răspunsurilor pe care le cauț�i.
Operele stoicilor au fost î�ntotdeauna actuale, indiferent
de oscilaț�iile istorice ale popularităț�ii lor. Prin această carte
nu intenț�ionăm să le modernizăm, să le reactualizăm sau să le
reî�mprospătăm (există multe traduceri excelente), ci am cău-
tat, pe cât posibil, să organizăm ș� i să prezentăm vasta î�nț�elep-
ciune colectivă a stoicilor î�ntr-o formă digerabilă, accesibilă
ș� i coerentă. Poț�i oricând – ș� i ar trebui – să citeș� ti operele sto-
icilor î�n î�ntregime (vezi Sugestii de lecturi suplimentare de la
sfârș� it). Până atunci, î�nsă, pentru cititorul ocupat ș� i activ, am
î�ncercat să alcătuim un ghid zilnic, care să fie la fel de practic
ș� i la subiect ca ș� i filosofii din care ne-am inspirat. Ș� i, după
tradiț�ia stoică, am adăugat î�nsemnări pentru a stârni ș� i facili-
ta marile î�ntrebări.
Organizată după cele trei discipline (Percepț�ie, Acț�iune ș� i
Voinț�ă) ș� i î�mpărț�ită apoi î�n temele semnificative ale acestora,
vei descoperi că fiecare lună se va concentra asupra unei tră-
sături specifice ș� i fiecare zi va oferi o nouă metodă de a gândi
ș� i acț�iona. Vor fi reprezentate toate domeniile de interes major
pentru stoici: virtutea, moartea, emoț�iile, conș� tiinț�a de sine,
tăria de caracter, justa acț�iune, rezolvarea problemelor, accep-
tarea, claritatea mentală, pragmatismul, gândirea nepărtini-
toare ș� i datoria.
Stoicii au fost iniț�iatorii ritualului de dimineaț�ă ș� i de seară:
dimineaț�a rezervată pregătirii, iar seara reflecț�iei. Am scris
16 INTRODUCERE
această carte pentru a fi utilă î�n ambele situaț�ii. O cugetare pe

zi, î�n fiecare zi a anului (ș� i o zi î�n plus pentru anii bisecț�i!).
Dacă simț�i nevoia, î�nsoț�eș� te-o cu un jurnal î�n care să-ț�i notezi
gândurile ș� i reacț�iile (vezi 21 ș� i 22 ianuarie ș� i 22 decembrie),
aș� a cum făceau adesea stoicii.
Scopul acestei abordări practice a filosofiei este să te aju-
te să duci o viaț�ă mai bună. Sperăm ca î�n această lucrare să nu
existe niciun cuvânt care să nu poată sau să nu trebuiască să
fie transformat î�n fapte, ca să-l parafrazăm pe Seneca.
Î�n acest sens, î�ț�i oferim cartea de faț�ă.
Partea I
DISCIPLINA
PERCEPȚIEI
IANUARIE
CLARITATE
CLARITATE 19
1 ianuarie
CONTROL ȘI ALEGERE
„Principala sarcină î�n viaț�ă este următoarea: să identi-

fic ș� i să separ lucrurile î�n aș� a fel î�ncât să-mi pot spune
clar care sunt cele exterioare, î�n afara controlului meu,
ș� i care ț�in de alegerile aflate sub controlul meu. Unde
caut aș� adar binele ș� i răul? Nu î�n cele exterioare, ci î�nă-
untrul meu, î�n alegerile care î�mi aparț�in…”
– Epictet, Diatribe, 2.5.4-5
C el mai important lucru î�n filosofia stoică este să facem de-

osebirea î�ntre ceea ce putem schimba ș� i ceea ce nu putem;
î�ntre ceea ce putem influenț�a ș� i ceea ce nu. Un zbor î�ntârzie
din cauza vremii – oricât am striga la reprezentantul compa-
niei aeriene, nu vom face furtuna să se oprească. Năzuinț�a,
oricât de mare, nu ne poate face mai î�nalț�i sau mai scunzi ș� i
nu poate schimba ț�ara î�n care ne-am născut. Oricât de mult
ne-am strădui, nu putem obliga pe cineva să ne placă. Î�n plus,
timpul irosit alergând după aceste ț�eluri de neclintit l-am fi
putut folosi pentru chestiunile pe care le putem schimba.
Comunităț�ile celor care î�ncearcă să scape de anumite
dependenț�e practică ceva ce se numeș� te Rugăciunea Senină-
tăț�ii: „Dumnezeu mi-a dat harul de a accepta cu seninătate
lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lu-
crurile pe care le pot schimba ș� i î�nț�elepciunea de a le deosebi
pe unele de celelalte”. Persoanele dependente nu pot schimba
abuzurile suferite î�n copilărie. Nu pot schimba alegerile pe care
le-au făcut sau durerea provocată. Dar pot schimba viitorul –
prin puterea pe care o au î�n momentul prezent. După cum
spunea Epictet, ei pot controla alegerile pe care le fac î�n clipa
de faț�ă.
20 IANUARIE
Acelaș� i lucru este valabil astăzi ș� i pentru noi. Dacă ne

putem da seama care părț� i ale zilei se află sub stăpânirea
noastră ș� i care sunt peste puterile noastre, nu doar că vom
fi mai fericiț�i, dar vom avea un avantaj clar î�n faț�a persoane-
lor care nu reuș� esc să î�nț�eleagă că duc o luptă imposibil de
câș� tigat.
CLARITATE 21
2 ianuarie
EDUCAȚIA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE
„Care este rodul acestor î�nvăț�ături? Cea mai frumoasă

ș� i mai bună recoltă a celor cu adevărat educaț�i: senină-
tatea, neî�nfricarea ș� i libertatea. Nu ar trebui să ne î�ncre-
dem î�n gloata care spune că doar cei liberi pot fi educaț�i,
ci, mai degrabă, î�n iubitorii de î�nț�elepciune, care spun
că numai cei educaț�i sunt liberi.”
– Epictet, Diatribe, 2.1.21-23a
D e ce ai ales această carte? De ce să alegi orice carte? Nu ca

să te dai mai deș� tept, nu ca să ai ce face î�n avion, nici ca să
auzi ceea ce vrei să auzi – există o sumedenie de alegeri mai
uș� oare decât lectura.
Nu, ai ales această carte ca să î�nveț�i cum să trăieș� ti. Pentru
că vrei să fii mai liber, neî�nfricat ș� i să cunoș� ti o stare de pace.
Educaț�ia – să citeș� ti ș� i să cugeț�i la î�nț�elepciunea marilor gân-
ditori – nu trebuie făcută de dragul ei. Are un scop î�n sine.
Adu-ț�i aminte de acest imperativ î�n zilele î�n care î�ncepi
să fii cu gândul î�n altă parte, când privitul la televizor sau o
gustare par o utilizare mai bună a timpului decât lectura sau
studierea filosofiei. Cunoaș� terea – î�n special cunoaș� terea de
sine – î�nseamnă libertate.
22 IANUARIE
3 ianuarie
FII NEÎNDUPLECAT CU LUCRURILE

CARE NU CONTEAZĂ
„Cât de mulț�i au fost cei care te-au jefuit de viaț�ă, fără ca

tu să-ț�i dai seama ce pierzi, cât de mult timp s-a dus î�n
suferinț�ă vană, bucurie prostească, patimă lacomă ș� i î�n
vorbe linguș� itoare, cât de puț�in ț�i-a rămas pentru tine
din propriul timp. Î�ț�i vei da seama că mori î�nainte de
vreme!”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 3.3b
U nul dintre cele mai grele lucruri î�n viaț�ă este să spui „nu”.
Invitaț�iilor, solicitărilor, obligaț�iilor, activităț�ilor pe care
le face toată lumea. Ș� i mai greu este să spui „nu” anumitor
emoț�ii care consumă timp: furia, entuziasmul, distracț�ia, ob-
sesia sau poftele trupeș� ti. Niciunul dintre aceste impulsuri nu
pare, î�n sine, mare lucru, dar scăpate de sub control, ele devin
î�n mare măsură un angajament.
Dacă nu eș� ti precaut, acestea vor fi exact acele obligaț�ii care
î�ț�i vor sufoca ș� i consuma existenț�a. Te-ai î�ntrebat vreodată
cum ai putea să recuperezi o parte din timpul pierdut, cum ai
putea să fii mai puț�in ocupat? Î� ncepe prin a î�nvăț�a puterea
lui „Nu!” – „Nu, mulț�umesc”, sau: „Nu, n-am să mă las atras î�n
această chestiune”, sau: „Nu, pur ș� i simplu nu pot acum”. S-ar
putea să faci unii oameni să sufere. S-ar putea să-i î�ndepărtezi
pe alț�ii. S-ar putea să fie greu. Dar cu cât î�nveț�i să spui „nu”
lucrurilor care nu contează, cu atât vei ș� ti să spui „da” celor cu
adevărat importante. Asta î�ț�i va da posibilitatea să trăieș� ti ș� i
să te bucuri de viaț�ă – de viaț�a pe care ț�i-o doreș� ti.
CLARITATE 23
4 ianuarie
CELE TREI DISCIPLINE DE AUR
„Este de ajuns să ai î�n clipa de faț�ă o părere sigură, î�nte-

meiată pe î�nț�elegere, să desfăș� ori activitatea prezentă
î�n interesul tuturor, să ai î�n prezent dispoziț� ia de a
primi cu mulț�umire orice eveniment provocat de o cau-
ză din afară.”
– Marc Aureliu, Către sine, 9.6
P ercepț�ie, Acț�iune, Voinț�ă. Acestea sunt disciplinele cumula-

te esenț�iale ale stoicismului (ș� i reprezintă totodată modul
de organizare a acestei cărț� i ș� i a călătoriei de un an î�n care
tocmai ai pornit). Desigur, acest curent filosofic este mult mai
amplu – ș� i am putea vorbi o zi î�ntreagă despre convingerile
unice ale diferiț�ilor stoici: „Heraclit credea următoarele…”,
„Zenon era din Kition, un oraș� din Cipru, ș� i considera că…”. Î�nsă
asemenea fapte î�ț�i vor fi oare de folos î�n viaț�a de zi cu zi? Ce
claritate î�ț�i pot oferi informaț�iile de cultură generală?
Î�n schimb, următoarele fraze rezumă cele mai importan-
te trei caracteristici ale filosofiei stoice de care merită să ț�ii
cont zilnic, î�n fiecare decizie:
• Controlează-ț�i percepț�iile.
• Orientează-ț�i acț�iunile î�n direcț�ia potrivită.
• Acceptă cu seninătate lucrurile pe care nu le poț� i
controla.
Asta e tot!
24 IANUARIE
5 ianuarie
CLARIFICĂ-ȚI INTENȚIILE
„Orice efort trebuie să aibă un scop, să privească î�ntr-o

direcț�ie! Nu hărnicia î�i tulbură pe cei neliniș� tiț�i ca pe
niș� te nebuni, ci părerile false despre lucruri.”
– Seneca, Despre liniștea spiritului, 12.5
L egea 29 din cartea The 48 Laws of Power (Cele 48 de legi ale

puterii)* este: Plănuieș� te totul, punct cu punct, până la capăt.
Robert Greene scrie: „Planificând până la capăt, nu vei fi co-
pleș� it de î�mprejurări ș� i vei ș� ti când să te opreș� ti. Călăuzeș� te-ț�i
cu grijă soarta ș� i determină-ț�i viitorul gândind î�n perspecti-
vă.” A doua recomandare din The 7 Habits of Highly Effective
People (Cele 7 obișnuințe ale persoanelor extraordinar de efica-
ce)** este: î�ncepe cu finalul î�n minte.
A avea î�n vedere finalul nu este o garanț�ie că vei ajunge
acolo – niciun stoic nu ar fi de acord cu o asemenea presupu-
nere – dar a nu te gândi la deznodământ este o garanț�ie pentru
eș� ec. Pentru stoici, oiêsis (concepț�iile false) sunt responsabile
nu doar de tulburările sufleteș� ti, dar ș� i pentru traiul ș� i acț�iu-
nile haotice ș� i disfuncț�ionale. Dacă nu-ț�i direcț�ionezi efortu-
rile către o cauză sau un scop, de unde vei ș� ti ce să faci zi de
zi? Cum vei ș� ti ce să accepț�i ș� i ce să refuzi? Cum vei ș� ti că ț�i-a
fost de ajuns, că ț�i-ai atins ț�elul, că te-ai abătut de la traseu,
dacă nu ai definit niciodată care sunt aceste limite?
* Carte scrisă de Robert Greene și Joost Elffers și apărută sub titlul Suc-
ces și putere. 48 de legi pentru a reuși în viață, traducere de Mihaela
Gafencu-Cristescu, Editura Teora, București, 2015. (n.tr.)
** Carte scrisă de Stephen R. Covey și apărută ca audiobook la Editura
ACT și Politon, București, 2015. (n.tr.)
CLARITATE 25
Răspunsul este că nu vei ș� ti. Ș� i, astfel, vei fi sortit eș� ecului

– sau, ș� i mai rău, ignorarea lipsei de direcț�ie te va duce spre
nebunie.
26 IANUARIE
6 ianuarie
UNDE, CINE, CE ȘI DE CE
„Cel care nu ș� tie ce este universul nu ș� tie nici î�n ce loc

se află el î�nsuș� i. Iar cine nu ș� tie pentru ce-a fost născut
nu ș� tie nici cine este el î�nsuș� i, nici ce este universul. Iar
cel care trece cu vederea una din acestea nu poate spu-
ne nici pentru ce s-a născut. Atunci ce crezi despre cel
care evită sau caută lauda celor care aplaudă, a celor
care nu ș� tiu nici unde sunt, nici ce sunt?”
R egretatul comediant Mitch Hedberg povestea î�n specta-

colele lui o î�ntâmplare amuzantă. Aflându-se î�n studioul
unui radio pentru un interviu, reporterul l-a î�ntrebat: „Deci,
cine eș� ti tu?”. Î�n acel moment, a trebuit să se gândească serios
dacă tipul ăla era foarte profund sau dacă nimerise la postul
de radio greș� it.
De câte ori nu ni se î�ntâmplă să răspundem la î�ntrebări de
genul: „Cine eș� ti?”, „Cu ce te ocupi?” sau „De unde eș� ti?”.
Considerându-le niș� te î�ntrebări superficiale – asta dacă le
considerăm î�n vreun fel – nu ne obosim să dăm un alt fel de
răspuns decât superficial.
Dar majoritatea oamenilor nu ar putea da un răspuns mai
consistent nici cu pistolul la tâmplă. Tu ai putea? Ai stat vreo-
dată să te gândeș� ti pe î�ndelete ș� i să î�ț�i dai seama clar cine eș� ti
ș� i care sunt valorile tale? Sau eș� ti prea ocupat să alergi după
chestiuni găunoase, să copiezi influenț�e proaste ș� i să urmezi
cărări inexistente care duc la dezamăgire sau la neî�mplinire?
CLARITATE 27
7 ianuarie
ȘAPTE FUNCȚII CLARE ALE MINȚII
„O muncă pe potriva minț�ii este exerciț�iul alegerii, refu-

zului, năzuinț�ei, respingerii, pregătirii, ț�elului ș� i accep-
tării. Aș� adar, ce poate pângări ș� i î�mpiedica funcț�ionarea
corectă a minț�ii? Nimic altceva decât propriile ei decizii
viciate.”
Să analizăm aceste sarcini pe rând:
• Alegerea – să faci ș� i să gândeș� ti ce trebuie

• Refuzul – ispitei
• Năzuinț�a – de a fi mai bun
• Respingerea – negativismului, influenț�elor proaste, a
neadevărului
• Pregătirea – pentru ce ne aș� teaptă sau urmează să se
î�ntâmple
• Ț� elul – principiul nostru călăuzitor ș� i prioritatea nu-
mărul unu
• Acceptarea – eliberării de iluzia lucrurilor care se află
sub controlul nostru ș� i a celor ce nu sunt (ș� i de a le
accepta aș� a cum sunt pe acestea din urmă)
Acesta este scopul minț�ii. Trebuie să ne asigurăm că tra-

tează ș� i vede restul lucrurilor ca pe o î�ntinare sau viciere.
28 IANUARIE
8 ianuarie
ÎNȚELEGE DE CE ANUME EȘTI DEPENDENT
„Trebuie să renunț�ăm la lucrurile pe care le strângem

la piept de parcă ar fi lucruri de bine. Altfel, dispare tăria
sufletului care trebuie să se pună singură la î�ncercare.
Dispare generozitatea, care nu se poate manifesta dacă
nu priveș� te cu dispreț� , de parcă ar fi fără valoare, toate
acele bunuri pe care mulț�imea le doreș� te ș� i le ț�ine la
mare preț� .”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 74.12b-13
M icile slăbiciuni se pot transforma cu uș� urinț�ă î�n depen-

denț�e î�n toată regula. Bem cafea dimineaț�a ș� i, î�n scurtă
vreme, nu ne mai putem î�ncepe ziua fără ea. Ne verificăm
e-mailurile pentru că face parte din slujba noastră ș� i, fără să
ne dăm seama, simț� im cum ne bâzâie telefonul î�n buzunar
la fiecare câteva secunde. Î�n scurt timp, aceste obiceiuri nevi-
novate ajung să ne conducă viaț�a.
Viciile mărunte ș� i pornirile pe care le avem nu doar că ne
ș� tirbesc libertatea ș� i autonomia, dar ne î�nceț�oș� ează gândirea.
Credem că suntem stăpâni pe noi î�nș� ine – dar oare aș� a să fie?
După cum spunea un narcoman, dependenț�a se produce atunci
când „pierdem libertatea de a ne abț�ine”. Hai să ne recăpătăm
această libertate.
Tu ce dependenț� ă ai? Sucul acidulat? Medicamentele?
Văicăreala? Bârfa? Internetul? Rosul unghiilor? Trebuie să î�ț�i
recapeț�i capacitatea de a te abț�ine pentru că de ea depind cla-
ritatea ș� i autocontrolul tău.
CLARITATE 29
9 ianuarie
CE CONTROLĂM ȘI CE NU
„Există printre realităț�ile care ne stau î�n faț�ă, unele î�n

puterea noastră ș� i altele independente de voinț�a ș� i pu-
terea noastră. Ț� in de noi părerea, impulsurile, dorinț�a ș� i
aversiunea, î�ntr-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă pro-
pria activitate. Sunt î�n afara voinț�ei noastre trupul, faima,
forț�a de conducător, î�ntr-un cuvânt tot ceea ce nu con-
stituie treburi specifice nouă. Mai mult, lucrurile care
stau î�n puterea noastră sunt prin natura lor libere, ne-
stingherite ș� i fără piedici, pe când cele î�n afara voinț�ei
noastre sunt slabe, supuse, pot fi zădărnicite ș� i nu ne
aparț�in.”
– Epictet, Manualul, 1.1-2
N u poț�i controla evenimentele de astăzi. Ț� i se pare î�nfrico-

ș� ător? Este un pic, dar lucrurile se echilibrează când î�nț�e-
legem că ne putem controla opinia despre aceste evenimente.
Tu decizi dacă sunt bune sau rele, dacă sunt drepte sau ne-
drepte. Nu poț�i controla situaț�ia, dar poț�i controla părerea ta
despre ea.
Î� nț�elegi cum funcț�ionează? Fiecare lucru aflat î�n afara
controlului tău – lumea exterioară, ceilalț�i oameni, norocul,
karma ș� i aș� a mai departe – are totuș� i o zonă corespunzătoare
pe care o stăpâneș� ti. Acest simplu fapt î�ț�i oferă destul spaț�iu
de manevră, destulă putere.
Mai presus de toate, o î�nț�elegere sinceră a lucrurilor pe
care le putem controla ne oferă o claritate totală cu privire la
lume: nu deț�inem nimic altceva decât propria minte. Amin-
teș� te-ț�i acest lucru astăzi, când î�ncerci să-ț�i extinzi raza de
acț�iune î�n exterior; este mult mai bine ș� i mai potrivit să te
orientezi spre interior.
30 IANUARIE
10 ianuarie
DACĂ VREI SĂ FII STATORNIC
„Esenț�a binelui este un anumit tip de alegere raț�ională;

după cum esenț�a răului este o altfel de alegere. Cum ră-
mâne atunci cu factorii externi? Ei nu sunt decât materia
primă pentru alegerea noastră raț� ională, care va de-
termina binele ș� i răul din interacț�iunea cu ei. Cum va
determina binele? Cu siguranț�ă nu minunându-se di-
naintea celor materiale! Căci dacă judecata despre lu-
crurile materiale este dreaptă, atunci alegerile noastre
vor fi bune, iar dacă judecata este strâmbă, alegerile
noastre vor fi rele.”
S toicii caută statornicia, stabilitatea ș� i seninătatea – carac-

teristici la care aspirăm cei mai mulț�i dintre noi, dar de care
avem parte doar î�n treacăt. Cum reuș� esc ei să atingă acest ț�el
greu de atins? Cum î�ntruchipează ei eustatheia (cuvântul prin
care Arrian* descria î�nvăț�ăturile lui Epictet)?
Ei bine, nu e o chestiune de noroc ș� i nici nu poate fi realizată
prin eliminarea influenț�elor exterioare sau izolându-ne î�n liniș� te
ș� i singurătate, ci presupune trecerea lumii exterioare prin sita
propriei judecăț�i. Acest lucru este la î�ndemâna raț�iunii noastre
– aceasta poate lua natura strâmbă, confuză ș� i copleș� itoare a
evenimentelor exterioare ș� i î�i poate da o formă ordonată.
Î�nsă, dacă judecăț�ile noastre sunt strâmbe, pentru că nu
ne folosim raț�iunea, tot ceea ce va urma va fi strâmb ș� i ne vom
pierde fermitatea î�n haosul ș� i î�n goana existenț�ei noastre.
Dacă vrei să fii statornic, dacă î�ț�i doreș� ti claritate, cea mai
bună soluț�ie este o judecată corectă.
* Arrian din Nicomedia (n.c. 86/89 – d.c. 146/160), filosof, istoric și
comandant militar grec. (n.tr.)
CLARITATE 31
11 ianuarie
DACĂ VREI SĂ FII NESTATORNIC
„Dacă un om va fi atent la propriile alegeri raț�ionale ș� i

la consecinț�ele acestor alegeri, va căpăta totodată do-
rinț�a de a le ț�ine la distanț�ă, î�nsă dacă î�ș�i va î�ndrepta
atenț�ia dinspre propriile alegeri raț�ionale î�nspre lucru-
rile care nu sunt sub controlul său, căutând să evite
lucrurile controlate de alț� ii, atunci va deveni agitat,
temător ș� i nestatornic.”
– Epictet, Diatribe, 2.1.12
I maginea pe care o avem despre filosoful Zen este cea a unui

călugăr aflat pe un deal liniș� tit, î�nverzit sau î�ntr-un templu
frumos, ridicat pe o stâncă abruptă. Stoicii reprezintă antite-
za acestei idei. Pentru ei, este reprezentativ omul din piaț�ă,
senatorul din for, soț�ia curajoasă care aș� teaptă î�ntoarcerea
bărbatului ei de la luptă, sculptorul ocupat î�n atelier. Ș� i totuș� i,
un stoic este î�n egală măsură î�mpăcat cu sine î�nsuș� i.
Epictet ne reaminteș� te că seninătatea ș� i statornicia sunt
rezultatul alegerilor ș� i judecăț�ii noastre, nu ale mediului î�n-
conjurător. Dacă î�ncercăm să evităm toate piedicile din calea
liniș� tii noastre – ceilalț�i oameni, evenimentele externe, stre-
sul – nu vom avea nicicând succes. Problemele ne vor urma
oriunde am alerga ș� i ne-am ascunde. Dar dacă î�ncercăm să
evităm judecățile nocive ș� i perturbatoare care provoacă aceste
probleme, vom reuș� i să fim statornici ș� i echilibraț�i indiferent
unde ne-am afla.
32 IANUARIE
12 ianuarie
SINGURA CALE SPRE SENINĂTATE
„Păstrează la î�ndemână acest gând, din zori ș� i până sea-

ra: nu există decât o singură cale spre fericire, iar aceas-
ta este renunț�area la tot ce se află î�n afara sferei tale de
alegere, să nu priveș� ti nimic drept un bun al tău, să pre-
dai totul î�n mâinile divinităț�ii ș� i soartei.”
Î n această dimineaț�ă, aminteș� te-ț�i ce se află sub controlul

tău ș� i ce nu. Aminteș� te-ț�i să te concentrezi asupra celor din-
tâi, ș� i nu asupra celor din urmă.
Î�nainte de prânz, aminteș� te-ț�i că singurul lucru pe care î�l
ai cu adevărat î�n stăpânire este capacitatea ta de a alege (ș� i de
a-ț�i folosi raț�iunea ș� i judecata când alegi). De acest lucru nu
vei fi privat niciodată.
După amiaza, aminteș� te-ț�i că, î�n afara alegerilor pe care
le faci, soarta ta nu depinde î�n totalitate de tine. Lumea se
î�nvârte, iar noi ne î�nvârtim odată cu ea – indiferent î�n ce di-
recț�ie, bună sau rea.
Seara, aminteș� te-ț�i iarăș� i de cele ce sunt sub controlul tău
ș� i de cele ce nu sunt, ș� i unde î�ncep ș� i ț�i se termină alegerile.
Când te culci, aminteș� te-ț�i că somnul este o formă de aban-
don ș� i de î�ncredere, ș� i că vine foarte uș� or. Iar a doua zi, fii gata
să repeț�i î�ntregul ciclu.
CLARITATE 33
13 ianuarie
SFERA CONTROLULUI
„Deț�inem controlul asupra alegerii noastre raț�ionale ș� i

asupra tuturor acț�iunilor care ț�in de acea dorinț�ă mo-
rală. Ce iese de sub controlul nostru sunt corpul ș� i toate
părț�ile componente, bunurile noastre, părinț�ii, fraț�ii ș� i
surorile, copiii sau patria – orice lucru cu care ne-am
putea asocia.”
A ceastă afirmaț�ie este atât de importantă î�ncât merită re-

petată: o persoană î�nț�eleaptă ș� tie ce se află î�n sfera sa de
control ș� i ce nu.
Partea bună e că este destul de uș� or de ț�inut minte ce se
află sub controlul nostru. Potrivit stoicilor, sfera controlului
cuprinde un singur lucru: PROPRIA MINTE. Ai auzit bine, nici
chiar trupul tău nu este î�n î�ntregime î�năuntrul sferei. La urma
urmei, poț�i fi afectat de o boală sau de un handicap fizic î�n
orice moment. Sau ai putea să mergi î�ntr-o ț�ară străină ș� i să
te trezeș� ti aruncat î�n î�nchisoare.
Dar toate acestea sunt veș� ti bune, pentru că acest fapt re-
duce drastic numărul lucrurilor la care trebuie să te gândeș� ti.
Î�n simplitate există claritate. Î�n timp ce toț�i ceilalț�i aleargă
î�ncolo ș� i-ncoace cu o listă de responsabilităț�i lungă de-un ki-
lometru – chestiuni pentru care nu sunt, de fapt, responsabili
– lista ta cuprinde un singur element. Trebuie să gestionezi o
singură problemă: alegerile tale, voinț�a ta, mintea ta.
Aș� a că, fii chibzuit.
34 IANUARIE
14 ianuarie
TAIE SFORILE CARE ÎȚI MANEVREAZĂ MINTEA
„Trebuie să-ț�i dai seama că ai î�n tine, totuș� i, ceva mai

puternic ș� i mai î�nrudit cu natura divină, decât toate cele
care aț�âț�ă patimile tale făcându-te î�n acelaș� i timp să te
miș� ti î�ntocmai ca o marionetă. Ce este acum gândirea
mea? Oare nu cumva este frică, bănuială, poftă sau alt-
ceva de felul acestora?”
G ândeș� te-te la toate lucrurile care concurează pentru o

parte din portofelul tău sau pentru o secundă din atenț�ia
ta. Oamenii de ș� tiinț�ă din industria alimentară pregătesc pro-
duse care să-ț�i satisfacă papilele gustative. Inginerii din Silicon
Valley proiectează aplicaț�ii care creează dependenț�ă la fel ca
jocurile de noroc. Mass-media fabrică poveș� ti care stârnesc
indignarea ș� i furia.
Acestea sunt doar o mică parte din ispitele ș� i forț�ele care
acț�ionează asupra noastră – ele ne distrag ș� i ne î�ndepărtează
de lucrurile care contează cu adevărat. Din fericire, Marc
Aureliu nu a fost expus la aceste aspecte extreme ale culturii
moderne. Dar a cunoscut ș� i el din plin hăurile distragerii aten-
ț�iei: bârfe, muncă neî�ntreruptă, teamă, suspiciune ș� i pofte
carnale. Fiecare dintre noi este atras de aceste forț�e interne ș� i
externe, a căror putere este î�n continuă creș� tere ș� i ne e tot
mai greu să le facem faț�ă.
Filosofia ne spune doar să fim cât mai atenț�i ș� i să ne stră-
duim să fim mai mult decât simpli pioni. După cum spune
Viktor Frankl î�n The Will to Meaning (Voința de sens)*: „Omul
* Carte apărută sub titlul Voința de sens. Fundamente și aplicații ale logo-
terapiei, traducere de Dana Mareș, Editura Trei, București, 2018. (n.tr.)
CLARITATE 35
este tras î�n jos de impulsuri ș� i ridicat de valori.” Aceste valori

ș� i vigilenț�a interioară fac să nu fim doar niș� te marionete. De-
sigur, atenț�ia presupune efort ș� i conș� tientizare, dar oare nu
este ea de preferat atârnării de o frânghie?
36 IANUARIE
15 ianuarie
CA SĂ FII ÎMPĂCAT, NU TE ABATE DIN DRUM
„Î�mpăcarea o poate atinge numai cel care ș� i-a format o

judecată sigură ș� i de nezdruncinat. Toț�i ceilalț�i se pră-
buș� esc de mai multe ori, se pun din nou pe picioare ș� i
se lasă purtaț�i de valuri, pe rând, î�nspre renunț�ări ori
î�nspre dorinț�e. Care este pricina nestatorniciei lor? Fap-
tul că nimic nu este limpede pentru cel care se sprijină
pe criteriul cel mai nesigur: părerea mulț�imii.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 95.57b-58a
S eneca, î�n eseul său despre liniș� tea spiritului, foloseș� te

cuvântul grecesc euthymia, pe care el î�l defineș� te drept
„credinț�a î�n tine î�nsuț�i ș� i î�ncrederea că te afli pe drumul cel
bun ș� i nu eș� ti î�ncercat de î�ndoiala celor care urmează cărări
nenumărate, rătăcind î�n toate direcț� iile”. Această stare de
spirit, spune el, este cea care asigură seninătatea.
Claritatea viziunii ne oferă această credinț�ă. Asta nu î�n-
seamnă că vom fi î�ntotdeauna siguri de toate lucrurile, î�n pro-
porț� ie de 100%, ș� i nici că ar trebui să fim aș� a, ci este mai
degrabă o garanț�ie a faptului că ne î�ndreptăm î�n direcț�ia co-
rectă – că nu trebuie să ne comparăm î�n permanenț�ă cu cei-
lalț�i oameni sau să ne răzgândim la fiecare cinci minute, î�n
lumina noilor informaț�ii apărute.
Seninătatea ș� i î�mpăcarea se regăsesc î�n identificarea dru-
mului nostru ș� i î�n menț�inerea lui: să mergem neabătuț�i pe el;
desigur, putem face mici corecț�ii, dar trebuie să ignorăm cân-
tecul sirenelor, care ne atrage spre stânci.
CLARITATE 37
16 ianuarie
SĂ NU FACI NIMIC DIN OBIȘNUINȚĂ
„Aș� adar, î�n majoritatea celorlalte privinț�e, abordăm si-

tuaț�iile nu conform presupunerilor corecte, ci, î�n mare
parte, dintr-o obiș� nuinț�ă jalnică. Î�ntrucât acesta este ca-
zul î�n tot ce-am spus, î�nvăț�ăcelul trebuie să caute să se
ridice deasupra, î�ncetând să mai caute plăcerea ș� i să se
î�ndepărteze de suferinț�ă; să î�nceteze să se mai agaț�e de
viaț�ă ș� i să deteste moartea; iar î�n cazul averilor ș� i bani-
lor, să î�nceteze să preț�uiască dobândirea lor î�n detri-
mentul dăruirii.”
– Musonius Rufus, Cuvântări, 6.25.5-11
D acă î�ntrebi un angajat: „De ce-ai procedat î�n felul acesta?”,

va răspunde: „Pentru că aș� a s-a făcut dintotdeauna”. Răs-
punsul va nemulț�umi orice ș� ef bun ș� i va lăsa cu gura deschisă
orice antreprenor. Angajatul nu mai gândeș� te ș� i î�ș�i desfăș� oară
activitatea absent, din rutină. Afacerea este vulnerabilă î�n faț�a
concurenț�ei, iar angajatul va fi probabil concediat de un ș� ef
cu capul pe umeri.
Trebuie să ne tratăm propriile obiș� nuinț�e la fel de nemilos.
De fapt, studiem filosofia tocmai pentru a pune capăt acestui
comportament de rutină. Descoperă lucrurile pe care le faci
din reflex sau din obiș� nuinț�ă. Ș� i î�ntreabă-te: Oare asta este
într-adevăr cea mai bună soluție? Află de ce faci ceea ce faci –
ș� i fă lucrurile aș� a cum se cuvine.
38 IANUARIE
17 ianuarie
PUNE-TE PE TREABĂ
„Eu sunt î�nvăț�ătorul vostru ș� i voi sunteț�i î�n ș� coala mea.

Ț� elul meu este să vă duc spre realizare, neabătuț�i, eli-
beraț�i de comportamente viciate, neî�ngrădiț�i, fără ocară,
liberi, î�nfloritori ș� i fericiț�i, căutându-l pe Dumnezeu î�n
lucrurile mari ș� i î�n cele mărunte. Ț� elul vostru este să
î�nvăț�aț�i ș� i să practicaț�i cu sârguinț�ă toate aceste lucruri.
Atunci de ce nu î�ncheiaț�i lucrarea, dacă aveț�i ț�elul corect
ș� i eu la fel ș� i pregătirea corespunzătoare? Ce lipseș� te?...
Lucrarea este cât se poate de realizabilă ș� i este singurul
lucru î�n puterea noastră… Despărț�iț�i-vă de trecut. Tre-
buie doar să î�ncepem. Credeț�i-mă ș� i veț�i vedea.”
– Epictet, Discursuri, 2.19.29-34
M ai ț�ii minte cum te temeai, când erai la ș� coală sau î�ncă

foarte tânăr, să î�ncerci un anumit lucru de teama eș� ecu-
lui? Cei mai mulț�i dintre adolescenț�i preferă să-ș� i piardă tim-
pul decât să depună efort. Un lucru făcut fără tragere de inimă
le oferă o scuză numai bună: „Nu contează. Nici măcar nu m-am
străduit”.
Pe măsură ce î�naintăm î�n vârstă, eș� ecul nu mai este atât
de neglijabil. Miza nu mai este o notă subiectivă sau un trofeu
sportiv câș� tigat î�n curtea ș� colii, ci calitatea vieț�ii ș� i capacita-
tea de a ne confrunta cu lumea î�nconjurătoare.
Nu te descuraja, totuș� i. Ai parte de cei mai buni profesori
din lume: cei mai î�nț�elepț�i filosofi care au trăit vreodată. Ș� i nu
doar că stă î�n puterile tale, dar ș� i sarcina profesorului este una
foarte simplă: tu doar pune-te pe treabă. Restul vine de la sine.
CLARITATE 39
18 ianuarie
PRIVEȘTE LUMEA CU OCHII UNUI POET ȘI ARTIST
„Aș� adar, petrece-ț�i această clipă a timpului î�n conformi-

tate cu natura ș� i î�ncheie-ț�i viaț�a î�mpăcat, cum măslina
cade î�n clipa când e coaptă, binecuvântând pământul care
a purtat-o ș� i mulț�umind pomului care i-a dat naș� tere.”
– Marc Aureliu, Către sine, 4.48.2
E xistă câteva expresii extraordinar de frumoase î�n cartea

Către sine a lui Marc Aureliu – o î�ncântare surprinzătoare,
ț�inând cont de publicul pentru care a fost scrisă (doar propria
persoană). Î�ntr-un pasaj, el laudă „farmecul ș� i vraja” naturii,
„spicele care se apleacă la pământ, pielea de pe fruntea leului,
balele care curg din gura mistreț�ilor” ș� i multe altele. Ar trebui
să-i mulț�umim profesorului de retorică Marcus Cornelius Fron-
to pentru imaginile vii descrise î�n aceste fragmente. Fronto,
considerat cel mai bun orator al Romei pe lângă Cicero, a fost
ales de tatăl adoptiv al lui Marc Aureliu ca dascăl de oratorie
ș� i gramatică pentru fiul său.
Aceste gânduri sunt mai mult decât niș� te fraze frumoase,
căci i-au oferit lui Marc Aureliu – iar acum, ș� i nouă – o perspec-
tivă cuprinzătoare asupra evenimentelor obiș� nuite ș� i aparent
„nefrumoase”. E nevoie de un ochi de artist pentru a î�nț�elege că
sfârș� itul vieț�ii nu se deosebeș� te de căderea unui fruct copt din
copac. E nevoie de privirea unui poet pentru a remarca felul î�n
care „coacerea face ca pâinea să crape din loc î�n loc ș� i, deș� i nu
era î�n intenț�ia meș� teș� ugului brutarului, aceste crăpături ne
atrag privirea ș� i ne stârnesc pofta de mâncare”.
Există claritate (ș� i bucurie) î�n a vedea ceea ce alț�ii nu pot
vedea, î�n a descoperi graț�ia ș� i armonia locurilor pe care cei-
lalț�i le trec cu vederea. Nu este de preferat asta unei viziuni
sumbre asupra lumii?
40 IANUARIE
19 ianuarie
ÎN ORICE DIRECȚIE TE-AI ÎNDREPTA,

ALEGEREA ÎȚI APARȚINE
„Ș� i podiumul, ș� i î�nchisoarea sunt locuri î�n care poț�i ajun-

ge, unul la mare cinste, celălalt, jalnic, dar î�n oricare din
ele î�ț�i poț�i păstra libertatea de alegere, dacă vrei asta.”
S toicii au fost de toate rangurile. Unii au fost bogaț�i, alț�ii s-au

născut la coada rigidei ierarhii romane. Unora le-a mers
bine î�n viaț�ă, altora cumplit de greu. Acest lucru este valabil ș� i
pentru noi – fiecare provine din medii diferite ș� i de-a lungul
vieț�ii a avut parte de suiș� uri ș� i coborâș� uri, de noroc ș� i de
ghinion.
Dar î�n toate situaț�iile – la restriș� te sau î�n momentele de
bucurie – trebuie să facem un singur lucru: să ne concentrăm
asupra lucrurilor care stau î�n puterea noastră, nu asupra ce-
lorlalte. S-ar putea ca î�n momentul de faț�ă să fim la pământ
din cauza greutăț�ilor, î�n vreme ce î�n urmă cu doar câț�iva ani
trăiam pe picior mare, după cum este posibil ca peste câteva
zile să avem atât de mult succes, î�ncât să devină o povară. Un
lucru va rămâne î�nsă neschimbat: libertatea noastră de ale-
gere – atât î�n plan general, cât ș� i la scară mică.
Î�n cele din urmă, asta î�nseamnă claritate. Oricine am fi,
oriunde ne-am afla – ceea ce contează sunt alegerile noastre.
Care sunt ele? Cum le vom evalua? Cum vom profita de pe
urma lor? Acestea sunt î�ntrebările pe care ni le pune viaț�a,
indiferent de rangul pe care-l avem. Tu ce răspuns dai?
CLARITATE 41
20 ianuarie
REVIGOREAZĂ-ȚI GÂNDURILE
„Cum altfel ar putea fi ucise î�nvăț�ăturile, dacă nu oprind

reprezentările care le corespund ș� i pe care ai tot timpul
posibilitatea să le reî�nvii?... Î�ț�i e î�ngăduit să renaș� ti: vezi
din nou lucrurile cum erai obiș� nuit să le vezi. Î�n aceasta
constă renaș� terea.”
Ț i-a mers prost î�n ultimele săptămâni? Te-ai abătut de la

principiile ș� i convingerile la care ț�ii? E absolut î�n regulă.
Ni se î�ntâmplă tuturor.
De fapt, i s-a î�ntâmplat probabil ș� i lui Marc Aureliu – altfel
n-ar fi făcut această î�nsemnare. Poate a avut de-a face cu niș� te
senatori dificili ori a î�ntâmpinat greutăț�i cu fiul său proble-
matic. Poate ș� i-a pierdut cumpătul î�ntr-o astfel de situaț�ie, a
intrat î�n depresie sau a renunț�at la introspecț�ie. E de î�nț�eles.
Î�nsă, î�n situaț�ia de faț�ă, ar trebui să ț�inem minte că, orice
s-ar î�ntâmpla, oricât de dezamăgitor a fost comportamentul
nostru î�n trecut, principiile rămân neschimbate. Ne putem reî�n-
toarce la ele ș� i adopta din nou î�n orice moment. Ce s-a petre-
cut ieri – sau acum cinci minute – ț�ine deja de trecut. Putem
reaprinde focul ș� i o putem lua de la capăt oricând dorim.
De ce nu chiar acum?
42 IANUARIE
21 ianuarie
RITUALUL DE DIMINEAȚĂ
„Dimineaț�a, imediat ce te-ai trezit, î�ntreabă-te următoarele:

• Ce-mi lipseș� te pentru a mă elibera de dorinț�e?
• Dar pentru a ajunge la î�mpăcare?
• Ce sunt eu? Un simplu organism, un proprietar de bunuri
sau un nume vrednic de cinste? Niciuna dintre acestea.
• Atunci ce sunt? O ființ�ă raț�ională.
• Aș� adar, ce se pretinde de la mine? Să cuget asupra
acț�iunilor mele.
• Cum mi-am pierdut seninătatea?
• Ce fapte neprietenoase, antisociale sau nepăsătoare
am făcut?
• Unde am greș� it î�n toate aceste privinț�e?”
M ajoritatea oamenilor de succes au un ritual matinal. Unii

meditează. Alț�ii fac miș� care. Mulț�i dintre ei ț�in un jurnal
– câteva rânduri, î�n care î�ș�i notează gândurile, temerile, spe-
ranț�ele. Î�n aceste cazuri, nu contează atât activitatea î�n sine,
cât ritualizarea gândirii. Important este să î�ț�i acorzi câteva
minute pentru introspecț�ie ș� i analiză.
Stoicii au susț�inut alocarea acestui interval de timp mai
mult decât orice altceva. Nu ș� tim dacă Marc Aureliu ș� i-a scris
cugetările dimineaț�a sau seara, dar ș� tim că ș� i-a alocat câteva
clipe de liniș� te pentru el î�nsuș� i – ș� i că a scris pentru sine, nu
pentru altcineva. Dacă eș� ti î�n căutarea unei surse de inspiraț�ie
pentru ritualul propriu, poț�i î�ncepe prin a urma exemplul lui
Marc Aureliu sau a răspunde listei de î�ntrebări a lui Epictet.
Zi de zi, î�ncepând de astăzi, răspunde la aceste î�ntrebări
dificile. Î�ngăduie-i filosofiei ș� i efortului susț�inut să te călău-
zească spre răspunsuri mai bune, dimineaț�ă după dimineaț�ă,
de-a lungul î�ntregii vieț�i.
CLARITATE 43
22 ianuarie
RETROSPECTIVA ZILEI
„Î�mi voi î�ndrepta de î�ndată atenț�ia asupra mea ș� i, lucru

foarte folositor, î�mi voi cerceta ziua. Nimeni nu-ș� i exa-
minează propria viaț�ă ș� i tocmai aceasta ne face cu ade-
vărat răi; noi ne gândim – ș� i î�ncă rareori – la ceea ce
facem, dar niciodată la ceea ce am făcut; numai că sfatul
pentru viitor vine din trecut.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 83.2
Î ntr-o scrisoare către fratele lui mai mare, Novatus, Seneca

vorbeș� te despre un exerciț�iu util î�mprumutat de la un alt
filosof de seamă. La sfârș� itul fiecărei zile, î�ș�i punea următoa-
rele î�ntrebări: De ce nărav prost am dat dovadă astăzi? Cum
am devenit mai bun? Acțiunile mele au fost întemeiate? Ce pot
schimba în bine la propria-mi persoană?
La î�nceputul sau sfârș� itul fiecărei zile, stoicii î�ș�i luau jur-
nalul ș� i treceau î�n revistă: ce-au făcut, ce-au gândit, unde ar fi
loc de mai bine. Din acest motiv, cartea Către sine a lui Marc
Aureliu este greu de pătruns – a fost scrisă pentru claritatea
personală, nu î�n beneficiul public. Notarea exerciț�iilor stoice
a fost ș� i este, totodată, o formă de practicare a acestora, la fel
ca repetarea unei rugăciuni sau a unui imn.
Ț� ine un jurnal, fie că e pe calculator sau pe un caiet. Fă-ț�i
timp să treci conș� tient î�n revistă evenimentele din ziua prece-
dentă. Fii de neclintit î�n judecăț�ile tale. Observă ce anume a
contribuit la fericirea ta ș� i ce te-a î�ndepărtat de ea. Notează ce
aspecte ai vrea să î�mbunătăț�eș� ti sau citatele care ț�i-au plăcut.
Făcând efortul de a-ț�i scrie gândurile, va fi mai greu să le uiț�i. Î�n
plus, vei avea un bilanț� prin care să î�ț�i monitorizezi progresul.
44 IANUARIE
23 ianuarie
ADEVĂRUL DESPRE BANI
„Să-i lăsăm pe săraci, să trecem la bogaț�i: cât de multe

sunt î�mprejurările î�n care aceș� tia sunt asemenea săra-
cilor! Cufărul celui ce călătoreș� te nu e destul de î�ncă-
pător ș� i, de câte ori trebuie să se grăbească, renunț�ă la
alai. Iar cei care sunt î�n armată, cât de puț�in din lucru-
rile lor iau cu sine…”
– Seneca, Consolație pentru Helvia, 12.1.b-2
S criitorul F. Scott Fitzgerald care, î�n cărț�i precum Marele

Gatsby, a redat adesea î�ntr-o lumină seducătoare stilul de
viaț�ă al celor bogaț�i ș� i celebri, î�ș�i î�ncepe una din povestiri cu
replica devenită de-acum clasică: „Haideț�i să vă povestesc des-
pre cei foarte bogaț�i. Ei sunt foarte diferiț�i de mine ș� i de tine.”
Câț�iva ani mai târziu, după ce povestirea* a fost publicată,
prietenul său, Ernest Hemingway, l-a tachinat pe Fitzgerald,
scriindu-i: „Da, au mai mulț�i bani.”
Asta ne reaminteș� te ș� i Seneca. Fiind unul dintre cei mai
bogaț�i oameni din Roma, el a î�nț�eles pe propria-i piele că banii
î�ț�i schimbă viaț�a doar î�ntr-o foarte mică măsură. Nu rezolvă
problemele, aș� a cum cred oamenii mai puț�in î�nstăriț�i. De fapt,
niciun fel de bun material nu le va rezolva. Chestiunile exte-
rioare nu pot repara problemele interioare.
Uităm î�n permanenț�ă acest lucru – ș� i asta ne provoacă
foarte multă confuzie ș� i durere. Mai târziu, Hemingway a scris
despre Fitzgerald: „A crezut că [bogaț�ii] sunt o rasă aparte, plină
de strălucire, ș� i când a descoperit că nu-i aș� a, asta l-a distrus
mai mult decât orice.” Fără o schimbare, acelaș� i lucru se va î�n-
tâmpla ș� i cu noi.
* Băiatul cel bogat (1926). (n.tr.)

CLARITATE 45
24 ianuarie
ÎNCEARCĂ SĂ-ȚI APROFUNDEZI CUNOAȘTEREA
„De la Rusticus… m-am deprins să cercetez totul cu rigu-

rozitate, să nu mă mulț�umească o cunoaș� tere generală,
superficială, să nu mă pripesc ș� i să dau prea grabnic
crezământ flecarilor.”
P rima carte a cugetărilor lui Marc Aureliu, Către sine, î�ncepe

cu o listă de mulț�umiri. Rând pe rând, el î�ș�i exprimă recu-
noș� tinț�a pentru cei care au avut o influenț�ă marcantă î�n viaț�a
sa. Una dintre persoanele căreia î�i mulț�umeș� te este Quintus
Iunius Rusticus, profesorul care a făcut să se nască î�n elevul
său iubirea pentru claritate profundă ș� i î�nț�elegere, dorinț�a de a
nu se opri la suprafaț�ă când vine vorba de î�nvăț�are.
Tot Rusticus i-a făcut lui Marc Aureliu cunoscută opera lui
Epictet. De fapt, Rusticus i-a î�mprumutat copia personală a
cuvântărilor lui Epictet. E evident că Marc Aureliu nu s-a mul-
ț�umit doar să extragă ideea principală din aceste cuvântări ș� i
nu le-a acceptat doar pentru că erau o recomandare din par-
tea profesorului său. Paul Johnson a spus odată î�n glumă că
Edmund Wilson citeș� te cărț�ile „de parcă autorul lor ar fi î�ntr-un
proces î�n care riscă să fie condamnat la moarte”. Î�n acelaș� i fel
l-a citit ș� i Marc Aureliu pe Epictet – iar când prelegerile ș� i-au
dovedit importanț�a, le-a asimilat cu totul. Au devenit o parte
din ADN-ul său ca ființ�ă umană. A vorbit despre ele î�n detaliu
de-a lungul vieț�ii, găsind claritate ș� i forț�ă î�n acele cuvinte,
chiar ș� i după ce a ajuns la lux ș� i putere.
Acesta este tipul de lectură ș� i studiu profund pe care tre-
buie să-l cultivăm, de aceea trebuie să citim câte o pagină pe
zi, ș� i nu un capitol î�ntreg odată. Pentru a avea timpul necesar
să citim cu atenț�ie ș� i î�n profunzime.
46 IANUARIE
25 ianuarie
SINGURA RĂSPLATĂ
„Ce merită oare să fie preț�uit? Consider că merită a fi

luat î�n seamă faptul că omul se miș� că potrivit cu firea
proprie… ș� i educatorii, ș� i dascălii năzuiesc către ace-
eaș� i ț�intă – un asemenea ț�el e vrednic să fie considerat!
Ș� i dacă stăpâneș� ti bine acest lucru, nimic din celelalte
nu-ț�i vei mai dori… Dacă nu, atunci nu vei fi indepen-
dent, mulț�umit cu propria-ț�i persoană, netulburat. Î�n
mod necesar, atunci pizmuieș� ti, eș� ti gelos, suspectezi pe
cei ce-ar fi î�n stare să-ț�i răpească aceste bunuri, unel-
teș� ti î�mpotriva acelora care au ceea ce este apreciat de
tine… Dar respectarea ș� i preț�uirea propriei tale gândiri
te va face mulț�umit, vei fi plăcut oamenilor ș� i recunos-
cător zeilor, fiindcă vei lăuda toate cele hărăzite ș� i rân-
duite de aceș� tia.”
– Marc Aureliu, Către sine, 6.16.2b-4a
W arren Buffett, a cărui avere este estimată la 65 de mi-

liarde de dolari, locuieș� te î�n aceeaș� i casă pe care a cum-
părat-o î�n 1958 cu suma de 31.500 de dolari. John Urschel,
fundaș� al echipei Baltimore Ravens, câș� tigă milioane de dolari,
dar trăieș� te cu doar 25.000 de dolari pe an. Vedeta celor de la
San Antonio Spurs, Kawhi Leonard, circulă cu aceeaș� i maș� ină
Chevy Tahoe, model 1997, pe care a avut-o din adolescenț�ă,
deș� i are un contract î�n valoare de 94 de milioane de dolari.
De ce? Nu pentru că ar fi zgârciț�i. Ci pentru că lucrurile care
contează pentru ei sunt ieftine.
Nici Buffet, nici Urschel, nici Leonard n-au ajuns aș� a din
î�ntâmplare. Stilul lor de viaț�ă este rezultatul definirii priori-
tăț�ilor. Interesele pe care le cultivă sunt categoric inferioare
CLARITATE 47
posibilităț�ilor lor financiare ș� i, prin urmare, orice venit le-ar

da libertatea de a obț�ine lucrurile pe care ș� i le doresc cel mai
mult. Doar î�ntâmplarea face că s-au î�mbogăț�it peste aș� teptări.
Acest gen de claritate – cu privire la ce-ș� i doresc cel mai mult
pe lumea asta – î�nseamnă că se pot bucura de viaț�ă. Î� nseam-
nă că vor fi î�n continuare fericiț�i, chiar dacă piaț�a financiară
s-ar prăbuș� i sau dacă ș� i-ar î�ncheia cariera din cauza unei
accidentări.
Cu cât ne dorim mai multe lucruri ș� i cu cât trebuie să
muncim mai mult pentru a câș� tiga bani sau pentru a atinge
acele obiective, cu atât ne vom bucura mai puț�in de viaț�ă – ș� i
ne vom pierde libertatea.
48 IANUARIE
26 ianuarie
PUTEREA UNEI MANTRE
„Ș� terge din mintea ta î�nchipuirile, spunându-ț�i necon-

tenit: stă î�n puterea mea acum, ca î�n acest suflet să nu
fie nicio josnicie, nicio poftă, î�ntr-un cuvânt nicio pricină
de tulburare ș� i, considerând ce fel de natură au toate, să
mă folosesc de fiecare î�n raport cu valoarea sa. Adu-ț�i
aminte de această î�nsuș� ire hărăzită ț�ie de natură.”
T oț�i cei care au urmat un curs de yoga ori sunt familiarizaț�i

cu gândirea hindusă sau budistă au auzit probabil de con-
ceptul de mantră. Î�n sanscrită, î�nseamnă „rostire sacră” – î�n
esenț�ă, un cuvânt, o frază, un gând sau chiar un sunet – care are
menirea să ofere claritate sau î�ndrumare spirituală. O mantră
poate fi extrem de utilă î�n procesul de meditaț�ie, fiindcă ne
ajută să ț�inem la distanț�ă orice nu are legătură cu lucrul asu-
pra căruia ne concentrăm.
Se cade aș� adar să invocăm o mantră stoică aparț�inând lui
Marc Aureliu – un memento, o frază pe care s-o folosim când
ne simț�im sub influenț�a falselor impresii, a confuziei sau când
ne apasă traiul cotidian. Î�n esenț�ă, ea spune următoarele: „Am
puterea interioară de a ț�ine aceste lucruri la distanț�ă. Pot ve-
dea adevărul.”
Alege-ț�i cuvintele după plac. Partea aceasta ț�ine de tine.
Dar stabileș� te-ț�i o mantră ș� i foloseș� te-o pentru a dobândi cla-
ritatea după care tânjeș� ti.
CLARITATE 49
27 ianuarie
CELE TREI SFERE DE EDUCAȚIE
„Există trei sfere î�n care o persoană ce î�ncearcă să de-

vină bună ș� i î�nț�eleaptă trebuie să se educe. Prima are
de-a face cu dorinț�ele ș� i aversiunile, pentru ca o per-
soană să nu rateze ț�inta dorinț�elor sale ș� i nici să cadă
pradă lucrurilor care î�i provoacă repulsie. Cea de-a doua
are de-a face cu impulsurile pentru acț�iune ș� i inacț�iune
– ș� i, î�n sens mai larg, cu datoria – ca o persoană să poată
acț�iona cu grijă, din motive î�ntemeiate, iar nu cu nepă-
sare. Cea de-a treia are legătură cu liniș� tea sufletească,
cu eliberarea de deziluzie ș� i cu î�ntreaga sferă a discer-
nământului, a consimț�ământului pe care mintea noas-
tră î�l acordă percepț�iilor sale. Dintre aceste sfere, cea
mai importantă ș� i mai imperioasă este prima, cea care
are de-a face cu pasiunile, î�ntrucât emoț�iile puternice
se nasc doar atunci când eș� uăm î�n dorinț�ele ș� i aversiu-
nile noastre.”
A stăzi, să ne concentrăm asupra celor trei sfere de educa-

ț�ie definite de Epictet.
Î�n primul rând, trebuie să reflectăm asupra a ceea ce ar
trebui să ne dorim ș� i asupra a ceea ce ar trebui să refuzăm. De
ce? Pentru a ne dori ceea ce este bun ș� i a evita ceea ce este
rău. Nu este suficient să ne ascultăm corpul – pentru că atrac-
ț�iile noastre ne duc adesea la rătăcire.
Apoi, trebuie să ne analizăm impulsurile pentru acț�iune –
adică motivaț�iile. Facem lucrurile din motive î�ntemeiate, sau
acț�ionăm pentru că ne-am suspendat judecata? Ori poate cre-
dem că avem obligația să facem un anumit lucru?
50 IANUARIE
Î�n cele din urmă, trebuie să reflectăm asupra discernă-

mântului nostru. Abilitatea de a vedea lucrurile clar ș� i corect
se dobândeș� te folosind cel mai important dar al naturii:
rațiunea.
Acestea sunt cele trei sfere distincte de educaț�ie, dar, î�n
practică, ele sunt legate indisolubil. Discernământul ne influ-
enț�ează dorinț�ele, dorinț�ele ne influenț�ează felul î�n care ac-
ț�ionăm, după cum ș� i discernământul determină modul nostru
de acț�iune. Dar nu ne putem aș� tepta ca acestea să se producă
de la sine. Trebuie să reflectăm ș� i să investim multă energie
î�n fiecare dintre aceste sfere ale vieț�ii noastre. Dacă facem
asta, vom avea parte de claritate ș� i succes.
CLARITATE 51
28 ianuarie
OBSERVĂ-L PE CEL ÎNȚELEPT
„Examinează cu atenț�ie principiile călăuzitoare ale oa-

menilor, cu precădere ale celor prevăzători ș� i î�nț�elepț�i,
ș� i vezi care sunt lucrurile dorite ș� i cele nedorite de ei.”
S eneca spunea: „Fără riglă, nu poț�i î�ndrepta lucrurile strâm-

be.” Acesta este rolul î�nț�elepț�ilor î�n viaț�a noastră – să ne
servească drept model ș� i sursă de inspiraț�ie. Să ne confrun-
tăm ideile cu ale lor ș� i să ne testăm prezumț�iile.
De tine depinde cine va fi persoana care va juca acest rol
pentru tine. Poate fi tatăl sau mama ta. Poate fi un filosof, un
scriitor sau un gânditor. Sau poate Iisus este modelul potrivit
pentru tine. (Ce ar face Iisus?).
Numai alege pe cineva, observă ce face (ș� i ce nu face) ș� i
străduieș� te-te să-i urmezi exemplul.
52 IANUARIE
29 ianuarie
NU COMPLICA LUCRURILE
„Î�n fiecare clipă, gândeș� te cu seriozitate, ca roman ș� i

bărbat, să faci tot ce-ț�i vine la î�ndemână cu o distincț�ie
gravă ș� i neprefăcută, cu dragoste pentru semeni, cu spirit
independent ș� i cu echitate ș� i î�nlesneș� te-ț�i uș� urarea de
celelalte gânduri. Î�ț�i vei dărui uș� urare, dacă vei săvârș� i
orice activitate, cu gândul că este cea din urmă din via-
ț�a ta ș� i vei părăsi orice neglijenț�ă, patimă care abate de
la raț�iune, orice prefăcătorie, iubire de sine ș� i nemulț�u-
mire î�mpotriva rânduielilor destinului. Vezi cât de pu-
ț�ine sunt cele pe care, dacă cineva le stăpâneș� te, poate
trăi o viaț�ă prosperă ș� i pioasă, căci zeii nu vor pretinde
nimic î�n plus celui ce respectă aceste norme.”
F iecare zi ne oferă prilejul de a analiza î�n exces lucrurile. Cu

ce să mă î�mbrac? Oare le place de mine? Mănânc destul de
sănătos? Care e următorul pas pe care să-l fac î�n viaț�ă? Oare ș� e-
ful e mulț�umit de munca mea?
Hai să ne concentrăm astăzi doar asupra lucrurilor imedia-
te. Vom urma dictonul antrenorului celor de la New England
Patriots, Bill Belichick: „Fă-ț�i treaba”. Ca un roman, ca un bun
soldat, ca un maestru al propriului meș� teș� ug. Să nu ne î�mprăș� -
tiem î�ntr-o mie de direcț�ii sau să ne băgăm nasul î�n treburile
altora.
Marc Aureliu spunea să abordăm fiecare sarcină ca ș� i cum
ar fi ultima din viaț�a noastră, căci chiar aș� a s-ar putea să fie.
Găseș� te claritatea î�n simplitatea de a-ț�i î�ndeplini sarcina de azi.
CLARITATE 53
30 ianuarie
NU TREBUIE SĂ FII MEREU LA CURENT CU TOT
„Dacă vrei să faci progrese, î�ndură cu resemnare să fii

socotit nechibzuit sau nebun, din cauza dispreț�ului tău
pentru lucrurile din afară – să nu vrei să laș� i impresia
că eș� ti atotș� tiutor. Ș� i chiar dacă unora li se pare că eș� ti
cineva, nu te î�ncrede prea mult î�n tine.”
– Epictet, Manualul, 13a
U na dintre cele mai puternice arme pe care le avem ca ființ�e

umane, î�n lumea noastră mediatică hiperconectată, 24 de
ore din 24, este să spunem: „Nu ș� tiu”. Sau, ș� i mai provocator:
„Nu-mi pasă”. Cei mai mulț�i dintre noi am luat-o ca pe o obliga-
ț�ie să fim la curent cu orice eveniment actual, să urmărim
fiecare episod dintr-un serial apreciat de critici, să urmărim
ș� tirile cu religiozitate ș� i să ne prezentăm î�n faț�a altora ca niș� te
indivizi informaț�i ș� i cosmopoliț�i.
Dar care sunt dovezile că acest lucru este necesar? Este o
obligaț�ie impusă de poliț�ie? Sau acț�ionăm aș� a de teamă să nu
rămânem fără subiect de conversaț�ie la o petrecere? Da, eș� ti
dator ț�ie, patriei ș� i membrilor familiei tale să te informezi des-
pre evenimentele care i-ar putea afecta direct, dar asta-i tot.
Cât timp, energie ș� i capacitate intelectuală pură ț�i-ar ră-
mâne dacă ț�i-ai reduce drastic consumul de produse mediatice?
Cât de odihnit ș� i de prezent te-ai simț�i dacă nu te-ai mai entu-
ziasma sau revolta la fiecare scandal, ș� tire de ultimă oră sau
potenț�ială criză (dintre care multe oricum nu vor avea loc)?
54 IANUARIE
31 ianuarie
FILOSOFIA CA LEAC PENTRU SUFLET
„Nu te î�ntoarce spre filosofie ca spre un educator, ci aș� a

cum năzuiesc bolnavii de ochi către burete sau către ou,
ori ceilalț�i bolnavi către cataplasme ș� i priș� niț�e. Î�n felul
acesta, nu vei arăta cu lăudăroș� enie supunerea ta faț�ă de
raț�iune, ci î�n raț�iune î�ț�i vei afla cu adevărat liniș� tea.”
C u cât suntem mai ocupaț�i, cu cât muncim, studiem ș� i citim

mai mult, cu atât s-ar putea să rătăcim mai departe. Intrăm
î�ntr-un anumit ritm. Câș� tigăm bani, suntem creativi, activi ș� i
ocupaț�i. Totul pare să meargă bine. Dar ne î�ndepărtăm din ce
î�n ce mai mult de filosofie.
Î� n cele din urmă, această neglijenț�ă va crea probleme –
stresul se va acumula, mintea ni se va î�nceț�oș� a, vom uita ce
este cu adevărat important – ș� i vom avea parte de suferinț�ă.
Când se va î�ntâmpla acest lucru, trebuie să călcăm frâna – să
punem capăt elanului ș� i momentului respectiv. Să revenim la
regimul ș� i practicile despre care ș� tim că î�ș�i au rădăcinile î�n
claritate, î�n buna judecată, î�n principiile lucide ș� i î�n sănătatea
de fier.
Stoicismul a fost gândit să fie leac pentru suflet. Să ne ofe-
re alinare pentru slăbiciunile vieț�ii moderne ș� i să ne redea
vigoarea de care avem nevoie pentru a prospera î�n viaț�ă. Ad-
ministrează-l de astăzi ș� i lasă-l să-ș� i facă efectul.
FEBRUARIE
PATIMI ȘI EMOȚII
56 FEBRUARIE
1 februarie
PENTRU CEL IRASCIBIL
„Ai totdeauna î�n minte convingerea neabătută că nu

este deloc o purtare bărbătească, când târât de mânie,
te laș� i tulburat de patimi. Dimpotrivă, blândeț�ea ș� i bu-
năvoinț�a sunt mai fireș� ti pentru un caracter bărbătesc,
după cum sunt ș� i mai potrivite pentru o natură cu ade-
vărat omenească. Ai î�n vedere că este mai multă forț�ă,
mai mult nerv, mai multă bărbăț�ie î�n acela care stăpâ-
neș� te aceste calităț�i decât î�n cel care se lasă subjugat de
mânie ș� i de necazuri. Căci î�n ce măsură omul se simte
mai legat de eliberarea sa de sub domnia patimilor, î�n
aceeaș� i măsură devine mai apropiat de putere.”
– Marc Aureliu, Către sine, 11.18.5b
D e ce se bălăcăresc sportivii î�ntre ei? De ce-ș� i aruncă tot

felul de ocări ș� i sudălmi pe la spatele arbitrului? Pentru a
stârni o reacț�ie. Perturbarea ș� i enervarea adversarului sunt
cea mai simplă metodă de a-l scoate din joc.
Î�ncearcă să-ț�i aminteș� ti acest lucru când simț�i că te ener-
vezi. Mânia nu este impresionantă, nici dificilă – este o gre-
ș� eală. O slăbiciune. Î�n anumite situaț�ii, poate fi chiar o capcană
î�ntinsă de cineva.
Fanii ș� i adversarii l-au supranumit pe boxerul Joe Louis
„Robotul ringului” pentru că era cu desăvârș� ire lipsit de emoț�ii
– comportamentul său rece ș� i calm era mult mai î�nspăimân-
tător decât o căutătură nebună sau o răbufnire emoț�ională.
Tăria de caracter î�nseamnă capacitatea de a nu te pierde
cu firea. Î�nseamnă să fii o persoană care nu se î�nfurie nicioda-
tă, care nu poate fi scoasă din sărite, pentru că î�ș�i stăpâneș� te
patimile, nu este robul lor.
PATIMI ȘI EMOȚII 57
2 februarie
STAREA DE SPIRIT POTRIVITĂ
„Judecă astfel: eș� ti om bătrân, nu î�ngădui să-ț�i fie robită

raț�iunea, nici să fie pradă pornirilor contrare vieț�ii so-
ciale, nici să cârtească î�mpotriva a ceea ce ț�i-a fost hă-
răzit, contra celor ce se î�ntâmplă î�n prezent sau să se
teamă de ce va fi î�n viitor.”
D etestăm genul de oameni care î�ncearcă să facă pe ș� efii de

î�ndată ce-ș� i fac apariț�ia. Nu-mi spune mie cum să mă îm-
brac, cum să gândesc, cum să-mi fac treaba, cum să trăiesc. Asta
pentru că suntem oameni independenț�i, pe picioarele noastre.
Sau, cel puț�in, aș� a ne amăgim.
Cu toate acestea, dacă cineva spune un lucru cu care nu
suntem de acord, o parte din noi ne spune că trebuie să ne
certăm cu el. Dacă avem dinaintea noastră un platou cu furse-
curi, trebuie să le mâncăm. Dacă cineva face ceva ce nu ne este
pe plac, trebuie să ne ieș� im din pepeni. Când se î�ntâmplă vre-
un necaz, trebuie să fim triș� ti, deprimaț�i sau î�ngrijoraț�i. Dar
dacă peste câteva minute se î�ntâmplă ceva pozitiv, devenim
brusc voioș� i, entuziaș� ti ș� i vrem mai mult.
Nu i-am permite niciodată unei persoane să ne controle-
ze aș� a cum le dăm voie impulsurilor să o facă. E momentul să
vedem lucrurile î�n această lumină – nu suntem niș� te marione-
te care se lasă manipulate î�ntr-o direcț�ie sau alta doar pentru
că aș� a simț�im. Noi ar trebui să fim cei care deț�inem controlul,
nu emoț�iile, pentru că suntem oameni independenț�i, pe picioa-
rele noastre.
58 FEBRUARIE
3 februarie
SURSA ÎNGRIJORĂRILOR
„Când văd pe cineva cum î�ș�i face griji, mă î�ntreb ce do-

reș� te. Căci, dacă o persoană nu ș� i-ar dori ceva din afara
sferei sale de control, ce motive de neliniș� te ar avea?”
U n tată î�ngrijorat se teme pentru copiii lui. Ce-ș� i doreș� te

el? O lume sigură tot timpul. Un călător î�mpătimit – ce-ș� i
doreș� te? Ca vremea să-i fie favorabilă ș� i traficul lejer, să poată
ajunge la timp la aeroport. Un investitor agitat – ca piaț�a să se
schimbe ș� i investiț�ia lui să-i aducă profit.
Toate aceste scenarii au un element comun. După cum
spunea Epictet, este vorba despre ceva ce se află î�n afara
sferei noastre de control. Enervarea, entuziasmul, agitaț�ia –
aceste momente intense, chinuitoare ș� i neliniș� titoare ne scoa-
te la suprafaț�ă latura cea mai ineficientă ș� i mai vulnerabilă.
Când stăm cu ochii pe ceas, pe panoul bursier, pe cer, când
căutăm cea mai liberă casă de marcat, este ca ș� i cum am face
parte dintr-un cult religios care crede că zeii sorț�ii ne vor da
ce le cerem dacă ne sacrificăm liniș� tea sufletească.
Astăzi, când simț�i că te cuprinde î�ngrijorarea, î�ntreabă-te:
De ce am un nod în stomac? Eu sunt cel care deține controlul,
sau mă conduce neliniștea? Și, cel mai important: e bună la ceva
toată îngrijorarea asta?
4 februarie
DESPRE INVINCIBILITATE
„Cine este aș� adar invincibil? Cel care nu poate fi tulbu-

rat de nimic ce nu ț�ine de alegerea lui raț�ională.”
A i văzut vreodată cum se comportă cu presa cei experimen-

taț�i? Nicio î�ntrebare nu e prea dificilă pentru ei, niciun
ton prea ridicat sau jignitor. Parează fiecare lovitură cu umor,
stăpânire de sine ș� i răbdare. Chiar ș� i când sunt î�nț�epaț�i sau
provocaț�i, ei aleg să nu se clintească ș� i să nu reacț�ioneze. Sunt
capabili de asta nu doar datorită antrenamentului ș� i experien-
ț�ei, ci ș� i pentru că î�nț�eleg că reacț�iile bazate pe emoț�ii nu ar
face decât să î�nrăutăț�ească situaț�ia. Presa abia aș� teaptă să se
bâlbâie sau să se enerveze, aș� a că, pentru a face faț�ă cu succes
evenimentelor mediatice, au î�nvăț�at stăpânirea de sine.
Este puț�in probabil ca astăzi să fii bombardat de î�ntrebările
invazive ale unei cohorte de reporteri curioș� i. Dar, de fiecare
dată când stresul, frustrările sau suprasolicitarea te copleș� esc,
s-ar putea să-ț�i prindă bine să-ț�i aminteș� ti această idee ș� i să o
foloseș� ti ca model pentru a-ț�i î�nfrunta problemele. Alegerea
raț�ională – prohairesis, aș� a cum o numeau stoicii – este genul
de invincibilitate pe care o putem cultiva. Putem face faț�ă ata-
curilor ostile ș� i putem depăș� i presiunile sau problemele. Ș� i, la
fel ca î�n cazul exemplului de faț�ă, la final putem arăta cu dege-
tul spre mulț�ime ș� i striga: „Următorul!”
60 FEBRUARIE
5 februarie
DOMOLEȘTE-ȚI PORNIRILE
„Nu te lăsa răsucit de vârtej! Ci î�n orice năzuinț�ă păs-

trează spiritul drept ș� i cu privire la orice reprezentare
foloseș� te-ț�i puterea de î�nț�elegere ș� i judecata.”
G ândeș� te-te la oamenii maniaci din viaț�a ta. Nu la cei care,

din păcate, suferă de o boală nefericită, ci la cei care duc
o viaț�ă dezordonată, făcând alegeri haotice. Pentru ei, totul este
la una din extreme; o zi oarecare este fie un dezastru, fie ui-
mitoare. Nu-i aș� a că genul acesta de oameni sunt obositori?
Nu ț�i-ai dori să aibă un filtru prin care să-ș� i cearnă pornirile
pozitive de cele negative?
Acest filtru există. Dreptatea. Raț�iunea. Filosofia. Dacă exis-
tă vreun mesaj central al gândirii stoice, atunci acesta este:
vei avea tot felul de porniri, iar sarcina ta este să le controlezi,
ca ș� i cum ai dresa un câine. Ș� i mai simplu spus: gândeș� te î�na-
inte să acț�ionezi. Î�ntreabă-te: Cine deține controlul? Care sunt
principiile după care mă orientez?
6 februarie
NU CĂUTA CEARTĂ
„Nu sunt de acord cu cei care se aruncă î�n mijlocul va-

lurilor ș� i aleg o viaț�ă agitată, luptând aprig î�n fiecare zi
cu mii de greutăț�i. Î�nț�eleptul se cuvine să le suporte,
dar nu să le iasă î�n î�ntâmpinare, ș� i să prefere liniș� tea î�n
locul luptei.”
A devenit un cliș� eu să citezi discursul lui Theodore Roosevelt,

„Omul din arenă”, î�n care preamăreș� te individul „cu faț�a
plină de praf, sânge ș� i sudoare, care se străduieș� te neobosit…”,
î�n comparaț�ie cu criticul care stă pe margine. Roosevelt a ț�i-
nut acest discurs la scurt timp după ce ș� i-a î�ncheiat mandatul,
când se afla la apogeul popularităț�ii. Câț�iva ani mai târziu,
avea să candideze î�mpotriva fostului său protejat, î�ncercând
să recâș� tige fotoliul de la Casa Albă, dar a suferit o î�nfrângere
usturătoare, fiind cât pe ce să fie asasinat. A fost la un pas de
moarte î�n timpul unei expediț�ii pe fluviul Amazon, a vânat mii
de animale î�n safariuri î�n Africa, ș� i l-a implorat pe Woodrow
Wilson să-i permită să se î�nroleze î�n armată, î�n Primul Război
Mondial, deș� i avea 59 de ani. Avea să facă o mulțime de lu-
cruri care, privite retrospectiv, par de-a dreptul năucitoare.
Theodore Roosevelt a fost î�ntr-adevăr un mare om. Dar,
totodată, s-a lăsat condus de impulsuri, de o dependenț�ă de
muncă ș� i de acț�iune care păreau de nestăvilit. Mulț�i dintre
noi suferim de aceeaș� i afecț�iune – suntem conduș� i de ceva
ce ne scapă de sub control. Ne temem să stăm locului, aș� a că
pornim î�n căutarea conflictului ș� i a acț�iunii ca după o dis-
tracț�ie. Alegem să ducem adevărate războaie – câteodată,
62 FEBRUARIE
literalmente – deș� i pacea este, de fapt, o alegere mai onorabi-

lă ș� i mai potrivită.
Da, omul din arenă merită toată admiraț�ia. La fel ș� i solda-
tul, ș� i politicianul, ș� i femeia de afaceri ș� i restul ocupaț�iilor.
Dar, ș� i acesta este un mare dar, numai dacă ne aflăm î�n arenă
din motive î�ntemeiate.
7 februarie
TEAMA ESTE O PROFEȚIE CARE

SE AUTO-ÎNDEPLINEȘTE
„Adesea, teama pe oameni î�i stinge. Ș� i mulț�i dintre dânș� ii

sosesc la soroc când fug de ursită.”
– Seneca, Oedip, 992
„N umai paranoicii supravieț�uiesc”, spune o replică cele-

bră a lui Andy Grove, fost director executiv al Intel.
Poate. Dar este la fel de adevărat că, adeseori, paranoicii se
distrug singuri mai repede ș� i mai rău decât orice duș� man. Se-
neca, cu î�nț�elegerea lui ș� i privilegiul de a face parte din elita
romană, a asistat de nenumărate ori la această dinamică. Nero,
discipolul ale cărui excese Seneca a î�ncercat să le potolească,
ș� i-a ucis ș� i mama, ș� i soț�ia, ș� i î�n final, avea să se î�ntoarcă ș� i
î�mpotriva acestuia, mentorul lui.
Combinaț�ia de putere, frică ș� i manie poate fi letală. Con-
ducătorul, convins că ar putea fi trădat, acț�ionează el primul
ș� i î�i trădează pe ceilalț�i. De teamă că nu este adulat, se strădu-
ieș� te atât de mult să fie pe placul celorlalț�i, î�ncât obț�ine efec-
tul invers. Convins că subalternii nu gestionează cum trebuie
situaț�iile, ajunge să gestioneze el fiecare detaliu, devenind
astfel singur sursa problemelor. Ș� i aș� a, la nesfârș� it – lucrurile
care ne sperie sau ne î�nspăimântă ajungem să ni le provocăm
singuri orbeș� te.
Data viitoare când te temi de un deznodământ posibil de-
zastruos, aminteș� te-ț�i că, dacă nu-ț�i controlezi pornirile, dacă
î�ț�i pierzi stăpânirea de sine, s-ar putea să te transformi î�n
î�nsăș� i sursa dezastrului de care te temi. Au păț�it-o ș� i alț�i oa-
meni, mai inteligenț�i, mai puternici ș� i cu mai mult succes. Ni
se poate î�ntâmpla ș� i nouă.
64 FEBRUARIE
8 februarie
ASTA TE FACE SĂ TE SIMȚI MAI BINE?
„Simt o durere sfâșietoare. Ș� i ce dacă? Nu o mai simț�i dacă

te porț�i ca o femeiuș� că?”
D ata viitoare când vezi pe cineva că se enervează – că plân-

ge, ț�ipă, sparge chestii, este tăios sau dur – observă-l cum
rămâne fără cuvinte dacă-i serveș� ti următoarea replică: „Sper
că asta te face să te simț�i mai bine”. Fiindcă, bineî�nț�eles, nu se
î�ntâmplă aș� a. Doar când ne aflăm sub efectul emoț�iilor extre-
me putem justifica un comportament de acest gen – iar atunci
când suntem chemaț�i să dăm socoteală pentru el, de regulă
ne ruș� inăm sau ne simț�im stânjeniț�i.
Merită să te ghidezi după acest standard. Data viitoare
când te apucă pandaliile, când te smiorcăi ș� i te vaiț�i ca apucat
de friguri ori plângi cu lacrimi de crocodil, î�ntreabă-te doar:
Oare asta chiar mă face să mă simt mai bine? Îmi alină simpto-
mele de care voiam să scap?
9 februarie
NU E OBLIGATORIU SĂ AI O OPINIE
„Stă î�n puterea oricui să nu aibă niciun fel de părere

despre cele ce i se î�ntâmplă ș� i să nu simtă î�n suflet nicio
tulburare – căci faptele, prin ele î�nsele, nu sunt de natu-
ră să stârnească părerile noastre.”
Iată un exerciț�iu straniu: gândeș� te-te la toate chestiunile tul-

burătoare pe care nu le cunoș� ti – lucruri pe care alț�ii le-au
spus pe la spatele tău, eventuale greș� eli pe care nu le-ai sesi-
zat, obiecte pe care le-ai pierdut fără să-ț�i dai seama. Ce reacț�ie
ai avea? Niciuna, pentru că nu ș� tii despre aceste chestiuni.
Cu alte cuvinte, se poate să nu ai nicio opinie despre un
lucru negativ. Trebuie doar să-ț�i cultivi această forț�ă, î�n loc
s-o foloseș� ti la î�ntâmplare. Mai ales atunci când faptul de a
avea o părere este probabil să ne irite. Foloseș� te-ț�i abilitatea
de a nu avea absolut nicio opinie despre un anumit lucru –
poartă-te ca ș� i cum n-ai ș� ti că s-a produs. Sau că n-ai auzit
despre el. Fă î�n aș� a fel î�ncât să devină irelevant ori inexistent
pentru tine. Î�n acest fel, va avea mai puț�ină putere asupra ta.
66 FEBRUARIE
10 februarie
MÂNIA ESTE UN COMBUSTIBIL DĂUNĂTOR
„Nici o ameninț�are nu este mai fulgerătoare, nici o forț�ă

mai nimicitoare decât mânia. Dacă reuș� eș� te, e orgolioa-
să, dacă dă greș� , î�nnebuneș� te de-a binelea. Eș� ecul nu-i
stârneș� te dezgust, iar dacă din î�ntâmplare rămâne fără
potrivnic, î�ș�i î�ntoarce muș� cătura asupra ei î�nș� iș� i.”
– Seneca, Despre mânie, 3.1.5
D upă cum au spus stoicii î�n repetate rânduri, enervarea nu

rezolvă aproape niciodată nimic. De regulă, î�nrăutăț�eș� te
situaț�ia. Ne enervăm, apoi cealaltă persoană se enervează la
rândul ei – la final, toată lumea e nervoasă ș� i problema e de-
parte de a fi rezolvată.
Numeroș� i oameni de succes î�ț�i vor spune că furia este un
combustibil eficient î�n viaț�a lor. Dorinț�a de a „dovedi tuturor
că se î�nș� ală” sau de a „le-o arunca î�n faț�ă” i-a făcut miliardari.
Furia stârnită atunci când au fost numiț�i graș� i sau proș� ti a
creat exemplare remarcabile din punct de vedere fizic ș� i minț�i
sclipitoare. Mânia provocată de respingere i-a motivat pe mulț�i
să-ș� i croiască propriul drum.
Dar aceasta este o viziune î�ngustă. Astfel de poveș� ti igno-
ră poluarea generată ca efect secundar ș� i gradul de uzură
provocat motorului. Ignoră ceea ce se î�ntâmplă când furia ini-
ț�ială se epuizează – ș� i că e nevoie de furie din ce î�n ce mai
multă pentru a menț�ine motorul pornit (până când, î�n cele din
urmă, singura sursă rămasă este furia î�ndreptată către sine).
„Ura este o povară prea greu de suportat”, i-a avertizat î�n 1967
Martin Luther King Jr. pe colegii săi, activiș� ti ai drepturilor
cetăț�eneș� ti, deș� i aveau motive cât se poate de î�ntemeiate de a
răspunde urii prin ură.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru mânie – de fapt, pen-

tru majoritatea emoț�iilor extreme. Sunt combustibili toxici.
Există din plin î�n lumea î�n care trăim, fără î�ndoială, dar nu
merită preț�ul.
68 FEBRUARIE
11 februarie
EROU SAU DESPOT?
„Sufletul nostru este uneori un rege, alteori un tiran.

Rege, când are î�n vedere binele, când poartă de grijă
corpului ce i s-a î�ncredinț�at, când nu-i porunceș� te nimic
urât, nimic murdar. Când î�nsă este nestăpânit, lacom,
capricios, el trece î�ntr-o categorie hulită ș� i blestemată
ș� i devine tiran.”
– Seneca, Scrisori către Luciliu, 114.24
S e spune că puterea absolută corupe î�n mod absolut. La pri-

ma vedere, pare adevărat. Elevul lui Seneca, Nero, ș� i lista
sa lungă de crime ș� i nelegiuiri sunt exemplul perfect. Un alt
î�mpărat, Domiț�ian, i-a izgonit samavolnic pe toț�i filosofii din
Roma (ca urmare, Epictet a fost nevoit să ia calea exilului).
Mulț�i î�mpăraț�i romani au fost niș� te tirani. Totuș� i, după doar
câț�iva ani, Epictet avea să devină prietenul apropiat al unui
alt î�mpărat, Hadrian, care l-a ajutat pe Marc Aureliu să ajungă
pe tron, un exemplu autentic de cârmuitor filosof, plin de
î�nț�elepciune.
Aș� a că nu este atât de clar dacă puterea corupe întotdeau-
na. De fapt, se pare că are legătură, î�n multe feluri, cu forț�a
interioară ș� i conș� tiinț�a de sine a indivizilor – cu valorile lor,
cu î�nfrânarea dorinț�elor, cu respectul ș� i măsura î�n care con-
ceptul lor despre corectitudine ș� i dreptate poate contracara
ispitele unei bogăț�ii ș� i veneraț�ii nelimitate.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru tine. Atât pe plan per-
sonal, cât ș� i profesional. Tiran sau rege? Erou sau despot? Tu
ce alegi?
12 februarie
PROTEJEAZĂ-ȚI LINIȘTEA SUFLETEASCĂ
„Păzeș� te-ț�i percepț�iile î�n permanenț�ă, pentru că nu aperi

un lucru neî�nsemnat, ci respectul, î�ncrederea ș� i stator-
nicia, liniș� tea sufletească, eliberarea de durere ș� i frică,
î�ntr-un cuvânt, libertatea ta. Pentru ce ai vrea să vinzi
aceste lucruri?”
– Epictet, Diatribe, 4.3.6b-8
O slujbă nesatisfăcătoare care te epuizează din cauza stre-

sului, o relaț�ie conflictuală, o viaț�ă î�n lumina reflectoare-
lor. Stoicismul, pentru că ne ajută să ne gestionăm ș� i să ne
analizăm reacț�iile emoț�ionale, poate face acest gen de situaț�ii
mai uș� or de suportat. Ne poate fi de ajutor î�n dezamorsarea
declanș� atorilor care par pe punctul de a exploda î�n orice
moment.
Dar iată o î�ntrebare: de ce te supui la aș� a ceva? Este oare
acesta mediul pentru care am fost creaț�i? Să fim provocaț�i de
e-mailuri răutăcioase ș� i de o serie nesfârș� ită de probleme de
serviciu? Glandele suprarenale pot rezista doar până î�ntr-un
punct î�nainte să cedeze. Oare n-ar trebui să le păstrezi pentru
situaț�iile de viaț�ă ș� i de moarte?
Aș� adar, da, foloseș� te-te de gândirea stoică pentru a face faț�ă
acestor greutăț�i, dar nu uita să te î�ntrebi: este oare aceasta
viața pe care mi-o doresc cu adevărat? De fiecare dată când te
enervezi, un dram de viaț�ă î�ț�i părăseș� te corpul. Chiar vrei să
consumi pe astfel de lucruri această resursă nepreț�uită? Nu
te teme să faci o schimbare – schimbarea cea mare.
70 FEBRUARIE
13 februarie
PLĂCEREA SE POATE TRANSFORMA ÎN PEDEAPSĂ
„Dacă te aț�âț�ă imaginea vreunei desfătări, supraveghea-

ză-te, ca î�n toate celelalte î�mprejurări, ș� i nu te lăsa târât
spre aceasta, ci î�ntârzie î�nfăptuirea ei ș� i acordă-ț�i răga-
zul necesar unei dezbateri cu tine î�nsuț�i. După aceasta,
adu-ț�i î�n minte cele două momente: atât acela al î�nfrup-
tării din plăcerea respectivă, cât ș� i acela î�n care, după ce
te-ai desfătat, mai târziu te căieș� ti, tu î�nsuț�i devenind pro-
priul dojenitor. Ș� i opune acestor regrete ș� i remuș� cări,
cât de mult te vei bucura ș� i cât de mult te vei felicita,
după ce totuș� i te-ai î�nfrânat. Iar dacă prilejul ț�i se pare
nimerit ca să te hotărăș� ti pentru ea, bagă de seamă, să
nu te î�nfrângă pofta acelei desfătări, nici ca plăcere,
nici ca ispită ș� i opune-i astfel, cu cât este mai folositor
să-ț�i mărturiseș� ti, satisfacț�ia că ai izbândit o asemenea
victorie.”
– Epictet, Manualul, 34
S tăpânirea de sine este un lucru dificil, fără î�ndoială. Acesta

este motivul pentru care s-ar putea să-ț�i fie util un truc
celebru preluat de la curele de slăbire. Unele diete permit o
„zi de triș� are” – o dată pe săptămână, cei aflaț�i la regim pot
mânca tot ce vor ș� i î�n orice cantitate. Ba chiar sunt î�ncurajaț�i
să î�ntocmească pe parcursul săptămânii o listă cu toate ali-
mentele pe care ș� i le-au dorit, astfel î�ncât să le poată savura
pe toate deodată, î�ntr-un adevărat festin (ideea fiind că, dacă
mănânci sănătos ș� ase zile pe săptămână, eș� ti î�n continuare î�n
avantaj).
La î�nceput, acest lucru sună de vis, dar oricine a făcut
asta ș� tie adevărul: î�n fiecare zi de triș� are, te î�ndopi până la
refuz ș� i te urăș� ti apoi pentru asta. Î�n scurt timp, ajungi să te
abț�ii de bună voie de la triș� at. Pentru că nu ai nevoie de asta

ș� i, cu siguranț�ă, nu ț�i-o doreș� ti. Seamănă cu situaț�iile î�n care
părinț�ii î�ș�i prind copiii cu ț�igări î�n buzunar ș� i î�i obligă să fume-
ze tot pachetul.
Este important să facem legătura dintre aș� a-numita ten-
taț�ie ș� i efectele sale reale. Odată ce vei î�nț�elege că a-ț�i face
pofta s-ar putea să fie mai rău decât să te abț�ii, vei î�ncepe să-ț�i
pierzi apetitul. Î�n acest fel, stăpânirea de sine va deveni ade-
vărata plăcere, iar tentaț�ia, un regret.
72 FEBRUARIE
14 februarie
GÂNDEȘTE ÎNAINTE SĂ ACȚIONEZI
„Î�nț�elepciunea este un singur lucru: să î�nț�elegi raț�iunea

cosmică, ea fiind aceea care conduce toate lucrurile.”
– Heraclit, citat î�n Diogene Laerț�iu,
Despre viețile și doctrinele filosofilor, 9.1
D e ce-am făcut asta? te-ai î�ntrebat probabil. Toț�i ne-am î�n-

trebat. Cum de-am fost așa prost? Unde mi-a fost capul?
Răspunsul este: nicăieri. Asta-i problema. Î�n capul nostru
se află toată raț�iunea ș� i inteligenț�a de care avem nevoie. Tre-
buie să ne asigurăm doar că ț�inem cont de ele ș� i le folosim,
iar asta e mai dificil. Trebuie să ne asigurăm că mintea deț�ine
controlul, nu emoț�iile, nu senzaț�iile fizice imediate, nu hor-
monii care clocotesc.
Concentrează-ț�i atenț�ia asupra inteligenț�ei. Las-o să-ș� i
facă treaba.
15 februarie
DOAR COȘMARURI
„Reî�mprospătează-ț�i puterile ș� i recheamă-te pe calea

cea dreaptă ș� i după ce te-ai trezit iarăș� i ș� i ai î�nț�eles că
visele ț�i-au adus neliniș� ti, priveș� te din nou, î�n stare de
veghe, cauzele tulburărilor tale, aș� a cum le-ai privit î�n
vis.”
Î ntr-una dintre scrisorile adresate editorului său, autorul

Raymond Chandler a făcut un portret care ne caracterizea-
ză pe mulț�i dintre noi: „Nu m-am uitat niciodată î�napoi, deș� i
de multe ori mi-a venit greu să privesc î�nainte”. Thomas
Jefferson a glumit cândva î�ntr-o scrisoare către John Adams:
„Câtă durere ne-au adus relele care nu s-au produs niciodată!”.
Iar Seneca a spus-o ș� i mai bine: „Temerile noastre nu au ni-
mic mai cert decât faptul că de majoritatea lucrurilor care ne
î�nspăimântă s-a ales praful”.
Multe dintre chestiunile care ne nemulț�umesc, considerau
stoicii, sunt un produs al imaginaț�iei, nu o realitate. Aseme-
nea viselor, ele par vii ș� i reale pe moment, dar devin ridicole
după ce am scăpat de ele. Î�n vis, nu ne oprim niciodată să ne
gândim ș� i să spunem: „Are oare vreo logică?”. Nu, ne lăsăm
purtat de el. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru accesele de
furie sau pentru alte trăiri extreme.
Când te enervezi este ca ș� i cum ț�i-ai continua visul î�n sta-
rea de veghe. Factorul care te-a iritat nu era adevărat – dar
reacț�ia ta, da. Ș� i, astfel, un lucru fals produce consecinț�e reale.
De aceea trebuie să te trezeș� ti chiar î�n acest moment, î�n loc să
creezi un coș� mar.
74 FEBRUARIE
16 februarie
NU COMPLICA LUCRURILE MAI MULT

DECÂT E CAZUL
„Dacă cineva te î�ntreabă cum se scrie numele tău, oare

făcând efort, vei pronunț�a fiecare dintre litere? Ori, dacă
se mânie cumva, î�i vei î�ntoarce patima, mâniindu-te ș� i
tu? Nu vei pronunț�a numele cu calm, rar, enumerând ș� i
accentuând fiecare dintre litere? Deci tot astfel adu-ț�i
aminte că ș� i î�n această viaț�ă orice datorie e alcătuită
dintr-un anumit număr de acț�iuni. Trebuie dar, păstrând
î�n minte acest lucru, să î�naintezi până la capăt pe dru-
mul stabilit.”
I ată o situaț�ie des î�ntâlnită: ai un coleg de muncă enervant

sau un ș� ef dificil. Te roagă să faci ceva ș� i, pentru că mesage-
rul î�ț�i este antipatic, protestezi imediat. Tu te confrunț�i deja
cu alte probleme, sau poate solicitarea lui este agasantă ș� i ne-
politicoasă. Aș� a că î�i răspunzi: „Nu, n-am de gând să fac asta”.
El se răzbună nefăcând un lucru pe care i l-ai cerut anterior. Ș� i
astfel conflictul ia proporț�ii.
Î�ntre timp, dacă ai reuș� i să faci un pas î�napoi ș� i să vezi
obiectiv situaț�ia, ai remarca, probabil, că nu tot ce ț�i se cere
este nerezonabil. De fapt, o parte este chiar uș� or de realizat
sau, cel puț�in, acceptabilă. Iar dacă ai î�ndeplini sarcina respec-
tivă, s-ar putea ca ș� i celelalte să devină un pic mai uș� or de făcut.
Î�n scurt timp, le-ai rezolva pe toate.
Viaț�a (ș� i munca) este destul de dificilă. Hai să n-o compli-
căm ș� i mai mult lăsându-ne afectaț�i de chestiunile lipsite de
importanț�ă sau angajându-ne î�n bătălii de care nu ne pasă cu
adevărat. Hai să nu lăsăm emoț�iile să stea î�n calea kathêkon, a
acț�iunilor simple ș� i oportune pe drumul spre virtute.
17 februarie
INAMICUL FERICIRII
„Este de-a dreptul imposibil să aducem laolaltă fericirea

cu dorinț�a după toate cele pe care nu le avem. Fericirea
are tot ce-ș� i doreș� te ș� i se aseamănă cu cel î�ndestulat,
care nu cunoaș� te nici foamea, nici setea.”
V oi fi fericit când voi absolvi facultatea, ne spunem. Voi fi fe-

ricit după ce obțin promovarea asta, după ce dieta va da
rezultate, după ce voi fi mai bogat decât au fost părinții mei. Psi-
hologii numesc acest mod de gândire fericire condiț�ională. Pu-
tem străbate kilometri î�ntregi ș� i, asemenea orizontului, tot nu
o putem atinge. Nu reuș� im nici măcar să ne apropiem de ea.
Aș� teptarea cu î�nflăcărare a unui eveniment viitor, imagi-
narea cu entuziasm a unui obiect mult dorit, anticiparea cu
nerăbdare a unui scenariu fericit – oricât de plăcute ar fi aceste
activităț�i, ele ne distrug ș� ansa de a fi fericiț�i aici ș� i acum. Con-
ș� tientizează-ț�i dorinț�a de mai mult, mai bine, sau într-o zi ș� i
dă-ț�i seama de ceea ce este cu adevărat: un inamic al satisfac-
ț�iei. Alege î�ntre ea ș� i fericirea ta. După cum spunea Epictet,
cele două nu sunt compatibile.
76 FEBRUARIE
18 februarie
PREGĂTEȘTE-TE DE FURTUNĂ
„Acesta este adevăratul atlet – persoana care se antre-

nează riguros î�mpotriva falselor aparenț�e. Păstrează-ț�i
fermitatea, nu te lăsa păcălit de impresii! Lupta este grea,
sarcina divină – pentru a câș� tiga măiestria, libertatea,
fericirea ș� i î�mpăcarea.”
E pictet a mai folosit ș� i metafora cu furtuna, spunând că im-

presiile noastre nu se deosebesc de vremea extremă, care
ne poate prinde ca î�ntr-un vârtej. Putem î�nț�elege asta atunci
când ne simț�im surescitaț�i sau ne î�nflăcărăm pentru ceva
anume.
Dar hai să ne gândim la rolul vremii î�n timpurile moderne.
Î�n prezent, avem meteorologi ș� i experț�i care pot prezice cu
destulă precizie caracteristicile unei furtuni. Î�n ziua de astăzi,
suntem lipsiț�i de apărare î�n calea unui uragan doar dacă refu-
zăm să ne pregătim sau să ascultăm avertismentele.
Dacă nu avem un plan, dacă nu am î�nvăț�at niciodată cum
să montăm obloanele anti-furtună, atunci suntem la chere-
mul acestor elemente externe – ș� i interne. Suntem î�ncă niș� te
ființ�e plăpânde î�n calea vântului de peste o sută de kilometri
pe oră, dar avem avantajul de a putea să ne pregătim – de a-l
î�nfrunta î�ntr-un alt fel.
19 februarie
BANCHETUL VIEȚII
„Aminteș� te-ț�i că î�n viaț�ă trebuie să te comporț�i î�ntoc-

mai ca la un banchet. Dacă un platou cu bucate care face
î�nconjurul mesei este adus până la tine, î�ntinzi mâna ș� i
te serveș� ti cu modestie ș� i cumpătare. Se î�ndepărtează
de tine, nu-l reț�ii. Nu vine î�ncă? Nu-ț�i trâmbiț�ezi dinain-
te dorinț�a, ci rabzi până este adus lângă tine. Fii la fel
faț�ă de soț�ie, de copii, de î�naltele dregătorii, la fel faț�ă
de bogăț�ii, ș� i cândva vei deveni vrednic să fii tovarăș� de
ospăț� al zeilor.”
D ata viitoare când vezi ceva ce-ț�i doreș� ti, aminteș� te-ț�i de
metafora lui Epictet cu banchetul. Când î�ncepi să te agiț�i,
gata să faci tot posibilul ca să obț�ii acel lucru – ca ș� i cum te-ai
î�ntinde peste masă ș� i ai î�nș� făca platoul din mâinile cuiva – fă
bine ș� i reaminteș� te-ț�i: acestea sunt niș� te maniere grosolane
ș� i nejustificate. Apoi aș� teaptă cu răbdare să-ț�i vină rândul.
Această metaforă are ș� i alte interpretări posibile. Spre
exemplu, poate ar fi cazul să reflectăm asupra norocului pe
care l-am avut că am fost invitaț�i la un asemenea festin (recu-
noș� tinț�ă). Sau poate ar trebui să nu ne grăbim ș� i să ne delectăm
cu cele oferite (să savurăm momentul prezent), căci î�ndopa-
rea până la greaț�ă cu mâncare ș� i băutură nu face bine nimănui,
cu atât mai puț�in sănătăț�ii (lăcomia este, la urma urmei, unul
dintre păcatele capitale). Iar la sfârș� it, este nepoliticos să nu
ajutăm gazda să strângă masa ș� i să spele vasele (altruism). Î�n
fine, data viitoare, e rândul nostru să găzduim ș� i să-i tratăm
pe alț�ii aș� a cum am fost omeniț�i ș� i noi (mărinimie).
Poftă bună!
78 FEBRUARIE
20 februarie
MAREA PARADĂ A PLĂCERII
„Cât de multe plăceri au simț�it tâlharii, desfrânaț�ii, uci-

gaș� ii de părinț�i, tiranii?”
N u se cuvine să-i judecăm pe alț�ii, dar merită totuș� i să ana-

lizăm un pic ce î�nseamnă un trai plin de răsfăț�. Scriitoarea
Anne Lamott glumeș� te î�n Bird by Bird: Some Instructions On
Writing and Life (Cum înveți să scrii ficțiune pas cu pas. Sugestii
despre scris și viață)*: „Te-ai î�ntrebat vreodată care este păre-
rea lui Dumnezeu despre bani? Uită-te cui î�i dă.” Acelaș� i lucru
este valabil ș� i pentru plăcere. Uită-te la un dictator ș� i la hare-
mul lui sufocat de urzelile ș� i comploturile ibovnicelor. Uită-te
cât de repede petrecerea unei tinere starlete se transformă î�n
dependenț�ă de droguri ș� i o carieră stagnantă.
Î�ntreabă-te: oare chiar merită? Oare plăcerea este chiar
atât de mare?
Gândeș� te-te la asta atunci când tânjeș� ti după un lucru sau
visezi cu ochii deschiș� i, î�ngăduindu-ț�i un viciu „inofensiv”.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Paralela 45, traducere de Ileana

Ioniță-Iancu, Pitești, 2013. (n.tr.)
21 februarie
NU TÂNJI, NU DORI
„Ț� ine minte că nu doar dorinț�a de î�mbogăț�ire ș� i căpătuire

ne î�njoseș� te ș� i subjugă, ci ș� i dorinț�a de pace, recreere,
călătorie ș� i î�nvăț�are. Nu contează care este factorul ex-
tern, valoarea pe care i-o acordăm este cea care ne sub-
jugă… căci acolo unde este inima noastră, acolo zace ș� i
prilejul nostru de poticnire.”
– Epictet, Diatribe, 4.4.1-2; 15
E pictet nu spune că pacea, recreerea, călătoriile ș� i î�nvăț�area

sunt lucruri rele, nu-i aș� a? Din fericire, nu. Î�nsă dorința
continuă ș� i arzătoare – dacă nu este rea prin ea î�nsăș� i – aduce
o mulț�ime de posibile complicaț�ii. Ceea ce ne dorim ne face
vulnerabili. Fie că este vorba de oportunitatea de a călători î�n
lume sau de a fi preș� edinte ori despre cinci minute de pace ș� i
liniș� te, când tânjim după un anumit lucru, când sperăm za-
darnic, pregătim terenul pentru dezamăgire. Pentru că soarta
poate interveni î�n orice clipă ș� i atunci, probabil, vom reacț�io-
na pierzându-ne stăpânirea de sine.
Diogene, celebrul filosof cinic, spunea: „Este privilegiul ze-
ilor să nu-ș� i dorească nimic, iar al oamenilor evlavioș� i să vrea
puț�in.” A nu-ț�i dori nimic te face invincibil – pentru că nimic
nu se află î�n afara controlului tău. Acest lucru este valabil nu
doar pentru chestiuni uș� or de criticat, cum ar fi averea sau
gloria – genul de bazaconii prezentate î�n unele dintre piesele
de teatru clasice ș� i î�n fabule. Acea luminiț�ă verde* la care
* Un motiv recurent în Marele Gatsby, care a ajuns să fie interpretat

drept un simbol al năzuințelor, viselor și speranțelor personajului prin-
cipal. (n.tr.)
80 FEBRUARIE
năzuia Gatsby poate reprezenta ș� i ceva bun, cum ar fi iubirea

sau o cauză nobilă. Dar, î�n egală măsură, poate duce la pierzanie.
Î�n stabilirea ț�elurilor ș� i lucrurilor după care tânjeș� ti, î�n-
treabă-te: Eu le controlez, sau ele mă controlează pe mine?
22 februarie
CE ESTE MAI BINE SĂ NU SPUI
„Cato a exercitat ș� i instrumentul cuvântului public, gân-

dind că î�ntr-o cetate mare este bine ca filosofiei politice
să i se adauge ceva ș� i de luptă. Dar nu-ș� i făcea exerciț�ii-
le cu ceilalț�i, nici nu-l auzea cineva vorbind, iar când un
prieten i-a zis: «Cato, oamenii î�ț�i reproș� ează tăcerea»,
Cato a răspuns: «Numai să nu-mi reproș� eze viaț�a! Voi
î�ncepe când voi putea să spun lucruri demne de tăcerea
mea.»”
– Plutarh, Cato cel Tânăr, 4
E ste uș� or să acț�ionezi – să te arunci pur ș� i simplu cu capul

î�nainte, ș� i mai greu să te opreș� ti ș� i să te gândeș� ti: Nu, nu sunt
sigur că ar trebui să fac asta deocamdată. Nu sunt convins că
sunt pregătit. Când Cato a intrat î�n politică, mulț�i aș� teptau de
la el lucruri mari ș� i imediate – discursuri antrenante, acuze
răsunătoare, analize î�nț�elepte. El era conș� tient de această pre-
siune – una la care suntem supuș� i î�n permanenț�ă – ș� i i-a rezistat.
Este uș� or să cedezi mulț�imii (ș� i egoului).
Aș� adar, Cato a aș� teptat ș� i s-a pregătit. Ș� i-a analizat gân-
durile, s-a asigurat că nu reacț�ionează influenț�at de emoț�ii,
prematur, din egoism sau din ignoranț�ă. Abia după asta a vor-
bit – după ce a căpătat î�ncrederea că vorbele lui merită să fie
auzite.
Pentru a reuș� i asta este nevoie de conș� tientizare. Trebuie
să ne oprim ș� i să ne evaluăm sincer. Tu poț�i face asta?
82 FEBRUARIE
23 februarie
ÎMPREJURĂRILOR NU LE PASĂ
DE SENTIMENTELE NOASTRE
„Nu trebuie să te superi din cauza lucrurilor, căci lor nu

le pasă deloc de asta.”
O mare parte din cugetările lui Marc Aureliu sunt alcătuite

din citate scurte ș� i fragmente aparț�inând altor scriitori.
Acest lucru se datorează faptului că el nu a ț�inut neapărat să
realizeze o lucrare originală, ci să facă practică ș� i să-ș� i rea-
mintească din când î�n când anumite lecț�ii importante, iar
printre aceste lecț�ii se numărau uneori ș� i lucruri despre care
citea.
Citatul de mai sus este deosebit î�ntrucât provine dintr-o
piesă a lui Euripide, care, cu excepț�ia câtorva fragmente pre-
cum acesta, nu a dăinuit până î�n zilele noastre. Din câte ne
putem da seama din ce a rămas din piesă, Belerofon, eroul,
ajunge să se î�ndoiască de existenț�a zeilor. Î�nsă, î�n pasajul ur-
mător, acesta spune: De ce ne-am obosi să ne pierdem cu firea
în privința cauzelor și forțelor superioare nouă? De ce luăm
aceste lucruri personal? La urma urmei, evenimentele externe
nu sunt ființe conștiente – nu pot răspunde vaietelor și strigă-
telor noastre – după cum nici zeii, în indiferența lor, nu o pot
face.
De acest lucru î�ș�i reamintea Marc Aureliu prin citatul de
faț�ă: î�mprejurările sunt insensibile ș� i indiferente la senti-
mentele, teama sau entuziasmul tău. Lor nu le pasă de reacț�ia
ta. Ele nu sunt ființ�e vii. Aș� a că nu mai acț�iona ca ș� i cum agita-
ț�ia ta ar avea vreun impact asupra situaț�iei. Situaț�iile sunt
complet indiferente.
24 februarie
ADEVĂRATA SURSĂ A RĂULUI
„Nici vorba rea ș� i nici băț�ul care te loveș� te nu te doare,

ci părerea ta despre dânsele. Ș� i aș� a, la î�nceputul oricărei
dureri, vei găsi î�ndată nu un lucru, ci părerea ta despre
acel lucru. Caută dar, î�nainte de toate, să nu te răpească
imediat părerea; căci dacă tu capeț�i puț�in răgaz de gân-
dire, mai uș� or î�ț�i vei păstra cumpătul.”
S toicii ne amintesc că, de fapt, nu există î�ntâmplări bune

sau rele î�n mod obiectiv. Faptul că un miliardar pierde un
milion de dolari din cauza fluctuaț�iei pieț�ei nu e acelaș� i lucru
ca atunci când unul dintre noi ar pierde aceeaș� i sumă. Criticile
primite din partea duș� manului tău de moarte sunt receptate
diferit de cuvintele negative pe care ț�i le adresează partene-
rul de viaț�ă. Dacă cineva î�ț�i trimite un e-mail furibund, î�nsă tu
nu î�l citeș� ti, se poate considera că acest fapt s-a produs vreo-
dată? Cu alte cuvinte, pentru a fi „rele”, aceste situaț�ii au ne-
voie de participarea noastră, de context ș� i de catalogare.
Î�n realitate, reacț�ia noastră este cea care decide dacă s-a
produs ceva rău. Dacă simț�im că am fost nedreptăț�iț�i ș� i ne-am
supărat, bineî�nț�eles că aș� a va fi. Dacă ridicăm vocea fiindcă ni
s-a părut că am fost provocaț�i, bineî�nț�eles că se va ajunge la o
confruntare.
Dar dacă ne păstrăm stăpânirea de sine, decidem dacă eti-
chetăm un anumit lucru drept bun sau rău. De fapt, s-ar putea
să avem reacț�ii diferite faț�ă de acelaș� i eveniment î�n funcț�ie de
momentul î�n care acesta are loc î�n viaț�a noastră. Aș� a că, nu ar
fi oare mai bine să nu aplicăm anumite etichete? N-ar fi mai
bine să nu reacț�ionăm?
84 FEBRUARIE
25 februarie
PRAFUL ȘI PULBEREA LEGENDEI
„Recheamă fără î�ncetare î�n minte pe toț�i aceia care din

nimic se mâniau faț�ă de oricine, pe cei care s-au distins
printr-o glorie deosebită, cunoscuț� i mai mult decât
alț� ii, prin marile nenorociri î�ntâmpinate sau prin duș� -
măniile violente stârnite, ori prin orice fel de ursite
asemănătoare! Cugetă apoi, unde sunt acum toate aces-
tea? Praf, pulbere ș� i legendă, sau nici măcar legendă…”
M arc Aureliu subliniază mereu î�n scrierile sale faptul că

î�mpăraț�ii care s-au succedat î�naintea lui abia dacă mai
erau amintiț�i după câț�iva ani. Pentru el, acesta a fost un indi-
ciu că, oricâte teritorii ar fi cucerit, oricât de mult ș� i-ar fi im-
pus voinț�a asupra lumii, ar fi ca ș� i cum ar construi un castel
de nisip – î�n scurtă vreme totul ar fi spulberat de trecerea
timpului.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru cei purtaț�i pe culmile
urii, furiei, obsesiei sau perfecț�ionismului. Lui Marc Aureliu î�i
plăcea să atragă atenț�ia asupra faptului că Alexandru Mace-
don – unul dintre cei mai î�nflăcăraț�i ș� i ambiț�ioș� i oameni din
istorie – a fost î�ngropat î�n acelaș� i pământ ca î�ngrijitorul catâ-
rilor lui. Î�n cele din urmă, toț�i vom pieri ș� i vom fi uitaț�i, î�nce-
tul cu î�ncetul. Ar trebui să ne bucurăm de scurtul răgaz avut
pe Pământ – nu să ne lăsăm robiț�i de emoț�iile care ne umplu
de nefericire ș� i nemulț�umire.
26 februarie
FIECĂRUIA DUPĂ MERIT
„Greș� eș� te un altul cu ceva faț�ă de mine? El va vedea! El

are o stare de spirit ș� i un fel propriu de a acț�iona. Eu am
acum ceea ce doreș� te natura comună a universului ș� i
fac ce vrea structura mea.”
U neori, Abraham Lincoln î�ș�i ieș� ea complet din sărite din

cauza câte unui subordonat, a unui general sau chiar a unui
prieten. Î�n loc să se adreseze direct acelei persoane, concepea
o scrisoare lungă î�n care î�ș�i prezenta cazul, detaliind unde a
greș� it respectivul ș� i ce voia să afle de la el. Apoi î�mpăturea
scrisoarea, o punea î�ntr-un sertar ș� i n-o expedia niciodată.
Multe dintre scrisori au supravieț�uit doar din î�ntâmplare.
Ș� tia, după cum ș� tia ș� i fostul î�mpărat al Romei, că este uș� or
să ripostezi. Este tentant să-ț�i spui păsul. Dar aproape de fie-
care dată ajungi să regreț�i. Aproape de fiecare dată î�ț�i doreș� ti
să nu fi trimis scrisoarea. Gândeș� te-te când ț�i-ai ieș� it din pe-
peni ultima oară. Care a fost deznodământul? Ce ai avut de
câș� tigat?
86 FEBRUARIE
27 februarie
SEAMĂNĂ INDIFERENȚA ACOLO UNDE ALȚII

CULTIVĂ PASIUNEA
„Dintre toate lucrurile, unele sunt bune, altele rele, iar

altele, indiferente. Bune sunt virtuț�ile ș� i cei care dau
dovadă de ele; rele sunt viciile ș� i cei care se dedau lor;
cele indiferente se află la mijloc, î�ntre virtuț�i ș� i vicii, ș� i
printre ele se numără bogăț�ia, sănătatea, viaț�a, moar-
tea, plăcerea ș� i durerea.”
Imaginează-ț�i puterea de care ai avea parte î�n viaț�ă ș� i î�n rela-

ț�ii dacă lucrurile care î�i deranjează pe toț�i ceilalț�i – cât de
slabi sunt, câț�i bani au, cât mai au de trăit, cum vor muri –
n-ar conta aș� a de mult pentru tine. Cum ar fi dacă, î�n vreme ce
alț�ii sunt supăraț�i, invidioș� i, emoț�ionaț�i, posesivi sau lacomi,
tu ai fi obiectiv, calm ș� i cu mintea limpede? Te poț�i vizualiza
astfel? Imaginează-ț�i ce ar î�nsemna pentru relaț�iile profesio-
nale, pentru viaț�a amoroasă sau pentru prieteniile tale.
Seneca era un om extraordinar de bogat, chiar celebru – ș� i,
cu toate acestea, era stoic. Deț�inea multe bunuri, î�nsă, după
cum spun stoicii, era indiferent faț�ă de ele. Se bucura de ele
pe moment, dar accepta că le-ar putea pierde î�ntr-o zi. O ati-
tudine mult mai potrivită decât dorinț�a disperată de mai mult
sau teama chinuitoare de a nu pierde nici măcar un bănuț� .
Indiferenț�a este un teren neutru solid.
Nu î�nseamnă să eviț�i sau să excluzi ceva, ci, mai degrabă,
să nu acorzi deznodământului, oricare ar fi el, mai multă pu-
tere sau importanț�ă decât este cazul. Cu siguranț�ă nu este
uș� or, dar dacă î�ț�i va reuș� i acest lucru, nu vei fi oare mult mai
relaxat?
28 februarie
CÂND PIERZI CONTROLUL
„Sufletul nostru este ca un vas cu apă, iar reprezentări-

le noastre sunt ca razele de lumină care cad deasupra
apei. Dacă tulburăm apa, pare că ș� i lumina se miș� că, dar
nu se î�ntâmplă asta. Aș� adar, când o persoană î�ș�i pierde
firea, cele care se tulbură nu sunt talentele ș� i virtuț�ile
sale, ci spiritul î�năuntrul cărora acestea există, iar când
spiritul se calmează, ș� i ele se liniș� tesc.”
A i î�ncurcat puț�in iț�ele. Sau poate chiar ai făcut-o de oaie.

Ș� i? Asta nu schimbă filosofia pe care o cunoș� ti. Nu e ca ș� i
cum alegerea ta raț�ională te-ar fi părăsit cu totul. Mai degrabă,
tu eș� ti cel care a abandonat-o temporar.
Ț� ine minte că instrumentele ș� i scopurile educaț�iei noastre
nu sunt afectate de tulburările de moment. Opreș� te-te. Reca-
pătă-ț�i calmul. Te aș� teaptă.
88 FEBRUARIE
29 februarie
NU POȚI OBȚINE MEREU CEEA CE VREI
„Când un copil î�ș�i bagă mâna cu totul î�ntr-un borcan cu

dulciuri, nu ș� i-o mai poate scoate ș� i î�ncepe să plângă.
Dă drumul câtorva dulciuri ș� i vei reuș� i s-o scoț�i. Domo-
leș� te-ț� i pofta – nu te fixa asupra prea multor lucruri
deodată ș� i vei obț�ine ceea ce-ț�i trebuie.”
„L e putem avea pe toate” este mantra existenț�ei noastre

moderne. Slujbă, familie, sens, succes, timp liber – le
vrem pe toate, î�n acelaș� i timp (aici ș� i acum).
Î�n Grecia antică, sala de clasă (scholeion) era un centru de
recreere î�n care î�nvăț�ăceii reflectau asupra lucrurilor supe-
rioare (binele, adevărul ș� i frumosul) î�n scopul î�mbunătăț�irii
vieț�ii. Era vorba despre stabilirea priorităț�ilor ș� i despre a le
pune la î�ndoială pe cele ale lumii exterioare. Astăzi, suntem
prea ocupaț�i să obț�inem lucruri materiale, fără să ne punem
prea multe semne de î�ntrebare, asemenea unor copii care î�ș�i
bagă mâna î�n borcanul cu dulciuri.
„Nu-ț�i dori atât de multe lucruri deodată”, spune Epictet.
Concentrează-te. Stabileș� te-ț�i priorităț�ile. Antrenează-ț�i min-
tea să-ș� i pună următoarele î�ntrebări: Am nevoie de lucrul ăsta?
Ce se întâmplă dacă nu-l obțin? Mă pot descurca fără el?
Răspunsul te va ajuta să te relaxezi, să renunț�i la toate
chestiunile inutile care î�ț�i ocupă timpul î�ntr-atât î�ncât nu ai
parte de echilibru ș� i fericire.
MARTIE
CONȘTIENTIZARE
90 MARTIE
1 martie
UNDE ÎNCEPE FILOSOFIA
„Un loc bun pentru a î�ncepe î�n filosofie este acesta: o

percepț�ie clară asupra propriului principiu director.”
F ilosofia este intimidantă. De unde să î�ncepi? Cu cărț�ile?

Cu lecț�iile? Cu a-ț�i vinde bunurile lumeș� ti?
Nicidecum. Epictet spune că devii filosof atunci când î�n-
cepi să-ț�i foloseș� ti raț�iunea călăuzitoare ș� i să te î�ndoieș� ti de
emoț�iile, convingerile ș� i chiar de limbajul pe care alț�ii le iau
de bune. Se crede că un animal are conș� tiinț�ă de sine atunci
când e capabil să se recunoască î�n oglindă. Atunci, am putea
spune, poate, că ne î�ncepem călătoria î�n filosofie când deve-
nim conș� tienț�i de capacitatea de a ne analiza propria minte.
Poț�i î�ncepe astăzi cu acest pas? Când vei face asta, vei
descoperi că prinzi cu adevărat viaț�ă, că ajungi – ca să-l para-
frazăm pe Socrate – să duci o viaț�ă care merită trăită.
CONȘTIENTIZARE 91
2 martie
AUTOEVALUAREA EXACTĂ
„Î�nainte de toate, este nevoie ca un om să se cântărească

pe sine î�nsuș� i, pentru că de obicei ni se pare că suntem
capabili de mai mult decât putem î�n realitate.”
M ajoritatea oamenilor evită să-ș� i facă o autoevaluare sin-

ceră, fiindcă se tem, probabil, să nu li se diminueze unele
convingeri cu privire la cine sunt ș� i ce pot. După cum spune
maxima lui Goethe, este un mare defect „să te vezi mai presus
decât ceea ce eș� ti”. Cum ai putea să consideri că eș� ti conș� tient
de sine, dacă refuzi să-ț�i recunoș� ti punctele slabe?
Nu-ț�i fie teamă de autoevaluare crezând că va trebui să
recunoș� ti unele lucruri despre tine. A doua parte din maxima
lui Goethe este la fel de importantă. El spune că este dăunător
î�n egală măsură să te „preț�uieș� ti mai prejos decât valoarea ta
reală”. Oare nu este la fel de des î�ntâlnit cazul î�n care rămâi
surprins de cât de bine ai reuș� it să faci faț�ă unei situaț�ii de
care te temeai? De cum reuș� im să trecem peste durerea pier-
derii unui apropiat ș� i să purtăm altora de grijă – deș� i am crezut
î�ntotdeauna că vom fi complet distruș� i dacă li s-ar î�ntâmpla
ceva părinț�ilor sau fraț�ilor noș� tri; de cum reuș� im să facem faț�ă
cu brio unei situaț�ii stresante sau unei ocazii care ne schimbă
viaț�a.
Ne subestimăm capacitatea la fel de mult ș� i de periculos
pe cât ne-o supraestimăm. Cultivă-ț�i abilitatea de a te judeca
corect ș� i sincer. Introspectează-te pentru a î�nț�elege de ce anu-
me eș� ti capabil ș� i de ce este nevoie pentru a descătuș� a acest
potenț�ial.
92 MARTIE
3 martie
(DEZ)INTEGRARE
„Aceste lucruri nu se potrivesc. Trebuie să fii o ființ�ă

unită, fie bună, fie rea. Trebuie să lucrezi cu sârguinț�ă
fie asupra felului tău de a raț�iona, fie asupra lucrurilor
aflate î�n afara controlului tău – ai mare grijă la ceea ce
se află î�n interior, nu î�n exterior, adică stai î�n rând cu
filosoful, nu cu gloata!”
C u toț�ii suntem oameni complicaț�i. Avem multe laturi –

dorinț�e conflictuale, năzuinț�e ș� i temeri. Lumea exterioară
nu este mai puț�in confuză ș� i contradictorie. Dacă nu suntem
atenț�i, toate aceste forț�e – de atracț�ie ș� i respingere – au să ne
sfâș� ie î�ntr-un final. Nu putem fi ș� i dr. Jekyll ș� i dl. Hyde. Î� n
orice caz, nu pentru mult timp.
Avem o alegere de făcut: să stăm alături de filosof ș� i să ne
concentrăm neobosit asupra lumii interioare, sau să ne com-
portăm ca liderul unei gloate, devenind ceea ce ne cere mulț�i-
mea pe moment.
Dacă nu ne concentrăm asupra integrităț�ii interne – asupra
conș� tiinț�ei de sine – riscăm dezintegrarea externă.
CONȘTIENTIZARE 93
4 martie
CONȘTIENTIZAREA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE
„Liber este acela care trăieș� te după plac, nici obligat, nici
î�mpiedicat, nici constrâns de ceva – ale cărui alegeri nu
sunt î�ngreunate, ale cărui dorinț�e izbândesc ș� i care nu
cade pradă lucrurilor care î�i provoacă dezgustul. Cine
vrea să trăiască î�n minciună – captiv, î�ncurcat, needu-
cat, văitându-se, î�n impas? Nimeni. Aceș� tia sunt oameni
josnici, care nu trăiesc după plac; ș� i, prin urmare, nicio
persoană josnică nu este liberă.”
E trist când ne gândim la cât de mult timp petrec oamenii î�n

cursul unei zile făcând lucruri pe care „trebuie” să le facă
– nu neapărat obligaț�ii, cum ar fi slujba sau familia, ci acele an-
gajamente pe care ni le asumăm din vanitate sau ignoranț�ă.
Gândeș� te-te la faptele pe care le î�ntreprindem ca să-i impresio-
năm pe alț�ii sau la eforturile pe care le depunem ca să ne satisfa-
cem poftele sau dorinț�ele pe care nici nu le punem sub semnul
î�ntrebării. Î�ntr-una din celebrele sale epistole, Seneca observă
cât de des cad oamenii puternici pradă banilor, averii, ibovni-
celor, chiar ș� i sclavilor lor – î�n Roma, acest lucru era legal. „Nicio
sclavie nu este mai ruș� inoasă decât cea aleasă de bunăvoie.”
Vedem acest tip de sclavie peste tot: o persoană co-depen-
dentă, care nu reuș� eș� te să nu facă curat î�n urma unui prieten
disfuncț�ional; un ș� ef care controlează ș� i cele mai mici decizii
ale angajaț�ilor ș� i care tremură pentru fiecare bănuț�; nenu-
măratele situaț�ii, evenimente ș� i î�ntâlniri pentru care suntem
prea ocupaț�i, dar la care totuș� i ne î�nhămăm.
Din când î�n când, trece-ț�i î�n revistă obligaț�iile. Câte dintre
ele sunt alese de bună voie? Câte sunt cu adevărat necesare?
Eș� ti chiar atât de liber pe cât crezi?
94 MARTIE
5 martie
REDUCEREA COSTURILOR
„De aceea, î�n ț�intele pe care ni le fixăm ș� i spre care ne

î�ndreptăm cu mare râvnă, se cuvine să fim atenț�i să nu
fie defel avantaje sau ca dezavantajul să fie mai mare;
unele lucruri sunt inutile, altele nu merită atâta efort.
Numai că nu ne dăm seama de asta ș� i par să fie gratuite
unele care, de fapt, ne fac să plătim foarte scump.”
D intre numeroasele scrisori ale lui Seneca, aceasta este

probabil una dintre cele mai importante – ș� i printre cele
mai puț�in î�nț�elese. El susț�ine o idee ignorată î�ntr-o societate
a caselor din ce î�n ce mai mari ș� i a bunurilor din ce î�n ce mai
multe: ș� i anume, că toate aceste acumulări au un preț� ascuns.
Ș� i cu cât conș� tientizăm mai repede acest lucru, cu atât mai
bine.
Ț� ine minte: chiar ș� i ceea ce obț�inem gratis are un preț� , fie
el doar cel de depozitare – î�n garajul sau î�n mintea noastră.
Î� n timp ce treci astăzi pe lângă bunurile tale, î�ntreabă-te: Am
nevoie de asta? Nu este de prisos? Cât valorează de fapt? Cât
mă costă?
S-ar putea să fii surprins de răspunsuri ș� i de preț�ul pe
care l-ai plătit fără să realizezi.
CONȘTIENTIZARE 95
6 martie
NU-ȚI ÎNDRUGA SINGUR POVEȘTI
„Î�n conversaț�ie nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau

fără rost, de isprăvile ș� i î�ntâmplările tale, căci plăcerea
ce o ai tu de a povesti, n-o au ș� i cei dimprejur de a te
asculta.”
– Epictet, Manualul, 33.14
F ilosoful modern Nassim Taleb ne-a atenț�ionat î�n privinț�a

„erorii narative” – tendinț�a de a face legătura î�ntre eveni-
mente din trecut, care, de fapt, nu au legătură î�ntre ele. Aceste
poveș� ti, oricâtă bucurie ar aduce, sunt î�nș� elătoare prin natu-
ra lor. Oferă un sentiment de coeziune ș� i certitudine care nu
este real.
Dacă ț�i se pare exagerat, aminteș� te-ț�i că, după cum spu-
nea Epictet, există un alt motiv pentru care nu trebuie să-ț�i
spui poveș� ti despre trecut. Fiindcă este un lucru plictisitor,
enervant ș� i egocentric. Poate tu te simț�i bine dominând con-
versaț�ia ș� i atrăgând atenț�ia asupra ta, dar cum crezi că se
simt ceilalț�i? Chiar crezi că oamenii mor de nerăbdare să as-
culte rezumatul meciurilor tale de glorie din liceu? Oare chiar
e momentul pentru î�ncă o poveste gogonată despre pricepe-
rea ta î�ntr-ale sexului?
Străduieș� te-te să nu creezi o astfel de bulă fantastică –
trăieș� te î�n realitate. Ascultă ș� i interacționează cu oamenii, nu
te da î�n spectacol pentru ei.
96 MARTIE
7 martie
NU DA CREZARE SIMȚURILOR
„Heraclit spunea că părerea personală e epilepsie ș� i că

ochiul minte.”
– Diogene Laerț�iu,
Despre viețile și doctrinele filosofilor, 9.7
C onș� tiinț�a de sine reprezintă abilitatea de a te autoevalua

obiectiv. Este capacitatea de a pune sub semnul î�ntrebării
propriile instincte, modele ș� i presupuneri. Oiêsis, amăgirea de
sine sau părerea arogantă ș� i necontestată, ne cere să ne ana-
lizăm cu severitate opiniile; până ș� i ochii ne pot î�nș� ela.
Pe de altă parte, acest lucru este alarmant. Nu pot avea
încredere nici măcar în propriile-mi simțuri? Sigur, ai putea privi
lucrurile î�n felul acesta. Sau ai putea adopta o altă perspecti-
vă: fiindcă simț�urile noastre sunt adesea î�nș� elătoare, emoț�iile
excesiv de alerte, iar reprezentările exagerat de optimiste, am
face bine să nu tragem concluzii pripite î�n nicio privinț�ă. Tre-
buie să ne oprim î�ntotdeauna din ceea ce facem ș� i să devenim
conș� tienț�i de toate cele ce se î�ntâmplă, astfel î�ncât să putem
lua decizia corectă.
CONȘTIENTIZARE 97
8 martie
NU RENUNȚA FĂRĂ VOIE LA LIBERTATEA TA
„Dacă cineva ar pune corpul tău la dispoziț�ia primului

venit, te-ai indigna, pe drept cuvânt. Dar când tu singur
î�ț�i pui sufletul la dispoziț�ia oricui, pentru ca de insulta
lui să se tulbure ș� i să-ș� i iasă din fire, nu ț�i-e oare ruș� ine
de tine?”
N e vine instinctiv să ne protejăm corpul. Nu-i lăsăm pe alț�ii

să ne atingă, să ne î�mpingă, să decidă î�ncotro mergem.
Dar î�n privinț�a minț�ii, suntem mai puț�in disciplinaț�i. O pre-
dăm de bună voie reț�elelor sociale, televizorului, părerilor
altor persoane sau bârfei. Ne aș� ezăm la birou ca să muncim
ș� i, pe nesimț�ite, ajungem să pierdem timpul pe internet. Ne
aș� ezăm la masă î�mpreună cu cei din familie, dar, după câteva
minute, scoatem telefonul. Ne aș� ezăm liniș� tiț�i pe o bancă, î�n
parc, dar î�n loc să ne analizăm pe noi î�nș� ine, judecăm trecătorii.
Nici măcar nu ne dăm seama că facem asta. Nu realizăm
cât timp pierdem, cât de ineficienț�i ș� i de neatenț�i devenim. Ș� i,
ce este ș� i mai grav – nimeni nu ne face să ne purtăm aș� a. E ca
ș� i cum ne-am pedepsi singuri.
Pentru stoici, aceasta este o oroare. Ei ș� tiu că lumea ne
poate controla trupul – putem fi aruncaț�i î�n î�nchisoare sau
deprimaț�i de vreme. Î�nsă mintea? Ea ne aparț�ine. Trebuie s-o
protejăm. Păstrează controlul minț�ii ș� i percepț�iilor, ar spune
ei. Sunt cele mai de preț� bunuri ale tale.
98 MARTIE
9 martie
GĂSEȘTE ANTURAJUL POTRIVIT
„Mai presus de toate, fii cu băgare de seamă să nu fii

niciodată atât de legat de foș� tii tăi tovarăș� i ș� i prieteni,
ca să nu fii tras î�n jos, la nivelul lor. Dacă nu te păzeș� ti,
eș� ti pierdut… Trebuie să alegi, fie să fii iubit de aceș� ti
prieteni ș� i să rămâi aceeaș� i persoană, fie să devii o per-
soană mai bună cu preț�ul acestor prietenii… dacă vrei
să le ai pe amândouă, nu vei face niciun progres, ș� i nici
nu vei păstra ce-ai avut cândva.”
– Epictet, Diatribe, 4.2.1; 4-5
„De la oamenii buni vei î�nvăț�a binele, dar dacă te î�ncurci

cu cei răi, î�ț�i vei pierde sufletul pe care l-ai avut cândva.”
– Musonius Rufus,
citându-l pe Teognis din Megara, Cuvântări, 11.53.21-22
C ea mai citată replică a lui Jim Rohn e următoarea: „Eș� ti me-

dia celor cinci oameni cu care petreci cel mai mult timp.”
James Altucher î�i sfătuieș� te pe tinerii scriitori ș� i antreprenori
să-ș� i găsească propriul „anturaj” – un grup de persoane cu
aceleaș� i interese, care să-i ajute să progreseze. Poate că tatăl
tău te-a avertizat când te-a văzut că pierdeai timpul cu niș� te
lichele: „Bagă de seamă, vei ajunge să semeni cu prietenii tăi.”
Una dintre maximele lui Goethe redă cel mai bine situaț�ia:
„Spune-mi cu cine te-nsoț�eș� ti ca să-ț�i spun cine eș� ti.”
Analizează î�n amănunt pe cine accepț�i î�n viaț�a ta – dar nu
fi un snob elitist, ci o persoană care î�ncearcă să-ș� i cultive cea
mai bună viaț�ă posibilă. Pune-ț�i î�ntrebări despre oamenii cu
care te î�ntâlneș� ti ș� i cu care î�ț�i petreci timpul: Mă ajută ei să fiu
mai bun? Mă încurajează să progresez și mă responsabilizează,
sau mă trag în jos, la nivelul lor? Apoi, ț�inând cont de aceste
CONȘTIENTIZARE 99
î�ntrebări, răspunde la cea mai importantă: Ar trebui să petrec

mai mult sau mai puțin timp cu acești oameni?
A doua parte a maximei lui Goethe ne dezvăluie miza
acestei alegeri: „Dacă ș� tiu cum î�ț�i petreci timpul”, spunea el,
„atunci ș� tiu ce se va alege de tine”.
100 MARTIE
10 martie
GĂSEȘTE PE CINEVA PRECUM CATO
„Mare parte din vină se risipeș� te dacă se află un martor

lângă cei ce sunt pe cale să greș� ească. Sufletul are î�n
felul acesta pe cineva care î�i inspiră respect ș� i care face,
prin autoritatea sa, ca până ș� i cotlonul cel mai tainic să
fie pur. Ferice de cel care ne ajută să ne î�ndreptăm nu
numai când este de faț�ă, ci ș� i când doar ne gândim la el!”
C ato cel Tânăr, politician roman, cunoscut pentru autodisci-

plina sa ș� i pentru apărarea eroică a Republicii î�mpotriva
lui Iulius Cezar, este un personaj care apare constant î�n litera-
tura stoică – ceea ce este foarte interesant, ț�inând cont că nu
a scris nici măcar un rând. Nu a ț�inut lecț�ii. Nu a acordat inter-
viuri. A devenit un filosof atât de celebru ș� i de des citat dato-
rită exemplului de curaj ș� i î�ndrăzneală.
Seneca spune că ar trebui ca fiecare dintre noi să aibă un
Cato al său – o persoană nobilă ș� i măreaț�ă pe care să o pri-
mim î�n mintea noastră ș� i care să ne ghideze acț�iunile, chiar ș� i
atunci când nu este prezentă. Economistul Adam Smith avea
un concept similar, pe care el l-a numit „spectatorul indife-
rent”. Nu trebuie să fie cineva real, ci o persoană care, după
cum spunea Seneca, să fie martoră a comportamentului nos-
tru. Cineva care să ne bată obrazul pe tăcute dacă ne gândim
să facem ceva comod, necinstit sau egoist.
Ș� i, dacă izbutim, dacă ne trăim astfel viaț�a, poate ajungem
să jucăm la rândul nostru rolul lui Cato sau al spectatorului
indiferent pentru cineva care are nevoie de asta.
CONȘTIENTIZARE 101
11 martie
UN TRĂI FĂRĂ RESTRICȚII
„Cel care duce un trai neî�ngrădit, care este stăpân pe

ceea ce va face, indiferent de situaț�ie, este un om liber.
Î�nsă cel care poate fi î�ngrădit, constrâns sau forț�at să
facă ceva î�mpotriva voinț�ei sale este un sclav.”
– Epictet, Diatribe, 4.1.128b-129a
U ită-te puț�in la cei mai puternici, mai bogaț�i ș� i mai faimoș� i

oameni din lume. Ignoră î�nsemnele succesului lor ș� i lu-
crurile pe care ș� i le permit ș� i uită-te la ceea ce trebuie să dea
la schimb – vezi care este preț�ul succesului.
Î�n cazul celor mai mulț�i dintre ei? Libertatea. Profesia le
cere să se î�mbrace la costum. Reuș� ita lor depinde de partici-
parea la anumite petreceri. Trebuie să linguș� ească oameni
pe care nu-i agreează. Î�n mod inevitabil, ajung să-ș� i dea sea-
ma că nu pot spune liber ce gândesc. Mai rău chiar, trebuie
să devină cu totul alț�i oameni decât sunt sau să facă lucruri
necurate.
Desigur, s-ar putea să câș� tige mulț�i bani – î�nsă n-au analizat
niciodată tranzacț�ia cu adevărat. După cum spunea Seneca,
„sclavia locuieș� te î�n case de aur ș� i marmură”. Foarte mulț�i oa-
meni de succes sunt prizonierii unor î�nchisori pe care ș� i le-au
construit cu propriile mâini. Asta î�ț�i doreș� ti ș� i tu? Pentru asta
te speteș� ti atât? Să sperăm că nu.
102 MARTIE
12 martie
PRIVEȘTE LUCRURILE CA UN VINOVAT
„Când greș� eș� te cineva faț�ă de tine, cugetă fără î�ntârziere,

î�n urma cărei păreri asupra binelui sau asupra răului, a
greș� it. Căci, cunoscând aceasta, vei avea milă faț�ă de el,
ș� i nici nu te vei mai mira, nici nu vei mai fi mânios. Căci,
ori socoteș� ti ș� i tu că acest lucru este bun, la fel ca ș� i el,
ori ai o părere asemănătoare ș� i, prin urmare, trebuie
să-l ierț�i. Ori, dacă tu nu consideri bune sau rele, ace-
leaș� i lucruri, î�ntocmai cu opinia sa, mult mai uș� or vei fi
binevoitor, faț�ă de unul care se află î�n necunoș� tinț�ă ș� i
greș� eală.”
S ocrate, poate cea mai î�nț�eleaptă persoană care a trăit vre-

odată, spunea că „nimeni nu greș� eș� te de bună voie”. Î�n sensul
că nimeni nu greș� eș� te dinadins. Nimeni nu crede că greș� eș� te,
chiar dacă face asta. Toț�i credem că avem dreptate, doar că am
greș� it. Altfel, n-am mai gândi aș� a!
E posibil oare ca nesocotinț�ele de care ai avut parte sau
răul primit de la alț�ii să nu fi fost provocat intenț�ionat? Dacă
aceș� tia au crezut că fac ceea ce trebuie – pentru ei, ba chiar ș� i
pentru tine? E ca î�n cazul monumentului ridicat î�n memoria
soldaț�ilor Confederaț�iei la Arlington (î�n mod evident, o cauză
greș� ită susț�inută de oameni care au greș� it), pe care este scris,
parț�ial, că soldaț�ii confederaț�i au slujit „supunându-se datoriei,
aș� a cum au î�nț�eles-o ei”. Iarăș� i – au î�nț�eles greș� it, dar a fost o
î�nț�elegere sinceră, după cum ș� i Lincoln a fost sincer la sfârș� i-
tul celebrului său discurs de la Cooper Union, când a spus:
„Haideț�i să î�ndrăznim să ne facem datoria până la capăt aș� a
cum o î�nț�elegem noi.”
CONȘTIENTIZARE 103
Cu cât ai fi mai tolerant ș� i mai î�nț�elegător astăzi dacă ai

privi acț�iunile celorlalț�i oameni ca pe o î�ncercare de a face
ceea ce trebuie? Fie că eș� ti de acord sau nu, cât de radical ț�i-ar
schimba această viziune perspectiva asupra unor acț�iuni altfel
ostile ș� i jignitoare?
104 MARTIE
13 martie
ÎNTR-O ZI, TOTUL VA AVEA SENS
„Atunci când vrei să acuzi providenț�a, î�ntoarce acel lucru

pe toate părț�ile î�n minte ș� i vei vedea că cele î�ntâmplate
î�ș�i au rostul lor.”
O parte din motivul pentru care luptăm î�mpotriva î�ntâm-

plărilor prin care trecem ț�ine de faptul că ne concentrăm
atât de mult asupra planului nostru, î�ncât uităm că s-ar putea
să existe un plan mai mare, despre care nu avem cunoș� tinț�ă.
Nu-i aș� a că ni s-a î�ntâmplat deseori ca ceva ce consideram
a fi o catastrofă să se dovedească, cu trecerea timpului, un no-
roc chior? Totodată, uităm că nu suntem singurii oameni care
contează ș� i că pierderea noastră ar putea î�nsemna câș� tigul
altcuiva.
Acest sentiment de nedreptăț�ire este doar o problemă de
conș� tientizare. Trebuie să ne reamintim că toate lucrurile sunt
conduse de raț�iune – dar mai există ș� i o raț�iune universală,
imensă, pe care nu o observăm de fiecare dată. Nu vedem
că uraganul neaș� teptat a fost rezultatul bătăilor din aripi ale
unui fluture aflat î�n cealaltă emisferă sau că necazul prin care
trecem este un simplu preludiu pentru un viitor plăcut, de
invidiat.
CONȘTIENTIZARE 105
14 martie
AMĂGIREA DE SINE ESTE DUȘMANUL NOSTRU
„Zenon spunea totodată că nimic nu este mai ostil stă-

pânirii ferme a cunoaș� terii decât amăgirea de sine.”
Despre viețile și doctrinele filosofilor
A măgirea de sine, iluzia grandorii – acestea nu sunt doar

niș� te trăsături enervante de personalitate. Egoul nu este
doar antipatic ș� i odios, ci inamicul de moarte al capacităț�ii noas-
tre de î�nvăț�are ș� i creș� tere.
Epictet spunea: „Este imposibil ca o persoană să î�nceapă
să î�nveț�e ceva ce crede că ș� tie deja.” Nici astăzi nu vom reuș� i
să consolidăm, să î�nvăț�ăm, să câș� tigăm respectul celorlalț�i
dacă ne credem deja perfecț�i, niș� te genii unanim apreciate. Î�n
acest sens, egoul ș� i amăgirea de sine sunt duș� manii lucruri-
lor la care aspirăm, fiindcă ne amăgim singuri, crezând că le
avem deja.
Aș� adar, trebuie să tratăm egoul cu aceeaș� i ostilitate ș� i dis-
preț� pe care el le urzeș� te cu viclenie î�mpotriva noastră – să-l
ț�inem la distanț�ă, fie ș� i numai pentru douăzeci ș� i patru de ore.
106 MARTIE
15 martie
PREZENTUL ESTE TOT CE AVEM
„Chiar dacă ț�i-a fost hărăzit să vieț�uieș� ti trei mii de ani,

sau de tot atâtea ori zece mii, aminteș� te-ț�i totuș� i că ni-
meni nu pierde altă viaț�ă decât cea pe care o trăieș� te ș� i,
de asemenea, că nimeni nu trăieș� te altă viaț�ă decât cea
pe care o pierde. Până î�ntr-atât, deci, cea mai lungă
existenț�ă poate fi socotită la fel cu cea mai scurtă, căci
prezentul este egal pentru toț�i, chiar dacă trecutul nu
este egal, iar ceea ce se pierde apare de cea mai mică
importanț�ă. Căci cu adevărat, nimeni nu poate pierde
nici trecutul, nici viitorul. De altfel, cum ar fi posibil să
ia cineva de la vreunul ceea ce nu are?”
A stăzi, observă cât de des î�ț�i doreș� ti câte ceva. Adică ai vrea
ca trecutul să fie mai mult decât a fost (diferit, mai bun,
î�ncă prezent etc.) sau ca viitorul să se desfăș� oare î�ntocmai
după aș� teptările tale (fără să te gândeș� ti prea mult la cum i-ar
afecta asta pe ceilalț�i).
Când faci acest lucru, ignori momentul prezent. Ce ingrat!
Există o vorbă – atribuită caricaturistului Bil Keane – de care
merită să ne amintim: „Ieri î�nseamnă trecutul, mâine viitorul,
dar ziua de astăzi este un dar. De aceea i se spune prezent*”.
El î�ț�i aparț�ine – dar are o dată de expirare, una care se apropie
cu rapiditate. Dacă te bucuri pe deplin de el, va fi suficient. Î�ț�i
poate ajunge pentru o viaț�ă î�ntreagă.
* Joc de cuvinte intraductibil. În engleză, cuvântul present înseamnă și

dar, și prezent. (n.tr.)
CONȘTIENTIZARE 107
16 martie
ACEA PARTE SACRĂ DIN TINE
„Cinsteș� te ș� i preț�uieș� te puterea ta de judecată. Numai

ea, la urma urmei, poate opri ca î�n raț�iunea ta conducă-
toare să nu î�ncolț�ească vreo idee potrivnică naturii sau
alcătuirii unei ființ�e raț�ionale. Iar alcătuirea unei ființ�e
raț�ionale pretinde statornicie ș� i chibzuinț�ă, bunăvoinț�ă
prietenească faț�ă de oameni, supunerea de bună voie
faț�ă de zei.”
F aptul că poț�i gândi, faptul că poț�i citi această carte, faptul că

eș� ti capabil să gândeș� ti dacă să te implici sau să te detaș� ezi
de o anumită situaț�ie – toate acestea î�ț�i oferă capacitatea de
a-ț�i crea condiț�ii mai prielnice ș� i de a deveni mai bun. Este
important să apreciem această capacitate, pentru că este una
autentică. Nu toată lumea are norocul ăsta.
Serios – ceea ce tu iei drept un bun garantat, alț�ii nici nu
ar î�ndrăzni să viseze.
Acordă-ț�i astăzi puț�in timp pentru a-ț�i reaminti că eș� ti bi-
necuvântat cu capacitatea de a folosi logica ș� i raț�iunea pentru
a face faț�ă situaț�iilor ș� i î�mprejurărilor. Ea î�ț�i oferă inimaginabi-
la putere de a schimba î�mprejurările tale ș� i ale altora. Ș� i nu uita
că această putere este î�nsoț�ită de o mare responsabilitate.
108 MARTIE
17 martie
FRUMUSEȚEA ALEGERII
„Tu nu eș� ti corpul tău sau pieptănătura ta, ci capacitatea

de a face alegeri bune. Dacă alegerile tale sunt frumoa-
se, ș� i tu vei fi la fel.”
E xistă o replică î�n filmul Fight Club care sună aș� a: „Tu nu
eș� ti slujba ta, nu eș� ti contul tău din bancă. Nu eș� ti maș� ina
pe care o conduci. Nu eș� ti conț�inutul portofelului tău.” Este
evident că amicul nostru Epictet n-a văzut filmul ș� i nici n-a
citit cartea* – dar se pare că ș� i î�n Roma antică exista acelaș� i
materialism tipic anilor 1990.
E uș� or să confundăm imaginea pe care o afiș� ăm î�n faț�a
lumii cu cine suntem de fapt, mai ales atunci când maș� inăria
mass-media estompează intenț�ionat această distincț�ie.
S-ar putea să arăți foarte bine astăzi, dar dacă asta este
rezultatul unei obsesii vanitoase î�n oglindă, azi dimineaț�ă,
stoicii te-ar putea î�ntreba: Oare eș� ti cu adevărat frumos? Un
corp sculptat cu mult efort este demn de admiraț�ie. Unul con-
struit ca să impresioneze ș� mecherii de la sala de forț�ă, nu.
Asta ne î�ndeamnă stoicii să luăm î�n considerare. Nu cum
sunt lucrurile la exterior, ci rezultatul căror eforturi, activităț�i
sau alegeri sunt ele.
* Chuck Palahniuk, Fight Club, traducere de Dan Croitoru, Editura Po-

lirom, Iași, 2004. (n.tr.)
CONȘTIENTIZARE 109
18 martie
IMPOSIBIL FĂRĂ ACORDUL TĂU
„Astăzi am scăpat din toate cele ce-mi creau dificultăț�i.

Ba, mai mult chiar, am î�nlăturat tot ce-mi provoca greu-
tăț�i, căci tot ce era stânjenitor nu era î�n afara mea, ci î�n
propriul meu fel de a gândi, adică î�năuntrul meu.”
S -ar putea să ne spunem î�n zilele grele: „Munca pe care o

fac este copleș� itoare” sau „Ș� eful meu este de-a dreptul
enervant”. De-am putea î�nț�elege că acest lucru este imposibil!
Oamenii nu te pot enerva, munca nu te poate copleș� i – aceș� tia
sunt factori externi ș� i nu au acces la mintea ta. Emoț�iile pe
care le î�ncerci, oricât de reale sunt ele, vin din interior, nu din
exterior.
Stoicii folosesc cuvântul hypolêpsis, care î�nseamnă „a pre-
lua controlul” – percepț�iilor, gândurilor ș� i judecăț�ilor minț�ii
noastre. Lucrurile pe care le presupunem, lucrurile la care ne
gândim de bună voie, depind de noi. Nu-i putem acuza pe alț�ii
că suntem stresaț�i sau nemulț�umiț�i, după cum nu-i putem î�n-
vinui pentru invidia noastră. Cauza se află î�năuntrul nostru.
Ei sunt doar niș� te ț�inte.
110 MARTIE
19 martie
ÎNȚELEPCIUNE ETERNĂ
„Căci există două reguli pe care trebuie să le avem me-

reu la dispoziț�ie: nu există nimic bun sau rău î�n afara
alegerii noastre raț�ionale ș� i nu ar trebui să determinăm
evenimentele, ci să le urmăm.”
P e la jumătatea secolului XX, a existat un preot iezuit indian

pe nume Anthony de Mello. Născut î�n Mumbai, pe când
acesta se afla î�ncă sub dominaț�ie britanică, de Mello era un
amestec de culturi ș� i perspective diferite: Orient, Occident;
avea până ș� i studii de psihoterapie. Este interesant de văzut
cum inteligenț�a atemporală se dezvoltă mai presus de ș� coli,
epoci sau idei. Iată un citat din cartea lui de Mello, The Way to
Love (Chemarea iubirii)*, care sună ca un citat din Epictet:
„Cauza iritării mele nu se află î�n această persoană, ci î�n
mine.”
Ț� ine minte, fiecare are de ales. Tu eș� ti î�ntotdeauna cel care
deț�ine controlul. Cauza enervării – sau impresia că ceva este
greș� it – vine dinăuntrul nostru, din etichetările ș� i aș� teptările
noastre. Putem schimba aceste etichetări cu uș� urinț�ă; putem
să ne schimbăm atitudinea că totul ni se cuvine ș� i să accep-
tăm ș� i să ne bucurăm de evenimentele care se petrec î�n jurul
nostru. Această î�nț�elepciune a fost repetată ș� i descoperită se-
parat î�n toate veacurile ș� i î�n toate ț�inuturile de la î�nceputul
timpului.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Mix, Brașov, 2018. (n. tr.)
CONȘTIENTIZARE 111
20 martie
PREGĂTIT ȘI GATA DE LUPTĂ
„Eu aș� vrea să scap de tortură, dar dacă trebuie să o su-

port, aș� vrea să mă port cu forț�ă, cu demnitate ș� i curaj.
Cu siguranț�ă, prefer să nu izbucnească războiul; dar, dacă
totuș� i izbucneș� te, aș� vrea să î�ndur ca un om vrednic
rănile, foamea ș� i toate nenorocirile de neocolit î�n răz-
boi. Nu sunt atât de smintit î�ncât să-mi doresc să mă î�m-
bolnăvesc, aș� vrea să nu-mi pierd cumpătul ș� i să mă port
bărbăteș� te. Î�n felul acesta, sunt de dorit nu suferinț�ele, ci
virtuț�ile prin care sunt suportate suferinț�ele.”
P reș� edintele James Garfield a fost un om extraordinar – cres-

cut î�n condiț�ii modeste, a fost un autodidact ș� i a ajuns erou
al Războiului Civil – al cărui mandat a fost curmat de glonț�ul
unui asasin. Î�n scurtul interval petrecut î�n funcț�ie, s-a con-
fruntat cu o ț�ară profund divizată ș� i un Partid Republican î�n
aceeaș� i situaț�ie. Î�n timpul unui conflict care î�i contesta î�nsăș� i
autoritatea î�n funcț�ie, a rămas de neclintit, spunându-i unui
consilier: „Bineî�nț�eles că dispreț�uiesc războiul, dar dacă ajunge
la uș� a mea, vestitorul mă va găsi acasă.”
Despre acest lucru vorbeș� te Seneca î�n citatul de mai sus.
Am fi nebuni să vrem să ne confruntăm cu greutăț�i î�n viaț�ă.
Dar am fi la fel de nebuni dacă ne-am preface că nu vom avea
parte de ele. De aceea, atunci când acestea ne vor bate la uș� ă
– lucru care s-ar putea î�ntâmpla chiar î�n dimineaț�a asta – tre-
buie să ne asigurăm că suntem pregătiț�i să le deschidem uș� a.
Nu aș� a cum am face cu un oaspete î�ntârziat, î�n noapte, ci ca ș� i
cum ar fi vorba despre un musafir important: î�mbrăcaț�i, î�ntr-o
dispoziț�ie sufletească bună, gata de luptă.
112 MARTIE
21 martie
CEL MAI BUN REFUGIU ESTE ÎNĂUNTRU,

NU AFARĂ
„Oamenii caută pentru ei î�nș� iș� i locuri retrase, case la

ț�ară, ț�ărmuri de mare ș� i munț� i. Deseori, obiș� nuieș� ti
să-ț� i doreș� ti asemenea locuri. Preferinț�a aceasta este
de-a dreptul foarte comună, din moment ce ț�i se oferă
prilejul să te î�nchizi î�n tine î�nsuț�i î�n orice clipă doreș� ti.
Î�n niciun loc nu se poate retrage omul ca să fie mai plin
de liniș� te ș� i mai lipsit de griji decât către propriul su-
flet, mai ales că î�n profunzimea sufletului omenesc sunt
asemenea forț�e î�ntăritoare î�ncât î�ndată ce se î�ndreaptă
spre ele, omul simte o desăvârș� ită uș� urare. Ș� i, o spun
deschis, această plăcută uș� urare nu este altceva decât o
bună rânduială a minț�ii. Prin urmare, dăruieș� te-ț�i î�n
mod obiș� nuit o asemenea retragere ș� i reî�mprospătea-
ză-te necontenit.”
U rmează să pleci î�ntr-o vacanț�ă? De-abia aș� tepț�i weekendul

ca să ai parte de puț�ină pace ș� i liniș� te? Te gândeș� ti, poate,
să faci asta după ce se mai aș� ază lucrurile sau după ce termini
treaba. Dar de câte ori funcț�ionează acest lucru?
Maestrul de meditaț�ie zen Jon Kabat-Zinn a rostit o repli-
că ajunsă celebră: „Oriunde te duci, acolo eș� ti.” Putem găsi un
refugiu î�n orice moment, dacă privim î�năuntrul nostru. Putem
sta cu ochii î�nchiș� i ș� i simț�i cum inspirăm ș� i expirăm. Putem
da drumul la muzică ș� i ne putem deconecta de restul lumii.
Putem sta departe de tehnologie sau ne putem curma gân-
durile răscolitoare din minte. Așa vom cunoaș� te î�mpăcarea.
Nicidecum altfel.
CONȘTIENTIZARE 113
22 martie
SEMNUL ADEVĂRATEI EDUCAȚII
„Ce î�nseamnă aș� adar să fii bine educat? Să î�nvăț�ăm să

aplicăm preconcepț�iile noastre naturale asupra lucru-
rilor potrivite, î�n concordanț�ă cu Natura, ș� i, dincolo de
asta, să deosebim cele ce stau î�n puterea noastră de cele
ce ne scapă.”
N otele din catalog î�nseamnă că eș� ti educat î�n aceeaș� i

măsură î�n care pantofii din picioare î�nseamnă că mergi.
Reprezintă un î�nceput, dar nu este nici pe departe suficient.
Altfel, cum se face că atât de mulț�i oameni „educaț�i” iau de-
cizii ilogice? Ori scapă din vedere chestiuni evidente? Parț�ial,
se datorează faptului că aceș� tia uită că ar trebui să se concen-
treze asupra celor ce stau sub stăpânirea lor. Un fragment
aparț�inând filosofului Heraclit, care a supravieț�uit până î�n zile-
le noastre, exprimă această realitate:
„Mulț�i care au î�nvăț�at

de la Hesiod nenumăratele nume
ale zeilor ș� i monș� trilor
nu au priceput niciodată
că ziua ș� i noaptea sunt una.”
La fel cum poț�i merge foarte bine fără pantofi î�n picioare, nu
trebuie să urmezi vreo ș� coală ca să î�nț�elegi realitatea elementa-
ră a naturii ș� i a rolului nostru î�n ea. Î�ncepe prin conș� tientizare
ș� i reflecț�ie. Nu doar o dată, ci î�n fiecare secundă a zilei.
114 MARTIE
23 martie
SUFLETUL ÎN CĂMAȘĂ DE FORȚĂ
„Bolile spiritului raț�ional sunt viciile care au prins ră-

dăcini, î�ndărătnice, aș� a cum este avariț�ia ori ambiț�ia;
au î�nfăș� urat strâns sufletul ș� i au devenit rele ce nu î�nce-
tează. Ca să î�nchei pe scurt: boala aceasta este o judeca-
tă î�ndârjită î�n rău, cum ar fi să cauț�i aprig ceea ce prea
puț�in trebuie să cauț�i.”
Î n dezastrul financiar de la sfârș� itul anilor 2000, sute de oa-

meni inteligenț�i ș� i raț�ionali au pierdut averi de miliarde de
dolari. Cum se face că niș� te persoane atât de deș� tepte au acț�io-
nat atât de nesăbuit? Cunoș� teau sistemul, ș� tiau mecanismele
pieț�ei ș� i gestionau miliarde de dolari, dacă nu cumva chiar
trilioane. Ș� i totuș� i, aproape până la ultimul dintre ei, s-au î�n-
ș� elat – spre nenorocirea ș� i prăpădul pieț�ei mondiale.
Nu e greu să analizezi situaț�ia ș� i să î�nț�elegi că lăcomia a
fost o parte din problemă. Lăcomia i-a determinat să creeze
pieț�e complexe, pe care nu le î�nț�elegea nimeni, î�n speranț�a unui
câș� tig financiar facil. Lăcomia i-a determinat pe alț�ii să facă
tranzacț�ii dubioase ș� i să acumuleze datorii imense. Lăcomia
i-a î�mpiedicat să vadă situaț�ia aș� a cum era – un castel din
cărț�i de joc, gata să fie doborât de cea mai mică pală de vânt.
Nu ai prea multe de câș� tigat dacă-i critici pe oamenii aceș� -
tia post-factum. E mai bine să observi felul î�n care lăcomia ș� i
viciile au un efect similar î�n viaț�a ta. Spre ce erori de judecată
te î�mping viciile tale? De ce „boală” suferi?
Ș� i cum poate interveni mintea raț� ională pentru a le
modera?
CONȘTIENTIZARE 115
24 martie
FILOSOFIA E ÎN TOT ȘI-N TOATE
„Mănâncă ca omul, bea ca omul, î�mbracă-te, căsătoreș� -

te-te, fă copii, intră î�n politică – suferă abuzul, î�ndură
alături de fratele, părintele, fiul, vecinul sau tovarăș� ul
tău î�ncăpăț�ânat la culme. Dă dovadă de aceste lucruri
ca să vedem că ai î�nvăț�at cu adevărat de la filosofi.”
P lutarh, biograf roman ș� i admirator al stoicilor, nu a î�nceput

să studieze titanii literaturii latine decât târziu î�n viaț�ă.
Dar, după cum aminteș� te î�n biografia dedicată lui Demostene,
a fost surprins de rapiditatea cu care a î�nț�eles totul. Spune:
„Nu atât cuvintele mi-au oferit o î�nț�elegere deplină a eveni-
mentelor, ci faptul că, nu ș� tiu cum, parcă am trăit personal
î�ntâmplările, î�ngăduindu-mi să urmăresc î�ndeaproape sensul
cuvintelor.”
La asta se referă Epictet când vorbeș� te despre studiul fi-
losofiei. Studiază, da, dar trăieș� te-ț�i ș� i viaț�a. Doar aș� a vei î�nț�e-
lege ce î�nseamnă, de fapt, fiecare. Ș� i mai important de-atât,
doar acț�iunile ș� i alegerile tale de-a lungul timpului î�ț�i pot dez-
vălui dacă ai asimilat cu adevărat vreuna dintre î�nvăț�ături.
Conș� tientizează acest lucru astăzi, când mergi la serviciu,
ieș� i la o î�ntâlnire, hotărăș� ti pe cine să votezi, î�ț�i suni părinț�ii,
î�ț�i saluț�i vecinul când ieș� i pe uș� ă, dai un bacș� iș� curierului, î�ț�i
iei rămas bun de la cineva apropiat. Toate astea sunt filosofie.
Toate astea sunt experienț�a care dă î�nț�eles cuvintelor.
116 MARTIE
25 martie
BELȘUGUL ȘI LIBERTATEA SUNT GRATUITE
„...nu-ț�i asiguri libertatea umplându-ț�i sufletul de dorin-

ț�ă, ci î�nlăturând-o.”
E xistă două posibilităț� i de î�mbogăț� ire: să obț� ii tot ce vrei

sau să vrei tot ce ai. Care dintre ele este mai uș� or de reali-
zat acum, î�n clipa de faț�ă? Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru
libertate. Dacă te zbaț�i, ș� i te lupț�i, ș� i te chinui să capeț�i tot mai
multă, nu vei fi niciodată liber. Î�nsă cum ar fi dacă te-ai con-
centra pe libertatea pe care o ai deja? Ei bine, atunci ai fi liber,
chiar aici, chiar acum.
CONȘTIENTIZARE 117
26 martie
CINE ÎȚI DIRIJEAZĂ RAȚIUNEA CONDUCĂTOARE?
„Î�n ce fel se foloseș� te de ea î�nsăș� i raț�iunea ta conducă-

toare? Aceasta reprezintă totul. Căci ceea ce rămâne, fie
dependente de tine, fie independente, sunt leș� uri ș� i fum.”
P oetul satiric Iuvenal este celebru pentru următoarea î�ntre-

bare: Quis custodiet ipsos custodes? (Cine-i păzeș� te pe paz-
nici?) Î�ntr-un fel, acelaș� i lucru se î�ntreabă ș� i Marc Aureliu – ș� i
vei ajunge să te î�ntrebi ș� i tu cândva. Ce ne influenț�ează raț�iu-
nea conducătoare care ne ghidează viaț�a?
Pentru a da un răspuns e nevoie de explorarea unor dome-
nii precum biologia evoluț�ionistă, psihologia ș� i neurologia ș� i
chiar de studiul subconș� tientului. Fiindcă aceste forț�e pro-
funde modelează până ș� i minț�ile cele mai disciplinate ș� i mai
raț�ionale. Poț�i fi cea mai răbdătoare persoană din lume, dar
dacă ș� tiinț�a ne demonstrează că, pe stomacul gol, luăm deci-
zii proaste – la ce bun toată această răbdare?
Aș� a că nu te opri la stoicism, ci explorează forț�ele care
determină ș� i fac posibil stoicismul. Află ce stă la baza acestei
filosofii pe care o studiezi, cum funcț�ionează trupul ș� i mintea.
Î�nț�elege nu doar raț�iunea ta conducătoare – paznicul tău – ci
ș� i pe cei sau cele care o conduc.
118 MARTIE
27 martie
DĂ PE LUCRURI ATÂT CÂT MERITĂ
„Diogene din Sinop spunea că lucruri preț�ioase se vând

pe nimic, ș� i invers.”
Despre viețile și doctrinele filosofilor, 6.2.35b
P oț�i cumpăra o canapea Plume Blanche î�ncrustată cu diaman-

te pentru circa două sute de mii de dolari. Poț�i, de aseme-
nea, să angajezi un ucigaș� cu simbrie cu cinci sute de dolari.
Adu-ț�i aminte de asta data viitoare când vei auzi pe cineva
aiurind despre felul cum piaț�a este cea care determină valoarea
lucrurilor. S-ar putea ca piaț�a să fie raț�ională… dar oamenii
care o alcătuiesc, nu.
Diogene, care a î�ntemeiat ș� coala cinică de filosofie, a evi-
denț�iat adevărata valoare (axia) a lucrurilor, un concept care
a persistat î�n stoicism ș� i s-a reflectat atât î�n opera lui Epictet,
cât ș� i a lui Marc Aureliu. E uș� or să pierzi măsura. Când cei din
jur cheltuie o avere pe niș� te tinichele pe care nu le pot lua cu
ei după moarte, se poate să ț�i se pară ș� i ț�ie o investiț�ie bună.
Dar bineî�nț�eles că nu este. Î�n viaț�ă, lucrurile bune costă
atât cât merită. Lucrurile inutile nu valorează nimic, oricât ar
costa. Secretul este să fii conș� tient de diferenț�ă.
CONȘTIENTIZARE 119
28 martie
LAȘITATEA CA PROBLEMĂ DE PROIECTARE
„Dacă lipseș� te ț�inta, viaț�a este o rătăcire; iar dacă tre-

buie negreș� it aleasă o ț�intă, este nevoie de percepte. Vei
fi de acord cu mine, cred, că nimic altceva nu merită
mai mult să fie condamnat decât un om care, măcinat de
î�ndoieli, de nesiguranț�e, de spaime, se î�ntoarce pe pro-
priile sale urme. Tocmai asta ni se va î�ntâmpla î�n orice
î�mprejurare dacă nu smulgem din rădăcini tot ce ne ț�ine
ș� i ne î�nlănț�uie spiritul, î�mpiedicându-l să meargă î�nain-
te ș� i să se lupte din toate puterile sale.”
E chipa adversă este puternică, marchează repede ș� i nu mai

apuci să recuperezi. Participi la o ș� edinț�ă de afaceri, eș� ti
prins cu garda jos ș� i totul se duce de râpă. O conversaț�ie pe teme
sensibile se transformă î�ntr-o ceartă. Ț� i-ai schimbat speciali-
zarea la jumătatea facultăț�ii, aș� a că a trebuit să reiei cursurile
ș� i ai obț�inut mai târziu licenț�a. Î�ț�i sună cunoscut?
Haosul rezultă din lipsa unui plan. Nu imperfecț�iunea pla-
nurilor, ci lipsa lor – ca o trupă de infanterie fără un lider pri-
ceput – este cea care va conduce la suprasolicitare ș� i la eș� ec.
Antrenorul Bill Walsh, câș� tigător al Super Bowl, evita riscul
î�ntocmind scenariul pentru î�nceputul meciurilor. „Dacă vrei
să dormi î�n noaptea de dinaintea partidei”, a spus el î�ntr-o pre-
legere despre planificarea jocului, „organizează-ț�i î�n cap, cu o
noapte î�nainte, primele 25 de scheme de joc. Aș� a poț�i păș� i pe
stadion ș� i poț�i î�ncepe meciul fără factorul de stres.” Vei putea
totodată să ignori primele puncte sau vreo surpriză pregătită
de adversar. Pentru tine sunt irelevante – ai deja ordinele de marș� .
Nu î�ncerca să faci lucrurile din mers. Fă-ț�i un plan.
120 MARTIE
29 martie
DE CE TREBUIE SĂ IMPRESIONEZI IAR OAMENII?
„Dacă te trezeș� ti uneori cu gândul la cele materiale, de

dragul cuiva, să ș� tii că te-ai abătut din calea dreaptă.
Căci oricând ș� i oriunde tu trebuie să fii filosof. Nu-i vor-
ba să pari altora aș� a, ci să fii î�n faț�a conș� tiinț�ei tale ș� i î�n
toată sinceritatea. Căci poț�i.”
E xistă oare ceva mai trist decât eforturile uriaș� e pe care le

facem ca să impresionăm pe cineva? Examinate retrospec-
tiv, chestiunile pe care le facem pentru a obț�ine î�ncuviinț�area
cuiva pot părea rezultatul unei forme de nebunie temporară.
Brusc, ne î�mbrăcăm incomod, ridicol, fiindcă ni s-a spus că
arătăm ș� mecher, mâncăm diferit, vorbim diferit, aș� teptând cu
î�nfrigurare un telefon sau un mesaj. Dacă am face astea pen-
tru plăcerea noastră, ar fi una. Dar nu e cazul. E vorba doar de
un mijloc prin care ne atingem scopul – acela de a obț�ine
aprobarea cuiva.
Ironia face, după cum subliniază Marc Aureliu î�n repetate
rânduri, că oamenii a căror opinie o preț�uim nu sunt prea
grozavi. Au defecte – sunt atraș� i ș� i uluiț�i de tot felul de prosti-
oare. Ș� tim asta ș� i, totuș� i, nu vrem să ț�inem cont. Ca să citez
iarăș� i din Fight Club: „Cumpărăm lucruri de care nu avem ne-
voie ca să impresionăm oameni care nu ne plac.”
Nu-i aș� a că este destul de ridicol? Ba mai mult, nu ne î�n-
depărtăm oare astfel de seninătatea ș� i siguranț�a pe care ni le
poate oferi filosofia?
CONȘTIENTIZARE 121
30 martie
RAȚIUNE ÎN TOT ȘI-N TOATE
„Grăbeș� te apoi paș� ii gândului ș� i cercetează propria ta

raț�iune conducătoare, pe aceea a Universului ș� i pe cea
a unui om oarecare. Pe a ta ca să dobândeș� ti ș� i să-ț�i men-
ț�ii o judecată dreaptă, cinstită. Pe aceea a Universului
pentru ca să-ț�i dai seama din ce î�ntreg eș� ti o parte. Pe
aceea a unui om oarecare ca să î�nț�elegi dacă faptele lui
au ca temei neș� tiinț�a sau ș� tiinț�a ș� i totodată pentru ca să
ai î�n vedere că ai aceeaș� i origine cu el.”
D acă nu raț�iunea ne conduce viaț�a, atunci ce o conduce?

Impulsurile? Capriciile? Mimetismul? Obiș� nuinț�a nechib-
zuită? Examinându-ne comportamentul trecut, este trist cât
de des constatăm că astfel au stat lucrurile – că nu am acț�io-
nat conș� tient sau î�n mod deliberat, ci sub influenț�a unor forț�e
pe care nu ne-am obosit să le analizăm. Î� ntâmplarea face,
totodată, ca acestea să fie situaț�iile pe care le regretăm cel
mai mult.
122 MARTIE
31 martie
EȘTI PRODUSUL EDUCAȚIEI TALE
„Este o neghiobie să alergi urmărind ceva cu neputinț�ă

de realizat ș� i este imposibil ca cei netrebnici să nu facă
ce le este caracteristic.”
U n câine căruia i se permite să alerge după maș� ini va alerga

după maș� ini. Un copil căruia nu i se impun limite va deve-
ni răsfăț�at. Un investitor lipsit de disciplină nu este un inves-
titor – ci un parior. O minte care nu deț�ine controlul asupra ei
î�nsăș� i, care nu-ș� i î�nț�elege puterea de a se disciplina, va fi tul-
burată de evenimentele externe ș� i de impulsurile nepuse sub
semnul î�ntrebării.
Nu se poate să vrei să arate aș� a ziua de mâine. Conș� tien-
tizează aș� adar problema. Trebuie să pui î�n practică obiceiuri
ș� i mijloace de educaț�ie prin care să î�nlocuieș� ti ignoranț�a ș� i
lipsa de disciplină. Abia atunci vei î�ncepe să te comporț�i ș� i să
acț�ionezi diferit. Abia atunci vei î�nceta să mai cauț�i imposibi-
lul, imediatul ș� i inutilul.
APRILIE
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ
124 APRILIE
1 aprilie
CULOAREA GÂNDURILOR TALE
„Î�n felul î�n care, foarte des, î�ț�i formezi, î�n imaginaț�ia ta,
reprezentările unor lucruri, î�n acelaș� i fel va fi ș� i gândi-
rea ta.”
D acă î�ț�i ț�ii zilnic corpul aplecat, pe scaun, pentru o perioadă

suficient de lungă, curbura coloanei vertebrale se va modi-
fica. Medicii î�ș�i pot da seama după o radiografie (sau autop-
sie) dacă cineva ș� i-a câș� tigat existenț�a lucrând la birou. Dacă
î�ț�i î�nghesui zilnic picioarele î�n niș� te pantofi de ocazie mici,
strâmț�i, picioarele vor ajunge să ia forma lor.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru minte. Dacă adopț�i tot
timpul o perspectivă negativă, î�n scurtă vreme, totul ț�i se va
părea negativ. Izolează-ț�i mintea ș� i vei căpăta o viziune î�ngus-
tă. Nuanț�eaz-o cu gânduri rele ș� i viaț�a ta va dobândi aceeaș� i
culoare.
GÂNDIRE IMPARȚIALĂ 125
2 aprilie
AI GRIJĂ LA LUCRURILE PE CARE LE LAȘI

SĂ TE INFLUENȚEZE
„Pantomima, războiul, groaza, amorț�irea, trudnica scla-

vie vor ș� terge, zi după zi, din sufletul tău toate sfintele
principii pe care ț�i le-ai imaginat, fără să le sprijini pe
temeinica observare a naturii ș� i le părăseș� ti acum.”
C ât de greu î�ț�i este să faci ce se cuvine când eș� ti î�nconjurat

de oameni cu standarde scăzute? Cât de greu î�ț�i vine să
rămâi pozitiv ș� i empatic î�n bula de negativitate formată de
pălăvrăgeala de la televizor? Cât de greu î�ț�i este să te concen-
trezi asupra propriilor probleme atunci când eș� ti distras de
evenimentele ș� i conflictele altor persoane?
La un moment dat, vom fi inevitabil expuș� i acestor influen-
ț�e, oricât ne-am strădui să le evităm. Dar când se va î�ntâmpla
asta, nimic nu ne obligă să le permitem să ne pătrundă î�n
minte. Avem capacitatea de a ridica garda ș� i de a hotărî� ce
lăsăm să treacă ș� i ce nu. S-ar putea să avem parte de musafiri
nepoftiț�i, dar nu e cazul să-i rugăm să rămână ș� i la cină. Nu
trebuie să-i lăsăm să ne intre î�n minte.
126 APRILIE
3 aprilie
AMĂGIT ȘI INDECIS
„Lucrurile ne î�nș� ală: pe ele deosebeș� te-le. Î�mbrăț�iș� ăm

răul î�n locul binelui, urmărim astăzi cu totul altceva de-
cât urmăream ieri, dorinț�ele noastre se ciocnesc cu alte
dorinț�e, planurile, cu alte planuri.”
O femeie spune că vrea să cunoască un bărbat de treabă ș� i

să se mărite – totuș� i se î�nconjoară de neisprăviț�i. Un băr-
bat spune că ș� i-ar dori să găsească o slujbă bună, dar nu se
deranjează să o caute. Un ș� ef î�ncearcă să implementeze două
strategii diferite î�n acelaș� i timp – politică de expectativă, pe
numele ei – ș� i e ș� ocat să vadă că niciuna nu are succes.
Toț�i aceș� tia, asemenea nouă de multe ori, se amăgesc ș� i sunt
indeciș� i. Un bou trage î�ntr-o direcț� ie, celălalt, î�n alta. După
cum spunea Martin Luther King Jr.: „Î�n viaț�a noastră se dă un
adevărat război civil”, o luptă î�n interiorul fiecăruia dintre noi
î�ntre componentele sufleteș� ti bune ș� i cele rele.
Stoicii spun că războiul este, de regulă, rezultatul dorin-
ț�elor noastre conflictuale, al judecăț�ilor anormale ș� i al gându-
rilor tendenț�ioase. Nu ne oprim să ne î�ntrebăm: Bine, dar ce
vreau cu adevărat? De ce mă aflu de fapt aici? Dacă am face
asta, am sesiza dorinț�ele contradictorii ș� i inconsistente pe
care le avem. Ș� i am î�nceta să ne autosabotăm.
4 aprilie
SĂ NU ȚI SE URCE LA CAP
„Ai î�n vedere să nu porț�i î�n tine prea mult dintr-un Ce-
zar, nu te lăsa pătruns de un astfel de spirit, căci aș� a se
î�ntâmplă. Păstrează-te deci simplu, bun, î�ntreg ș� i curat,
demn, natural, prieten al dreptăț�ii, pios, binevoitor, duios
ș� i ferm î�n î�ndeplinirea celor ce se cuvine să faci. Luptă ca
să rămâi aș� a cum a vrut să te modeleze filosofia. Respectă
zeii, ocroteș� te oamenii. Viaț�a este scurtă – singura roadă
a vieț�ii pământeș� ti, o clară ș� i virtuoasă dispoziț�ie a spiri-
tului ș� i activitatea pentru folosul comun.”
E ste dificil chiar ș� i numai să ne imaginăm cum a arătat viaț�a

lui Marc Aureliu – nu s-a născut î�mpărat ș� i nici nu a căutat
dinadins să obț�ină poziț�ia. Tronul i-a fost impus. Î�n orice caz,
a devenit brusc cel mai bogat om din lume, conducătorul celei
mai puternice armate de pe Pământ, domnind peste cel mai
vast imperiu din istorie ș� i privit ca un zeu printre oameni.
Nu este de mirare că a conceput mesaje scurte precum cel
de mai sus ca să-ș� i reamintească să rămână cu picioarele pe
pământ. Î�n lipsa lor, s-ar fi putut să piardă din vedere lucruri-
le cu adevărat importante – căzând pradă minciunilor oame-
nilor care doreau ceva de la el. Ș� i totuș� i, iată-ne, indiferent de
ocupaț�ia pe care o avem, supuș� i riscului de a pierde contactul
cu pământul.
Când cunoaș� tem succesul, trebuie să ne asigurăm că aces-
ta nu ne schimbă – că ne păstrăm caracterul î�n ciuda tentaț�ii-
lor. Raț�iunea trebuie să rămână la cârmă, indiferent de ce ne
rezervă soarta.
128 APRILIE
5 aprilie
CREDE, DAR CERCETEAZĂ
„Î�n primul rând, nu te lăsa dus de forț�a impresiei. Spune-i:

«Stai puț�in ș� i permite-mi să văd cine eș� ti ș� i dincotro vii
– î�ngăduie-mi să te supun î�ncercării»...”
U na dintre minunile minț�ii noastre este rapiditatea cu care

î�nț�elege ș� i clasifică lucrurile. După cum scria Malcolm
Gladwell î�n Blink (Sclipirea)*, luăm î�n permanenț�ă decizii, î�ntr-o
fracț� iune de secundă, bazate pe ani de experienț� ă ș� i cunoș� -
tinț� e, ș� i, î�n acelaș� i timp, folosim aceeaș� i abilitate pentru a ne
confirma prejudecăț�ile, stereotipurile ș� i presupunerile. Este
clar că, î�n primul caz, gândirea este o sursă de putere, iar î�n
cel de-al doilea, un punct slab.
Avem foarte puț�ine de pierdut dacă ne oprim puț�in ș� i ne
cântărim gândurile. Este oare chiar atât de rea treaba asta?
Ce știu de fapt despre această persoană? De ce am sentimente
atât de puternice pentru ea? Cât de mult contribuie neliniștea
mea la această situație? Ce are X atât de special?
Răspunzând la aceste î�ntrebări – testându-ne impresiile,
aș� a cum ne recomandă Epictet – scad ș� ansele de a ne lăsa
purtaț�i de val ori de a face o alegere greș� ită sau părtinitoare.
Suntem î�n continuare liberi să ne folosim instinctele, dar, aș� a
cum spune un proverb rus, să „credem, dar să ș� i cercetăm”.
* Carte apărută cu titlul Blink. Decizii bune în două secunde, traducere

de Irina Henegar, Editura Publica, Cluj-Napoca, 2011. (n.tr.)
6 aprilie
PREGĂTEȘTE-TE PENTRU NEGATIVISM
„Odată cu revărsarea zorilor, obiș� nuieș� te-te să-ț�i spui:

Urmează să î�ntâlnesc unul care-ș� i vâră nasul peste tot,
ori un nerecunoscător, un î�ngâmfat peste măsură, un
î�nș� elător, un invidios, ori unul care fuge de societate.
Toate aceste feluri de a fi s-au ivit la fiecare din ei ca
urmare a necunoaș� terii binelui ș� i răului. Eu î�nsă, fi-
indcă mi-am dat seama că binele prin natura lui este
frumos, că răul prin natura lui este neplăcut ș� i ruș� inos
ș� i că î�nsăș� i structura celui ce se află î�n greș� eală este î�n-
rudită cu mine… nu pot fi păgubit de vreunul din ei;
căci nimeni nu mă poate î�mproș� ca cu ruș� ine – iar eu nu
sunt î�n stare să mă mânii î�mpotriva unuia de aceeaș� i
natură cu mine, nici nu pot să-l urăsc. Î�ntrucât ne-am
născut pentru a ne ajuta unul pe celălalt.”
P ot să bag mâna-n foc că, undeva, de-a lungul zilei de astăzi,

vei interacț�iona cu cineva care se poartă ca un netrebnic
(toț�i trecem prin asta). Î�ntrebarea este: eș� ti pregătit?
Acest exerciț�iu î�mi aminteș� te de o glumă a scriitorului ș� i
umoristului Nicolas Chamfort, care a spus că, „dacă î�nghiț�i un
broscoi de dimineaț�ă”, te fortifici î�mpotriva tuturor celorlalte
chestii dezgustătoare prin care s-ar putea să treci pe parcur-
sul zilei. Oare nu e mai bine să î�nț�elegi din prima – de cum te
trezeș� ti – că ceilalț�i oameni se poartă de multe ori î�n mod
egoist ș� i nechibzuit (broscoiul) decât să te macini toată ziua?
Există ș� i o continuare, ca î�n cazul celei de-a doua jumătăț�i
a citatului lui Marc Aureliu: „Nimeni nu mă poate î�mproș� ca cu
ruș� ine – iar eu nu sunt î�n stare să mă mânii î�mpotriva unuia
130 APRILIE
de aceeaș� i natură cu mine, nici nu pot să-l urăsc.” Scopul aces-

tui exerciț�iu este să nu priveș� ti pe cineva de la î�nceput ca fiind
bun de nimic. Astfel, poate, fiindcă te-ai pregătit pentru asta,
vei putea să acț�ionezi cu răbdare, iertare ș� i î�nț�elegere.
7 aprilie
AȘTEAPTĂ-TE SĂ-ȚI SCHIMBI PĂREREA
„Există două lucruri care par î�nrădăcinate î�n ființ�a uma-

nă – opinia arogantă ș� i neî�ncrederea. Opinia arogantă
se aș� teaptă să nu mai fie nevoie de nimic, iar neî�ncrede-
rea consideră că, î�n vârtejul î�mprejurărilor, nu poate
exista fericire.”
C ât de des ni se î�ntâmplă să î�ncepem un proiect, convinș� i

că ș� tim exact cum va decurge? Cât de des î�ntâlnim oameni
noi ș� i credem că ș� tim exact cine sunt ș� i ce fac? Cât de des se
dovedesc aceste presupuneri a fi cu totul ș� i cu totul greș� ite?
Acesta este motivul pentru care trebuie să luptăm î�mpo-
triva ideilor preconcepute ș� i prejudecăț�ilor noastre: fiindcă
sunt o slăbiciune. Î�ntreabă-te: Ce nu am luat în calcul? De ce
este acest lucru așa cum este? Sunt parte din problemă sau din
soluție? Oare mă înșel? Fii extrem de atent să respecț�i ceea ce
nu ș� tii ș� i să faci apoi comparaț�ie cu lucrurile pe care le cunoș� ti
cu adevărat.
Ț� ine minte: dacă există o î�nvăț�ătură fundamentală a aces-
tei filosofii, aceasta este că nu suntem atât de deș� tepț�i ș� i de
î�nț�elepț� i pe cât ne-am dori sau ne credem. Dacă vrem să
devenim î�ntr-o zi î�nț�elepț�i, vom obț�ine asta prin î�ndoială ș� i
modestie – nu aș� a cum le-ar plăcea multora să creadă, prin
certitudine, neî�ncredere ș� i aroganț�ă.
132 APRILIE
8 aprilie
COSTUL ACCEPTĂRII FALSURILOR
„Când vine vorba de bani, unde avem un interes arzător,

deț�inem un î�ntreg arsenal de mijloace prin care să deter-
minăm valoarea unui obiect… la fel cum acordăm o aten-
ț�ie deosebită judecării lucrurilor care ne-ar putea duce
î�ntr-o direcț�ie greș� ită. Dar când vine vorba de propriul
nostru principiu conducător, căscăm ș� i moț�ăim, accep-
tând aparenț�ele sclipitoare, fără să luăm î�n calcul costul.”
– Epictet, Diatribe, 1.20.8; 11
P e vremea când monedele erau rudimentare, oamenii trebu-

iau să petreacă foarte mult timp testându-le să vadă dacă
sunt autentice sau nu. Cuvântul grecesc dokimazein î�nseamnă
„a estima” sau a verifica calitatea unui minereu. Negustorii
erau, de regulă, î�ndeajuns de pricepuț�i î�ncât să testeze o mo-
nedă lovind-o de o suprafaț�ă tare ș� i ascultând cum sună. Chiar
ș� i î�n zilele noastre, dacă cineva ț�i-ar da o bancnotă de o sută
de dolari, ai pipăi-o î�ntre degete ș� i ai observa-o î�n lumină, ca
să te convingi că nu e falsă.
Toate astea pentru niș� te bani imaginari, pentru o inven-
ț�ie socială. Obiectivul acestei metafore este de a sublinia cât
de mult efort depunem pentru a ne asigura că banii sunt ade-
văraț�i, î�n timp ce asupra gândurilor ș� i presupunerilor care ne
pot schimba viaț�a nu cumpănim prea mult. Presupuneri de
genul: dacă ai mulț�i bani î�nseamnă că eș� ti bogat. Sau, fiindcă
mulț�i oameni cred î�ntr-un anumit lucru, î�nseamnă că trebuie
să fie adevărat.
Ar trebui să controlăm aceste idei cu vigilenț�a unui vameș� .
Căci, după cum ne aminteș� te Epictet: „Prima ș� i cea mai de sea-
mă sarcină a filosofului este de a testa ș� i a deosebi aparenț�ele
ș� i a nu acț�iona asupra niciunui fapt care nu a fost verificat.”
9 aprilie
ANALIZEAZĂ-ȚI IMPRESIILE
„Când, dar, câte o idee neagră î�ncepe a î�ntuneca cugetul

tău, zi-i î�ndată aș� a: Tu eș� ti părere amăgitoare, nu ade-
văr. Cerceteaz-o, apoi, la lumina principiilor de mai sus,
î�ncepând cu primul: Stă ea în sfera putinței tale, ori din-
colo de dânsa? Ș� i dacă stă dincolo, zi-i: Du-te î�n drumul
tău, căci pentru mine eș� ti ca ș� i cum n-ai fi.”
Î ntr-o lume a politicilor ș� i proceselor excesive, unii se orien-

tează î�n direcț�ia opusă. Liderii î�ndrăzneț�i au „î�ncredere î�n
instinctul lor”. Guru spirituali susț�in că important este să „laș� i
trupul să te ghideze”. Prietenii care î�ncearcă să ne fie de ajutor
î�n luarea unei decizii dificile s-ar putea să ne î�ntrebe: „Ce-ț�i
spune inima?”.
Aceste abordări ale procesului decizional vin î�n contra-
dicț�ie cu amplele studii de caz despre oameni care au dat de
bucluc pentru că ș� i-au urmat instinctul. Simț� urile noastre
greș� esc î�n permanenț�ă! Fiind niș� te animale supuse forț�ei lente
a evoluț�iei, dezvoltăm tot felul de formule, prejudecăț�i ș� i re-
acț�ii emoț�ionale, care erau utile, poate, î�n savană, dar sunt total
contraproductive î�n lumea de astăzi.
Stoicismul î�nseamnă, î�n parte, cultivarea conș� tiinț�ei care
î�ț�i permite să faci un pas î�napoi ș� i să î�ț�i analizezi simț�urile, să
te î�ndoieș� ti de acurateț�ea lor ș� i să dai curs doar celor pozitive
ș� i constructive. Desigur, este tentant să renunț�ăm la ordine ș� i
disciplină ș� i să acț�ionăm după cum simț�im – î�nsă, dacă e să
găsim un folos pentru regretele tinereț�ii, ceea ce acum pare a
fi lucrul corect, peste ceva timp nu va mai părea la fel. Tratea-
ză-ț�i simț�urile cu suspiciune. Ș� i din nou, crede, dar verifică de
fiecare dată.
134 APRILIE
10 aprilie
JUDECĂȚILE STÂRNESC TULBURARE
„Nu fenomenele naturii chinuiesc pe oameni, ci părerile

oamenilor despre ele.”
S padasinul samurai Musashi deosebea „ochiul care percepe”

de „ochiul care observă”. Cel care observă vede lucrurile
aș� a cum sunt. Ochiul care percepe vede î�nț�elesul aparent al lu-
crurilor. Care dintre ei ne provoacă cea mai mare neliniș� te?
Un eveniment este neî�nsufleț�it. Este obiectiv. Este, pur ș� i
simplu, ceea ce este. Asta vede ochiul care observă.
Asta mă va distruge. Cum de s-a petrecut una ca asta? Of!
E vina lui cutare și cutare. Acesta este ochiul care percepe. El
tulbură lucrurile ș� i apoi dă vina pe î�ntâmplarea respectivă.
11 aprilie
FII MODEST DACĂ VREI SĂ ÎNVEȚI
„Debarasează-te de opiniile vanitoase, fiindcă este im-

posibil pentru o persoană să î�nveț�e ceva ce consideră
că ș� tie deja.”
D intre toț�i stoicii, Epictet este cel mai aproape de rolul de

profesor adevărat. A avut propria ș� coală. A ț�inut cursuri.
De fapt, roadele î�nț�elepciunii lui au fost transmise posterităț�ii
prin intermediul unui discipol care a luat foarte atent notiț�e
î�n timpul cursurilor. Unul dintre lucrurile care î�l nemulț�umeau
pe Epictet î�n privinț�a discipolilor lui – ș� i care î�i nemulț�umeș� te
pe toț�i profesorii universitari de la î�nceputul timpului – este
când studenț�ii susț�in că vor să î�nveț�e, dar, î�n secret, consideră
că ei ș� tiu deja totul.
Realitatea este că ne facem cu toț�ii vinovaț�i de convinge-
rea că le ș� tim pe toate ș� i am reuș� i să î�nvăț�ăm mult mai multe
dacă am abandona această atitudine. Oricât de inteligenț�i sau
de succes am fi, î�ntotdeauna există cineva mai deș� tept ș� i cu
mai multe reuș� ite ca ale noastre. Emerson spunea bine: „Fie-
care om pe care î�l î�ntâlnesc este un maestru pentru mine î�ntr-o
anumită privinț�ă ș� i î�n lucrurile pe care le am de î�nvăț�at de la el.”
Dacă vrei să î�nveț�i, dacă vrei să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti viaț�a, un
bun î�nceput este să cauț�i profesori, filosofi ș� i cărț�i foarte bune.
Dar această abordare se va dovedi eficientă doar dacă eș� ti
modest ș� i gata să renunț�i la opiniile pe care le ai deja.
136 APRILIE
12 aprilie
REFUZĂ DARURILE AMĂGITOARE
„Atreus: Cine alungă darul ursitei revărsate?

Thyestes: Oricine î�ncercat-a cât de labil e valul.”
– Seneca, Thyestes, 536
T hyestes este una dintre cele mai sumbre ș� i mai tulburătoare

piese ale lui Seneca. Chiar ș� i după două mii de ani rămâne
un clasic î�n ce priveș� te tema răzbunării. Fără să dezvălui dez-
nodământul, citatul de mai sus provine dintr-o scenă î�n care
Atreu î�ncearcă să-l atragă pe mult urâtul său frate, Thyestes,
î�ntr-o capcană nemiloasă, ispitindu-l cu daruri generoase. La
î�nceput, Thyestes refuză, spre stupefacț�ia deplină a duș� manu-
lui său.
De regulă, suntem surprinș� i atunci când cineva refuză un
cadou scump sau o funcț�ie de onoare. Generalul William T.
Sherman a respins cu tărie propunerile de a candida la preș� e-
dinț�ia Statelor Unite, spunând la un moment dat: „Nu voi accep-
ta dacă sunt nominalizat ș� i nu-mi voi face datoria dacă sunt
ales.” Dacă prietenul său Ulysses S. Grant ar fi făcut o declaraț�ie
„Shermanescă” (aș� a cum sunt numite astăzi astfel de refuzuri),
Grant ar fi prevenit cu siguranț�ă răsturnarea catastrofală de
situaț�ie pe care a suferit-o moș� tenirea sa.
Deș� i iniț�ial neî�ncrezător, Thyestes este î�n cele din urmă
tentat ș� i convins să accepte „darul ursitei”, ce se va dovedi un
vicleș� ug care tăinuia o adevărată tragedie. Nu toate situaț�iile
ascund un pericol, dar piesa are rolul de a ne reaminti că
atracț�ia noastră pentru lucruri noi ș� i strălucitoare ne poate
băga î�n mare necaz.
13 aprilie
MAI PUȚIN ÎNSEAMNĂ MAI MULT
„Nu săvârș� i nimic fără voie, ori din egoism, ori fără o
atentă chibzuinț�ă, ș� i nici din dorinț�a de a fi î�mpotrivă.
Nu-ț�i î�nfrumuseț�a cu zorzoane gândirea, nu fi flecar, nici
pisălog… Lumină senină să fie î�n tine, să nu ai nevoie de
cârmaci din afară, de liniș� tea ș� i de echilibrul procurat
de alț�ii.”
V orba „mai puț�in î�nseamnă mai mult” este valabilă î�n cele
mai multe aspecte ale vieț�ii. De exemplu, scriitorii pe care
î�i admirăm sunt, de regulă, mari maeș� tri ai conciziei ș� i econo-
miei de mijloace. Ce exclud din cărț�ile lor este la fel de impor-
tant – uneori, chiar mai important – decât ce includ. Un poem
al lui Philip Levine se intitulează: „He would never use one word
where none would do” („El n-ar folosi niciodată un cuvânt
acolo unde nu e nevoie”). Ș� i, din Hamlet, cea mai bună replică
posibilă – răspunsul reginei Gertruda după un lung discurs
retoric al lui Polonius: „Mai mult miez ș� i mai puț�ină oratorie*”,
î�i spune ea. Treci la subiect!
Imaginează-ț�i că î�mpăratul Romei, cu un public captiv ș� i
putere nelimitată, a fost î�n stare să-ș� i spună să nu fie „flecar,
nici pisălog”. Adu-ț�i aminte de asta data viitoare când eș� ti prea
î�ngăduitor sau prea mulț�umit de tine, data viitoare când simț�i
nevoia să te dai î�n spectacol.
* William Shakespeare, Hamlet, traducere de Leon Levițchi și Dan Du-

țescu, Act II, Scena 2. (n.tr.)
138 APRILIE
14 aprilie
FII EXPERT ÎN CEEA CE CONTEAZĂ
„Este mai bine să-ț�i cunoș� ti socotelile propriei tale vieț�i

decât pe cele ale grânelor statului.”
E xistă o sumedenie de domenii î�n care oamenii sunt experț�i:

ligi sportive virtuale, informaț�ii despre celebrităț�i, pieț�e de
bunuri ș� i instrumente financiare derivate sau obiceiuri igie-
nice ale clerului î�n secolul al XIII-lea.
Putem ajunge foarte pricepuț�i la lucrul pe care suntem
plătiți să-l facem, sau experț�i î�ntr-un hobby din care ne-am
dori să câș� tigăm bani. Cu toate acestea, viaț�a noastră, obiceiu-
rile ș� i î�nclinaț�iile proprii pot rămâne un mister pentru noi.
Seneca a scris acest sfat important pentru socrul său, care,
î�ntâmplător, era î�n acel moment la conducerea grânarelor
Romei. După asta î�nsă, a fost revocat din funcț�ie din motive
politice. Cui î�i pasă, spunea Seneca, acum î�ț�i poț�i î�ndrepta
energia aceea asupra vieț�ii tale interioare.
Când timpul tău pe această planetă va expira, ce cunoș� -
tinț�e se vor dovedi a fi mai preț�ioase: î�nț�elegerea probleme-
lor de viaț�ă ș� i de moarte sau informaț�iile despre echipa de
fotbal Chicago Bears din 1987? Ce se va dovedi de mai mare
ajutor pentru copiii tăi: viziunea ta despre fericire ș� i sensul
vieț�ii sau consecinț�ele ș� tirilor politice zilnice din ultimii trei-
zeci de ani?
15 aprilie
ACHITĂ-ȚI DĂRILE
„Orice se î�ntâmplă, eu voi primi fără să mă arăt trist ori

cu chipul î�ncruntat; nu voi plăti niciun bir î�mpotriva
voinț�ei mele. Tot ceea ce ne face să plângem sau ne î�n-
spăimântă este un bir pe care-l plătim vieț�ii: nu spera,
dragul meu Lucilius, să fii scutit de el ș� i nici măcar să nu
ceri asta.”
C ând vine momentul să achiț�i taxele, s-ar putea să reacț�io-

nezi asemenea multor persoane: să te plângi de suma pe
care trebuie să o scoț�i din buzunar pentru a o da guvernului.
Patruzeci la sută din tot ce câștig se duce la oamenii ăștia? Și
pentru ce?!
Î�n primul rând, impozitele sunt folosite pentru o mulț�ime
de programe ș� i servicii pe care, aproape sigur, le iei de bune.
Î�n al doilea rând, de ce crezi că eș� ti mai special? Oamenii se
plâng de dări de mii de ani ș� i acum sunt morț�i. Depăș� eș� te mo-
mentul. Î�n al treilea rând, asta este o problemă acceptabilă.
Mult mai bună decât, spre exemplu, să ai un venit atât de mic
î�ncât să nu-ț�i mai rămână nimic de plătit guvernului ori să tră-
ieș� ti î�ntr-o anarhie ș� i să trebuiască să plăteș� ti pentru fiecare
serviciu esenț�ial, î�ntr-o luptă contra firii.
Dar, ș� i mai important, impozitul pe venit nu este singura
taxă pe care o plăteș� ti î�n viaț�ă. Este doar una de tip financiar.
Tot ce facem are un cost. Aș� teptarea este un cost pe călătorie.
Zvonurile ș� i bârfa sunt taxe care vin odată cu faptul de a deve-
ni un personaj public. Neî�nț�elegerile ș� i nemulț�umirile ocazio-
nale sunt un preț� pe care î�l plătim chiar ș� i pentru cele mai
fericite relaț�ii posibile. Furtul este o taxă pe abundenț�ă ș� i pe
140 APRILIE
deț�inerea de bunuri râvnite de alț�ii. Stresul ș� i problemele

sunt un tarif care î�nsoț�eș� te succesul. Ș� i aș� a mai departe.
Î�n viaț�ă, există felurite tipuri de taxe. Te poț�i î�mpotrivi
lor, poț�i merge până î�n pânzele albe ca să le ocoleș� ti – ș� i de-
geaba – ori poț�i, pur ș� i simplu, să le achiț�i ș� i să te bucuri de
roadele cu care rămâi.
16 aprilie
OBSERVĂ CAUZA ȘI EFECTUL
„Referitor la ceea ce vorbeș� ti, trebuie să urmăreș� ti cu

atenț�ie cuvânt cu cuvânt, privitor la porniri, se impune
să analizezi cu seriozitate consecinț�ele posibile; pe de o
parte, deci, să ai î�n vedere imediat urmarea ce poate
produce ș� i scopul spre care tinzi, la una, ș� i semnificaț�ia
cuvântului rostit, la cealaltă.”
D atorită activităț�ii psihologului Albert Ellis, stoicismul a

ajuns la milioane de oameni, prin intermediul aș� a-numi-
tei terapii cognitiv-comportamentale (TCC). Ca formă de te-
rapie, TCC ajută pacienț�ii să identifice tiparele distructive din
gândirea ș� i comportamentul lor, reuș� ind, cu timpul, să le in-
fluenț�eze ș� i să le dirijeze î�ntr-o direcț�ie pozitivă.
Desigur, Marc Aureliu nu a avut o pregătire formală î�n psi-
hologie, dar cuvintele lui sunt la fel de importante ca ale unui
medic. El ne î�ndeamnă să devenim observatori ai gândurilor
noastre ș� i ai acț�iunilor la care duc acestea. De unde provin?
Ce prejudecăț�i conț�in? Sunt constructive sau distructive? Te
î�mping spre alte greș� eli sau spre un comportament pe care vei
ajunge ulterior să-l regreț�i? Cercetează tiparele; vezi unde ca-
uza se î�ncruciș� ează cu efectul.
Abia după ce facem acest lucru putem sparge tiparele ne-
gative; abia atunci putem face progrese reale î�n viaț�ă.
142 APRILIE
17 aprilie
FĂRĂ SUPĂRARE, FĂRĂ DURERE
„Î�nlăturând părerea, grabnic se stinge ș� i văicăreala pro-

vocată: «Am fost vătămat»; î�nlăturând plângerea, este
î�ndepărtată dauna î�nsăș� i.”
U n cuvânt poate avea î�nț�elesuri multiple. Unul poate fi aspru,

iar altul cu totul nevinovat. Acelaș� i cuvânt poate reprezen-
ta un afront sau o jignire. De asemenea, o remarcă pe un ton
sarcastic diferă drastic de o critică răutăcioasă.
Interpretarea unei replici sau a unei vorbe are o forț� ă
uriaș� ă. Reprezintă diferenț�a dintre un zâmbet ș� i o jignire. Dife-
renț�a dintre ceartă ș� i conexiunea î�ntre două ființ�e omeneș� ti.
De asta este atât de important ca, î�n interacț�iunile noastre,
să ne stăpânim prejudecăț�ile ș� i felul î�n care privim lucrurile.
Când vezi sau auzi ceva, ce interpretare î�i dai? Cum tinzi de
regulă să interpretezi intenț�iile cuiva?
Dacă vrei să ai parte de mai puț�ină supărare ori suferinț�ă,
asigură-te că interpretarea pe care o dai cuvintelor altora te
ajută î�n acest sens. Trage concluzia corectă după acț� iunile
cuiva sau î�n urma evenimentele externe ș� i, foarte probabil,
vei reacț�iona aș� a cum trebuie.
18 aprilie
PĂRERILE SUNT CA…
„Ce este ghinionul? O părere. Ce sunt conflictul, disputa,

vina, acuzaț�ia, ireverenț�a ș� i frivolitatea? Tot păreri ș� i,
mai presus de asta, sunt păreri care se află dincolo de
alegerea noastră raț�ională, prezentate ca fiind bune sau
rele. Î�ngăduie-i unei persoane să-ș� i schimbe opinia doar
î�n direcț�ia ce aparț�ine domeniului propriei sale alegeri
ș� i î�ț�i garantez că acea persoană va avea conș� tiinț�a liniș� -
tită, indiferent de ce se va petrece î�n jurul ei.”
P ăreri. Toată lumea are câte una.

Gândeș� te-te la toate părerile pe care le ai: despre vremea
de astăzi, dacă e favorabilă sau nu, despre convingerile libe-
ralilor ș� i ale conservatorilor, despre remarca cutărei persoane,
dacă e deplasată sau nu, despre succesul (sau insuccesul) cuiva
ș� i aș� a mai departe. Observăm lumea ș� i o condimentăm per-
manent cu opinia noastră. Iar aceasta este adesea influenț�ată
de dogme (religioase sau culturale), justificări, aș� teptări ș� i, î�n
unele cazuri, de ignoranț�ă.
Nu este de mirare că suntem supăraț�i sau furioș� i atât de
des! Dar cum ar fi dacă am renunț�a la aceste opinii? Hai să
î�ncercăm să le smulgem din viaț�a noastră (ekkoptein; a tăia, a
elimina), astfel î�ncât lucrurile doar să existe. Nici bune, nici
rele, fără să fie nuanț�ate de opinii sau judecăț�i. Să existe, ș� i atât.
144 APRILIE
19 aprilie
SFERA IMPULSURILOR NOASTRE
„Epictet spunea că trebuie să se găsească o tehnică cu

privire la acordarea consimț� ământului, iar î�n partea
care se referea la impulsuri, că trebuie să se observe ca
acestea să fie î�ngrădite de anumite condiț�ii; să fie î�ntot-
deauna potrivite cu interesul comunităț�ii ș� i î�n raport cu
valoarea specifică fiecăruia.”
Iată un î�mpărat, cel mai puternic om din lume, citând î�n jur-
nalul său vorbele de duh ale unui fost sclav (ș� i, din câte se
pare, Marc Aureliu a avut acces direct la notiț�ele fostului dis-
cipol al lui Epictet, care a asistat la prelegerile acestuia). Cu-
getarea respectivă se referea la renunț�are ș� i la acț�ionarea î�n
numele binelui colectiv – la limitele puterii noastre ș� i la impor-
tanț�a de a ne controla impulsurile – un lucru pe care ar trebui
să-l audă orice persoană cu autoritate.
Puterea ș� i neputinț�a par să intre foarte rar pe aceeaș� i
orbită – dar atunci când se î�ntâmplă asta, lumea se poate
schimba. Gândeș� te-te la preș� edintele Abraham Lincoln, care
s-a î�ntâlnit, a corespondat ș� i a avut de î�nvăț�at de la Frederick
Douglass, un alt fost sclav, de o î�nț�elepciune ș� i o pătrundere
remarcabile.
Î�n orice caz, toț�i aceș� ti oameni au trăit după principiile
exprimate mai sus: î�n viaț�ă – fie că ne bucurăm de o putere
considerabilă, fie că nu – esenț�ial este să lăsăm loc pentru
ceea ce se poate î�ntâmpla ș� i să păstrăm î�n prim plan binele
comun ș� i valoarea reală a lucrurilor. Ș� i, mai ales, să fim dis-
puș� i să î�nvăț�ăm de la oricine, indiferent de rangul social.
20 aprilie
ADEVĂRATUL BINE E SIMPLU
„Poț�i chiar din această clipă să î�nț�elegi ce fel de conț�inut

au cele pe care gloata le consideră drept bunuri. Căci
dacă cineva socoteș� te unele din realităț�ile î�nconjură-
toare cu adevărat bunuri, de exemplu, î�nț�elegerea ra-
ț�ională, cumpătarea, spiritul de dreptate, bărbăț�ia, nu
mai poate să-ș� i plece urechea spre unul care ar cleveti
î�mpotriva lor, căci nu se î�mpacă cu cele ș� tiute despre
bunuri.”
O are chiar este ceva controversat să afirmi că există lucruri

pe care oamenii le preț�uiesc (ș� i te obligă să le apreciezi ș� i
tu) – ș� i apoi există lucruri care sunt realmente bune? Sau să
ne î�ntrebăm dacă bogăț�ia ș� i faima chiar sunt ceea ce se spune
că sunt? După cum observa Seneca î�n una din piesele sale:
„Dacă inimile celor bogaț�i s-ar deschide către noi toț�i!

Câtă teamă ar stârni î�ntr-î�nș� ii averea.”
Vreme de secole, oamenii au considerat că bogăț�ia este

un minunat remediu pentru nefericire ș� i necazuri. Altfel de ce
ar fi muncit din greu pentru ea? Dar când au obț�inut banii ș� i
statutul pe care ș� i le-au dorit, au descoperit că nu erau chiar
aș� a cum sperau. Acelaș� i lucru este valabil pentru multe lucruri
după care tânjim fără să ne gândim.
Pe de altă parte, „binele” pentru care militează stoicii este
mai simplu ș� i mai sincer: î�nț�elepciune, stăpânire de sine, drep-
tate, curaj. Cei care dobândesc aceste virtuț�i nu mai î�ncearcă
remuș� cările cumpărătorului.
146 APRILIE
21 aprilie
NU-ȚI LĂSA ATENȚIA SĂ RĂTĂCEASCĂ
„Când î�ț�i laș� i un pic atenț�ia să rătăcească, să nu crezi că

ț�i-o vei recăpăta după plac – î�n loc de asta, nu uita că,
din cauza greș� elilor de astăzi, tot ce urmează va fi, î�n
mod necesar, mai rău… Este posibil să te fereș� ti de gre-
ș� eală? Nu î�n toate situaț�iile, dar poț�i fi o persoană care
se străduieș� te să evite greș� eala. Căci trebuie să fim
mulț� umiț�i că evităm măcar câteva greș� eli nelăsându-ne
atenț�ia să rătăcească.”
W inifred Gallagher, î�n cartea sa Rapt (Cufundat), î�l citează

pe David Meyer, cercetător î�n domeniul ș� tiinț�elor cog-
nitive la Universitatea din Michigan: „Einstein nu a descoperit
teoria relativităț�ii pe când lucra ca funcț�ionar la biroul elveț�i-
an de invenț�ii”. Acest lucru s-a î�ntâmplat mai târziu, când a
avut timp de concentrare ș� i studiu. Atenț�ia este importantă,
iar î�ntr-o epocă î�n care fiecare nouă aplicaț�ie, website, articol,
carte, tweet ș� i postare se luptă pentru ea, valoarea n-a putut
decât să-i crească.
Epictet se referă parț�ial aici la faptul că atenț�ia este un
obicei, iar dacă o laș� i să rătăcească, obiceiurile proaste se
acumulează ș� i devii vulnerabil la greș� eli.
Nu-ț�i vei î�ndeplini niciodată toate sarcinile dacă te laș� i
distras de orice fleac. Atenț�ia este una dintre resursele tale
decisive. Nu o irosi!
22 aprilie
ÎNSUȘIRILE UNEI PERSOANE RAȚIONALE
„Î�nsuș� irile specifice unui suflet raț�ional sunt: se autoa-

nalizează… ș� i se autodetermină aș� a cum voieș� te. Î�ș�i cu-
lege roadele… Î�ș�i î�ndeplineș� te scopul său propriu.”
– Marc Aureliu, Către sine, 11.1-2
P entru a fi raț�ionali astăzi, trebuie să facem doar trei lucruri:
Mai î�ntâi, trebuie să ne introspectăm.

Apoi, trebuie să ne analizăm cu ochi critic.
La final, trebuie să luăm singuri decizii – neinfluenț�aț�i de
prejudecăț�i sau de idei comune.
148 APRILIE
23 aprilie
MINTEA ÎȚI APARȚINE ÎN TOTALITATE
„Trei sunt părț�ile din care eș� ti alcătuit: corpul, răsufla-

rea care î�ntreț�ine viaț�a ș� i inteligenț�a. Primele două din
acestea, î�n măsura î�n care trebuie să le porț�i de grijă,
sunt ale tale; Î�nsă numai cea de-a treia î�ț�i aparț�ine î�n
sensul propriu al cuvântului ș� i î�n mod definitiv.”
C orpul poate fi devastat de boală, ori vătămat sau schilodit

î�ntr-un accident. Poate fi aruncat î�n î�nchisoare ori supus
torturii. Putem rămâne fără suflare pentru că ne-a sunat cea-
sul ori fiindcă ne-a curmat-o cineva. De asemenea, ni se poate
î�ngreuna răsuflarea din cauza unei boli sau a efortului. Dar,
până î�n ultima clipă, mintea ne aparț�ine.
Nu î�nseamnă că celelalte două componente menț�ionate
de Marc Aureliu – trupul ș� i suflarea – nu contează. Doar că ne
„aparț�in” î�ntr-o mai mică măsură decât mintea. Nu-i aș� a că n-ai
petrece prea mult timp reparând o casă pe care vrei s-o î�nchi-
riezi? Mintea ne aparț�ine – liberă ș� i limpede. Hai să facem î�n
aș� a fel î�ncât s-o tratăm corect.
24 aprilie
DĂ UN FOLOS DISPREȚULUI
„Î�ntocmai cum ne facem o părere despre felurile de mân-

care ș� i despre tot ce constituie un aliment, gândind că
unul reprezintă hoitul unui peș� te, altul al unei păsări,
celălalt al unui purcel, sau că vinul de Falera este must
stors din struguri, ori că purpura este lână de oaie, mu-
iată î�n sânge de scoică, sau privitor la ceea ce ț�ine de
iubire, că, de fapt, se reduce totul la o simplă ș� i obiș� nuită
frecare interioară ș� i, după un oarecare spasm, o ejecț�ie
vâscoasă. Prin urmare, numai î�n măsura î�n care aceste
reprezentări ating esenț�a lucrurilor ș� i le examinează
riguros, pătrunzând î�n profunzimea lor, se vede cam ce
fel de lucruri sunt.”
E xistă un exerciț�iu stoic care ar putea fi foarte bine descris

drept o exprimare a dispreț�ului. Stoicii folosesc un limbaj
aproape cinic pentru a demonta o parte dintre cele mai sofis-
ticate ș� i râvnite aspecte ale vieț�ii. Marc Aureliu glumeș� te des-
pre sex – de ce ar face una ca asta? Ei bine, dacă priveș� ti o
clipă sexul î�n această lumină absurdă, s-ar putea să fii mai
puț�in predispus să faci un lucru ruș� inos sau stânjenitor ur-
mărind să-l obț�ii. Este o neutralizare a î�nclinaț�iei fireș� ti pe
care o avem spre ceva care ne face să ne simț�im foarte bine.
Putem aplica acelaș� i mod de gândire pentru o mulț�ime
de lucruri preț�uite de oameni. Gândeș� te-te la o fotografie de
pe reț�elele de socializare care-ț�i stârneș� te invidia – imaginea-
ză-ț�i persoana care a pus-o cu migală î�n scenă. Sau la promova-
rea î�n carieră care î�nseamnă atât de mult pentru tine. Uită-te
la viaț�a aș� a-numiț�ilor oameni de succes. Î�ncă mai crezi că au
puteri magice? Gândeș� te-te la banii pe care ni-i dorim cu
150 APRILIE
î�nverș� unare ș� i la care cu greu renunț�ăm, cât de murdari ș� i de

plini de bacterii sunt. Sau fata aceea frumoasă, perfectă, pe
care o admiri de la distanț�ă. Dacă e singură, asta î�nseamnă că
cineva a părăsit-o la un moment dat. Trebuie să fie ceva î�n
neregulă cu ea.
Nu te vei transforma î�ntr-un cinic î�n urma acestui exerci-
ț�iu. Dar î�ț�i va oferi atât de necesara obiectivitate.
25 aprilie
NU E GREȘIT SĂ GREȘEȘTI
„Dacă cineva poate să mă convingă ș� i să mă determine

a sesiza că nu gândesc ș� i că nu lucrez potrivit cu drept-
atea, mă voi schimba bucuros, căci eu caut adevărul, prin
care nimeni n-a fost vreodată vătămat. Este atins î�nsă
acela stăruitor î�n greș� eala ș� i neș� tiinț�a sa.”
O dată, cineva a î�ncercat să-l contrazică pe filosoful Cicero,

citând ceva ce acesta scrisese sau rostise. El susț�inea că
Cicero adopta acum o poziț�ie, dar, î�n trecut, avusese alte con-
vingeri. Răspunsul lui: „Eu trăiesc de la o zi la alta! Dacă ceva
mi se pare rezonabil, spun asta; ș� i iată cum, spre deosebire de
toț�i ceilalț�i, rămân un factor liber.”
Nimănui n-ar trebui să-i fie ruș� ine că s-a răzgândit – pentru
asta există mintea. „O consecvenț�ă nesăbuită este spiriduș� ul
minț�ilor î�nguste”, spunea Emerson, „adorat de oamenii de stat
mărunț�i, de clerici ș� i filosofi.” De asta depunem atât de multe
eforturi pentru a î�nvăț�a ș� i a deveni mai î�nț�elepț�i. Ar fi jenant
dacă nu am ajunge să ne dăm seama că am greș� it î�n trecut.
Nu uita: eș� ti un factor liber. Atunci când cineva î�ț�i atrage
atenț�ia pe bună dreptate asupra unei erori î�n convingerile
sau acț�iunile tale, nu î�nseamnă că te critică. Î�ț�i prezintă o va-
riantă mai bună. Accept-o!
152 APRILIE
26 aprilie
LUCRURILE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN TIMPUL

ANTRENAMENTULUI
„Ne-a zgâriat cineva cu unghiile î�n timpul exerciț�iilor

de gimnastică ș� i, lovindu-ne tare, ne-a făcut o rană. Dar
nu ne arătăm nemulț�umirea, nici nu suntem contrariaț�i,
nici nu-l suspectăm mai târziu ca pe unul care a făcut cu
intenț�ie aceasta. Totuș� i, ne păzim de el, dar nu ca de un
duș� man, nici cu neî�ncredere, doar î�l evităm cu prudenț�ă
binevoitoare. Î�n acest fel trebuie oricine să se comporte
ș� i î�n celelalte î�mprejurări ale vieț�ii. Adică să treacă cu
vederea multe neplăceri ca ș� i cum ar veni din partea
unor colegi î�n cursul unor exerciț�ii de gimnastică. Căci
este cu putinț�ă să ne ferim, aș� a cum am spus, dar fără a
fi bănuitori ș� i a urî�.”
D acă privim fiecare zi ș� i fiecare situaț�ie ca pe un exerciț�iu

de antrenament, interesele devin brusc mult mai mici.
Modul î�n care interpretezi greș� elile tale ș� i ale altora devine,
deodată, mult mai generos. Aceasta este cu siguranț�ă o atitu-
dine mult mai flexibilă decât dacă te-ai purta ca ș� i cum cam-
pionatul ar depinde de fiecare interacț�iune pe care o ai.
Astăzi, când primeș� ti un cot sau o lovitură sub centură,
scapă de durere ș� i reaminteș� te-ț�i: învăț. Și celălalt învață. Aces-
ta este pentru amândoi un antrenament – asta-i tot. Aflu puțin
mai multe despre el și, din reacția mea, învață la rândul lui pu-
țin mai multe despre mine.
27 aprilie
ÎNTOARCE LUCRURILE PE TOATE FEȚELE
„Răsuceș� te-ț�i trupul pe toate părț�ile, răscoleș� te-l ș� i pri-

veș� te-l cum arată, de pildă, cum se conturează când î�m-
bătrâneș� te, când este bolnav sau se tăvăleș� te î�n desfrâu.
Viaț�ă vremelnică are, deopotrivă, cel care laudă ș� i cel
lăudat, cel care pomeneș� te amintirea cuiva ș� i acela a că-
rui amintire se păstrează. Mai mult î�ncă, chiar î�ntr-un
colț� mărunt al oricărei părț�i a pământului, nici măcar
acolo nu se pun toț�i de acord, nici fiecare, chiar, nu se
î�nț�elege cu sine î�nsuș� i, ș� i trebuie avut î�n vedere că pă-
mântul constituie doar un punct î�n spaț�iu.”
S toicismul î�nseamnă să priveș� ti lucrurile din toate unghiu-

rile – iar anumite situaț� ii sunt mai uș� or de î�nț� eles din
perspective diferite. Î�n situaț�ii potenț�ial negative, privirea
obiectivă, chiar superficială, s-ar putea dovedi, de fapt, supe-
rioară. Această perspectivă ne-ar putea permite să vedem lu-
crurile limpede, fără să aprofundăm prea mult ce reprezintă
ele sau ce anume le-a provocat. Î�n alte situaț�ii, î�n special î�n
cele care implică ceva măreț� sau demn de laudă, este utilă un
alt tip de abordare, cum ar fi să-ț�i exprimi dezgustul. Exami-
nând situaț�iile pe faț�ă ș� i pe dos, ne lăsăm mai greu amăgiț�i de
ele, sunt mai puț�ine ș� anse să ne influenț�eze.
Dacă-ț�i analizezi frica de moarte sau de uitare, ce vei des-
coperi? Analizează pe toate feț�ele o ceremonie pompoasă ș� i
vei descoperi, ce?
154 APRILIE
28 aprilie
DORINȚELE TE ÎNROBESC
„Tantalus: Puterea e sublimă!

Thyestes: Nimic e de n-o jindui.”
Î n lumea modernă, interacț�iunile noastre cu tirania sunt un

pic mai voluntare decât î�n timpurile străvechi. Î�ndurăm
toanele unui ș� ef autoritar, deș� i ne-am putea găsi o altă slujbă,
dacă am vrea. De ce ne î�mbrăcăm altfel sau ne abț�inem să
spunem ce gândim? Pentru că vrem să ne integrăm î�ntr-un
grup ș� mecher. De ce suportăm criticile sau clienț�ii răutăcioș� i?
Pentru că ne dorim aprobarea lor. Î�n aceste situaț�ii, puterea
lor există doar datorită dorinț�elor noastre. Schimbă asta ș� i
vei fi liber.
Regretatul fotograf de modă Bill Cunningham refuza din
când î�n când să ia bani de la reviste pentru ceea ce făcea.
Când un î�ncepător l-a î�ntrebat de ce, Cunningham a dat un
răspuns epic: „Dacă nu iei bani, nimeni nu-ț�i poate spune ce
să faci, băiete”.
Ț� ine minte: a lua bani, a-ț�i dori bani – la propriu sau la
figurat – te transformă î�n robul oamenilor care î�i au. Indife-
renț�a faț�ă de ei, după cum spunea Seneca, reduce cea mai
mare putere le zero, cel puț�in î�n ceea ce te priveș� te.
29 aprilie
SCUTURĂ-TE DE PRAFUL VIEȚII
„Priveș� te cu atenț�ie cursul astrelor, ca ș� i cum te-ai roti

î�mpreună cu ele; ș� i gândeș� te-te tot timpul la transfor-
mările elementelor unele î�n altele; căci reprezentările
acestora curăț�ă murdăria vieț�ii trăite pământeș� te.”
E ste aproape imposibil să te uiț�i la stele ș� i să nu simț�i nimic.

După cum a explicat cosmologul Neil deGrasse Tyson, cos-
mosul ne umple de tot felul de sentimente complicate. Pe de
o parte simț�im micimea noastră infinitezimală î�n comparaț�ie
cu imensitatea universului; pe de altă parte, î�ncercăm o cone-
xiune extremă cu acest î�ntreg.
Î�n mod evident, trăind zi de zi î�n corpul nostru, este tentant
să credem că acesta este cel mai important lucru din lume.
Î�nsă putem contrasta această predispoziț�ie admirând natura
– lucrurile mult mai mari decât noi. O frază din Seneca, trans-
formată î�ntre timp î�n maximă, exprimă foarte bine ideea lui
Marc Aureliu: Mundus ipse est ingens deorum omnium templum
(Lumea î�nsăș� i este un imens templu al tuturor zeilor).
Să priveș� ti î�ntinderea cerului este un antidot pentru mes-
chinăriile sâcâitoare ale preocupărilor pământeș� ti. Ș� i este
bine ș� i reconfortant să te laș� i atras de această î�ndeletnicire
cât mai des posibil.
156 APRILIE
30 aprilie
DE CE ESTE IMPORTANT CARACTERUL?
„După cum percepț�ia raț�ionalului sau iraț�ionalului va-

riază de la o persoană la alta, la fel binele ș� i răul ori
utilul ș� i inutilul depind de fiecare î�n parte. Acesta este
motivul pentru care avem nevoie de educaț�ie, pentru a
î�nvăț�a cum să ne acordăm preconcepț�iile despre raț�io-
nal ș� i iraț�ional cu natura. Pentru a face asta, nu trebuie să
ne bazăm pur ș� i simplu pe aprecierea individuală a valo-
rii lucrurilor externe, ci trebuie să respectăm totodată
caracteristicile de personalitate ale fiecăruia.”
E ste uș� or să fim absorbiț�i de propriile opinii despre lucruri.

Este ca ș� i cum am urma un scenariu invizibil – respectând
instrucț�iuni ș� i modele pe care nici măcar nu le î�nț�elegem. Cu
cât te vei î�ndoi mai tare de aceste scenarii ș� i le vei supune
testului riguros al educaț�iei tale, cu atât vei fi propria ta buso-
lă. Vei avea convingeri ș� i idei proprii, care nu aparț�in nimănui
altcuiva.
Caracterul este un mijloc puternic de apărare î�ntr-o lume
căreia i-ar plăcea la nebunie să te seducă, să te cumpere, să te
ispitească ș� i să te schimbe. Dacă ș� tii î�n ce crezi ș� i de ce, vei
evita relaț�iile otrăvitoare, slujbele toxice, prieteniile din inte-
res ș� i orice alte rele care î�i afectează pe oamenii care nu s-au
preocupat prea mult de profunzimea lucrurilor. Aceasta este
educaț�ia ta. Acesta este motivul pentru care depui acest efort.
Partea a II-a
DISCIPLINA
ACȚIUNII
MAI
ACȚIUNEA CORECTĂ
ACȚIUNEA CORECTĂ 159
1 mai
TRANSFORMĂ-ȚI CARACTERUL
ÎN CEA MAI PUTERNICĂ DECLARAȚIE A TA
„Căci filosofia nu constă î�n afiș� area unei imagini î�n ex-
terior, ci î�n a ț�ine cont de ceea ce este necesar ș� i a fi
conș� tient de asta.”
C ălugărul î�ș�i î�mbracă mantia. Preotul î�ș�i pune veș� mintele.

Bancherul poartă un costum scump ș� i are o servietă.
Stoicul nu are uniformă ș� i nu seamănă cu niciun stereotip. Nu
este recunoscut după î�nfăț�iș� are, după aspect sau vorbire.
Singura metodă prin care poate fi recunoscut? După
caracter.
160 MAI
2 mai
FII PERSOANA CARE VREI SĂ FII
„Mai î�ntâi, hotărăș� te-te ce fel de persoană vrei să fii,

apoi fă ceea ce trebuie. Fiindcă, î�n aproape fiecare î�nde-
letnicire, am văzut că aș� a funcț�ionează lucrurile. Cei care
au î�ndeletniciri atletice î�ș�i aleg mai î�ntâi sportul pe care
ș� i-l doresc, apoi fac asta.”
E ste extrem de improbabil ca un arcaș� care nu ș� i-a stabilit

ț�inta, să o nimerească. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru
tine, oricare ar fi ț�inta ta. O vei rata cu siguranță dacă nu te
oboseș� ti să î�ncordezi arcul ș� i să tragi. Percepț�iile ș� i principiile
ne slujesc pe post de ghid î�n alegerea dorinț�elor noastre – dar,
î�n cele din urmă, acț�iunile determină dacă ni le î�ndeplinim
sau nu.
Aș� a că, da, petrece câteva clipe – un interval fără î�ntreru-
peri – gândindu-te ce contează pentru tine, care sunt priori-
tăț�ile tale. Apoi, muncește î�n acea direcț�ie ș� i uită de ceilalț�i.
Nu e suficient să vrei ș� i să speri. Trebuie să acționezi – ș� i să
acț�ionezi corect.
3 mai
ARATĂ CE ȘTII PRIN FAPTE, NU PRIN VORBE
„Cei care ingurgitează teoriile brute vor imediat să le

scuipe, la fel cum procedează un stomac deranjat cu
hrana. Digeră mai î�ntâi teoriile ca să nu-ț�i iasă pe gât. Î�n
caz contrar, se vor dovedi crude, stricate ș� i nehrănitoa-
re. După ce le-ai digerat, demonstrează-ne schimbările
produse î�n alegerile tale raț�ionale, la fel cum umerii
unui gimnast sunt dovada regimului ș� i antrenamentu-
lui, iar meș� teș� ugul artizanului arată ce a î�nvăț�at.”
M ulte dintre aforismele stoice sunt uș� or de reț�inut ș� i chiar

sună inteligent când le spui. Î� nsă nu despre asta este
vorba î�n filosofie. Scopul este să transpui cuvintele î�n reali-
tate. După cum spune Musonius Rufus, filosofia se justifică
atunci când „î�nvăț�ătura sănătoasă se î�mbină cu conduita
sănătoasă”.
Astăzi, ș� i î�n orice altă zi, când remarci că eș� ti pe cale să emiț�i
cu suficienț�ă vreo vorbă de duh, î�nfrânează-te ș� i î�ntreabă-te:
Oare ar fi mai bine să vorbesc sau să las acțiunile și alegerile
mele să ilustreze priceperea mea?
162 MAI
4 mai
CE ESTE CU ADEVĂRAT IMPRESIONANT
„Oare nu este cu mult mai bine să se ș� tie că o duci bine

decât să duci un trai extravagant? Oare nu este cu mult
mai bine să investeș� ti î�n oameni decât î�n obiecte?”
G ândeș� te-te la tot ce ș� tii despre stilul de viaț�ă al celor bogaț�i

ș� i celebri. Cutare câș� tigă atâtea milioane. Cutare călătoreș� -
te î�mpreună cu frizerul personal. Cutare are ca animale de
companie un tigru ș� i un elefant.
Exact acelaș� i tip de bârfă ș� i faimă era foarte răspândit ș� i
pe vremea romanilor. Unii romani erau celebri pentru miile
de sesterț�i cheltuiț�i pe o fântână arteziană. Alț�ii erau notorii
pentru ospeț�ele somptuoase ș� i petrecerile orgiastice. Ope-
rele poeț� ilor latini Iuvenal ș� i Marț� ial abundă î�n astfel de
picanterii.
Oamenii extrem de bogaț�i câș� tigă ș� i, î�n cele din urmă, ob-
ț�in ceea ce vor de pe urma cheltuirii banilor: o reputaț�ie. Î�nsă
una atât de deș� artă! Este oare chiar atât de impresionant să
cheltui, să cheltui, să cheltui î�ntr-una? Având banii necesari,
cine n-ar fi î�n stare să facă asta?
Marc Aureliu a avut curajul să vândă o parte din mobilie-
rul imperial ca să achite datoriile de război. Î�n istoria recentă,
José Mujica, fostul preș� edinte al Uruguayului, s-a remarcat
prin faptul că ș� i-a donat 90% din salariul prezidenț�ial unor
cauze nobile ș� i conducea o maș� ină veche de douăzeci ș� i cinci
de ani. Cine e capabil de una ca asta? Nu toată lumea. Aș� adar,
ce este mai impresionant?
5 mai
PROIECTUL EȘTI TU
„Materia primă pentru opera unei persoane bune, ieș� i-

te din comun, este propria sa raț�iune conducătoare,
căci trupul este al doctorului ș� i al antrenorului sportiv,
iar ferma a fermierului.”
P rofesioniș� tii nu trebuie să-ș� i justifice timpul pe care ș� i-l

petrec antrenându-se sau practicându-ș� i meseria. Asta este
ocupaț�ia lor ș� i antrenamentul î�i face să devină mai buni. Ma-
teria primă diferă de la o profesie la alta, după cum locul ș� i
durata variază î�n funcț�ie de persoana ș� i ocupaț�ia respectivă.
Ce rămâne constant, î�nsă, este prelucrarea acestor materii,
progresul treptat ș� i priceperea.
Potrivit stoicilor, mintea este elementul care trebuie pre-
lucrat cu precădere – ș� i î�nț�eles cel mai bine.
164 MAI
6 mai
VIRTUTEA ESTE FRUMOASĂ
„Aș� adar, ce î�l face pe om să fie frumos? Oare nu prezen-

ț�a perfecț�iunii umane? Tinere prieten, dacă vrei să fii
frumos, atunci lucrează cu sârguinț� ă la perfecț� iunea
umană. Ș� i ce anume este aceasta, mai exact? Analizează-i
pe cei pe care î�i slăveș� ti fără prejudecăț�i. Pe cel drept
sau pe cel nedrept? Pe cel drept. Pe cel echilibrat sau pe
cel needucat? Pe cel echilibrat. Pe cel stăpân pe sine sau
pe cel necontrolat? Pe cel stăpân pe sine. Î�ncercând să
devii o astfel de persoană, vei deveni frumos – dar, dacă
ignori aceste calităț�i, vei fi urât, chiar dacă apelezi la
toate trucurile de manual ca să pari frumos.”
N oț�iunile contemporane despre frumuseț�e sunt ridicole.

Standardele noastre pentru ceea ce este atractiv sunt ex-
trem de ne-stoice, prin prisma faptului că preț�uim ș� i slăvim
lucrurile asupra cărora oamenii nu au aproape niciun control
– pomeț�ii î�nalț�i, tenul, î�nălț�imea, ochii pătrunzători.
Frumuseț�ea oare chiar î�nseamnă să câș� tigi la loteria gene-
tică? Sau aceasta ar trebui să depindă de alegerile, acț�iunile ș� i
atributele pe care ni le dezvoltăm? Echilibrul, simț�ul dreptăț�ii,
dăruirea faț�ă de datorie; acestea sunt trăsături frumoase – ș� i
sunt mult mai profunde decât î�nfăț�iș� area.
Astăzi, poț�i alege să nu ai prejudecăț�i, să acț�ionezi just, să
î�ț�i menț�ii echilibrul, să fii stăpân pe tine î�nsuț�i – chiar ș� i atunci
când asta î�nseamnă dăruire ș� i sacrificiu. Dacă nu aș� a arată
frumuseț�ea, atunci cum?
7 mai
CUM SĂ AI O ZI BUNĂ
„Zeii au dat această lege: dacă vrei ceva bun, obț�ine-l de

la tine î�nsuț�i.”
Iată cum vei avea î�n mod garantat o zi bună: fă fapte bune.
Orice altă sursă de bucurie se află î�n afara controlului tău ori
nu este regenerabilă. Dar aceasta î�ț�i aparț�ine pe deplin, mereu,
neî�ntrerupt. Este forma absolută de î�ncredere î�n propriile
puteri.
166 MAI
8 mai
BINE SAU RĂU? ANALIZEAZĂ-ȚI ALEGERILE
„Unde este Binele? Î� n alegerile noastre raț�ionale. Dar

Răul? Î�n alegerile noastre raț�ionale. Unde sunt cele care
nu sunt nici Bune, nici Rele? Î�n afara alegerii noastre
raț�ionale.”
A stăzi, pe măsură ce î�nfrunț�i situaț�iile ș� i te î�ntrebi care

este semnificaț�ia lor – î�n timp ce cântăreș� ti diferite deci-
zii, adu-ț�i aminte: varianta corectă este dată mereu de alege-
rea noastră raț�ională. Nu te gândi la răsplată, nici la reuș� ita
unui lucru, ci dacă este sau nu alegerea corectă.
Dictonul lui Epictet ne ajută să rezolvăm toate acestea cu
claritate ș� i î�ncredere. Un anumit lucru este bun sau rău? Este
corect sau greș� it?
Ignoră orice altceva. Concentrează-te doar pe alegerile
tale.
9 mai
CARPE DIEM
„Să urmăm aș� adar un singur ț�el cu tot sufletul ș� i, lăsând

deoparte orice pricină care ne-ar abate atenț�ia, să ne
concentrăm doar asupra acestui scop: să nu ne dăm
seama de iuț�eala devastatoare ș� i de neoprit a timpului
abia atunci când vom fi rămas deja î�n urmă. Să preț�uim
zilele noastre dintâi ca fiind cele mai bune ș� i să ne folo-
sim de ele. Să punem stăpânire pe timpul ce fuge.”
V ei avea o singură î�ncercare la dispoziț�ie pentru ziua de

astăzi. Vei avea doar douăzeci ș� i patru de ore. Ș� i apoi vor
dispărea pentru totdeauna. Vei trăi din plin î�ntreaga zi? Vei
striga: „Pot să fac asta” ș� i apoi vei da tot ce ai mai bun î�n tine?
Ce vei reuș� i să obț�ii de la ziua de astăzi, î�nainte să-ț�i sca-
pe printre degete ș� i să devină trecut? Când cineva te î�ntreabă
ce-ai făcut ieri, chiar î�ț�i doreș� ti ca răspunsul tău să fie „nimic”?
168 MAI
10 mai
NU FI INSPIRAT, INSPIRĂ-I PE ALȚII
„Să î�mplinim ș� i noi măcar o faptă plină de curaj – să de-

venim pildă pentru alț�ii.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 98.13b
P e vremea grecilor ș� i romanilor, la fel ca ș� i î�n zilele noastre,

era ceva obiș� nuit ca politicienii să-ș� i măgulească audien-
ț�a. Aceș� tia se lansau î�n laude exagerate la adresa mulț�imii, a
ț�ării, a victoriilor militare impresionante din trecut. De câte
ori ai auzit un candidat politic spunând: „Aceasta este cea mai
grozavă ț�ară din istoria lumii”? După cum a observat oratorul
Demostene, suntem bucuroș� i să petrecem ore î�n ș� ir ascultând
pe cineva vorbind î�n faț�a câte unui monument faimos sau sa-
cru, „lăudându-ne strămoș� ii, descriindu-le faptele de vitejie ș� i
numărându-le trofeele”.
Dar unde duce această linguș� ire? La nimic. Mai rău, ad-
miraț�ia pentru distincț�iile strălucitoare ne distrage atenț�ia de
la adevăratul lor scop. Totodată, după cum explică Demoste-
ne, aceasta reprezintă o trădare pentru chiar strămoș� ii care
ne inspiră. El ș� i-a î�ncheiat discursul către poporul atenian cu
o frază care avea să fie reluată ulterior de Seneca ș� i care î�ș�i
păstrează rezonanț�a ș� i astăzi, după trecerea secolelor. „Ț� ine-ț�i
seama, aș� adar”, a spus el, „că strămoș� ii voș� tri au ridicat aceste
trofee, nu ca să le priviț�i cu admiraț�ie, ci ca să urmaț�i exem-
plul virtuț�ilor acelor bărbaț�i care le-au obț�inut.”
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru citatele din această
carte ș� i pentru alte cuvinte î�nălț�ătoare pe care le vei auzi. Nu
le admira ș� i atât. Foloseș� te-le. Urmează-le exemplul.
11 mai
REMUȘCAREA ESTE MAI GREA DECÂT

ÎNCHISOAREA
„Î�n privinț�a î�mpăcării – î�n mare parte, î�nseamnă să te

porț�i bine cu toț�i: cei puternici duc o viaț�ă agitată ș� i pli-
nă de neliniș� te.”
G ândeș� te-te la evadaț�ii care se predau de bună voie, după

ani de zile î�n care au stat ascunș� i. Au fost liberi, cu un pas
î�naintea legii, dar au renunț�at! Fiindcă vina ș� i stresul vieț�ii de
fugar devin mai greu de î�ndurat decât perspectiva pierderii
libertăț�ii – de fapt, trăiau tot î�ntr-un fel de î�nchisoare.
Din acelaș� i motiv, când erai mic, s-ar putea să-ț�i fi mărtu-
risit minciunile î�n faț�a părinț�ilor care nu bănuiau absolut nimic.
Tot din această cauză, unii î�ș�i recunosc de bună voie infideli-
tatea – cu toate că partenerii nu bănuiesc nimic. „De ce-mi
spui asta?!” strigă persoana î�nș� elată când iese pe uș� ă. „Pentru
că lucrurile mergeau atât de bine ș� i eu nu pot să mai î�ndur!”
Răul presupune costuri imense, nu doar pentru societa-
te, ci ș� i pentru făptuitor. Uită-te la soarta celor care resping
morala ș� i disciplina ș� i la haosul ș� i nefericirea de care au apoi
parte. Această pedeapsă este aproape î�ntotdeauna la fel de
rea, ba chiar mai rea, decât orice măsură socială.
Din acest motiv, foarte mulț�i infractori mărunț�i î�ș�i recu-
nosc vina ș� i se predau voluntar. Nu se ț�in mereu de cuvânt,
dar î�n momentele cele mai disperate, î�ș�i dau seama: asta nu e
viaț�ă. Caută î�mpăcarea sufletească oferită de î�nfăptuirea a
ceea ce se cuvine. Ș� i tu, la fel.
170 MAI
12 mai
BUNĂTATEA ESTE ÎNTOTDEAUNA

RĂSPUNSUL CORECT
„Bunăvoinț�a ș� i omenia apar cu neputinț�ă de î�nvins, dacă

sunt î�nnăscute, când nu sunt un surâs prefăcut, o făț�ăr-
nicie. Căci ce rău oare î�ț�i va putea face chiar cel mai vio-
lent ș� i mai nesăbuit om dacă tu, cu statornicie, rămâi
binevoitor faț�ă de el ș� i, când se iveș� te prilejul, î�l sfătu-
ieș� ti cu blândeț�e ș� i dacă, chiar î�n clipa când i se oferă
ocazia să-ț�i facă rău, î�l î�nveț�i unde greș� eș� te?”
– Marc Aureliu, Către sine, 11.18.5.9a
C um ar fi dacă data viitoare când ai fi tratat cu răutate, te-ai

abț�ine să ripostezi – cum ar fi dacă ai răspunde cu bună-
tate deplină? Cum ar fi dacă ț�i-ai „iubi vrăjmaș� ii, ai face bine
celor care te urăsc”*? Ce efect crezi că ar avea acest lucru?
Biblia ne î�nvaț�ă că atunci când faci un gest amabil pentru
duș� manul tău, este ca ș� i cum ai „î�ngrămădi cărbuni aprinș� i pe
capul lui”**. Reacț�ia aș� teptată pentru ură este ș� i mai multă ură.
Astăzi, când cineva î�ți� spune ceva critic sau răutăcios, se aș� teap-
tă să răspunzi cu aceeaș� i monedă – nu cu bunătate. Când nu se
î�ntâmplă aș� a, acea persoană e stânjenită. Este un ș� oc pentru
sistemul ei – care vă va transforma î�n bine pe amândoi.
Grosolănia, răutatea ș� i cruzimea maschează, de multe ori,
o slăbiciune profundă. Î�n astfel de situaț�ii, bunătatea este po-
sibilă doar pentru oamenii foarte puternici. Tu ai puterea
asta. Foloseș� te-o!
* Citat aproximativ din Evanghelia după Matei, 5:43-44: „Aţi auzit că s-a zis:
Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Dar Eu vă spun: Iu-
biţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor
ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc”. (n. tr.)
** Proverbe, 25:22. (n.tr.)
13 mai
ALIMENTEAZĂ FOCUL OBIȘNUINȚEI
„Toate obiceiurile ș� i aptitudinile se dovedesc ș� i se dez-

voltă prin acț�iunile lor corespunzătoare, mersul prin
mers, alergatul prin alergat… prin urmare, dacă vrei să
realizezi un lucru, transformă-l î�ntr-un obicei, iar dacă
nu, nu, dar fă-ț�i totuș� i un obicei din ceva. Acelaș� i princi-
piu funcț�ionează ș� i î�n starea noastră sufletească. Dacă
te enervezi, nu doar că trăieș� ti acel rău, dar consolidezi
totodată un obicei prost, turnând gaz pe foc.”
„S untem ceea ce facem î�n mod repetat”, spunea Aristotel,

„prin urmare, perfecț�iunea nu este o acț�iune, ci o obiș� -
nuinț�ă.” Stoicii completează fraza, susț�inând că suntem un
produs al propriilor gânduri („Aș� a cum sunt gândurile tale
obiș� nuite, aș� a va fi ș� i caracterul minț�ii tale”, spunea Marc
Aureliu).
Gândeș� te-te la activităț�ile tale din ultima săptămână, pre-
cum ș� i la planul pentru astăzi ș� i săptămâna care urmează.
Persoana care vrei să ajungi sau î�ț�i imaginezi că eș� ti – cât de
mult î�i corespund acț�iunile tale? Ce foc alimentezi? Ce fel de
persoană devii?
172 MAI
14 mai
BUNĂSTAREA STĂ ÎN ACȚIUNILE NOASTRE
„Cine este dornic de faimă consideră activitatea altuia

ca propriul său bun. Cel ce iubeș� te plăcerile priveș� te
drept bun al său propriile sale patimi, iar cel ce are cu
adevărat gândire limpede recunoaș� te ca bun propriu
acț�iunile ș� i faptele proprii… Ce fel de oameni sunt cei
cărora vor să placă unii, î�n vederea căror scopuri ș� i da-
torită căror fapte? Cu câtă repeziciune veș� nicia va
î�nvălui totul ș� i câte a cuprins până acum?”
– Marc Aureliu, Către sine, 6.51, 59
D acă fericirea ta depinde de î�ndeplinirea anumitor obiecti-

ve, ce se î�ntâmplă atunci când intervine soarta? Când eș� ti
pus la colț�? Când evenimentele exterioare î�ț�i taie elanul? Când
realizezi tot ce ț�i-ai propus, dar remarci că nu ai impresionat
pe nimeni? Asta este problema care se iveș� te atunci când î�n-
gădui ca fericirea să fie determinată de lucrurile pe care nu le
poț�i controla. Este un risc nebunesc.
Dacă actorii s-ar concentra pe cum primeș� te publicul un
proiect – să fie pe placul criticilor sau să aibă succes, ar fi dez-
amăgiț�i ș� i ar suferi î�n permanenț�ă. Dar dacă î�ș�i iubesc mese-
ria – ș� i i se dedică total ș� i cu toată priceperea – vor fi satisfăcuț�i
î�ntotdeauna de ceea ce fac. Asemenea lor, ar trebui să ne bu-
curăm de acț�iunile noastre – de luarea deciziilor corecte – ș� i
nu de rezultatele obț�inute î�n urma lor.
Nu ar trebui să ne ambiț�ioneze dorinț�a de câș� tig, ci să
jucăm din tot sufletul. Intenț�ia noastră nu este să ni se mulț�u-
mească sau să fim recunoscuț�i, ci să ajutăm ș� i să facem ceea ce
considerăm noi că este corect. Atenț�ia noastră nu trebuie să fie
asupra a ceea ce se î�ntâmplă, ci a felului î�n care reacț�ionăm.
Prin aceasta, vom obț�ine mereu mulț�umire ș� i rezistenț�ă.
15 mai
FII RECUNOSCĂTOR PENTRU CEEA CE AI
„Nu cugeta asupra celor inexistente, ca ș� i cum ar fi î�n cli-

pa de faț�ă. Iar dintre cele prezente, ț�ine seama care sunt
cele mai folositoare ș� i, graț�ie părerii formate, aminteș� -
te-ț�i cum le-ai fi căutat dacă nu le aveai. Păzeș� te-te î�nsă
totodată ca nu cumva, pentru că te bucuri astfel de ele,
să le preț�uieș� ti atât de mult î�ncât să fii răscolit dacă
n-ar mai fi vreodată.”
R âvnim adesea la bunurile altora. Î�ncercăm cu disperare să

ț�inem pasul cu vecinii, iar aceș� tia sunt nefericiț�i pentru că
î�ncearcă să ț�ină pasul cu noi.
Ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de trist. Aș� a că, astăzi, î�n-
cearcă să nu mai tânjeș� ti la averea altora. Î�nfrânge-ț�i impulsul
de a strânge ș� i acumula. Nu aș� a trebuie să trăieș� ti ș� i să te
comporț�i. Apreciază ș� i profită de ceea ce ai deja ș� i ghidează-te
î�n faptele tale după această atitudine.
174 MAI
16 mai
METODA ÎNȘIRUIRII
„Dacă nu vrei să fii impulsiv, nu-ț�i alimenta năravul. Î�n-

cearcă mai î�ntâi să rămâi calm ș� i să numeri zilele din
clipa când te-ai enervat ultima oară. Cândva, mă ener-
vam î�n fiecare zi, apoi o dată la două zile, după care o
dată la trei sau la patru zile… dacă reuș� eș� ti să te abț�ii
timp de 30 de zile, slavă cerului! Căci năravul este slăbit
mai î�ntâi ș� i apoi dat uitării cu totul. Când vei putea spune:
«Nu m-am pierdut cu firea astăzi, ș� i nici î�n ziua urmă-
toare sau î�n următoarele trei sau patru luni, ci mi-am
păstrat calmul când am fost provocat», vei ș� ti că eș� ti
î�ntr-o stare de sănătate mai bună.”
C omediantul Jerry Seinfeld i-a dat odată un sfat unui tânăr

confrate despre cum să scrie ș� i să inventeze glume. I-a
spus să ț�ină un calendar, ș� i, de fiecare dată când scrie ceva, să
pună un X la ziua respectivă. Î�n scurt timp, va î�ncepe să se
formeze un lanț� – iar sarcina lui era, pur ș� i simplu, să nu î�ntre-
rupă lanț�ul. Succesul devine o chestiune de inerț�ie. După ce ai
căpătat avânt, este mai uș� or să mergi î�n continuare.
Î�n vreme ce Seinfeld a folosit metoda î�nș� iruirii pentru a
crea un obicei pozitiv, Epictet spune că aceasta poate fi folosi-
tă ș� i pentru a scăpa de un nărav. Nu diferă prea mult de a te
abț�ine de la alcool „zi după zi”. Î�ncepe î�ntr-o zi oarecare, fie că
vrei să-ț�i controlezi temperamentul, ochii care-ț�i fug după
fuste sau delăsarea. Apoi repetă acest lucru ș� i mâine, ș� i poi-
mâine. Fă un ș� ir ș� i ai grijă să nu-l î�ntrerupi. Nu rupe lanț�ul.
17 mai
STOICUL ESTE O LUCRARE

ÎN CONTINUĂ DESFĂȘURARE
„Arătaț�i-mi pe cineva bolnav ș� i fericit, î�n pericol ș� i feri-

cit, pe moarte ș� i fericit, exilat ș� i fericit, dezonorat ș� i fe-
ricit. Arătaț�i-mi! Pentru Dumnezeu, cât mi-ar plăcea să
cunosc un stoic. Dar cum nu-mi puteț�i arăta pe cineva
de o formă perfectă, arătaț�i-mi cel puț�in pe cineva care
se modelează activ î�n direcț�ia asta, cu astfel de î�nclina-
ț�ii… Arătaț�i-mi!”
– Epictet, Diatribe, 2.19.24-25a, 28
Î n loc să priveș� ti filosofia ca pe un scop la care aspiri, priveș� te-o

ca pe o disciplină pe care o aplici. Nu ocazional, ci de-a lungul
î�ntregii vieț�i – î�nregistrând un progres treptat. O realizare
susț�inută, nu manifestări nedefinite.
Lui Epictet î�i plăcea să-ș� i scoată discipolii din starea de
satisfacț�ie plină de aroganț�ă dată de progresul lor. El voia să
le reamintească – ș� i acum ș� tii ș� i tu – de efortul constant ș� i de
pregătirea serioasă de care este nevoie zilnic pentru a se apro-
pia cât de cât de acea formă perfectă.
Î�n propria noastră călătorie spre autoperfecț�ionare, este
important să reț�inem: nu vom ajunge niciodată acolo. Î�nț�e-
leptul – stoicul desăvârș� it, care se comportă perfect î�n orice
situaț�ie – este un ideal, nu un scop.
176 MAI
18 mai
CUM FACI UN LUCRU, AȘA LE FACI PE TOATE
„Dă cea mai mare atenț�ie la tot ce ț�i se iveș� te î�n cale: fap-
tă, părere, î�nț�elesul unei vorbe.”
E ste distractiv să ne gândim la viitor. Este uș� or să rememo-

răm trecutul. Este mai dificil î�nsă să investim această energie
î�n ceea ce ni se aș� terne î�n faț�ă, î�n prezent – mai ales dacă este
vorba despre ceva ce ne displace. Ne gândim: Asta e doar o sluj-
bă; nu ceea ce sunt eu. Nu contează. Dar contează. Cine ș� tie –
s-ar putea să fie ultimul lucru pe care apuci să-l mai faci. Aici
zace Dave, îngropat de viu sub un munte de treburi neterminate.
Există o veche zicală: „Cum faci un lucru, aș� a le faci pe
toate”. E adevărat. Cum te comporț�i astăzi, te comporț�i î�n fie-
care zi. Cum gestionezi minutul prezent, aș� a gestionezi fiecare
minut din viaț�a ta.
19 mai
ÎNVAȚĂ, EXERSEAZĂ, ANTRENEAZĂ-TE
„De aceea filosofii ne previn să nu ne mulț�umim doar

cu î�nvăț�area, ci să o completăm prin exersare ș� i antre-
nament. Căci, odată cu trecerea timpului, uităm ce-am
î�nvăț�at ș� i ajungem să facem exact contrariul ș� i să susț�i-
nem păreri opuse celor ce se cuvin.”
F oarte puț�ini oameni reuș� esc să urmărească un filmuleț� cu

instrucț�iuni sau să asculte o explicaț�ie ș� i apoi să ș� tie, de la
cap la coadă, cum să procedeze. Majoritatea dintre noi trebuie
să facem un lucru de mai multe ori ca să î�l î�nvăț�ăm cu adevă-
rat. Una dintre caracteristicile artelor marț�iale, antrenamen-
telor militare sau celor sportive, indiferent de natura lor, sunt
orele nesfârș� ite de exerciț�ii monotone. Un sportiv care a ajuns
la cel mai î�nalt nivel se va fi antrenat ani de zile pentru a efec-
tua niș� te miș� cări care pot dura doar câteva secunde – sau mai
puț�in. Instrucț�ia de două minute, cum să scapi dintr-o strân-
soare, săritura perfectă. Simplele cunoș� tinț�e nu sunt suficien-
te. Trebuie să le asimilăm cu muș� chii ș� i cu trupul. Trebuie să
devină o parte din noi. Altfel riscăm să eș� uăm î�n clipa î�n care
trecem prin stres sau greutăț�i.
Acest lucru este valabil ș� i pentru principiile filosofice. Nu
se poate să le asculț�i o dată ș� i să crezi apoi că te poț�i baza pe
ele î�n momentele când lumea se prăbuș� eș� te î�n jurul tău. Nu
uita, Marc Aureliu nu ș� i-a scris cugetările pentru altcineva. El
a cugetat mereu pentru el însuși. Î�n ciuda faptului că era un
om de succes, î�nț�elept ș� i experimentat, a pus î�n practică ș� i
s-a pregătit să facă ceea ce trebuie până î�n ultimele zile ale
existenț�ei sale. Asemenea unui deț�inător de centură neagră,
178 MAI
a exersat zilnic î�n sala de luptă; asemenea unui sportiv de

performanț�ă, ș� i-a făcut săptămânal apariț�ia la antrenament
– deș� i altora li s-a părut, poate, inutil.
20 mai
CALITATE, NU CANTITATE
„La ce bun nenumărate cărț�i ș� i biblioteci al căror stă-

pân de-abia citeș� te toată viaț�a sumarele? Mulț�imea de
cărț�i î�l î�ncarcă pe cel care î�nvaț�ă, nu î�l formează, ș� i este
cu mult mai bine să te ocupi de un număr mic de autori,
decât să rătăceș� ti prin mulț�i.”
N u primeș� ti niciun premiu dacă ai citit cele mai multe cărț�i

î�nainte să mori. Chiar dacă ai fi cel mai devotat cititor din
lume – cu o carte pe zi chiar – colecț�ia ta nu va fi niciodată,
probabil, mai mare decât cea a unei mici biblioteci de cartier.
N-o să te apropii nici pe departe de numărul cărț�ilor stocate
pe serverele Google Books sau de sutele de mii de noi titluri
publicate anual pe Amazon.
Cum ar fi dacă, î�n privinț�a lecturii ș� i î�nvăț�ării, ai face o
prioritate din calitate, nu din cantitate? Ce s-ar î�ntâmpla dacă
ai citi î�n profunzime unele cărț�i bune, î�n loc să răsfoieș� ti su-
mar noile apariț�ii? S-ar putea ca rafturile tale să fie mai goale,
dar creierul ș� i viaț�a ta să fie mai pline.
180 MAI
21 mai
CE FEL DE BOXER EȘTI?
„Dar ce este filosofia? Nu î�nseamnă să mă pregătesc

efectiv pentru ceea ce urmează? Nu î�nț�elegi că asta pre-
supune că, dacă sunt gata să rezist, atunci se poate î�n-
tâmpla orice? Î�n caz contrar, aș� fi ca un boxer, care ar
părăsi ringul pentru că a î�ncasat niș� te pumni. De fapt,
pot părăsi ringul de box fără consecinț�e, dar ce avantaj
aș� obț�ine prin renunț�area la căutarea î�nț�elepciunii? Aș� a
că, ce răspuns dăm fiecare dintre noi la î�ncercările prin
care trecem? Eu pentru asta m-am antrenat, căci aceas-
ta este disciplina mea!”
S toicii se dădeau î�n vânt după metaforele din box ș� i lupte,

aș� a cum noi folosim astăzi analogiile din baseball ș� i fotbal.
Acest lucru se datorează probabil faptului că disciplina spor-
tivă pankration – literalmente „î�ntreaga forț�ă”, o formă mai
pură a artelor marț�iale mixte pe care le vedem î�n prezent î�n
UFC (Ultimate Fighting Championship) – erau o componentă
integrală a educaț�iei tinerilor ș� i bărbaț�ilor î�n Grecia ș� i Roma.
(De fapt, observaț�ii recente au descoperit la unele statui gre-
ceș� ti aș� a-numitele „urechi-conopidă”, o rană des î�ntâlnită î�n
confruntările corp la corp.) Stoicii amintesc de lupte pentru
că nu aveau alte referinț�e.
Seneca scrie că bunăstarea nevătămată este slabă ș� i uș� or
de î�nfrânt î�n ring, dar „bărbatului care se confruntă constant
cu nenorocirile, i se bătătoreș� te pielea de suferinț�ă”. Acesta,
spune Seneca, se luptă până la capăt ș� i nu renunț�ă niciodată.
Ș� i Epictet se referă la acelaș� i lucru. Tu ce fel de boxer eș� ti
dacă abandonezi după o lovitură? Aceasta este natura spor-
tului! E de ajuns să te facă să renunț�i?
22 mai
ASTĂZI E MOMENTUL
„Suferi pe drept cuvânt, pentru că preferi să devii mâine

un om bun, decât să fii î�ncă de astăzi.”
„Nu-mi plâng răgazul scurt:

E prea de-ajuns. Aduce această zi o faptă
Ce nu va fi nicicând uitată.
Î�nfrunt pe zei ș� i zgudui universul!”
– Seneca, Medeea, 423-425
Ș tim aproape î�ntotdeauna ce anume se cade să facem. Ș� tim

că n-ar trebui să ne supărăm, că n-ar trebui s-o luăm per-
sonal, că ar trebui să intrăm î�n magazinul cu alimente sănă-
toase î�n loc să trecem cu maș� ina pe la fast-food, că ar trebui să
stăm locului pentru o oră ș� i să ne concentrăm. Partea mai
grea este să ne hotărâm să facem ce se cuvine î�n momentul
respectiv.
Ce ne î�mpiedică? Autorul Steven Pressfield numeș� te aceas-
tă forț�ă Rezistenț�a. După cum spune î�n cartea sa, The War of
Art (Războiul artei): „Nu ne spunem: «N-am să compun nicio-
dată simfonia aia», ci: «Am să compun simfonia aia; doar că
î�ncep de mâine»”.
Nu mâine, ci astăzi este ziua î�n care putem î�ncepe să fim
buni.
182 MAI
23 mai
ARATĂ-MI CUM SĂ TRĂIESC
„Î�nvaț�ă-mă că valoarea vieț�ii nu ț�ine de durata ei, ci de

felul cum este folosită; că se poate î�ntâmpla, ba chiar se
î�ntâmplă adeseori, ca cine a trăit vreme î�ndelungată să
fi trăit puț�in.”
N u e cazul să-i demonstrezi lui Seneca. Demonstrează-ț�i ț�ie

î�nsuț�i. Că, indiferent cât ț�i-a fost dat să trăieș� ti, se va pu-
tea spune limpede ș� i onest despre viaț�a ta că a fost una lungă
ș� i î�mplinită. Ș� tim cu toț�ii pe cineva – cineva care a dispărut
dintre noi prea curând, dar, chiar ș� i acum, ne gândim: Dacă aș
reuși să realizez măcar jumătate din câte a făcut el, m-aș con-
sidera împlinit.
Cea mai bună metodă de î�mplinire este să te concentrezi
pe prezent, pe sarcinile care-ț�i sunt la î�ndemână – mai mari
sau mai mici. După cum spune Seneca, dacă ne revărsăm cu
totul ș� i cu bună ș� tiinț�ă î�n prezent, „blând este zborul grăbit al
timpului”*.
* Epistole către Lucilius, 49.2. (n.tr.)

24 mai
NOROCUL ȘI-L FACE OMUL CU MÂNA LUI
„Î�n ce mă priveș� te, eu pot oricând să fiu un om fericit, î�n

orice poziț�ie ș� i î�n orice situaț�ie mi-ar fi rezervate, fiindcă,
de fapt, este un om fericit cel care-ș� i asigură un destin
fericit, iar o ursită bună î�nseamnă activităț�i sufleteș� ti
fără cusur, porniri frumoase ș� i fapte bune.”
C are este definiț�ia mai avantajoasă a norocului? Cea conform

căreia este definit de factori complet aleatorii, aflaț�i î�n afa-
ra controlului tău, sau că este o chestiune de probabilitate
care poate fi crescută – dar nu ș� i garantată – de deciziile co-
recte ș� i pregătirea corespunzătoare? Cu siguranț� ă ultima
dintre ele. Din acest motiv oamenii de succes ș� i „norocoș� i” î�n
mod misterios tind să î�ncline spre ea.
Potrivit excelentului site Quote Investigator (Detectivul
Citatelor), versiuni ale acestei idei datează cel puț�in din seco-
lul al XVI-lea, sub forma proverbului: „Sârguinț�a este mama
norocului”. Î�n anii 1920, Coleman Cox i-a dat o nuanț�ă moder-
nă, afirmând: „Cred cu tărie î�n noroc. Cu cât muncesc mai mult,
cu atât se pare că am mai mult.” (Această maximă i-a fost atri-
buită greș� it lui Thomas Jefferson, care nu a spus nimic de acest
fel.) Î�n prezent, se spune: „Norocul este atunci când munca
grea se î�ntâlneș� te cu ocazia prielnică.” Sau poate o fi invers?
Astăzi, poț�i spera ca norocul ș� i soarta să-ț�i fie favorabile
ca prin farmec, sau î�ț�i poț�i face norocul cu mâna ta, concen-
trându-te pe acț�iunea potrivită la momentul potrivit – ș� i, î�n
mod ironic, făcând norocul să devină aproape inutil.
184 MAI
25 mai
UNDE GĂSEȘTI BUCURIA
„Bucuria omului este să facă cele proprii firii omeneș� ti,

iar firii omeneș� ti î�i sunt proprii: bunăvoinț�a către cei
care se trag din aceeaș� i tulpină, dispreț�ul pentru ispite-
le instinctelor, cercetarea atentă a unor reprezentări,
deș� i par convingătoare, î�nț�elegerea naturii universului
ș� i a tuturor evenimentelor survenite potrivit legilor sale.”
D e regulă, atunci când dresorii î�ncep să lucreze cu un câine

problematic, prima î�ntrebare pe care i-o pun stăpânului
este: „Î�l scoateț�i la plimbare?”. Î�ntreabă asta deoarece câinii
sunt meniț�i să facă anumite sarcini – să facă ceva – iar atunci
când sunt privaț�i de această componentă esenț�ială a naturii
lor, suferă ș� i o arată. Acest lucru este valabil oricât de răsfăț�aț�i
ar fi sau oricât de bine ar duce-o.
Ș� i oamenii sunt la fel. Atunci când stoicii resping anumite
emoț�ii sau bunuri materiale de lux, nu se î�ntâmplă asta pen-
tru că nu s-ar bucura de ele. Nu e din cauză că viaț�a stoicilor
este una lipsită de fericire sau distracț�ie. Stoicii î�ș�i doresc
doar să ne descoperim esenț�a – să ne bucurăm de lucrurile pe
care le facem ca oameni.
26 mai
ÎNCETEAZĂ SĂ-ȚI MAI PESE DE CE CRED CEILALȚI
„Foarte des am fost uimit gândindu-mă de ce fiecare

om, cu toate că se iubeș� te incomparabil mai mult decât
pe oricare altul, pune totuș� i un temei mai mic pe pro-
pria sa părere despre sine decât pe părerile altora… Ca
urmare, î�ncercăm un sentiment de ruș� ine mai mult da-
torită vecinilor ș� i a părerii lor despre noi, decât suntem
afectaț�i de noi ș� i de propria noastră opinie despre noi
î�nș� ine.”
C ât de repede ne desconsiderăm propriile sentimente cu

privire la ceva ș� i le adoptăm pe ale altora! Î�n magazin, ni
se pare că o cămaș� ă arată bine, dar o vom privi cu ruș� ine ș� i
dispreț� dacă partenerul sau un coleg de muncă face o obser-
vaț�ie nelalocul ei. Putem duce o viaț�ă cât se poate de fericită
– până aflăm că o persoană pe care o dispreț�uim e mai prosperă
ca noi. Sau, ș� i mai grav ș� i mai periculos, nu avem o părere
bună despre realizările ș� i aptitudinile noastre până nu pri-
mim validarea unui terț� .
Asemenea celor mai multe exerciț�ii stoice, ș� i acesta î�n-
cearcă să ne î�nveț�e că, deș� i suntem stăpâni pe părerile noastre,
nu putem controla ce gândesc ceilalț�i – despre noi, cel puț�in.
Din acest motiv, a ne pune la cheremul opiniilor lor ș� i a î�ncerca
să obț�inem aprobarea celorlalț�i este demersul cel mai pericu-
los cu putinț�ă.
Nu petrece prea mult timp gândindu-te la ce vor crede alț�ii.
Gândeș� te-te la ce gândeș� ti tu. Gândeș� te-te, mai degrabă, la re-
zultate, la impactul a ceea ce faci ș� i dacă faci ceea ce trebuie.
186 MAI
27 mai
NU TE CRAMPONA DE FLEACURI
„Fericirea se realizează cu î�ncetul ș� i, totuș� i, nu-i puț�in

lucru î�n sine.”
– Zenon, citat î�n Diogene Laerț�iu,
Despre viețile și doctrinele filosofilor, 7.1.26
C elebrul biograf Diogene Laerț�iu î�i atribuie citatul de mai

sus lui Zenon, dar recunoaș� te că s-ar putea să-i aparț�ină
lui Socrate, ceea ce î�nseamnă că este un citat dintr-un citat după
un citat. Dar oare chiar contează asta? Adevărul e adevăr.
Î�n cazul de faț�ă, adevărul este unul pe care-l cunoaș� tem
bine: pic cu pic se face marea. O persoană este bună nu pentru
că declară asta, ci pentru că acț�iunile ei sunt bune. O persoa-
nă nu î�ncepe să se poarte cum trebuie ca prin farmec – este o
chestiune care vizează mai multe alegeri individuale. Are
legătură cu trezitul devreme, cu a-ț�i face patul, cu a refuza
scurtăturile, cu investiț�ia î�n propria persoană, cu î�ndeplini-
rea sarcinilor. Ș� i, fără doar ș� i poate, deș� i acț�iunile individuale
sunt mărunte, impactul lor cumulat este mare.
Gândeș� te-te la toate micile alegeri care ț�i se vor prezenta
astăzi. Ș� tii care este calea corectă ș� i care este cea uș� oară? Alege
varianta corectă ș� i vei vedea cum toate aceste lucruri mărun-
te vor contribui la transformare.
28 mai
PRIMELE DOUĂ PRINCIPII ÎNAINTE

SĂ ACȚIONEZI
„Î�n primul rând, să nu te frămânț�i, căci toate se petrec

potrivit cu planurile naturii universului ș� i î�n scurtă vre-
me tu nu vei mai fi nicăieri, aș� a cum nu mai sunt Adrian
ș� i Augustus. Î�n al doilea rând, î�ntoarce-ț�i privirea către
realitate, cerceteaz-o atent, aminteș� te-ț�i că trebuie să
fii om de bine, precum ș� i ceea ce pretinde natura unui
om, fă aceasta fără să ș� ovăi ș� i spune-ț�i că aș� a î�ț�i pare a
fi cel mai drept cu putinț�ă. Făptuieș� te î�nsă totul numai
cu bunăvoinț�ă, cu modestie ș� i fără prefăcătorie.”
I maginează-ț�i pentru o clipă cum trebuie să fi arătat viaț�a lui

Marc Aureliu ca î�mpărat. Prezida Senatul. Conducea trupele
î�n război, dirija strategia generală a armatei, î�n calitate de co-
mandant suprem. Audia totodată apelurile juridice – de la ce-
tăț�eni, de la avocaț�i, de la conducerea statelor străine. Cu alte
cuvinte, i se cerea, asemenea altor oameni cu autoritate, să ia
decizii: de dimineaț�a până seara, zi de zi, decizie după decizie.
Formula sa pentru luarea deciziilor este o metodă testată
pe câmpul de luptă pentru a face ceea ce trebuie ș� i a acț�iona
corect – literalmente. De aceea ar fi bine s-o î�ncercăm ș� i noi.
Î�n primul rând, nu te î�nfuria, pentru că acest lucru î�ț�i va
influenț�a negativ decizia ș� i î�ț�i va î�ngreuna situaț�ia mai mult
decât este cazul.
Î�n al doilea rând, aminteș� te-ț�i scopul ș� i principiile pe care
le preț�uieș� ti cel mai mult. Faptul de a trece posibilele acț�iuni
prin acest filtru va elimina alegerile proaste ș� i le va scoate î�n
evidenț�ă pe cele corecte.
188 MAI
Nu te î�nfuria.
Fă ce se cuvine.
Asta-i tot.
29 mai
MUNCA ÎNSEAMNĂ TERAPIE
„Truda dă puteri spiritelor generoase.”

C unoș� ti senzaț�ia aia când ai chiulit de la sală câteva zile?

Eș� ti un pic moale. Iritat. Claustrofob. Nesigur. Alț�ii trăiesc
un sentiment asemănător după ce au fost î�n vacanț�ă prea
mult sau imediat după ce se pensionează. Mintea ș� i corpul
trebuie să fie folosite – dacă nu au un scop productiv, î�ncep să
se degradeze.
E trist dacă ne gândim că această frustrare este o realitate
zilnică pentru foarte mulț�i oameni. Renunț�ă să-ș� i î�ndeplinească
potenț�ialul pentru că au o slujbă unde nu fac mare lucru ori
pentru că au prea mult timp liber la dispoziț�ie. Ș� i mai grav e
atunci când î�ncearcă să scape de aceste sentimente cumpă-
rând chestii, ieș� ind î�n oraș� , certându-se sau dându-se î�n spec-
tacol – mulț�umindu-se cu caloriile serbede ale existenț�ei î�n
loc să descopere hrana adevărată.
Soluț�ia este simplă ș� i, din fericire, mereu la î�ndemână.
Treci la treabă!
190 MAI
30 mai
MUNCEȘTI DIN GREU SAU MUNCEȘTI CU GREU?
„Nu pot spune că o persoană este muncitoare doar pen-

tru că aud despre ea că citeș� te ș� i scrie, chiar ș� i dacă face
asta toată noaptea. Până nu aflu la ce lucrează, n-o pot
considera sârguincioasă… Pot face asta dacă munca ei
este î�n slujba principiului său conducător, dacă este ș� i
rămâne î�n continuă armonie cu Natura.”
C are sunt ș� ansele ca persoana cea mai ocupată pe care o

cunoș� ti să fie ș� i cea mai productivă? Avem tendinț�a să
asociem multele î�ndeletniciri cu priceperea ș� i să credem că
nenumăratele ore petrecute la serviciu ar trebui răsplătite.
Mai degrabă, evaluează ce faci, de ce faci un anumit lucru
ș� i unde vei ajunge după ce-l î�ndeplineș� ti. Dacă nu ai un răs-
puns bun, opreș� te-te.
31 mai
AVEM O SINGURĂ DATORIE
„Care este arta ta? Să fii bun.”

S toicii credeau, mai presus de toate, că sarcina noastră pe

acest pământ este să fim buni. Este o datorie fundamenta-
lă ș� i, totuș� i, inventăm tot felul de scuze ca să o evităm.
Ca să-l citez iar pe Belichick: „Fă-ț�i treaba”.
IUNIE
REZOLVAREA PROBLEMELOR
REZOLVAREA PROBLEMELOR 193
1 iunie
SĂ AI MEREU ÎN MINTE O CLAUZĂ INVERSĂ
„Căci, la drept vorbind, nimic altceva decât inteligenț�a

raț�ională nu poate constitui o piedică pentru cele pro-
prii inteligenț�ei. Nu au atingere prin niciun raport cu
inteligenț�a nici focul, nici oț�elul săbiilor, nici tiranii, nici
calomnia.”
O bstacolele fac parte din viaț�ă – se î�ntâmplă tot felul de

lucruri, î�ntâmpinăm piedici, situaț�iile degenerează. Dar
nimic nu poate î�mpiedica mintea unui stoic dacă funcț�ionează
corespunzător, fiindcă, pentru fiecare plan de acț�iune, el ș� i-a
păstrat „o clauză inversă”.
Ce este aceasta, mai exact? Este o opț� iune de rezervă.
Dacă un prieten ne trădează, clauza inversă ne ajută să aflăm
cum s-a î�ntâmplat acest lucru ș� i cum să-i iertăm greș� eala.
Dacă suntem aruncaț�i î�n î�nchisoare, clauza inversă ne ajută
să nu fim î�nfrânț�i de acest curs al evenimentelor ș� i să î�ncer-
căm să fim de ajutor celorlalț�i prizonieri. Când o eroare tehni-
că ne ș� terge toată munca, clauza inversă ne ajută să o luăm de
la capăt ș� i să facem o treabă mai bună de data asta. Progresul
nostru poate fi î�mpiedicat sau perturbat, î�nsă ne putem schimba
oricând felul de a gândi – mintea are puterea de a redirecț�iona
lucrurile.
Pentru asta, trebuie să ne reamintim cursul normal al
evenimentelor. Legea lui Murphy spune că „dacă ceva poate
merge prost, aș� a va fi”. Prin urmare, trebuie să păstrăm aceas-
tă clauză inversă la î�ndemână, fiindcă va trebui, probabil, s-o
folosim. Pe ea nimeni nu o poate zădărnici.
194 IUNIE
2 iunie
VIZIUNEA LUI PLATON
„Ce frumos a spus Platon: cel care vorbeș� te despre oa-

meni trebuie să aibă î�n vedere cele pământeș� ti ca ș� i
cum ar privi de undeva de sus, mulț�imile de oameni,
armatele, culturile agricole, căsătoriile, despărț�irile, naș� -
terile, morț�ii, rumoarea confuză a curț�ilor de judecată,
peste pământurile pustii sau peste mozaicul popoare-
lor barbare, sărbătorile de bucurie, î�nmormântările
amare, pieț�ele publice, amestecul de oameni ș� i lucruri,
rânduiala lumii, formate din atâtea contrarii.”
E xistă un dialog foarte bun intitulat „Icaromenippus, o expe-

diț�ie aeriană”, scris de poetul Lucian din Samosata, î�n care
naratorului i se oferă capacitatea de a zbura ș� i a vedea lumea
de sus. Î�ntorcându-ș� i privirea spre pământ, acesta vede cât de
ridicol de mici par de sus cei mai bogaț�i oameni, cele mai mari
proprietăț�i ș� i cele mai î�ntinse imperii. Toate confruntările ș� i
grijile lor au devenit mărunte, î�n perspectivă.
Î�n antichitate, acest exerciț�iu era unul pur teoretic – cel
mai sus puteai urca până î�n vârful unui munte sau al unei clă-
diri de câteva etaje. Dar, odată cu progresul tehnologiei, oamenii
au reuș� it să aibă acces la o perspectivă similară cu cea a păsă-
rilor – sau chiar de ș� i mai departe.
Astronautul Edgar Mitchell a fost unul dintre primii oameni
care au văzut Pământul din cosmos. Ulterior, a povestit:
„Î�n spaț�iu, capeț�i instantaneu o conș� tiinț�ă globală, un

interes pentru oameni, o nemulț�umire intensă faț�ă de
starea lumii ș� i dorinț�a de a face ceva î�n acest sens. De
acolo, de pe lună, politica internaț�ională pare atât de
neî�nsemnată. Ț� i-ai dori să î�nhaț�i un politician de guler,

să-l tragi după tine la 300.000 de kilometri altitudine ș� i
să-i spui: «Uită-te la asta, ticălosule.»”
Nenumărate probleme pot fi rezolvate adoptând perspec-

tiva lui Platon. Foloseș� te-o.
196 IUNIE
3 iunie
E BINE SĂ FII FLEXIBIL
„Nu î�i este permis să fie soldat? Să caute o funcț�ie publi-

că. Trebuie să ducă o viaț�ă privată? Să fie orator. I s-a
impus tăcerea? Să î�ș�i ajute concetăț�enii printr-o apărare
tăcută. Este primejdioasă chiar intrarea î�n for? Î�n case
particulare, la spectacole, la ospeț�e, să se arate ca un
bun tovarăș� , ca un prieten de î�ncredere, ca un oaspete
care cunoaș� te măsura. Dacă a pierdut î�ndatoririle de
cetăț�ean, să le exercite pe cele de om.”
– Seneca, Despre liniștea sufletului, 4.3
C u puț�in timp î�nainte de moartea sa, pe când deznodămân-

tul Războiului Civil era cunoscut, Lincoln a povestit unui
public format din generali ș� i amirali despre un bărbat care-l
abordase ca să fie numit î�ntr-o funcț�ie guvernamentală de
rang î�nalt. Mai î�ntâi, bărbatul a î�ntrebat dacă n-ar putea fi de-
semnat ministru al afacerilor externe. După ce a fost refuzat,
a cerut o funcț�ie mai modestă. Fiind refuzat iarăș� i, a solicitat
să fie angajat ca funcț�ionar vamal de rang inferior. Răspun-
zându-i-se că nu i se poate acorda nici măcar acea poziț�ie,
î�ntr-un final i-a cerut lui Lincoln o pereche veche de pantaloni.
„Ah”, a râs Lincoln î�ncheind povestea, „este bine să fii modest”.
Această poveste ilustrează flexibilitatea ș� i determinarea
stoicismului. Dacă nu putem face asta, atunci, poate, o putem
î�ncerca pe cealaltă. Ș� i dacă nu ne iese nici asta, poate reuș� im
altceva. Iar dacă acest lucru este imposibil, se găseș� te î�ntot-
deauna altul. Chiar dacă realizarea finală nu î�nseamnă decât
să fim buni, avem î�ntotdeauna ocazia să ne punem î�n practică
filosofia, să ne aducem contribuț�ia.
4 iunie
PENTRU ASTA SUNTEM AICI
„De ce ne indignăm atunci? De ce ne plângem? Pentru

asta suntem aici.”
– Seneca, Despre providență, 5.7b-8
N imeni n-a spus că viaț�a e uș� oară. Nimeni n-a spus că va fi

justă.
Nu uita, î�nsă, că te tragi dintr-un ș� ir neî�ntrerupt de strămoș� i
care au supravieț�uit unor calamităț�i, greutăț�i ș� i confruntări
de neimaginat. Prin corpul tău curge acum sângele ș� i genele
lor. Fără ei, n-ai fi aici astăzi.
Moș� teneș� ti o tradiț�ie impresionantă – ș� i, ca urmaș� viabil
al lor, eș� ti capabil de ceea ce au fost ș� i ei î�n stare. Eș� ti menit
pentru asta. Selectat pentru asta.
Iată un lucru demn de reț�inut când dai de greutăț�i.
198 IUNIE
5 iunie
SUFLĂ-ȚI NASUL
„Ne rugăm cerurilor atotputernice, cum să scăpăm din

acest calvar? Nebunule, î�ț�i lipsesc braț�ele? Ori poate
zeii au uitat să te î�nzestreze cu o pereche? Stai ș� i roa-
gă-te să nu-ț�i curgă nasul! Sau mai degrabă, ș� tergeț�i-l ș� i
î�ncetează să cauț�i un ț�ap ispăș� itor.”
L umea este nedreaptă. Jocurile sunt măsluite. Cutare sau

cutare are ceva cu tine. Poate aceste teorii sunt adevărate,
î�nsă, discutând practic – pentru clipa de faț�ă – la ce-ț�i folo-
sesc? Acel raport guvernamental ori acel articol î�nduioș� ător
de presă nu-ț�i va plăti facturile, nu-ț�i va vindeca piciorul rupt
ș� i nu-ț�i va obț�ine creditul-punte de care ai atâta nevoie. Dacă
î�mbrăț�iș� ezi autocompătimirea ș� i scenariul cu „vai de mine”,
nu realizezi nimic – doar te privezi de energia ș� i motivaț�ia de
care ai nevoie ca să faci ceva în privința problemei cu care te
confrunți.
Avem de ales: fie ne concentrăm asupra nedreptăț�ilor sufe-
rite, fie folosim situaț�ia dată ș� i ne punem pe treabă. Fie aș� tep-
tăm un salvator, fie ascultăm apelul î�ncurajator al lui Marc
Aureliu, de a „acț�iona pentru propria salvare – dacă-ț�i pasă
câtuș� i de puț�in de tine – acum, cât î�ncă se mai poate”. E mai
bine aș� a decât doar să ne suflăm nasul (care este un progres
î�n sine).
6 iunie
CÂND SĂ PERSEVEREZI ȘI CÂND SĂ RENUNȚI
„Gândeș� te-te ș� i la cei prea puț�in schimbători, nu dintr-o

slăbiciune de caracter, ci din inerț�ie, ș� i trăiesc nu cum
doresc, ci cum au î�nceput.”
– Seneca, Despre liniștea spiritului, 2.6b
Î n cartea The Dip (Hopul*), Seth Godin face o analogie intere-

santă î�n privinț�a celor trei tipuri de oameni pe care î�i î�ntâl-
neș� ti la coadă, la supermarket. Primul se pune la coada cea
mai scurtă ș� i rămâne acolo indiferent cât de î�ncet î�naintează
sau cât de repede par să se deplaseze celelalte. Al doilea
schimbă coada de mai multe ori, î�n funcț�ie de cea care i se pare
că are să-i aducă un câș� tig de câteva secunde. Al treilea schim-
bă rândul o singură dată – când e limpede că acesta se miș� că
greu ș� i dacă există o alternativă clară – după care î�ș�i vede de
treaba lui pentru restul zilei. Godin te î�ndeamnă să te î�ntrebi:
tu î�n ce categorie te î�ncadrezi?
Seneca ne sfătuieș� te să fim asemenea celui de-al treilea
individ. Doar pentru că ai î�nceput pe un anumit drum, nu î�n-
seamnă că trebuie să-l urmezi la infinit, mai ales dacă această
cale se dovedeș� te a fi greș� ită sau plină de obstacole. Î�n acelaș� i
timp, aceasta nu este un pretext să fii nestatornic sau capri-
cios la nesfârș� it. Este nevoie de curaj să decizi să faci lucrurile
diferit ș� i să produci o schimbare, precum ș� i de disciplină ș� i
conș� tiinț�a faptului că „o, chestia asta arată ș� i mai bine” este o
ispită căreia nu-i putem ceda de fiecare dată.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Publica, traducere de Cosmin

Maricari, București, 2018. (n.tr.)
200 IUNIE
7 iunie
GĂSEȘTE-ȚI MENTORII POTRIVIȚI
„Spunem î�ndeobș� te că nu a stat î�n puterea noastră să ne

alegem părinț�ii, care le sunt daț�i oamenilor de î�ntâm-
plare – totuș� i, putem fi fiii oricui ne dorim.”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 15.3a
S untem norocoș� i că o parte din cei mai mari oameni din

istorie ș� i-au notat î�nț�elepciunea (ș� i nebunia) î�n cărț�i ș� i
jurnale. Viaț�a multor altora a fost consemnată de biografi
prevăzători – de la Plutarch la Boswell, până la Robert Caro.
Cărț�ile disponibile î�ntr-o bibliotecă obiș� nuită î�nsumează mi-
lioane de pagini ș� i mii de ani de cunoș� tinț�e, perspective ș� i
experienț�e.
Poate părinț�ii tăi au fost niș� te exemple proaste sau ț�i-a lipsit
un mentor adevărat. Î�nsă, dacă vrem, putem avea lesne acces
la î�nț�elepciunea celor care au trăit î�naintea noastră – a celor
cu care aspirăm să semănăm.
Nu numai că suntem datori faț�ă de noi î�nș� ine să căutăm
această î�nț�elepciune greu dobândită, dar suntem datori ș� i
faț�ă de cei care ș� i-au dedicat timpul consemnării experienț�e-
lor lor, pentru a duce mai departe tradiț�iile ș� i a le urma exem-
plul – pentru a fi copiii promiț�ători ai acestor părinț�i nobili.
8 iunie
CĂRĂMIDĂ CU CĂRĂMIDĂ,
ORICÂT DE PLICTISITOR AR FI
„Viaț�a trebuie rânduită faptă cu faptă ș� i dacă, atât cât este

cu putinț�ă, fiecare este potrivită cu menirea ei, să-ț�i fie
de ajuns. Ș� i nimeni nu poate să te î�mpiedice ca fiecare
faptă a ta să fie corespunzătoare menirii ei. Dar vei zice:
se poate ivi vreo piedică din afară. Î�n calea unei fapte
săvârș� ite cu respectarea dreptăț�ii, cu moderaț�ie ș� i pru-
denț�ă, nicicând nu se poate ivi vreo piedică. Este posibil
î�nsă ca, î�n acelaș� i chip, să fie frânată o altă activitate.
Dar dacă rabzi obstacolul cu mulț�umire, dacă, plin de
î�nț�elepciune, cu dăruire, î�ț�i călăuzeș� ti efortul numai spre
ceea ce este î�ngăduit, î�n locul celei zădărnicite de piedi-
ca ivită, ț�i se va oferi prilejul altei activităț�i, î�n deplină
rânduială cu rânduiala despre care este vorba.”
S portivii de elită din colegiile ș� i cluburile profesioniste res-

pectă din ce î�n ce mai mult o filosofie cunoscută sub numele
de „Procesul”. A fost concepută de antrenorul Universităț�ii
din Alabama, Nick Saban, care ș� i-a î�nvăț�at jucătorii să ignore
imaginea de ansamblu – meciurile importante, câș� tigarea
campionatului, avansul enorm al adversarului – ș� i să se con-
centreze, î�n schimb, pe î�ndeplinirea cu succes a celor mai mă-
runte sarcini – să se antreneze din toate puterile, să finalizeze
o anumită schemă de joc, să profite de pe urma singurei situ-
aț�ii î�n care deț�in posesia mingii. Un sezon durează luni de
zile, un meci câteva ore, egalarea s-ar putea să fie la patru
goluri distanț�ă, dar o fază durează doar câteva secunde. Iar
meciurile ș� i sezoanele sunt alcătuite din secunde.
202 IUNIE
Dacă o echipă respectă Procesul, de obicei, câș� tigă. Depă-

ș� eș� te obstacolele ș� i, î�n cele din urmă, î�ș�i croieș� te drum spre
vârful ierarhiei, fără să se fi concentrat pe obstacole. Dacă ur-
mezi Procesul î�n viaț�a ta – reunind acț�iunile corespunzătoare
î�n ordinea corectă, una după alta – ș� i tu vei avea succes. Ș� i nu
doar atât, vei fi mai bine pregătit să faci faț�ă obstacolelor pe
parcurs. Vei fi prea ocupat să pui un picior î�naintea celuilalt,
ca să observi măcar că există obstacole.
9 iunie
REZOLVĂ DIN TIMP PROBLEMELE
„Nu există niciun viciu de care să nu ne putem apăra,

niciunul care să nu fie, la î�nceput, umil ș� i uș� or de con-
tracarat – dar, după asta, problema se răspândeș� te pe
scară largă. Dacă î�i permiț� i s-o ia din loc, nu vei mai
reuș� i să-l opreș� ti. Toate emoț�iile sunt mai î�ntâi firave.
Apoi, se î�nsufleț�esc ș� i prind forț�ă din mers – este mai
uș� or să le domoleș� ti decât să le schimbi.”
„R âurile”, ne aminteș� te Publilius Syrus î�ntr-o epigramă,

„sunt mai uș� or de traversat la izvoare”. La acest lucru
se referă ș� i Seneca. Apele î�nvolburate ș� i curenț�ii fatali ai rele-
lor năravuri, proastei discipline, haosului ș� i disfuncț�ionalităț�ii
– cândva, au fost doar un firicel subț�ire de apă. Cândva, au
fost doar un lac sau un iaz liniș� tit sau un izvor subteran care
clipocea.
Ce preferi: să riș� ti să te î�neci peste câteva săptămâni sau
să traversezi acum, când e î�ncă uș� or? Tu decizi.
204 IUNIE
10 iunie
POȚI REUȘI
„Dacă ceva pare greu de realizat pentru tine, să nu so-

coteș� ti că este cu neputinț�ă oricărui om; dar dacă ceva
este posibil omului î�n general ș� i potrivit naturii sale,
consideră că acest lucru poate fi î�nț�eles ș� i făcut ș� i de
către tine.”
E xistă două feluri de oameni pe lumea asta. Primul se uită la

alț�ii care au realizat anumite lucruri ș� i se î�ntreabă: De ce ei?
De ce nu eu? Al doilea se uită la aceiaș� i oameni ș� i se gândeș� te:
Dacă ei pot, eu de ce n-aș fi în stare?
Prima situaț�ie este un caz de invidie ș� i de joc cu sumă nulă
(dacă tu câș� tigi, eu pierd). Cealaltă persoană vede î�n succesul
celorlalț�i o sursă de inspiraț�ie ș� i este un joc cu sumă non-
zero* (există destul pentru toată lumea). Ce fel de atitudine
vei adopta de acum î�nainte? Care te va conduce la amărăciu-
ne ș� i disperare?
Cine alegi să fii?
* În teoria jocurilor, un joc cu sumă zero sau nulă descrie o situație

în care câștigul sau pierderea unui participant este perfect echilibrată
de pierderea sau câștigul de valoare egală al unui alt participant. În
schimb, situațiile în care participanții pot câștiga sau pierde împreună
sunt denumite jocuri cu sumă non-zero. (n.tr.)
11 iunie
NU AGRAVA SITUAȚIA
„Trebuie să î�nț�elegi că mâniile ș� i mâhnirile provocate

de aceste acț�iuni stârnesc î�n noi tulburări mai grele
chiar decât acț�iunile care irită sau î�ntristează.”
P rima regulă a gropilor, spune dictonul, este: „dacă eș� ti î�n-

tr-o groapă, nu mai săpa”. Aceasta este vorba de duh cel
mai des î�ncălcată din î�ntreaga lume. Fiindcă, atunci când ni se
î�ntâmplă ceva, ne merge prost ori suferim vreun neajuns, ma-
joritatea dintre noi agravăm situaț�ia – mai î�ntâi, î�nfuriindu-ne
sau ofensându-ne, apoi, agitându-ne de colo-colo fără să avem
perspectiva unui plan.
Astăzi, asumă-ț�i sarcina cea mai simplă ș� i mai uș� or de î�n-
deplinit: nu agrava situaț�ia. Indiferent de ce s-ar î�ntâmpla, nu
mai adăuga la această ecuaț�ie ș� i furia ta sau emoț�iile negative.
Nu reacț�iona doar de dragul de-a o face. Lasă lucrurile aș� a
cum sunt. Nu mai săpa. Apoi planifică-ț�i ieș� irea din groapă.
206 IUNIE
12 iunie
O MINTE ANTRENATĂ ESTE MAI BUNĂ

DECÂT ORICE SCENARIU
„Trebuie să î�nț�elegi, aș� adar, cât e de ridicol să spui: «Zi-mi

ce să fac!» Ce sfat aș� putea să-ț�i dau? Nu! O rugăminte
infinit mai potrivită este: «Antrenează-mi mintea să se
adapteze oricărei î�mprejurări»... Î�n acest fel, dacă î�m-
prejurările te abat de la scenariul stabilit… nu vei căuta
cu disperare un nou î�ndemn.”
– Epictet, Diatribe, 2.2.20b-1; 24b-25a
A r fi bine să existe cineva care să ne arate ce să facem î�n

fiecare situaț�ie. Ș� i, î�ntr-adevăr, asta facem mare parte din
viaț�ă: ne pregătim pentru una, studiem pentru alta. Ne cru-
ț�ăm forț�ele sau aș� teptăm un eveniment arbitrar din viitor. Dar
planurile, după cum remarca fostul boxer Mike Tyson, rezistă
doar până primeș� ti un pumn î�n faț�ă.
Stoicii nu caută să găsească răspuns la toate î�ntrebările
sau un plan pentru fiecare situaț�ie. Cu toate acestea, nu-ș� i fac
griji. De ce? Pentru că au î�ncredere că se vor putea adapta ș� i
schimba î�n funcț�ie de î�mprejurări. Î�n loc să caute î�ndrumare,
î�ș�i cultivă aptitudinile cum ar fi creativitatea, independenț�a,
î�ncrederea î�n sine, ingeniozitatea ș� i capacitatea de a rezolva
problemele. Î�n acest fel, sunt rezistenț�i, nu rigizi. Ș� i noi putem
face la fel.
Astăzi, ne vom concentra pe strategie, nu pe tactică. Ne
vom reaminti că este de preferat să î�nveț�i să faci ceva decât să
primești de-a gata, să fii flexibil î�n loc să respecț�i cu stricteț�e
scenariul.
13 iunie
VIAȚA ESTE UN CÂMP DE LUPTĂ
„Nu ș� tii că viaț�a este asemenea unei campanii militare?

Unul trebuie să stea de veghe, altul să plece î�n recu-
noaș� tere, altul să fie pe linia frontului… La fel ș� i pentru
noi – viaț�a fiecărei persoane este ca o bătălie, una lungă
ș� i variată. Trebuie să stai de veghe ca un soldat ș� i să faci
tot ce ț�i se ordonă… Ai primit un post cheie, nu unul umil, ș� i
nu pentru o perioadă scurtă, ci pentru o viaț�ă î�ntreagă.”
S criitorul Robert Greene foloseș� te deseori fraza: „Î�n viaț�ă,

ca la război”. Este un aforism demn de ț�inut minte, pentru
că viaț�a este o bătălie, atât la propriu, cât ș� i la figurat. Ca spe-
cie, luptăm pentru supravieț�uire pe o planetă indiferentă la
reuș� ita noastră î�n această privinț�ă. Ca indivizi, luptăm pentru
supravieț�uire printre alte specii a căror populaț�ie este de or-
dinul miliardelor. Chiar ș� i î�n organismul nostru se dau bătălii
î�ntre diferite specii de bacterii. Vivere est militare. (A trăi î�n-
seamnă a lupta.)
Astăzi, vei lupta pentru atingerea scopului tău, vei lupta
î�mpotriva impulsurilor, vei lupta să fii persoana care vrei să
devii. Aș� adar, care sunt atributele necesare pentru a câș� tiga
aceste numeroase bătălii?
• Disciplină
• Tărie de caracter
• Curaj
• Limpezime î�n gândire
• Altruism
• Sacrificiu
208 IUNIE
Ș� i care sunt atributele care duc la pierderea bătăliilor?
• Laș� itate
• Nechibzuinț�ă
• Dezorganizare
• Exces de î�ncredere
• Neputinț�ă
• Egoism
La fel ca la război, aceste atribute contează î�n viaț�a de zi

cu zi.
14 iunie
ÎNCEARCĂ TOARTA CEALALTĂ
„Orice lucru are două toarte: de una poț�i să-l ridici; de

alta, nu. Ț� i-a făcut fratele tău vreun rău? Nu apuca nu-
mai de răul făcut, căci ai prins chestiunea de toarta cea
rea. Apuc-o mai bine de toarta cealaltă: ț�i-e frate ș� i ai
crescut cu dânsul î�mpreună. Ș� i atunci ai dat de toarta
dreaptă.”
C elebrul jurnalist William Seabrook suferea atât de grav de

alcoolism î�ncât s-a internat î�n 1933 î�ntr-un azil de nebuni,
care era, î�n acele timpuri, singurul loc î�n care se putea trata
de dependenț�ă. Î�n Asylum (Azilul), autobiografia sa, vorbeș� te
despre lupta dusă pentru a-ș� i schimba viaț�a î�n acea instituț�ie.
La î�nceput, ș� i-a păstrat modul de gândire caracteristic alcoo-
licilor – ș� i, ca urmare, era un intrus, care intra mereu î�n bu-
cluc ș� i se răzvrătea î�mpotriva personalului. Nu a î�nregistrat
aproape niciun progres ș� i a fost cât pe ce să fie dat afară.
Apoi, î�ntr-o zi, a dat chiar peste acest citat din Epictet –
despre cum toate lucrurile au două toarte. „Am apucat situa-
ț�ia de cealaltă toartă”, ș� i-a amintit el ulterior, „ș� i am mers mai
departe”. A î�nceput chiar să se simtă bine acolo. S-a concen-
trat pe recuperare cu un entuziasm real. „Am descoperit
brusc cât de minunat, de straniu ș� i de frumos este să fii treaz…
Ca ș� i cum de pe toate lucrurile ar fi fost î�ndepărtat un văl, un
praf, o peliculă, atât vizual, cât ș� i auditiv.” Este o experienț�ă
î�mpărtăș� ită de numeroș� i dependenț�i, care î�ncetează, î�n sfârș� it,
să facă lucrurile de capul lor ș� i se deschid spre perspectivele,
cunoș� tinț�ele ș� i î�nvăț�ăturile celor care au trăit î�naintea lor.
210 IUNIE
Nu-ț�i pot promite că î�ncercând să faci astfel lucrurile – să

prinzi de cealaltă toartă – vei obț�ine ș� i tu rezultate importan-
te. Dar de ce ai vrea să apuci î�n continuare de toarta care nu a
funcț�ionat?
15 iunie
OBȚII MAI MULTE ASCULTÂND DECÂT VORBIND
„Unui tinerel care vorbea lucruri neserioase, Zenon i-a

spus: «Motivul pentru care avem două urechi ș� i o sin-
gură gură este ca să ascultăm mai mult ș� i să vorbim mai
puț�in».”
C um se face că î�nț� elepț� ii au atât de puț� ine probleme î�n

comparaț�ie cu cei mai mulț�i dintre noi? Există câteva ex-
plicaț�ii simple.
Î�n primul rând, persoanele î�nț�elepte î�ș�i controlează aș� -
teptările cât mai mult posibil. Rareori se aș� teaptă la ceva care
nu este posibil de la bun î�nceput.
Î�n al doilea rând, î�nț�elepț�ii iau î�ntotdeauna î�n calcul ș� i
cea mai bună, ș� i cea mai proastă variantă. Nu se gândesc doar
la ceea ce ș� i-ar dori să se î�ntâmple, ci ș� i la ceea ce se poate
î�ntâmpla, la modul cât mai realist, î�n cazul î�n care situaț�ia ar
suferi o turnură bruscă.
Î�n al treilea rând, acț�ionează cu o clauză inversă – ceea ce
î�nseamnă nu doar că iau î�n calcul ce ar putea decurge prost,
ci sunt ș� i pregătiț�i ca acest lucru să fie exact ceea ce î�ș�i doreau
să se î�ntâmple. Este un prilej de manifestare a măiestriei ș� i
virtuț�ii.
Iar dacă î�l urmezi astăzi, vei descoperi la rândul tău că
nimic nu te poate lua prin surprindere sau nu se poate î�ntâm-
pla contrar aș� teptărilor tale.
212 IUNIE
16 iunie
NU E O RUȘINE SĂ CERI AJUTORUL
„Nu te ruș� ina că ț�i se oferă ajutorul. Căci ț�i s-a hotărât
să faci ce ț�i-a fost î�ncredinț�at, asemenea unui soldat la
asedierea zidurilor unei cetăț�i. Ce-ai face, spre exem-
plu, dacă, fiind ș� chiop, n-ai putea să urci pe metereze,
dar î�mpreună cu altul ai putea s-o faci?”
N imeni nu spune că te-ai născut cu toate instrumentele

necesare pentru rezolvarea fiecărei probleme cu care te
vei confrunta î�n viaț�ă. De fapt, un nou-născut este complet
neajutorat. Cineva te-a ajutat î�n acele momente ș� i ai ajuns la
concluzia că poț�i cere ajutorul. Aș� a ai aflat că eș� ti iubit.
Ei bine, eș� ti iubit î�n continuare. Poț�i solicita ajutorul ori-
cui. Nu trebuie să faci totul de unul singur.
Dacă ai nevoie de sprijin, prietene, trebuie doar să-l ceri.
17 iunie
OFENSIVĂ SAU DEFENSIVĂ?
„Soarta nu are braț�ele lungi, aș� a cum am crede: î�i prin-

de numai pe cei care se agaț�ă de ea. Ș� i atunci, să ne
î�ndepărtăm de ea cât de mult.”
M achiavelli, care se pare că î�l admira pe Seneca, scrie î�n

Prințul că „averea este o femeie ș� i trebuie, ca s-o păstrezi,
s-o baț�i ș� i să te lupț�i cu ea”. Chiar ș� i pentru secolul al XVI-lea
această imagine este î�ngrozitoare. Î�nsă, pentru un conducător
nemilos ș� i infinit de ambiț�ios, este ceva obiș� nuit. La aseme-
nea stil de viaț�ă josnic tânjeș� ti?
Hai să comparăm această viziune cu cea a lui Seneca. El
nu doar spune că eș� ti mai vulnerabil î�n faț�a averii cu cât te
agăț�i mai mult de ea, ci ne aminteș� te totodată că cea mai bună
cale de apărare este „zidul impenetrabil” al filosofiei. Filosofia,
spune el, ne ajută să î�mblânzim „frenezia nebună a lăcomiei
noastre ș� i ne liniș� teș� te furia temerilor”.
Î�n sport sau î�n război, metafora aici ar fi alegerea î�ntre o
strategie ofensivă, nesfârș� ită ș� i epuizantă, ș� i una defensivă,
rezistentă ș� i flexibilă. Pe care o alegi? Ce fel de persoană eș� ti?
Doar tu poț�i răspunde la această î�ntrebare. Î�nsă ar fi o
neglijenț�ă din partea ta să nu iei î�n considerare scopul final al
celor mai mulț�i prinț�i din cartea lui Machiavelli – ș� i felul î�n
care foarte puț�ini dintre ei au murit î�n patul lor, î�nconjuraț�i
de cei dragi.
214 IUNIE
18 iunie
PREGĂTIT ȘI ACTIV
„Soarta să ne găsească pregătiț�i ș� i harnici. Este măreț�

spiritul care se lasă î�n voia sorț�ii: este î�nsă mărunt ș� i
umil dacă se luptă cu ea ș� i priveș� te cu dispreț� rânduiala
universului, preferând să-i î�ndrepte pe zei, nu pe sine.”
O rice s-ar î�ntâmpla astăzi, hai să fim pregătiț�i ș� i activi: gata

pentru probleme, gata pentru dificultăț�i, gata să avem
de-a face cu oameni care se comportă î�n mod dezamăgitor
sau derutant, gata să acceptăm ș� i să facem lucrurile să meargă.
Hai să nu ne dorim să dăm timpul î�napoi sau să recreăm uni-
versul după preferinț�ele noastre. Fiindcă ar fi mult mai bine
ș� i mai uș� or să ne recreăm pe noi î�nș� ine.
19 iunie
RĂMÂI CONCENTRAT PE PREZENT
„Să nu te zbuciumi î�ncercând să-ț�i reprezinț�i î�n ansam-

blu î�ntreaga-ț�i viaț�ă. Nu te chinui să măsori cu gândul,
fie ca aspect, fie ca număr, toate î�ncercările care presu-
pui că ț�i se pot î�ntâmpla. Ci, cu privire la fiecare dintre
cele prezentate, î�ntreabă-te cu cât mai multă obiectivita-
te: oare ce este greu de î�ndurat î�n această î�ncercare?”
C ând priveș� ti î�n urmă la o parte din cele mai impresionante,

ba chiar î�nfricoș� ătoare, lucruri pe care le-ai făcut sau î�n-
durat vreodată, cum crezi că au fost posibile? Cum de ai izbutit
să răzbeș� ti prin pericole sau î�n ciuda sorț�ilor potrivnici? După
cum spune Marc Aureliu, erai prea ocupat cu detaliile ca să
laș� i î�ntreaga situaț�ie să te strivească. De fapt, probabil nici nu
te-ai gândit atunci la asta.
Un personaj din romanul lui Chuck Palahniuk Lullaby (Cântec
de leagăn)* spune: „Secretul ignorării peisajului de ansamblu este
să priveș� ti totul de foarte aproape.” Câteodată, e important să î�nț�e-
legem tabloul general, iar stoicii ne-au ajutat ș� i altă dată î�n această
privinț�ă. De multe ori î�nsă, este contraproductiv ș� i copleș� itor să ne
gândim la tot ce ni se aș� terne dinainte. Aș� adar, concentrându-ne
exclusiv pe prezent, vom reuș� i să evităm sau să eliminăm din per-
spectiva noastră acele gânduri intimidante sau negative.
Un echilibrist pe o sârmă î�ngustă î�ncearcă să nu se gân-
dească cât de sus se află. O echipă neî�nvinsă î�ncearcă să nu se
gândească la ș� irul perfect de victorii. La fel ca noi, este de pre-
ferat să pună un picior î�naintea celuilalt ș� i să considere că
orice altceva le este străin.
* Volum apărut cu acest titlu la Editura Polirom, traducere de Radu
Gîrmacea, Iași, 2007. (n.tr.)
216 IUNIE
20 iunie
CALMUL ESTE MOLIPSITOR
„Ca urmare, ceea ce se va spune sau se va gândi despre

tine, ori ceea ce se va î�ntreprinde î�mpotriva ta, nu va
putea nici măcar pătrunde î�n gândirea ta, deoarece nu
te vei mulț�umi cu aceste două lucruri: să î�ndeplineș� ti î�n
spiritul dreptăț�ii toate acț�iunile tale prezente ș� i să iu-
beș� ti ceea ce î�ț�i este hărăzit î�n clipa de faț�ă din urzelile
destinului.”
E xistă o maximă a trupelor de elită ale Marinei americane,

transmisă de la ofiț�er la ofiț�er, de la om la om. Î�n mijlocul
haosului, ba chiar î�n negura războiului, sfatul lor î�ncercat î�n
luptă este următorul: „Calmul este molipsitor”.
Mai ales atunci când calmul este transmis de la un om cu
funcț�ie de conducere. Dacă oamenii î�ncep să-ș� i piardă capul,
dacă echipa nu ș� tie cum să acț�ioneze, atunci datoria liderului
este să facă un singur lucru: să insufle calmul – nu prin forț�ă,
ci prin exemplu.
Aș� a trebuie să devii, indiferent de domeniul î�n care lu-
crezi: o persoană nonș� alantă, relaxată î�n orice situaț�ie, care le
spune celorlalț� i să respire adânc ș� i să nu-ș� i facă griji. Pen-
tru că eș� ti stăpân pe situaț�ie. Nu fi un agitator, un paranoic,
un speriat sau un iraț�ional. Fii personificarea calmului, nu a
vulnerabilităț�ii.
Se vor molipsi ș� i alț�ii de la tine.
21 iunie
FĂ O PLIMBARE
„Trebuie să facem plimbări afară, ca mintea să se î�ntă-

rească ș� i să se refacă î�n aer liber, respirând din plin.”
Î ntr-un oraș� notoriu pentru gălăgia lui precum Roma, era

imposibil să te bucuri de puț�ină liniș� te ș� i pace. Zgomotele
căruț�elor, strigătele negustorilor, izbiturile de ciocan ale fie-
rarilor umpleau străzile cu o intensitate pătrunzătoare (ca să
nu mai vorbim de mirosurile râncede ale unui oraș� cu proble-
me de canalizare ș� i salubritate). Aș� a că filosofii ieș� eau des la
plimbare – ca să ajungă unde-ș� i doreau, să-ș� i limpezească
mintea, să ia o gură de aer.
De-a lungul veacurilor, filosofii, scriitorii, poeț�ii ș� i gândi-
torii au descoperit că mersul pe jos oferă ș� i un alt beneficiu –
timp ș� i spaț�iu pentru a lucra mai bine. După cum avea să spună
mai târziu Nietzsche: „Doar ideile dobândite î�n urma unei
plimbări au o valoare.”
Astăzi, fă î�n aș� a fel î�ncât să ieș� i la plimbare. Iar, pe viitor,
când eș� ti stresat sau copleș� it, fă o plimbare. Când ai o proble-
mă grea de rezolvat sau o decizie de luat, fă o plimbare. Când
vrei să fii creativ, fă o plimbare. Când simț�i nevoia de aer curat,
fă o plimbare. Când ai de dat un telefon, fă o plimbare. Când
trebuie să faci puț�ină miș� care, fă o plimbare. Când ai o î�ntâlnire
sau un prieten î�n vizită, faceț�i o plimbare î�mpreună.
Hrăneș� te-ț�i mintea ș� i rezolvă-ț�i problemele din mers.
218 IUNIE
22 iunie
DEFINIȚIA NEBUNIEI
„Dacă eș� ti î�nfrânt o dată ș� i î�ț�i spui că vei izbândi, dar

continui să te comporț�i ca mai î�nainte, să ș� tii că, î�n cele
din urmă, vei ajunge atât de bolnav ș� i de slăbit î�ncât
nici măcar nu-ț�i vei remarca greș� eala ș� i vei î�ncepe să-ț�i
justifici comportamentul.”
S e spune că definiț�ia nebuniei este să î�ncerci să faci la ne-

sfârș� it acelaș� i lucru ș� i să te aș� tepț�i la alt rezultat. Cu toate
astea, exact aș� a procedează majoritatea oamenilor. Î�ș�i spun
singuri: Astăzi nu mă mai enervez. Astăzi nu mă mai ghiftu-
iesc. Dar, de fapt, nu fac nimic diferit. Repetă aceeaș� i rutină ș� i
speră că de data asta va funcț�iona. Speranț�a nu este o strategie!
Eș� ecul este o parte a vieț�ii asupra căreia deț�inem foarte
puț�in control. Pe de altă parte, î�nvăț�area din greș� eli este fa-
cultativă. Trebuie să alegem să î�nvăț�ăm. Trebuie să optăm
conș� tient să facem diferit lucrurile – să le ajustăm ș� i să le
schimbăm până obț�inem rezultatele dorite. E greu î�nsă.
Pe când repetarea aceluiaș� i tipar neproductiv este simplă.
Nu solicită niciun fel de gândire sau efort suplimentar, motiv
pentru care majoritatea oamenilor procedează aș� a.
23 iunie
CALEA ÎNTORTOCHEATĂ
„Toate lucrurile acelea la care vrei să ajungi pe o cale

î�ntortocheată le poț�i avea acum, dacă nu ț�i le refuzi.”
Î ntreabă-i pe oameni care este scopul eforturilor lor ș� i ma-

joritatea î�ț�i vor răspunde: „Î�ncerc să devin [completează tu
profesia]”. Ori î�ț�i vor spune că î�ncearcă să obț�ină numirea î�n
vreun comitet sau î�ntr-o poziț� ie de prestigiu, să devină mi-
lionari, să-i descopere cineva, să ajungă celebri etc. Acum,
î�ntreabă-i altceva, cum ar fi: „De ce faci asta?” sau „Cum speri
că vor arăta lucrurile după ce obț�ii asta?” ș� i vei descoperi că,
î�n esenț�ă, oamenii î�ș�i doresc libertate, fericire ș� i respectul
semenilor.
Stoicii privesc toate astea ș� i dau din cap când văd efortul
imens ș� i costul investit î�n urmărirea unor scopuri simple ș� i
uș� or de obț�inut. Este ca ș� i cum am alege să petrecem ani de
zile construind o maș� inărie complicată Rube Goldberg*, î�n loc
să î�ntindem mâna ș� i să luăm ce ne trebuie. Este ca ș� i cum am
căuta ochelarii de soare peste tot, iar apoi ne dăm seama că î�i
aveam pe frunte de la bun î�nceput.
Libertatea? Simplu. Depinde de alegerile tale.
Fericirea? Simplu. Depinde de alegerile tale.
Respectul semenilor tăi? Ș� i acesta ț�ine de alegerile pe care
le faci.
Ș� i toate acestea sunt chiar î�n faț�a ta. Nu este nevoie să
baț�i drum lung pentru a ajunge acolo.
* O mașinărie denumită după inventatorul său, Reuben Garrett Lucius

Goldberg (1883–1970), care execută sarcini foarte simple printr-o suc-
cesiune de acțiuni foarte complexe. (n.tr.)
220 IUNIE
24 iunie
PERSOANELE CU ADEVĂRAT EDUCATE

NU SUNT PUSE PE HARȚĂ
„O persoană bună ș� i frumoasă nu se ceartă cu nimeni ș� i,

pe cât î�i stă î�n putere, nici nu le î�ngăduie altora să se
certe… acesta este scopul educaț�iei – să î�nveț�i unde să-ț�i
bagi nasul ș� i unde nu. Dacă o persoană se poartă astfel,
unde ar mai putea fi loc de ceartă?”
– Epictet, Diatribe, 4.5.1; 7b-8a
D upă cum se ș� tie, Socrate s-a dus î�n Atena, i-a abordat pe
oamenii cu care nu era nicidecum de acord ș� i s-a angajat
î�n lungi discuț�ii cu ei. Î�n aceste dialoguri – sau, mai bine zis, î�n
relatările despre ele – există multe exemple de parteneri de
conversaț�ie pe care î�ntrebările lui numeroase î�i exasperează,
î�i supără ori î�i scot din sărite. Î�ntr-adevăr, atenienii s-au î�nfu-
riat î�n cele din urmă pe Socrate ș� i l-au condamnat la moarte.
Dar se pare că Socrate nu s-a î�nfuriat pe ei niciodată. Chiar
ș� i î�n chestiuni de viaț�ă ș� i de moarte, ș� i-a păstrat calmul. Era mult
mai interesat de opinia celorlalț�i decât să se facă auzit – aș� a
cum ț�inem cei mai mulț�i dintre noi – ș� i să câș� tige disputa.
Data viitoare când te confrunț�i cu o disensiune î�n ce priveș� -
te politica sau o dispută personală, pune-ț�i î�ntrebarea: Există
vreun motiv pentru care m-aș certa din cauza asta? Oare cear-
ta rezolvă ceva? Oare o persoană cu adevărat î�nț�eleaptă sau
educată s-ar pune pe harț�ă, aș� a cum ai î�nclina să faci iniț�ial?
Ori ar respira adânc, s-ar relaxa ș� i ar rezista tentaț�iei de a in-
tra î�n conflict? Gândeș� te-te numai câte ai putea realiza – ș� i cât
de bine te-ai simț�i – dacă ai putea să-ț�i î�nfrângi tendinț�a de a
lupta ș� i de a cuceri fiecare redută neî�nsemnată.
25 iunie
ÎNȚELEPTUL NU ARE „PROBLEME”
„Acesta este motivul pentru care spunem că î�nț�eleptului

nu i se poate î�ntâmpla nimic î�mpotriva aș� teptărilor.”
P oetul Hesiod spunea că „cea mai de preț� comoară este o

limbă moderată”. Robert Greene o consideră o lege a pute-
rii: spune î�ntotdeauna mai puț�in decât este nevoie.
Vorbim fiindcă considerăm că uș� urează situaț�ia, î�n timp
ce, î�n realitate, o î�nrăutăț�eș� te. Când partenerul de viaț�ă î�ș�i varsă
năduful, simț�im nevoia să-i spunem ce să facă. De fapt, nu-ș� i
doreș� te decât să î�l ascultăm. Ș� i î�n alte situaț�ii, oamenii î�ncear-
că să ne ofere părerea sau perspectiva lor, dar î�ncercăm să
scăpăm de problemă prin vorbe – ș� i nu facem decât s-o
î�nrăutăț�im.
Aș� a că astăzi, alegi să fii parte din problemă sau din solu-
ț�ie? Vrei să asculț�i vorbele de duh ale lumii sau să te î�nconjori
de ș� i mai mult zgomot?
222 IUNIE
26 iunie
ÎNCEARCĂ CONTRARIUL
„Ce sprijin putem găsi î�n lupta î�mpotriva obiș� nuinț�ei?

Î�ncearcă contrariul!”
V iktor Frankl, strălucitul psiholog ș� i supravieț�uitor al Ho-

locaustului, î�ș�i vindeca pacienț�ii care sufereau de fobii
sau de obiceiuri nevrotice cu ajutorul unei metode pe care el
o numea „intenț�ie paradoxală”. Să zicem că un pacient nu poate
dormi. Terapia standard ar presupune o metodă evidentă,
cum ar fi tehnici de relaxare. Î�n schimb, Frankl î�ș�i î�ncuraja
pacienț�ii să î�ncerce să nu adoarmă. El a descoperit că devie-
rea concentrării de la problemă î�ndepărta atenț�ia obsesivă a
pacientului de la ea ș� i î�i permitea, î�n cele din urmă, să adoarmă
normal.
Fanii serialului TV Seinfeld î�ș�i amintesc probabil un episod
intitulat „The Opposite” („Opusul”), î�n care George Costanza
î�ș�i î�mbunătăț�eș� te viaț�a ca prin farmec făcând exact contrariul
a ceea ce ar fi făcut î�n mod normal. „Dacă fiecare instinct pe
care î�l ai este greș� it”, î�i spune Jerry, „atunci contrariul ar trebui
să fie corect.” Contextul mai larg este că, uneori, instinctele
sau obiceiurile noastre se blochează î�ntr-un tipar negativ,
care ne î�ndepărtează tot mai mult de firea noastră naturală ș� i
sănătoasă.
Acum nu trebuie să arunci pe fereastră toate lucrurile din
viaț�a ta – unele funcț�ionează (doar citeș� ti această carte!). Dar
dacă ai î�ncerca să faci contrariul? Dacă ai sparge tiparele?
27 iunie
CARACTERUL UNUI OM SE VEDE LA GREU
„Spune-mi, o, soț�ul meu, ce-ajută

S-aț�âț�i prin aer răul? Socot regească faptă
Să-nfrunț�i năpăstuirea: cu cât e mai incertă
Ș� i starea ș� i povara puterii ce se surpă
Cu-atât să stai mai vajnic ș� i cu un pas mai sigur.
Nu-i faptă bărbătească să-ntorci Fortunei chipu-ț�i.”
– Seneca, Oedip, 80
Î n calitate de director executiv al companiei Charles Schwab,

Walt Bettinger angajează sute de oameni î�n fiecare an ș� i
intervievează alte câteva sute. Putem afirma, fără teama de a
greș� i, că de-a lungul vieț�ii sale a cunoscut ș� i succese, ș� i eș� e-
curi, ș� i surprize î�n privinț�a oamenilor pe care i-a luat î�n echi-
pă. Î�nsă ia î�n calcul o tehnică pe care o folosea când a mai
î�naintat î�n vârstă: invita candidatul la micul dejun ș� i ruga
administratorul restaurantului să-i greș� ească intenț�ionat
comanda.
Î�i testează astfel reacț�ia. Se enervează? Se poartă grosolan?
Lasă un lucru atât de neî�nsemnat să-i strice î�ntâlnirea, sau
reacț�ionează la acest mic inconvenient cu graț�ie ș� i bunătate?
Felul î�n care reacț�ionezi la un necaz minor poate părea
nesemnificativ, dar, î�n realitate, dezvăluie totul.
224 IUNIE
28 iunie
NU E CAZUL SĂ TE AUTOFLAGELEZI
„Filosofia cere cumpătare, nu caznă, iar cumpătarea nu

e musai să fie neplăcută la vedere.”
C ugetările lui Marc Aureliu sunt foarte autocritice, la fel ș� i

scrierile altor stoici. Este important să reț�inem totuș� i că
nu merg mai departe de atât. Nu există autoflagelări, peniten-
ț�e, probleme de respect de sine datorate sentimentului de
vină ș� i de ostilitate la adresa propriei persoane. Nu-i vei auzi
niciodată spunând despre ei î�nș� iș� i că sunt niș� te oameni de
nimic, nici nu-i vei vedea î�nfometându-se ori tăindu-se cu cu-
ț�itul ca pedeapsă. Autocritica lor este constructivă.
A-ț�i pune cenuș� ă-n cap, a te supune lipsurilor nejustificate,
a te pedepsi singur – î�nseamnă să te autoflagelezi, nu să
progresezi.
Nu e cazul să fii prea dur cu tine î�nsuț�i. Stabileș� te-ț�i stan-
darde î�nalte, dar nu imposibile. Ș� i iartă-te atunci când greș� eș� ti.
29 iunie
FĂRĂ SCUZE
„Ai posibilitatea să-ț�i supui pofta măruntă de faimă, dar

mai ales trebuie să nu te mânii î�mpotriva celor lipsiț�i
de bun simț� ș� i nici î�mpotriva celor nerecunoscători, ba
chiar mai mult, să-i iei pe toț�i aceș� tia î�n grija ta.”
„A ș� a m-am născut.” „N-am î�nvăț�at nimic altceva.” „Părinț�ii

mei au fost un exemplu groaznic.” „Toată lumea face la
fel.” Ce sunt astea? Scuze prin care oamenii justifică de ce nu
se schimbă, î�n loc să se străduiască să devină mai buni.
Desigur, ai putea î�ncerca să-ț�i stăvileș� ti aroganț�a, să-ț�i
stăpâneș� ti furia ș� i să devii o persoană amabilă. Alț�ii cum crezi
că reuș� esc? Cu siguranț�ă n-au avut părinț�i perfecț�i ș� i nici n-au
ieș� it din pântece lipsiț�i de ego sau imuni la tentaț�ii. Au depus
efort. Ș� i-au făcut din asta o prioritate. Au rezolvat-o aș� a cum
ar face cu orice altă problemă: dedicându-se găsirii unei solu-
ț�ii, făcând progrese treptate, până au izbutit.
Au devenit ceea ce sunt. La fel ș� i tu poț�i reuș� i.
226 IUNIE
30 iunie
OBSTACOLUL ESTE CALEA
„Activităț�ile mele exterioare ar putea să fie î�mpiedicate

de către unii; ei î�nsă nu pot să devină o frână a porniri-
lor ș� i dispoziț�iilor mele interioare datorită puterii su-
fletului de a se determina ș� i de a-ș� i schimba orientarea.
Căci inteligenț�a î�ntoarce ș� i schimbă orice obstacol al
acț�iunii î�ntr-un principiu folositor ș� i ceea ce fusese un
obstacol pentru acț�iune devine mijloc de sprijin al ace-
lei acț�iuni. Iar ceea ce fusese o piedică î�n calea omului
devine un nou punct de plecare pentru continuarea
drumului său.”
A stăzi se vor î�ntâmpla unele lucruri contrar planurilor tale.

Dacă nu astăzi, atunci cu siguranț�ă mâine. Din cauza aces-
tor obstacole, nu vei putea să faci ce ț�i-ai planificat. Acest lu-
cru nu este atât de rău pe cât pare, pentru că mintea este
infinit de elastică ș� i adaptabilă. Deț�ii puterea de a te folosi de
exerciț�iul stoic al răsturnării obstacolelor, care î�nseamnă să
iei o î�mprejurare negativă ș� i să o transformi î�n ocazia de a
practica fără să vrei o virtute sau o formă de măiestrie.
Dacă ceva te î�mpiedică să ajungi la timp la destinaț�ie,
atunci ai ocazia să exersezi răbdarea.
Dacă un angajat face o greș� eală costisitoare, atunci ai
ocazia să-l î�nveț�i o lecț�ie importantă.
Dacă un defect tehnic î�ț�i ș� terge toată munca din calcula-
tor, atunci ai ocazia unui nou î�nceput.
Dacă cineva te face să suferi, atunci ai ocazia să exersezi
iertarea.
Dacă un lucru e dificil, atunci ai ocazia să devii mai puternic.
Testează acest mod de gândire ș� i vezi dacă există vreo

situaț�ie î�n care să nu poț�i practica vreo virtute sau din care să
nu obț�ii niciun beneficiu. Nu există niciuna. Fiecare impedi-
ment poate sprijini progresul, î�ntr-o formă sau alta.
IULIE
DATORIE
DATORIE 229
1 iulie
FĂ-ȚI DATORIA
„Orice-ar face sau orice-ar spune cineva, eu trebuie să

fiu bun, î�ntocmai cum aurul, smaraldul sau purpura ș� i-ar
spune necontenit: Orice-ar face sau orice-ar spune ci-
neva, eu trebuie să fiu smarald ș� i să-mi păstrez culoa-
rea strălucitoare.”
S toicii credeau că fiecare persoană, animal ș� i obiect au un

scop sau un loc î�n natură. Chiar ș� i î�n vremurile Greciei ș� i
Romei antice, ei au î�nț�eles oarecum că lumea este compusă
din milioane de atomi minusculi. Această idee – această î�nț�e-
legere a unui cosmos interconectat – a stat la baza sentimen-
tului că fiecare persoană ș� i fiecare acț�iune fac parte dintr-un
sistem mai amplu. Toată lumea are o sarcină – o datorie spe-
cifică. Chiar ș� i oamenii care au făcut lucruri rele – î�ș�i fac datoria
de a fi răi, fiindcă răul este parte din viaț�ă.
Cea mai importantă parte a acestui sistem este credinț�a
că tu, discipolul aflat î�n căutarea stoicismului, ai cea mai im-
portantă sarcină: să fii bun! Să fii î�nț�elept. „Să rămâi acea per-
soană î�n care filosofia ș� i-a dorit să te transforme.”
Fă-ț� i astăzi datoria. Orice s-ar î�ntâmpla, indiferent de
datoria pe care o au alte persoane, tu fă-o pe a ta. Fii bun.
230 IULIE
2 iulie
DESPRE DATORIE ȘI CONTEXT
„Când î�ț�i î�ndeplineș� ti datoria, nu-ț�i face nicio grijă, fie

că tremuri de frig sau ț�i-e cald, fie că moț�ăi sau ai dor-
mit din plin, fie că afli de propria defăimare sau laudă,
fie că poate ai să mori sau că faci altceva. Căci ș� i moar-
tea este una din acț�iunile care folosesc la î�ntreț�inerea
vieț�ii. Prin urmare, este de ajuns ș� i î�n ceea ce priveș� te
moartea, dacă î�n momentul când se î�nfăț�iș� ează, î�ț�i
menț�ii buna dispoziț�ie.”
O are afacerea asta mă va îmbogăți? Voi impresiona oame-

nii? Cât de tare trebuie să mă străduiesc? Cât va dura? Mie
ce-mi iese la faza asta? Ar trebui să fac altceva? Acestea sunt
î�ntrebări pe care ni le punem zilnic î�n lumina oportunităț�ilor
ș� i obligaț�iilor ivite.
Marc Aureliu avea multe responsabilităț�i, ca, de altfel,
toate persoanele cu putere executivă. Judeca procese, audia
apeluri, trimitea trupele la război, desemna administratori,
aproba bugetul. O mulț�ime de oameni depindeau de alegerile
ș� i acț�iunile sale. Să facă asta sau cealaltă? Să se ocupe de pro-
blema asta sau de cealaltă? Când mai avea timp ș� i pentru el?
Simpla rememorare a cuvintelor de mai sus î�i era suficientă
pentru a dezlega nodul gordian al intereselor, plângerilor ș� i
temerilor care concurau pentru atenț�ia lui.
Este o decizie pe care trebuie s-o luăm ș� i noi î�n fiecare
etapă a vieț�ii. Moralitatea poate fi complicată – dar ceea ce se
cuvine este, de regulă, destul de limpede ș� i de intuitiv de făcut
î�ncât să cunoaș� tem asta instinctiv. Datoria noastră este rare-
ori uș� oară, dar este importantă. Totodată ea reprezintă, de
obicei, alegerea mai dificilă. Dar trebuie s-o luăm.
DATORIE 231
3 iulie
TRANSFORMĂ TREBUIE SĂ... ÎN AM OCAZIA SĂ...
„Datoria unui filosof: ar trebui să ne armonizăm voinț�a

cu tot ce se poate î�ntâmpla, astfel î�ncât să nu decurgă
nimic î�mpotriva voinț�ei noastre ș� i nimic din ceea ce ne
dorim să nu cunoască eș� ecul.”
O listă lungă de sarcini pare intimidantă ș� i î�mpovărătoare

– o listă cu toate lucrurile pe care trebuie să le facem î�n
decursul unei zile sau săptămâni. Dar o listă cu lucrurile pe
care apucăm să le facem pare un privilegiu – o listă cu toate
lucrurile de care ne bucurăm că am avut ocazia să le punem
î�n practică. Acesta nu este doar un joc semantic. Este un as-
pect central al viziunii despre lume a filosofului.
Astăzi, nu î�ncerca să-ț�i impui voinț�a asupra lumii, ci con-
sideră-te norocos că beneficiezi ș� i răspunzi voinț�ei în lume.
Eș� ti blocat î�n trafic? Iată câteva minute extraordinare î�n
care să stai ș� i să te relaxezi. Ț� i s-a stricat maș� ina după ce nu ai
mai folosit-o mult timp? Ah, ce prilej bun să faci o plimbare
lungă. Un ș� ofer idiot, care vorbea la mobil, a scăpat maș� ina de
sub control ș� i era cât pe ce să te lovească ș� i te-a stropit din
cap până-n picioare cu apă ș� i noroi? Ce avertisment bun des-
pre cât de fragilă este existenț�a noastră ș� i cât de stupid este
să ne enervăm pentru un lucru atât de banal, cum ar fi câteva
minute de î�ntârziere sau problemele cu transportul î�n
comun!
Lăsând gluma deoparte, s-ar putea să nu ț�i se pară mare
diferenț�ă î�ntre a privi viaț�a ca o sumă de lucruri pe care tre-
buie să le faci ș� i lucruri pe care apuci să le faci, dar este. E o
diferenț�ă uriaș� ă, extraordinară.
232 IULIE
4 iulie
OCROTEȘTE FLACĂRA
„Apără-ț�i binele personal î�n tot ce faci ș� i, î�n privinț�a ce-

lorlalte lucruri, primeș� te cele ce ț�i se oferă, atât timp
cât te poț�i folosi de ele î�ntr-un mod raț�ional. Dacă nu
faci asta, vei fi lipsit de noroc, sortit eș� ecului, stingherit
ș� i î�n impas.”
B unătatea din tine este ca o flacără, iar tu eș� ti ocrotitorul

ei. Este de datoria ta, astăzi ș� i î�n orice zi, să te asiguri că
este alimentată suficient, că nu este î�năbuș� ită ș� i nu se stinge.
Fiecare persoană are flacăra ei ș� i răspunde de ea, la fel ca
tine. Dacă dă greș� , lumea va fi un loc mai î�ntunecat – un lucru
pe care tu nu-l poț�i controla. Dar atâta vreme cât flacăra ta
î�ncă mai pâlpâie, va exista puț�ină lumină pe lumea asta.
DATORIE 233
5 iulie
NIMENI N-A SPUS CĂ VA FI UȘOR
„Omul vrednic va face ceea ce consideră că este moral,

chiar dacă asta va î�nsemna pentru el trudă, chiar dacă
î�i va produce neajunsuri ori î�l va pune î�n primejdie; nu
va săvârș� i, î�n schimb, vreo faptă nedemnă, chiar dacă
aceasta i-ar aduce bani ori plăcere ori putere. Nimic
nu-l va ț�ine departe de ceea ce este moral, nimic nu-l va
ademeni la ceea ce este nedemn.”
D acă ar fi uș� or să faci bine, toată lumea ar face-o. (Iar dacă

răul n-ar fi ispititor sau atrăgător, nu l-ar face nimeni.)
Acelaș� i lucru se aplică ș� i î�n cazul datoriei tale individuale.
Dacă oricine ar putea-o face, atunci ar fi atribuită altcuiva. Dar
ț�i-a fost desemnată ț�ie.
Din fericire, nu eș� ti ca ceilalț�i oameni. Nu dai î�napoi la greu.
Poț�i rezista atracț�iei unor recompense superficiale. Nu-i aș� a?
234 IULIE
6 iulie
RIDICĂ-TE ȘI STRĂLUCEȘTE
„Dimineaț�a, când abia te desprinzi din braț�ele somnu-

lui, să ai imediat î�n atenț�ie ideea: M-am trezit ca să des-
făș� or activităț�ile potrivite omului! Am de gând, oare, să
cârtesc, nemulț� umit, dacă mă î�ndrept spre făptuirea
treburilor pentru care m-am născut ș� i î�n vederea căro-
ra ocup un loc î�n univers? Sau am fost destinat doar
pentru ca, tolănindu-mă sub aș� ternut, să mă î�ncălzesc
pe mine? Ai să-mi răspunzi poate: Dar aceasta este mai
plăcut! Deci te-ai născut pentru a te desfăta? Î�n defini-
tiv, nu ai apărut pentru activitate ș� i muncă?”
E ste reconfortant când te gândeș� ti că până ș� i î�mpăratul Romei

de acum două mii de ani (care era, se pare, puț�in insomniac)
î�ș�i ț�inea singur câte un discurs motivaț�ional ca să aibă pute-
rea să arunce pătura de pe el dimineaț�a ș� i să se dea jos din
pat. Din clipa î�n care suntem trimiș� i la ș� coală până la pensio-
nare, avem de dus aceeaș� i bătălie. Ar fi bine să putem î�nchide
ochii ș� i să amânăm alarma î�ncă de vreo câteva ori. Dar nu
putem.
Fiindcă avem o datorie de făcut. Nu e vorba doar despre
vocaț�ia căreia ne-am dedicat, ci ș� i despre cauza superioară de
care vorbeau stoicii: binele general. Nu ne putem sluji pe noi
î�nș� ine, pe ceilalț�i sau lumea î�ntreagă decât dacă ne ridicăm ș� i
ne apucăm de treabă – cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
Aș� a că, haida! Intră la duș� , bea-ț�i cafeaua ș� i dă-i bătaie.
DATORIE 235
7 iulie
DATORIA NOASTRĂ DE A ÎNVĂȚA
„Î�nvaț�ă-mă mai degrabă, ca pe Ulise, î�n ce fel să-mi iubesc

patria, soț�ia, tatăl, î�n ce fel – chiar după ce am naufragi-
at – să mă pot î�ndrepta spre portul vredniciei.”
M ulț�i profesori de ș� coală predau Odiseea î�ntr-un mod cu

totul greș� it. Ei vorbesc despre date, dezbat dacă Homer
a fost î�ntr-adevăr autorul sau nu, dacă era orb, explică tradi-
ț�ia orală, le spun elevilor ce este un ciclop sau ce rol avea Calul
Troian.
Sfatul lui Seneca pentru cei care studiază clasicii este să
uite toate aceste lucruri. Datele, numele, locurile – contează
prea puț�in. Ce contează este morala. Dacă î�nț�elegi greș� it restul
Odiseei, dar reț�ii importanț�a perseverenț�ei, pericolele sfidării
zeilor, riscurile ispitei ș� i distragerii, atunci ai î�nvăț�at î�ntr-adevăr
ceva.
Nu trebuie să excelăm la examene sau să impresionăm
profesorii, ci să citim ș� i să î�nvăț�ăm cum să trăim, cum să fim
buni – acum ș� i î�ntotdeauna.
236 IULIE
8 iulie
NU MAI ARDE GAZUL DE POMANĂ
„Destul cu această viaț�ă nenorocită. Cu murmurul ei cârti-

tor, cu ș� iretlicuri de maimuț�ă. Ce te frământă? Ce-ț�i pare
neobiș� nuit din toate acestea? Ce te scoate din fire? Cumva
elementul cauzal activ? Priveș� te-l! Ori poate temelia
materială? Priveș� te-o ș� i pe aceasta: î�n afara lor nu există
nimic, iar faț�ă de zei, fii mai sincer, mai virtuos, măcar din
clipa de faț�ă. Trei ani, dacă vei fi avut î�n vedere acest lucru,
sau timp de o sută de ani, este acelaș� i lucru.”
„C aracterul”, scria Joan Didion î�ntr-unul dintre cele mai

bune eseuri ale sale, „disponibilitatea de a-ț�i asuma
responsabilitatea pentru propria viaț�ă, este sursa din care iz-
vorăș� te respectul de sine”.
Marc Aureliu ne î�ndeamnă să nu pierdem timpul văitân-
du-ne din cauza lipsurilor sau a nereuș� itelor noastre. Trebuie
să î�ncetăm să mai pierdem timpul ș� i să devenim stăpânii pro-
priei vieț�i. Caracterul poate fi dezvoltat ș� i, atunci când vom
reuș� i asta, vom obț�ine respectul de sine. Dar asta î�nseamnă să
ne punem pe lucru ș� i să tratăm serios situaț�ia. Nu mai târziu,
nu după ce am primit răspunsul la anumite î�ntrebări, nu după
ce ne-am ocupat de unele distrageri, ci î�n clipa de faț�ă. Chiar
acum. Asumarea responsabilităț�ii este primul pas.
Lipsa acestui tip de caracter este cea mai grea dintre sorț�i.
Î�n cartea On Self-Respect (Despre respectul de sine), Joan Didion
spune: „A trăi fără respect de sine î�nseamnă să te trezeș� ti î�ntr-o
noapte, î�n ciuda paharului de lapte călduț� băut î�nainte, a feno-
barbitalului, cu mâna amorț�ită deasupra păturii, numărând
păcatele angajamentelor ș� i omisiunilor făcute, persoanele a
DATORIE 237
căror î�ncredere ai trădat-o, promisiunile î�ncălcate subtil, daruri-

le irosite irevocabil din slăbiciune, sau laș� itate, sau nepăsare.”
Eș� ti mult mai bun de atât.
238 IULIE
9 iulie
REGELE-FILOSOF
„Eu cred că un rege bun este, din capul locului ș� i î�n mod
necesar, un filosof, iar filosoful este, prin natura sa, o
persoană cu sânge albastru.”
G eneralul israelian Herzl Halevi consideră că filosofia este

esenț�ială pentru rolul său de lider ș� i militar. „Oamenii î�mi
spuneau că administrarea afacerilor este potrivită pentru o
existenț�ă pragmatică, iar filosofia, pentru spirit”, a spus el.
„Cu trecerea anilor, am descoperit exact contrariul – m-am
folosit de filosofie î�ntr-un mod mult mai practic”. Războiul ș� i
arta de a conduce presupun o serie interminabilă de decizii
etice pentru care este nevoie de stabilirea priorităț�ilor, de
echilibru ș� i claritate. Aici ne ajută filosofia.
Platon cunoș� tea acest lucru atunci când ș� i-a imaginat î�n
vârful ierarhiei statului său utopic un rege-filosof. „Ori filoso-
fii ar trebui să ajungă regi”, scria el î�n Republica, „ori cei care
sunt numiț�i acum regi ar trebui să stăpânească cu adevărat
filosofia”. Marc Aureliu a fost literalmente un rege-filosof.
De ce te priveș� te acest lucru? Există foarte puț�ini regi î�n
zilele noastre, dar suntem cu toț�ii lideri, î�ntr-un sens sau î�n
altul – suntem cap de familie, conducem companii, echipe, spec-
tatori, grupuri de prieteni ori pe noi î�nș� ine. Studiul filosofiei
este cel care ne cultivă raț�iunea ș� i etica, astfel î�ncât să ne pu-
tem face bine treaba. Nu ne putem baza doar pe improvizaț�ie
– prea mulț�i oameni depind de reuș� ita noastră.
DATORIE 239
10 iulie
IUBEȘTE-ȚI UMILUL MEȘTEȘUG
„Iubeș� te umilul meș� teș� ug î�nvăț�at ș� i sprijină-te liniș� tit

pe acesta. Petrece-ț�i restul zilelor ca un om care, din
î�ntreaga sa ființ�ă, a î�ncredinț�at zeilor toate ale sale, fără
să devină nici tiran, nici sclav al cuiva.”
D acă intri î�ntr-o seară oarecare î�ntr-un club de comedie

din New York sau Los Angeles, probabil că î�i vei î�ntâlni
acolo pe cei mai mari ș� i mai bogaț�i comedianț�i din lume, de-
monstrându-ș� i măiestria î�n faț�a unei mâini de oameni. Deș� i
câș� tigă o avere din filmele sau turneele pe care le fac, iată-i
acolo, practicând cea mai elementară formă a artei lor.
Î�ntreabă-i pe oricare dintre ei: „De ce faci asta? De ce mai
evoluezi î�ncă pe scenă?”. Răspunsul lor va fi, de regulă: „Pentru
că mă pricep la asta. Pentru că-mi place la nebunie. Pentru că
vreau să devin mai bun. Pentru că tânjesc după contactul cu
publicul. Pentru că, pur ș� i simplu, nu mă pot abț�ine.”
Pentru ei, nu e o muncă să urce pe scenă la Carolines sau
la Comedy Cellar la 1.00 noaptea. Este ceva revigorant. Nu
sunt obligați s-o facă. Sunt liberi ș� i aleg să facă asta.
Indiferent de umilul meș� teș� ug pe care î�l practici, eș� ti si-
gur că î�i aloci destul timp? Î�ț�i place ce faci î�ntr-atât î�ncât să î�ț�i
găseș� ti timp pentru asta? Ai î�ncredere că, dacă investeș� ti
destul efort, restul va decurge de la sine? Fiindcă aș� a va fi.
Iubeș� te-ț�i meș� teș� ugul, fii un adevărat maestru.
240 IULIE
11 iulie
PUNE-ȚI BAZELE PROPRIEI PERSOANE
„Dar ce spune Socrate? «După cum cineva se delectează

î�ngrijindu-ș� i ogorul sau calul, ș� i mie î�mi face plăcere să
mă î�ngrijesc de propria-mi perfecț�ionare, zi de zi.»”
Î n zilele noastre, a devenit o modă să-ț�i î�nființ�ezi propria

companie – să fii antreprenor. Fără discuț�ie, construirea unei
afaceri de la zero poate fi o realizare plină de satisfacț�ii. De
aceea oamenii î�ș�i dedică î�ntreaga viaț�ă acestui scop, muncind
ore î�n ș� ir ș� i asumându-ș� i nenumărate riscuri.
Dar n-ar trebui oare să investim la fel de mult î�n a pune ba-
zele propriei persoane, aș� a cum procedăm cu afacerea noastră?
Ca ș� i î�n cazul unui start-up, î�ncepem de la o simplă idee:
suntem concepuț�i, aduș� i pe lume, unde ne dezvoltăm î�ncet,
iar apoi, cu timpul, atragem parteneri, angajaț�i, clienț�i, inves-
titori ș� i bunăstare. Este oare chiar atât de ciudat dacă ne tra-
tăm viaț�a cu aceeaș� i seriozitate pe care o investim î�ntr-o idee
de afaceri? Care dintre ele este, de fapt, o chestiune de viaț�ă ș� i
de moarte?
DATORIE 241
12 iulie
CÂTEVA REGULI SIMPLE
„Nu fi delăsător î�n treburile tale, nu fi certăreț� ș� i î�n-

curcat î�n discuț�ii, nu rătăci cu î�nchipuirile tale, nu te
î�nchide î�n tine, totodată î�nsă nu te repezi prea febril,
nici nu te lăsa prea mult prins î�n activităț� ile tale î�n
cursul vieț�ii.”
S implu î�nseamnă rareori ș� i uș� or. Dar acum, că ai aceste

reguli, fă-ț�i datoria de a le pune î�n practică – cu primul
element din lista ta de sarcini, cu prima conversaț�ie pe care o
ai, cu sufletul tău ș� i, desigur, cu viaț�a pe care ț�i-o construieș� ti
singur. Nu doar astăzi, ci î�n fiecare zi.
Scrie asta pe tablă ș� i ț�ine-o minte.
242 IULIE
13 iulie
DATORIA LIDERULUI ESTE SĂ CONDUCĂ
„Un om oarecare, spre exemplu, ori de câte ori face un

serviciu cuiva, s-a obiș� nuit să-i pună aceluia la socotea-
lă î�nlesnirea făcută. Altul, cu toate că nu are această
obiș� nuinț�ă, î�l priveș� te, totuș� i, pe cel ajutat ca pe un da-
tornic ș� i ș� tie că a făcut un bine. Un altul î�nsă, nu numai
că, î�ntr-un anumit fel, nici nu ia î�n seamă ce-a săvârș� it,
dar se aseamănă cu viț�a-de-vie care î�ș�i poartă ciorchi-
nii ș� i, odată ce ș� i-a dat propria roadă, nu mai pretinde
nimic altceva, după cum nici calul nu cere nimic după
ce î�ș�i urmează drumul lui sau câinele când aleargă vâ-
natul ori albina după ce a produs mierea. Deci ș� i omul
nu trebuie să se laude î�n gura mare că a făcut un bine, ci
să păș� ească la săvârș� irea unei alte fapte bune, î�ntocmai
ca viț�a-de-vie care mereu, î�n anotimpul hotărât, î�ș�i poartă
rodnică ciorchinii.”
A i auzit vreodată pe cineva repetând o idee a ta ca ș� i cum

i-ar aparț�ine? Ai remarcat la fraț�ii sau rudele mai mici
cum î�ț�i imitau comportamentul, felul cum te î�mbrăcai sau
muzica pe care o ascultai? Ori poate te-ai mutat î�ntr-un carti-
er nou ș� i o seamă de hipsteri s-au luat după tine. Uneori, când
suntem tineri ș� i fără experienț�ă, reacț�ionăm negativ la aceste
situaț�ii. Nu mă mai copia! Eu am făcut-o primul!
Pe măsură ce ne maturizăm, î�ncepem să vedem situaț�ia
î�n altă lumină. Î�nț�elegem că a ieș� i î�n faț�ă ș� i a fi de ajutor este
un serviciu pe care liderii î�l aduc omenirii. Este de datoria
noastră să facem asta – î�n situaț�ii importante ș� i mai puț�in im-
portante. Dacă vrem să fim lideri, trebuie să î�nț�elegem că
acest serviciu ingrat este î�n fiș� a postului. Trebuie să facem
DATORIE 243
ceea ce fac liderii, pentru că asta este datoria lor – nu de dra-

gul reputaț�iei, nici al mulț�umirilor, nici al recunoaș� terii. Este
datoria noastră.
244 IULIE
14 iulie
CUNOAȘTEREA PUȚINĂ ESTE PERICULOASĂ
„Pentru novici, puterea ieș� ită din comun este periculoa-

să. Prin urmare, trebuie să-i î�ndrumi cum poț�i mai bine,
dar î�n armonie cu natura.”
M arii dascăli se poartă, de obicei, cel mai dur cu elevii cei

mai promiț�ători. Când profesorii î�ntrevăd potenț�ialul
cuiva, î�ș�i doresc ca acesta să se î�mplinească pe deplin. Dar
marii dascăli sunt, totodată, conș� tienț�i de faptul că aptitudi-
nile î�nnăscute ș� i o minte sclipitoare pot fi periculoase pentru
un î�nvăț�ăcel, dacă este lăsat de capul lui. Talentul timpuriu
poate duce la un exces de î�ncredere ș� i poate crea năravuri
proaste. Cei care prind repede sunt notorii pentru faptul că
sar peste lecț�iile de bază ș� i ignoră chestiunile fundamentale.
Nu te lăsa luat de val. Ia-o î�ncetiș� or. Î�nvaț�ă cu modestie.
DATORIE 245
15 iulie
ESTE DE AJUNS SĂ FACI CE SE CUVINE
„De câte ori te comporț�i ca un binefăcător ș� i altul pri-

meș� te bine aceasta, de ce cauț�i o a treia satisfacț�ie, î�n afară
de acestea, aș� a cum î�ncearcă neghiobii, ș� i anume gloria
de a fi făcut bine sau dobândirea unei recompense?”
R ăspunsul la î�ntrebarea: „De ce-ai făcut ce se cuvine?” ar

trebui să fie de fiecare dată: „Fiindcă era ceea ce se cuve-
nea să fac”. La urma urmei, când vezi alt om – mai ales unul
care a î�ndurat greutăț�i sau neajunsuri din cauză că a făcut ce
trebuia – nu-i aș� a că te gândeș� ti: Iată un Om cu O mare?
Prin urmare, de ce ai nevoie de mulț�umiri sau recunoaș� -
tere pentru că ai făcut ceea ce trebuia? Este de datoria ta.
246 IULIE
16 iulie
PROGRESUL SPIRITULUI
„Dar pentru ce oare folosesc eu sufletul meu acum?

Clipă de clipă, aceasta trebuie să se î�ntrebe omul ș� i să
cerceteze, cât mai riguros: ce am eu î�n această parte din
mine care se numeș� te raț�iune conducătoare? Ș� i al cui
suflet î�l am eu acum? Nu cumva este al unui copil, al
unui adolescent… al unui tiran sau al unei fiare?”
C ui te dedici? Cărei cauze, misiuni sau scop? Ce faci? Ș� i, mai

important chiar, de ce o faci? Cum reflectă activitatea ta
zilnică valorile de care spui că î�ț�i pasă? Acț�ionezi î�n concor-
danț�ă cu lucrurile pe care le preț�uieș� ti, sau rătăceș� ti, confuz,
î�n orice altă direcț�ie decât a propriei ambiț�ii?
S-ar putea să nu-ț�i pice bine răspunsurile la aceste î�ntre-
bări. Asta e bine. Î�nseamnă că ai făcut primul pas pentru a-ț�i
corecta comportamentul – pentru a fi mai presus de acele
creaturi sălbatice despre care vorbeș� te Marc Aureliu. Î�nseamnă,
totodată, că te apropii din ce î�n ce mai tare de descoperirea
datoriei pe care o ai î�n viaț�ă. Iar, odată descoperită, te apropii
ș� i mai mult de î�mplinirea ei.
DATORIE 247
17 iulie
NU-I ABANDONA PE CEILALȚI…

SAU PE TINE ÎNSUȚI
„După cum, atunci când î�naintezi pe un drum ce urmea-

ză î�ndrumările raț�iunii, aceia care î�ț�i stau î�mpotrivă nu
te pot abate de la o activitate sănătoasă, tot astfel să nu
poată î�mpuț�ina î�n inima ta bunăvoinț�a faț�ă de ei. Tu deci,
din contră, păstrează-ț�i deopotrivă aceste două atitudini,
adică nu numai judecată ș� i activitate echilibrată ș� i sta-
tornică, ci chiar amabilitate faț�ă de aceia care î�ș�i propun
să-ț�i pună piedici ori te tulbură î�n vreun alt chip. Căci a
provoca neplăceri ș� i dificultăț�i este o slăbiciune, după
cum tot o slăbiciune î�nseamnă a te lăsa abătut de la tre-
buri sau a î�ndepărta ceea ce î�ț�i produce groază. Căci de-
opotrivă dezertează ș� i-ș� i părăsesc posturile atât acela
care se lasă î�nfricoș� at, cât ș� i î�nstrăinatul de cel care, prin
natură, î�i este de acelaș� i neam ș� i prieten.”
P e măsură ce viaț�a merge î�nainte, ajungem să cunoaș� tem

limitele persoanelor din jurul nostru. Este ca o dietă. Când
toată lumea mănâncă nesănătos, se produce un fel de aliniere
naturală. Dar dacă o persoană î�ncepe să mănânce sănătos, in-
teresele se ciocnesc brusc. De acum, există un motiv de ceartă
pentru alegerea localului pentru cină.
Aș� a cum nu trebuie să renunț�i la noua cale aleasă doar pen-
tru că alț�ii au o problemă cu ea, la fel nu trebuie să renunț�i nici la
aceș� ti oameni. Nu-i lăsa cu ochii î�n soare, nici nu le da papucii.
Nu te î�nfuria ș� i nu te certa cu ei. La urma urmei, sunt î�n acelaș� i
loc î�n care te aflai ș� i tu până nu demult.
248 IULIE
18 iulie
FIECARE SĂ FIE STĂPÂNUL

PROPRIULUI DOMENIU
„Voinț� a semenului meu este pentru mine tot aș� a de

indiferentă ca ș� i respiraț�ia sau corpul acestuia. Căci, chiar
dacă suntem născuț�i unul pentru celălalt î�ntr-o mare
măsură, raț�iunile noastre conducătoare au, fiecare, do-
meniul ș� i autoritatea lor proprie; fiindcă altfel viciul
semenului meu ar putea constitui pentru mine un rău,
dar divinitatea mea n-a hotărât ca propria mea neferi-
cire să fie provocată de un altul.”
T emelia unei ț�ări libere este că libertatea ta de a agita pum-

nul se termină acolo unde î�ncepe nasul cuiva. Adică, orici-
ne este liber să facă ce-ș� i doreș� te până î�n momentul î�n care
interferează cu trupul ș� i spaț�iul tău fizic. Această maximă
poate fi totodată ș� i o foarte bună filosofie de viaț�ă.
Pentru un asemenea trai este î�nsă nevoie de două premi-
se importante. Mai î�ntâi, trebuie să î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�n aș� a fel
î�ncât să nu o influenț�ezi negativ pe a celorlalț�i. Iar î�n al doilea
rând, trebuie să fii deschis ș� i suficient de receptiv î�ncât să-i
laș� i ș� i pe ceilalț�i să procedeze la fel.
Poț�i face asta? Chiar ș� i atunci când dezaprobi din tot sufle-
tul alegerile pe care le fac? Poț�i î�nț�elege că viaț�a lor este treaba
lor ș� i tu trebuie să-ț�i vezi de a ta? Ș� i că ai oricum destule de
rezolvat la propria persoană fără să-i mai deranjezi ș� i pe alț�ii?
DATORIE 249
19 iulie
IARTĂ-I CĂ NU ȘTIU CE FAC
„Platon spune că, fără voia lui, orice suflet este lipsit de
adevăr. Aș� adar, î�n acelaș� i fel, este lipsit ș� i de spiritul de
dreptate, de cumpătare, de bunăvoinț�ă ș� i de orice vir-
tute asemănătoare. Este cu totul obligatoriu să-ț�i aduci
aminte necontenit de acest adevăr, căci, astfel, vei fi mai
î�ngăduitor.”
U rcând Via Dolorosa, spre Golgota, Iisus (sau Christus,

numele sub care ar fi fost cunoscut de Seneca ș� i de con-
temporanii lui romani) a suferit enorm. A fost bătut, biciuit,
î�njunghiat, obligat să-ș� i poarte crucea ș� i apoi crucificat î�ntre
doi criminali de rând. I-a văzut pe soldaț�i dând cu zarurile pen-
tru hainele lui, i-a auzit pe oameni rânjind ș� i batjocorindu-l.
Indiferent de î�nclinaț�iile tale religioase, cuvintele pe care
le-a rostit Iisus mai apoi – ț�inând cont că le-a spus pe când era
supus unui chin de neimaginat – î�ț�i dau fiori pe ș� ira spinării.
El a ridicat privirea spre cer ș� i a spus simplu: „Tată, iartă-i,
căci nu ș� tiu ce fac”.
Acelaș� i adevăr î�l regăsim ș� i la Platon, cu câteva secole mai
devreme, iar Marc Aureliu l-a exprimat un secol ș� i jumătate
după Iisus; ș� i creș� tinii trebuie să fi rostit acest adevăr î�n timp
ce erau executaț�i cu cruzime de către romani, î�n timpul dom-
niei lui Marc Aureliu; călăii lor erau privaț�i de adevăr. N-ar fi
spus asta dacă n-ar fi fost aș� a.
Foloseș� te-te de această cunoaș� tere ș� i fii blând ș� i milostiv.
250 IULIE
20 iulie
NĂSCUȚI PENTRU DREPTATE
„Cel care face o nedreptate este lipsit de pietate. Fiindcă,

prin î�nsuș� irile date lor de natura universului, ființ�ele
raț�ionale sunt născute unele î�n folosul altora, astfel î�n-
cât să se ajute reciproc, î�n raport cu valoarea fiecăreia,
ș� i să nu se vatăme î�n niciun fel. Este deci limpede că
acela care î�ncalcă voinț�a naturii universale este lipsit
de pietate faț�ă de cea mai veche dintre divinităț�i.”
S punem despre cele mai abominabile fapte că sunt crime

î�mpotriva naturii. Considerăm anumite acte un afront la
adresa umanităț�ii, spunând despre ele că: „Î�ncalcă tot ce este
sfânt”. Oricât de diferite ar fi părerile noastre î�n privinț�a reli-
giei, educaț�iei, politicii, claselor sociale sau sexelor, î�n această
privinț�ă reuș� im să ne punem de acord.
De ce? Pentru că simț�ul dreptăț�ii este adânc î�nrădăcinat
î�n noi. Ne displac oamenii care se bagă î�n faț�ă la coadă; dis-
preț�uim profitorii; adoptăm legi care î�i protejează pe cei lipsiț�i
de apărare; ș� i ne plătim impozitele, fiind de acord să distribu-
im o parte din avere către cei nevoiaș� i. Pe de altă parte, dacă
ni se pare că putem scăpa basma curată, s-ar putea să î�ncer-
căm să triș� ăm sau să denaturăm regulile. Ca să-l parafrazez
pe Bill Walsh, atunci când suntem lăsaț�i de capul nostru, mulț�i
dintre noi, asemenea apei, vom căuta terenul cel mai de jos.
Secretul este aș� adar să ne î�ncurajăm î�nclinaț�ia naturală
pentru dreptate, prin limite ferme ș� i angajamente solide; să
î�mbrăț�iș� ăm, aș� a cum Lincoln a î�ndemnat să facă o naț�iune
dezbinată ș� i furioasă, „î�ngerii mai buni ai naturii noastre”.
DATORIE 251
21 iulie
NĂSCUȚI PENTRU COOPERARE
„De câte ori, cu greutate te smulgi din mrejele somnu-

lui, aminteș� te-ț�i că este potrivit cu alcătuirea ta ș� i cu
firea omenească să te dăruieș� ti activităț�ilor obș� teș� ti, pe
câtă vreme somnolenț�a devine comună ș� i vieț�uitoare-
lor lipsite de raț�iune. Î�n acelaș� i timp, ceea ce este potri-
vit cu natura fiecărei ființ�e pare mai apropiat, mai legat
ș� i mai convenabil pentru structura aceasta.”
D acă un câine petrece toată ziua î�n pat – î�n patul tău, cel
mai probabil – nu-i nimic. Aș� a sunt câinii. Nu trebuie să
ajungă nicăieri, nu au nicio altă obligaț�ie î�n afară de a fi aș� a
cum sunt. Conform stoicilor, noi, oamenii, avem o datorie mai
î�naltă – nu faț�ă de zei, ci faț�ă de ceilalț�i. Lucrul care ne face să
ne ridicăm dimineaț�a din pat – chiar dacă, asemenea lui Marc
Aureliu, nu ne vine uș� or – este praxeis koinonikas apodidonai
(să î�ndeplinim sarcinile comune). Civilizaț�ia ș� i naț�iunea sunt
proiecte măreț�e pe care le construim î�mpreună, la ridicarea
cărora au contribuit ș� i strămoș� ii noș� tri vreme de milenii.
Suntem născuț�i pentru cooperare (synergia).
Prin urmare, dacă ai nevoie de un stimulent î�n plus pen-
tru a te ridica dimineaț�a din pat, dacă ai nevoie de ceva mai
mult decât î�ț�i poate oferi cofeina, î�ncearcă acest lucru. Oame-
nii depind de tine. Scopul tău este să ne ajuț�i să ridicăm î�m-
preună această lucrare măreaț�ă. Aș� teptăm cu nerăbdare să
pui ș� i tu umărul.
252 IULIE
22 iulie
NU-ȚI ȚINE NIMENI PISTOLUL LA TÂMPLĂ
„Nu sunt morale acț�iunile î�mplinite î�mpotriva voinț�ei sau

cu sila; tot ceea ce este moral este rezultat al voinț�ei
libere.”
N u trebuie să faci ceea ce se cuvine. Ai î�ntotdeauna opț�iu-

nea să fii egoist, necioplit, î�ngrozitor, limitat, pedant, rău
sau prost. De fapt, uneori poț�i găsi anumite motivaț�ii să fii
rău. Î�n mod categoric, nu toț�i infractorii sunt prinș� i.
Î�nsă cum funcț�ionează de regulă tipul acesta de gândire?
Cum arată o viaț�ă de acest fel?
Nu trebuie să faci ce se cuvine, la fel cum nu trebuie să-ț�i
faci datoria. O faci pentru că alegi asta. Pentru că vrei.
DATORIE 253
23 iulie
PRIMEȘTE ONORURILE ȘI OCĂRILE

CU ACEEAȘI MĂSURĂ
„Primeș� te totul fără î�ngâmfare ș� i fii gata să pierzi cu

simplitate ș� i uș� urinț�ă.”
Î n toiul destrămării Republicii Romane, î�n timpul războiului

civil dintre Pompei ș� i Cezar, Pompei a luat decizia să-i de-
semneze lui Cato conducerea flotei militare. Era o imensă
onoare ș� i o poziț�ie extrem de puternică. Dar apoi, câteva zile
mai târziu, ca reacț�ie la protestele invidioase ale cercului său
restrâns, Pompei a revenit asupra deciziei ș� i i-a luat comanda.
Ar fi putut fi considerată o umilinț�ă publică imensă – să ț�i
se acorde o promovare ș� i apoi să-ț�i fie luată. Î�nsă relatările
arată că reacț�ia lui Cato a fost ca ș� i inexistentă. A reacț�ionat cu
aceeaș� i măsură ș� i la onoare, ș� i la dezonoare: cu indiferenț�ă ș� i
acceptare. Ș� i, cu siguranț�ă, n-a lăsat ca acest lucru să-i afecte-
ze susț�inerea cauzei. De fapt, după această ocară, a pus umă-
rul la mobilizarea soldaț�ilor î�nainte de bătălie prin discursuri
de î�mbărbătare – aceiaș� i soldaț�i care ar fi trebuit să se afle
sub comanda sa.
Despre asta vorbeș� te Marc Aureliu. Nu lua personal nea-
junsurile zilei – nici recompensele, nici recunoaș� terile, mai
ales atunci când datoria ț�i-a rezervat o cauză importantă. De-
taliile banale, cum ar fi urcarea sau coborârea î�n ierarhie, nu
spun nimic despre tine ca persoană. Doar purtarea ta o poate
face – ca ș� i î�n cazul lui Cato.
254 IULIE
24 iulie
UNDEVA, UN OM MOARE
„Ori de câte ori primeș� ti veș� ti tulburătoare, gândeș� te-te

că nicio veste nu poate fi vreodată relevantă pentru ale-
gerea ta raț�ională. Te poate vesti cineva că presupune-
rile ș� i dorinț�ele tale sunt greș� ite? Nici vorbă! Î�ț�i poate
spune î�nsă că a murit cineva – chiar ș� i aș� a, ce î�nseamnă
asta pentru tine?”
U n prieten bine-intenț�ionat s-ar putea să te î�ntrebe astăzi:

„Ce părere ai despre [completează cu o tragedie petrecută
la celălalt capăt al Pământului]?”. Tu, î�ngrijorat î�n egală măsu-
ră, ai putea răspunde: „Î�mi pare î�ngrozitor de rău”.
Î�n acest caz, v-aț�i abandonat amândoi alegerile raț�ionale,
fără să faceț�i absolut nimic pentru victimele tragediei. Este
atât de uș� or să te laș� i distras, ba chiar afectat, de veș� tile oribi-
le de pe glob. Reacț�ia stoică corespunzătoare faț�ă de aceste
evenimente nu este nepăsarea, î�nsă nici compasiunea inutilă,
fără rost, nu este de prea mare ajutor (ș� i, î�n majoritatea cazu-
rilor, te costă liniș� tea personală). Dacă poț�i face î�ntr-adevăr
ceva pentru acei oameni aflaț�i î�n suferinț�ă, atunci, da, veș� tile
tulburătoare (ș� i reacț�ia ta la ele) au legătură cu o alegere
raț�ională. Î�nsă dacă emoționarea este singura ta formă de im-
plicare, atunci va trebui să te î�ntorci la datoria ta individuală
– faț�ă de tine, de familia ta, de patria ta.
DATORIE 255
25 iulie
CE VA SCRIE PE PIATRA TA FUNERARĂ?
„Când vei vedea un om purtând toga pretextă* sau când

vei vedea unul al cărui nume este faimos î�n for, să nu-l
invidiezi; aceste bunuri se obț�in cu preț�ul vieț�ii… Pe
unii viaț�a i-a lăsat î�n mijlocul primelor confruntări, î�na-
inte ca ei să răzbească până î�n vârful ambiț�iei lor; alț�ii,
după ce s-au târât prin mii de fapte lipsite de demnitate
până la punctul cel mai de sus al demnităț� ii, au fost
cuprinș� i de gândul nefericit că au trudit doar pentru o
inscripț�ie de mormânt.”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 20
U neori, angajamentele noastre profesionale pot deveni un

scop î�n sine. Un politician î�ș�i poate justifica neglijarea fa-
miliei de dragul funcț�iei sale, iar un scriitor poate ajunge să
creadă că „geniul” său î�i scuză comportamentul antisocial sau
egoist. Dar oricine are o oarecare perspectivă poate vedea că,
de fapt, politicianul este î�ndrăgostit de glorie, iar scriitorul este
î�nfumurat ș� i se simte superior. Obsedaț�ii de muncă î�ș�i găsesc
î�ntotdeauna scuze pentru egoismul lor.
Deș� i această atitudine poate duce la realizări impresio-
nante, costul ei rareori se justifică. Capacitatea de a munci din
greu ș� i î�n ritm susț�inut este admirabilă. Î�nsă eș� ti o ființă uma-
nă, nu o faptă umană. Seneca subliniază faptul că nu suntem
animale. „Este oare chiar atât de plăcut să mori î�n jug?” se
î�ntreba el. Aleksandr Soljeniț�în � o spune ș� i mai bine: „Caii mor
de trudă. Toată lumea ar trebui să ș� tie asta.”
* Togă albă cu garnitură de purpură, pe care o purtau în vechea Romă

tinerii patricieni. (n.tr.)
256 IULIE
26 iulie
CÂND OAMENII BUNI STAU DEOPARTE
„Adeseori, săvârș� eș� te o nedreptate ș� i cel care nu î�nde-

plineș� te un anumit lucru, nu numai cel care face ceva.”
Istoria abundă î�n dovezi că omenirea este capabilă de rău, nu

doar î�n mod activ, ci ș� i pasiv. Î�n câteva dintre cele mai ruș� i-
noase momente ale noastre – de la sclavie la Holocaust ș� i de
la segregarea rasială la uciderea lui Kitty Genovese* – vina a
aparț�inut nu doar făptuitorilor, ci ș� i cetăț�enilor obiș� nuiț�i care,
dintr-o sumedenie de motive, au refuzat să se implice. Există
o vorbă veche: pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oa-
menii buni să nu facă nimic.
Nu este suficient să nu faci rău. Trebuie să fii, totodată, pe
cât posibil, un agent al binelui pe această lume.
* Catherine (Kitty) Susan Genovese a fost o tânără newyorkeză de 28

de ani, care a fost ucisă în 1964 în fața blocului în care locuia. La două
săptămâni de la eveniment, un articol din New York Times relata că 38
de martori au văzut sau auzit atacul, dar niciunul nu a chemat poliția
sau i-a sărit în ajutor. Cu timpul, cazul a ajuns să fie invocat ca exemplu
de neimplicare din partea semenilor. Studii recente pun însă la îndoială
acuratețea relatării originale, existența celor 38 de martori și autentici-
tatea participării lor. (n.tr.)
DATORIE 257
27 iulie
UNDE EXISTĂ CEVA MAI BUN?
„Dacă tu găseș� ti î�n viaț�a omenească ceva mai bun decât

dreptatea, adevărul, moderaț�ia, bărbăț�ia, î�ntr-un cuvânt
ceva mai bun decât ceea ce î�mpacă spiritul tău cu tine
î�nsuț�i, î�mpăcare pe care spiritul ș� i-o dăruieș� te prin tot
ceea ce face potrivit cu dreapta raț�iune ș� i cu ceea ce i-a
fost ursit din lucrurile petrecute î�n afara voinț�ei sale,
dar hărăzite lui – dacă, î�ț�i spun, ai să vezi ceva mai bun
decât cele amintite acum, î�ntoarce-te către acesta cu
î�ntreaga ta ființ�ă ș� i bucură-te ca de cea mai aleasă
descoperire.”
T oț�i am alergat după lucruri pe care le credeam importan-

te. La un moment dat, am crezut cu toț�ii că banii sunt răs-
punsul la toate problemele, că succesul este cea mai mare
răsplată posibilă, că iubirea nepieritoare a unei persoane fru-
moase ne va î�ncălzi, î�n sfârș� it, sufletul. Cum reacț�ionăm î�nsă
atunci când obț�inem efectiv aceste obiecte sacre? Nu că ar fi
serbezi sau lipsite de semnificaț�ie – numai cei care nu le-au
avut pot gândi aș� a – dar descoperim că ele, î�n sine, nu sunt de
ajuns.
Banii aduc probleme. Escaladarea unui vârf de munte ne
dezvăluie existenț� a altuia, ș� i mai î�nalt. Nu avem niciodată
suficientă iubire.
Există î�nsă ceva mai bun: adevărata virtute. Ea este o re-
compensă î�n sine. Virtutea este singurul bun care ne depăș� eș� -
te aș� teptările ș� i pe care nu-l putem deț�ine parț�ial. Fie o avem,
fie nu. Ș� i, de aceea, virtutea – alcătuită din dreptate, onestitate,
disciplină ș� i curaj – este singurul lucru care merită strădanii-
le noastre.
258 IULIE
28 iulie
NUMĂRĂ-ȚI PRIVILEGIILE
„Unii oameni sunt ascuț�iț�i la minte, alț�ii obtuzi; unii cresc

î�ntr-un mediu mai bun, alț�ii î�n altul mai prost. Aceș� tia
din urmă, având o educaț�ie ș� i maniere inferioare, vor
avea nevoie de mai multe dovezi ș� i de instrucț�iuni aten-
te pentru a stăpâni aceste î�nvăț�ături ș� i a fi modelaț�i de
ele – î�n aceeaș� i măsură î�n care trupurile aflate î�ntr-o
condiț�ie fizică proastă necesită mai multă î�ngrijire pen-
tru o î�nsănătoș� ire perfectă.”
– Musonius Rufus, Cuvântări, 1.1.33-1.3.1-3
L a sfârș� itul unui schimb de replici enervante, s-ar putea să

te trezeș� ti spunându-ț�i: Of, tipul ăsta e chiar idiot; ori î�ntre-
bându-te: De ce nu e în stare să facă lucrurile cum trebuie?
Dar nu toată lumea a avut avantajele pe care le-ai avut tu.
Asta nu î�nseamnă că tu ai avut o viaț�ă uș� oară – doar că ai avut
un mic avans î�n faț�a altora. De aceea este de datoria noastră
să-i î�nț�elegem ș� i să avem răbdare cu ceilalț�i.
Filosofia î�nseamnă formare spirituală, î�nseamnă să ne
î�ngrijim de suflet. Unii au nevoie de mai multă î�ngrijire decât
alț�ii, la fel cum unii au un metabolism mai rapid ori au crescut
mai î�nalț�i decât alț�ii. Cu cât eș� ti mai iertător ș� i mai î�ngăduitor
cu ceilalț�i – cu cât devii mai conș� tient de diferitele privilegii ș� i
avantaje pe care le-ai avut – cu atât vei deveni mai binevoitor
ș� i mai răbdător.
DATORIE 259
29 iulie
UN LEAC PENTRU SUFLET
„Dacă cineva voieș� te să practice filosofia ca să devină

mai bun, atunci sufletul să-i fie generos, plin de î�ncre-
dere ș� i să pară a fi măreț� ș� i de neî�ntrecut oricui i-ar sta
alături.”
C e este „un leac pentru suflet”? Poate Seneca vrea să spună

că, prin natură ș� i educaț�ie, ne dezvoltăm un amestec unic
de caracteristici – unele pozitive, altele negative. Când aceste
caracteristici negative î�ncep să aibă consecinț�e î�n viaț�a noas-
tră, unii dintre noi apelează la terapie, psihanaliză sau la aju-
torul unui grup de sprijin. Scopul? Pentru a vindeca anumite
aspecte egoiste, distructive din noi î�nș� ine.
Î�nsă, dintre toate soluț�iile de vindecare a caracteristicilor
noastre negative, filosofia este cea mai veche ș� i i-a ajutat pe
cei mai mulț�i oameni. Ea se preocupă nu doar de atenuarea
efectelor unor boli mintale sau ale nevrozelor, ci a fost conce-
pută să î�ncurajeze progresul oamenilor. A fost concepută să
ne ajute să ducem o Viaț�ă Bună.
Nu meriț�i oare bunăstarea? Nu ț�i-ar plăcea să fii un spirit
puternic, plin de î�ncredere, invulnerabil la evenimentele ex-
terne? Nu ț�i-ar plăcea să fii ca o ceapă, cu multe straturi de
măreț�ie?
Atunci practică filosofia.
260 IULIE
30 iulie
BUCURIA STOICĂ
„Dă-mi crezare, adevărata bucurie este un lucru serios.

Sau poate crezi că omul cu chipul vesel sau, cum spun
năzuroș� ii ăș� tia, hilar î�i râde î�n nas morț�ii, î�ș�i deschide
casa sărăciei, î�ș�i ț�ine plăcerea î�nfrânată, e pregătit să-ș� i
î�ndure durerile? Cine chibzuieș� te la acestea se află î�ntr-o
stare de mare bucurie, dar prea puț�in ademenitoare.
Bucuria aceasta vreau eu s-o stăpâneș� ti: nu-ț�i va lipsi î�n
veci odată ce ai aflat de unde să o iei.”
F olosim prea uș� or cuvântul „bucurie”. „Veș� tile mă bucură

extrem de mult.” „Este o bucurie să fii î�n preajma ei.” „Este
o ocazie plină de bucurie.” Dar niciunul dintre aceste exemple
nu reflectă adevărata bucurie. Ele sunt apropiate mai degra-
bă de termenul „veselie”. Veselia este la nivel superficial.
Pentru Seneca, bucuria este o stare profundă a ființ�ei. Este
un simț�ământ interior ș� i are puț�ine de-a face cu zâmbetul sau
râsul. Deci, atunci când oamenii spun că stoicii sunt mohorâț�i
sau depresivi, nu î�nț�eleg cum stau lucrurile. Cui î�i pasă dacă
cineva este voios când vremurile sunt bune? Ce mare realiza-
re e asta?
Î�nsă poț�i să fii pe deplin mulț�umit de viaț�a ta, eș� ti î�n stare
să î�nfrunț�i cu tărie ce-ț�i rezervă viaț�a de la o zi la alta, eș� ti
capabil să-ț�i revii de pe urma nenorocirilor, fără să dai î�napoi
un pas, poț�i fi o sursă de forț�ă ș� i inspiraț�ie pentru cei din jur?
Aceasta este bucuria stoică – bucuria rezultată din scop, exce-
lenț�ă ș� i datorie. Este un lucru serios – mult mai serios decât
un zâmbet sau o voce veselă.
DATORIE 261
31 iulie
CARIERA TA NU ESTE O CONDAMNARE PE VIAȚĂ
„Respingător este cel care î�ș�i dă ultima suflare î�n mijlo-

cul unui proces, î�n timp ce, î�naintat î�n vârstă ș� i căutând
î�ncă aplauzele unui cerc de nepricepuț�i, pledează pen-
tru clienț�i necunoscuț�i.”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 20.2
O dată la câț�iva ani, ș� tirile redau un spectacol trist. Câte un

milionar bătrân, î�ncă stăpân pe imperiul său de afaceri,
este dat î�n judecată. Acț�ionarii ș� i rudele lui apelează la in-
stanț�ă, susț�inând că acesta nu mai are discernământ – că pa-
triarhul nu mai este capabil să-ș� i conducă propria companie
ș� i afacerile juridice. Fiindcă acest om cu influenț�ă refuză să
cedeze controlul sau să dezvolte un plan de succesiune, este
supus uneia dintre cele mai grave umilinț�e din viaț�ă: dezvălu-
irea celor mai intime vulnerabilităț�i ale sale.
Nu trebuie să ne lăsăm niciodată atât de absorbiț�i de
muncă î�ncât să credem că suntem imuni la realitatea vieț�ii ș� i
la î�naintarea î�n vârstă. Cine vrea să fie genul de persoană care
nu renunț�ă niciodată? Oare viaț�a ta are o semnificaț�ie atât de
redusă î�ncât singurul tău ț�el este munca, de care nu eș� ti dis-
pus să te desparț�i decât cu picioarele î�nainte?
Fii mândru de munca ta. Dar ea nu reprezintă totul.
AUGUST
PRAGMATISM
PRAGMATISM 263
1 august
NU AȘTEPTA PERFECȚIUNEA
„Castravetele e amar? Aruncă-l! Î�n drum sunt mărăcini?

Ocoleș� te-i! Este de ajuns. Nu mai adăuga î�ntrebarea: de
ce s-au făcut acestea î�n lume? Fiindcă vei fi luat î�n râs
de către cei care studiază natura, după cum ai fi luat î�n
râs de către un cizmar sau de către un tâmplar dacă le-ai
aduce mustrări pentru ce vezi î�n atelierul lor, talaș� , sur-
cele, crâmpeie rămase de la cele alcătuite de ei. Ș� i to-
tuș� i, aceș� tia au locuri unde să le arunce. Natura î�nsă nu
are nimic î�n afară de sine.”
V rem să meargă totul perfect, prin urmare ne spunem că

ne vom apuca de treabă î�n clipa î�n care vom avea condiț�i-
ile potrivite sau când vom ș� ti î�ncotro ne î�ndreptăm. Dar ar fi
mult mai bine dacă ne-am descurca cu ceea ce avem.
Marc Aureliu î�ș�i reamintea singur: „Nu aș� tepta perfecț�iu-
nea din Republica lui Platon”. El nu se aș� tepta ca lumea să fie
exact aș� a cum î�ș�i dorea să fie, dar ș� tia instinctiv, după cum
avea să noteze ulterior filosoful catolic Josef Pieper, că „poate
î�nfăptui binele doar acela care ș� tie cum sunt lucrurile ș� i care
este situaț�ia sa”.
Astăzi, să nu lăsăm î�nț�elegerea noastră sinceră cu privire
la lume să ne î�mpiedice să scoatem la iveală ce are ea mai bun
de oferit. Nici să nu î�ngăduim fleacurilor ș� i piedicilor mărun-
te să stea î�n calea datoriei pe care o avem de î�ndeplinit.
264 AUGUST
2 august
PUTEM LUCRA ÎN ORICE CONDIȚII
„Î�ntr-adevăr, cum ar putea exilul să fie un obstacol î�n

calea cultivării cuiva sau a dobândirii virtuț�ii, când exi-
lul nu a privat pe nimeni de î�nvăț�area sau practicarea a
ceea ce se cuvine?”
– Musonius Rufus, Cuvântări, 9.37.30-31, 9.39.1
L a un moment dat, după o intervenț�ie chirurgicală, medicii

i-au spus lui Theodore Roosevelt că s-ar putea să rămână
î�ntr-un scaun cu rotile pentru tot restul vieț�ii. Cu efervescen-
ț�a sa bine-cunoscută, el a răspuns: „Î�n regulă. Pot lucra ș� i aș� a!”.
Acesta ar putea fi răspunsul nostru chiar ș� i î�n faț�a celor
mai cumplite î�ntorsături ale sorț�ii – să lucrăm cu ceea ce ne-a
rămas. Nimic nu ne poate î�mpiedica să î�nvăț�ăm. De fapt, situ-
aț�iile dificile sunt adesea niș� te lecț�ii sui-generis, chiar dacă
nu sunt pe gustul nostru.
Î�n ce-l priveș� te pe Musonius Rufus, acesta a fost exilat de
trei ori (de două ori de Nero ș� i o dată de Vespasian), dar
expulzarea forț�ată din locuinț�ă ș� i ruperea de stilul de viaț�ă
cunoscut nu i-au afectat studiul filosofiei. Î�n felul său, răspun-
sul i-a fost acelaș� i: „Î�n regulă. Pot lucra ș� i aș� a!”. Ș� i chiar a făcut
asta, reuș� ind să petreacă un timp, î�ntre două exiluri, cu un
î�nvăț�ăcel pe nume Epictet, reuș� ind astfel să ducă la apariț�ia
stoicismului î�n lume.
PRAGMATISM 265
3 august
VIAȚA BUNĂ SE GĂSEȘTE PRETUTINDENI
„Acum nu călătoreș� ti, ci rătăceș� ti ș� i te laș� i dus ș� i te stră-

muț�i dintr-un loc î�ntr-altul – iar î�n vremea asta, ceea ce
cauț�i tu, viaț�a senină*, se găseș� te pretutindeni. Există
oare un loc mai agitat decât forul? Chiar ș� i aici, dacă
trebuie, se poate trăi cu seninătate.”
U n scriitor celebru s-a plâns odată că, după ce a cunoscut

succesul, prietenii cu stare î�l invitau mereu î�n locuinț�ele
lor frumoase ș� i exotice. „Vino la noi, î�n sudul Franț�ei”, spuneau
ei. Sau: „Cabana noastră de schi din Elveț�ia este un loc numai
bun pentru scris”. Scriitorul călătorea î�n toată lumea, trăia î�n
lux, sperând să găsească inspiraț�ie ș� i creativitate î�n aceste co-
nace ș� i vile impresionante. Î�nsă, de puț�ine ori s-a î�ntâmplat
asta. Exista î�ntotdeauna atracț�ia pentru altă casă, mai frumoa-
să. Existau mereu distrageri de tot felul, erau mereu atâtea
lucruri de făcut – iar nesiguranț�a ș� i blocajul creativ, care sunt
o pacoste pentru artiș� ti, l-au î�nsoț�it peste tot.
Ne spunem mereu că avem nevoie de contextul potrivit
î�nainte să ne suflecăm mânecile ș� i să ne apucăm serios de lu-
cru. Sau ne spunem că o vacanț�ă ori puț�in timp de unul singur
va prinde bine relaț�iei sau suferinț�ei noastre. Nici că se poate
să ne minț�im mai tare.
Este mult mai bine să devenim pragmatici ș� i adaptabili –
î�n stare să facem ceea ce trebuie, oriunde ș� i oricând. Locul î�n
care î�ț�i poț�i face treaba, î�n care poț�i duce un trai bun, este aici.
* În original, în latină, bene vivere. În contextul de față, potrivit notelor

Ioanei Costa, traducătoarea textului, are înțelesul de „arta de a trăi în
conformitate cu învățăturile filosofice”. (n.tr.)
266 AUGUST
4 august
FĂRĂ ACUZE. DOAR CONCENTREAZĂ-TE
„Trebuie să î�ncetezi să ridici pumnul către zei ș� i să-i acuzi

pe alț�ii. Trebuie să fii stăpân deplin al dorinț�ei tale ș� i
să-ț�i î�ndrepț� i atenț� ia spre cele ce ț� in de alegerea ta
raț� ională. Nu trebuie să mai simț�i furie, resentimente,
invidie sau regret.”
N elson Mandela a fost î�nchis vreme de douăzeci ș� i ș� apte de

ani pentru că s-a î�mpotrivit brutalului regim de aparthe-
id din Africa de Sud. Timp de optsprezece ani, a avut o găleată
pe post de WC, un pat tare î�ntr-o celulă î�ngustă ș� i dreptul la o
singură vizită pe an – pentru o jumătate de oră. Era un trata-
ment crud, menit să-i izoleze ș� i să-i facă pe prizonieri să cedeze
psihic. Ș� i totuș� i, î�n ciuda acestui lucru, Mandela a devenit î�n
î�nchisoare un simbol al demnităț�ii.
Deș� i a fost privat de o mulț�ime de lucruri, el a găsit î�n
continuare modalităț�i creative de a-ș� i impune voinț�a. Neville
Alexander, unul dintre deț�inuț�ii din î�nchisoare, a povestit î�n
cadrul emisiunii Frontline: „El [Mandela] insista mereu: dacă
ț�i se spune să alergi, tu î�ncăpăț�ânează-te să mergi. Dacă ț�i se
spune să mergi repede, tu î�ncăpăț�ânează-te să mergi î�ncet.
Asta era ideea. Noi puteam să stabilim condiț�iile”. Pentru a-ș� i
păstra condiț�ia fizică, se prefăcea că sare coarda ș� i exersa miș� -
cări de box. Î�ș�i ț�inea capul mai sus decât ceilalț�i deț�inuț�i, î�i î�n-
curaja la greu ș� i nu ș� i-a pierdut niciodată siguranț�a de sine.
Ș� i tu trebuie să-ț�i revendici siguranț�a de sine. Indiferent
de ce se va î�ntâmpla astăzi, indiferent unde te afli, orientea-
ză-te spre cele ce ț�in de alegerea ta raț�ională. Ignoră, pe cât
posibil, emoț�iile care apar din senin ș� i care te-ar putea distra-
ge cu uș� urinț�ă. Nu fi emotiv – fii concentrat.
PRAGMATISM 267
5 august
TĂCEREA ÎNSEAMNĂ PUTERE
„Tăcerea se î�nvaț�ă din chinul lung al vieț�ii.”

A du-ț�i aminte când ai spus ultima oară o mare gogomănie,

una care s-a î�ntors î�mpotriva ta. De ce ai spus-o? E foarte
probabil să nu fi fost nevoie s-o faci, dar te-ai gândit că aș� a vei
părea deș� tept sau ș� mecher ori te vei integra î�ntr-o gaș� că.
„Cu cât vorbeș� ti mai mult”, scrie Robert Greene, „cu atât
cresc ș� ansele să scoț�i pe gură o prostie.” La aceasta adăugăm:
cu cât vorbeș� ti mai mult, cu atât cresc ș� ansele să dai cu picio-
rul oportunităț�ilor, să ignori părerile altora ș� i să-ț�i provoci
suferinț�ă.
Persoanele lipsite de experienț�ă ș� i neî�ncrezătoare vor-
besc ca să prindă curaj. Capacitatea de a asculta, de a sta in-
tenț�ionat deoparte î�ntr-o conversaț�ie ș� i de a trăi fără validare
este una rară. Tăcerea este o modalitate de consolidare a for-
ț�ei ș� i autosuficienț�ei.
268 AUGUST
6 august
EXISTĂ ÎNTOTDEAUNA MAI MULT SPAȚIU

DE MANEVRĂ DECÂT CREZI
„Foloseș� te raț�iunea când ai greutăț�i: ceea ce este dur

poate fi î�nmuiat, ce este î�ngust, lărgit, ce e greu va apăsa
mai puț�in pe umerii celui care suportă cu dibăcie.”
Ț i s-a î�ntâmplat vreodată să fii î�n postura de a pierde fără

speranț�ă un joc, ș� i totuș� i să te luminezi brusc ș� i să reu-
ș� eș� ti să câș� tigi î�n final? Mai ț�ii minte când erai convins că vei
pica un examen, dar după ce ai î�ngrăș� at porcul î�n ajun ș� i cu
puț�in noroc, ai reuș� it să iei o notă decentă? Ori presimț�irea
căreia i-ai dat curs deș� i toț�i ceilalț�i renunț�aseră – ș� i care s-a
dovedit a fi exactă?
De acest tip de energie ș� i creativitate ș� i, mai presus de
toate, de credință î�n tine î�nsuț�i ai nevoie acum. Defetismul nu
te va duce nicăieri (decât la î�nfrângere). Dar dacă te concen-
trezi pe puț�inul spaț�iu rămas, pe minuscula ocazie, ai o ș� ansă.
Un consilier al lui Lyndon Johnson a remarcat odată că î�n jurul
acestuia „exista sentimentul că, dacă faci tot posibilul, vei câș� -
tiga”. Tot posibilul. Ori, după cum spunea Marc Aureliu, dacă
este posibil din punct de vedere uman, poț�i reuș� i.
PRAGMATISM 269
7 august
PRAGMATIC ȘI PRINCIPIAL
„Oriunde î�ț�i este hărăzit să trăieș� ti, pretutindeni se poate

trăi cum se cuvine.”
W illiam Lee Miller, î�n remarcabila sa „biografie etică” dedi-

cată lui Abraham Lincoln, remarcă un aspect important
despre celebrul preș� edinte: idolatrizându-l, oamenii au uitat
că era, de fapt, politician. Ne concentrăm pe originile lui mo-
deste, pe faptul că a fost un autodidact, pe discursurile fru-
moase. Dar î�i trecem cu vederea meseria, ș� i anume că făcea
politică. Din cauza acestui lucru ignorăm ceea ce era cu ade-
vărat impresionant la el: Lincoln a fost aș� a cum a fost – plin de
compasiune, chibzuit, drept, deschis la minte, consecvent – deși
era politician. Avea calităț�i demne de toată stima î�ntr-o profe-
sie despre care credem că este populată exclusiv de genul de
persoane care duc lipsă ele.
Principialitatea ș� i pragmatismul nu se exclud reciproc.
Poț�i trăi cu seninătate ș� i dacă locuieș� ti î�n cuibul de vipere de
la Washington, D.C., ș� i printre materialiș� tii de pe Wall Street,
ș� i dacă copilăreș� ti î�ntr-un orăș� el lipsit de perspective. Nume-
roș� i alț�ii au reuș� it s-o facă.
270 AUGUST
8 august
ÎNCEPE DIN STADIUL ÎN CARE SE AFLĂ LUMEA
„Fă ceea ce î�n această clipă î�ț�i pretinde natura. Pune-te

î�n miș� care ș� i nu-ț�i î�ntoarce privirea de jur î�mprejur ca
să vezi dacă te observă cineva. Nu spera să instaurezi
Republica lui Platon, ci, dimpotrivă, fii mulț�umit dacă
cel mai mic lucru progresează ș� i consideră că până ș� i
dobândirea acestui rezultat nu este ceva neî�nsemnat.”
– Marc Aureliu, Către sine, 9.29.(4)
A i auzit vreodată expresia „Mai binele este duș� manul bine-

lui”? Asta nu î�nseamnă să te mulț� umeș� ti cu puț� in sau
să-ț�i î�ncalci standardele, ci, mai degrabă, să nu devii prizo-
nierul idealismului.
Organizatorul comunitar Saul Alinsky î�ș�i î�ncepe cartea
Rules for Radicals (Reguli pentru radicali) cu un î�ndemn prag-
matic ș� i î�ncurajator î�n acest sens:
„Ca organizator, î�ncep din stadiul î�n care se află lumea

î�n acel moment, cu bune ș� i rele, nu de unde mi-aș� dori
eu să se găsească. Faptul că acceptăm lumea aș� a cum
este nu ne slăbeș� te nicidecum dorinț�a de a o schimba
conform credinț�elor noastre – trebuie să î�ncepem din
stadiul î�n care se află dacă vrem s-o transformăm aș� a
cum credem noi de cuviinț�ă.”
Există o mulț�ime de lucruri pe care le poț�i face chiar acum,

astăzi, pentru a transforma lumea î�ntr-un loc mai bun. Există o
mulț�ime de paș� i mici pe care, dacă î�i faci, poț�i ajuta la progres.
Nu-ț�i găsi pretexte să nu-i faci, invocând condiț�iile imperfecte
sau posibila apariț�ie a unor ocazii mai bune. Fă ce ț�ine de tine
acum. Iar după asta, priveș� te lucrurile î�n perspectivă, nu exage-
ra rezultatele. Evită ș� i orgoliul, ș� i pretextele, ș� i î�nainte, ș� i după.
PRAGMATISM 271
9 august
REZUMĂ-TE LA FAPTE
„Nu-ț�i spune niciodată mai multe decât cele ce-ț�i sunt

anunț�ate de către primele tale reprezentări. De pildă,
eș� ti informat că un oarecare te vorbeș� te de rău. Aceasta
ț�i se anunț�ă. N-ai fost avertizat că ai fost ș� i vătămat. Văd
că-mi este copilul bolnav. Văd. Nu văd î�nsă că ar fi î�n
primejdie. Aș� adar, mărgineș� te-te la primele reprezen-
tări, nu adăuga nimic dinlăuntrul tău ș� i astfel nimic nu
ț�i se va î�ntâmpla.”
L a î�nceput, acest lucru poate părea opusul a tot ce ai î�nvăț�at.

Nu ne cultivăm mintea ș� i aptitudinile de gândire critică
tocmai ca să nu acceptăm lucrurile î�n forma î�n care se prezintă?
Ba da, î�n majoritatea cazurilor. Dar, uneori, această abordare
poate fi contraproductivă.
Filosofii au capacitatea, după cum spunea Nietzsche, de
„a se opri fără frică la suprafaț�a lucrurilor” ș� i a le vedea î�n
forma lor simplă ș� i obiectivă. Nici mai mult, nici mai puț�in.
Da, stoicii erau „superficiali”, spunea el, „lipsiți de profunzime”.
Astăzi, î�n timp ce alț�i oameni se lasă duș� i de val, tu adoptă
această atitudine: un soi de pragmatism simplu – de a privi
lucrurile aș� a cum par la prima vedere.
272 AUGUST
10 august
PERFECȚIUNEA ESTE DUȘMANUL ACȚIUNII
„Nu ne abandonăm ț�elurile doar pentru că î�ncercăm cu

disperare să le dăm forma perfectă.”
– Epictet, Diatribe, 1.2.37b
P sihologii vorbesc despre distorsiuni cognitive – tipare de

gândire exagerată, care au un impact distructiv asupra vieț�ii
pacientului. Una dintre cele mai des î�ntâlnite este aș� a-numita
gândire de tipul totul-sau-nimic (denumită ș� i gândire diviza-
tă). Câteva exemple din această categorie sunt:
• Cine nu e cu mine e î�mpotriva mea.

• Cutare este extrem de bun/rău.
• Pentru că n-a fost un succes deplin, a fost un eș� ec total.
Acest tip de gândire extremă este asociată cu depresia ș� i

frustrarea. Ș� i cum să nu fie? Perfecț�ionismul duce rareori la
perfecț�iune – ci doar la dezamăgire.
Pragmatismul nu cunoaș� te astfel de suiș� uri ș� i coborâș� uri.
El obț�ine ceea ce poate. Despre acest lucru ne vorbeș� te Epic-
tet. Nu vom reuș� i niciodată să fim perfecț�i – asta dacă am putea
fi vreodată. Suntem oameni, la urma urmei. Ț� elurile noastre
ar trebui să se î�ndrepte spre progres, spre realizările care
stau î�n puterea noastră, fie ele cât de mărunte.
PRAGMATISM 273
11 august
NU ESTE TIMP PENTRU TEORII, DOAR PENTRU

REZULTATE
„Când ne-am pus problema care dintre cele două este

mai potrivită pentru atingerea virtuț�ii: obiș� nuinț�a sau
teoria – prin teorie î�nț� elegând î�nvăț� ăturile purtării
corecte, iar prin obiș� nuinț�ă deprinderea de a acț�iona
conform acestei teorii – Musonius a fost de părere că
obiș� nuinț�a este mai eficientă.”
– Musonius Rufus,
Cuvântări, 5.17.31-32, 5.19.1-2
După cum spune Hamlet:
„Căci se petrec î�n cer ș� i pe pământ

Mai multe lucruri de câte-a visat,
Horaț�io, filosofia ta.”*
Nu avem timp să disecăm corectitudinea teoriilor noastre.

Aici ne confruntăm cu lumea reală. Ce contează este cum vei
face faț�ă situaț�iei din prezent ș� i dacă vei reuș� i s-o depăș� eș� ti ș� i
să treci la următoarea. Asta nu î�nseamnă că orice e permis –
dar nu putem uita că, deș� i teoriile sunt clare ș� i simple, situa-
ț�iile sunt rareori astfel.
* Hamlet, Actul I, scena 5. (n.tr.)

274 AUGUST
12 august
VORBEȘTE CU CUVINTELE TALE
„Toate principiile pe care le desfăș� oară stoicii, pe care

le practică dinaintea unei mulț�imi ce î�i ascultă, sunt ale
altora: ale lui Platon, Zenon, Chrisip, Posidonius ș� i ale
unei cete bogate de filosofi de seamă. Iată î�n ce fel pot
demonstra că aceste principii sunt ale lor: să făptuiască
ce au spus.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 108.35; 38
U na dintre criticile aduse stoicismului de către traducăto-

rii ș� i profesorii moderni este sumedenia de repetiț�ii. Marc
Aureliu, de exemplu, a fost respins de intelectuali pentru
lipsă de originalitate, fiindcă scrierile sale se aseamănă cu ale
altor stoici, care l-au precedat. Această critică scapă din vede-
re esenț�ialul.
Chiar ș� i î�naintea lui Marc Aureliu, Seneca era conș� tient
de faptul că existau o mulț�ime de pasaje î�mprumutate ș� i co-
mune printre filosofi. Asta pentru că filosofii adevăraț�i nu
erau preocupaț�i de autenticitate, ci doar de ceea ce funcț�iona.
Ș� i mai mult, ei credeau că cele spuse contau mai puț�in decât
cele realizate.
Acest lucru este valabil ș� i astăzi la fel de mult ca atunci.
Eș� ti liber să iei toate vorbele marilor filosofi ș� i să le foloseș� ti
după bunul tău plac (sunt morț�i; nu se supără). Poț�i să le mo-
difici, să le revizuieș� ti ș� i să le î�mbunătăț�eș� ti după cum î�ț�i con-
vine. Adaptează-le la condiț�iile reale ale lumii reale. Modul
prin care poț�i demonstra că ai î�nț�eles cu adevărat ceea ce vor-
beș� ti ș� i scrii, că eș� ti cu adevărat original, este să le pui î�n prac-
tică. Transpune vorbele î�n fapte, mai presus de orice altceva.
PRAGMATISM 275
13 august
PREIA FRÂIELE ȘI PUNE CAPĂT NECAZURILOR
„Ai î�ndurat mii de nenorociri fiindcă nu te-ai mulț�umit

cu raț�iunea ta conducătoare care făcea treburile pentru
care a fost alcătuită. Destul î�nsă cu toate acestea!”
C âte dintre temerile tale s-au adeverit? De câte ori, din cau-
za anxietăț�ii, te-ai comportat î�ntr-un mod pe care ulterior
l-ai regretat? De câte ori ai lăsat gelozia, frustrarea sau lăco-
mia să te î�mpingă pe un drum greș� it?
Ar putea părea că e nevoie de mai mult efort să lăsăm
raț�iunea să ne dicteze ziua, dar î�n realitate ne scuteș� te de
multe bătăi de cap. După cum spune o vorbă de duh a lui Ben
Franklin: „Un gram de prevenț�ie face cât un kilogram de
medicamente”.
Creierul a fost conceput pentru această muncă. A fost
menit să separe ce este important de lucrurile lipsite de sens,
să analizeze î�n perspectivă, să se tulbure doar din motive î�n-
temeiate. Tu trebuie doar să-l foloseș� ti.
276 AUGUST
14 august
NU E DE DRAGUL DISTRACȚIEI. E O CHESTIUNE

DE VIAȚĂ ȘI DE MOARTE
„Filosofia nu este un meș� teș� ug pe placul mulț�imii ș� i nici

ceva bun de arătat î�n lume; nu stă î�n cuvinte, ci î�n fapte.
Nu poate fi folosită pentru a-ț�i trece î�n chip plăcut zile-
le, pentru a-ț�i goni plictisul adus de tihnă: dă formă ș� i
consistenț�ă spiritului, rânduieș� te viaț�a, stăpâneș� te ac-
tele, arată ce e de făcut ș� i ce e de lăsat deoparte, stă la
cârmă ș� i păstrează direcț�ia pentru cei aruncaț�i de va-
luri din stâncă-n stâncă. Î�n absenț�a ei, nimeni nu poate
trăi fără teamă, nimeni nu poate trăi î�n siguranț�ă: fiecare
oră ce trece aduce î�ntâmplări fără număr ce au nevoie
de un sfat, care trebuie să fie căutat î�n filosofie.”
E xistă o poveste despre Cato cel Bătrân, al cărui strănepot,

Cato cel Tânăr, a devenit o figură î�nsemnată î�n viaț�a roma-
nilor. Î�ntr-o zi, Cato a asistat la un discurs foarte bun al lui
Carneades, un filosof sceptic, î�n care acesta elogia poetic im-
portanț�a justiț�iei. Î�nsă, î�n ziua următoare, Cato l-a găsit pe
Carneades argumentând cu pasiune despre problemele justi-
ț�iei – care nu era decât o tactică inventată de societate pentru
crearea ordinii. Cato a fost î�nspăimântat de acest tip de „filo-
sof”, care trata un subiect atât de preț�ios ca pe o dezbatere î�n
care susț�inea ambele aspecte ale unei chestiuni doar de dra-
gul spectacolului. Care, Dumnezeu, era rostul?
Aș� a că a făcut presiuni asupra Senatului să-l trimită pe
Carneades î�napoi la Atena, de unde să nu-i mai poată corupe
pe tinerii romani cu trucurile sale retorice. Pentru un stoic,
ideea de a discuta cu detaș� are o problemă – de a crede sau de
PRAGMATISM 277
a argumenta două idei contrarii – este o pierdere absurdă de

timp, energie ș� i convingere. După cum spunea Seneca, filoso-
fia nu este un truc pentru amuzament. Ea trebuie folosită –
pentru viaț�ă.
278 AUGUST
15 august
CURTEA SUPREMĂ A MINȚII
„Ideea aceasta se poate formula ș� i pe scurt, cu puț�ine

cuvinte: virtutea este singurul bine, nu există niciun
bine fără virtute, virtutea se află î�n partea cea mai bună
din noi, cea raț�ională. Ce este, aș� adar, această virtute?
O putere de judecată, adevărată ș� i de neclintit; de la ea
vin imboldurile spiritului ș� i ea dă limpezime oricărei
imagini care generează un simbol.”
G ândeș� te-te la persoanele cunoscute care au un caracter

de fier. De ce sunt atât de demne de î�ncredere, de loiale,
de formidabile? De ce au o reputaț�ie impecabilă?
S-ar putea să î�ntrezăreș� ti un tipar: consecvenț�a. Sunt sin-
cere nu doar atunci când le convine. Nu-ț�i sunt alături doar la
bine. Calităț�ile care le fac să fie admirabile se reflectă î�n fieca-
re acț�iune a lor (survin cu fiecare „imbold al spiritului”).
De ce î�i venerăm, de exemplu, pe oamenii ca Theodore
Roosevelt? Nu pentru că a fost brav o dată, sau curajos o dată,
sau de neclintit o dată. Ci pentru că aceste calităț�i răzbesc din
fiecare poveste despre el. Când era tânăr ș� i slab, s-a făcut boxer.
Când era ș� i mai tânăr ș� i mai fragil, a făcut gimnastică acasă î�n
fiecare zi, vreme de ore î�ntregi. Când a fost zdrobit de pierde-
rea soț�iei ș� i a mamei sale, survenite î�n aceeaș� i zi, s-a retras
î�ntr-un loc să crească vite. Ș� i aș� a mai departe.
Devii suma acț�iunilor tale ș� i, pe parcurs, urmările acestui
proces – imboldurile tale – reflectă acț�iunile î�ntreprinse. Alege
aș� adar cu î�nț�elepciune.
PRAGMATISM 279
16 august
ORICE POATE FI UN AVANTAJ
„După cum fiecare dintre ființ�ele raț�ionale a primit de

la natură aproape toate î�nsuș� irile pe care le are î�nsăș� i
natura raț�ională a lumii, tot astfel a primit ș� i această
aptitudine. Adică î�n acelaș� i chip î�n care natura trans-
formă orice obstacol î�ntâlnit î�n cale ș� i î�nglobează î�n
propriul său destin tot ce i se î�mpotriveș� te, făcându-l
parte din ea î�nsăș� i, orice ființ�ă raț�ională, de asemenea,
are puterea să transforme piedica ivită î�n drum î�ntr-un
material propriu, să o folosească potrivit cu năzuinț�ele
sale.”
L a cei 1,60 metri ai săi, Muggsy Bogues a fost cel mai scund
jucător profesionist de baschet din istorie. De-a lungul ca-
rierei sale, oamenii au râs de el, l-au subestimat sau l-au lăsat
pe tuș� ă.
Dar Bogues a triumfat, transformându-ș� i î�nălț�imea î�ntr-un
avantaj care l-a făcut cunoscut la nivel naț�ional. Unii i-au pri-
vit î�nălț�imea ca pe un blestem, dar el a considerat-o o bine-
cuvântare. A descoperit avantajele oferite de ea. De fapt, pe
terenuri mai mici, acestea erau numeroase: viteză ș� i rapidita-
te, abilitatea de a fura mingea din mâna jucătorilor naivi (ș� i
semnificativ mai î�nalț�i), ca să nu mai vorbim despre faptul că
adversarii efectiv î�l subestimau.
Oare această abordare nu poate fi utilă ș� i î�n viaț�a ta? Care
sunt lucrurile care, după părerea ta, te-au tras î�napoi, deș� i
erau, probabil, o sursă ascunsă de forț�ă?
280 AUGUST
17 august
JOCUL SE OPREȘTE AICI
„Căci nimic din afara alegerii mele raț�ionale nu o poate

î�mpiedica sau vătăma – doar alegerea mea raț�ională î�ș�i
poate face singură una ca asta. Dacă ne-am sprijini ast-
fel ori de câte ori eș� uăm ș� i ne-am î�nvinovăț�i doar pe noi
î�nș� ine ș� i ne-am aminti că doar opinia este cauza unei
minț�i tulburate ș� i neliniș� tite, atunci, jur pe ceruri că vom
cunoaș� te progresul.”
A stăzi, î�ncearcă să nu dai vina pe nimeni ș� i pe nimic. Cine-

va nu respectă instrucț�iunile primite – este problema ta
că te-ai aș� teptat la un rezultat diferit. Cineva spune o grosolă-
nie – sensibilitatea ta este cea care a interpretat observaț�ia
astfel. Portofoliul tău de acț�iuni î�nregistrează o pierdere ma-
sivă – la ce te aș� teptai de ai investit o sumă atât de mare? La
urma urmei, de ce verifici piaț�a de acț�iuni î�n fiecare zi?
Orice ar fi, oricât de rea ar fi situaț�ia, vezi dacă poț�i rezis-
ta o zi î�ntreagă bazându-te total pe alegerea ta raț�ională. Dacă
nu reziș� ti o zi, î�ncearcă timp o oră. Dacă nu o oră, atunci zece
minute.
Î�ncepe de unde poț�i. Chiar ș� i un minut î�n care nu joci car-
tea vinei este un progres î�n arta de a trăi.
PRAGMATISM 281
18 august
DOAR NEBUNII SE GRĂBESC
„Cei buni sunt invincibili pentru că nu se aruncă cu ca-

pul î�nainte î�n î�ntreceri unde nu excelează. Dacă vrei să
le iei proprietatea, ia-le-o – ia-le oamenii, meș� teș� ugul ș� i
trupul. Dar nu-i vei abate niciodată de la ce ș� i-au pro-
pus, nici nu-i vei constrânge să facă ceva de care se fe-
resc. Căci singura î�ntrecere î�n care se î�nscriu cei buni
este cea a propriei alegeri raț�ionale. Cum să nu fie in-
vincibili astfel de oameni?”
U nul dintre principiile fundamentale ale artelor marț�iale

spune că o forț�ă nu trebuie să acț�ioneze î�mpotriva altei
forț�e. Adică: nu î�ncerca să-ț�i răpui adversarul cu armele lui.
Dar exact asta facem atunci când î�ntreprindem o sarcină im-
posibilă, pe care nu ne-am obosit s-o analizăm î�n amănunt.
Sau când permitem cuiva să ne pună î�n dificultate. Ori când
spunem da tuturor oportunităț�ilor care ni se ivesc î�n cale.
Unii oameni cred că, dacă „î�ț�i alegi bătăliile”, acesta este
un semn de slăbiciune sau de precauț�ie. Î�nsă cum ar putea fi
o slăbiciune reducerea numărului de eș� ecuri prin care treci
ori limitarea numărului de răni suferite? De ce ar fi ceva rău?
Vorba proverbului: discreț�ia este partea mai bună a dârze-
niei. Stoicii o numesc alegere raț�ională. Asta î�nseamnă să fii
raț�ional! Să te gândeș� ti serios î�nainte să alegi, ș� i să devii
imbatabil.
282 AUGUST
19 august
ÎNLĂTURĂ CELE DE PRISOS
„Preocupă-te de puț�ine, spunea cineva, dacă î�ț�i doreș� ti

să ai î�ntotdeauna o bună dispoziț�ie. N-ar fi fost oare mai
bine dacă ar fi spus să se săvârș� ească î�ntâi cele trebuin-
cioase, adică toate cele pretinse de natura raț�ională a
unei ființ�e sociale? Căci un asemenea gând aduce nu
numai mulț�umirea de a fi făcut ceva î�n mod desăvârș� it,
ci ș� i satisfacț�ia de a te fi mărginit la preocupări puț�ine.
Cea mai mare parte din cele ce spunem ș� i facem nu sunt
strict necesare. De aceea, dacă fiecare le-ar î�nlătura, ar
fi cu mult mai liniș� tit, mai lipsit de zbucium. Î�n conclu-
zie, este o datorie ca omul să se cerceteze pe sine cu
privire la fiecare dintre ele ș� i să se î�ntrebe: nu cumva
nu face parte dintre cele strict necesare? Trebuie, de
asemenea, î�nlăturate nu numai activităț�ile inutile, ci chiar
ș� i reprezentările care le provoacă, iar î�n felul acesta,
nici măcar urmările î�nchipuirilor omului nu se vor mai
ivi î�n calea sa.”
S toicii nu erau călugări. Nu trăiau retraș� i î�n sanctuarul unei

mânăstiri sau î�ntr-un templu. Erau politicieni, negustori,
soldaț�i, artiș� ti. Î�ș�i aplicau filosofia î�n iureș� ul vieț�ii – la fel cum
î�ncerci ș� i tu să faci.
Secretul acestei reuș� ite stă î�n î�nlăturarea fără milă a lu-
crurilor neesenț�iale din viaț�a noastră. Obligaț�iile create din
vanitate, angajamentele luate din lăcomie, proastele obice-
iuri, consimț�ămintele date din laș� itate, toate acestea trebuie
eliminate, eliminate, eliminate.
PRAGMATISM 283
20 august
CEEA CE CONTEAZĂ
„Pe dinăuntru, toate să fie altfel; î�nsă chipul să ne fie ca

al tuturor.”
D iogene Cinicul a fost un filosof controversat, care rătăcea

pe străzi ca un vagabond. Mii de ani mai târziu, rostirile
sale î�ncă ne pun pe gânduri. Dar dacă l-am fi văzut la vremea
aceea, cei mai mulț�i dintre noi s-ar fi gândit: Cine mai e și ne-
bunul ăsta?
Este tentant să duci filosofia la extreme, dar cui î�i foloseș� te?
De fapt, respingerea fundamentelor sociale î�i î�nstrăinează pe
ceilalț�i, ba chiar î�i sperie. Mai mult, transformarea exterioară
– hainele, maș� ina, dichiseala – poate părea importantă, dar
este superficială î�n comparaț�ie cu transformarea interioară.
Aceasta este o schimbare despre care ș� tim doar noi.
284 AUGUST
21 august
NU FI NEFERICIT DINAINTE
„Este cu totul nefericit spiritul ce-ș� i face griji pentru vi-

itor ș� i simte nenorocirea mai î�nainte de a se î�ntâmpla,
fiind frământat de gândul că bunurile de care se bucură
nu vor dura până la moarte. Nu-ș� i va găsi nicicând pacea
ș� i, î�n aș� teptarea viitorului, va pierde bunurile prezen-
tului, de care s-ar fi putut bucura.”
D acă stai bine să te gândeș� ti, e bizar cum ne facem griji

pentru anumite veș� ti proaste care s-ar putea ivi la ori-
zont. Prin definiț�ie, aș� teptarea presupune că un eveniment
nu s-a petrecut î�ncă, aș� a că este numai alegerea noastră să ne
î�ngrijorăm î�n avans. Î�nsă aș� a facem: ne roadem unghiile, ni se
strânge stomacul, î�i dăm la o parte î�n mod grosolan pe cei din
jur. De ce? Pentru că î�n curând s-ar putea să se î�ntâmple ceva
rău.
O persoană pragmatică, un om de acț�iune, este prea ocu-
pată ca să-ș� i piardă timpul cu aș� a o stupizenie. Un om pragma-
tic nu se poate î�ngrijora dinainte pentru fiecare deznodământ
posibil. Ia gândeș� te-te. Î�n cazul cel mai fericit – dacă veș� tile se
dovedesc a fi mai bune decât am anticipat, tot acest timp a
fost irosit degeaba temându-ne inutil. Î�n cazul cel mai neferi-
cit – am fost amărâț�i mai mult timp, din alegerea noastră.
Ș� i cum poț�i folosi mai bine acest timp? O zi care ar putea
fi ultima din viaț�a ta – chiar vrei să ț�i-o petreci î�ngrijorându-te?
Sub ce aspecte poț�i progresa, î�n timp ce alț�ii stau cu sufletul
la gură, aș� teptându-ș� i pasiv soarta?
Lasă veș� tile să vină la timpul lor. Fii prea ocupat să mun-
ceș� ti ca să-ț�i mai pese.
PRAGMATISM 285
22 august
NU-ȚI BATE CAPUL CU MĂRUNȚIȘURI
„Trebuie să ai î�n vedere ca preocuparea pentru fiecare

activitate să fie proporț�ională cu valoarea ș� i importanț�a
ei. Căci numai astfel nu vei fi dezamăgit dacă nu te vei opri
prea mult asupra unor activităț�i de mică importanț�ă.”
– Marc Aureliu, Către sine, 4.32b
Î n 1997, psihoterapeutul Richard Carlson a publicat o carte

intitulată Don’t Sweat the Small Stuff . . . and It’s All Small
Stuff (Nu-ți bate capul cu mărunțișuri… și toate sunt mărunți-
șuri). A devenit rapid una dintre cele mai bine vândute cărț�i
din toate timpurile ș� i a rămas ani de zile pe lista bestselleru-
rilor, vânzându-se î�n milioane de exemplare ș� i fiind tradusă
î�n mai multe limbi.
Indiferent dacă ai citit sau nu cartea, remarca succintă a
lui Carlson despre această idee atemporală merită amintită.
Până ș� i Cornelius Fronto, profesorul de retorică al lui Marc Au-
reliu, ar fi considerat-o o cale de exprimare a î�nț�elepciunii pe
care discipolul său a î�ncercat s-o surprindă î�n citatul de mai
sus. Amândoi spun acelaș� i lucru: nu-ț�i irosi timpul (cea mai va-
loroasă dintre resurse ș� i singura care nu poate fi reî�nnoită) pe
lucrurile care nu contează. Cum rămâne î�nsă cu lucrurile care
nu contează, dar pe care trebuie neapărat să le faci? Ei bine,
î�ngrijorează-te ș� i ocupă-te de ele cât mai puț�in cu putinț�ă.
Dacă acorzi lucrurilor mai mult timp ș� i energie decât me-
rită, atunci nu mai sunt lipsite de importanț�ă. Tocmai le-ai
acordat importanț�ă prin viaț�a pe care ai consumat-o pe ele.
Ș� i, din păcate, lucrurile cu adevărat importante – familia, sănă-
tatea, angajamentele veritabile – au avut de suferit ca urmare a
timpului de care le-ai privat.
286 AUGUST
23 august
ESTE ÎN INTERESUL TĂU
„Spune-mi atunci de ce î�nț� eleptul nu se cuvine să se

î�mbete; arată-mi cu fapte, nu cu vorbe, hidoș� enia ș� i
brutalitatea acestui viciu. Dovedeș� te-mi – î�ț�i va fi foarte
la î�ndemână – că aș� a-numitele plăceri, atunci când î�n-
trec măsura, devin suferinț�e.”
E xistă oare o tehnică mai puț�in eficientă de a-i convinge pe

oameni să facă ceva decât cicăleala? Oare î�i inhibă ceva
mai tare decât noț�iunile abstracte? Acesta este motivul pen-
tru care stoicii nu spun: „Nu mai face asta, e un păcat”, ci: „Nu
mai face asta pentru că vei fi nefericit”. Nu spun: „Plăcerea nu
este plăcută”, ci: „Plăcerea nesfârș� ită devine o pedeapsă î�n
sine”. Metodele lor de convingere coincid cu sfatul din cartea
The 48 Laws of Power (Cele 48 de legi ale puterii): „Apelează la
interesul personal al oamenilor, niciodată la mila sau recu-
noș� tinț�a lor”.
Dacă î�ncerci să convingi pe cineva să se schimbe ori să
facă ceva diferit, aminteș� te-ț�i ce pârghie eficientă este interesul
personal. Nu e vorba că un lucru sau altul este rău, ci că este
spre binele acelei persoane să acț�ioneze diferit. Ș� i demon-
strează-i – nu î�i ț�ine morală.
Ș� i vezi ce se î�ntâmplă atunci când aplici acest mod de
gândire asupra propriului comportament.
PRAGMATISM 287
24 august
FURĂ DIN TOATE SURSELE
„Niciodată nu-mi va fi ruș� ine să citez un autor prost dacă

spune ceva bine.”
U n aspect uimitor prezent î�n scrisorile ș� i eseurile lui Sene-

ca este frecvenț�a cu care î�l citează pe filosoful Epicur. De
ce este aș� a de mirare? Pentru că stoicismul ș� i epicurismul ar
trebui să fie filosofii diametral opuse! (Î�n realitate, diferenț�e-
le, deș� i semnificative, sunt de regulă exagerate.)
Î�nsă era ceva de aș� teptat din partea lui Seneca. El căuta
î�nț�elepciunea, punct. Nu conta provenienț�a ei. Acesta este un
aspect pe care mulț�i fundamentaliș� ti – ai religiei, filosofiei
sau ai altor domenii – î�l scapă din vedere. Cui î�i pasă dacă o
vorbă de duh aparț�ine unui stoic, cui î�i pasă dacă este î�n con-
cordanț�ă perfectă cu stoicismul? Important este să î�ț�i facă
viaț�a mai bună, să te facă pe tine mai bun.
Ce î�nvăț�ătură sau sprijin vei descoperi astăzi dacă vei re-
nunț�a să mai acorzi importanț�ă afilierilor ș� i reputaț�iilor? Cât
de mult ai avea de câș� tigat dacă te-ai concentra doar pe merit?
288 AUGUST
25 august
RESPECTĂ TRECUTUL, DAR FII DESCHIS

SPRE VIITOR
„Nu trebuie să merg pe urmele celor de dinaintea mea?

De bună seamă că pot străbate vechiul drum, dar dacă
voi găsi un altul mai scurt ori mai lin, voi î�ncerca să-l fac
drum aș� ternut. Oamenii care au ridicat aceste î�ntrebări
î�naintea noastră nu sunt stăpânii noș� tri, ci călăuzele
noastre. Adevărul stă deschis tuturor; nimeni î�ncă nu
s-a î�nstăpânit pe el.”
T radiț�iile sunt, de regulă, niș� te bune practici care au trecut

proba timpului. Dar nu uita că ideile conservatoare de
astăzi au fost cândva controversate, revoluț�ionare ș� i inova-
toare. De aceea, nu trebuie să ne temem să punem î�n practică
idei noi.
Î�n cazul lui Seneca, era vorba, probabil, de adoptarea
unei noi perspective filosofice care aducea î�mbunătăț�iri scri-
erilor lui Zenon sau Cleanthes. Î�n cazul nostru, ar putea fi vor-
ba despre o descoperire revoluț�ionară î�n psihologie care vine
î�n sprijinul celor scrise de Seneca sau Marc Aureliu. Ori, poa-
te, o descoperire î�n ce ne priveș� te. Dacă aceste idei sunt mai
bune ș� i adevărate, adoptă-le – foloseș� te-le. Nu trebuie să fii
prizonierul unor bătrâni decedaț�i care au î�ncetat să î�nveț�e
acum două mii de ani.
PRAGMATISM 289
26 august
CAUTĂ NAUFRAGIUL
„Am naufragiat mai î�nainte de a mă î�mbarca… Călătoria

m-a î�nvăț�at cât de multe obiecte fără rost avem ș� i cât de
uș� or ar fi să renunț�ăm la ele; de fapt, dacă de nevoie ni
se î�ntâmplă să fim lipsiț�i de ele, nici nu ne dăm seama
de absenț�a lor.”
Z enon, considerat de mulț�i fondatorul ș� colii stoice, a fost

negustor î�nainte de a fi filosof. Î�n timpul unei expediț�ii de
la Fenicia la Pireu, nava î�n care se afla s-a scufundat cu tot cu
î�ncărcătură. Zenon a ajuns î�n cele din urmă la Atena ș� i, pe
când vizita un magazin de cărț� i, a descoperit filosofia lui
Socrate ș� i, ulterior, un filosof atenian pe nume Crates. Aceste
influenț�e i-au schimbat drastic cursul vieț�ii, făcându-l să dez-
volte gândirea ș� i principiile pe care le cunoaș� tem astăzi sub
numele de stoicism. Potrivit biografului antic Diogene Laerț�iu,
Zenon spunea î�n glumă: „Acum, că am trecut printr-un nau-
fragiu, sunt pe drumul cel bun” sau, potrivit unei alte relatări:
„Ai făcut bine, zeiț�ă Fortuna, î�ndrumându-mă astfel spre filo-
sofie” ar fi spus el.
Stoicii nu vorbeau la modul teoretic atunci când spuneau
că ar trebui să acț�ionăm cu o clauză inversă ș� i că până ș� i cele
mai nefericite evenimente se pot dovedi a fi extrem de priel-
nice. Î�ntreaga filosofie se î�ntemeiază pe această idee!
290 AUGUST
27 august
SĂ RÂZI SAU SĂ PLÂNGI?
„Heraclit, ori de câte ori ieș� ea î�n public, plângea, iar De-
mocrit râdea. Unuia î�i păreau nenorociri toate lucrurile
pe care le facem, celuilalt – prostii. De aceea trebuie să
luăm lucrurile mai uș� or ș� i să le suportăm cu sufletul
binevoitor, pentru că este mai omeneș� te să râdem de
viaț�ă decât să o deplângem.”
S ă fie oare această observaț�ie la originea faimoasei expresii

despre veș� tile descurajante: „Nu ș� tiu dacă să râd sau să
plâng”? Stoicii nu prea găseau rostul să se î�nfurie sau să se
î�ntristeze din cauza unor lucruri indiferente faț�ă de senti-
mentele lor. Mai ales când acele sentimente î�i făceau să se
simtă mai prost.
Este, de asemenea, o altă dovadă că stoicii nu erau nici pe
departe o adunătură de moș� negi deprimaț�i ș� i ursuzi. Chiar ș� i
atunci când situaț�ia era cu adevărat gravă, când lumea î�i î�m-
pingea spre disperare ori furie, ei alegeau să râdă de ea.
Asemenea lui Democrit, ș� i noi putem face aceeaș� i alege-
re. Î�n fiecare situaț�ie putem găsi cu uș� urinț�ă mai mult umor
decât ură. Ș� i, cel puț�in, umorul este productiv – fie ș� i numai
pentru că oferă alinare.
PRAGMATISM 291
28 august
STOICUL OPULENT
„Cel ce a creat universul ș� i ne-a dat legile vieț�ii s-a î�ngri-

jit ca noi să supravieț�uim, nu să trăim cu mofturi: tot ce
ne trebuie pentru a trăi este gata ș� i la î�ndemână; plătim
î�nsă cu multe chinuri ș� i suferinț�e faptul de a ne satisfa-
ce dorinț�ele. Să ne folosim deci de acest mare dar al na-
turii ș� i să ne gândim că meritul ei cel mai de seamă
constă î�n faptul că putem lua fără greutate tot ceea ce
ne este necesar.”
C hiar ș� i pe vremea lui, Seneca a fost criticat pentru că pre-

dica virtuț�ile stoice î�n timp ce acumula una dintre cele
mai mari averi din Roma. Seneca era atât de bogat î�ncât unii
istorici bănuiesc că î�mprumuturile uriaș� e pe care le-a acor-
dat locuitorilor de pe teritoriul Marii Britanii de astăzi au
provocat î�n zonă o răscoală extrem de violentă. Criticii î�i spu-
neau î�n batjocură „stoicul opulent”.
Răspunsul lui Seneca la aceste critici era unul destul de
simplu: poate că deț�inea mari bogăț�ii, î�ntr-adevăr, dar nu avea
nevoie de ele. Nu se baza pe ele ș� i nici nu era dependent de
ele. Ș� i, î�n ciuda uriaș� ului său cont bancar, nu putea fi conside-
rat nici pe departe unul dintre marii cheltuitori sau amatori
de plăceri ai Romei. Indiferent dacă justificarea sa era adevă-
rată sau nu (ori era un pic ipocrit), aceasta este totuș� i o bună
reț�etă după care să ne orientăm î�n societatea materialistă,
bazată pe avere, din zilele noastre.
Aceasta este abordarea pragmatică a bogăț�iei, prin opo-
ziț�ie cu cea moralistă.
292 AUGUST
Putem trăi bine fără să devenim sclavii luxului. Ș� i nu tre-

buie să luăm decizii care să ne oblige să muncim î�ntruna ș� i să
ne î�ndepărteze de studiu ș� i contemplaț�ie pentru a face rost
de ș� i mai mulț�i bani cu care să ne cumpărăm lucruri inutile.
Nu există nicio regulă care să spună că succesul financiar te
obligă să trăieș� ti peste limita posibilităț�ilor tale. Nu uita: oa-
menii pot fi fericiț�i cu foarte puț�in.
PRAGMATISM 293
29 august
DACĂ NU-ȚI DOREȘTI NIMIC, AI TOTUL
„Nimeni nu poate avea tot ce-ș� i doreș� te, dar poate să nu

voiască ceea ce nu are ș� i să se bucure de ce i se oferă.”
E xistă cineva atât de bogat, î�ncât, literalmente, să poată

cumpăra orice? Sigur că nu. Chiar ș� i cei mai bogaț�i oameni
dau greș� frecvent î�n tentativele lor de a cumpăra voturi, res-
pect, statut, iubire ș� i alte lucruri care nu sunt de vânzare.
Dacă averile indecente nu pot cumpăra totul, atunci să re-
nunț�ăm, oare? Sau există o altă modalitate de a rezolva aceas-
tă ecuaț�ie? Pentru stoici, există: schimbă ceea ce-ț�i doreș� ti.
Schimbându-ț�i modul de gândire, vei reuș� i să obț�ii ce vrei. John
D. Rockefeller, care era peste măsură de bogat, considera că
„averea unui om trebuie să fie determinată de relaț�ia dintre
dorinț�ele ș� i cheltuielile sale î�n raport cu venitul său. Dacă se
simte bogat cu 10 dolari ș� i are tot ce-ș� i doreș� te, atunci este
î�ntr-adevăr bogat.”
Astăzi, poț�i î�ncerca să-ț�i sporeș� ti averea, sau poț�i alege o
variantă mai scurtă ș� i să-ț�i dorești mai puțin.
294 AUGUST
30 august
CÂND ȚI-E LENE
„Tot ceea ce trebuie deocamdată făcut, virtutea poate

izbuti cu promptitudine ș� i cutezanț�ă. Căci oricui i se va
părea o dovadă de nechibzuinț�ă să î�ț�i asumi o sarcină
cu un spirit leneș� ș� i pizmuitor, ori să î�ț�i î�mpingi trupul
î�ntr-o direcț�ie ș� i mintea î�n alta, să fii sfâș� iat de impul-
suri sălbatic divergente.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 31.b-32
D acă î�ncepi un lucru ș� i simț�i de î�ndată că te cuprinde lenea

ș� i iritarea, î�ntreabă-te: De ce fac asta? Dacă este î�ntr-adevăr
o necesitate, î�ntreabă-te: Ce stă în spatele reticenței mele? Frică?
Dușmănie? Oboseală?
Nu merge î�nainte sperând că va apărea cineva ș� i-ț�i va lua
de pe umeri sarcina de care te-ai lipsi. Sau că cineva î�ț�i va ex-
plica brusc importanț�a a ceea ce faci. Nu spune da cu gura ș� i
nu prin fapte. Steve Jobs declara pentru BusinessWeek î�n 2005,
pe când Apple era doar la jumătatea ascensiunii către topul
celor mai importante companii mondiale: „Calitatea este mult
mai bună decât cantitatea… Un home run este mult mai bun
decât două duble”.
PRAGMATISM 295
31 august
IA ÎN CALCUL ȘI EȘECURILE
„Când te loveș� ti de eroarea cuiva, reculege-te imediat,

î�ntoarce-te asupra ta ș� i adu-ț�i aminte cum chiar ș� i tu ai
greș� it î�ntr-un fel asemănător. De pildă, faptul că ai soco-
tit argintul drept un bun, sau plăcerile simț�urilor, sau
mărunta glorie ș� i multe altele, fiecare după chipul său.
Căci, dacă totdeauna î�ț�i vei propune asemenea preocu-
pări, vei uita cu repeziciune mânia, mai ales dacă adaugi
ș� i remarca: este constrâns, ce mai poate să facă? Ori,
dacă-ț�i stă î�n putinț�ă, î�ndepărtează de lângă el tot ceea
ce-l constrânge.”
M ai devreme, am vorbit despre convingerea plină de î�ngă-

duinț�ă a lui Socrate, conform căreia „nimeni nu greș� eș� te
intenț�ionat”. Dovada cea mai clară a acestei ipoteze? Toate
acele cazuri î�n care am greș� it și noi, fără răutate sau intenț�ie.
Ț� i le aminteș� ti? Faza aia când te-ai purtat ca un bădăran pen-
tru că nu dormiseș� i de două zile. Momentul ăla când ai acț�io-
nat fiindcă fuseseș� i dezinformat. Atunci când te-ai lăsat luat
de val, ai uitat sau n-ai î�nț�eles ceva. Ș� i lista poate continua la
nesfârș� it.
De aceea este important să nu priveș� ti oamenii cu răuta-
te ori să-i categoriseș� ti drept duș� mani. Fii la fel de î�ngăduitor
ca ș� i cu tine î�nsuț�i. Las-o mai moale cu ei, aș� a cum ai proceda
ș� i î�n cazul tău, ca să poț�i continua să lucrezi cu ei ș� i să benefi-
ciezi de talentele lor.
Partea a III-a
DISCIPLINA
VOINȚEI
SEPTEMBRIE
TĂRIE DE CARACTER
ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE
TĂRIE DE CARACTER ȘI CAPACITATE DE ADAPTARE 299
1 septembrie
UN SPIRIT PUTERNIC ESTE MAI BUN

DECÂT NOROCUL
„Spiritul este mai puternic decât orice soartă, rânduieș� -

te de la sine lucrurile î�ntr-o direcț�ie ori î�ntr-alta ș� i este
cauza propriei sale fericiri sau nefericiri.”
C ato cel Tânăr avea destui bani cât să-ș� i permită haine scum-
pe. Cu toate acestea, se plimba adesea desculț� prin Roma,
nepăsător la părerile trecătorilor. Ar fi putut să se desfete cu
cele mai rafinate mâncăruri. Prefera î�nsă hrana simplă. Ș� i pe
ploaie, ș� i pe caniculă alegea să umble cu capul descoperit.
De ce nu-ș� i î�ngăduia puț�ină alinare? Deoarece Cato î�ș�i an-
trena spiritul să fie puternic ș� i adaptabil. Mai exact, î�nvăț�a
indiferenț�a: o atitudine de tipul „fie ce-o fi”, care să-i prindă
bine î�n tranș� eele militare, î�n For ș� i î�n Senat, precum ș� i î�n rolul
său de tată ș� i om de stat.
Antrenamentul l-a pregătit pentru orice fel de condiț�ii,
pentru orice i-ar fi pregătit soarta. Dacă facem antrenamente
ș� i pregătiri, s-ar putea să ne î�ntărim ș� i noi la fel de mult.
300 SEPTEMBRIE
2 septembrie
ȘCOALA UNUI FILOSOF ESTE CA UN SPITAL
„Bărbaț�i, sala de clasă a unui filosof este un spital – n-ar

trebui să o părăsiț�i simț�ind plăcere, ci durere, pentru că
nu eraț�i sănătoș� i când aț�i intrat î�n ea.”
A i fost vreodată internat pentru fizioterapie sau recupera-

re? Indiferent ce sugerează numele sau ce minciuni spun
unii, nu e plăcut să ț�i se facă masaj. Se pare că vindecarea doare.
Experț�ii ș� tiu exact unde trebuie să exercite presiune ș� i pe ce
parte a corpului să se concentreze, astfel î�ncât să poată î�ntări
punctele slabe ale pacientului ș� i să ajute la stimularea zone-
lor atrofiate.
Filosofia stoică se aseamănă mult cu acest proces. Unele
observaț�ii sau exerciț�ii vor atinge anumite puncte dureroase.
Nu e nimic personal. Trebuie să doară. Astfel î�ț�i veț�i dezvolta
voinț�a de a î�ndura ș� i a trece cu perseverenț�ă peste numeroa-
sele dificultăț�i ale vieț�ii.
3 septembrie
ÎNTÂI DE TOATE, UN ANTRENAMENT

DUR DE IARNĂ
„Trebuie să trecem printr-un antrenament dur de iarnă

ș� i să nu ne apucăm orbeș� te de chestiuni pentru care nu
ne-am pregătit.”
Î nainte de războiul modern, armatele erau demobilizate pe

timpul iernii. Războiul nu era unul total, aș� a cum î�l î�nț�elegem
astăzi, ci mai degrabă o serie de raiduri, marcate de bătălia
decisivă.
Când Epictet spune că ar trebui să trecem printr-un „an-
trenament dur de iarnă” – cuvântul grecesc este cheimaskêsai
– el contestă noț�iunea de soldat cu jumătate de normă (sau a
oricărei î�ndeletniciri cu jumătate de normă, de altfel). Pentru
a obț�ine victoria, trebuie să dedici fiecare secundă ș� i fiecare
resursă pregătirii ș� i antrenamentului. LeBron James nu î�ș�i ia
vacanț�ă de vară – el profită de această perioadă pentru a-ș� i
î�mbunătăț�i alte aspecte ale jocului. Soldaț�ii din armata S.U.A.
se antrenează zi ș� i noapte când nu sunt î�n război, pentru a fi
pregătiț�i î�n cazul î�n care acesta se declanș� ează; iar atunci
când pleacă la război, luptă până la capăt.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru noi. Nu putem face faț�ă
vieț�ii cu jumătate de măsură. Nu există timp liber. Nu există
nici măcar weekenduri. Ne pregătim permanent pentru even-
tualele obstacole ale vieț�ii – ș� i, atunci când se ivesc, suntem
gata să le depăș� im, fără să dăm î�napoi.
302 SEPTEMBRIE
4 septembrie
DE UNDE ȘTII, DACĂ N-AI FOST NICIODATĂ

PUS LA ÎNCERCARE?
„Te consider nefericit pentru că nu ai fost niciodată ne-

fericit. Ai trecut prin viaț�ă fără a avea un adversar: nimeni
nu va ș� ti de ce ai fi fost î�n stare, nici măcar tu.”
– Seneca, Despre providență, 4.3
M ulț�i oameni care au trecut prin vremuri grele, ajung ul-

terior să etaleze aceste experienț�e ca pe niș� te medalii de
onoare. „Ce vremuri”, s-ar putea să-i auzi spunând, deș� i î�n pre-
zent trăiesc î�n condiț�ii mult mai bune. „Să fiu iar tânăr ș� i cu
burta goală”, s-ar putea să zică un altul, melancolic. „A fost cel
mai bun lucru care mi s-a î�ntâmplat vreodată” sau „n-aș� schim-
ba nicio virgulă”. Oricât de dure au fost acele perioade, ele au
fost, î�n cele din urmă, niș� te experienț�e constructive. I-au făcut
să fie oamenii care sunt astăzi.
Aș� a-numitele vitregii ale sorț�ii mai aduc un avantaj. După
ce am trecut prin ele ș� i am supravieț�uit, rămânem cu o mai
bună î�nț�elegere a propriei capacităț�i ș� i forț�e interioare. Depă-
ș� irea unei probe de foc ne dă putere, fiindcă ș� tim că, pe viitor,
putem supravieț�ui unor greutăț�i similare. „Ce nu mă ucide mă
face mai puternic”, spunea Nietzsche.
Aș� a că, astăzi, dacă lucrurile par să ia o turnură urâtă ori
ț�i se schimbă norocul, de ce te-ai î�ngrijora? S-ar putea să fie
una dintre experienț�ele formative pentru care vei fi, mai târ-
ziu, recunoscător.
5 septembrie
CONCENTREAZĂ-TE DOAR PE TREBURILE TALE
„Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertăț�ii

cu cea a necesităț�ii, sau sfera suveranităț�ii tale cu cea a
fatalităț�ii universale, să ș� tii că mergi de-a dreptul la
ciocniri, amărăciuni ș� i nenorociri inevitabile ș� i, deci, la
conflicte ș� i cu omenirea, ș� i cu zeii. Din contră, dacă vei
distinge cu precizie sfera ta proprie de cea străină ț�ie,
faptele tale nu vor cunoaș� te nici î�nceput, nici oprire for-
ț�ată din afară; nu te vei plânge de nimeni, nici nu vei da
vina pe nimeni; ș� i, contând î�n toate numai pe voinț�a ta,
nu te poate nici atinge, nici duș� măni nimeni; căci n-are
nici cum, nici de ce.”
D upă ce căpitanul James Stockdale a fost doborât î�n Vietnam,

a î�ndurat ș� apte ani ș� i jumătate de prizonierat î�n diferite
lagăre. A fost supus unor torturi groaznice, dar a făcut tot ce
i-a stat î�n putinț�ă să reziste. Odată, când temnicerii săi au vrut
să-l facă să apară î�ntr-un clip de propagandă, ș� i-a provocat
singur răni grave pentru a zădărnici acest lucru.
Când avionul lui Stockdale a fost lovit, ș� i-a spus că „intră
î�n lumea lui Epictet.” Nu se referea la faptul că urma să parti-
cipe la un seminar de filosofie. Ș� tia ce-l aș� teaptă după ce a
fost doborât. Ș� tia că nu-i va fi uș� or să supravieț�uiască.
Intervievat de Jim Collins pentru cartea sa Good to Great*
(De la bine la excelent), devenită un clasic al genului business,
Stockdale a povestit că unui anumit grup i-a fost cel mai greu
* Carte apărută sub titlul Excelența în afaceri. De ce anumite companii

reușesc saltul de la „bun” la „excelent”, iar altele nu?, traducere de Eugen
Damian, Editura Curtea Veche, București, 2006. (n.tr.)
304 SEPTEMBRIE
î�n î�nchisoare. „Era cel al optimiș� tilor”, a spus el, „… al celor

care spuneau: «Până la Crăciun scăpăm de-aici». Iar Crăciunul
venea ș� i trecea. Apoi spuneau: «Până la Paș� te scăpăm de-aici».
Iar Paș� tele venea ș� i trecea. Ș� i urma Ziua Recunoș� tinț�ei ș� i apoi
iarăș� i Crăciunul. Ș� i ei au murit de inimă rea.”
Dar Stockdale a perseverat ș� i a reuș� it să scape. Ș� i-a domolit
dorinț�ele ș� i s-a concentrat exclusiv pe ceea ce putea controla:
pe sine î�nsuș� i.
6 septembrie
POȚI FI PUS ÎN LANȚURI, DAR…
„Mă poț�i lega de picior, dar nici măcar Zeus n-are pute-
rea de a-mi frânge libertatea de alegere.”
S e spune că Epictet era ș� chiop fiindcă fusese ț�inut î�n lanț�uri

când era sclav. După două mii de ani, ș� i James Stockdale a
fost legat cu lanț�uri la picioare (ș� i agăț�at de tavan de mâinile
î�ncătuș� ate la spate, articulaț�iile fiindu-i dislocate de mai multe
ori). Viitorul senator John McCain a fost prizonier î�n aceeaș� i
î�nchisoare ș� i a fost supus, î�n mare parte, aceloraș� i abuzuri.
Datorită celebrităț�ii tatălui său, temnicerii i-au oferit de multe
ori lui McCain ocazia să-ș� i abandoneze camarazii ș� i să fie eli-
berat mai devreme. Î�nsă ș� i el ș� i-a păstrat cu fermitate liberta-
tea de alegere, refuzând să cedeze tentaț�iei, chiar dacă asta
î�nsemna pierderea libertăț�ii fizice pe care ar fi putut-o
dobândi.
Niciunul dintre aceș� ti oameni nu a cedat. Nimeni n-a reu-
ș� it să-i facă să-ș� i sacrifice principiile. Asta e ideea – poț�i fi pus
î�n lanț�uri, dar nimeni nu are puterea să schimbe cine eș� ti.
Chiar ș� i sub cele mai grave torturi ș� i cruzimi de care oamenii
sunt î�n stare, puterea pe care o avem asupra propriei minț�i ș� i
puterea de a lua singuri deciziile nu poate fi î�nfrântă – doar
abandonată.
306 SEPTEMBRIE
7 septembrie
PUTEREA NOASTRĂ ASCUNSĂ
„Gândeș� te-te cine eș� ti. Mai presus de toate, o ființ�ă umană,
ce nu are altă putere mai mare decât propria alegere
raț�ională, care controlează toate celelalte lucruri ș� i nu
se supune niciunui alt stăpân.”
P sihologul Viktor Frankl a fost prizonier trei ani î�n diverse

lagăre de concentrare, printre care la Auschwitz. Soț�ia ș� i
rudele i-au fost ucise, munca de-o viaț�ă i-a fost distrusă, liber-
tatea i-a fost răpită. A rămas, literalmente, fără nimic. Î�nsă, aș� a
cum a descoperit după î�ndelungi cugetări, a rămas totuș� i cu
ceva: cu capacitatea de a stabili sensul acestei suferințe. Nici
măcar naziș� tii nu-i puteau răpi asta.
Mai mult, Frankl ș� i-a dat seama că poate găsi unele as-
pecte pozitive î�n situaț�ia lui. Avea ocazia să-ș� i testeze ș� i să-ș� i
analizeze teoriile psihologice (ș� i, eventual, să le revizuiască).
De asemenea, putea fi de ajutor celorlalț�i. Ba chiar s-a conso-
lat î�ntr-o anumită măsură prin faptul că persoanele dragi
erau scutite de suferinț�a ș� i mizeria pe care el le î�ndura zilnic
î�n lagăr.
Puterea ta ascunsă este abilitatea de a folosi raț�iunea ș� i
de a face alegeri, oricât de mici sau de limitate ar fi acestea.
Gândeș� te-te la aspectele vieț�ii tale î�n care eș� ti constrâns sau
î�mpovărat de obligaț�ii. Ce alegeri ai la dispoziț�ie, zi de zi? S-ar
putea să fii surprins de numărul lor. Profiț�i de ele? Găseș� ti
aspectele pozitive?
8 septembrie
NU TE LĂSA AMĂGIT DE SOARTĂ
„Nu m-am î�ncrezut niciodată î�n soartă, nici chiar atunci

când părea să fie paș� nică… Am pus distanț�ă mare î�ntre
darurile oferite cu generozitate ș� i mine: î�n felul acesta, ea
mi le-a luat, nu mi le-a smuls. Soarta potrivnică l-a zdrobit
numai pe cel pe care l-a î�nș� elat fiindu-i binevoitoare.”
– Seneca, Consolație pentru Helvia, 5.4b, 5b-6
Î n anul 41 d.Hr., Seneca a fost exilat din Roma î�n Corsica – nu

ș� tim cu exactitate de ce, dar se spune că a fost din cauza unei
aventuri cu sora î�mpăratului. La scurt timp după, i-a trimis o
scrisoare mamei sale, căutând s-o liniș� tească ș� i să-i aline su-
ferinț�a. Dar, î�n multe privinț�e, se adresa, probabil, lui î�nsuș� i –
mustrându-se pentru această răsturnare neaș� teptată a sorț�ii
pe care o suporta cu destulă greutate.
Cunoscuse un oarecare succes politic ș� i social. Alergase,
probabil, după unele plăceri carnale. Iar acum, el ș� i familia lui
aveau de î�ndurat consecinț�ele – ca, de altfel, noi toț�i pentru
purtările ș� i riscurile asumate.
Cum avea să reacț�ioneze? Cum urma să se descurce? Ei
bine, î�n primă fază, a avut instinctul să-ș� i consoleze mama, î�n
loc să-ș� i plângă singur de milă. Deș� i alte scrisori ne dovedesc
că Seneca a implorat să fie reprimit la Roma, î�n cercurile de
putere (cerere care i-a fost î�n cele din urmă aprobată), se
pare că a suportat destul de bine durerea ș� i dizgraț�ia exilului.
Filosofia pe care o studiase vreme î�ndelungată l-a pregătit
pentru acest tip de greutăț�i ș� i i-a oferit determinarea ș� i răb-
darea de a aș� tepta. După ce ș� i-a recăpătat averea, odată cu
revenirea î�n cercurile de elită, filosofia l-a î�mpiedicat s-o con-
sidere un bun garantat ș� i să devină dependent de ea. A fost un
308 SEPTEMBRIE
lucru bun pentru că soarta î�i rezerva o nouă răsturnare de

situaț�ie. Când noul î�mpărat ș� i-a î�ndreptat mânia spre el, cu
ajutorul filosofiei, Seneca era deja pregătit.
9 septembrie
NU AVEM A NE TEME DECÂT DE TEAMA ÎNSĂȘI
„Omul nu mai are niciun motiv să trăiască, nu-mi mai

poate ț�ine î�n frâu nefericirea, dacă se teme atât cât e î�n
stare să se teamă.”
F ranklin Delano Roosevelt, abia ales preș� edinte, a depus ju-

rământul ș� i ș� i-a susț�inut discursul inaugural î�n primele
zile ale crizei care avea să fie cunoscută sub numele de Marea
Depresiune Economică. Fiind ultimul care a deț�inut funcț�ia
de preș� edinte î�nainte de ratificarea celui de-al XX-lea Amen-
dament*, FDR n-a putut să preia funcț�ia până î�n martie – ceea
ce a î�nsemnat că ț�ara a fost privată de autoritate luni de zile.
Panica plutea î�n aer, băncile se prăbuș� eau, iar oamenii erau
î�ngroziț�i.
Ai auzit probabil expresia: „Nu avem a ne teme decât de
teama î�nsăș� i”, pe care FDR a rostit-o î�n faimosul său discurs,
î�nsă merită să menț�ionăm î�ntregul pasaj, fiindcă este valabil
pentru multe dificultăț�i cu care ne confruntăm î�n viaț�ă:
„Permiteț�i-mi să-mi exprim convingerea fermă că nu

avem a ne teme decât de teama î�nsăș� i – o teroare neiden-
tificată, iraț�ională, nejustificată, ce paralizează eforturile
de a trece de la regres la progres.”
Stoicii ș� tiau că trebuie să se teamă de teamă din cauza

nefericirii pe care o provoacă. Lucrurile de care ne temem pă-
lesc î�n comparaț�ie cu pagubele pe care ni le provocăm noi
* Amendament constituțional adoptat în 23 ianuarie 1933, prin care in-

vestiturile președintelui și Senatului american erau mutate din 4 martie
în 20 ianuarie, respectiv 3 ianuarie, pentru fiecare ciclu electoral. (n.tr.)
310 SEPTEMBRIE
î�nș� ine sau alț�ii atunci când ne dăm peste cap să le evităm. O criză
economică este rea; panica este ș� i mai gravă. Teroarea nu este
de ajutor î�ntr-o situaț�ie disperată – nu face decât să î�nrăută-
ț�ească lucrurile. De aceea, trebuie să rezistăm î�n faț�a ei ș� i să
o respingem dacă vrem ca sorț�ii să ne devină favorabili.
10 septembrie
FĂ-ȚI VARA SANIE
„Vreau să-ț�i pun la î�ncercare tăria spiritului î�ntr-atât

î�ncât voi alege anume pentru tine unul dintre precepte-
le bărbaț�ilor de seamă: lasă să treacă vreo câteva zile î�n
care să te mulț�umeș� ti cu hrană puț�ină ș� i sărmană, cu o
haină grosolană ș� i aspră ș� i spune-ț�i: «Ă� sta e lucrul care
trezeș� te teama?» Chiar î�n vremurile de liniș� te, spiritul
să se pregătească pentru cele grele ș� i, aflat î�ntre binefa-
ceri, să se î�ntărească î�mpotriva nedreptăț�ilor sorț�ii. Î�n
plină pace, soldatul face exerciț�ii, construieș� te un val de
apărare fără să fie vreun duș� man ș� i se osteneș� te cu o
trudă fără rost, ca să poată ț�ine piept nevoilor reale.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 18.5-6
C um ar fi dacă ai petrece o zi pe lună î�ncercând pe pielea ta

sărăcia, foamea, izolarea completă sau oricare alt lucru de
care te temi? După ș� ocul cultural iniț�ial, vei î�ncepe să te simț�i
normal ș� i să nu mai fii atât de speriat.
Există o mulț�ime de necazuri pe care le poț�i testa, o sume-
denie de probleme pe care le poț�i rezolva î�n avans. Prefă-te că
ai rămas fără apă caldă. Prefă-te că ț�i-a fost furat portofelul.
Prefă-te că salteaua ta confortabilă este foarte departe ș� i tre-
buie să dormi pe jos, ori că maș� ina ț�i-a fost ridicată ș� i trebuie
să mergi pe jos peste tot. Prefă-te că ț�i-ai pierdut locul de mun-
că ș� i trebuie să cauț�i altul. Repet, nu doar te gândi la aceste
lucruri, trăiește-le. Ș� i fă asta acum, când î�ț�i merge bine. După
cum ne aminteș� te Seneca: „Sufletul ar trebui să se î�ntărească
pentru situaț�ii de mare presiune tocmai î�n momentele î�n care
suntem scutiț�i de griji… Dacă vrei ca cineva să nu se clin-
tească î�n vremuri de criză, antrenează-l î�nainte ca acestea să
sosească.”
312 SEPTEMBRIE
11 septembrie
CE AR ÎNSEMNA MAI PUȚIN PENTRU TINE?
„Să ne obiș� nuim să cinăm fără o mulț�ime de oameni, să

fim serviț�i de mai puț�ini sclavi, să ne procurăm haine î�n
scopul pentru care au fost inventate ș� i să trăim î�n case
mai mici.”
S criitorul Stefan Zweig – cunoscut pentru gândirea sa stoică

– a fost la un moment dat unul dintre cei mai bine vânduț�i
autori din lume, î�nsă ș� i-a văzut viaț�a distrusă de ascensiunea
lui Hitler. Este un ciclu trist, dar atemporal al istoriei: politici-
enii sunt alungaț�i din funcț�ii pentru că-ș� i asumă o poziț�ie pe
care, ulterior, ajungem s-o considerăm curajoasă. Numeroase
cupluri harnice ș� i prospere sunt păgubite de escroci financiari.
O persoană e acuzată pe nedrept de crimă ș� i nu este reabilita-
tă decât după ani de zile.
Î�n orice moment putem fi alungaț�i din frunte ș� i obligaț�i
să ne descurcăm cu mai puțin – mai puț�ini bani, mai puț�ină
recunoaș� tere, mai puț�ină influenț�ă, mai puț�ină libertate. Dar,
î�ntr-un fel, ne putem pregăti pentru asta, deprinzându-ne cu
ce ar î�nsemna acest lucru.
O modalitate de a te proteja de loviturile destinului – ș� i
de vertijul emoț�ional care poate urma – este să trăieș� ti acum
î�n limitele posibilităț�ilor tale. Aș� a că hai să î�ncercăm astăzi să
î�nvăț�ăm ș� i să trăim cu mai puț�in, pentru ca, î�n eventualitatea
î�n care vom fi nevoiț�i să facem asta, să nu ne fie chiar atât de
rău.
12 septembrie
RĂMÂI CU PICIOARELE PE PĂMÂNT

CA SĂ NU DAI CU CAPUL DE PRAGUL DE SUS
„Zenon obiș� nuia să spună că lucrul cel mai nepotrivit

este î�ngâmfarea, mai ales la tineri.”
C elebra scrisoare a lui Isocrate către Demonicus (care a de-

venit ulterior sursa de inspiraț�ie pentru discursul lui Po-
lonius: „Iar mai presus de-orice: nu te minț�i pe tine î�nsuț�i*”)
conț�ine un avertisment similar cu cel al lui Zenon. Scriindu-i
acestui tânăr, Isocrate î�l sfătuieș� te: „Fii binevoitor î�n relaț�iile
cu cei care se apropie de tine ș� i niciodată trufaș� ; căci mândria
aroganț�ilor chiar ș� i sclavii o î�ndură cu greu.”
Unul dintre cele mai des î�ntâlnite motive î�n artă – de la li-
teratura antică la filmele de consum – este cel al tânărului
obraznic ș� i exagerat de î�ncrezător î�n sine, căruia un bătrân î�n-
ț�elept trebuie să î�i dea peste nas. Este un cliș� eu pentru că e o
realitate: oamenii tind să nu-ș� i vadă lungul nasului, crezând că
le ș� tiu pe toate ș� i se pricep mai bine la un lucru decât ceilalț�i.
Este atât de neplăcut să ai de-a face cu astfel de oameni î�ncât
cineva trebuie să pună piciorul î�n prag ș� i să le dea o lecț�ie.
Dar această confruntare poate fi complet evitată. Dacă ba-
lonul nu se umflă, atunci nu are cum să se spargă. Excesul de
î�ncredere este o mare slăbiciune ș� i un dezavantaj. Dar dacă eș� ti
deja o persoană modestă, nu te va pune nimeni la punct – ș� i
astfel lumea î�ț�i va rezerva mai puț�ine surprize neplăcute. Dacă
rămâi cu picioarele pe pământ, nu vei da niciodată cu capul de
pragul de sus – lucru care poate fi dureros.
* Hamlet, Act I, scena 3. (n.tr.)
314 SEPTEMBRIE
13 septembrie
SĂ NE APĂRĂM CETATEA INTERIOARĂ DE FRICĂ
„Nu, evenimentele sunt cele care dau naș� tere fricii – dacă
altcineva are putere asupra lor sau le poate preveni, acea
persoană este capabilă să inspire frică. Cum poate fi dis-
trusă cetatea? Nu prin foc ș� i sabie, ci prin discernământ…
de aici trebuie să î�ncepem ș� i de pe această latură trebuie
să î�mpresurăm cetatea ș� i să alungăm tiranii.”
– Epictet, Diatribe, 4.1.85-86; 87a
S toicii ne-au oferit acest minunat concept: cetatea interioa-

ră. Este o fortăreaț�ă, credeau ei, care ne protejează spiritul.
Chiar dacă suntem vulnerabili din punct de vedere fizic, chiar
dacă suntem, î�n multe privinț�e, î�n voia sorț�ii, regatul nostru
interior este impenetrabil. După cum a spus Marc Aureliu (î�n
mod repetat, de altfel): „materia nu poate atinge spiritul”.
Istoria ne î�nvaț�ă î�nsă că ș� i cetăț�ile de nepătruns pot fi cu-
cerite, dacă există un trădător î�n interior. Locuitorii dintre
ziduri – dacă pică pradă fricii, lăcomiei sau avariț�iei – pot des-
chide porț�ile ș� i lăsa vrăjmaș� ul î�năuntru. Aș� a păț�im mulț�i din-
tre noi când ne pierdem cu firea ș� i cedăm fricii.
Ț� i s-a dăruit o cetate puternică. Nu o trăda.
14 septembrie
UN ALT FEL DE RUGĂCIUNE
„De pildă unul se roagă aș� a: «Cum aș� putea să mă culc

cu această femeie?» Tu î�nsă să te rogi numai astfel: «Cum
să fac să nu râvnesc să mă culc cu această femeie?» Altul
se roagă astfel: «Cum să scap de acest om nesuferit?»
Tu î�nsă, fă-ț�i doar această rugăciune: «De n-aș� avea ne-
voie să mă lipsesc de acesta!» Se roagă cineva: «De nu
mi-aș� pierde copilaș� ul!» Tu î�nsă, î�nalț�ă doar această ru-
găciune: «De nu m-aș� teme că-l pierd!»”
R ugăciunea are o conotaț�ie religioasă, dar î�n viaț�ă nădăjdu-

im ș� i ne rugăm pentru o mulț�ime de lucruri. Î�ntr-o situaț�ie
grea, s-ar putea să invocăm î�n tăcere ajutorul cuiva; sau, după
o despărț�ire dureroasă, să cerem o a doua ș� ansă; î�n timpul
unui meci, s-ar putea să stăm cu sufletul la gură, dorindu-ne
un anumit rezultat. „Haide, haide, haide”, spunem. „Te rog…”
Chiar dacă nu ne rugăm cuiva anume, tot rugăciune se cheamă.
Mai mult, este atât de clar î�n acele momente, când ne dorim ceva
din răsputeri, cât de egoiste ne sunt, î�n general, rugăminț�ile.
Ne dorim intervenț�ia divină pentru ca viaț�a noastră să
devină mai uș� oară ca prin farmec. Dar cum ar fi dacă te-ai
ruga să primeș� ti puterea ș� i tăria de caracter necesare pentru
a face ceea ce trebuie? Cum ar fi dacă ai căuta claritate cu pri-
vire la lucrurile pe care le controlezi, a celor care sunt deja î�n
puterea ta? S-ar putea să descoperi că rugăciunile ț�i-au fost
deja ascultate.
316 SEPTEMBRIE
15 septembrie
O GRĂDINĂ NU ESTE DE PARADĂ
„Î�n primul rând, î�ncearcă să nu-i laș� i pe oameni să ș� tie

cine eș� ti – pentru o clipă, păstrează-ț�i filosofia doar pen-
tru tine. Exact aș� a cum creș� te un fruct – sămânț�a este
î�ngropată pentru un anotimp, ascunsă, crescând î�ncet
până la deplina maturitate. Dar dacă bobul î�ncolț�eș� te
î�nainte ca lujerul să se dezvolte complet, nu va da nici-
odată roade… Genul acesta de plantă eș� ti tu, care î�ș�i
arată fructele prea curând ș� i nu va supravieț�ui iernii.”
D upă tot ce ai citit, s-ar putea să gândeș� ti: Chestia asta e

grozavă. Înțeleg perfect. Sunt un stoic. Dar nu e chiar atât
de simplu. Doar pentru că eș� ti de acord cu această filosofie,
nu î�nseamnă că rădăcinile ț�i-au cuprins mintea î�n î�ntregime.
A face paradă de cărț�ile tale, ca să pari deș� tept sau să-ț�i
construieș� ti o bibliotecă impresionantă, este ca ș� i cum ai î�n-
griji o grădină pentru a-ț�i impresiona vecinii. Î�ț�i cultivi grădi-
na ca să-ț�i hrăneș� ti familia? Asta î�nseamnă să te foloseș� ti cum
trebuie de timpul tău. Seminț�ele stoicismului rămân mult
timp sub pământ. Tu î�ngrijeș� te-le ș� i hrăneș� te-le, ca să fie ro-
buste ș� i pregătite pentru iernile nemiloase ale vieț�ii – ca ș� i
tine, de altfel.
16 septembrie
ORICINE POATE AVEA NOROC,

DAR NU ORICINE POATE PERSEVERA
„De succes au parte ș� i oamenii de rând, ș� i spiritele comu-

ne; î�n schimb, puterea de a ț�ine sub control nenorocirile
ș� i temerile omeneș� ti ț�ine de caracterul unui om mare.”
– Seneca, Despre providență, 4.1
S -ar putea să cunoș� ti oameni care au avut un noroc extraor-

dinar î�n viaț�ă. Poate au tras lozul câș� tigător la loteria ge-
netică ori s-au descurcat cu uș� urinț�ă î�n ș� coală ș� i î�n carieră. Î�n
ciuda faptului că nu ș� i-au făcut niciodată planuri, că au luat
decizii nesăbuite, că au trecut de la una la alta, au reuș� it cum-
va să scape teferi ș� i nevătămaț�i. Există o vorbă: „Dumnezeu î�i
ocroteș� te pe nebuni”.
Este firesc să fii un pic invidios pe aceș� ti oameni. Cu toț�ii
ne dorim o viaț�ă uș� oară – ori aș� a credem. Dar viaț�a uș� oară
este oare chiar atât de admirabilă?
Oricine poate avea noroc. Nu-ț�i trebuie niciun talent ca să fii
nepăsător ș� i nimeni n-ar privi asta ca pe o dovadă de măreț�ie.
Pe de altă parte, cum rămâne cu cel care depăș� eș� te greu-
tăț�ile prin perseverenț�ă, care î�ș�i continuă drumul neabătut
când ceilalț�i renunț�ă, care ajunge la destinaț�ie prin muncă
asiduă ș� i onestitate? Acesta este demn de admiraț�ie, pentru
că supravieț�uirea lui a fost rezultatul tăriei de caracter ș� i al
capacităț�ii de adaptare, nu al î�ntâmplării ș� i al drepturilor dobân-
dite prin naș� tere. O persoană capabilă nu doar să depăș� ească
obstacolele exterioare pentru a reuș� i, ci să-ș� i stăpânească ș� i firea
ș� i emoț�iile pe parcurs este cu mult mai impresionantă. O persoa-
nă pe care sorț�ii nu au dezavantajat-o, dar a î�nț�eles asta ș� i a tri-
umfat totuș� i, reprezintă adevărata măreț�ie.
318 SEPTEMBRIE
17 septembrie
CUM SĂ FACI FAȚĂ CELOR CARE TE DETESTĂ
„Oare mă va dispreț�ui cineva? Î�l priveș� te. Eu, î�nsă, voi

avea î�n vedere să nu fiu găsit vrednic de dispreț� , nici
datorită celor ce fac, nici datorită celor ce spun. Mă va
urî� oare cineva? Î�l priveș� te. Eu, î�nsă, voi rămâne binevo-
itor ș� i blând faț�ă de toț�i ș� i voi fi gata să arăt oricând
chiar aceluia care mă urăș� te că este î�n greș� eală; dar
aceasta n-o voi face î�ntr-un mod jignitor, nici ca ș� i cum
aș� vrea să demonstrez că abia-l suport, ci cu o atitudine
plină de nobleț�e ș� i de bună credinț�ă.”
C ând cineva are o părere fermă despre o anumită chestiu-

ne, asta spune, de regulă, mai multe despre el decât des-
pre obiectul sau persoana vizată de opinia lui. Acest lucru
este valabil mai ales când este vorba de resentimente ș� i ură la
adresa altor persoane. (Este trist ș� i ironic î�n acelaș� i timp fap-
tul că cei nedreptăț�iț�i nutresc adesea o atracț�ie secretă faț�ă
de cei pe care î�i urăsc î�n public.)
Din acest motiv, stoicii procedează î�n două feluri atunci
când se confruntă cu ura sau cu părerile proaste ale altor per-
soane. Î�ș�i pun î�ntrebarea: Opinia aceasta ține de controlul meu?
Dacă există vreo ș� ansă s-o influenț�eze sau s-o schimbe, atunci
î�ncearcă s-o facă. Dar dacă nu, atunci acceptă acea persoană
aș� a cum este (ș� i nu urăsc niciodată pe unul care urăș� te). Sar-
cina noastră este ș� i-aș� a destul de grea. Nu avem timp să ne
gândim la ce cred ceilalț�i, chiar dacă este vorba despre noi.
18 septembrie
CUM SĂ FACI FAȚĂ DURERII
„Să te obiș� nuieș� ti cu gândul că nicio suferinț�ă nu este

ruș� inoasă, că datorită ei inteligenț�a călăuzitoare nu de-
vine mai rea, nefiind distrusă sau afectată nici î�n latura
universalităț�ii sale materiale, nici î�n cea a sociabilităț�ii.
Totuș� i, faț�ă de foarte multe lucruri neplăcute, ia-ț�i ca
ajutor ș� i spusele lui Epicur, că suferinț�a nu poate fi de
neî�ndurat ș� i nici nu este veș� nică, dacă-ț�i dai seama de
mărginirea ei ș� i dacă nu o măreș� ti cu propria-ț�i î�nchi-
puire. Aminteș� te-ț�i de asemenea că există multe stări
care, deș� i asemănătoare cu suferinț�a, î�ș�i ascund carac-
terul lor supărător, cum este, de exemplu, somnolenț�a
sau uscăciunea provocată de febră sau lipsa poftei de
mâncare. Deci, de câte ori te nemulț�umeș� te una din
acestea, spune-ț�i că te dăruieș� ti suferinț�ei.”
Î n 1931, î�n timpul unei călătorii la New York, Winston

Churchill a fost lovit pe când traversa strada de o maș� ină
care circula cu peste 50 km/h. Un martor ocular a fost con-
vins că a murit. Churchill a stat internat opt zile î�n spital,
având o rană gravă la cap ș� i câteva coaste rupte.
Cumva, acesta ș� i-a păstrat cunoș� tinț�a. Î�n declaraț�iile date
poliț�iei, a insistat foarte mult că a fost numai vina lui ș� i că nu
vrea ca ș� oferul să fie acuzat de ceva. Ulterior, ș� oferul a venit î�n
vizită la spital. Când a aflat că acesta nu are serviciu, Churchill
a î�ncercat să-i ofere – celui care fusese cât pe ce să-l omoare
– o sumă de bani. Mai presus de propria durere, s-a preocupat
de publicitatea negativă care ar fi putut dăuna î�ncercărilor
bărbatului de a-ș� i găsi o slujbă ș� i a î�ncercat să-i vină, pe cât
posibil, î�n ajutor.
320 SEPTEMBRIE
„Natura este milostivă”, a scris ulterior despre această

experienț�ă î�ntr-un articol de ziar, „ș� i nu-ș� i supune copiii, oa-
meni sau fiare, unor î�ncercări mai mari decât pot î�ndura. Abia
atunci când intervine cruzimea omului apar chinurile infer-
nale. Î�n rest – trăieș� te periculos; ia lucrurile aș� a cum vin; nu
te teme de nimic, totul va fi bine”.
Î�n anii care au urmat, Churchill ș� i lumea î�ntreagă aveau
să asiste la unul dintre cele mai infernale chinuri inventate
vreodată de om. Totuș� i – î�mpreună cu numeroș� i alț�i strămoș� i
ai noș� tri –, Churchill a suportat bine durerea. Oricât de oribilă
a fost situaț�ia, î�n cele din urmă s-a î�ndreptat. Pentru că, după
cum ne spune Epicur, nimic nu ț�ine la nesfârș� it. Trebuie doar
să fii suficient de puternic ș� i de î�ngăduitor ca să izbândeș� ti.
19 septembrie
FLEXIBILITATEA VOINȚEI
„Aminteș� te-ț�i că a putea să te transformi ș� i să dai urma-

re î�ndrumărilor celui care vrea să te î�ndrepte este ase-
mănător î�ntru totul cu a fi independent. Căci energia ț�i
se păstrează î�n acord cu năzuinț�ele ș� i cu puterea ta de
judecată ș� i este desăvârș� ită potrivit cu capacitatea ta
de gândire.”
C ând î�ț�i pui î�n gând să faci ceva, chiar duci sarcina respec-
tivă până la capăt de fiecare dată? Este o realizare impre-
sionantă dacă reuș� eș� ti asta. Dar nu cădea prizonier acestui
tip de determinare. Acest atu s-ar putea dovedi o slăbiciune
î�ntr-o zi.
Condiț�iile se schimbă. Noi fapte se ivesc. Apar alte î�mpre-
jurări. Dacă nu te poț�i adapta la ele – dacă mergi pur ș� i simplu
î�nainte, incapabil să te adaptezi condiț�iilor suplimentare – nu
eș� ti altceva decât un robot. Nu trebuie să ai o voinț�ă de fier, ci
o voinț�ă adaptabilă – o voinț�ă care se foloseș� te din plin de
raț�iune pentru a-ș� i clarifica percepț�iile, impulsurile ș� i judecă-
ț�ile, acț�ionând eficient î�n scopul potrivit.
Schimbarea ș� i adaptarea nu sunt o formă de slăbiciune.
Flexibilitatea este o forț�ă aparte. De fapt, această flexibilitate,
combinată cu forț�a, ne face adaptabili ș� i de neoprit.
322 SEPTEMBRIE
20 septembrie
VIAȚA NU ESTE UN DANS
„Arta de a trăi este mai asemănătoare cu meș� teș� ugul lup-

telor decât cu arta dansului, prin faptul că se impune
să î�nfrunț�i cu dârzenie ș� i bine pregătit tot ceea ce ț�i se
iveș� te î�n cale, chiar ș� i evenimentele neprevăzute.”
D ansul este o metaforă des î�ntâlnită pentru viaț�ă. Trebuie

să fii flexibil ș� i agil ș� i să ț� ii ritmul muzicii. Trebuie să
simț� i, să urmezi ș� i să anticipezi paș� ii partenerului. Dar orici-
ne ș� i-a asumat o sarcină dificilă, fie că este vorba despre o
competiț�ie sau de o confruntare cu un adversar, ș� tie că meta-
fora dansului nu este atotcuprinzătoare. Pe ringul de dans nu
intervine nimeni ca să doboare dansatorii. Aceș� tia nu sunt
niciodată strânș� i de gât de un rival.
Pe de altă parte, pentru un luptător, condiț�iile neprielni-
ce ș� i surprizele fac parte din meseria lui. Sportul lui este o
luptă, la fel ca viaț�a. El î�nfruntă adversarii ș� i, totodată, propri-
ile limitări, emoț�ii ș� i pregătire.
Î�n viaț�ă, ca ș� i î�n lupte, graț�ia nu este suficientă. Trebuie să
ne supunem unor antrenamente dure ș� i să ne cultivăm o vo-
inț�ă neî�nduplecată pentru a triumfa. Filosofia este piatra cu
care ne ascuț�im această voinț�ă ș� i cu care ne î�ntărim această
hotărâre interioară.
21 septembrie
PĂSTREAZĂ-ȚI SÂNGELE RECE,

PĂSTREAZĂ CONTROLUL
„De câte ori te vor constrânge î�mprejurările să te zbuciumi

din adâncurile ființ�ei, î�ntoarce-te grabnic spre tine î�nsuț�i,
nu-ț�i ieș� i din fire mai mult decât este necesar, î�n raport cu
ceea ce te-a silit, căci numai astfel vei fi mai stăpân pe armo-
nia ta interioară, mai ales dacă revii necurmat la aceasta.”
D in când î�n când, vom fi surprinș� i cu garda jos. Nu doar de

evenimentele de genul „lebăda neagră*” – un atac terorist
sau o criză financiară – ci ș� i de evenimente minore, neaș� tep-
tate. Te lasă bateria de la maș� ină, un prieten anulează î�ntâlni-
rea î�n ultimul moment, te simț�i rău din senin. Aceste situaț�ii
tind să ne zăpăcească ș� i ne deruteze. Ne-am făcut o imagine
despre lume ș� i ne-am construit planurile pe baza ei. Acum,
când această imagine s-a destrămat, organizarea sau î�nț�ele-
gerea noastră se pot duce de râpă.
Este perfect î�n regulă! Se î�ntâmplă. Un detaș� ament de
infanterie va trebui să se confrunte cu atacuri nimicitoare –
important este să nu î�ngăduie haosului să domnească. Muzi-
cienii vor î�ntâmpina dificultăț�i tehnice ș� i î�ș�i vor pierde din
când î�n când locul. Î�n ambele cazuri, tot ce contează este să-ș� i
recupereze poziț�ia cât mai rapid posibil.
Acelaș� i lucru este valabil astăzi ș� i pentru tine. Î�ț�i poț�i pier-
de pacea ș� i ordinea din cauza unei î�mprejurări. OK. Vino-ț�i î�n
fire ș� i găseș� te calea de î�ntoarcere.
* Teorie dezvoltată de economistul și filosoful Nassim Nicholas Taleb

pentru a desemna evenimentele considerate improbabile. Termenul se
întemeiază pe convingerea celor din antichitate că lebedele negre nu
există, fiindcă toate cele observate de ei erau albe. (n.tr.)
324 SEPTEMBRIE
22 septembrie
CINE NU SUFERĂ, NU CÂȘTIGĂ
„Caracterul unei persoane se vede la greu. Aș� a că, atunci

când vei trece printr-o provocare, gândeș� te-te că zeii te
pun faț�ă î�n faț�ă cu un partener de antrenament mai tâ-
năr, aș� a cum ar face un antrenor sportiv. De ce? Ca să
devii olimpic trebuie să transpiri! Cred că nimeni nu va
cunoaș� te o provocare mai potrivită ca a ta, dacă î�nveț�i
s-o tratezi aș� a cum ar face un sportiv cu un partener de
antrenament mai tânăr.”
S toicii se dădeau î�n vânt după metafore legate de sporturile

olimpice, mai ales de lupte. La fel ca noi, priveau sportul
atât ca o modalitate plăcută de a-ț�i petrece timpul, cât ș� i ca pe
un teren de antrenament pentru provocările care aveau să apa-
ră, inevitabil, de-a lungul vieț�ii. Generalul Douglas MacArthur,
ale cărui cuvinte aveau să fie gravate ulterior pe clădirea de
antrenament de la West Point, a spus:
PE CÂMPURILE ÎNTRECERII PRIETENEȘTI

ÎNCOLȚESC ACELE SEMINȚE CARE,
PE ALTE CÂMPURI, ÎN ALTE ZILE,
VOR PURTA ROADELE VICTORIEI.
Cu toț�ii am cunoscut adversari care ne-au depăș� it forț�ele

ș� i ne-au scos din sărite printr-un talent sau î�nzestrare care
nouă ne lipseș� te – î�nălț�ime, viteză, viziune etc. Modul î�n care
alegem să răspundem acestei confruntări ne dezvăluie cine
suntem ca sportivi, ș� i cine vom fi ca oameni. O percepem ca
pe o ș� ansă de a î�nvăț�a ș� i de a deveni mai puternici? Ne ener-
văm ș� i ne văicărim? Sau, ș� i mai grav, renunț� ăm cu totul ș� i
ne găsim un joc mai simplu, unul care să ne facă să ne simț�im

bine, î�n loc să ne provoace?
Oamenii extraordinari nu ocolesc aceste teste ale capa-
cităț�ilor lor. Dimpotrivă, le caută, pentru că nu sunt doar o
măsură a măreț�iei lor, ci calea către ea.
326 SEPTEMBRIE
23 septembrie
CEA MAI FORTIFICATĂ CETATE
„Adu-ț�i aminte că raț�iunea conducătoare devine de ne-

î�nfrânt când se î�ndreaptă către sine, se mulț�umeș� te cu
ea î�nsăș� i ș� i nu face nimic î�n dezacord cu sine, chiar dacă
pare că se abț�ine î�n mod iraț�ional. Care este deci pute-
rea ei, ori de câte ori omul elaborează o judecată bine
chibzuită ș� i acț�ionează deliberat ș� i cu prudenț�ă? Din
această cauză gândirea descătuș� ată de patimi devine o
adevărată fortăreaț�ă ș� i omul nu are î�n el î�nsuș� i un loc
mai î�ntărit ș� i mai sigur î�n care, dacă se refugiază pentru
restul zilelor sale, rămâne neî�nfrânt.”
B ruce Lee a făcut odată o declaraț�ie interesantă: „Nu mă

tem de omul care a practicat zece mii de lovituri o dată”, a
spus el, „ci de omul care a practicat o lovitură de zece mii de
ori.” Când repetăm o acț�iune atât de des î�ncât devine un com-
portament automat, o putem face din reflex, fără să ne gândim
la ea.
Antrenamentele î�n artele marț�iale sau cele militare re-
prezintă un studiu aprofundat al miș� cării. Uneori, î�i privim pe
soldaț�i ca pe niș� te roboț�i, dar ceea ce realizează ei, de fapt,
este un tipar regulat de comportamente subconș� tiente. Acest
lucru este la î�ndemâna oricui.
Când Marc Aureliu spune că mintea poate ajunge undeva
unde „nu face nimic î�n dezacord cu sine, chiar dacă pare că se
abț�ine î�n mod iraț�ional”, el se referă la faptul că un antrena-
ment corespunzător î�ț�i poate schimba deprinderile pe care le
faci din reflex. Antrenează-te să renunț�i la furie ș� i nu-ț�i vei
mai ieș� i din pepeni din orice pricină. Antrenează-te să ignori
bârfa ș� i nu vei mai fi atras de ea. Antrenează-ț�i orice altă de-

prindere ș� i vei reuș� i, inconș� tient, să apelezi la ea î�n momentele
de î�ncercare.
Gândeș� te-te la deprinderile la care ai vrea să apelezi au-
tomat, dacă ai putea. Pe câte dintre ele le-ai exersat o singură
dată? Fă î�n aș� a fel î�ncât astăzi să le exersezi a doua oară.
328 SEPTEMBRIE
24 septembrie
ȚI SE POATE ÎNTÂMPLA ȘI ȚIE
„Neprevăzutul face ca nenorocirile să fie mai î�mpovără-

toare ș� i toț�i oamenii simt mai aprig durerea dacă sunt
luaț�i pe nepregătite. Ar trebui, aș� adar, ca pentru noi ni-
mic să nu fie neaș� teptat. Este bine să iei î�n calcul orice
eventualitate ș� i să te gândeș� ti nu numai la ceea ce se
î�ntâmplă î�n general, ci ș� i la ceea ce se poate î�ntâmpla.
Căci există oare ceva ce soarta nu poate smulge – atunci
când voieș� te – de la cineva aflat î�n culmea belș� ugului?”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 91.3a-4
Î n anul 64, î�n timpul domniei lui Nero, un incendiu a răvăș� it

Roma. Anticul oraș� Lyon, de pe actualul teritoriu al Franț�ei,
a trimis o mare sumă de bani î�n ajutorul victimelor. Î�n anul
următor, locuitorii Lyonului au fost loviț�i ș� i ei de un incendiu
tragic, izbucnit din senin, determinându-l pe Nero să trimită
victimelor o sumă egală de bani. Seneca trebuie să fi fost in-
trigat, probabil, pe când scria o epistolă către unul dintre pri-
etenii săi, de poezia lucrurilor – un oraș� ajută un altul, apoi
este lovit de un dezastru similar nu după mult timp.
Cât de des ni se î�ntâmplă asta? Consolăm un prieten î�n
urma unei despărț�iri, apoi suntem surprinș� i de sfârș� itul rela-
ț�iei noastre. Trebuie să ne pregătim mental pentru eventuale
răsturnări de situaț�ie. Data viitoare când donezi bani unei ac-
ț�iuni caritabile, nu te gândi doar la fapta bună pe care o faci,
ci ia î�n calcul o clipă că s-ar putea ca, î�ntr-o zi, să fii chiar tu cel
care are nevoie de acte de caritate.
Din câte ș� tim, Seneca a transpus în realitate aceste cuvinte.
La numai un an după ce a scris această epistolă, a fost acuzat
pe nedrept de complot î�mpotriva lui Nero. Preț�ul plătit? A fost
condamnat la sinucidere. Potrivit istoricului Tacit, care a

descris scena, cel mai bun prieten al lui Seneca a plâns ș� i a
protestat î�mpotriva verdictului. „Unde-ț�i sunt”, l-a î�ntrebat
Seneca î�n mod repetat, „maximele de filosofie sau anii î�nde-
lungaț�i de studiu î�n care te-ai pregătit î�mpotriva relelor ce
vor să fie? Cine nu cunoaș� te cruzimea lui Nero?” Adică: ș� tia că
i s-ar putea î�ntâmpla ș� i lui ș� i s-a pregătit pentru asta.
330 SEPTEMBRIE
25 septembrie
VULNERABILITATEA DEPENDENȚEI
„«E un sclav.» Ș� i asta î�i va aduce vreo scădere? Arată-mi

cine nu este: unul e sclav al luxului, altul, al lăcomiei, un
altul, al ambiț�iei, toț�i sunt sclavi ai speranț�ei, toț�i sunt
sclavi ai spaimei. O să-ț�i arăt un fost consul care e sclavul
unei babe, un domn bogat care e sclavul unei slujnice…
Nicio sclavie nu este mai ruș� inoasă decât cea aleasă de
bunăvoie.”
Î ntr-un fel sau altul, cu toții suntem dependenț�i. Dependenț�i

de rutină, de cafea, de confort, de aprobarea altcuiva. Asta
î�nseamnă că nu noi deț�inem controlul vieț�ii noastre – ci de-
pendenț�a noastră.
„Cine vrea să fie cu adevărat liber”, spunea Epictet, „nu va
tânji după un lucru care se află, de fapt, sub controlul altei
persoane, doar dacă nu vrea cumva să devină sclav.” Subiectul
afecț�iunii noastre ne poate fi răpit î�ntr-o clipă. Rutina ne poa-
te fi dată peste cap, doctorul ne poate interzice să mai bem
cafea, ne putem trezi î�n situaț�ii neplăcute.
De aceea trebuie să ne î�ntărim, analizându-ne aceste de-
pendenț�e î�nainte să devină prea puternice. Poț�i reuș� i să î�nchei
ziua fără să faci un anumit lucru? Poț�i ț�ine regim o lună î�n-
treagă? Poț�i rezista tentaț�iei de a pune mâna pe telefon ș� i a
forma acel număr? Ai făcut vreodată un duș� rece? Nu e chiar
atât de neplăcut după ce ai î�ncercat de vreo două ori. Ai con-
dus vreodată maș� ina unui prieten î�n timp ce a ta, mult mai
frumoasă, era î�ncă î�n reprezentanț�ă? A fost chiar atât de rău?
Devino invulnerabil la dependenț�a de confort ș� i comoditate,
altfel, î�ntr-o zi, vulnerabilitatea ta s-ar putea să te răpună.
26 septembrie
LA CE ESTE BUNĂ TIHNA
„Tihna fără studiu este moarte, e viaț�a unui om î�ngropat

de viu.”
M eriț�i o vacanț�ă. Munceș� ti din greu. Te sacrifici. Î�ț�i forț�ezi

limitele. Este timpul pentru o pauză. Sari î�n avion, rezer-
vă-ț�i o cameră la hotel ș� i du-te la plajă – ș� i ia-ț�i o carte sub
braț� (dar nu o lectură ieftină de vacanț�ă). Bucură-te de relaxare
ca un poet – nu trândăvind, ci î�n mod activ, observând lumea
din jurul tău, asimilând-o cu totul, î�nț� elegându-ț� i mai bine
locul î�n univers. Ia-ț�i din când î�n când o zi liberă de la servi-
ciu, dar niciodată de la î�nvăț�are.
Poate că ț�elul tău este să câș� tigi destui bani cât să te poț�i
pensiona mai devreme. Bravo ț�ie! Dar scopul pensionării nu
poate fi un trai nepăsător sau o pierdere de timp, oricât de
uș� or ar fi acest lucru. El reprezintă, mai degrabă, ș� ansa de a-ț�i
urma adevărata chemare, acum, după ce ai scăpat de o mare
distragere. Să stai toată ziua ș� i să nu faci nimic? Să te uiț�i ore
î�n ș� ir la televizor sau să călătoreș� ti pur ș� i simplu dintr-un loc
î�n altul ca să bifezi niș� te obiective de pe o listă? Asta nu e viaț�ă.
Ș� i nici libertate.
332 SEPTEMBRIE
27 septembrie
CE VA DEZVĂLUI BUNĂSTAREA?
„Chiar ș� i pacea î�ț�i va nutri spaimele; odată ce mintea

ș� i-a ieș� it din făgaș� , nu se mai î�ncrede nici măcar î�n ce e
sigur, iar când spaimele acestea fără rost devin o obiș� -
nuinț�ă, omul nu mai este î�n stare să ș� i le stăpânească:
nu ocolim primejdiile, ci fugim de ele, iar dacă cineva le
î�ntoarce spatele, este î�ncă ș� i mai vulnerabil.”
E xistă un vechi proverb care spune că banii nu-l schimbă pe

om, î�l fac să fie aș� a cum este. Robert Caro scria că „puterea
nu corupe, ea dezvăluie”. Î�ntr-un fel, ș� i bunăstarea – financiară
ș� i personală – face acelaș� i lucru.
Dacă î�n mintea ta s-a dezvoltat un anumit tipar – obiș� nu-
inț�a spaimei, din exemplul lui Seneca – atunci nu contează cât
de bine î�ț�i va merge î�n viaț�ă. Eș� ti î�n continuare vulnerabil la
spaimă. Mintea ta va continua să găsească motive de î�ngrijo-
rare ș� i te vei simț�i la fel de groaznic. Poate ș� i mai rău, î�ntrucât
acum ai mai multe de pierdut.
Acesta este motivul pentru care nechibzuiț�ii î�ș�i doresc să
aibă parte de noroc. Dacă e să-ț�i doreș� ti ceva, ar fi bine să
tânjeș� ti după tăria de caracter, care-ț�i poate fi de folos î�n vre-
muri bune. Sau, ș� i mai bine, construieș� te-ț�i acest tip de carac-
ter ș� i î�ncredere. Cântăreș� te-ț�i fiecare acț�iune ș� i fiecare gând
– priveș� te-le ca pe niș� te cărămizi ale caracterului tău inde-
structibil. Apoi străduieș� te-te să le î�ntăreș� ti ș� i să creș� ti im-
portanț�a fiecăreia î�n parte.
28 septembrie
ATUUL E LA TINE
„Zeii au făcut să depindă de noi un singur lucru, cel mai

important ș� i stăpân peste toate celelalte: corecta repre-
zentare a reprezentărilor. Celelalte nu ț�in de noi. Oare
de ce, pentru că nu au vrut? Eu mai degrabă cred că,
dacă ar fi putut, ni le-ar fi î�ncredinț�at ș� i pe celelalte, dar
le-a fost imposibil.”
A m putea să privim la ziua următoare ș� i să ne lăsăm cu-

prinș� i de disperare din cauza lucrurilor care ne scapă de
sub control: ceilalț�i oameni, sănătatea noastră, clima, rezulta-
tul unui proiect odată ce nu mai ț�ine de noi.
Ori am putea privi aceeaș� i zi ș� i sălta de bucurie datorită
singurului lucru pe care î�l controlăm cu adevărat: abilitatea
de a alege semnificaț�ia oricărui eveniment.
A doua opț�iune ne oferă puterea supremă – o formă de
control adevărată ș� i dreaptă. Dacă ai deț�ine controlul asupra
altor oameni, n-ar î�nsemna oare că ș� i alț�ii ar avea control asu-
pra ta? Î�n schimb, ț�i s-a oferit cel mai corect ș� i mai util atu.
Deș� i nu controlezi evenimentele exterioare, deț�ii capacitatea
de a decide cum reacționezi la ele. Tu controlezi semnificaț�ia
personală a fiecărui eveniment exterior.
Aici este inclusă ș� i î�mprejurarea dificilă cu care te con-
frunț�i chiar acum. Vei descoperi, dacă o abordezi cum trebuie,
că acest atu este suficient.
334 SEPTEMBRIE
29 septembrie
NEVOILE TALE SUNT, DE FAPT, MĂRUNTE
„Poftei nimic nu-i ajunge, firii î�i ajunge î�nsă ș� i ceea ce pare
prea puț�in. Sărăcia unui surghiunit nu poartă î�n sine
aș� adar niciun neajuns; niciun loc de surghiun nu este î�n
sine atât de sărman î�ncât să nu poată hrăni din belș� ug
un om.”
– Seneca, Consolație pentru Helvia, 10.11b
A r fi util să reflectezi asupra a ceea ce considerai cândva a

fi normal. Gândeș� te-te la primul fluturaș� de salariu – cât
de mare ț�i s-a părut atunci. La primul tău apartament, cu un
dormitor ș� i o baie, ș� i la supa de tăiț�ei pe care ai î�nghiț�it-o pe
nemestecate î�n bucătărie. Acum, după ce statutul tău a cres-
cut, acele condiț�ii nu te-ar mai mulț�umi. De fapt, s-ar putea
să-ț�i doreș� ti ș� i mai mult decât ai î�n acest moment. Cu toate
astea, î�n urmă cu doar câț�iva ani, acele lucruri insignifiante
păreau nu doar satisfăcătoare, ci de-a dreptul grozave!
După ce cunoaș� tem succesul, uităm cât de puternici eram
î�nainte. Ne î�nvăț�ăm cu bunurile deț�inute ș� i credem, î�ntr-o oa-
recare măsură, că n-am putea trăi fără ele. Desigur, acestea
sunt doar vorbe de complezenț�ă. Î�n timpul războiului, părinț�ii
ș� i bunicii noș� tri au supravieț�uit cu raț�ii de gaz, unt ș� i electri-
citate. S-au descurcat, la fel cum te-ai descurca ș� i tu dacă ai
avea mai puț�in.
Astăzi, ț�ine minte că ai reuș� i să faci faț�ă dacă lucrurile ar
merge brusc prost. Adevăratele nevoi sunt, de fapt, mărunte.
Există foarte puț�ine ameninț�ări reale la adresa supravieț�uirii
tale. Gândeș� te-te la asta – ș� i adaptează-ț�i grijile ș� i temerile î�n
consecinț�ă.
30 septembrie
NU MĂ POȚI ATINGE
„Dacă foloseș� ti violenț�a, numai trupul meu va fi cu tine,

iar sufletul meu va rămâne cu Stilpon.”
Z enon nu pretinde că ar avea puteri magice, ci pur ș� i simplu

că, î�n vreme ce trupul său poate fi rănit, filosofia î�i prote-
jează mintea – cultivată cu sprijinul profesorului său, Stilpon
– printr-o fortăreaț�ă ale cărei porț�i nu pot fi dărâmate din ex-
terior, ci doar să capituleze.
Uită-te la exemplul boxerului Rubin Carter „Uraganul”,
care a fost condamnat pe nedrept pentru crimă ș� i a petrecut
douăzeci de ani î�n î�nchisoare. El spunea: „Nu recunosc exis-
tenț�a î�nchisorii. Ea nu există pentru mine.” Desigur, î�nchisoa-
rea exista ș� i el se afla î�n ea din punct de vedere fizic. Î�nsă
refuza să-ș� i lase mintea î�n stăpânirea ei.
Ș� i tu deț�ii această forț�ă. Să sperăm că nu va trebui să te
foloseș� ti niciodată de ea î�ntr-o î�mprejurare violentă sau î�n-
tr-un caz grav de nedreptate; totuș� i, te poț�i baza pe ea î�n timpul
oricărei adversităț�i. Indiferent ce s-ar petrece cu trupul tău,
indiferent de relele pe care ț� i le poate pricinui lumea exte-
rioară, mintea ta î�ș�i poate păstra capacitatea filosofică. Ea
este î�n continuare a ta. Este de neatins – ș� i, î�ntr-un fel, ș� i tu
eș� ti la fel.
OCTOMBRIE
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE
VIRTUTE ȘI BUNĂTATE 337
1 octombrie
LASĂ VIRTUTEA SĂ STRĂLUCEASCĂ
„Lumina unei lămpi străluceș� te până când este stinsă ș� i

nu-ș� i pierde razele, dar adevărul din tine, dreptatea, mo-
deraț�ia pot fi oare stinse î�nainte de a te stinge tu î�nsuț�i?”
S eneca, citându-l pe Heraclit, scria că „noi, muritorii, ne

aprindem ș� i ne stingem”. Lumina raț�iunii inundă univer-
sul. Nu contează câtuș� i de puț�in dacă fitilul lămpii tale se
aprinde pentru prima dată după o lungă perioadă de î�ntune-
ric, ori luminează chiar î�nainte de marea ta trecere.
Aici este punctul î�n care te afli î�n acest moment ș� i e la fel
de potrivit ca oricare altul pentru a-ț�i lăsa virtutea să strălu-
cească pentru tot restul existenț�ei tale.
338 OCTOMBRIE
2 octombrie
BUNUL CEL MAI DE PREȚ
„Î�nț�eleptul î�nsă nu poate pierde nimic; el a depozitat î�n

sine totul, nimic nu î�ncredinț�ează sorț�ii, î�ș�i ț�ine bunuri-
le la loc sigur, de vreme ce este mulț�umit cu virtutea,
care nu simte lipsa norocului ș� i, de aceea, nu poate fi
nici sporită, ș� i nici micș� orată.”
– Seneca, Despre fermitatea înțeleptului, 5.4
U nii oameni î�ș�i investesc banii î�n active – acț�iuni, obligaț�iuni,

proprietăț�i. Alț�ii investesc î�n relaț�ii sau realizări, ș� tiind că
se pot baza pe ele cu aceeaș� i siguranț�ă cu care alț�ii extrag
bani din contul bancar. Dar un al treilea tip de oameni, spune
Seneca, investesc î�n ei î�nș� iș� i – î�n a fi buni ș� i î�nț�elepț�i.
Care dintre aceste bunuri este imun la fluctuaț�iile pieț�ei
ș� i la dezastre? Care este cel mai rezistent î�n faț�a î�ncercărilor
ș� i necazurilor? Care nu te va lăsa niciodată la greu? Viaț�a per-
sonală a lui Seneca este un exemplu interesant î�n acest sens.
A ajuns foarte bogat ca prieten al î�mpăratului, dar, pe măsură
ce Nero a luat-o tot mai mult razna, Seneca ș� i-a dat seama că
trebuia să scape cumva. I-a propus lui Nero un târg: să-i dea
toț�i banii ș� i să-i returneze toate darurile î�n schimbul libertăț�ii
depline ș� i totale.
Nero i-a respins propunerea, dar Seneca s-a retras oricum
din viaț�a publică, î�ntr-o pace relativă. Dar î�ntr-o zi, a sosit călă-
ul cu condamnarea la moarte. Î�n acea clipă, pe ce s-a sprijinit
Seneca? Nu pe bani. Nu pe prieteni, care, deș� i î�i doreau binele,
erau î�n mare parte o sursă de durere ș� i jale. Ci pe virtute ș� i pe
forț�a sa interioară.
A fost cea mai grea î�ncercare din viaț�a lui Seneca – ultima
ș� i cea mai î�nsemnată.
3 octombrie
O MANTRĂ DE INTERDEPENDENȚĂ
„Cugetă cât mai des cu putinț�ă la dependenț�a reciprocă

a celor din univers ș� i la raportul de conexiune statorni-
cit î�ntre ele. Căci, î�ntr-un anumit fel, toate există î�ntr-o
î�nlănț�uire grandioasă a unora cu celelalte. Î�n consecin-
ț�ă, acestea există ș� i unele faț�ă de altele, potrivit acele-
iaș� i afinităț�i, căci fiecare lucru se alătură unul altuia, î�n
ordine, ș� i aceasta î�n virtutea unei miș� cări de tensiune
bine rânduită, a unei concordanț�e mutuale ș� i a unităț�ii
substanț�ei.”
A nne Lamott observa cândva că toț�i scriitorii sunt „niș� te

râuri care curg î�ntr-un singur lac”, contribuind cu toț�ii la
acelaș� i mare proiect. Acelaș� i lucru este valabil ș� i î�n cazul altor
î�ndeletniciri – deș� i, din păcate, chiar ș� i î�n cadrul aceleiaș� i com-
panii, oamenii uită cu egoism să colaboreze. Ca ființ�e umane,
cu toț�ii respirăm atomii din care au fost alcătuiț�i strămoș� ii
noș� tri ș� i ne descompunem î�n acelaș� i pământ după moarte.
Stoicii î�ș�i aminteau î�n repetate rânduri de interconexiu-
nile vieț�ii. Asta pentru că, poate, viaț�a din Grecia ș� i Roma era
deosebit de dură. Î�n Colosseum, oamenii ș� i animalele erau
măcelăriț�i fără motiv spre amuzamentul spectatorilor (eveni-
mente deplânse de scrierile stoicilor). Erau cucerite ț�ări, iar
cetăț�enii lor erau vânduț�i ca sclavi pentru extinderea impe-
riului (a cărui inutilitate a fost de asemenea deplânsă de stoici).
O astfel de cruzime este posibilă doar atunci când uităm să ne
raportăm la semenii noș� tri ș� i la mediu.
Astăzi, gândeș� te-te câteva clipe la legăturile dintre noi ș� i la
faptul că fiecare joacă un rol (bun, rău sau urât) î�n această lume.
340 OCTOMBRIE
4 octombrie
UNUL PENTRU TOȚI, TOȚI PENTRU UNUL
„Ceea ce nu foloseș� te roiului nu este util nici pentru

albină.”
I nerentă conceptului stoic de sympatheia este noț�iunea unui

cosmos interconectat, î�n care tot ce există face parte dintr-un
î�ntreg mai amplu. Marc Aureliu a fost unul dintre primii care
au formulat noț�iunea de cosmopolitism – spunând că era ce-
tăț�ean al lumii, nu doar al Romei.
Ideea conform căreia suntem niș� te albine î�ntr-un stup ne
aminteș� te de această perspectivă. Marc Aureliu exprimă chiar
inversul acestei idei î�n cugetările sale, ca nu cumva să uite: „Ceea
ce nu dăunează comunităț�ii nu poate dăuna individului”.
Doar pentru că un lucru este rău pentru tine, nu î�nseam-
nă că e rău pentru toată lumea. Doar pentru că un lucru este
bun pentru tine, nu î�nseamnă că e bun pentru toată lumea.
Gândeș� te-te la administratorii fondurilor speculative, care
pariază î�mpotriva economiei – ei profită calculând că toată
lumea ș� i toate lucrurile vor eș� ua. Aș� a î�ț�i doreș� ti să ajungi? Un
stoic bun î�nț�elege că impulsurile adecvate ș� i acț�iunile potrivite
care decurg î�n urma lor presupun î�n mod firesc binele î�ntre-
gului, ceea ce este singurul bun de preț� al î�nț�eleptului. Tot
aș� a, acț�iunile bune ș� i î�nț�elepte ale î�ntregului reprezintă bine-
le individului.
5 octombrie
CUVINTELE NU POT FI ȘTERSE CU BURETELE
„Mai bine să te poticneș� ti cu picioarele decât cu limba.”

D upă ce-ai căzut, te poț�i ridica, dar nu uita, ceea ce ai spus

nu mai poate fi luat î�napoi. Mai ales cuvintele aspre ș� i
dureroase.
342 OCTOMBRIE
6 octombrie
SĂ NE PURTĂM DE GRIJĂ UNUL CELUILALT
„Este î�n firea lucrurilor ca omul să fie una cu prietenii,

să se bucure de progresele lor ca de ale sale; dacă nu ne
vom purta î�n felul acesta, nu vom păstra vie î�n noi
vrednicia care î�ș�i trage seva din exersarea gândirii.”
U nul dintre cele mai grele lucruri este să asistăm la succe-

sul altora – mai ales dacă nouă nu ne merge prea bine. Cu
creierul nostru de culegători-vânători, considerăm că viaț�a
este un joc cu sumă nulă – dacă cineva are mai mult, î�nseamnă
că noi ne alegem cu mai puț�in.
Dar, la fel ca toate componentele filosofiei, empatia ș� i ego-
ismul sunt o chestiune de exerciț�iu. După cum observa Sene-
ca, putem î�nvăț�a „să ne bucurăm de toate reuș� itele altora ș� i să
fim miș� caț�i de fiecare necaz al lor”. Aș� a procedează oamenii
virtuoș� i.
Ei î�nvaț�ă să se bucure sincer pentru ceilalț�i – chiar ș� i
atunci când acest lucru se î�ntâmplă î�n detrimentul lor – ș� i să
lase deoparte gelozia ș� i posesivitatea. Ș� i tu poț�i face la fel.
7 octombrie
UN MOTIV EGOIST SĂ FII BUN
„Cine greș� eș� te, greș� eș� te î�mpotriva lui î�nsuș� i. Acela care
face o nedreptate, se nedreptăț�eș� te pe sine, deoarece
devine rău.”
D ata viitoare când greș� eș� ti, î�ncearcă să-ț�i aminteș� ti cum
te-ai simț�it din cauza asta. Rareori auzi pe cineva spu-
nând: „M-am simț�it minunat!”
Există un motiv pentru care, la locul unei crime, găseș� ti
adesea vomă. Î�n locul catharsisului pe care ucigaș� ul a crezut
că-l va trăi î�n momentul răzbunării sau când ș� i-a ieș� it din min-
ț�i, ajunge să simtă greaț�ă. Ș� i noi ne simț�im oarecum la fel când
minț�im, când î�nș� elăm sau când tragem pe cineva î�n piept.
Aș� a că, î�n acea secundă î�nainte să treci la acț�iune ș� i să
obț�ii ceea ce-ț�i doreș� ti prin mijloace necinstite, î�ntreabă-te:
Cum mă simt pentru că fac asta? Oare momentul acela când te
sufocă teama că vei fi prins chiar merită efortul?
Conș� tiinț� a de sine ș� i faptele rele merg rareori î�mpreu-
nă. Dacă ai nevoie de un motiv egoist ca să nu greș� eș� ti –
acordă atenț� ie acestor senzaț� ii. Sunt un factor puternic de
descurajare.
344 OCTOMBRIE
8 octombrie
O PLĂCERE SUPERIOARĂ
„Da, ar fi fost plăcut să ț�i se î�ndeplinească dorinț�ele.

Oare nu din această cauză plăcerea ne face să greș� im?
Ia seama totuș� i dacă nu sunt mai vrednice de dorit: mă-
reț�ia sufletului, spiritul de independenț�ă, sinceritatea,
bunăvoinț�a, pietatea? Căci ce poate fi mai salvator de-
cât î�nsăș� i î�nț�elepciunea din clipa când î�ț�i dai seama că
ce stabilitate ș� i ce mulț�umire dăruieș� te î�n toate î�mpre-
jurările puterea de a î�nț�elege ș� i de a ș� ti.”
N imeni nu poate susț�ine că plăcerea nu te face să te simți

bine. Asta este, mai mult sau mai puț�in, definiț�ia ei.
Dar astăzi, Marc Aureliu î�ț�i aminteș� te – la fel cum ș� i-a
amintit sieș� i – că plăcerile nu se ridică la nivelul virtuț�ii. Se-
creț�ia mare de dopamină obț�inută î�n urma unei partide de
sex este efemeră. La fel ș� i mândria unei realizări sau aplauze-
le î�nsufleț�ite ale mulț�imii. Aceste plăceri au un efect puternic,
dar care se uzează ș� i, după ce trece, ne face să ne dorim ș� i mai
multe. Ce este î�nsă mai trainic (ș� i rămâne î�n mai mare măsură
î�n sfera noastră de control)? Î�nț�elepciunea, frumuseț�ea ca-
racterului, cumpătarea ș� i bunătatea.
9 octombrie
STABILEȘTE STANDARDELE ȘI FOLOSEȘTE-LE
„După ce au fost stabilite standardele, lucrurile sunt tes-

tate ș� i cântărite. Iar efortul filosofiei este tocmai acesta,
de a examina ș� i a menț�ine standardele, pe când efortul
unei persoane cu adevărat bune este acela de a folosi
aceste standarde atunci când le cunoaș� te.”
N e petrecem zilele răspunzând ș� i reacț�ionând, dar foarte

rar ne oprim să ne î�ntrebăm: Oare acest lucru pe care ur-
mează să-l fac este în concordanță cu convingerile mele? Sau,
ș� i mai bine: Este acesta genul de lucru pe care ar trebui să-l
facă persoana care îmi doresc să fiu?
Meseria de a trăi î�nseamnă stabilirea unor standarde ș� i,
apoi, neî�ncălcarea lor. Când te speli pe dinț� i, când î�ț�i alegi
prietenii, când î�ț�i pierzi cumpătul, când te î�ndrăgosteș� ti, când
î�ț�i educi copilul sau î�ț�i plimbi câinele – toate acestea sunt
oportunităț�i.
Nu: Vreau să fac bine – asta este o scuză. Ci: Voi face bine
în acest caz, chiar acum. Stabileș� te-ț�i un standard; respectă-l
cu stricteț�e. Asta-i tot.
346 OCTOMBRIE
10 octombrie
PIETATE ȘI DREPTATE
„Cam acesta ar fi mijlocul prin care ai putea să obț�ii

aceste bunuri: dacă părăseș� ti orice umbră a trecutului,
dacă î�ț�i î�ncredinț�ezi viitorul providenț�ei ș� i î�ț�i călăuzeș� ti
existenț�a prezentă numai spre pietate ș� i dreptate. Că-
tre pietate pentru ca să iubeș� ti ceea ce ț�i-a fost hărăzit
de destin, căci natura a urzit această soartă pentru tine
ș� i te-a zămislit pentru această soartă. Către dreptate,
pentru ca să spui adevărul î�n mod liber, fără ocoliș� uri
sau vorbe î�nflorate ș� i pentru ca să-ț�i desfăș� ori activita-
tea potrivit cu legea universală ș� i î�n raport cu valoarea
fiecărei fapte.”
A ulus Gellius povesteș� te că Epictet a spus cândva: „Dacă

cineva ș� i-ar asuma din tot sufletul două cuvinte ș� i s-ar
strădui să le pună de veghe î�n viaț�a sa, ar duce o existenț�ă
impecabilă ș� i incredibil de liniș� tită. Cele două cuvinte sunt:
perseverenț�ă ș� i rezistenț�ă”. Ce sfat extraordinar! Dar care sunt
principiile pe baza cărora ar trebui să determinăm aspec-
tele î�n care să perseverăm ș� i cele cărora să le opunem
rezistenț�ă?
Răspunsul ni-l oferă Marc Aureliu: pietatea ș� i dreptatea.
Cu alte cuvinte, virtutea.
11 octombrie
SINCERITATEA CA MOD NATURAL

DE COMPORTAMENT
„Cât de putred de respingător ș� i de ipocrit este acela

care afirmă: «Prefer să am faț�ă de tine o purtare cinsti-
tă ș� i directă»! Ce faci, omule? Nu trebuie să spui acest
lucru î�nainte. Adevărul va ieș� i de la sine la lumină. Este
o datorie ca o astfel de vorbă să fie î�nscrisă pe fruntea
ta, ca un asemenea cuvânt să strălucească imediat ș� i
direct î�n ochii tăi, aș� a cum î�n privirea celor care iubesc
cu pasiune cei î�ndrăgiț� i citesc totul numaidecât ș� i cu-
nosc sentimentele î�ncercate de aceș� tia. Ca urmare,
omul simplu, cumpătat ș� i bun trebuie neapărat să fie î�n
felul aceluia ce răspândeș� te un miros atât de puternic
î�ncât cineva aflat î�n apropiere, vrea, nu vrea, î�l simte
î�ndată ce trece pe lângă el.”
C u toț�ii am folosit expresii de genul: „Am să fiu direct cu

tine î�n privinț�a asta…”, „O să fiu sincer…”, „Nu te supăra,
dar…”. Vorbe goale sau nu, se impune î�ntrebarea: dacă trebuie
să-ț�i introduci observaț�iile cu declaraț�ii de sinceritate ș� i fran-
cheț�e, ce ne spune asta despre restul afirmaț�iilor tale? Dacă
spui că acum eș� ti sincer, asta î�nseamnă că, de obicei, nu eș� ti?
Cum ar fi dacă, î�n schimb, ț�i-ai construi o viaț�ă ș� i o repu-
taț�ie î�n care oamenii să se poată baza pe onestitatea ta ca pe
un certificat de Trezorerie, una la fel de categorică ș� i de expli-
cită ca un contract, la fel de permanentă ca un tatuaj? Nu doar
că n-ar mai trebui să le dai tot felul de asigurări celorlalț�i oa-
meni mai puț�in scrupuloș� i cu care intri î�n contact, dar te-ar
ajuta să devii o persoană mai bună.
348 OCTOMBRIE
12 octombrie
IUBEȘTE MEREU
„Hecaton spune: «Eu î�ț�i voi arăta un filtru de iubire fără

poț�iune, fără ierburi, fără vreun descântec magic: dacă
vrei să fii iubit, iubeș� te.»”
Î n 1992, Barbara Jordan s-a adresat Convenț�iei Democratice

Naț�ionale aducând critici faț�ă de lăcomia, egoismul ș� i divi-
zarea din deceniul trecut. Oamenii erau pregătiț�i pentru o
schimbare. „O schimbare î�n ce?” a î�ntrebat ea. „Schimbaț�i me-
diul anilor ’80 î�ntr-unul caracterizat de devotament faț�ă de
interesul public, serviciile publice, toleranț�ă ș� i iubire. Iubire.
Iubire. Iubire”.
Iubire. Iubire. Iubire. Iubire. De ce? Pentru că, după cum
spun cei de la Beatles: „Î�n final, dragostea pe care o obț�ii este
egală cu dragostea pe care o oferi*”. Nu doar î�n politică, nu
doar la capitolul toleranț�ă, ci î�n viaț�a noastră personală. Nu
există aproape nicio situaț�ie î�n care ura să fie de ajutor, dar
aproape orice situaț�ie devine mai bună prin dragoste – sau
empatie, î�nț�elegere, apreciere – chiar ș� i acelea î�n care eș� ti î�m-
potriva cuiva.
Ș� i, cine ș� tie, poate vei primi î�napoi o parte din această
dragoste.
* In the end, the love you take is equal to the love you make. Versuri din
melodia The End de pe albumul din 1969, Abbey Road. (n.tr.)
13 octombrie
RĂZBUNAREA ESTE O MÂNCARE

PE CARE E MAI BINE SĂ O REFUZI*
„Cel mai î�nălț�ător mijloc de răzbunare î�mpotriva făcă-

torilor de rele este să nu fii niciodată asemenea lor.”
„Cu cât este mai bine să vindeci o nedreptate decât să o

răzbuni! Răzbunarea ia mult timp, omul se oferă mul-
tor nedreptăț�i, î�n timp ce suferă din cauza uneia singure:
cu toț�ii ne mâniem mai î�ndelung decât facem rău. Cât
este de bine să mergem î�n direcț�ia opusă ș� i să nu opu-
nem defectelor niș� te defecte! Poate părea oare cineva
consecvent cu sine dacă răspunde lovind cu picioarele
o catârcă ș� i muș� când un câine?”
– Seneca, Despre mânie, 3.27.2
S ă presupunem că cineva te-a tratat cu grosolănie. Să pre-

supunem că cineva a fost promovat î�n locul tău fiindcă ș� i-a
arogat meritele pentru munca ta sau a făcut ceva necinstit.
Este firesc să-ț�i spui: O, așa e lumea sau Într-o zi va fi rândul
meu să mă port așa. Sau, replica î�ntâlnită cel mai des: Am să
le-o plătesc. Numai că acestea sunt cele mai greș� ite reacț�ii faț�ă
de un comportament rău.
După cum au scris ș� i Marc Aureliu, ș� i Seneca, răspunsul
adecvat – ș� i cea mai bună răzbunare posibilă – este să nu te
răzbuni deloc. Dacă cineva te tratează cu grosolănie ș� i tu î�i
răspunzi cu aceeaș� i monedă, n-ai făcut altceva decât să-i de-
monstrezi că acț�iunile sale au fost justificate. Dacă lipsa ta de
* Aluzie la expresia: „Răzbunarea este un fel de mâncare care se ser-

vește de preferință rece.” (n.tr.)
350 OCTOMBRIE
sinceritate vine î�n completarea lipsei de sinceritate a altora,

ghici ce? Le dovedeș� ti că au avut dreptate – acum toată lumea
e mincinoasă.
Hai să î�ncercăm astăzi să fim mai buni decât lucrurile
care ne dezamăgesc sau ne fac să suferim. Să î�ncercăm să fim
un exemplu pentru ceilalț�i. Este î�ngrozitor să fii un prefăcut,
un egoist, să simț�i nevoia de a face rău altor ființ�e umane. Pe
când un trai moral ș� i senin este chiar plăcut.
14 octombrie
NU TE ÎNFURIA. AJUTĂ
„Oare te mânii cumva î�mpotriva aceluia căruia-i put sub-

ț�iorile a năduș� eală? Sau te revolț�i î�mpotriva celui căruia
î�i duhneș� te gura? Ce-ar putea să facă? Aș� a î�i este gura,
astfel î�i sunt subț�iorile! Din astfel de locuri, nu se poate
să nu vină o asemenea duhoare. Dar omul are raț�iune,
se spune. Ș� i, dacă s-ar preocupa mai mult, ar putea sesiza
ceea ce dăunează altora. Ș� i ț�ie ț�i-ar fi de folos o astfel de
î�nț�elegere, fiindcă ș� i tu ai raț�iune, de asemenea. Pune î�n
miș� care judecata lui, cu ceea ce ai tu raț�ional. Fă-l să-ș� i
vadă greș� eala, î�ncearcă să-l previi. Dacă-ț�i ascultă sfa-
tul, î�l vei vindeca, fără să mai fie nevoie de mânie. Fără
nimic dramatic, nici ca o curtezană sclifosită.”
C unoș� ti genul de persoană lângă care nimereș� ti î�n avion,

care trăncăneș� te î�ntr-una ș� i î�ț�i invadează spaț�iul personal?
Sau cei care te fac să scrâș� neș� ti din dinț�i ș� i pe care î�i urăș� ti din
tot sufletul fiindcă sunt bădărani, ignoranț�i ș� i antipatici? Î�n
aceste cazuri, poț�i simț�i uneori că trebuie să te stăpâneș� ti din
toate puterile ca să nu-i omori.
Este caraghios cum te gândeș� ti la asta î�nainte să î�i rogi politi-
cos să î�nceteze ori să provoci un mic deranj cerând alt loc.
Preferăm să ne enervăm, să ne amărâm, să clocotim de furie pe
dinăuntru decât să riscăm să purtăm o conversaț�ie stânjenitoare
care s-ar putea dovedi chiar de ajutor persoanei respective ș� i ar
transforma lumea î�ntr-un loc mai bun. Nu doar ne dorim ca oame-
nii să fie mai buni, ci ne aș� teptăm ca acest lucru să se î�ntâmple
ca prin farmec – să se schimbe pur ș� i simplu fiindcă noi ne do-
rim asta, sfredelindu-le craniul cu privirea noastră furioasă.
Deș� i, dacă priveș� ti lucrurile din această perspectivă, ajungi
să te î�ntrebi cine este de fapt bădăranul.
352 OCTOMBRIE
15 octombrie
ACORDĂ-LE OAMENILOR
PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE
„Nu uita că totul este părere ș� i că aceasta depinde de tine.

Prin urmare, când vei alunga această părere, asemenea
navei care trece pe lângă un promontoriu ocolindu-l,
vei găsi liniș� tea, toate se vor aș� eza statornice, vei afla
un golf fără valuri frământate de furtună.”
„P ână ș� i un câine”, a spus odată judecătorul Oliver Wendell

Holmes de la Î�nalta Curte de Justiț�ie, „face diferenț�a î�n-
tre cineva care se î�mpiedică de el ș� i cineva care-l loveș� te.” Cu
toate acestea î�nsă, dacă ai un câine ș� i l-ai călcat vreodată din
greș� eală, ș� tii că prima lui reacț�ie este să latre, să scheaune ori
să se repeadă să te muș� te. Î�n acea secundă, nu există diferenț�ă
– doar durere. Apoi vede cine eș� ti, î�ț�i aude vocea mângâietoa-
re ș� i î�ncepe imediat să dea din coadă.
O persoană virtuoasă nu trage concluzii pripite despre
ceilalț�i. O persoană virtuoasă este generoasă î�n presupuneri-
le sale: că a fost un accident, că persoana respectivă n-a ș� tiut,
că nu se va mai repeta. Acest lucru face viaț�a mai uș� or de su-
portat ș� i ne ajută să fim mai toleranț�i. Pe când, dacă presupui
că este vorba de răutate – cea mai pripită concluzie posibilă
– totul devine mult mai greu de suportat.
Fii calculat ș� i î�nț�elegător î�n prezumț�iile tale despre cei-
lalț�i ș� i vei descoperi, după cum spune Marc Aureliu, mări mai
calme ș� i o vreme mai frumoasă.
16 octombrie
RĂSPÂNDEȘTE VORBA
„Oamenii î�nzestraț�i de soartă cu calităț�i ieș� ite din co-

mun î�mbrăț�iș� ează principiile morale de î�ndată ce aud
vorbindu-se despre ele; aș� a se face că minț�ile acestea
sunt pe deplin pregătite să cuprindă vrednicia, fiind
rodnice chiar prin ele î�nsele. Î�n schimb, se cuvine ca fi-
rile slabe ș� i obtuze ori î�nvăluite de rele deprinderi să
fie curăț�ite de rugina spiritului… Dacă cineva dă î�nvăț�ă-
turi despre principiile filosofice… î�i va sprijini ș� i pe cei
mai slabi, smulgându-i dintre părerile calpe.”
– Seneca, Epistole către Lucilius, 95.36-37
S toicismul nu este o religie evanghelică. Nu eș� ti obligat să

mântuieș� ti pe nimeni – nu există riscul ca sufletul tău să
ajungă î�n iad dacă ignori î�nvăț�ăturile lui Epictet sau ale lui
Marc Aureliu.
Dar acum, după ce ai descoperit ș� i studiat o cale mai bună,
poț�i veni î�n ajutorul altora. Poț�i î�mpărtăș� i cunoaș� terea sau
perspectiva ta unui prieten sau unui străin – amintindu-ț�i că
felul î�n care te porț�i este un exemplu mult mai bun decât o
prelegere.
Toată lumea merită să se bucure de „principiile filosofiei”,
după cum spunea Seneca. Dacă vezi pe cineva care are nevoie
de o mână de ajutor sau de î�ndrumare, oferă-i-o. Î�i datorezi
asta.
354 OCTOMBRIE
17 octombrie
BENEFICIUL BUNĂTĂȚII
„Un serviciu ar trebui păstrat ca o comoară î�ngropată

adânc, pe care nu o dezgropi decât când este necesar…
Natura î�mi impune să fac bine oamenilor… Oriunde se
găseș� te o ființ�ă umană, se găseș� te ș� i prilej de a face bine.”
– Seneca, Despre viața fericită, 24.2-3
P rima persoană cu care te vei î�ntâlni astăzi – o cunoș� tinț�ă

î�ntâmplătoare sau un prieten – indiferent de context – po-
zitiv sau negativ – este un prilej de a face bine. Sau, aș� a cum a
fost redată această replică a lui Seneca de alț�i traducători,
este o binefacere. Pentru amândoi. Poț�i căuta să î�nț�elegi de
unde vine. Poț�i căuta să î�nț�elegi cine este, care î�i sunt nevoile
ș� i ce forț�e sau impulsuri acț�ionează asupra ei. Ș� i te poț�i purta
cu ea cu bunătate ș� i, ca urmare, să te simț�i mult mai bine.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru a doua persoană î�ntâl-
nită, ș� i pentru a treia. Desigur, nu există nicio garanț�ie că-ț�i
vor returna favorul, dar nu asta trebuie să te preocupe. Ca de
obicei, te vei concentra pe lucrurile asupra cărora deț�ii con-
trolul: î�n cazul de faț�ă, abilitatea de a alege să reacț�ionezi cu
bunătate.
18 octombrie
AMIC/INAMIC
„Nimic nu este mai rău decât prietenia lupului. Î�nainte

de orice, fugi de o astfel de prietenie. Omul bun, binevo-
itor ș� i modest are î�n ochii săi aceste î�nsuș� iri ș� i nu le
ascunde.”
E ste destul de evident că ar trebui să ne ferim de cei răi ș� i cu

două feț�e cât mai mult cu putinț�ă – de prietenul gelos, de
părintele narcisist, de partenerul î�n care nu poț�i avea î�ncre-
dere. La prima vedere, Marc Aureliu ne aminteș� te să evităm
prietenii falș� i.
Dar dacă răsturnăm afirmaț�ia? Dacă, î�n loc de asta, ne î�ntre-
băm de câte ori am fost noi niș� te prieteni prefăcuț�i? Î�n ultimă
instanț�ă, despre asta este vorba î�n stoicism – despre a nu ju-
deca purtarea altora, ci pe a ta.
La un moment dat, cu toț�ii am fost prieteni falș� i. Pe faț�ă,
am fost drăguț�i – de regulă pentru că aveam ceva de câș� tigat
– dar mai târziu, î�n prezenț�a altcuiva, ne-am exprimat adevă-
rata părere. Ori i-am cântat cuiva î�n strună, am ț�inut legătura
doar cât lucrurile au mers bine sau am refuzat să-i sărim î�n
ajutor, chiar dacă acea persoană avea mare nevoie de noi.
Acest comportament este nedemn de noi – ș� i merită să
ne amintim acest lucru data viitoare când acuzăm pe cineva
că nu ne este prieten bun.
356 OCTOMBRIE
19 octombrie
NĂRAVURILE BUNE LE ALUNGĂ PE CEL RELE
„Î�ntrucât obiș� nuinț�a este o influenț�ă atât de puternică

ș� i suntem deprinș� i să ne urmărim impulsurile de câș� tig
ș� i de evitare exterioare alegerii noastre, ar trebui să-i
opunem o obiș� nuinț�ă contrară ș� i, acolo unde aparenț�ele
sunt cu adevărat alunecoase, să folosim contragreuta-
tea educaț�iei noastre.”
C ând e cineva la uș� ă ș� i câinele latră tare, cel mai rău lucru
cu putinț�ă este să strigi. Pentru câine, e ca ș� i cum ai lătra
ș� i tu! Când câinele fuge de tine, nu este de niciun folos să alergi
după el – iarăș� i, e ca ș� i cum aț�i fugi amândoi. Î�n ambele cazuri,
o variantă mai bună este să-i dai câinelui altceva de făcut.
Spune-i să ș� adă. Spune-i să meargă î�n culcuș� ul sau î�n coteț�ul
lui. Aleargă î�n cealaltă direcț�ie. Sparge tiparul, î�ntrerupe im-
pulsul negativ.
Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru noi. Când descoperi un
obicei prost, contracarează-l asumându-ț�i o virtute contrară. De
exemplu, să presupunem că eș� ti cam leneș� ș� i delăsător – nu î�n-
cerca să opui rezistenț�ă. Mai degrabă, ridică-te ș� i fă o plimbare
ca să-ț�i limpezeș� ti mintea ș� i să te resetezi. Dacă te surprinzi spu-
nând un lucru urât sau răutăcios, nu te mustra singur. Adaugă
ceva pozitiv ș� i politicos pentru a face remarca mai acceptabilă.
Opune-te năravurilor tale î�nrădăcinate ș� i foloseș� te con-
tragreutatea educaț�iei pentru a câș� tiga elan ș� i a face progre-
se. Dacă ai tendinț�a de a face de mântuială exerciț�iile fizice
sau munca la un proiect, spune-ț�i singur: „OK, de acum voi
aprofunda lucrurile ș� i mai mult ș� i le voi face mai bine”.
Năravurile bune au puterea de a le alunga pe cel rele. Iar
năravurile sunt uș� or de dobândit – după cum ș� tim cu toț�ii.
20 octombrie
INDICIILE UNEI VIEȚI BUNE
„Căci ai î�ncercat rătăcind pe atâtea căi ș� i n-ai aflat nică-

ieri un mod de a trăi fericit: nici î�n subtilitatea raț�iona-
mentelor, nici î�n bogăț�ie, nici î�n glorie, nici î�n plăcerile
simț�urilor. Nicăieri. Î�n ce constă, deci, fericirea? Î�n î�n-
deplinirea tuturor celor pretinse de natura omenească.
Ș� i oare cum vei î�ndeplini un asemenea ideal? Numai
dacă vei avea niș� te principii sigure, care să fie punct de
pornire pentru toate î�nclinaț�iile ș� i acț�iunile tale. Ce fel
de principii? Acelea care privesc binele ș� i răul, adică î�ț�i
ajută să î�nț�elegi că, pentru un om, a fi bun î�nseamnă a fi
drept, cumpănit, independent ș� i că, de asemenea, nu
constituie un rău cu adevărat decât ceea ce săvârș� eș� te
î�mpotriva celor rânduite pentru el.”
C are este sensul vieții? De ce m-am născut? Mulț�i dintre noi

ne chinuim să găsim răspunsul la aceste î�ntrebări – unii î�n
tinereț�e, alț�ii abia î�n pragul senectuț�ii. Rareori găsim vreun
sens. Dar asta pentru că scăpăm din vedere esenț�ialul. După
cum ne spune Viktor Frankl î�n cartea sa Man’s Search for
Meaning (Omul în căutarea sensului vieții*), nu trebuie să pu-
nem această î�ntrebare. Dimpotrivă, noi trebuie să răspundem
la ea. Iar viaț�a noastră este răspunsul.
Nicio călătorie, nicio lectură ș� i niciun cărturar î�nț�elept
nu-ț�i poate spune ce vrei să ș� tii. Tu trebuie să găseș� ti răspunsul
prin faptele tale, ducând o viaț�ă senină – î�mbrăț�iș� ând principiile
dreptăț�ii, autocontrolului, curajului ș� i libertăț�ii ș� i abț�inându-te
să faci rău.
* Carte apărută cu acest titlu la Editura Vellant, traducere de Florin

Tudose, București, 2018. (n.tr.)
358 OCTOMBRIE
21 octombrie
EROI, AICI ȘI ACUM
„Ce fel de gânduri ciudate î�ș�i fac unii! Ei nu consimt să

preamărească pe contemporani, dar î�nseamnă totuș� i
foarte mult pentru ei să fie lăudaț�i de oamenii viitorului,
pe care nici nu i-au văzut, nici nu-i vor vedea vreodată.
Acest fel de a gândi este aproape ca ș� i cum ai fi mâhnit
pentru faptul că cei care s-au născut cu mult î�naintea ta
n-au spus vorbe de laudă despre tine.”
A lexandria, oraș� ul egiptean, î�ncă mai poartă numele fon-

datorului său, Alexandru Macedon, la 2300 de ani după
ce acesta a pus prima dată piciorul acolo. Cât de tare ar fi să
existe un oraș� cu numele tău peste câteva secole? Să ș� tii că
oamenii î�ncă î�ț�i mai pomenesc numele?
Uite ce zic eu: n-ar fi tare. Pentru că, la fel ca Alexandru, vei
fi mort. Nu vei ș� ti dacă numele tău a rezistat de-a lungul seco-
lelor. Nimeni nu se poate bucura de propria-i moș� tenire – asta
prin definiț�ie.
Mai grav, gândeș� te-te la toate faptele oribile pe care le-a
făcut Alexandru ca să realizeze ce-a realizat. A dus războaie ab-
surde. A avut un temperament î�ngrozitor – ș� i-a omorât până ș� i
cel mai bun prieten î�ntr-o confruntare la beț�ie. A fost neî�ndură-
tor ș� i sclavul ambiț�iei sale. Este oare chiar aș� a de admirabil?
Î�n loc să te preocupe, chiar ș� i pentru o secundă, părerea
oamenilor din viitor – a unor oameni care nu s-au născut î�ncă
– mai bine concentrează-ț�i fiecare fărâmă din tine ca să devii
cât mai bun cu putinț�ă î�n momentul prezent. Ca să faci ceea
ce se cuvine chiar î�n clipa asta. Viitorul î�ndepărtat este irele-
vant. Fii bun, nobil ș� i grandios acum – cât î�ncă contează.
22 octombrie
ESTE UȘOR SĂ DEVII MAI BUN.

ÎNSĂ MAI BUN LA CE?
„Un om poate fi mai bun luptător î�n doborârea adversa-

rului, dar nu este mai social, mai plin de modestie,
mai disciplinat, mai bine cumpănit pentru î�ntâmpina-
rea evenimentelor, nici mai binevoitor faț� ă de scăpă-
rile vecinilor.”
A utoperfecț�ionarea este un scop nobil. Majoritatea oame-

nilor nici nu-ș� i bat capul cu asta. Î�nsă vanitatea ș� i super-
ficialitatea pot denatura acest proces. Vrei să ai un abdomen
cu pătrăț�ele fiindcă ț�i-ai stabilit o provocare personală ș� i vrei
să te dedici unui ț�el dificil, sau fiindcă vrei să-i impresionezi
pe alț�ii când î�ț�i dai jos tricoul? Alergi la maraton pentru că
vrei să-ț�i testezi limitele, sau pentru că fugi de problemele de
acasă?
N-ar trebui să ne folosim voinț�a pentru a deveni o per-
soană î�ntr-o formă fizică perfectă sau care vorbeș� te nenumă-
rate limbi, dar care nu se preocupă nici măcar o secundă de
ceilalț�i oameni. Ce sens are să ajungi campion la sport, dacă
eș� uezi î�n efortul de a fi un bun partener de viaț�ă, un părinte
bun sau un copil bun? Să nu facem confuzia î�ntre a fi mai bun
la o chestie ș� i a fi o persoană mai bună. Una este o prioritate
mult mai î�nsemnată decât cealaltă.
360 OCTOMBRIE
23 octombrie
ARATĂ CALITĂȚILE CU CARE AI FOST ÎNZESTRAT
„Nu ț�i se admiră agerimea minț�ii? Ș� i ce dacă? Sunt multe

alte î�nsuș� iri despre care nu poț�i spune că nu le ai, fiindcă
nu eș� ti lipsit de ele de către natură. Aș� a că, dăruieș� te-te
cu desăvârș� ire acestora, tocmai fiindcă toate stau î�n pu-
terea ta: onestitatea, demnitatea, puterea de a răbda
suferinț�ele ș� i greutăț�ile, de a nu fi nesăț�ios de plăceri,
î�mpăcarea cu propria-ț�i ursită, cumpătarea, modestia,
bunăvoinț�a, libertatea de spirit, simplitatea î�n atitudini,
seriozitatea î�n vorbe ș� i fapte, măreț�ia sufletească.”
E ste uș� or să dai vina pe î�mprejurări. Unul blestemă faptul

că nu s-a născut mai î�nalt, altul că nu e mai inteligent, că
nu are altă culoare a tenului sau altă naț�ionalitate. Ar fi impo-
sibil să găsim o persoană pe planeta asta – de la supermodele
î�n jos – care să nu creadă că-i lipseș� te ceva. Dar, indiferent de
defectele pe care ț�i se pare că le ai, ț�ine minte că există calităț�i
pe care ț�i le poț�i dezvolta ș� i care nu depind de norocul genetic.
Poț�i alege să fii cinstit. Poț�i alege să fii demn. Poț�i alege să
fii răbdător. Poț�i alege să fii fericit. Poț�i alege să fii pur. Poț�i ale-
ge să fii cumpătat. Poț�i alege să fii bun cu ceilalț�i. Poț�i alege să
fii liber. Poț�i alege să fii perseverent î�n î�mprejurări dificile. Poț�i
alege să nu răspândeș� ti bârfele. Poț�i alege să fii binevoitor.
Ș� i, sincer vorbind, nu-i aș� a că trăsăturile dobândite prin
efort ș� i abilitate sunt oricum mai impresionante?
24 octombrie
IZVORUL BUNĂTĂȚII
„Priveș� te atent î�n tine î�nsuț�i. Î�nlăuntrul tău este izvorul

binelui, totdeauna va ț�âș� ni de acolo puterea, dacă ai să
sapi necontenit ș� i cu stăruinț�ă.”
A stăzi, să sperăm că ni se va ivi î�n cale bunătatea – veș� ti

bune, vreme prielnică, noroc. Ori, poate, vom putea s-o
descoperim ș� i singuri, în noi î�nș� ine. Bunătatea nu se livrează
prin poș� tă. Trebuie s-o scoț�i din adâncul sufletului tău. O vei
regăsi î�ntre gândurile tale ș� i î�i vei da viaț�ă prin faptele tale.
362 OCTOMBRIE
25 octombrie
DOUĂ OBLIGAȚII
„Aș� adar, ce î�l eliberează pe om de impedimente ș� i auto-

determinare? Căci nici avuț�ia, nici funcț�iile î�nalte î�n stat
sau î�mpărăț�ie nu fac asta – mai degrabă, altul este răs-
punsul… î�n cazul vieț�ii, acesta este ș� tiinț�a de a trăi.”
Î n viaț�ă, ai două obligaț�ii esenț�iale: să fii bun ș� i să cauț�i o

ocupaț�ie care să-ț�i placă. Orice altceva este o risipă de ener-
gie ș� i o risipă a potenț�ialului tău.
Cum reuș� eș� ti asta? Iată o î�ntrebare dificilă. Dar filosofia
moș� tenită de la stoici clarifică destul de mult lucrurile: refuză
distragerile, respinge emoț�iile distructive ș� i presiunea din ex-
terior. Î�ntreabă-te: Care este acel lucru de care doar eu sunt
capabil? Cum îmi pot folosi la maximum timpul limitat ce mi
s-a dat pe această planetă? Î�ncearcă să faci ce se cuvine când
situaț�ia o impune. Poartă-te cu ceilalț�i oameni aș� a cum ai
vrea să se poarte ș� i ei cu tine. Ș� i î�nț�elege că până ș� i cea mai
măruntă alegere ș� i mai neî�nsemnată chestiune sunt o ocazie
de a pune î�n practică aceste principii măreț�e.
Asta-i tot. Aceasta reprezintă cea mai importantă aptitu-
dine dintre toate: cum să trăieș� ti.
26 octombrie
TREI PĂRȚI, UN SINGUR ȚEL
„După cei mai mulț�i dintre autorii de seamă, filosofia

are trei părț�i: morala, fizica ș� i logica. Cea dintâi stru-
neș� te spiritul, a doua cercetează natura, a treia priveș� te
proprietatea limbajului, o anumită dispunere a cuvin-
telor ș� i argumentaț�ia, pentru ca nu cumva ceva fals să
ia locul adevărului.”
A ceste trei părț�i – morala, fizica ș� i logica – au un singur ț�el.

Oricât de diferite ar fi, î�mpărtăș� esc acelaș� i scop: să te ajute
să duci o viaț�ă senină, guvernată de raț�iune.
Nu î�n viitor, ci acum.
364 OCTOMBRIE
27 octombrie
CULEGEM CE AM SEMĂNAT
„Crima se î�ntoarce adesea spre magistru.”

E ste ironic faptul că Seneca ș� i-a pus unul dintre personaje

să rostească această replică. Din câte se ș� tie, el a slujit mulț�i
ani ca profesor ș� i mentor al î�mpăratului Nero. Există o sume-
denie de dovezi că Seneca a fost, de fapt, o influenț�ă morală
pozitivă asupra tânărului alienat mintal, dar chiar ș� i î�n acele
momente, contemporanii săi au fost intrigaț�i de faptul că un
filosof poate fi mâna dreaptă a unei persoane atât de diaboli-
ce. L-au numit chiar tyrannodidaskalos: profesor tiran. Ș� i,
după cum avea să observe Shakespeare î�n Macbeth: „Lecț�iile
sângeroase, odată î�nvăț�ate, se-ntorc, lovind pe dascăl*”. Cola-
borarea dintre Seneca ș� i Nero avea să sfârș� ească prin uciderea
dascălului de către discipol.
Iată un lucru de care merită să ț�inem seama când luăm î�n
calcul cu cine să colaborăm sau să facem afaceri. Dacă î�i arăț�i
unui client cum să facă un lucru ilegal sau imoral, oare nu
există riscul să-ț�i returneze mai târziu favoarea, când nici nu
bănuieș� ti? Dacă dai un exemplu prost angajaț�ilor, asociaț�ilor,
copiilor tăi, oare nu te vor trăda sau te vor face să suferi mai
târziu? După faptă ș� i răsplată, spune proverbul. Tot î�n acest
sens, din Orient am î�mprumutat noț�iunea de karma.
Seneca a plătit pentru lecț�iile acordate lui Nero. Aș� a cum
s-a î�ntâmplat mereu de-a lungul veacurilor, ipocrizia sa – ine-
vitabilă sau nu – a fost una costisitoare. La fel va fi ș� i a ta.
* William Shakespeare, Macbeth, traducere de Adolphe Stern, Act I,

scena 7. (n.tr.)
28 octombrie
AM FOST FĂCUȚI UNUL PENTRU CELĂLALT
„Căci cu mai multă uș� urinț�ă vei găsi un lucru pământesc

lipsit de legătură cu alt lucru pământesc decât un om
despărț�it definitiv de un alt om.”
F ireș� te, Marc Aureliu ș� i restul stoicilor nu cunoș� teau fizica

newtoniană. Dar ș� tiau că un lucru care urcă trebuie să ș� i co-
boare. Aceasta este analogia folosită de el aici: interdependenț�a
ființ�elor omeneș� ti este mai puternică decât legea gravitaț�iei.
Cei atraș� i de filosofie sunt persoane introvertite. Studiul
naturii umane ne poate face conș� tienț�i de cusururile altora ș� i
ne poate cultiva dispreț�ul faț�ă de ceilalț�i. La fel ș� i strădania ș� i
greutăț�ile prin care trecem – ne izolează de restul lumii.
Î�nsă niciuna dintre ele nu poate schimba ceea ce suntem,
anume niș� te animale sociale, cum spunea Aristotel. Avem ne-
voie unul de celălalt. Trebuie să ne sprijinim reciproc. Trebu-
ie să ne purtăm de grijă (ș� i să le î�ngăduim celorlalț�i să ne
poarte de grijă la rândul lor). A susț�ine contrariul reprezintă
o violare a naturii noastre umane, î�nseamnă a fi mai presus
sau mai prejos de ce î�nseamnă să fii om.
366 OCTOMBRIE
29 octombrie
CARACTERUL UNUI OM ESTE DESTINUL SĂU
„Fiecare este răspunzător pentru purtarea sa; slujba

î�nsă i-o impune î�ntâmplarea. Unii să ș� adă la masă cu
tine pentru că sunt demni de aceasta, alț�ii – ca să devi-
nă demni.”
Î n procesul de recrutare, majoritatea angajatorilor se uită la

ș� colile absolvite ș� i la slujbele deț�inute anterior. Asta pentru
că reuș� itele din trecut pot fi un indicator al performanț�ei vii-
toare. Dar oare este valabil mereu acest lucru? Există o sume-
denie de oameni care au avut succes datorită norocului. Poate
au î�nvăț�at la Oxford sau la Harvard graț�ie părinț�ilor lor. Ș� i cum
rămâne cu tinerii care nu au reuș� it să-ș� i construiască î�ncă un
CV? Sunt lipsiț�i complet de valoare?
Sigur că nu. De aceea, caracterul este o măsură mult mai
bună a unei persoane. Nu doar î�n cazul unei angajări, ci ș� i
pentru prietenii, relaț�ii, orice. Heraclit a rezumat acest fapt
î�ntr-o maximă: „Caracterul unui om este destinul său”.
Când î�ncerci să progresezi î�n viaț�ă, caracterul este cea
mai bună pârghie posibilă – dacă nu pe termen scurt, atunci
cu siguranț�ă pe termen lung. Ș� i acelaș� i lucru este valabil ș� i
pentru persoanele pe care le inviț�i î�n viaț�a ta.
30 octombrie
CINE PRIMEȘTE PARTEA LEULUI?
„Nu î�ț�i este ruș� ine să păstrezi pentru tine numai restu-
rile vieț�ii tale ș� i să pui deoparte pentru cultivarea î�nț�e-
lepciunii doar acel timp care nu poate fi dedicat niciunei
activităț�i publice?”
Î ntr-una dintre scrisorile sale, Seneca povesteș� te o î�ntâmpla-

re despre Alexandru Macedon. Se pare că, pe când pornise
să cucerească lumea, unele ț�ări i-au oferit anumite teritorii, î�n
speranț�a că aveau să fie lăsate î�n pace. Alexandru le-a răs-
puns, notează Seneca, că el n-a bătut atâta drum, tocmai până-n
Asia, ca să accepte ce i se oferă, ș� i că ele sunt cele care vor
trebui să se mulț�umească cu ce le lasă el.
Potrivit lui Seneca, ar trebui să tratăm filosofia asemănă-
tor î�n viaț�a noastră. Ea n-ar trebui să primească timpul ș� i
energia rămase după ce ne-am ocupat de celelalte lucruri, ci
invers, ar trebui să ne facem timp pentru celelalte î�ndeletni-
ciri abia după ce am î�ncheiat studiul.
Dacă suntem cu adevărat preocupaț�i de autoperfecț�ionare,
atunci de ce lăsăm lectura pentru acele câteva minute î�nainte
să stingem lumina ș� i să ne băgăm î�n pat? De ce ne rezervăm
î�ntre opt ș� i zece ore din zi pentru a sta la birou sau a merge la
ș� edinț�e, dar nu ne rezervăm deloc timp să ne gândim la mari-
le î�ntrebări ale vieț�ii? Î�n medie, un om obiș� nuit reuș� eș� te cum-
va să găsească douăzeci ș� i opt de ore pe săptămână ca să se
uite la televizor – dar î�ntreabă-l dacă are timp pentru studiul
filosofiei ș� i-ț�i va răspunde, probabil, că e foarte ocupat.
368 OCTOMBRIE
31 octombrie
TE-AI NĂSCUT BUN
„Omul are o î�nclinaț�ie î�nnăscută spre virtute.”

– Musonius Rufus, Cuvântări 2.7.1-2
C onceptul păcatului originar a apăsat omenirea timp de

secole. Î�n realitate, suntem făcuț�i să ne ajutăm î�ntre noi ș� i
să fim buni unii cu alț�ii. Altfel, n-am fi supravieț�uit ca specie.
Î�n filosofia stoică nu există aproape nicio idee care să nu
poată fi agreată de î�ndată de un copil sau care să nu fie de bun
simț� . Ideile care o alcătuiesc stau la baza a ceea ce suntem ș� i
a ceea ce ș� tim că este adevărat. Singurele lucruri cu care intră
î�n conflict sunt diversele invenț�ii ale societăț�ii – care, de obi-
cei, servesc mai mult unor interese egoiste decât binelui
comun.
Te-ai născut bun. „Am fost zămisliț�i cu toț�ii de natură”,
spune Musonius Rufus, „ca să putem trăi cu nobleț�e ș� i fără
greș� eală – ș� i nu ca unul să poată ș� i altul nu, ci să putem cu
toț�ii”. Te-ai născut cu o î�nclinaț�ie spre virtute ș� i spre stăpâni-
rea de sine. Dacă te-ai î�ndepărtat de ele, nu este din cauza
vreunei depravări î�nnăscute, ci fiindcă ai cultivat idei ș� i lu-
cruri greș� ite. După cum a subliniat Seneca, filosofia este un
instrument prin care ne dezbărăm de toate – pentru a reveni
la adevărata noastră natură.
NOIEMBRIE
ACCEPTARE/AMOR FATI
370 NOIEMBRIE
1 noiembrie
ACCEPTĂ LUCRURILE AȘA CUM SUNT
„Nu căuta să meargă lumea după voia ta, ci î�ndreaptă

voia ta după mersul lumii. Ș� i î�ț�i va merge bine.”
„E uș� or să lauzi providenț�a pentru tot ce urmează a se

î�ntâmpla, dacă ai două calităț�i: o viziune completă a ceea
ce s-a î�ntâmplat de fapt î�n fiecare situaț�ie ș� i un senti-
ment de recunoș� tinț�ă. Fără recunoș� tinț�ă, ce rost are ve-
derea, iar fără vedere, care este obiectul recunoș� tinț�ei?”
S -a î�ntâmplat ceva ce n-am fi vrut să se î�ntâmple. Î�ntre opi-

nia noastră ș� i evenimentul trecut, ce poț�i schimba cu mai
mare uș� urinț�ă?
Răspunsul este evident. Acceptă ce ț�i s-a î�ntâmplat ș� i
schimbă-ț�i dorinț�a ca acel lucru să nu se fi petrecut niciodată.
Stoicismul numeș� te acest proces „arta acceptării” – este mai
bine să te î�mpaci cu ideea decât să te î�mpotriveș� ti fiecărei
chestiuni mărunte.
Iar cei mai pricepuț�i stoici merg chiar mai departe. Nu
doar că acceptă ce li se î�ntâmplă, dar ne î�ndeamnă să ne ș� i bu-
curăm de cele prin care trecem – indiferent despre ce este vor-
ba. Peste câteva secole, Nietzsche avea să surprindă perfect
ideea prin expresia amor fati (iubeș� te-ț�i soarta). Nu este vorba
doar despre acceptare, ci despre a iubi tot ce ț�i se î�ntâmplă.
A-ț�i dori să se î�ntâmple ce ț�i s-a î�ntâmplat deja este o me-
todă inteligentă prin care poț�i evita dezamăgirile, pentru că
nimic nu este contrar dorinț�elor tale. Să fii î�nsă recunoscător
pentru ce ț�i s-a î�ntâmplat, să iubeș� ti acest lucru, iată reț�eta
fericirii ș� i a bucuriei.
ACCEPTARE/AMOR FATI 371
2 noiembrie
SĂ NE LEGĂM DORINȚELE DE CELE

CE VOR URMA
„Dar nu am fost î�n niciun moment î�mpiedicat î�n voinț�a

mea, nici silit î�mpotriva ei. Cum de a fost posibil? Mi-am
î�ncredinț�at alegerea voii lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea
să fiu bolnav, aceasta este ș� i voia mea. Î�ș�i doreș� te să fac
o anumită alegere, aceasta este ș� i voia mea. Î�ș�i doreș� te
să dobândesc sau să mi se ofere ceva – aceasta este ș� i
voia mea. Ce nu voieș� te Dumnezeu, nici eu nu voiesc.”
Î n ajunul invaziei din Normandia, generalul Dwight D. Eisen-

hower i-a scris soț�iei sale: „Am făcut tot ce ț�ine de noi, trupele
sunt pregătite ș� i toată lumea î�ș�i dă î�ntreaga silinț�ă. Deznodă-
mântul este î�n mâinile zeilor.” A făcut tot ce ț�inea de el – ș� i
acum, după cum ar fi spus Epictet, ce va fi, va fi, iar el era gata
să asiste la aceste evenimente. Ba chiar, Eisenhower mai scri-
sese o scrisoare î�n acea noapte, gata să fie expediată î�n cazul
î�n care invazia n-ar fi avut succes. Dacă vrerea lui Dumnezeu
– sau a sorț�ii, a norocului, sau cum vrei să-i zici – ar fi fost să
nu reuș� ească, el era pregătit.
Iată o lecț�ie excelentă. Bărbatul aflat la conducerea celei
mai puternice armate convocate vreodată, î�n ajunul uneia din-
tre cele mai bine organizate ș� i planificate invazii din istoria
omenirii, a fost destul de modest î�ncât să ș� tie că deznodă-
mântul aparț�inea, î�n cele din urmă, cuiva mai presus de el.
Toate î�ndeletnicirile noastre sunt la fel. Oricât ne-am pre-
găti, oricât de pricepuț�i sau de deș� tepț�i am fi, rezultatul final
este î�n mâinile zeilor. Cu cât î�nvăț�ăm asta mai devreme, cu
atât mai bine.
372 NOIEMBRIE
3 noiembrie
SĂ RESPECTĂM RECOMANDĂRILE MEDICULUI
„La fel cum se poate spune î�n mod curent: Asclepios* a

rânduit acestuia călăria, celuilalt băile reci, ori altuia
mersul cu picioarele goale, tot aș� a se poate spune: Na-
tura universului a rânduit acestuia boală, infirmitate,
păgubirea unui bun ori altceva asemenea. Căci î�n prima
afirmaț�ie, a rânduit desemnează că i s-a prescris bolna-
vului un anumit remediu, fiindcă era potrivit pentru
î�nsănătoș� irea sa, după cum î�n a doua afirmaț�ie, a rân-
duit î�nseamnă că a fost ursit unui om un anumit eveni-
ment fiindcă era potrivit cu ceea ce i se hărăzise de
către destin.”
S toicii erau experț�i î�n analogii ș� i le foloseau să-ș� i î�ntărească

argumentele.
Î�n cazul de faț�ă, Marc Aureliu observă cât de dispus este
să suporte neplăcerea dacă i s-ar ordona asta prin cuvintele
magice: „rânduiala doctorului”. Medicul î�ț�i spune că trebuie
să iei cutare medicament neplăcut, ș� i tu î�l iei. Medicul î�ț�i spu-
ne că va trebui să dormi cu capul î�n jos, atârnat ca un liliac; ț�i
se va părea caraghios, dar î�n scurt timp vei î�ncepe să dormi
agăț�at, fiindcă te gândeș� ti că aș� a te vei simț�i mai bine.
Pe de altă parte, când vine vorba despre î�ntâmplări din
afară, ne luptăm ca niș� te fiare dacă se petrece ceva contrar
planurilor noastre. Dar cum ar fi, î�ntreabă Marc Aureliu, dacă
medicul ț�i-ar prescrie chiar acest lucru ca parte din trata-
ment? Dacă s-ar dovedi un medicament care î�ț�i face bine?
Cum ar fi?
* Zeul medicinei la grecii antici. Romanii i-au latinizat numele în Esculap.
(n.tr.)
4 noiembrie
NICI BINE, NICI RĂU
„Nu este niciun rău pentru lucrurile care ajung î�n situa-
ț�ia de a se transforma, după cum nu poate fi niciun bine
pentru cele ivite ca urmare a transformării.”
C ând oamenii spun că schimbarea este bună, î�ncearcă de

regulă să liniș� tească pe cineva (ori pe ei î�nș� iș� i). Fiindcă,
din instinct, percepem schimbarea ca pe ceva negativ – sau,
cel puț�in, suntem circumspecț�i î�n privinț�a ei.
Stoicii vor să ne descotorosim de aceste etichetări. Schim-
barea nu este bună. Statu-quo-ul nu este rău. Doar este.
Nu uita, î�ntâmplările sunt obiective. Doar părerea noastră
este cea care defineș� te dacă un lucru este pozitiv sau negativ
(ș� i, î�n consecinț�ă, dacă merită să luptăm pentru el sau să i ne
î�mpotrivim). O atitudine mai bună este să decizi să profiț�i la
maximum de orice. Dar ca să reuș� eș� ti asta, trebuie mai î�ntâi
să î�ncetezi să te mai î�mpotriveș� ti.
374 NOIEMBRIE
5 noiembrie
O PUTERE SUPERIOARĂ
„Aceasta este natura î�nsăș� i care constituie virtutea omu-

lui fericit ș� i cursul paș� nic al vieț�ii, când toate acț�iunile
promovează armonia geniului care conlucrează î�n omul
individual cu voinț�a aceluia care conduce universul.”
– Chrysippos, citat î�n Diogene Laerț�iu,
M ulț�i dependenț�i î�ntâmpină dificultăț�i î�n respectarea celei

de-a doua etape din cadrul programului de recuperare
î�n doisprezece paș� i: recunoaș� terea unei puteri superioare. De-
pendenț�ii se î�mpotrivesc adesea acestui pas. La î�nceput, pre-
tind că este din cauză că sunt atei, că nu agreează religia sau
că nu î�nț�eleg de ce e important.
Î�nsă mai târziu î�ș�i dau seama că dependenț�a este cea care
vorbeș� te î�n numele lor – că este altă formă de egoism ș� i egocen-
trism. Limbajul care descrie această etapă este, de fapt, destul de
uș� or de acceptat: „[Noi] am ajuns să credem că o Putere Superioară
nouă ne-ar putea reda sănătatea mintală.” La paș� ii care urmează,
dependentului i se cere să se supună ș� i să renunț�e. Al doilea pas
– renunț�area – are, î�n realitate, mai puț�in de-a face cu „Dumnezeu”
decât celelalte etape. Este vorba despre adaptarea la univers ș� i
renunț�area la ideea toxică că ne aflăm î�n centrul acestuia.
Nu este de mirare că stoicii se bucură de apreciere î�n rândul
celor care urmează programul î�n doisprezece paș� i. Este la fel de
clar că această î�nț�elepciune este benefică pentru noi toț�i. Nu tre-
buie să crezi î�n existenț�a unei divinităț�i care guvernează univer-
sul, trebuie doar să î�ncetezi să mai crezi cu tu ești regizorul. De
î�ndată ce reuș� eș� ti să-ț�i acordezi spiritul la această idee, viaț�a ta
va deveni mai uș� oară ș� i mai fericită, pentru că vei fi renunț�at la
cea mai puternică dependenț�ă dintre toate: controlul.
6 noiembrie
ALTCINEVA ÎNVÂRTE ROATA
„Pe unul î�l vede î�n jilț� răsăritul,

Chindia-l zăreș� te-n ruină pe-acelaș� i.
Să nu dai crezare prea mult fericirii,
Să nu pierzi speranț�a nicicând î�n restriș� te,
Căci Clotho le-mbină ș� i-mpiedică soarta
Să stea nemiș� cată: se-nvârte destinul.
Nu-i nimeni iubit de zeii prielnici
Î�ncât să-ș� i promită ș� i ziua de mâine,
Căci zeul ne-ntoarnă fugarnica faptă
Î�n repezi vârtejuri.”
R omancierul Cormac McCarthy trăia î�ntr-o cameră de mo-

tel când a auzit un ciocănit î�n uș� ă. Era un curier – tocmai î�i
acordaseră bursa MacArthur pentru „genii” ș� i 250.000 de do-
lari. Evenimentele neaș� teptate pot fi ș� i bune, ș� i rele.
Cine ar fi visat aș� a o răsturnare surprinzătoare de situaț�ie?
Cine altcineva dacă nu Clothos, una dintre cele trei ursitoare
din mitologia greacă, cea care î�nvârte roata sorț�ii. Pentru an-
tici, ea era cea care decidea cursul evenimentelor din viaț�a
noastră – unele bune, altele rele. După cum scria dramaturgul
Eschil: „Când zeii ne trimit răul, nu-l putem ocoli.” Acelaș� i lu-
cru este valabil ș� i î�n cazul norocului.
Î�n zilele noastre, atitudinea lor resemnată poate părea ciu-
dată, dar ei au î�nț�eles cine deț�ine cu adevărat controlul (nu ei,
nu noi!). Belș� ugul, oricât de mare, ș� i dificultăț�ile, oricât de
grele, nu sunt nici sigure, nici permanente. Un triumf se trans-
formă î�ntr-o î�ncercare, o î�ncercare, î�n triumf. Viaț�a se poate
schimba î�ntr-o clipă. Adu-ț�i aminte astăzi cât de des se î�ntâm-
plă asta.
376 NOIEMBRIE
7 noiembrie
CUM SĂ FII PUTERNIC
„Nu te î�ncrede î�n reputaț�ie, bani sau statut, ci î�n pute-

rea pe care o stăpâneș� ti – ș� i anume î�n reprezentările
tale despre lucrurile pe care le controlezi ș� i pe care nu
le controlezi. Căci doar asta ne face liberi ș� i neî�ngrădiț�i,
ne ridică de gât din străfunduri ș� i ne aduce faț�ă î�n faț�ă
cu cei bogaț�i ș� i puternici.”
Î ntr-o scenă din romanul clasic al lui Steven Pressfield despre

Alexandru Macedon, The Virtues of War (Virtuțile războiu-
lui), Alexandru ajunge la vadul unui râu ș� i dă peste un filosof
care refuză să se miș� te de-acolo. „Bărbatul acesta a cucerit
lumea!” î�i strigă unul dintre oamenii lui Alexandru. „Ce-ai fă-
cut?” răspunde filosoful cu deplină î�ncredere. „Eu am cucerit
nevoia de a cuceri lumea”.
Ș� tim că Alexandru a intrat î�n conflict cu Diogene Cinicul,
un filosof celebru pentru dispreț�ul său faț�ă de lucrurile pe
care societatea le preț�uia ș� i, prin extensie, faț�ă de imaginea
de sine a lui Alexandru Macedon. La fel ca ș� i î�n î�ntâlnirea fic-
tivă a lui Pressfield, î�n confruntarea reală dintre Diogene ș� i
Alexandru, filosoful s-a dovedit mai puternic decât cel mai
puternic om din lume – pentru că, spre deosebire de el, Dio-
gene avea mai puț�ine dorinț�e. Au fost capabili să se privească
unul pe altul î�n ochi ș� i să vadă cine deț�inea î�ntr-adevăr con-
trolul asupra sieș� i, cine dobândise stăpânirea de sine necesară
pentru o putere reală ș� i trainică.
Ș� i tu poț�i face asta. Trebuie doar să te concentrezi pe do-
bândirea puterii interioare, ș� i nu spre exterior. Publilius
Syrus, care a fost, la rândul lui, sclav, a spus: „Vrei să deț�ii un
mare imperiu? Stăpâneș� te asupra ta!”
8 noiembrie
ACTORI ÎNTR-O PIESĂ
„Nu uita că eș� ti un actor î�ntr-o dramă aleasă de cineva

mai mare decât tine. Vei juca puț�in, dacă a ales-o scurtă,
mult, dacă a ales-o lungă. Ț� i-a î�mpărț�it rolul unui sărac?
Joacă-l bine, cu tot farmecul lui. Ț� i-a căzut rolul ș� chio-
pului, al magistratului, al plebeului? Aceeaș� i datorie.
Căci atâta e al tău: să joci frumos rolul primit. Dar ale-
gerea lui nu e treaba ta.”
M arc Aureliu nu ș� i-a dorit să fie î�mpărat. N-a fost un poli-

tician î�n căutarea postului, ș� i nici adevăratul moș� tenitor
al tronului. Din câte ne putem da seama din scrierile lui ș� i din
relatările istorice, el nu-ș� i dorea decât să fie filosof. Dar elita
influentă din Roma, inclusiv î�mpăratul Hadrian, au văzut ceva
î�n el. L-au instruit pentru putere, l-au adoptat ș� i l-au inclus î�n
linia succesorală la tron fiindcă ș� tiau că poate face faț�ă. Prin
comparaț�ie, Epictet a trăit î�n mare parte ca sclav ș� i a fost per-
secutat pentru î�nvăț�ăturile sale filosofice. Amândoi s-au
descurcat foarte bine î�n rolurile care le-au fost distribuite.
Condiț�ia noastră existenț�ială poate fi la fel de aleatorie ca
o aruncare de zaruri. Unii se nasc î�ntr-un mediu privilegiat,
alț�ii î�n mizerie. Uneori, avem parte exact de oportunităț�ile pe
care ni le dorim. Î�n alte momente, trecem printr-o perioadă
norocoasă, dar noi o vedem ca pe o mare povară.
Stoicii ne reamintesc că orice ni s-ar î�ntâmpla astăzi sau
de-a lungul vieț�ii, indiferent ce ni se dă pe plan intelectual,
social sau fizic, datoria noastră este să nu ne plângem sau să
ne văicărim, ci să facem tot posibilul să acceptăm situaț�ia ș� i
să o respectăm. Mai există loc pentru flexibilitate sau ambiț�ie?
378 NOIEMBRIE
Desigur! Istoria teatrului este plină de poveș� ti despre actori

î�n roluri mici deveniț�i vedete ș� i personaje de neuitat cărora
le-a fost extins rolul î�n adaptări ulterioare. Dar chiar ș� i acest
lucru î�ncepe prin acceptare ș� i î�nț�elegere – ș� i dorinț�a de a ex-
cela î�n rolul primit.
9 noiembrie
TOTUL CURGE
„Universul este o continuă transformare. Viaț�a este o

părere.”
– Marc Aureliu, Către sine, 4.3.4b
P lutarh descrie î�n Viața lui Tezeu cum atenienii au păstrat

timp de secole corabia eroului atenian î�n aș� a fel î�ncât să
fie gata oricând de luptă. De fiecare dată când putrezea o
scândură, era î�nlocuită, până când, î�n cele din urmă, fiecare
bucăț�ică de lemn a fost î�nlocuită. Plutarh se î�ntreabă: mai
este corabia lui Tezeu, sau este una nouă?
Î�n Japonia, un celebru altar shintoist este reconstruit la
fiecare douăzeci ș� i trei de ani. A trecut prin mai mult de ș� ai-
zeci de astfel de cicluri. Mai este un altar vechi de 1.400 de
ani, sau este al ș� aizecilea altar consecutiv? Chiar ș� i despre Se-
natul S.U.A., ț�inând cont de succesiunea ciclurilor electorale,
se poate spune că nu s-a transformat niciodată pe deplin.
Este oare aceeaș� i organizaț�ie constituită pe vremea lui George
Washington?
Î�nț�elegerea noastră despre î�nsemnătatea unui lucru este
doar o fotografie la minut – o părere efemeră. Universul este
î�ntr-o permanentă stare de schimbare. Unghiile noastre cresc,
le tăiem, ș� i continuă să crească. Pielea nouă î�nlocuieș� te pielea
moartă. Amintirile vechi sunt î�nlocuite cu amintiri noi. Sun-
tem î�n continuare aceiaș� i? Oamenii din jurul nostru sunt la
fel? Nimic nu este scutit de această schimbare, nici măcar lu-
crurile la care ț�inem cu sfinț�enie.
380 NOIEMBRIE
10 noiembrie
MEREU LA FEL
„Fiindcă veni vorba, adu-ț�i aminte de vremurile lui Ves-

pasian ș� i vei vedea peste tot următoarele: oameni căsă-
toriț�i cresc copii, se î�mbolnăvesc, mor, poartă războaie,
ț�in sărbătorile, fac negustorie, cultivă ogoarele, alț�ii lin-
guș� esc sau sunt trufaș� i, nesăbuiț�i, oameni bănuitori,
urzitori de conspiraț�ie, alț�ii, de asemenea, menesc moar-
tea altora, ori unii cârtesc, nemulț�umiț�i de prezent, sau
vei vedea oameni prinș� i î�n mrejele dragostei, oameni
care adună comori, ori râvnesc consulatul, ba chiar pu-
terea imperială. Ei bine, această viaț�a a lor nu mai e de
mult nicăieri. Tot astfel, î�ndreaptă-ț�i gândurile spre
vremurile lui Traian…”
E rnest Hemingway î�ș�i î�ncepe romanul Fiesta cu un verset

biblic: „Un neam trece ș� i altul vine, dar pământul rămâne
totdeauna! Soarele răsare, soarele apune ș� i zoreș� te către locul
lui ca să răsară iarăș� i”*. Editorul lui avea să declare ulterior că
acest pasaj „rezumă î�ntreaga î�nț�elepciune a lumii antice”.
Ș� i care este această î�nț�elepciune? Unul dintre cele mai
impresionante lucruri din istorie este de cât de mult timp
omenirea face ceea ce face. Deș� i anumite atitudini ș� i practici
au apărut ș� i au dispărut, oamenii au rămas – au trăit, au mu-
rit, au iubit, s-au certat, au plâns, au râs.
Reportajele mediatice impresionante ș� i cărț�ile de con-
sum perpetuează credinț�a că omenirea a atins apogeul sau
că, de data asta, lucrurile sunt cu adevărat altfel. Ironia este
că oamenii au crezut asta de secole.
* Ecclesiastul, 1:4-5. (n.tr.)

Oamenii puternici se opun acestei noț�iuni. Ei ș� tiu că, cu

mici excepț�ii, lucrurile sunt la fel cum au fost dintotdeauna ș� i
aș� a vor fi mereu. Eș� ti la fel ca oamenii care au trăit î�naintea ta
ș� i reprezinț�i doar o mică haltă până când alț�i oameni ca tine î�ț�i
vor urma. Pământul rămâne veș� nic, dar noi venim ș� i plecăm.
382 NOIEMBRIE
11 noiembrie
NU LUCRUL CONTEAZĂ,
CI PĂREREA NOASTRĂ DESPRE EL
„Dacă te î�ntristezi din cauza unui lucru din afara voinț�ei

tale, de fapt nu aceasta te mâhneș� te, ci părerea ta asu-
pra lui. Stă î�n puterea ta, chiar din acest moment, să
ș� tergi cu desăvârș� ire o astfel de părere.”
I maginează-ț�i că ai visat la o viaț�ă î�n politică. Eș� ti tânăr, ener-

gic, ai deț�inut funcț�ii din ce î�n ce mai importante de-a lungul
carierei. Apoi, la treizeci ș� i nouă de ani, î�ncepi să te simț�i epu-
izat. Doctorii î�ț�i spun că ai poliomielită ș� i că viaț�a ta nu va mai
fi niciodată la fel. Cariera ta s-a î�ncheiat, nu?
Aceasta este povestea lui Franklin Delano Roosevelt, con-
siderat î�n zilele noastre unul dintre cei mai mari lideri politici
americani. A fost diagnosticat î�n floarea vârstei cu poliomieli-
tă, după ce a petrecut ani de zile aspirând ș� i pregătindu-se
pentru funcț�ia de preș� edinte.
Este imposibil să-l î�nț�elegem pe Roosevelt fără să-i î�nț�e-
legem acest handicap. Conform „factorului extern”, era parali-
zat – literalmente – î�nsă, conform reprezentării sale mentale,
acest lucru nu i-a paralizat cariera sau individualitatea. Deș� i
era fără î�ndoială victima unei boli pe atunci incurabile, s-a
descotorosit – aproape imediat – de mentalitatea de victimă.
Să nu confundăm acceptarea cu pasivitatea.
12 noiembrie
CEI PUTERNICI ÎȘI ASUMĂ RESPONSABILITATEA
„Dacă am socoti bune sau rele numai pe acelea care

stau î�n puterea noastră, nu mai rămâne nicio cauză, nici
ca să acuzăm divinitatea, nici ca să ne statornicim pe o
poziț�ie duș� mănoasă faț�ă de oameni.”
P reș� edintele Harry Truman avea pe birou un mesaj care

spunea: DECIZIA SE OPREȘ� TE AICI. Î�n calitate de preș� e-
dinte, î�nzestrat cu mai multă putere ș� i control decât aproape
oricine altcineva, era conș� tient că, de bine sau de rău, numai
el avea răspunderea. N-avea cui să mai paseze decizia. Ș� irul
se oprea acolo, î�n Biroul Oval.
Î�n calitate de preș� edinț�i ai propriei vieț�ii – ș� i fiind conș� tienț�i
că puterea noastră î�ncepe ș� i se î�ncheie cu o alegere calculată
– am face bine dacă am adopta aceeaș� i atitudine. Nu contro-
lăm lucrurile care sunt î�n afara sferei noastre, dar putem con-
trola atitudinea ș� i reacț�iile noastre la evenimente – ș� i nu e
lucru puț�in. Este suficient să ne î�ncepem fiecare zi ș� tiind că
nu avem cui pasa responsabilitatea. Noi suntem capătul ș� irului.
384 NOIEMBRIE
13 noiembrie
NU TE PLÂNGE, NU TE JUSTIFICA
„Să nu te audă nimeni cârtind î�mpotriva vieț�ii publice,

nici să nu te auzi vreodată spunând asemenea vorbe
către tine î�nsuț�i.”
C hiar ș� i cei mai norocoș� i dintre noi găsesc motive să se

plângă, ba mai mult, se pare că, cu cât suntem mai privile-
giaț�i de soartă, cu atât avem mai mult timp pentru asta. Marc
Aureliu era un lider reticent – la fel cum ș� i tu s-ar putea să fii
un contabil reticent, un antrenor de fotbal reticent sau un
avocat reticent. Ori poate că, î�n general, î�ț�i place ceea ce faci,
numai că te-ai lipsi de câteva dintre responsabilităț�ile care
î�nsoț�esc slujba. Unde te duce acest mod de gândire? Nicăieri,
ci doar la o dispoziț�ie negativă.
Î�mi aminteș� te de motto-ul primului ministru britanic
Benjamin Disraeli: „Nu te plânge, nu te justifica. Niciodată.”
A spus asta pentru că, la fel ca Marc Aureliu, ș� tia că povara
răspunderii este imensă. Este atât de uș� or să te plângi de una
sau de alta, ori să î�ncerci să găseș� ti scuze ș� i justificări pentru
cele făcute. Dar nu realizezi nimic astfel – iar greutatea pove-
rii nu scade nicidecum.
14 noiembrie
TU ALEGI DEZNODĂMÂNTUL
„A fost băgat î�n temniț�ă. Dar observaț�ia «a fost supus

suferinț�elor» este o completare a ta.”
A cesta este un exemplu clasic de gândire stoică, după cum

ț�i-ai dat deja seama. Un eveniment î�n sine este obiectiv.
Felul î�n care î�l descriem – că este nedrept, că este o calamitate
sau că a fost comis cu bună ș� tiinț�ă – ț�ine de noi.
Malcolm X (ulterior, Malcolm Little) a intrat î�n î�nchisoare
ca infractor, dar a ieș� it o persoană educată, religioasă ș� i moti-
vată, care avea să pună umărul la lupta pentru drepturile
civile. A fost supus suferinț�elor? Sau a ales să-ș� i transforme
existenț�a î�ntr-una pozitivă?
Acceptarea nu este pasivă. Iată primul pas dintr-un pro-
ces activ de autoperfecț�ionare.
386 NOIEMBRIE
15 noiembrie
TOTUL ÎNSEAMNĂ SCHIMBARE
„Meditează cât mai des la repeziciunea cu care trec ș� i

dispar cele existente, precum ș� i cele care se nasc. Căci
substanț�a curge î�ntr-un flux continuu, la fel ca un râu;
căci forț�ele active sunt î�n cursul unor transformări ne-
î�ntrerupte, iar cauzele suportă mii de schimbări. Ș� i nu
este nimic statornicit.”
M arc Aureliu a î�mprumutat această minunată figură de

stil de la Heraclit, care spunea: „Nimeni nu se scaldă de
două ori î�n acelaș� i râu”. Pentru că râul s-a schimbat, iar omul,
la fel.
Viaț�a este î�ntr-o permanentă schimbare. La fel ș� i noi. Să
te superi din cauza lucrurilor î�nseamnă să presupui greș� it că
acestea vor dăinui. Să-ț�i faci procese de conș� tiinț�ă sau să-i
acuzi pe alț� ii este goană după vânt. Să urăș� ti schimbarea
î�nseamnă să presupui î�n mod greș� it că deț�ii î�ntr-o anumită
măsură posibilitatea de a alege.
Totul este schimbare. Accept-o. Curgi î�mpreună cu ea.
16 noiembrie
SPERANȚA ȘI FRICA SUNT LA FEL
„«Î�ncetezi să te temi dacă î�ncetezi să nădăjduieș� ti» spu-

ne Hecaton... Î�nsă motivul cel mai î�nsemnat al fiecăreia
dintre cele două este faptul că noi nu ne conformăm
faptelor prezente, ci ne î�mpingem gândurile până
departe.”
S peranț�a este privită, î�n general, ca un lucru bun. Teama, ca

pe ceva rău. Pentru un stoic precum Hecaton (cunoscut
drept Hecaton din Rhodos), ele sunt la fel, ambele fiind
proiecț� ii î�n viitor ale unor chestiuni pe care nu le controlăm.
Ambele sunt inamicele momentului prezent î�n care trăim.
Ambele presupun o viaț�ă trăită î�n opoziț�ie cu amor fati.
Nu î�nseamnă că trebuie să ne î�nvingem fricile, ci să î�nț�e-
legem că, atât speranț�a, cât ș� i teama conț�in o doză periculoa-
să de dorință ș� i îngrijorare. Ș� i, din păcate, dorinț�a este ceea ce
duce la î�ngrijorare.
388 NOIEMBRIE
17 noiembrie
NU JUDECA, CA SĂ NU...
„Nu trebuie să te făleș� ti cu filosofia; pentru mulț�i s-a

transformat î�n cauză de primejdie practicarea ei cu in-
solenț�ă ș� i aroganț�ă: î�ț�i este de folos ca să-ț�i î�ndrepț�i
propriile greș� eli, nu să-i mustri pe alț�ii.”
Ț ine minte, direcț�ia corectă a filosofiei – de fapt, a tuturor

lucrurilor pe care le facem aici – este spre interior, pentru
a deveni mai buni ș� i pentru a-i face ș� i pe alț�ii să-ș� i asume
această sarcină ș� i călătorie. Deț�inem controlul asupra greș� e-
lilor noastre ș� i, astfel, apelăm la filosofie ca să ne ajute să ne
descotorosim de ele ca de scoicile agăț�ate de carena unei co-
răbii. Greș� elile altora? Nu depind prea mult de noi. Asta este
responsabilitatea lor.
Lasă-i pe ceilalț�i să se î�ngrijească de greș� elile lor. Niciun
precept din filosofia stoică nu-ț�i dă dreptul să-i judeci – doar
să-i accepț�i. Mai ales că le avem ș� i noi pe ale noastre din belș� ug.
18 noiembrie
PATRU DEPRINDERI ALE MINȚII STOICE
„Natura noastră raț�ională merge pe un drum bun ș� i nu

se î�nș� ală î�n reprezentările sale dacă:
1. nu-ș� i dă î�ngăduinț�a pentru cele ce nu sunt limpezi
ș� i adevărate;
2. î�ș�i călăuzeș� te toate năzuinț�ele numai spre treburile
de interes comun;
3. atracț�ia ș� i aversiunea sa se mărginesc numai asu-
pra celor aflate î�n puterea sa;
4. primeș� te cu bucurie ceea ce i-a fost urzit omului de
natură.”
D acă ai observat, Marc Aureliu î�ș�i reaminteș� te mereu ce

este stoicismul. Aceste observaț�ii ne sunt folositoare nouă,
cei care le citim la mii de ani distanț�ă, dar, î�n realitate, ele au
fost scrise pentru a-i fi de ajutor lui, personal. Poate că î�n acea
zi a acceptat o impresie greș� ită sau s-a comportat cu egoism.
Poate ș� i-a pus speranț�ele î�ntr-un lucru din afara sferei sale de
control, ori s-a plâns de o î�ntâmplare ș� i i s-a î�mpotrivit. Sau
poate doar trecuse un timp de când nu se mai gândise la aces-
te lucruri ș� i a vrut să-ș� i î�mprospăteze memoria.
Oricare ar fi motivul lui, ori al nostru, astăzi, hai să ne
gândim î�mpreună la aceste deprinderi esenț�iale:
1. Acceptă numai ceea ce este adevărat.

2. Lucrează pentru binele comun.
3. Potriveș� te-ț�i nevoile ș� i dorinț�ele cu lucrurile care se
află sub controlul tău.
4. Acceptă cele oferite de natură.
390 NOIEMBRIE
19 noiembrie
CUVINTE DE DUH DE LA TREI ÎNȚELEPȚI
„Î�n orice î�ncercare, ar trebui să purtăm aceste trei gân-

duri cu noi: «Continui cu sprijinul lui Dumnezeu ș� i al
Sorț�ii Către Ț� elul ce mi-a fost fixat de mult.
Î�l voi urma ș� i nu mă voi poticni. Chiar dacă voinț�a mea
este slabă, voi mărș� ălui î�n continuare.»”
– Cleanthes
„Pe cel care î�mbrăț�iș� ează inevitabilul, socoteș� te-l î�nț�e-
lept, maestru al logicii divine.”
– Euripide
„Pe mine, zeii pot să mă piardă, dar rău nu-mi pot face.”
– Platon, Criton ș� i Apărarea lui Socrate
A ceste trei citate adunate de Epictet ne ilustrează – prin

î�nț�elepciunea care străbate secolele de istorie – tema to-
leranț�ei, a flexibilităț�ii ș� i, î�n cele din urmă, a acceptării. Clean-
thes ș� i Euripide evocă destinul ș� i soarta ca noț�iuni care
î�nlesnesc acceptarea. Când crezi î�ntr-o putere mai î�naltă (fie
că este vorba de Dumnezeu sau de zei), atunci este imposibil
să existe vreun eveniment care să contravină planului.
Chiar dacă nu crezi î�ntr-o divinitate, poț�i găsi totuș� i puț�ină
alinare î�n diversele legi ale universului sau chiar î�n ciclul vieț�ii.
Î�ntâmplările prin care trecem noi, ca indivizi, pot părea aleatorii,
tulburătoare, crude sau inexplicabile, când, de fapt, ele au o logi-
că perfectă dacă privim lucrurile de la distanț�ă, fie ea ș� i mică.
Astăzi, hai să punem î�n practică această perspectivă. Să
presupunem că fiecare eveniment – fie el dorit sau neaș� teptat
– a fost destinat să se petreacă, special pentru tine. Nu te-ai
î�mpotrivi acestui lucru, nu-i aș� a?
20 noiembrie
PRIVEȘTE ACUM CA ALTĂDATĂ
„Cine vede î�n prezent a văzut totul, adică ș� i câte s-au

ivit până acum din veș� nicie, ș� i câte se vor scurge î�n ne-
cuprinsa vreme de acum î�nainte, căci toate au aceeaș� i
origine ș� i î�nfăț�iș� are.”
E venimentele care vor avea loc astăzi sunt la fel cu cele care
s-au petrecut de la î�nceputul timpului. Oamenii trăiesc ș� i
mor, dobitoacele trăiesc ș� i mor, norii vin ș� i trec, vietăț� ile
inspiră ș� i expiră, ș� i aș� a a fost de milenii. Clipa de faț�ă, ca să-l
parafrazăm pe Emerson, este un citat al clipelor care s-au
precedat ș� i care ni se vor succeda.
Această idee nu este exprimată nicăieri mai frumos decât
î�n imnul creș� tin Gloria Patri. „Precum era la î�nceput, ș� i acum,
ș� i pururi, ș� i î�n vecii vecilor”. Acest gând nu trebuie să fie nici
deprimant, nici î�nălț�ător. Este doar un fapt. Cu toate acestea,
poate avea un efect calmant, de centrare. Nu trebuie să te en-
tuziasmezi, nu trebuie să aș� tepț�i ca pe ghimpi. Chiar dacă tu
n-ai mai văzut acest lucru î�nainte, altcineva l-a văzut. Î�ț�i poț�i
lua o piatră de pe inimă.
392 NOIEMBRIE
21 noiembrie
O DATĂ E DE AJUNS, O DATĂ E PENTRU VEȘNICIE
„Binele nu are de câș� tigat cu trecerea timpului, î�nsă,

dacă eș� ti î�nț�elept chiar ș� i pentru o clipă, nu vei fi mai
puț�in fericit decât cel care practică virtutea mereu ș� i î�ș�i
petrece viaț�a fericit, î�n respect pentru ea.”
– Chrysippus, citat de Plutarh î�n Scrieri morale:
„Împotriva concepțiilor comune ale stoicilor” 1062
S -ar putea spune că î�nț�elepciunea ș� i fericirea sunt ca o me-

dalie olimpică. Nu contează dacă ai câș� tigat-o î�n urmă cu o
sută de ani sau acum zece minute, ori dacă ai dobândit-o o
singură dată sau î�n mai multe probe. Nu contează dacă altci-
neva î�ț�i depăș� eș� te recordul de timp sau punctaj ș� i n-are nicio
importanț�ă dacă nu mai concurezi niciodată. Vei fi pentru tot-
deauna medaliat ș� i vei cunoaș� te mereu sentimentele trăite.
Nimeni nu ț�i le poate răpi – ș� i ar fi imposibil să trăieș� ti ceva în
plus.
Actorul Evan Handler, format la ș� coala Juilliard, care a su-
pravieț�uit nu doar leucemiei mieloide acute, ci ș� i depresiei
severe, a vorbit despre decizia lui de a lua antidepresive, lucru
pe care l-a făcut pentru o scurtă perioadă de timp. Le-a luat
pentru că voia să afle cum este fericirea adevărată, normală.
Odată ce a făcut asta, a ș� tiut că se va putea opri. Că va putea
reveni la î�ncercările sale, la fel ca toț�i ceilalț�i. A cunoscut ide-
alul pentru o clipă ș� i i-a fost de ajuns.
Astăzi ar putea fi o zi bună î�n care să simț�im fericire sau
î�nț�elepciune. Nu î�ncerca să te agăț�i de acest moment cu toate
puterile. Nu depinde de tine cât va dura. Bucură-te de el, re-
cunoaș� te-l, adu-ț�i aminte de el. A-l avea pentru o clipă este la
fel cu a-l avea pentru totdeauna.
22 noiembrie
CANA ESTE DEJA SPARTĂ
„Soarta este apăsătoare pentru cei nepregătiț�i. O î�ndu-

ră î�nsă uș� or cel care a aș� teptat-o dintotdeauna.”
– Seneca, Consolație pentru Helvia, 5.3
E xistă o poveste despre un maestru zen care avea o cană

frumoasă, de valoare. Maestrul î�ș�i repeta singur: „Cana este
deja spartă”. Se bucura de ea. O folosea. O arăta oaspeț�ilor.
Dar î�n mintea lui, era deja spartă. Aș� a că, î�ntr-o zi, când î�ntr-un
final chiar s-a spart, a spus doar: „Desigur”.
La fel gândesc ș� i stoicii. Există o povestire despre Epictet
ș� i o lampă. El nu-ș� i î�ncuia niciodată locuinț�a, aș� a că, î�ntr-o zi,
lampa cea costisitoare i-a fost furată. Epictet a î�nlocuit-o cu
una mai ieftină, ca să se ataș� eze mai puț�in de ea î�n caz că avea
să-i fie furată din nou.
Devastarea – sentimentul că suntem absolut distruș� i ș� i
ș� ocaț�i de un eveniment – depinde de cât de improbabil am
considerat noi evenimentul respectiv din capul locului. Nimeni
nu este distrus de faptul că ninge iarna, pentru că am acceptat
(ș� i chiar am anticipat) această î�ntâmplare. Dar î�ntâmplările
care ne surprind? S-ar putea să nu mai fim atât de ș� ocaț�i dacă
am lua î�n considerare posibilitatea ca ele să aibă loc.
394 NOIEMBRIE
23 noiembrie
ATAȘAMENTUL ESTE VRĂJMAȘUL NOSTRU
„Pe scurt, trebuie să ț�ii minte următoarele: dacă preț�u-

ieș� ti un lucru exterior alegerii tale raț�ionale, atunci ț�i-ai
desființ�at capacitatea de alegere.”
P otrivit lui Anthony de Mello, „există un lucru, unul singur,

care duce la nefericire. Ș� i acesta este Ataș� amentul”. Ataș� a-
mentul faț�ă de imaginea pe care o ai despre o anumită per-
soană, ataș� amentul faț�ă de bogăț�ie ș� i statut, ataș� amentul faț�ă
de un anumit loc sau timp, ataș� amentul faț�ă de o slujbă sau
un stil de viaț�ă. Toate acestea sunt periculoase dintr-un singur
motiv: se află î�n afara alegerii noastre raț�ionale. Nu depinde
de noi cât timp ne vom bucura de ele.
După cum a realizat Epictet cu aproape două mii de ani
î�naintea lui de Mello, ataș� amentele sunt o mare piedică î�n ac-
ceptarea schimbării. Odată ce le dobândim, nu mai renunț�ăm
la ele. Devenim sclavii menț�inerii statu-quo-ului. Suntem ca
Regina Roș� ie din Alice în Țara Minunilor – alergăm din ce î�n ce
mai repede pentru a rămâne î�n acelaș� i loc.
Dar totul este î�ntr-o continuă schimbare. Deț�inem anu-
mite lucruri pentru un timp, ș� i apoi le pierdem. Singurul lucru
permanent este prohairesis, capacitatea noastră de alegere
raț�ională. Lucrurile de care ne ataș� ăm pot veni ș� i pleca, dar
alegerea noastră este elastică ș� i adaptabilă. Cu cât vom con-
ș� tientiza mai repede acest lucru, cu atât mai bine. Ne va fi ast-
fel mai uș� or să acceptăm ș� i să ne adaptăm evenimentelor ce
urmează.
24 noiembrie
PREGĂTEȘTE-TE SĂ RENUNȚI
LA CE NU-ȚI APARȚINE
„Ori de câte ori trăieș� ti chinurile pierderii unui lucru,

nu-l trata ca pe o parte din tine, ci ca pe un ciob de sticlă,
astfel î�ncât, atunci când va cădea, să-ț�i aminteș� ti de asta
ș� i să nu te tulburi. De asemenea, ori de câte ori î�ț�i săruț�i
copilul, fratele sau prietenul, nu adăuga experienț�ei toate
năzuinț�ele tale, ci î�nfrânează-ț�i-le, aș� a cum fac cei care
călăresc î�n urma generalilor triumfători ș� i le reamintesc
că sunt doar niș� te muritori. Î�n acelaș� i mod, reaminteș� te-ț�i
că ceea ce preț�uieș� ti nu este un bun al tău, ci un lucru care
ț�i s-a dat doar pe moment, nu pentru totdeauna…”
L a un marș� triumfal, majoritatea publicului î�ș�i aț�intea privi-

rea pe generalul victorios din frunte – unul dintre cele mai
râvnite locuri din vremea romanilor. Puț�ini î�nsă observau
aghiotantul, aflat chiar î�n urma comandantului, care î�i ș� optea
î�n ureche: „Nu uita, eș� ti doar un muritor”. Ce remarcă pe care
s-o auzi chiar la apogeul gloriei ș� i victoriei!
Putem î�nvăț�a să fim această ș� oaptă î�n viaț�a noastră. Î�n
prezenț�a unui lucru pe care î�l preț�uim – sau a unei persoane
iubite – ne putem ș� opti singuri că este fragil, muritor ș� i că nu
ne aparț�ine cu adevărat. Oricât de puternic sau de invincibil
ar fi sentimentul, acel lucru sau persoană nu ne va aparț�ine
niciodată. Trebuie să ne reamintim că se poate strica, poate
muri, ori ne poate părăsi.
Pierderea este una dintre cele mai profunde temeri ale
omului. Dacă o ignorăm sau ne prefacem, nu î�nseamnă că si-
tuaț�ia se va î�mbunătăț�i cu ceva. Ci doar că pierderea va fi mult
mai dureroasă atunci când se va produce.
396 NOIEMBRIE
25 noiembrie
CE CIUDAT MERG LUCRURILE
„Î�n ce mă priveș� te, eu aș� alege să fiu bolnav decât să

trăiesc î�n lux, pentru că boala afectează doar trupul, î�n
timp ce luxul distruge atât trupul cât ș� i sufletul, cau-
zând corpului slăbiciune ș� i incapacitate, iar sufletului,
lipsă de control ș� i laș� itate. Î�n plus, luxul cultivă nedrep-
tatea, care se naș� te din lăcomie.”
P oveș� tile despre câș� tigătorii la loterie par să aibă o lecț�ie î�n
comun: a intra brusc î�n posesia unei mari sume de bani
este un blestem, nu o binecuvântare. La doar câț�iva ani după
ce î�ncasează potul cel mare, mulț�i câș� tigători ajung î�ntr-o si-
tuaț�ie financiară mai proastă decât î�nainte. Î�ș�i pierd prietenii,
divorț�ează. Viaț�a lor ajunge un coș� mar ca urmare a norocului
nefiresc.
Este ca î�n versurile trupei Metallica (din cântecul intitu-
lat „No Leaf Clover/Trifoi fără foi”): „Then it comes to be that
the soothing light at the end of your tunnel/Is just a freight train
coming your way” („Apoi se face că acea lumină plăcută de la
capătul tunelului/Este doar un marfar care vine spre tine.”)
Pe de altă parte, care este cel mai frecvent răspuns al su-
pravieț� uitorilor de cancer, al celor care au trecut printr-o
situaț� ie de care ne temem ș� i ne î�ngrozim? „A fost cel mai bun
lucru care mi s-a î�ntâmplat vreodată.”
Ce ciudat merg lucrurile, nu-i aș� a?
26 noiembrie
ALTARUL ASEMĂNĂRII
„Suntem asemenea granulelor de tămâie pe acelaș� i al-

tar. Una cade mai devreme, alta mai târziu; de fapt, î�nsă,
nimic nu ne deosebeș� te.”
C are este diferenț�a dintre tine ș� i cel mai bogat om din lume?
Unul are ceva mai mulț�i bani decât celălalt. Care este dife-
renț�a dintre tine ș� i cel mai bătrân om din lume? Unul a trăit
ceva mai mult timp decât celălalt. Acelaș� i lucru este valabil ș� i
pentru cel mai î�nalt, cel mai inteligent, cel mai rapid ș� i aș� a
mai departe.
Comparându-ne cu ceilalț�i î�ngreunăm acceptarea, pentru
că ne dorim ce au ei sau vrem ca lucrurile să fi decurs altfel
decât s-a î�ntâmplat. Dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile.
Unii pot considera pesimist acest pasaj din Marc Aureliu,
pe când alț�ii, optimist. De fapt, este doar un adevăr. Suntem
cu toț�ii aici ș� i vom părăsi î�n cele din urmă acest Pământ, aș� a
că hai să nu ne batem capul cu diferenț�e mărunte. Avem prea
multe de făcut.
398 NOIEMBRIE
27 noiembrie
PLĂCEREA DE A IGNORA LUCRURILE NEGATIVE
„Cât de uș� or este să zăgăzuieș� ti fluxul reprezentărilor ș� i

să le ș� tergi, fie când sunt supărătoare, fie când sunt ne-
potrivite cu natura ta, ș� i să te păstrezi î�ntr-o desăvârș� ită
seninătate a spiritului.”
D in fericire, stoicii au fost scutiț�i de excesul de informaț�ii

specific societăț�ii de astăzi. Ei nu aveau reț�ele de sociali-
zare, nici ziare, nici sporovăiala de la televizor care să-i ener-
veze. Dar chiar ș� i î�n acele vremuri, o persoană nedisciplinată
putea fi distrasă de multe lucruri ș� i avea destule motive de
enervare.
O componentă a mentalităț�ii stoice era un fel de ignoranț�ă
cultivată. Epigrama lui Publilius Syrus o descrie foarte bine:
„Respinge î�ntotdeauna ceea ce te enervează.” Adică: nu te
gândi la chestiunile care te supără. Dacă ai observat că discu-
ț�iile despre politică la masă degenerează î�ntr-o ceartă, de ce
continui să deschizi subiectul? Dacă alegerile de viaț�ă ale fra-
telui tău te deranjează, de ce nu î�ncetezi să te iei de ele ș� i de
ce le transformi î�n problema ta? Acelaș� i lucru este valabil ș� i
pentru multe alte surse de iritare.
Nu este un semn de slăbiciune dacă le respingi. Dimpotri-
vă, este un indiciu al unei voinț�e puternice. Î�ncearcă să spui:
„Ș� tiu cum reacț�ionez de obicei î�n astfel de cazuri ș� i, de data
asta, n-am de gând să procedez aș� a”. Ș� i continuă cu: „De ase-
menea, voi î�nlătura pe viitor aceș� ti stimuli din viaț�a mea”.
Fiindcă astfel dobândeș� ti pacea ș� i seninătatea.
28 noiembrie
NU ȚINE DE ALȚII, CI DE TINE
„Dacă cineva se abate din drum, î�nvaț�ă-l cu bunăvoinț�ă

ș� i arată-i că se află pe o cale greș� ită, iar dacă nu izbu-
teș� ti, î�nvinuieș� te-te numai pe tine î�nsuț�i sau nici măcar
atât.”
U n profesor bun ș� tie că, atunci când un elev dă greș� , vina

este a dascălului, nu a î�nvăț�ăcelului. Cât de generoș� i ș� i de
toleranț�i am fi dacă am reuș� i să extindem această î�nț�elegere
ș� i î�n alte sfere din viaț�a noastră? Dacă am reuș� i să î�nț�elegem
că, atunci când un prieten nu este de î�ncredere, asta se î�ntâm-
plă pentru că nu ș� tie unde greș� eș� te sau fiindcă nu l-am ajutat
să-ș� i î�ndrepte defectul. Dacă un angajat nu se ridică la î�nălț�i-
mea aș� teptărilor, î�ncearcă să discuț�i cu el despre această pro-
blemă, sau î�ntreabă-te: De ce sunt atât de sensibil?
Ș� i, dacă nu funcț�ionează, î�ncearcă să nu te mai gândeș� ti.
S-ar putea să fie doar un incident izolat.
400 NOIEMBRIE
29 noiembrie
TOTUL VA FI BINE
„Nu te plânge ș� i nu te frământa plin de neliniș� te.”

C ând se î�ntâmplă ceva, avem acea senzaț�ie că s-a terminat.

Că totul e pierdut. Apoi urmează văicărelile, regretele ș� i
suferinț�a – o luptă fără ș� anse de izbândă î�mpotriva unui eve-
niment care a avut deja loc.
Ce rost are? N-avem nicio idee despre ce ne rezervă viitorul.
Nici nu bănuim ce ne aș� teaptă la cotitură. Pot fi alte proble-
me, sau poate acum ne găsim î�n î�ntunericul de dinaintea
răsăritului.
Ca stoici, de un singur lucru putem fi siguri: orice s-ar
î�ntâmpla, vom fi bine.
30 noiembrie
RESPECTĂ LOGOSUL
„Cel care urmează totdeauna î�ndrumările raț�iunii este,

î�n acelaș� i timp, calm ș� i vioi, senin ș� i statornic.”
– Marc Aureliu, Către sine, 10.12b
R aț�iunea conducătoare a lumii – stoicii o numeau logos –

acț�ionează î�n moduri misterioase. Uneori, logosul ne oferă
ceea ce vrem, alteori ne oferă exact contrariul. Î�n ambele ca-
zuri, ei considerau că logosul este o forț�ă atotputernică care
guvernează universul.
Putem explica logosul cu ajutorul unei analogii: suntem
ca un câine legat de o căruț�ă î�n miș� care. Direcț�ia căruț�ei va
hotărî� unde mergem. Î�n funcț�ie de lungimea lesei, avem ș� i
spaț�iu să explorăm ș� i să ne stabilim un ritm, dar, î�n cele din
urmă, alegerea pe care trebuie să o facă fiecare dintre noi este
dacă suntem dispuș� i să mergem de bună voie sau ne vom lăsa
târâț�i cu greu. Tu ce alegi?
Acceptare veselă? Sau refuz ignorant? Î�n final, tot acolo
duc ambele variante.
DECEMBRIE
CUGETĂRI DESPRE MOARTE

CUGETĂRI DESPRE MOARTE 403
1 decembrie
ÎNCHIPUIE-ȚI CĂ ASTĂZI ESTE SFÂRȘITUL
„Să ne î�ntocmim spiritul de parcă am fi ajuns la clipa

din urmă. Să nu amânăm nimic. Să ne facem î�n fiecare
zi socotelile cu viaț�a… Cel care dă î�n fiecare zi mâna cu
viaț�a, î�n semn de rămas bun, nu are nevoie de timp.”
„T răieș� te fiecare zi ca ș� i cum ar fi ultima” este un cliș� eu.

Mulț�i spun asta, puț�ini se comportă ca atare. Cât de re-
zonabil ar fi, oricum? Evident că Seneca nu spune să renun-
ț�ăm la legi ș� i la considerente – să facem o orgie pentru că vine
sfârș� itul lumii.
O analogie mai potrivită ar fi cea a unui soldat pe cale să
fie trimis la război. Neș� tiind dacă se va mai î�ntoarce sau nu, ce
o să facă?
Î�ș�i pune rânduială î�n lucruri. Î�ș�i rezolvă afacerile. Le spu-
ne copiilor ș� i familiei că î�i iubeș� te. Nu are timp de certuri sau
chestiuni mărunte. Apoi, dimineaț�a, e gata de plecare – spe-
rând să se î�ntoarcă nevătămat, dar pregătit de eventualitatea
ca acest lucru să nu se î�ntâmple.
Haideț�i să trăim astăzi î�n acelaș� i fel.
404 DECEMBRIE
2 decembrie
NU-ȚI FACE GRIJI PENTRU MINE,

EU DOAR MOR ÎNCET-ÎNCET
„Făptuieș� te, vorbeș� te ș� i gândeș� te totul ca ș� i cum s-ar

putea să părăseș� ti viaț�a chiar î�n această clipă.”
T e-a î�ntrebat vreodată cineva: „Ce-ai face dacă mâine ai afla

că ai cancer?”. Î�ntrebarea este concepută să te facă să te
gândeș� ti cât de diferită ar fi viaț�a ta dacă ai mai avea doar
câteva luni sau săptămâni de trăit. Nimic nu-i trezeș� te mai bine
pe oameni decât o boală î�n stadiu terminal.
Dar uite care-i treaba: deja ț�i s-a dat un diagnostic termi-
nal. Tuturor ni s-a dat! Scriitorul Edmund Wilson spune:
„Moartea este o profeț�ie care nu dă greș� niciodată.” Fiecare
om s-a născut cu o condamnare la moarte. Fiecare secundă
care trece este una care nu mai poate fi recuperată.
Odată ce realizezi asta, va avea un impact profund asupra
a ceea ce faci, spui ș� i gândeș� ti. Nu lăsa să mai treacă nicio zi
ignorând realitatea că eș� ti muritor. Toț�i suntem. Oare vom re-
uș� i ca astăzi să fie ziua î�n care î�ncetăm să ne mai prefacem că
e altfel?
3 decembrie
FILOSOFUL CA ARTIZAN AL VIEȚII ȘI AL MORȚII
„Filosofia nu are pretenț�ia să ofere cuiva vreo posesiu-

ne externă. Un asemenea lucru ar fi î�n afara domeniului
ei. Aș� a cum este lemnul pentru tâmplar, bronzul pentru
sculptor, la fel ș� i viaț�a noastră este materia potrivită
pentru arta de a trăi.”
F ilosofia nu este un demers pasiv, potrivit numai intelectu-

alilor sau bogătanilor. Dimpotrivă, ea este una dintre ac-
tivităț� ile esenț�iale î�n care se poate implica o ființ�ă umană.
Scopul său, aș� a cum spunea Henry David Thoreau la câteva
mii de ani după Epictet, este să ne ajute „să rezolvăm proble-
mele vieț�ii, nu doar teoretic, ci ș� i practic”. Acest lucru se potri-
veș� te cu faimoasa replică a lui Cicero: „A filosofa î�nseamnă a
î�nvăț�a să murim.”
Nu citeș� ti aceste pasaje ș� i faci aceste exerciț�ii de gândire
doar de dragul distracț�iei. Deș� i pot fi plăcute ș� i te pot destinde,
scopul lor este să te ajute să-ț�i modelezi ș� i să-ț�i î�mbunătăț�eș� ti
viaț�a. Ș� i, î�ntrucât fiecare dintre noi are o singură viaț�ă ș� i o
singură moarte, ar trebui să tratăm fiecare experienț�ă aș� a
cum face un sculptor cu dalta sa, cioplind până când, parafra-
zându-l pe Michelangelo, eliberăm î�ngerul din marmură.
Î�ncercăm să facem acest lucru dificil – să trăim ș� i să mu-
rim – pe cât ne pricepem noi mai bine. Iar pentru asta, trebuie
să ne amintim ce-am î�nvăț�at ș� i cuvintele î�nț�elepte care ne-au
fost dăruite.
406 DECEMBRIE
4 decembrie
ASTA NU-ȚI APARȚINE
„Orice lucru care poate fi î�mpiedicat, luat sau constrâns

nu este al cuiva – doar acele lucruri care nu pot fi stăvi-
lite î�i aparț�in.”
C onservatorul Daniel O’Brien a spus că el nu „deț�ine” fer-

ma de bivoli de câteva mii de hectare din Dakota de Sud,
el doar locuieș� te acolo, î�n timp ce banca î�i permite să plătească
creditul ipotecar. Este o glumă despre realităț�ile economice
ale fermierilor, dar ne sugerează că ț�inutul nu aparț�ine unui
individ, că el va dăinui mult ș� i bine după ce noi ș� i urmaș� ii
noș� tri nu vom mai fi. Marc Aureliu spunea că nu deț�inem ni-
mic ș� i că până ș� i viaț�a noastră ne este dată î�n custodie.
Putem munci din greu ș� i ne putem lupta cu ghearele ș� i cu
dinț�ii ca să obț�inem bunuri, dar ele ne pot fi luate î�ntr-o clipi-
tă. Acelaș� i lucru este valabil ș� i pentru alte lucruri despre care
ne place să credem că „ne aparț�in”, dar sunt la fel de fragile:
statutul nostru, sănătatea sau forț�a fizică, relaț�iile. Cum ar
putea fi ale noastre dacă altcineva sau altceva din afara noas-
tră – soarta, ghinionul, moartea ș� i aș� a mai departe – ni le pot
răpi pe neanunț�ate?
Aș� adar, ce deț�inem? Doar viaț�a noastră – ș� i nu pentru
mult timp.
5 decembrie
BENEFICIILE GÂNDURILOR CARE NE ADUC

CU PICIOARELE PE PĂMÂNT
„Moartea ș� i exilul ș� i toate ororile să le ai de-a pururi

î�naintea ochilor tăi. Dar mai ales moartea. Ș� i atunci nici
nu vei cădea prea jos, nici nu te vei î�nălț�a cu gândul
prea sus.”
A tmosfera politică se poate schimba î�ntr-o clipă, privân-

du-ne de libertăț�ile elementare pe care acum le luăm de
bune. Ori, indiferent cine eș� ti ș� i câte măsuri de siguranț�ă ț�i-ai
lua î�n viaț�ă, există cineva î�n lume care te-ar jefui ș� i te-ar ucide
pentru câț�iva dolari.
După cum e scris î�n nemuritoarea Epopee a lui Ghilgameș:
„Omul se frânge ca o trestie î�n desiș� !

Graț�iosul tânăr, frumoasa fecioară –
Î�n floarea vârstei, moartea î�i răpeș� te!”
Moartea nu este singura oprire neaș� teptată cu care ne-

am putea confrunta – planurile noastre pot fi distruse de un
milion de lucruri. Ziua de astăzi se poate dovedi un pic mai
plăcută dacă ignori aceste posibilităț�i, dar cu ce cost?
408 DECEMBRIE
6 decembrie
SABIA ÎȚI ATÂRNĂ DEASUPRA CAPULUI
„Nu te purta ca ș� i cum ai avea de trăit zece mii de ani.

Deasupra ta se î�nalț�ă legea destinului. Deci, cât timp
vieț�uieș� ti, cât timp î�ncă ț�i-este cu putinț�ă, fă-te bun.”
E xistă o poveste antică despre un curtean care considera

responsabilităț�ile regelui o nimica toată. Pentru a-i de-
monstra că greș� eș� te, regele a făcut schimb de locuri cu acesta,
ca să vadă ș� i el ce î�nseamnă să conduci. Regele a făcut o sin-
gură schimbare: deasupra tronului a atârnat o sabie de un fir
de păr pentru a ilustra pericolul ș� i povara conducerii, precum
ș� i frica permanentă de moarte. Numim acest memento al
morț�ii ș� i î�ncercării Sabia lui Damocles.
Realitatea este că deasupra noastră, a tuturora, atârnă o
astfel de sabie – ne putem pierde viaț�a î�n orice clipă. Ș� i există
două tipuri de reacț�ii faț�ă de această ameninț�are: să ne temem
ș� i să ne ferim de ea, sau s-o folosim ca sursă de motivaț�ie. Să
fim buni, să facem bine. Fiindcă sabia atârnă ș� i numai de asta
ar trebui să ne preocupăm: căderea ei preferi să te surprindă
î�n toiul unor acț�iuni ruș� inoase, egoiste? Preferi să te surprin-
dă așteptând să fii bun î�n viitor?
7 decembrie
CĂRȚILE DE JOC PE CARE LE-AI PRIMIT
„Trebuie, ca ș� i cum ai murit ș� i doar până acum ai trăit,

să-ț�i desfăș� ori restul zilelor ce-ț�i rămân, î�n conformita-
te cu natura. Să iubeș� ti numai ceea ce ț�i se î�ntâmplă ș� i
ceea ce este urzit de destin pentru tine. Căci ce este mai
plăcut oare?”
– Marc Aureliu, Către sine, 7.56-57
A vem o frică iraț�ională de a recunoaș� te că suntem muri-

tori. Evităm să ne gândim la asta, considerând că ne va
deprima. Dar meditaț� ia asupra morț� ii are adesea un efect
contrar – ne î�nviorează, î�n loc să ne î�ntristeze. De ce? Pentru
că ne oferă claritate.
Dacă ai afla brusc că mai ai doar o săptămână de trăit, ce
schimbări ai face? Dacă ai muri ș� i ai fi resuscitat, cât de dife-
rită ar fi perspectiva ta?
Când, după cum spune personajul Prospero al lui
Shakespeare, „Cu fiecare-al treilea gând mormânt î�mi voi
săpa*”, nu există riscul să fii absorbit de chestiuni sau dis-
trageri mărunte. Î�n loc să negăm moartea, am face bine să o
lăsăm să ne transforme î�n cei mai buni oameni cu putinț�ă.
Astăzi.
* William Shakespeare, Furtuna, traducere de Leon Levițchi, Actul V,

scena 1. (n.tr.)
410 DECEMBRIE
8 decembrie
NU-ȚI REPRIMA SENTIMENTELE
„Este mai bine să î�nvingi tristeț�ea decât să o î�nș� eli.”

– Seneca, Consolație pentru Helvia, 17.1b
C u toț�ii am pierdut pe cineva apropiat – un prieten, un coleg,

un părinte sau un bunic. Când eram cuprinș� i de suferinț�ă,
o persoană bine-intenț�ionată ș� i-a dat probabil toată silinț�a să
ne facă să ne gândim la altceva timp de câteva ore. Oricât de
amabile, aceste gesturi sunt greș� ite.
Stoicii sunt văzuț�i drept niș� te persoane care î�ș�i reprimă
emoț�iile, dar filosofia lor este destinată, de fapt, să ne î�nveț�e
să ne î�nfruntăm, să procesăm ș� i să facem faț�ă emoț�iilor ime-
diat, î�n loc să fugim de ele. Oricât de tentant ar fi să ne amă-
gim sau să ne ascundem de o emoț�ie copleș� itoare cum este
durerea – declarându-ne nouă ș� i altor persoane că suntem
bine – este mai bine să o conș� tientizăm ș� i să o î�nț� elegem.
Distragerea atenț�iei poate fi plăcută pe termen scurt – ducân-
du-te să vezi o luptă î�ntre gladiatori, de exemplu, ca romanii
de odinioară, î�nsă concentrarea este mai utilă pe termen lung.
Asta î�nseamnă să te confrunț�i acum cu durerea. Proce-
sează ș� i analizează ce simț�i. Renunț�ă la aș� teptări, pretenț�ii ș� i
la sentimentul că ț�i s-a făcut o nedreptate. Extrage aspectul
pozitiv din această situaț�ie, dar, totodată, î�nț�elege ș� i acceptă
durerea, amintindu-ț�i că face parte din viaț�ă. Î�n acest fel, poț�i
depăș� i suferinț�a.
9 decembrie
RISIPĂ DE TIMP
„Chiar dacă toate marile spirite care au strălucit vreo-

dată ar fi de acord î�n privinț�a acestui subiect, nu s-ar
putea nicicând mira î�ndeajuns de această î�ntunecare a
minț�ii omeneș� ti. Oamenii nu suportă să se atingă cine-
va de proprietăț�ile lor, iar dacă există o cât de mică gâl-
ceavă î�n privinț�a hotarelor de pământ, aleargă toț�i la
pietre ș� i la arme; ș� i totuș� i, le permit să pătrundă î�n via-
ț�a lor, ba chiar ei î�nș� iș� i î�i aduc î�năuntru pe cei care, î�n
cele din urmă, vor ajunge să se stăpânească peste ea.
Nu se găseș� te nimeni care să vrea să-ș� i î�mpartă banii,
totuș� i cu cât de mulț�i î�ș�i î�mparte fiecare dintre noi via-
ț�a! Când î�ș�i păzesc averile, oamenii sunt foarte zgârciț�i,
totuș� i, când vine vorba de cheltuirea timpului lor, singu-
rul caz î�n care avariț�ia este de lăudat, devin risipitori.”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 3.1-2
A stăzi vom avea parte de nenumărate î�ntreruperi: telefoa-

ne, e-mailuri, musafiri, î�ntâmplări neaș� teptate. Booker T.
Washington observa că „numărul persoanelor gata oricând să
consume timpul cuiva, fără niciun scop, este aproape infinit”.
Pe de altă parte, un filosof ș� tie că starea sa naturală ar
trebui să fie una de reflecț�ie ș� i introspecț�ie. De aceea î�ș�i apără
cu stăruinț�ă gândurile ș� i spaț�iul personal de intruziunile din
exterior. El ș� tie că doar câteva minute de contemplare valo-
rează mai mult decât o ș� edinț�ă sau un raport. Totodată, este
conș� tient de timpul limitat care i s-a acordat î�n viaț�ă – ș� i cât
de repede se epuizează.
Seneca ne reaminteș� te că, deș� i s-ar putea să fim foarte
pricepuț�i î�n a ne apăra bunurile materiale, suntem prea nepă-
sători cu limitele noastre mintale. Bunurile pot fi redobândite;
412 DECEMBRIE
există din belș� ug pe lumea asta – o parte î�ncă neatinsă de

mâna omului. Dar timpul? Timpul este un bun irecuperabil –
nu avem de unde cumpăra mai mult. Putem doar să ne stră-
duim să risipim din el cât mai puț�in posibil.
10 decembrie
NU TE VINDE PREA IEFTIN
„Să nu î�mi fure nimeni vreo zi, dacă nu î�mi va da î�napoi

ceva pe măsura unei pagube atât de mari.”
O amenii cheltuie considerabil mai mulț�i bani dacă folo-

sesc cardul de credit decât dacă folosesc numerar. Dacă
te-ai î�ntrebat vreodată de ce băncile ș� i companiile î�ț�i bagă pe
gât aceste carduri, acum ai aflat motivul. Cu cât ai mai multe
cărț�i de credit la dispoziț�ie, cu atât vei cheltui mai mult.
Oare tratăm zilele existenț�ei noastre la fel ca banii? Fiindcă
nu ș� tim exact câte zile mai avem de trăit ș� i pentru că î�ncer-
căm din răsputeri să nu ne gândim la faptul că î�ntr-o zi vom
muri, ne cheltuim timpul cu prea multă uș� urinț�ă. Lăsăm oa-
menii ș� i obligaț�iile să ni-l consume, î�ntrebându-ne foarte rar:
Eu ce primesc în schimb?
Maxima lui Seneca este echivalentul tăierii cardurilor cu
foarfeca ș� i al trecerii la bani peș� in. El ne recomandă să ne
gândim serios la fiecare tranzacț�ie pe care o facem: Merită să
investesc banii în așa ceva? Este un schimb echitabil?
414 DECEMBRIE
11 decembrie
DEMNITATE ȘI CURAJ
„Cum spune Cicero, î�i detestăm pe gladiatori dacă do-
resc să-ș� i salveze viaț�a cu orice chip; suntem de partea
lor dacă arată dispreț� pentru ea.”
C olegii de clasă ai lui Lyndon Johnson* aveau o poveste stân-

jenitoare despre el. Se pare că Johnson era rău de gură ș� i
simț�ea mereu nevoia să-i domine ș� i să-i intimideze pe ceilalț�i.
Î�nsă biograful său, Robert Caro, precizează că, dacă cineva î�l
î�nfrunta pe tânărul Lyndon, acesta se dovedea un mare laș� .
Odată, î�n timpul unei certe la o partidă de poker, î�n loc să se
bată, Johnson s-a aruncat pe pat ș� i „a î�nceput să dea frenetic
din picioare… ca o fată”. Striga: „Dacă dai î�n mine, î�ț�i trag ș� uturi!
Dacă dai î�n mine, î�ț�i trag ș� uturi!”
Mai târziu, Johnson s-a dat peste cap ca să evite î�nrolarea
î�n cel de-al Doilea Război Mondial ș� i s-a bucurat de viaț�ă î�n
California, î�n vreme ce soldaț�ii luptau ș� i mureau pe meleaguri
străine. Mai târziu, a susț�inut că este erou de război. A fost
una dintre cele mai ruș� inoase minciuni ale sale.
Nu trebuie să nesocotim siguranț�a noastră fizică ș� i să ne
implicăm î�n acte gratuite de violenț�ă doar ca să ne dovedim
curajul. Dar nimeni nu respectă un laș� . Nimeni nu apreciază o
persoană care fuge de datorie. Nimeni nu admiră un om care
pune prea mult preț� pe nevoile ș� i confortul propriu.
Asta este ironia laș� ităț�ii. Scopul ei este autoapărarea, dar duce
la secrete ruș� inoase. Nu merită să plăteș� ti preț�ul pentru aș� a ceva.
Fii curajos. Fii demn.
* Lyndon B. Johnson (1908-1973) a fost cel de-al treizeci și șaselea
președinte al Statelor Unite ale Americii, ales în 1963 după asasinarea
lui John F. Kennedy. (n.red.)
12 decembrie
MUZICA CONTINUĂ
„Contemplă cu atenț�ie ș� i profunzime trecutul, apoi schim-

bările atât de numeroase ale imperiilor. Astfel î�ț�i este
cu putinț�ă să prevezi ș� i cele ce se vor petrece î�n viitor.
Căci toate vor avea aceeaș� i î�nfăț�iș� are ș� i nu este cu pu-
tinț�ă să iasă din ritmul ș� i din ordinea celor ce se petrec
acum. Din această cauză, prin urmare, este absolut ace-
laș� i lucru dacă observi viaț�a pe o perioadă de patruzeci
de ani sau pe o perioadă de zece mii de ani. Căci, oare ce
vei vedea î�n plus?”
T oate lucrurile mor. Nu doar oamenii, ci ș� i companiile, î�m-

părăț�iile, religiile ș� i ideile. Republica Romană a dăinuit
450 de ani. Imperiul Roman, î�n cadrul căruia Marc Aureliu
figurează printre „cei mai buni cinci î�mpăraț�i”, a durat 500 de
ani. Recordul de longevitate al omului este de 122 de ani.
Durata medie de viaț�ă î�n Statele Unite este un pic peste ș� ap-
tezeci ș� i opt de ani. Î�n alte ț�ări, î�n alte epoci, aceasta a fost mai
mare, sau a fost mai mică. Dar, până la urmă, după cum spu-
nea Marc Aureliu, cedăm cu toț�ii î�n faț�a ritmului evenimente-
lor – care are î�ntotdeauna o măsură finală, dinainte stabilită.
Nu trebuie să stăruim asupra acestui fapt, dar nici nu are rost
să-l ignorăm.
416 DECEMBRIE
13 decembrie
E DOAR UN NUMĂR
„Nu cumva te mâhneș� ti deoarece cântăreș� ti atâtea li-

tre*, ș� i nu trei sute? Sau, î�n acelaș� i chip, te superi că ț�i-e
dat să vieț�uieș� ti numai atâț�ia ani ș� i nu mai mult? Dar,
după cum te mulț�umeș� ti cu câtă cantitate din substanț�a
universului ț�i-a fost hărăzită, tot aș� a trebuie să fii satis-
făcut ș� i de timpul dat.”
S e spune că vârsta e doar un număr, dar pentru unii oameni

este extrem de important – altfel, femeile n-ar minț�i că
sunt mai tinere, iar flăcăii ambiț�ioș� i că sunt mai mari. Bogăta-
nii ș� i obsedaț�ii de sănătate cheltuiesc miliarde de dolari î�n
î�ncercarea de a amâna data de expirare de ș� aptezeci ș� i opt de
ani pe termen nelimitat, dacă s-ar putea.
Nu contează numărul anilor pe care reuș� im să-i prelungim,
ci doar conț�inutul lor. Seneca exprimă cel mai bine problema:
„Viaț�a este lungă dacă ș� tii s-o trăieș� ti”. Din păcate, majoritatea
oamenilor nu ș� tiu – î�ș�i irosesc existenț�a primită î�n dar. Abia
când este prea târziu, î�ncearcă să compenseze această risipă,
sperând î�n van să câș� tige mai mult timp.
Foloseș� te ziua de azi. Foloseș� te fiecare zi. Fii mulț�umit de
ceea ce ț�i s-a oferit.
* Unitate de măsură antică, oarecum egală cu o uncie, adică 28 de gra-

me. (n.tr.)
14 decembrie
CE AR TREBUI SĂ ȘTIM ÎNAINTE DE FINAL
„Vei muri î�n scurt timp ș� i nu ai devenit î�ncă un om sim-

plu, netulburat, lipsit de bănuiala că vei fi vătămat de
lucrurile din afară, nici nu te arăț�i binevoitor faț�ă de
toț�i, nici nu ț�i-ai stabilit drept călăuză doar săvârș� irea
dreptăț�ii.”
D in câte ș� tim, Marc Aureliu ș� i-a scris mare parte din cuge-
tări spre apusul vieț�ii, când suferea de o boală gravă. Aș� a
că, atunci când spune: „Vei muri î�n scurt timp”, vorbea deschis
cu sine despre propria moarte. Trebuie să fi fost ceva î�nspăi-
mântător. Privea î�n faț�ă posibilitatea reală a morț�ii ș� i nu era
î�ncântat de ce vedea î�n aceste ultime clipe.
Da, realizase multe lucruri î�n viaț�ă, dar emoț�iile lui erau
î�ncă un motiv de disconfort, durere ș� i nemulț�umire. Ș� tia că, ț�i-
nând cont de puț�inul timp rămas, alegerile mai chibzuite aveau
să-i ofere alinare.
Să sperăm că tu vei avea mult mai mult timp la dispoziț�ie
– dar asta î�nseamnă că este ș� i mai important să faci progrese,
cât î�ncă mai poț�i. Până la sfârș� it, suntem niș� te produse nefina-
lizate, după cum Marc Aureliu ș� tia foarte bine. Dar cu cât ne
dăm seama mai repede de acest lucru, cu atât ne putem bucura
mai mult de roadele muncii investite î�n caracterul nostru – ș� i
cu atât mai devreme ne putem elibera de minciună, anxietate,
nerecunoș� tinț�ă ș� i ne-stoicism.
418 DECEMBRIE
15 decembrie
O MĂSURĂ SIMPLĂ A ZILELOR NOASTRE
„Aceasta î�nseamnă desăvârș� irea caracterului: fiecare zi

să fie trăită ca ș� i cum ar fi cea din urmă, fără să te zbu-
ciumi, fără să fii amorț�it ș� i ipocrit.”
S toicii credeau că nimeni nu poate fi perfect. Ideea de a de-

veni un î�nț�elept – cea mai î�naltă aspiraț�ie a unui filosof –
nu era realistă. Acesta era doar idealul lor platonic.
Totuș� i, î�ș�i î�ncepeau ziua sperând să se apropie din ce î�n
ce mai mult de această ț�intă. Aveau multe de câș� tigat prin
străduinț�a lor. Ai putea trăi astăzi ca ș� i când ar fi efectiv ulti-
ma zi a ta? Este oare posibil să î�ntruchipăm desăvârș� irea sau
perfecț�iunea î�n etosul (caracterul) nostru, făcând fără efort
ceea ce se cuvine timp de douăzeci ș� i patru de ore? Este oare
posibil mai mult de un minut?
Poate că nu. Dar dacă străduinț�a era de ajuns pentru sto-
ici, ar trebui să fie la fel ș� i pentru noi.
16 decembrie
SĂNĂTATE ETERNĂ
„Crede-mă, trebuie doar să î�nveț�i să trăieș� ti ca o per-

soană sănătoasă… să trăieș� ti cu deplină î�ncredere. Î�n-
credere î�n ce? Î�n singurul lucru care merită păstrat, pe
care te poț�i baza nestingherit ș� i care nu-ț�i poate fi răpit
– propria alegere raț�ională.”
D upă cum au spus stoicii î�n repetate rânduri, este periculos

să ai î�ncredere î�n ceea ce nu controlezi. Dar cum rămâne
cu propria alegere raț�ională? Ei bine, deocamdată, aceasta se
află sub controlul tău. Prin urmare, este unul dintre puț�inele
lucruri î�n care te poț�i î�ncrede. Este singura zonă a sănătăț�ii
care nu poate primi un diagnostic de boală terminală (î�n afara
celui pe care î�l obț�inem cu toț�ii î�n ziua î�n care ne-am născut).
Este singurul lucru care rămâne pur ș� i nu se uzează niciodată
–doar omul este cel care renunț�ă să o folosească; ea nu-l pă-
răseș� te niciodată.
Î�n acest pasaj, Epictet subliniază faptul că ș� i sclavii, ș� i lu-
crătorii, ș� i filosofii deopotrivă pot trăi astfel. Socrate, Diogene
ș� i Cleanthes trăiau aș� a – ș� i când ș� i-au î�ntemeiat o familie, ș� i
când erau niș� te î�nvăț�ăcei.
Deci, ș� i tu poț�i.
420 DECEMBRIE
17 decembrie
CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI –

PÂNĂ NU E PREA TÂRZIU
„Moartea atârnă greu asupra celui care,

cunoscut peste măsură de ceilalț�i,
moare fără să se cunoască pe sine.”
U nora dintre cei mai puternici ș� i mai importanț�i oameni

din lume pare să le lipsească complet conș� tiinț�a de sine.
Deș� i niș� te străini ș� tiu o sumedenie de banalităț�i despre ei,
aceș� tia – fiindcă sunt prea ocupaț�i sau fiindcă e prea dureros
– par să ș� tie foarte puț�ine despre sine.
S-ar putea să ne facem vinovaț�i de acelaș� i păcat. Ignorăm
dictonul lui Socrate de „a ne cunoaș� te pe noi î�nș� ine” – ș� i reali-
zăm adesea că am făcut asta pe riscul nostru, î�ntr-o zi, după
ani de zile, când ne trezim ș� i ne dăm seama cât de rar ne-am
pus î�ntrebări de genul: Cine sunt? Ce contează pentru mine?
Ce-mi place? Ce nevoi am?
Acum – chiar î�n clipa de faț�ă – este timpul să te analizezi,
să î�nț�elegi ce gândeș� ti ș� i ce simț�i. Nu aș� tepta. Cunoaș� te-te pe
tine î�nsuț�i. Î�nainte să nu devină imposibil să mai afli.
18 decembrie
CE NE AȘTEAPTĂ PE TOȚI
„Alexandru Macedon ș� i î�ngrijitorul catârilor lui, după

ce au murit, s-au găsit î�n aceeaș� i situaț�ie: fie au fost ab-
sorbiț�i î�n aceiaș� i germeni raț�ionali ai universului, fie
risipiț�i, deopotrivă, î�n atomi.”
Î ntr-o lume care devine, î�n tot mai multe privinț�e, din ce î�n
ce mai inechitabilă, nu au mai rămas prea multe experienț�e
cu adevărat egalitare. Când Benjamin Franklin a spus că „pe
lumea asta, nu mai poț�i fi sigur de nimic, î�n afară de moarte ș� i
de taxe”, nu bănuia cât de pricepuț�i aveau să ajungă unii î�n
evitarea impozitelor. Dar moartea? Aceasta rămâne î�n conti-
nuare singura experienț�ă trăită de toată lumea.
Avem parte cu toț�ii de acelaș� i final. Fie că ajungi să cuce-
reș� ti lumea, fie că lustruieș� ti pantofii celor care reuș� esc asta,
î�n cele din urmă, moartea va institui o egalitate radicală – o
lecț�ie de smerenie cumplită. Shakespeare a exprimat prin
Hamlet această logică î�n termeni aspri atât pentru Alexandru
Macedon, cât ș� i pentru Iulius Cezar:
„Cezarul mort ș� i-ajuns niț�el pământ

Azi umple-o bortă ș� i-apără de vânt.
Ă� st pumn de lut, mai ieri a lumii fală,
Cu viscolul se luptă-n tencuială!”
Data viitoare când te simț�i mare ș� i puternic – sau, dimpo-

trivă, neputincios ș� i slab – adu-ț�i aminte că toț�i sfârș� im la fel.
Î�n moarte nu este nimeni mai bun sau mai rău. Toate poveș� tile
au acelaș� i deznodământ.
422 DECEMBRIE
19 decembrie
DIMENSIUNEA UMANĂ
„Adu-ț�i aminte de î�ntreaga substanț�ă a universului din

care faci parte ca cel mai neî�nsemnat element; adu-ț�i
aminte de î�ntreaga vecie, din care ț�i-a fost hărăzită o
scurtă ș� i măruntă durată, aminteș� te-ț�i de urzelile soar-
tei din care tu eș� ti o parte atât de mică.”
C antitatea de materie din univers este imensă – de ordinul

trilioanelor de atomi. Cât la sută din această materie re-
prezintă un corp uman?
Pământul, din câte ne spune ș� tiinț�a, are aproximativ 4,5
miliarde de ani vechime ș� i nu dă semne că va dispărea prea
curând. Pe de altă parte, cât totalizează timpul nostru pe Pă-
mânt? Câteva decenii, poate.
Uneori, trebuie să avem desluș� it î�n faț�ă faptele ș� i cifrele
ca să ne dăm seama exact de dimensiunea pe care o are î�n-
tâmplător omenirea î�n marea schemă a lucrurilor.
Gândeș� te-te la asta data viitoare când te simț�i plin de im-
portanț�ă sau te comporț�i ca ș� i cum totul ar depinde de ce faci
tu î�n continuare. Căci nu e aș� a. Eș� ti doar o persoană î�ntre multe
altele, care-ș� i dă ș� i ea toată silinț�a î�n rând cu ceilalț�i. Asta e tot
ce trebuie să faci.
20 decembrie
TEME-TE DE TEAMA DE MOARTE
„Ai reflectat aș� adar asupra faptului că răul uman suprem,

indiciul cel mai sigur al josniciei ș� i laș� ităț� ii, nu este
moartea, ci teama de moarte? Te î�ndemn să te educi
î�mpotriva acestei temeri, să-ț�i î�ndrepț�i toată gândirea,
exerciț�iile ș� i lecturile î�n această direcț�ie – ș� i vei cunoaș� -
te singura cale spre libertatea umană.”
P referând să se sinucidă decât să contribuie la distrugerea

Republicii Romane de către Cezar, marele filosof Cato a citit,
ca să prindă curaj, un fragment din Fedon de Platon. Acesta
spunea: „Copilul din noi este cel care tremură dinaintea morț�ii”.
Moartea ne î�nspăimântă pentru că este o mare necunoscută.
Nu s-a î�ntors nimeni să ne spună cum este. Suntem î�ntr-o ne-
gură totală î�n privinț�a ei.
Oricât de neș� tiutori ș� i de infantili am fi î�n faț�a morț�ii, ne
putem călăuzi totuș� i după cuvintele multor persoane î�nț�elep-
te. Există un motiv pentru care cei mai bătrâni din lume nu se
tem de moarte: au avut mai mult timp decât noi să se gân-
dească la ea (ș� i ș� i-au dat seama cât de inutilă este î�ngrijora-
rea). Există ș� i alte resurse excelente: jurnalul stoic al Floridei
Scott-Maxwell, ț�inut pe când era bolnavă î�n fază terminală,
The Measure of My Days (Măsura zilelor mele), este una din-
tre ele. O altă sursă este reprezentată de faimoasele cuvinte
ale lui Seneca adresate familiei ș� i prietenilor săi, care, dis-
truș� i de durere, î�i implorau călăii. „Unde vă sunt maximele
de filosofie ș� i anii î�ndelungaț�i de studiu prin care v-aț�i pre-
gătit î�mpotriva relelor ce vor să fie?”, i-a mustrat Seneca cu
blândeț�e. Î� n filosofie există cuvinte î�nălț�ătoare, curajoase
424 DECEMBRIE
ale unor oameni neî�nfricaț�i, care ne pot ajuta să ne î�nfrân-

gem teama de moarte.
Mai există o observaț�ie utilă despre moarte care aparț�ine
stoicilor. Dacă moartea este finalul absolut, atunci de ce ne
temem, mai exact? Căci totul, de la temeri până la receptorii
durerii, grijile ș� i dorinț�ele rămase vor pieri odată cu tine. Ori-
cât de î�nfricoș� ătoare ar fi moartea, nu uita: ea cuprinde î�n ea
sfârș� itul fricii.
21 decembrie
CE AI DE ARĂTAT LA ANII TĂI?
„Deseori, un om î�naintat î�n vârstă nu are niciun alt ar-

gument prin care să dovedească faptul că a trăit mult,
î�n afară de vârstă.”
D e când trăieș� ti? Ia anii, î�nmulț�eș� te-i cu 365 ș� i apoi cu 24.

Câte ore ai trăit? Cu ce te poț�i lăuda pentru timpul trăit?
Pentru mulț�i oameni, răspunsul este: cu puț�ine. Am avut
atâtea ore pe care nu le-am apreciat la justa valoare. Singure-
le lucruri cu care ne putem lăuda pe această planetă sunt par-
tidele de golf, anii petrecuț�i la birou, timpul pierdut urmărind
niș� te filme mediocre, un teanc de cărț�i stupide de care abia
dacă ne aducem aminte ș� i, poate, un garaj plin cu jucării. Suntem
ca personajul lui Raymond Chandler din The Long Goodbye
(Nu-i ușor să spui adio): „Î�n mare parte, î�mi omor timpul, ș� i
moare greu”, spune.
Î�ntr-o bună zi, orele noastre se vor termina. Ar fi bine ca
atunci să putem spune: „Chiar am trăit din plin”. Nu î�n privin-
ț�a realizărilor, a averii sau a statutului – ș� tii ce părere aveau
stoicii despre toate astea – ci a î�nț�elepciunii, a perspectivei ș� i
a progresului real î�n problemele cu care se confruntă toț�i
oamenii.
Ce ar fi dacă ai putea spune că ai făcut ceva cu timpul pe
care l-ai avut la dispoziț�ie? Ce ar fi dacă ai putea demonstra că
ai trăit î�ntr-adevăr [atâț�ia] ani? Ș� i nu doar că i-ai trăit, dar că
i-ai trăit din plin?
426 DECEMBRIE
22 decembrie
FORMULEAZĂ-ȚI PROPRIILE MAXIME
„Pentru un om bătrân sau pentru un altul aflat î�n pragul

bătrâneț�ii este o ruș� ine să aibă o ș� tiinț�ă ce vine din cita-
te. «Asta a spus-o Zenon»… tu ce spui? «Asta a spus-o
Cleanthes»… tu ce spui? Până când te vei miș� ca sub că-
lăuzirea altuia? Ia comanda ș� i rosteș� te fraze ce merită
să fie î�nvăț�ate pe de rost, dă la iveală ceva dintr-al tău.”
C ugetând î�n jurnalul său la nemurire, Ralph Waldo Emerson

se plângea că scriitorii ocolesc temele dificile apelând la
citate. „Urăsc citatele”, scria el. „Zi-mi ce ș� tii”.
Seneca lansase aceeaș� i provocare î�n urmă cu aproape
douăzeci de secole. Este mai simplu să citezi, să te bazezi pe
cuvintele î�nț�elepte ale altora, mai ales când oamenii la care
faci referire sunt niș� te figuri impozante!
Este mai greu î�nsă (ș� i mult mai intimidant) să te aventu-
rezi de unul singur ș� i să-ț�i exprimi propriile gânduri. Dar cum
crezi că au apărut prima dată acele citate î�nț�elepte ș� i adevă-
rate ale figurilor impozante?
Experienț�ele tale sunt valoroase. Ș� i tu ai acumulat î�nț�e-
lepciune. Formulează-ț�i propriile maxime. Transmite ceva
posterităț�ii – prin cuvinte ș� i prin exemplu.
23 decembrie
DE CE TE TEMI ATÂT DE MULT DE ÎNFRÂNGERE?
„Ț� i-e teamă de moarte: de ce? Existenț�a aceasta nu este

moarte?”
Seneca, Epistole către Lucilius, 77.18
S eneca ne spune o poveste uimitoare despre un cetăț�ean al

Romei putred de bogat, care mergea peste tot î�ntr-o lectică
dusă de sclavi. Odată, după ce a fost ridicat din baie, romanul
a î�ntrebat: „Î�ncă mai sunt jos?”. Observaț�ia lui Seneca era, î�n
esenț�ă, următoarea: cât de jalnică este existenț�a ta dacă eș� ti
atât de deconectat de lume î�ncât nici măcar nu ș� tii când te afli
pe pământ ș� i când nu? De unde ș� tia acel bărbat că era măcar
viu?
Majoritatea ne temem de moarte. Dar, uneori, această
teamă ridică î�ntrebarea: ca să protejăm ce, mai exact? Pentru
mulț�i, răspunsul este: orele de uitat la televizor, bârfa, î�mbui-
barea, irosirea potenț�ialului, prezenț�a la o slujbă plictisitoare
ș� i aș� a mai departe. Numai că, î�ntr-un sens strict, este aceasta
realmente o viaț�ă? Merită să ne agăț�ăm de ea cu disperare ș� i
să ne temem c-o pierdem?
Nu mi se pare.
428 DECEMBRIE
24 decembrie
FĂRĂ ROST… CA UN VIN SCUMP
„Cunoș� ti aroma vinului curat ș� i a vinului cu miere. Nu

este nicio deosebire dacă trec prin măruntaiele tale o sută
sau o mie de amfore: eș� ti numai un sac care filtrează.”
Î ntâlnim aici o altă expresie sfidătoare, de data aceasta a lui

Seneca, care, ț�inând cont de opulenț�a sa notorie, se bucura,
probabil, din când î�n când, de o băutură fină. Observaț�ia lui
s-ar putea dovedi agasantă pentru cineva care, odată cu vârsta
ș� i succesul, s-a transformat î�ntr-un snob al vinurilor (deș� i
aceeaș� i logică poate fi aplicată ș� i gurmanzilor, î�ndrăgostiț�ilor
de tehnologie, audiofililor etc.).
Oricât de distractive ș� i de stimulante ar fi aceste plăceri,
ele trebuie puse la colț� . La sfârș� itul vieț�ii, nu vei primi niciun
premiu pentru că ai consumat mai mult, ai muncit mai mult,
ai cheltuit mai mult, ai colecț�ionat mai mult sau ai î�nvăț�at mai
multe despre diverse soiuri de vin decât toț�i ceilalț�i. Eș� ti doar
o conductă, un recipient care a depozitat temporar aceste
produse sofisticate sau a interacț�ionat cu ele.
Dacă pofteș� ti la ele, această cugetare le-ar putea reduce
din strălucire măcar un pic.
25 decembrie
NU ARDE LUMÂNAREA LA AMBELE CAPETE
„Trebuie să î�i acordăm minț�ii un repaus: odată odihni-

tă, mintea se va trezi mai bună ș� i mai ascuț�ită. Aș� a cum
nu trebuie să dăm porunci aspre câmpurilor fertile –
pentru că fertilitatea neî�ntreruptă le va secătui imediat
–, tot la fel o î�ncordare continuă va frânge mintea: dacă
este î�nsă destinsă cât de puț�in ș� i relaxată, î�ș�i va recăpă-
ta forț�ele; din efortul mintal continuu apare un fel de
beț�ie ș� i lâncezeală.”
N u-i poț�i citi pe Marc Aureliu ș� i pe Seneca ș� i să nu fii intri-

gat de diferenț�a dintre aceste două personalităț�i, radical
diferite. Fiecare avea propriile puncte forte ș� i slăbiciuni. Cui
i-ai fi î�ncredinț�at imensa responsabilitate a unui imperiu?
Probabil că lui Marc Aureliu. Dar cine ai fi preferat să fii, ca
persoană? Probabil Seneca.
Unul dintre motive este că Seneca pare să fi avut ceea ce
am numi astăzi un echilibru î�ntre viaț�a personală ș� i muncă. Î�n
vreme ce lecturile din Marc Aureliu ne dezvăluie un personaj
obosit ș� i măcinat de griji, Seneca pare mereu energic, proas-
păt ș� i robust. Asta se datorează probabil î�n mare parte filoso-
fiei sale bazate pe odihnă ș� i relaxare – combinată cu un studiu
riguros ș� i cu alte î�nvăț�ături stoice.
Creierul este un muș� chi ș� i, la fel ca toț�i muș� chii, poate fi
î�ntins, suprasolicitat, ba chiar vătămat. Sănătatea corpului
nostru poate fi măcinată de suprasolicitare, lipsă de odihnă ș� i
obiceiuri proaste. Î�ț�i aminteș� ti de legenda lui John Henry* –
* Personaj legendar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care ar fi

concurat împotriva unei mașinării într-un concurs de forat în stâncă, pe
care l-ar fi câștigat, murind însă imediat, cu ciocanul încă în mâini. (n.tr.)
430 DECEMBRIE
bărbatul care s-a î�ntrecut cu o maș� inărie? Î�n cele din urmă, a
murit de epuizare. Nu uita asta.
Astăzi, s-ar putea să te confrunț�i cu anumite lucruri care
î�ț�i vor pune răbdarea la î�ncercare, î�ț�i vor solicita î�n mod deose-
bit atenț�ia ș� i luciditatea ori î�ț�i vor cere să găseș� ti soluț�ii crea-
tive. Viaț�a este un drum lung – vor fi multe momente din
astea. Vei putea să le faci faț�ă dacă arzi lumânarea la ambele
capete? Dacă ai abuzat de organism sau l-ai suprasolicitat?
26 decembrie
VIAȚA E LUNGĂ – DACĂ ȘTII S-O TRĂIEȘTI
„Nu este puț�in timpul pe care î�l avem, ci mult cel pe care
l-am pierdut. Viaț�a este î�ndeajuns de lungă ș� i ne-a fost
dată din plin pentru î�mplinirea faptelor de mare im-
portanț�ă, dacă viaț�a î�ntreagă este bine chibzuită; î�nsă
când este risipită î�n lux ș� i nepăsare, când nu este con-
sumată î�n numele unui scop bun, atunci când clipa ultimă
ajunge să ne constrângă, î�nț�elegem că am trecut printr-o
viaț�ă de care nu ne-am dat seama că se duce. Aș� a ș� i este:
nu primim o viaț�ă scurtă, ci ne-o facem scurtă.”
– Seneca, Despre scurtimea vieții, 1.3-4a
N imeni nu ș� tie cât va trăi, dar, din păcate, putem fi siguri de

un lucru: ne vom irosi mult prea mult din viaț�ă. O vom irosi
stând degeaba, o vom irosi î�n goana după lucrurile greș� ite, o vom
irosi refuzând să ne facem timp să ne î�ntrebăm ce contează cu
adevărat pentru noi. Mult prea des, suntem asemenea intelectu-
alilor excesiv de î�ncrezători ai lui Petrarca, criticaț�i î�n eseul său
clasic despre ignoranț�ă – genul de oameni care „î�ș�i irosesc pute-
rile necontenit preocupându-se de lucruri exterioare ș� i î�ncer-
când să se regăsească î�n ele”. Fără să le treacă prin cap că fac asta.
Aș� a că astăzi, dacă observi că eș� ti grăbit sau că spui: „N-am
destul timp”, opreș� te-te o clipă. Oare chiar este adevărat? Sau
te-ai dedicat unei sumedenii de lucruri inutile? Eș� ti realmen-
te eficient, sau î�ț�i iroseș� ti mare parte din timp? Î�n medie, un
american petrece î�n trafic patruzeci de ore pe an. Asta î�nseam-
nă câteva luni de-a lungul unei vieț�i. Ș� i poț�i î�nlocui „traficul”
cu multe alte activităț�i – de la certurile cu ceilalț�i, la uitatul la
televizor sau la visatul cu ochii deschiș� i.
Viaț�a ta este î�ndeajuns de lungă – trebuie doar s-o folo-
seș� ti cum trebuie.
432 DECEMBRIE
27 decembrie
NU-ȚI LĂSA SPIRITUL SĂ MOARĂ PRIMUL
„Este ruș� inos că î�n viaț�ă trupul nu slăbeș� te ș� i sufletul, î�n

acest timp, se lasă totuș� i dinainte copleș� it de slăbiciune.”
Î n ciuda privilegiilor, Marc Aureliu a avut o viaț�ă grea. Istori-

cul roman Cassius Dio observa că Marc „n-a avut parte de
soarta prielnică pe care ar fi meritat-o, fiindcă nu era solid la
trup ș� i a fost implicat î�ntr-o sumedenie de necazuri aproape
pe parcursul î�ntregii domnii”. La un moment dat, s-a î�mbolnă-
vit atât de tare, î�ncât s-a răspândit zvonul că murise – ș� i pro-
blemele s-au agravat atunci când cel mai de î�ncredere general
al său a profitat de ocazie ș� i s-a autoproclamat î�mpărat.
Î�nsă pe parcursul acestor î�ncercări – al anilor de război,
al bolii devastatoare, al tulburărilor fiului său – nu a capitulat
niciodată. Este un exemplu î�nălț�ător pentru noi când ne sim-
ț�im obosiț�i, nemulț�umiț�i sau trecem printr-o situaț�ie dificilă.
Iată pe cineva care ar fi avut toate motivele să fie nervos ș� i
ranchiunos, care ar fi putut foarte uș� or să renunț�e la principii
ș� i să trăiască î�n lux, să renunț�e la responsabilităț�i ș� i să se con-
centreze pe sănătatea lui.
Dar n-a făcut asta. Ș� i-a păstrat forț�a spiritului chiar dacă
trupul i-a slăbit. N-a renunț�at până î�n secunda î�n care cor-
pul i-a cedat – a murit î�n apropiere de Viena de astăzi, î�n
anul 180 d.Hr.
28 decembrie
DESPRE POSTERITATE
„Totul este de scurtă durată ș� i pentru cel care-ș� i amin-

teș� te, ș� i pentru cel pomenit.”
F ă o plimbare pe Strada 41, către frumoasa Bibliotecă Publică

din New York, cu leii impunători de la intrare. Î�n drum spre
ea, vei trece pe lângă o plăcuț�ă aurie î�ncastrată î�n ciment, parte
dintr-o serie de citate aparț�inând marilor scriitori din istorie.
Aceasta conț�ine un citat din Marc Aureliu: „Totul este de scurtă
durată ș� i pentru cel care-ș� i aminteș� te, ș� i pentru cel pomenit”.
Biblioteca a fost proiectată de firma lui John Merven Carrère,
unul dintre cei mai de seamă arhitecț�i ai secolului XX. Găzdu-
ieș� te colecț�iile unor figuri ilustre ș� i mari filantropi, precum
Samuel Tilden, John Jacob Astor ș� i James Lenox, iar numele lor
sunt sculptate î�n piatră. Astăzi, drepturile asupra numelui apar-
ț�in managerului de fonduri speculative Stephen A. Schwarzman.
La inaugurarea bibliotecii, î�n 1911, au participat preș� edintele
William Howard Taft, guvernatorul John Alden Dix ș� i primarul
New Yorkului, William Jay Gaynor. Plăcuț�ele pe lângă care treci
au fost realizate de excelentul artist Gregg LeFevre.
Citatul din Marc Aureliu ne face să reflectăm: despre câț�i
dintre aceș� ti oameni am auzit? Cei implicaț�i î�n istoria biblio-
tecii au fost printre cei mai cunoscuț�i oameni din lume, ex-
perț�i î�n breasla lor ș� i, î�n unele cazuri, bogaț�i peste măsură.
Chiar ș� i pe drumul spre bibliotecă, mulț�i dintre autorii celebri
sunt necunoscuț�i cititorului modern. Au murit de mult, la fel
ș� i oamenii care i-au amintit.
Cu toț�ii, chiar ș� i Marc Aureliu – peste numele căruia trec
numeroș� i pietoni neș� tiutori – trăim pentru o clipă, cel mult.
434 DECEMBRIE
29 decembrie
FII RECUNOSCĂTOR
„Se cuvine să le facem pe toate arătându-ne pe deplin

recunoscători. Căci aceasta este spre binele nostru pro-
priu, tot aș� a cum dreptatea nu î�i priveș� te pe alț�ii, cum
se crede de obicei. Fiecare, dăruind cuiva o binefacere,
ș� i-o dăruieș� te de fapt sieș� i.”
G ândeș� te-te la toate lucrurile pentru care poț�i fi recunos-

cător astăzi. Că eș� ti î�n viaț�ă, că trăieș� ti î�n vremuri de
pace, că eș� ti sănătos ș� i că te bucuri de această carte. Dar pentru
lucrurile mărunte? Pentru persoana care ț�i-a zâmbit, pentru
femeia care ț�i-a ț�inut uș� a deschisă, pentru cântecul pe care
l-ai apreciat la radio, pentru vremea frumoasă.
Recunoș� tinț� a este molipsitoare. Pozitivitatea ei este
strălucitoare.
Chiar dacă astăzi ar fi ultima ta zi pe Pământ – dacă ai ș� ti
dinainte că ț�i-au mai rămas câteva ore – ai avea î�n continuare
motive de recunoș� tinț�ă? Cât de mult ț�i s-ar î�mbunătăț�i viaț�a
dacă ț�i-ai î�ncepe mereu aș� a ziua? Dacă te-ai lăsa purtat de
recunoș� tinț�ă de dimineaț�a până seara ș� i aceasta ț�i-ar influen-
ț�a toate aspectele vieț�ii?
30 decembrie
ÎNDULCEȘTE LUCRURILE
„Căci cine î�ș�i poartă necazul î�n tihnă

Răpit-a năpastei ș� i forț�a, ș� i greul.”
– Seneca, Hercule pe muntele Oeta, 231-232
C e au î�n comun oamenii pe care î�i admiri, cei care fac faț�ă
cu succes obstacolelor ș� i greutăț�ilor? Simț�ul echilibrului
ș� i disciplina riguroasă. Pe ultima sută de metri, î�n mijlocul
criticilor, după o tragedie sfâș� ietoare, î�n timpul unei perioade
stresante, ei î�ș�i continuă drumul.
Nu pentru că sunt mai buni ca tine. Nu pentru că sunt mai
deș� tepț�i. Ci fiindcă au î�nvăț�at un mic secret. Poț�i î�ndulci orice
situaț�ie dacă o abordezi cu o minte calmă. Dacă o analizezi ș� i
cugeț�i la ea î�n avans.
Iar acest lucru este valabil nu doar pentru greutăț�ile de zi
cu zi, ci ș� i pentru cea mai mare ș� i mai inevitabilă î�ncercare
dintre toate: moartea. S-ar putea produce mâine ori peste pa-
truzeci de ani. Ar putea fi rapidă ș� i nedureroasă, ori ar putea
fi sfâș� ietoare. Atuul nostru cel mai de preț� î�n acest calvar nu
va fi religia, nici cuvintele î�nț�elepte ale filosofilor. Va fi, pur ș� i
simplu, mintea noastră calmă ș� i raț�ională.
436 DECEMBRIE
31 decembrie
CONTRIBUIE LA PROPRIA SALVARE
„Nu mai rătăci î�n zadar! Căci nu-ț�i este sortit să-ț�i reci-
teș� ti memoriile, nici isprăvile de seamă ale vechilor ro-
mani sau greci, nici extrasele din diferitele tratate pe
care ț� i le-ai pregătit pentru bătrâneț� e. Prin urmare,
grăbeș� te-te către scop ș� i, dacă te preocupă cumva pro-
pria-ț�i ființ�ă, leapădă speranț�ele zadarnice ș� i ajută-te
cât timp î�ț�i mai stă î�ncă î�n putinț�ă.”
S copul tuturor lecturilor ș� i studiului nostru este să ne ajute

să dobândim o viaț�ă (ș� i o moarte) senină. La un moment
dat, va trebui să lăsăm cărț�ile deoparte ș� i să acț�ionăm. Pentru
ca „vorbele să devină fapte”, aș� a cum spunea Seneca. Există o
veche zicală conform căreia „un cărturar î�n plus î�nseamnă un
soldat î�n minus”. Noi ne dorim să fim ș� i cărturari, ș� i soldaț�i –
soldaț�i ai luptei celei drepte.
Acesta este pasul următor. Î�naintează, mărș� ăluieș� te mai
departe. Nu vei găsi răspunsul î�ntr-o nouă carte, ci î�n alegeri-
le ș� i deciziile corecte. Cine ș� tie cât timp ne-a mai rămas sau ce
ne rezervă ziua de mâine?
PĂSTREAZĂ-ȚI STOICISMUL
S perăm că această carte a rămas lângă tine un an î�ntreg

(deș� i nu-ț�i vom găsi nicio vină dacă ai citit-o fără să acorzi
importanț�ă datelor. De fapt, am fi flataț�i). Deci, ce urmează?
Sperăm să te dedici stoicismului ș� i să-l transformi î�ntr-o prac-
tică zilnică î�n viaț�a ta. Î�n acest scop am creat DailyStoic.com
– un site plin de interviuri cu practicanț�i ai stoicismului, arti-
cole, exerciț�ii ș� i e-mailuri zilnice, pentru a primi ș� i mai multe
î�nvăț�ături stoice direct î�n inbox, zi de zi.
Intră chiar acum pe DailyStoic.com sau trimite un e-mail
la hello@DailyStoic.com ca să primeș� ti un pachet bonus
special, care cuprinde, printre altele, o listă de lecturi ș� i alte
materiale care nu au î�ncăput î�n această carte.
Sperăm să ne î�ntâlnim curând acolo!
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ
STOICISMULUI TÂRZIU ȘI UN GLOSAR
DE TERMENI-CHEIE ȘI FRAGMENTE
G ândirea stoică târzie, din secolul al II-lea, aș� a cum este

reflectată î�n scrierile lui Epictet ș� i Marc Aureliu, redă un
tablou viu al contribuț�iei filosofiei î�n dobândirea atât a coe-
renț�ei de sine, cât ș� i a progresului pe calea virtuț�ii. Conform
recomandărilor din lucrarea lui Pierre Hadot ș� i A. A. Long
(vezi Sugestii de lecturi suplimentare), am dezvoltat ș� i formu-
lat cele trei discipline ale lui Epictet î�ntr-un tabel care prezin-
tă natura progresivă a reț�etei stoicismului târziu pentru a ne
gestiona viaț�a ș� i acț�iunile. Acest tabel reuneș� te trei topoi (teme
sau subiecte de studiu) ș� i trei niveluri diferite de educaț�ie
(askêsis) sugerate de Epictet ș� i ne arată cum se corelează
(conform menț�iunilor din Hadot) cu aspiraț�ia spre virtute,
aș� a cum este ea exprimată de Marc Aureliu. Tabelul î�n sine
este bazat pe următoarele fragmente-cheie din Epictet:
„Există trei sfere pe care o persoană ce î�ncearcă să devină

bună ș� i î�nț�eleaptă trebuie să ș� i le educe. Prima are de-a
face cu dorințele și aversiunile – pentru ca o persoană să
nu rateze ț�inta dorinț�elor sale ș� i nici să nu cadă pradă lu-
crurilor care î�i provoacă repulsie. Cea de-a doua are de-a
face cu impulsul de a acționa și de a nu acționa – ș� i, î�n sens
mai larg, cu datoria – ca o persoană să poată acționa în
cunoștință de cauză, din motive întemeiate, nu imprudent.
Cea de-a treia are legătură cu liniștea sufletească, cu elibe-
rarea de deziluzie și cu întreaga sferă a discernământului,
cu acceptarea percepțiilor din partea minții noastre. Dintre
aceste sfere, cea mai importantă ș� i mai imperioasă este
prima, cea care are de-a face cu pasiunile, î�ntrucât emoț�ii-
440 UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
le puternice se nasc doar atunci când eș� uăm î�n privinț�a

dorinț�elor ș� i aversiunilor noastre.”
„De aceea filosofii ne previn să nu ne mulț�umim doar cu

învățarea, ci să o completăm prin exersare ș� i antrenament.
Căci, odată cu trecerea timpului, uităm ce-am î�nvăț�at ș� i
ajungem să facem exact contrariul ș� i să susț�inem păreri
opuse celor ce se cuvin.”
Am amplasat termeni-cheie la fiecare nivel al tabelului.

Avem parte de progres (prokopê), î�ndepărtându-ne de amă-
gire, păreri false ș� i greș� eli – prin controlarea impulsurilor – ș� i
apropiindu-ne de judecăț�i mai clare ș� i de cunoaș� tere (au-
to-coerenț�ă); ș� i avem parte de progres la toate nivelurile de
pregătire (studiu/manthanô, exerciț�iu/meletaô, antrenament
riguros/askeô) remediindu-ne obiceiurile, acț�ionând î�n direc-
ț�ia potrivită ș� i î�mbunătăț�indu-ne judecăț�ile î�n vederea punerii
î�n practică a virtuț�ilor. După acest tabel, vă oferim un glosar
de fragmente ș� i termeni-cheie stoici.
MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU

Trei discipline pentru acțiune
Trei părți ale sinelui 1. Studiu / Învățare 2. Exersare 3. Antrenament
3. Voința: Logica: ce ne aparține, Discernământ Înțelepciune

Consimțământ / Refuz pentru binele comun și și adevăr
Eliberarea de deziluzie; adevăr
calm
2. Acțiunea: Impulsul de a Morala: ce ne aparține, Datorie și acți- Dreptate și

face / Refuzul de a face pentru binele comun une adecvată curaj
Acțiune în cunoștință de
cauză, nu neglijentă
1. Reprezentarea: Dorință Fizica: ce ne aparține, Obișnuință și Stăpânire de

/ Aversiune ce nu ne aparține, și ce dispoziție sine
Înlăturarea falsei opinii și ne este indiferent
a pasiunii
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU 441
GLOSAR
Adiaphora (ἀδιάφορα): lucrurile indiferente; nici bune,

nici rele, în sensul moral absolut. Î�n gândirea stoică, toate
lucrurile din afara sferei alegerii raț�ionale (vezi prohairesis)
ne sunt indiferente. Î�n sens relativ, unele dintre lucrurile aflate
î�n afara controlului nostru sunt bunuri preferate sau neprefe-
rate (proêgmena/aproêgmena). Marc Aureliu spune (5.20) că
oamenii care î�mpiedică progresul alegerii noastre raț�ionale,
deș� i figurează î�n mod normal î�n grija noastră, ne devin indife-
renț�i. Termenul apare de ș� aptesprezece ori î�n Diatribele lui
Epictet ș� i o dată î�n Manual; vezi Diatribe 2.19.12b-13 ș� i 3.3.1. Î�n
cugetările lui Marc Aureliu apare de ș� ase ori; vezi ș� i 8.56 (prohai-
resisul meu este indiferent faț�ă de cel al altora ș� i invers).
Agathos (ἀγαθός): bine, sau un lucru dorit. Epictet menț�i-
ne o poziț�ie stoică clasică atunci când spune că binele (ș� i răul)
se regăsesc doar î�n noi, î�n prohairesisul nostru, nu î�n lucrurile
exterioare (Diatribe 2.16.1), ș� i atunci când declară: „Zeii au
dat această lege: dacă vrei ceva bun, obț�ine-l de la tine î�nsuț�i.”
„Apără-ț�i binele personal î�n tot ce faci.” (4.3.11)
Anthrôpos (ἄνθρωπος): om, ființe umane în general. Pen-
tru Epictet (Diatribe 2.10.1), suntem, mai presus de toate, fi-
inț�e umane pe deplin libere ș� i care controlează toate celelalte
lucruri prin puterea alegerii raț�ionale (prohairesis). O „ființ�ă
umană frumoasă” stăpâneș� te virtuț�ile (Diatribe 3.1.6b-9).
Trebuie să fim „ființ�e umane unitare” (Diatribe 3.15.13), lucru
pe care Hadot î�l numeș� te auto-coerenț�ă (The Inner Citadel/
Citadela interioară, pp. 130-131). Î�n Marc Aureliu (vezi 5.1,
5.20, 8.1, 8.5, 8.26), termenul este folosit cu accent pus pe lu-
crurile ș� i activităț�ile de care ar trebui să ne preocupăm.
Apatheia (ἀπάθεια): calm imperturbabil, liniște sufletească.
Ca verb, ἀ� παθέ� ω î�nseamnă a (te) elibera de patimi. Epictet:
Diatribe (de ș� apte ori ca substantiv, de unsprezece ori ca

verb), vezi 4.3.8; de două ori î�n Manual. Marc Aureliu î�l folo-
seș� te de patru ori ca verb; vezi 6.16.2b-4a. Singura dată când
î�l foloseș� te ca substantiv, spune: cu cât o persoană este mai
aproape de apatheia, cu atât este mai puternică (11.18.5b).
Vezi pathos.
Aphormê (ἀφορμή): evitare, aversiune, impulsul de a nu
acționa (ca rezultat al ekklisis). Antonim al cuvântului hor-
mê. Hormê/Aphormê este a doua din cele trei discipline ale
educaț�iei la Epictet (3.2.1-3a) ș� i termenul apare frecvent î�n
Diatribe. Marc Aureliu nu foloseș� te termenul î�n acest sens, fo-
loseș� te doar hormê.
Apotynchanô (ἀποτυγχάνω): a eșua, a rata lovitura, ne-
realizare; a rata sau a greși ținta. Apare de douăzeci ș� i pa-
tru de ori la Epictet, adesea î�mpreună cu orexis/oregô; vezi
î�ndeosebi 3.2.1-3a. Diogene Laerț�iu spune că Zenon a definit
„dorinț�a” drept eș� ecul de a reuș� i să dobândim lucrul după care
tânjim (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.1.113). Terme-
nul nu apare la Marc Aureliu. Această experienț�ă este o sursă
esenț�ială de tulburare î�n viaț�ă. Vezi de asemenea hamartanô.
Aproêgmena (ἀπροηγμένα): lucruri pe care nu le prefe-
răm; lucruri indiferente, în sens moral absolut, dar de
valoare relativ negativă și lucruri indezirabile în mod na-
tural, cum ar fi boala. Opusul lui proêgmena. Termenul nu
apare nici la Epictet, nici la Marc Aureliu, dar ș� tim de la Dio-
gene Laerț�iu că era des î�ntâlnit î�n î�nvăț�ăturile stoice ale lui
Zenon ș� i Chrysippus, după Poseidonios (Despre viețile și doc-
trinele filosofilor 7.1.102ff). Cicero reia termenul î�n sensul
folosit de Zenon ș� i oferă un echivalent latin: reiecta/praeposita
(Despre supremul bine și supremul rău ș� i Academica, 1.X.36-39).
Seneca nu preia termenii de la Cicero ș� i foloseș� te î�n schimb
commoda/incommoda (avantajos/dezavantajos). „Î�n viaț�ă,
există lucruri avantajoase ș� i dezavantajoase – î�nsă amândouă

sunt î�n afara controlului nostru” (Epistole către Lucilius 92.16).
Cicero î�l transformă î�ntr-o subcategorie a reiecta/praeposita
(Despre supremul bine și supremul rău 3.21).
Aretê (ἀρετή): Virtutea, bunătatea și perfecțiunea umană;
sursa valorii absolute. Hadot observă că cele patru virtuț�i
cardinale ale lui Platon nu sunt redate pe deplin î�n prezenta-
rea făcută de Arrian lui Epictet (Citadela interioară), dar î�n
Marc Aureliu, care l-a studiat pe Epictet î�n detaliu, acestea
sunt formulate clar ș� i sunt corelate cu ceea ce Hadot numeș� te
„cele trei părț�i ale spiritului” (vezi tabelul). Diogene Laerț�iu
spune că cele patru virtuț�i cardinale erau fundamentale pen-
tru stoici (Despre viețile și doctrinele filosofilor, „Zenon”, 7.92b):
σωφροσύ� νη/sôphrosunê/stăpânirea de sine, δικαιοσύ� νη/
dikaiosunê/dreptatea, ἀ� νδρεί�α/andreia/curajul, φρό� νησις/
phronêsis/î�nț�elepciunea. Chrysippus spune că chiar ș� i o clipă
de î�nț�elepciune (phronimos), este acelaș� i lucru cu o veș� nicie
de aretê (Plutarh, Scrieri morale 1062). Musonius Rufus spu-
ne că „Omul are o î�nclinaț�ie î�nnăscută spre virtute.” (Cuvântări
1.7.1-2). Marc Aureliu aminteș� te toate cele patru virtuț�i î�n
3.6.1 ș� i 5.12 ș� i trei dintre ele (fără curaj) î�n 7.63, 8.32 ș� i 12.15.
Noi le prezentăm aici drept ț�intele progresului moral, către
care se î�ndreaptă toate activităț�ile noastre. Marc Aureliu spu-
ne că ar trebui să ne lăsăm virtuț�ile să strălucească până când
ne stingem cu totul (12.15). Epictet aminteș� te dreptatea ș� i
stăpânirea de sine î�n discuț�ia sa despre virtute din 3.1.6b-9,
unde foloseș� te termenul σωφροσύ� νη î�ntr-un sens mai mode-
rat, de „liniș� tit” (î�n opoziț�ie cu „nedisciplinat”), iar termenul
său preferat pentru stăpânirea de sine care apare aici (ș� i î�n
alte pasaje, î�mpreună cu î�nț�elepciunea/φρονί�μῳ, î�n 2.21.9)
este cel de ἐ� γκρατεῖς/egkrateis/măiestrie sau de exercitare a
controlului asupra unui lucru (î�n opoziț�ie cu ἀ� κρατεῖς/
UN MODEL DE PRACTICĂ CARACTERISTICĂ STOICISMULUI TÂRZIU
444
akrateis/necontrolat). Seneca foloseș� te termenul latin virtus

ș� i spune că „virtutea este singurul bine” ș� i că nu este cu nimic
mai prejos de „adevăr ș� i judecata statornică” (Epistole către
Lucilius 7.32).
Askêsis (ἄσκησις): exersare, practică, antrenament disci-
plinat, destinat să ducă la atingerea virtuții. Epictet conside-
ră că sunt trei domenii î�n care trebuie să ne educăm (Diatribe
3.2.1-3a, 3.12.8) – celebra doctrină a celor trei teme (topoi)
despre care specialiș� tii spun că reprezintă unica contribuț�ie a
lui Epictet la stoicismul târziu (vezi cartea lui Long, Epictet: A
Stoic and Socratic Guide to Life/Epictet: Un ghid stoic și socra-
tic al vieții, pp. 112-118; Hadot, Citadela interioară pp. 89-
100). Î�naintea lui Epictet, Seneca susț�ine vechea diviziune
stoică a filosofiei î�n trei părț�i, pe care el le numeș� te: „morala,
fizica ș� i logica” (Epistole către Lucilius 89.9). Epictet, spunem
noi, identifică, de asemenea, trei niveluri ale disciplinei, î�nce-
pând cu î�nvăț�area/studiul (μανθά� νω/manthanô, care apare de
ș� aptezeci ș� i nouă de ori), continuând cu exersarea (μελετά� ω/
meletaô, care apare de cincizeci ș� i patru de ori; vezi Diatribe
2.19.29-34, unde spune „î�nvaț�ă ș� i exersează sârguincios”) ș� i
î�ncheind cu antrenamentul riguros (ἀ� σκέ� ω/ἄ� σκησις, care
apare de patruzeci de ori). Pentru cele trei niveluri ale disci-
plinei, vezi 2.9.13-14. Pentru Epictet, analogiile pentru exer-
sare ș� i antrenament merg de la lupte ș� i atletism (vezi „atletul
invincibil” din 1.18.21-23; „adevăratul sportiv antrenându-se
riguros” î�n 2.18.27-2), la pankration (3.10.6-7) ș� i la „antrena-
mentul dur de iarnă” (χειμασκησαι/cheimaskêsai) al soldaț�i-
lor (1.2.32, 4.8.35-37). Deș� i fiecare dintre aceste trei domenii
ș� i niveluri de disciplină se î�ntrepătrund ș� i comunică î�ntre ele,
există un sens clar al ierarhiei î�n expresiile sufletului, trecând
de la dorinț� ă, prin acț� iune, la î�nț� elegere, ș� i avansând î�n
lume prin acț�iunile noastre, de la î�nvăț�are, prin exersare ș� i
antrenamente dure, către virtute (vezi tabelul). Pentru Marc

Aureliu, care este adesea ironic cu privire la studiul simplu, la
cărț�i ș� i la parada de î�nvăț�ături (2.2, 3.14, 5.5, 5.9), aceste cu-
vinte apar extrem de rar. Pare mult mai interesat să supună
lucrurile direct î�ncercărilor vieț�ii cotidiene, respectând prin-
cipiile raț�iunii noastre conducătoare (hêgemonikon). Î�n acest
fel, este pe aceeaș� i lungime de undă cu memorabila mustrare
a lui Epictet cu privire la proclamarea celor î�nvăț�ate, fără a fi
mai î�ntâi digerate (vezi Diatribe 3.21.1-3). Pentru Marc Au-
reliu, toată ideea este să ne folosim raț� iunea pentru a de-
monstra prin acț�iune virtuț�ile stăpânirii de sine, curajului,
dreptăț�ii ș� i î�nț�elepciunii, care se corelează cu topoi ale lui
Epictet (vezi tabelul).
Ataraxia (ἀταραξία): liniște, eliberarea de tulburarea ca-
uzată de lucrurile externe. Este rodul î�mbrăț�iș� ării filosofiei,
potrivit lui Epictet (Diatribe 2.1.21-22). Apare de paisprezece
ori î�n Diatribe ș� i de două ori î�n Manual; vezi Diatribe 2.2 (pa-
ragraful lui Arrian), 2.18.28, 4.3.6b-8 ș� i 4.6.34-35. Apare o
singură dată la Marc Aureliu (9.31; nu aici).
Axia (ἀξία): adevărata valoare a lucrurilor; valoarea re-
lativă a lucrurilor preferate; despre oameni, cu sensul de
reputație sau merit. Apare de optsprezece ori la Marc Aure-
liu; vezi 4.32, 5.1, 5.36, 9.1.1 ș� i 12.1. Marc Aureliu î�l citează pe
Epictet î�n privinț�a acestui concept, î�n pasajul î�n care vorbeș� te
despre cum putem folosi puterea acceptării î�n ce priveș� te im-
pulsurile noastre (11.37). La Epictet, termenul apare de do-
uăzeci ș� i nouă de ori î�n Diatribe ș� i de două ori î�n Manual (36;
nu aici). Vezi Diatribe 1.2.5-7, 4.1.170, 4.3.6-8 ș� i 4.5.34-37.
Per ansamblu, ideea este că de prea multe ori schimbăm lu-
cruri de mare valoare pe lucruri de nimic, o idee care datează
de pe vremea lui Diogene din Sinop, î�ntemeietorul ș� colii
cinice, aș� a cum este descrisă ea de Diogene Laerț�iu (Despre

viețile și doctrinele filosofilor 6.2.35b).
Daimôn (δαίμων): spiritul divin din oameni; geniul nostru
personal. Chrysippus considera că o viaț�ă fericită ș� i armoni-
oasă este posibilă atunci „când toate acț�iunile promovează
armonia geniului care conlucrează î�n omul individual cu vo-
inț�a aceluia care conduce universul” (Despre viețile și doctri-
nele filosofilor 7.1.88). Epictet ne î�ndeamnă să nu ne facem
niciodată griji, pentru că nu suntem niciodată singuri: divini-
tatea este mereu î�n noi, la fel ș� i daimôn-ul nostru (Diatribe
1.14.14; nu aici).
Diairesis (διαίρεσις): analiză, divizare în părți. Este ceea
ce folosim pentru a face diferenț�a î�ntre ce depinde de puterea
noastră de alegere ș� i ce nu.
Dianoia (διανοία): gând, inteligență, scop, facultate min-
tală. Haines notează: „neafectat de miș� cările pneumei*.”
Dikaiosunê (δικαιοσύνη): dreptate, corectitudine. Dioge-
ne Laerț�iu consemnează că, pentru stoici, acest termen î�n-
semna „a fi î�n armonie cu legea ș� i a tinde să aduci oamenii
î�mpreună” (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.99; nu aici).
Este una dintre cele patru virtuț�i cardinale (ș� i anume: stăpâ-
nirea de sine, dreptatea, curajul ș� i î�nț�elepciunea). Marc Aureliu
î�l foloseș� te de ș� aptesprezece ori, î�ntotdeauna î�n spiritul descris
de Diogene Laerț�iu, unde apare alături de celelalte virtuț�i
(vezi mai ales 3.6, 5.12, 7.63 ș� i 12.15). La Epictet se remarcă
la 3.1.6b-9, unde vorbeș� te despre „cel drept” ca fiind genul de
persoană care ar trebui să ne străduim să devenim.
Dogma (δόγμα): ceea ce pare; părere sau credință; din
punct de vedere filosofic, dogmata sunt principii sau
* Pneuma (gr.) – „respirație”, dar și „spirit”, „suflet”. (n.red.)

judecăți întemeiate pe rațiune și experiență. Haines no-

tează că „ceea ce sunt senzaț�iile pentru corp ș� i impulsurile
pentru spirit, asta sunt dogmata pentru inteligenț�ă”. Epictet
ia î�n vizor forma netestată a dogmata, considerându-le τὰ�
πονηρὰ� δό� γματα, adică opinii asupritoare sau fără valoare,
care trebuie eliminate de alegerea noastră raț�ională (Diatribe
3.3.18-19; vezi ș� i 3.19.2-3) î�nainte să ne distrugă fortăreaț�a
interioară (4.1.86). Termenul apare de peste o sută de ori la
Epictet (vezi Manualul 5, unde ne spune că nu lucrurile ne
tulbură, ci reprezentările noastre/dogmata despre ele) ș� i de
douăzeci ș� i trei de ori la Marc Aureliu (vezi mai ales 4.49, 7.2,
8.1, 8.22 ș� i 8.47, unde vorbeș� te de mai multe ori despre î�ndrep-
tarea principiilor). Marc Aureliu ș� i Epictet folosesc totodată ș� i
cuvântul krima (κρῖμα) când vorbesc despre decizii ș� i judecăț�i
(Marc Aureliu, Către sine 11.11, 8.47; Epictet, Diatribe 4.11.7).
Dokimazein (δοκιμάζω): a evalua; a testa; a examina în
amănunt. Acesta este un verb-cheie î�n î�nț�elegerea stoicis-
mului lui Epictet (se regăseș� te de zece ori î�n Diatribe ș� i o dată
la î�nceputul Manualului), dar nu este folosit deloc de Marc
Aureliu. Cuvântul se referă la cel care testează metalele preț�i-
oase ș� i monedele ca să le verifice autenticitatea. Î�ntr-unul
dintre cele mai memorabile fragmente din Epictet, el compa-
ră nevoia noastră de a testa reprezentările cu procesul de ve-
rificare a monedelor ș� i cu felul î�n care un negustor priceput
poate deosebi o monedă calpă după sunetul pe care-l scoate
când e aruncată pe masă, aș� a cum un muzician detectează o
notă falsă (Diatribe 1.2.7–11ff). Vezi totodată ș� i exerciț�iile pe
care le recomandă pentru a ne ocupa de reprezentări (Diatribe
2.18.24; Manualul 1.5). După cum reprezentările simț�urilor
trebuie testate, la fel ș� i judecăț�ile noastre (dogmata/theôrêma)
trebuie supuse unei interogatoriu temeinic (ἐ� λέ� γχω; termen
folosit ș� i de Epictet ș� i de Marc Aureliu) pentru a fi testate.
Doxa (δόξα): credință, opinie.

Ekklisis (ἔκκλισις): aversiune; îndepărtare de un lucru.
Opusul cuvântului orexis, alături de care figurează adeseori.
Acesta este primul nivel al auto-coerenț�ei (vezi tabelul). Epic-
tet ne avertizează î�n repetate rânduri că, î�n cazul aversiunilor,
trebuie să le aplicăm doar asupra preocupărilor proprii ș� i nu
ș� i asupra celor controlate de ceilalț�i (vezi Diatribe 4.1.81-
82ff; nu aici). Cuvântul apare de cincizeci ș� i trei de ori î�n Dia-
tribe. Făcând o analogie cu un meci de box, Marc Aureliu ne
spune că putem evita oamenii care au intenț�ii rele fără să ma-
nifestăm suspiciune faț�ă de ei (6.20). Î�n acord cu Epictet,
Marc Aureliu ne î�ndeamnă să ne limităm aversiunea doar asu-
pra lucrurilor care stau î�n puterea noastră (8.7). Vezi orexis.
Ekpyrôsis (ἐκπύρωσις): conflagrația ciclică (naștere și
renaștere) a universului. Această idee, centrală î�n fizica ș� i
cosmologia stoică, datează de la Heraclit (Marc Aureliu 3.3; nu
aici). Stoicii compară acest foc cu raț�iunea atotpătrunzătoare
(logos spermatikos) a universului (vezi Marc Aureliu 6.24).
Eleutheria (ἐλευθερία): libertate, independență. Mulț�i-
mea spune că doar cel liber poate fi educat, dar stoicii spun că
doar cel educat poate fi liber (Diatribe 2.1.21-22). Incluzând
forma adjectivală, apare de peste o sută de ori î�n Diatribe.
Marc Aureliu î�l foloseș� te de nouă ori ca substantiv (vezi 5.9).
Eph’ hêmin (ἐφ’ ἡμῖν): ceea ce depinde de noi; ceea ce se
află sub controlul nostru; folosirea corectă a reprezentă-
rilor, impulsurilor și judecăților. Enchiridion (sau Manua-
lul) lui Epictet î�ncepe cu cea mai celebră frază stoică. Epictet
spune că atunci când ne dorim ceva din afara sferei noastre
de control, ne cuprinde neliniș� tea (Diatribe 2.13.1). Părerea
noastră cu privire la ceea ce depinde de noi ne determină li-
bertatea (3.26.34-35).
Epistêmê (ἐπιστήμη): cunoașterea sigură și adevărată,

superioară celei de tip katalêpsis.
Ethos (ἔθος): deprindere sau obișnuință. Vezi ș� i hexis.
Practica stoică târzie se concentrează foarte mult pe obiș� nu-
inț�ă. Ideile lui Musonius Rufus despre educaț�ie vizau educa-
ț�ia, mediul ș� i obiceiurile, care variază de la persoană la
persoană (Cuvântări 1.1). Epictet duce ș� i mai departe acest
interes arătat obiș� nuinț�ei: „Î�ntrucât obiș� nuinț�a este o influ-
enț�ă atât de puternică ș� i suntem deprinș� i să ne urmăm im-
pulsurile de câș� tig ș� i evitare exterioare alegerii noastre, ar
trebui să-i opunem o obiș� nuinț�ă contrară ș� i, acolo unde apa-
renț�ele sunt cu adevărat alunecoase, să folosim forț�a educaț�iei
noastre” (Diatribe 3.12.6). El mai vorbeș� te ș� i despre importanț�a
folosirii unui obicei contrar, de forț�ă opusă, la 1.27.4. Terme-
nul apare de ș� aptesprezece ori î�n Diatribele lui Epictet. Marc
Aureliu foloseș� te acest termen de patru ori.
Eudaimonia (εὐδαιμονία): fericire, prosperitate, bunăs-
tare. Epictet spune că zeii au creat ființ�ele umane ca să fie
fericite ș� i echilibrate/senine (εὐ� σταθεῖν/eustathein; Diatribe
3.24.2b-3). Eudaimonia apare de treisprezece ori î�n Diatribe
ș� i o dată î�n Manual. Epictet consideră că aceasta este incom-
patibilă cu năzuinț�a după lucruri pe care nu le deț�inem (Dia-
tribe 3.24.17). Apare de două ori la Marc Aureliu (7.67), î�n
combinaț�ie cu „viaț�a”, care, spune el, depinde de cele mai pu-
ț�ine lucruri (vezi ș� i 7.17). Marc Aureliu mai are î�ncă un cuvânt
echivalent pe care-l foloseș� te pentru εὐ� ζωή� σεις/euzôêseis,
sau „fericit î�n viaț�ă” (3.12; niciunul dintre cele trei nu este
reprodus aici).
Eupatheia (εὐπάθεια): pasiuni sau emoții bune (în opo-
ziție cu pathos), rezultatul judecăților corecte și al acțiu-
nilor virtuoase. Diogene Laerț�iu scrie: „Stoicii spun că există
trei stări emoț�ionale bune (eupatheia), anume bucuria,
prudenț�a ș� i voinț�a.... bucuria este o exaltare justificată de ra-

ț�iune; prudenț�a... este o evitare bazată pe raț�iune… voinț�a
este o dorinț�ă raț�ională… Voinț�a se î�mparte î�n bunăvoinț�ă,
amabilitate, respect, afecț�iune; prudenț�a se î�mparte î�n pu-
doare ș� i modestie, iar bucuria, î�n desfătare, veselie ș� i bună
dispoziț�ie” (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.116).
Hamartanô (ἁμαρτάνω): a face rău, a greși, a eșua în
atingerea scopului. Verbul apare de douăzeci ș� i opt de ori la
Epictet ș� i de treizeci ș� i patru de ori la Marc Aureliu. Totodată,
hamartia (ἁ� μαρτί�α) – eș� ec, vină, eroare, a greș� i cuiva – apare
de trei ori la Marc Aureliu, cel mai semnificativ la 10.30, când
ne spune să privim greș� elile altuia prin prisma propriilor
noastre erori. Atât Epictet, cât ș� i Musonius Rufus folosesc
adesea reversul ca ideal, eliberarea de greș� eală, anamartêtos
(ἀ� ναμά� ρτητος), care, deș� i imposibilă, ar trebui să fie ț�inta
strădaniilor noastre (vezi mai ales Diatribe 4.12.19; Cuvân-
tări 2.5.1). De la Poetica lui Aristotel, conceptul a fost folosit
cu sensul de eroare fatală sau decizie care duce la un dezno-
dământ tragic. Stoicii se distanț�ează de orice tip de gândire
tragică, pe de o parte, ș� i, pe de alta, de orice noț�iune de păcat
originar – toate păcatele sunt rezultatul proastelor obiceiuri,
respectării opiniei general răspândite ș� i proastelor judecăț�i.
Filosofia este destinată să ne ajute să ne eliberăm spiritul de
erorile acumulate ale existenț�ei.
Hêgemonikon (ἡγεμονικόν): rațiune călăuzitoare sau
conducătoare; principiu conducător. A. A. Long spune că
termenul, care î�nseamnă „potrivit pentru a conduce”, a fost
î�mprumutat de la retoricianul atenian Isocrate ș� i a fost folosit
de primii stoici pentru a descrie partea intelectuală a spiritu-
lui, diferită de cea a simț�urilor (Greek Models of Mind and
Self/Reprezentări grecești ale minții și sinelui, p. 89). Long re-
marcă faptul că, până la stoicii târzii, Epictet folosea termenul
chiar ș� i pentru sufletul animalelor, lipsite de judecată (Epic-

tet: Un ghid stoic și socratic al vieții, p. 211) ș� i susț�ine că î�n-
seamnă „facultatea conducătoare a minț�ii”. Hadot o numeș� te
partea superioară sau călăuzitoare a sufletului. Marc Aureliu
foloseș� te cuvântul ca î�nsuș� ire unică a ființ�elor umane (î�n spe-
cial la 12.1 ș� i 12.33). Diatribele lui Epictet (douăzeci ș� i ș� ase
de referinț�e): 1.26.15, 1.20.11, 4.4.43, 4.5.5. Marc Aureliu (pa-
truzeci ș� i ș� ase de referinț�e): 3.9, 4.38, 5.11, 8.48, 8.56, 9.22,
9.26, 12.1, 12.33. Î�n timp ce Epictet se bazează î�n mare parte
pe prohairesis, Marc preferă hêgemonikon: „Î�n ce fel se folo-
seș� te de ea î�nsăș� i raț�iunea ta conducătoare? Aceasta repre-
zintă totul. Căci ceea ce rămâne, fie dependente de tine, fie
independente, sunt leș� uri ș� i fum.” (12.33).
Heimarmenê (εἱμαρμένη): soartă, destin. Stoicii erau adepț�i
ai compatibilismului* î�n privinț�a liberului arbitru ș� i a deter-
minismului – toate lucrurile sunt determinate, dar reacț�ia
noastră ne aparț�ine î�n î�ntregime. Vezi pronoia.
Hexis (ἕξις): substantiv abstract construit pe echein, a
avea, a deține; o stare mintală sau un obicei, o predispo-
ziție spre ceva; despre lucrurile materiale, o tendință sau
o proprietate naturală. Epictet spune că obiceiurile trebuie
„mai î�ntâi slăbite ș� i apoi eliminate” (Diatribe 2.18.11b-14); î�n
caz contrar, se transformă î�n combustibil pentru propria dis-
trugere (2.18.4-5). Vezi ethos.
Hormê (ὁρμή): impuls pozitiv sau atracție pentru un
obiect (ca rezultat al orexis și al consimțământului nos-
tru) care conduce la acțiune; opusul lui aphormê. Acestea
pot fi impulsuri iraț�ionale de a acț�iona sau o alegere raț�ională
de a acț�iona sau de a depune efort î�ntr-un anumit scop.
* Convingere filosofică potrivit căreia liberul arbitru și determinismul

sunt compatibile. (n.tr.)
Citându-l pe Epictet, Marc Aureliu spune că „trebuie să acor-

dăm o atenț�ie specială sferei impulsurilor – ca acestea să fie
î�ngrădite de anumite condiț�ii; să fie î�ntotdeauna potrivite cu
interesul comunităț�ii (κοινωνικαί�) ș� i î�n raport cu valoarea
specifică fiecăruia” (11.37). Acesta este al doilea nivel al au-
to-coerenț�ei, care dă naș� tere acț�iunilor noastre (vezi tabelul).
Marc Aureliu leagă î�n repetate rânduri disciplina hormê-ului
de acț�iunile î�n interesul comunităț�ii (vezi ș� i 8.7) ș� i de actele
de dreptate (4.22). Apare de treizeci ș� i patru de ori î�n Diatri-
bele lui Epictet, de trei ori î�n Manual ș� i de treizeci ș� i cinci de
ori î�n Marc Aureliu. Seneca foloseș� te echivalentul latin, impe-
tus, de ș� aptezeci ș� i nouă de ori î�n scrisorile sale (vezi Epistole
către Lucilius 71.32, unde spune că virtutea rezidă î�n judecata
noastră, care dă naș� tere impulsului ș� i clarifică toate repre-
zentările care dau naș� tere impulsului).
Hulê (ὕλη): materie, material. Aceasta este o referinț�ă foar-
te frecventă î�n Epictet, unde apare de peste patruzeci de ori,
de regulă î�n analogii despre materialul folosit de meș� teș� ugari
pentru a vorbi despre direcț�ia î�n care ar trebui să ne concen-
trăm atenț�ia ș� i a locului î�n care vom putea observa dovada
progresului nostru î�n arta de a trăi (Diatribe 1.15.2). El nu-
meș� te lucrurile externe materia primă a prohairesis-ului nos-
tru (1.29.1-4a); î�n altă parte, spune: „Materia primă pentru
opera unei persoane bune, ieș� ite din comun, este propria sa
raț�iune conducătoare (hêgemonikon)” (3.3.1). Termenul apa-
re de nouăsprezece ori î�n Marc Aureliu; vezi mai ales 8.35,
unde vorbeș� te despre cum putem „transforma orice obstacol
î�n materie primă pentru scopul nostru.” Folosit uneori î�n al-
ternanț�ă cu ousia.
Hypolêpsis (ὑπόληψις): a accepta o opinie, o presupune-
re, o concepție, o noțiune, o perspectivă. Hadot traduce
termenul drept „judecată de valoare” ș� i vede o ierarhie î�n
judecăț�ile de valoare de nivel superior, de la prolêpsis la hy-

polêpsis ș� i katalêpsis. Vezi Marc Aureliu 4.3.4b ș� i 9.13, unde
vorbeș� te despre modul î�n care presupunerile noastre ne pot
distruge, prin urmare ar trebui să le eliminăm. El mai spune
că „totul se bazează pe presupunerile noastre” (12.22) ș� i că
ar trebui să ne tratăm puterea de î�nț�elegere ș� i de formare a
opiniilor ca pe un bun sacru (3.9). Termenul apare de opt ori
î�n Diatribele lui Epictet (vezi 2.19.13-14, unde spune că avem
opinii opuse faț�ă de ceea ce ar trebui) ș� i de trei ori î�n Manual
(vezi 20, unde spune că opiniile sau presupunerile noastre
sunt ceea ce ne alimentează furia).
Kalos (καλός): frumos; în sens moral, nobil, virtuos. Ter-
menul echivalent al lui Seneca, folosit destul de frecvent, este
honestum.
Katalêpsis (κατάληψις): înțelegere adevărată, percepție
clară și convingere fermă necesară pentru a conduce.
Hadot traduce termenul ca „percepț�ie” sau „reprezentare
obiectivă”. Acesta este un termen important pentru Epictet ș� i
contrastează cu noț�iunea scepticilor, conform căreia nimic nu
poate fi cunoscut cu certitudine (ἀ� κατά� ληπτος). Epictet spu-
ne că progresul adevărat (prokopê) î�nseamnă să-ț�i dai acor-
dul (vezi synkatathesis) doar acolo unde există katalêpsis
(Diatribe 3.8.4). Marc Aureliu foloseș� te termenul pentru a lă-
uda caracterul lui Antoninus ș� i râvna lui î�n „obț�inerea unei
adevărate î�nț�elegeri a lucrurilor” (6.30.2), precum ș� i la 4.22,
unde spune că fiecare impuls trebuie să fie supus afirmaț�iilor
de dreptate ș� i la orice reprezentare să ne păstrăm capacitatea
de î�nț�elegere.
Kathêkon (καθῆκον): datorie, acțiune adecvată pe calea
către virtute. Diogene Laerț�iu spune că Zenon a fost primul
filosof care a folosit termenul, referindu-se la conduita ce i se
cuvine unui executant (Despre viețile și doctrinele filosofilor,
„Zenon”, 7.108). Marc Aureliu spune că fiecare datorie î�n viaț�ă

este o sumă de acț�iuni care merită o atenț�ie metodică (6.26).
Koinos (κοινός): comun, deținut în comun. După cum men-
ț�ionează Haines, acest termen ș� i cuvintele î�nrudite apar de
peste optzeci de ori î�n Marc Aureliu ș� i reprezintă o parte ex-
trem de centrală a gândirii ș� i orientării sale etice. Comunita-
tea, parteneriatul, camaraderia, vecinătatea ș� i cooperarea
sunt toate reliefate î�n termeni care pornesc de la κοινωνί�α
(5.16, „acț�iune pentru binele comun î�n momentul prezent”, la
9.6) până la cuvântul elaborat chiar de el, κοινονοημοσύ� νη,
referitor la sentimentele celorlalț�i (1.16). La 6.30, Marc Aure-
liu ne spune: „Viaț�a este scurtă – rodul acestei vieț�i este un
caracter bun ș� i care acț�ionează pentru binele comun”. Vezi de
asemenea ritualul lui de dimineaț�ă pentru a-ț�i reaminti că am
fost „creaț�i de natură pentru a colabora cu alț�ii” (8.12). Un
termen comun î�nrudit, care apare atât la Marc Aureliu cât ș� i
la Epictet este cuvântul ἀ� λλή� λων/allêlôn, c are se referă la
faptul că suntem făcuț�i „unul pentru celălalt” sau „unul pen-
tru altul” (de douăzeci ș� i ș� ase de ori î�n Marc Aureliu, î�n speci-
al 5,16 ș� i 6,38; ș� i de douăzeci de ori î�n Epictet, î�n special 2.20).
Kosmos (κόσμος): ordinea atotcuprinzătoare, lumea,
universul.
Logos/Logikos (λόγος/λογικός): rațiune sau rațional; prin-
cipiul de ordine al universului. Logos spermatikos (λό� γος
σπερματικό� ς) este principiul generator al universului, care cre-
ează ș� i ia î�napoi toate lucrurile (vezi Marc Aureliu 6.24).
Nomos (νόμος): lege, obicei.
Oiêsis (οἴησις): vanitate, amăgire de sine, iluzie, opinie
sau noțiune arogantă. Epictet spune (3.14.8) că două lucruri
trebuie eradicate din fiecare ființ�ă umană: amăgirea de sine ș� i
neî�ncrederea/timiditatea (apistia). Vanitatea, aroganț�a ș� i
opiniile noastre false trebuie î�nlăturate (2.17.1), î�mpreună cu

pasiunea (pathos). Epictet vede o tranziț�ie de la preconcepț�ie
(prolêpsis), prin concepț�ie (hipolêpsis), către convingerile
noastre ferme (katalêpsis), toate putând fi supuse greș� elii
(hamartia). Heraclit numea amăgirea de sine „o boală î�ngro-
zitoare” (Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofi-
lor, 9.7), iar stoicii î�ș�i ofereau practicile pentru a-i î�nvăț�a pe
oameni să ș� i-o î�nfrângă.
Oikeiôsis (οἰκείωσις): stăpânire de sine, însușirea nevoi-
lor individuale sau ale speciei. Acest substantiv apare doar
o dată la Epictet (Diatribe 1.19.15), unde se referă la autocon-
servare, deș� i apare î�ntr-o discuț�ie despre „interesul comun”.
Ș� i Marc Aureliu î�l foloseș� te o singură dată ș� i face clar tranziț�ia
la celălalt stâlp al î�nsuș� irii – ș� i anume cel care se pretează la
„grija pentru ceilalț�i” sau la tovărăș� ia umană (3.9), î�n vreme
ce raț�iunea noastră conducătoare este ceea ce ne permite să
ne păstrăm î�n acord cu natura ș� i ceea ce realizează această
î�nsuș� ire. Ca verb ș� i adjectiv, „a î�nsuș� i” ș� i a fi „potrivit sau co-
respunzător”, apare mai des la amândoi.
Orexis (ὄρεξις): dorință, înclinație către un lucru. Opusul
lui ekklisis. La Aristotel, avea î�nț�elesul de „apetenț�ă” ș� i era
ceva î�n comun cu animalele ș� i diferit de alegerea intenț�ionată
(prohairesis), care implica atât raț�iune, cât ș� i prudenț�ă. Epic-
tet spune că, dacă vrem să fim liberi, nu ar trebui să ne dorim
ceva ce se află sub controlul altuia (Diatribe 1.4.18–22).
Orexis/ekklisis sunt subiectul primului topoi din cele trei, adi-
că domenii de pregătire care duc la auto-coerenț�ă, celelalte
două fiind hormê/aphormê ș� i synkatathesis (3.2.1–3a). Cu-
vântul apare de cincizeci ș� i ș� ase de ori î�n Diatribe ș� i de ș� apte
ori î�n Manual. Apare de cinci ori la Marc Aureliu, o dată spu-
nând că principiile trebuie să fie sursa dorinț�elor ș� i a acț�iuni-
lor (8.1.5) ș� i să fie limitate doar la ceea ce se află sub controlul
nostru (8.7). Apare des ca verb, ὀ� ρέ� γω/oregô, care î�nseamnă

a te î�ntinde după ceva, a tânji, iar î�n multe cazuri figurează
î�mpreună cu „fără a pierde din vedere ț�inta”; vezi hamartanô
ș� i apotynchanô.
Ousia (οὐσία): substanță sau ființă, folosită interșanjabil
cu hulê (materie, material). Marc Aureliu vorbeș� te aprins
despre substanț�ă ca fiind „asemenea curgerii neî�ncetate a
unui râu, activităț�ile sale modificându-se constant ș� i determi-
nând schimbări infinite, astfel î�ncât aproape nimic nu rămâne
nemiș� cat” (5.23); revine astfel la Heraclit (Despre viețile și
doctrinele filosofilor 9.8).
Paideia (παιδεία): antrenare, învățare și educare. Askeô,
manthanô ș� i meletaô (vezi tabelul) au fiecare un rol î�n obț�i-
nerea unei educaț�ii, după cum subliniază Epictet î�n Diatribe
2.9.13-14. Pentru stoici, disciplinele zilnice sunt esenț�iale î�n
dobândirea educaț�iei ș� i numai cei educaț�i sunt cu adevărat
liberi (2.1.21-23 ș� i 1.22.9-10a). Î�nfrânarea preconcepț�iilor
(prolêpsin) este scopul educaț�iei (1.2.5-7).
Pathos (πάθος): pasiune sau emoție, adesea excesivă și
bazată pe judecăți false. Haines consideră pasiunea ca fiind
„afectul” care succedă hormê, care a dus la acte î�mpotriva na-
turii. Cele patru pasiuni se î�mpart î�n două categorii: (1) pasi-
unea pentru lucrurile care nu sunt î�n posesia noastră actuală
sau sunt anticipate î�n viitor, anume dorinț�a (ἐ� πιθυμί�α) ș� i frica
(φό� βος); ș� i (2) pasiunea pentru lucrurile care ne atrag aten-
ț�ia î�n prezent, anume plăcerea (ἡ� δονή� ) ș� i suferinț�a (λύ� πη). Î�n
Diatribe, Epictet exprimă cel mai limpede poziț�ia stoică asu-
pra subiectului: „Nu-ț�i asiguri libertatea umplându-ț�i sufletul
de dorinț�ă, ci î�nlăturând-o.” Diogene Laerț�iu spune că Zenon
definea pasiunea/emoț�ia ca pe o miș� care iraț�ională ș� i nefi-
rească î�n suflet sau ca un exces de hormê (Despre viețile și
doctrinele filosofilor 7.110). Î�n ciuda concepț�iei populare
greș� ite, stoicii considerau bune unele pasiuni (eupatheia),

dacă se î�ncadrau î�n limite raț�ionale: î�n special bucuria, preca-
uț�ia ș� i speranț�a (Despre viețile și doctrinele filosofilor 7.116).
Phantasia (φαντασία): impresie, aparență, percepție.
Epictet spune (1.1.7-9) că zeii ne-au oferit o singură putere,
care guvernează peste toate celelalte: „capacitatea de a se fo-
losi corect de aparenț�e.” El mai spune că prima ș� i cea mai de
seamă sarcină a filosofului este să testeze(δοκιμά� ζω, „testarea”)
ș� i să separe aparenț�ele (vezi ș� i 2.18.24). El foloseș� te metafo-
rele î�notului î�mpotriva curentului, a luptei ș� i a antrenamen-
tului riguros al unui atlet pentru a descrie efortul pe care
trebuie să-l depunem pentru a ne stăpâni impresiile (2.18.27-
28). „Sarcina unei persoane bune este să-ș� i controleze impre-
siile î�n armonie cu natura” (3.3.1). Există mai bine de două
sute de referinț�e la cuvântul phantasia î�n Diatribe ș� i nouă î�n
Manual. Termenul apare de aproximativ patruzeci de ori î�n
cugetările lui Marc Aureliu (5.2, 5.16, 6.13, 8.7, 8.26, 8.28-29).
Marc Aureliu are un exerciț�iu excelent pentru a nu-ț�i spune
singur mai mult decât impresiile iniț�iale („raport” la 8.49).
Phronêsis (φρόνησις): înțelepciune practică, una dintre
cele patru virtuți cardinale. Termenul este folosit î�n repeta-
te rânduri de Marc Aureliu, cel mai remarcabil la 4.37, unde
spune că „î�nț�elepciunea ș� i dreapta acț�iune sunt una ș� i aceeaș� i”
ș� i la 5.9, unde spune „nu există nimic mai plăcut ca î�nț�elepciu-
nea î�n sine”. Vezi arête.
Physis (φύσις): natura, ordinea naturală; despre lucruri,
specii sau categorii: caracteristică. Atât Epictet, cât ș� i Marc
Aureliu spun î�n mod repetat că trebuie să ne folosim princi-
piul călăuzitor pentru a rămâne î�n armonie cu natura (Diatri-
be 4.4.43; Marc Aureliu 3.9). Î�n gândirea stoică, Dumnezeu ș� i
natura sunt una.
Pneuma (πνεῦμα): aer, suflare, spirit; un principiu în fizi-

ca stoică. Partea spiritului tulburată de dorinț�e ș� i aversiuni,
pe care Haines o numeș� te partea inferioară a spiritului, dife-
rită de nous (mintea). Epictet are o imagine memorabilă î�n
Diatribe 3.3.20-22, unde vorbeș� te despre miș� carea unui vas
tulburat cu apă ca fiind asemenea spiritului î�n care există
lucrurile.
Proêgmena (προηγμένα): lucruri preferate; indiferente
în sens moral absolut, dar cu o valoare relativ pozitivă;
lucruri dorite în mod natural, cum ar fi sănătatea. Antonim
al termenului aproêgmena.
Prohairesis (προαίρεσις): alegere rațională sau delibera-
tă, libertate de alegere, sfera alegerii. Termenul datează
de la Etica lui Aristotel, unde de regulă a fost tradus drept
„alegere intenț�ionată”. A.A Long, î�n î�ncercarea de a-l elibera
de conceptele morale moderne, î�l traduce drept „voinț�ă”, ter-
men pe care î�l considerăm a fi prea î�ndepărtat de î�nț�elesul
obiș� nuit – anterior, vreme de generaț�ii, a fost tradus ca „scop
moral” (W. A. Oldfather, George Long ș� i alț�ii). Noi evităm con-
taminarea termenului atât de sensul moral din tradiț�ia creș� -
tină, cât ș� i de sensul modernist al voinț�ei, atât de puternic
nuanț�at î�ncepând cu Schopenhauer ș� i Nietzsche. A.A. Long
consideră că este termenul preferat de Epictet pentru a dis-
tinge ființ�ele umane de animale (care au ș� i hêgemonikon î�n
interpretarea lui Epictet; Epictet: Un ghid stoic și socratic al
vieții, p. 211), un lucru de care nici măcar zeii nu se pot atinge
(Diatribe 1.1.23). Termenul este folosit de ș� aizeci ș� i nouă de
ori î�n Diatribe (1.4.18-22, 1.18.21-23, 1.22.10, 1.29.1-4a, 2.1.12-
13, 2.5.4-5, 2.6.25, 2.10.1, 2.16.1-2a, 2.22.19-20, 3.1.39b-40a,
3.3.18-19, 3.7.5, 3.10.18, 3.19.2-3, 3.21.1-3, 3.22.13, 4.4.23,
4.5.34-37) ș� i de ș� ase ori î�n Manual (13). Marc Aureliu î�l folo-
seș� te de cinci ori î�n formă negativă (ἀ� προαί�ρετα), î�nsemnând
î�n afara voinț�ei noastre, ș� i de trei ori î�n formă pozitivă, î�n sen-
sul de alegere deliberată (3.6, 6.41, 8.56, 12.3, 12.33). Î�n vre-
me ce acesta este punctul central al sistemului lui Epictet,
Marc Aureliu preferă termenul hêgemonikon.
Prokopê (προκοπή): progres sau îmbunătățire; a fi pe ca-
lea virtuților stăpânirii de sine, curajului, dreptății și înțe-
lepciunii. Vezi Epictet, Diatribe 1.4, cu accentul „pe progres”, î�n
special 1.4.18-22; ș� i 3.19.2-3. Cuvântul apare de paisprezece
ori la Epictet (cel mai des la 1.4). Potrivit lui Epictet (4.2.1-5),
timpul petrecut alături de oamenii nepotriviț�i ne poate limita
progresul, iar Musonius Rufus ne reaminteș� te ș� i el acelaș� i lu-
cru (Cuvântări 11.53.21-22; ne pierdem sufletul).
Prolêpsis (πρόληψις): concepție primară sau preconcep-
ție deținută de toate ființele raționale. Epictet spune să o
avem pregătită ca pe o armă lustruită (Diatribe 4-5a, 6b). Vezi
ș� i 1.22 ș� i 1.2.5-7, unde vorbeș� te despre stăpânirea precon-
cepț�iilor ș� i adevărata semnificaț�ie a educaț�iei.
Pronoia (πρόνοια): premoniție, previziune, providență
divină. Epictet spune că putem preaslăvi providenț�a dacă
avem două calităț�i: o viziune clară a lucrurilor ș� i recunoș� tinț�ă
(1.6.1-2). Marc Aureliu vorbeș� te despre î�ncredinț�area viito-
rului î�n mâinile providenț�ei, la 12.1. Cuvântul apare de zece
ori la Epictet (vezi 3.17.1) ș� i de douăsprezece ori la Marc
Aureliu.
Prosochê (προσοχή): atenție, sârguință, cumpătare. Vezi
î�n special Diatribe 4.12.1-21. Î�n 1.20.8-11, Epictet spune că
avem nevoie de ea î�ndeosebi pentru lucrurile care ne-ar pu-
tea duce î�ntr-o direcț�ie greș� ită. Marc Aureliu foloseș� te terme-
nul o singură dată î�n cugetările sale, când vorbeș� te despre cât
de scurt este timpul pe care î�l avem î�n viaț�ă ca să mai lăsăm
lucrurile indiferente să ne consume atenț�ia (11.16; nu aici).
Psychê (ψυχή): stare de spirit, suflet, viață, principiu viu.

Apare de patruzeci ș� i trei de ori î�n Diatribe, iar laconicul Mar-
cus î�l foloseș� te de ș� aizeci ș� i nouă de ori î�n cugetările sale.
Marc Aureliu foloseș� te frumoasa imagine a spiritului raț�ional
descris sub forma unei sfere, la 11.12 (nu aici); Epictet î�l de-
scrie ca un vas cu apă (3.3.20-22). Termenul lui Seneca este
animus, spirit raț�ional. Stoicii erau materialiș� ti, deci ș� i sufle-
tul are substanț�ă.
Sophos (σοφός): om înțelept, înțelept virtuos și idealul
moral al stoicilor practicanți.
Sympatheia (συμπάθεια): compasiune, afinitate a părți-
lor cu întregul organic, interdependență reciprocă.
Synkatathesis (συγκατάθεσις): consimțământ; aprobare
a impresiilor, concepțiilor și judecăților, care facilitează
trecerea la acțiune. Vezi Marc Aureliu citându-l pe Epictet la
11.37 (ca verb) ș� i cum se raportează la katalêpsis; de aseme-
nea, la 5.10, Marc Aureliu vorbeș� te despre modul î�n care fie-
care aprobare a impresiilor este supusă greș� elii. Acesta este
cel de-al treilea nivel al auto-coerenț�ei, care priveș� te voinț�a ș� i
judecata ș� i ceea ce alegem să respingem (vezi tabelul). Apare
de opt ori ca substantiv ș� i de douăzeci ș� i unu ca verb î�n Epic-
tet: 3.2.1-3a, 3.8.4 ș� i 4.11.6-7.
Technê (τέχνη): meșteșug, artă în sensul de profesie sau
vocație. Marc Aureliu spune că technê-ul nostru este să fim
ființ�e umane bune (11.5). Epictet foloseș� te destul de des ana-
logiile cu meș� teș� ugurile ș� i negustoria, mai ales atunci când
atrage atenț�ia asupra materialului adecvat al lucrării noastre
ca ființ�e umane.
Telos (τέλος): țelul final sau obiectivul vieții.
Theôrêma (θεώρημα): principiu general sau percepție,

adevăr al științei; utilizat interșanjabil cu dogmata când
se vorbește despre depozitul de judecăți al minții.
Theos (θεός): Dumnezeu; putere divină, creatoare, care
conduce universul și le oferă ființelor umane rațiunea și
libertatea de alegere. Î�n ce priveș� te teologia, î�n ciuda faptu-
lui că reflectă politeismul culturii lor ș� i a deselor referiri la zei
de toate genurile, stoicii târzii erau moniș� ti ș� i panteiș� ti: Dum-
nezeu = natură. Î�n plus, erau materialiș� ti, aș� a că până ș� i scân-
teia divină din noi – ș� i sufletul – erau considerate trupeș� ti.
Epictet era originar din Frigia ș� i avea o viziune foarte vie ș� i
personală a lui Dumnezeu. El se referea la Dumnezeu ca la un
tată bun (vezi î�n special Diatribe 1.6, 3.24). A.A. Long, cel mai
important exeget al lui Epictet, descrie problema astfel: „Fie
că [Epictet] vorbeș� te despre Zeus, despre Dumnezeu, despre
natură sau despre zei, el este complet convins că lumea este
organizată exact cum trebuie de o putere divină a cărei mijlo-
cire se manifestă î�n forma cea mai î�naltă î�n ființ�a umană”
(Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții, p.134). Long consi-
deră că Epictet a reî�nviat sensul puternic religios dat de Cle-
anthes (succesorul lui Zenon). La niciun stoic nu î�ntâlnim un
Dumnezeu transcendent – o diferenț�ă esenț�ială faț�ă de creș� -
tinism. Epictet spune că trebuie să î�ncercăm să î�mbinăm ale-
gerea cu voinț�a lui Dumnezeu (Diatribe 4.1.89). Marc Aureliu
se referă de regulă la divinitate î�ntr-un sens mai larg, deseori
î�n manieră politeistă (vezi 9.1.1), dar î�mpărtăș� eș� te viziunile
lui Epictet, mai ales atunci când spune: „păstrează-ț�i cu sfin-
ț�enie capacitatea de î�nț�elegere” ca pe un dar de la Dumnezeu,
care presupune supunere faț�ă de El (3.9). Ș� i Seneca vorbeș� te
adesea despre divinitate la plural, dar toț�i trei sunt de acord
că trebuie să ne acceptăm soarta ș� i să căutăm să ne corectăm
propriile greș� eli, î�n loc să dăm vina pe ceilalț�i sau pe zei (Epis-
tole către Lucilius 107.12).
Tonos (τόνος): tensiune, principiu în fizica stoică repre-
zentând atracția și repulsia; un mod de a înțelege ce anume
dă naștere virtuții și viciului în suflet.
DESPRE TRADUCERILE
FOLOSITE
Următoarele lucrări au fost folosite ca resursă pentru tradu-

cerea numeroaselor citate din această carte. Din păcate, mul-
te dintre operele stoicilor nu au avut parte (î�ncă) de o versiune
românească. Printre ele, se remarcă (negativ!) Diatribele lui
Epictet, care abia de curând au î�nceput să fie traduse ș� i la noi.
Diogene Laerț�iu, Despre viețile și doctrinele filosofilor,
traducere de C. I. Balmuș� , Editura Polirom, Iaș� i, 1997.
Epictet, Discurs viu. Diatribe, cartea I, traducere de Andreea
Ș� tefan, Editura Seneca Lucius Annaeus, Bucureș� ti, 2018.
Epictet, Manualul. Fragmente, traduceri de C. Fedeleș� ș� i
D. Burtea, Editura Saeculum Vizual, Bucureș� ti, 2002.
Epictet, Manualul, traducere de Mariana Ilie ș� i Alexandru
Diaconovici, Editura Antet XX Press, Filipeș� tii de Târg, 2014.
Plutarh, Vieți paralele, vol. V, traducere de N. I. Barbu,
Editura Ș� tiinț�ifică, Bucureș� ti, 1971.
Marc Aureliu, Meditații către mine însumi, traducere de
Mariana Ilie ș� i Alexandru Diaconovici, Editura Antet XX Press,
Filipeș� tii de Târg, 2014.
Seneca Lucius Annaeus, Dialoguri, 2 vol., traducere de Eu-
genia Vichi Dumitru ș� i Ș� tefania Ferchedău, Editura Polirom,
Iaș� i, 2004.
Seneca Lucius Annaeus, Epistole către Lucilius, 2 vol., tra-
ducere de Ioana Costa, Editura Polirom, Iaș� i, 2007-2008.
Seneca Lucius Annaeus, Medeea, traducere de Ion Acsan,
Editura Univers, Bucureș� ti, 1973.
464 DESPRE TRADUCERILE FOLOSITE
Seneca Lucius Annaeus, Scrieri filosofice alese, traduceri

de Paula Bălaș� a, Elena Lazăr, Nicolae Mircea Năstase, Svetla-
na Sterescu, Editura Minerva, Bucureș� ti, 1981.
Seneca Lucius Annaeus, Tragedii, 2 vol., traducere de
Traian Diaconescu, Editura Univers, Bucureș� ti, 1979, 1984.
SUGESTII DE LECTURI
SUPLIMENTARE
Pe lângă ediț�iile clasice, resursele online de la www.per�-

seus.tufts.edu* ș� i alte materiale tipărite amintite anterior,
există câteva lucrări recente excepț�ionale ș� i accesibile pe care
ar trebui să le citeș� ti:
Hadot, Pierre, The Inner Citadel: The Meditations of Marc
Aureliu (Citadela interioară: Meditațiile lui Marc Aureliu),
Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 2001.
Idem, What is Ancient Philisophy (Ce este filosofia antică),
Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, ediț�ie
nouă, 2004.
Long, A. Anthony, Epictetus: A Stoic and Socratic Guide to
Life (Epictet: Un ghid stoic și socratic al vieții), Oxford Univer-
sity Press, New York, 2004.
Idem, Greek Models of Mind and Self (Modele grecești ale
minții și spiritului), Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts, 2015.
Nussbaum, Martha, The Therapy of Desire: Theory and
Practice in Hellenistic Ethics (Terapia dorinței: teorie și practi-
că în etica elenistică), Princeton University Press, Princeton,
New Jersey, ediț�ie retipărită. 2009.
Robertson, Donald, The Philosophy of Cognitive Behaviou-
ral Therapy (Filosofia terapiei comportamentale cognitive),
Karnac Books, London, 2010.
* Resurse în limba engleză. (n.red.)

Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Stoic Zi de Zi Ryan Holiday Stephen Hanselman Ebook

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stoic Zi de Zi Ryan Holiday Stephen Hanselman Ebook

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STOIC ZI DE ZI

All rights reserved including the right of reproduction

© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească

Editura ACT și Politon

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei

Traducere din limba engleză

PARTEA I – DISCIPLINA REPREZENTĂRII 17

PARTEA A II-A – DISCIPLINA ACȚIUNII 157

PARTEA A III-A – DISCIPLINA VOINȚEI 297

Păstrează-ți stoicismul 437

* Despre scurtimea vieții, 14.1 (n.tr.)

J urnalele intime ale unui mare î�mpărat al Romei, scrisorile

* Carte apărută cu acest titlu la Editura Seneca, traducere de Dragoș

Seattle Seahawks, rapperul LL Cool J, crainica Michele Tafoya,

DIN GRECIA ȘI ROMA PÂNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

Î�nsă pe măsură ce a progresat, stoicismul a ajuns să se

• Disciplina percepț�iei (cum vedem ș� i percepem lucru-

* Către sine, Cartea I. (n.tr.)

Controlându-ne percepț�iile, ne spun stoicii, putem dobândi

O CARTE FILOSOFICĂ PENTRU O VIAȚĂ FILOSOFICĂ

Inspirându-ne direct din principiile stoice, vom prezenta

această carte pentru a fi utilă î�n ambele situaț�ii. O cugetare pe

„Principala sarcină î�n viaț�ă este următoarea: să identi-

C el mai important lucru î�n filosofia stoică este să facem de-

Acelaș� i lucru este valabil astăzi ș� i pentru noi. Dacă ne

EDUCAȚIA ÎNSEAMNĂ LIBERTATE

„Care este rodul acestor î�nvăț�ături? Cea mai frumoasă

D e ce ai ales această carte? De ce să alegi orice carte? Nu ca

FII NEÎNDUPLECAT CU LUCRURILE

„Cât de mulț�i au fost cei care te-au jefuit de viaț�ă, fără ca

CELE TREI DISCIPLINE DE AUR

„Este de ajuns să ai î�n clipa de faț�ă o părere sigură, î�nte-

P ercepț�ie, Acț�iune, Voinț�ă. Acestea sunt disciplinele cumula-

„Orice efort trebuie să aibă un scop, să privească î�ntr-o

L egea 29 din cartea The 48 Laws of Power (Cele 48 de legi ale

Răspunsul este că nu vei ș� ti. Ș� i, astfel, vei fi sortit eș� ecului

„Cel care nu ș� tie ce este universul nu ș� tie nici î�n ce loc

R egretatul comediant Mitch Hedberg povestea î�n specta-

ȘAPTE FUNCȚII CLARE ALE MINȚII

„O muncă pe potriva minț�ii este exerciț�iul alegerii, refu-

Să analizăm aceste sarcini pe rând:

• Alegerea – să faci ș� i să gândeș� ti ce trebuie

Acesta este scopul minț�ii. Trebuie să ne asigurăm că tra-

ÎNȚELEGE DE CE ANUME EȘTI DEPENDENT

„Trebuie să renunț�ăm la lucrurile pe care le strângem

M icile slăbiciuni se pot transforma cu uș� urinț�ă î�n depen-

„Există printre realităț�ile care ne stau î�n faț�ă, unele î�n

N u poț�i controla evenimentele de astăzi. Ț� i se pare î�nfrico-

DACĂ VREI SĂ FII STATORNIC

„Esenț�a binelui este un anumit tip de alegere raț�ională;

S toicii caută statornicia, stabilitatea ș� i seninătatea – carac-

DACĂ VREI SĂ FII NESTATORNIC

„Dacă un om va fi atent la propriile alegeri raț�ionale ș� i

I maginea pe care o avem despre filosoful Zen este cea a unui

SINGURA CALE SPRE SENINĂTATE

„Păstrează la î�ndemână acest gând, din zori ș� i până sea-

Î n această dimineaț�ă, aminteș� te-ț�i ce se află sub controlul

„Deț�inem controlul asupra alegerii noastre raț�ionale ș� i

A ceastă afirmaț�ie este atât de importantă î�ncât merită re-

TAIE SFORILE CARE ÎȚI MANEVREAZĂ MINTEA

„Trebuie să-ț�i dai seama că ai î�n tine, totuș� i, ceva mai

G ândeș� te-te la toate lucrurile care concurează pentru o

PARTEA I – DISCIPLINA REPREZENTĂRII 17

PARTEA A II-A – DISCIPLINA ACȚIUNII 157

PARTEA A III-A – DISCIPLINA VOINȚEI 297

Păstrează-ți stoicismul 437