Sinteza Carte Biocel PDF

1. TEORIA SISTEMICA.
LOCUL CELULEI IN
IERARHIZAREA SISTEMELOR BIOLOGICE
- Celula: unitatea elementara a lumii vii

- Metode si teorii de studiu al materiei vii:
o Metoda scolastica
o Metoda analitica (carteziana)
o Metoda reductionista
o Metoda istorica (darwiniana)
o Teoria sintetica a evolutiei
o Teoria sistemica
- Teoria sistemica: INTREAGA MATERIE ESTE ORGANIZATA IN
SISTEME IERARHIZATE. ORICE SISTEM ESTE ALCATUIT
DIN SUBSISTEME SI LA RANDUL SAU DEVINE PARTE
COMPONENTA A UNUI SISTEM MAI CUPRINZATOR.
o Definitia lui Bertalanffy: un sistem reprezinta un ansamblu de
elemente aflate in interactiune
o Clasificarea sistemelor: in fct de schimburile pe care le
realizeaza cu mediul inconjurator
- sisteme izolate: nu fac schimburi (ipotetice – repr starea
ideala a unui sistem)
- sisteme inchise: schimb energetic, fara schimb de materie (vas
de apa ermetic inchis)
- sisteme deschise: schimb de materie si energie (CELULA)
- Locul celulei in organizarea ierarhica a lumii vii
o Ierarhia sistemelor rezulta din faptul ca orice sistem este
alcatuit din subsisteme si la randul sau intra in alcatuirea unui
alt sistem, mai vast
o 2 nivele de organizare:
- supraindividual: BIOSFERA – BIOCENOZA – SPECIE
- individual: ORGANISM – SISTEME – APARATE –
ORGANE – TESUTURI – CELULA – ORGANITE –
MACROMOLECULE – MOLECULE – ATOMI – PARTICULE
SUBATOMICE
2. CARACTERELE SISTEMELOR
BIOLOGICE
1. CARACTERUL ISTORIC
- pentru a putea explica organizarea si comportarea unui sistem biologic
nu este suficienta cunoasterea parametrilor sai actuali, ci trebuie
cunoscute si istoria sistemului, trecutul lui si legaturile lui de inrudire.
- Evolutia celulei : archebacterium – eucariote (amimale, fungi, plante,
protiste)
2. CARACTERUL INFORMATIONAL
- Sistemele biologice mostenesc de la sistemele precedente un
important stoc informational la care se adauga propria informatie
dobandita prin relatia cu mediul
- Unitatea informationala a celulei este CODONUL (un codon
semnifica un aminoacid)
- In procesele de transmitere a informatiei in sau intre sistemele
biologice, marirea stabilitatii si asigurarea fidelitatii mesajelor este
determinata de repetarea lor.
3. CARACTERUL DE PROGRAM
- un program reprezinta una din starile posibile pe care le poate realiza
sistemul, in limitele permise de organizarea sa.
- Programe pentru sine: programe structurale si functionale care
asigura autoconservarea sistemului dat.
- Programe inferioare : programele subsistemelor componente
- Programe superioare : asigura existenta sistemului superior in care
este integrat
4. CARACTERUL DE ECHILIBRU DINAMIC

- Echilibrul dinamic reprezinta starea continua de imbinare a stabilitatii
si schimbarii
- Sistemele nebiologice evolueaza in sensul cresterii entropiei
(dezorganizarii)
- Sistemele biologice au un comportament antientropic
5. CARACTERUL DE INTEGRALITATE
- Integralitatea consta in faptul ca un sistem nu se reduce la suma
insusirilor partilor sale componente, ci sistemul privit ca un intreg
prezinta insusiri structurale si functionale noi, pe care partile
componente luate izolat nu le au.
- Integralitatea apare ca rezultat al diferentierii structurale si functionale
a partilor componente ale sistemului. Cu cat diferentierea partilor este
mai mare, cu atat independenta lor va fi mai mica = creste gradul de
integralitate a sistemului
6. CARACTERUL DE AUTOREGLARE
1. A
7. ARACTERUL DE HETEROGENITATE
- heterogenitatea reprezinta capacitatea sistemelor de a fi alcatuite din
mai multe componente
- tendinta evolutiva a sistemelor biologice este in sensul cresterii
heterogenitatii interne.
3. CARACTERISTICILE CELULELOR
PROCARIOTE
PROCARIOTE (PK) – gr PRO = primitiv; KARYON = sambure
Caracteristici
- Organisme : bacteriile si algele albastre verzi

- Dimensiuni: 0.1 si cativa microni
- Perete celular : rigic cu glicoproteine (mureina)
- MB celulara : permeabila numai pt molecule mici. Permite transp
unidirectional
- Citoplasma : stare permanenta de gel
- Curenti citoplasmatici : absenti
- Nucleul : nucleoid – nu prezinta membrana si nucleol
- Organizarea materialului genetic: molecula unica de AND,
circulara, neasociata cu histone. In citoplasma se mai gasesc si
structuri genetice extracromozomiale
- Diviziunea celulara : diviziune simpla, directa (amitoza)
- Inmultirea sexuata : absenta (doar fenomen de parasexualitate – in
mod exceptional)
- Aparatul mitotic: absent
- Mitocondrii: absente
- Reticul endoplasmatic: absent
- Aparat Golgi: absent
- Ribozomi : 70S
- Echipamentul enzimatic : integrate in mb citoplasmatica
- Capacitate de a forma organisme multicelulare: absenta (PK sunt
unicelulare)
- Capacitate de diferentiere celulara : absenta
- Organite de locomotie : flageli
4. CARACTERISTICILE CELULELOR
EUCARIOTE
EUCARIOTE (EK) – gr EU = bun; KARYON =sambure
Caracteristici
- Organisme: alge (exceptand cele albastre verzi), ciuperci, protozoare,

celule vegetale si animale
- Dimensiuni: 3 µ - 18 cm
- Perete celular : rigid la celula vegetala si absent la cea animala
- MB celulara: permite transport bidirectional, selectiv, de tip
microtransport si macrotransport
- Citoplasma: prezinta stari alternante sol-gel (in fct de momentul
metabolic)
- Curenti citoplasmatici: prezenti
- Nucleu: in interfaza, prezinta o structura complexa: mb dubla cu pori,
nucleoli, cromatina si matrice nucleara
- Organizarea materialului genetic: ADN asociat cu histone; la
materialul genetic nuclear se adauga informatia genetica localizata in
mitocondrii
- Diviziunea celulara: diviziune indirecta (mitoza si meioza)
- Inmultirea sexuata: prezenta. Formarea gametilor este precedata de
diviziunea reductionala. In urma procesului de fecundatie rezulta
zigotul (diploid)
- Aparat mitotic: prezent
- Mitocondriile: prezente
- Reticul endoplasmic: prezent
- Ribozomi: 80S in citoplasma, 70S in mitocondrii si cloroplaste
- Aparat Golgi: prezent
- Echipamentul enzimatic: incorporat in structuri specifice
(mitocondrii, cloroplaste, peroxizomi, lizozomi)
- Capacitate de a forma organisme multicelulare: prezenta
- Capacitate de diferentiere celulara: prezenta (caracteristica celulei
EK)
- Organite de locomotie: cili si flageli
5. ELEMENTELE CHIMICE SI SARURILE

MINERALE: clasificare si roluri
- Din totalitatea elementelor din dabloul lui Mendeleev, numai 92 sunt
considerate a fi elemente naturale. Dintrea aceastea, in celule au fost
identificate aproximativ 60, dar numai 20 sunt componente estentiale
ale diferitelor organisme vii.
- Elementele grele nu sunt adecvate vietii, datorita insolubilitatii lor
- Elementele usoare au volum mic, traverseaza cu usurinta membranele
, pot ceda sau accepta usor electroni, ceea ce determina aparitia unor
compusi stabili
- ELEMENTELE MAJORE (macromolecule):
o Reprezentate de O, C, H, N
o Repr 95-98% din masa uscata
o Au rol plastic (structural)
o Au o proprietate comuna, aceea de a forma cu usurinta legaturi
covalente prin punerea in comun a electronilor.
- ELEMENTE PUTIN ABUNDENTE (micromolecule)
o Reprezentate de P, S, Cl, Na, K, Ca, Mg
o Repr 0.02- 0.1% din constituentii celulari
o Rol dublu: plastic si functional
o Fosforul :
• forma minerala: oase si dinti (fosfat de Ca)
• forma organica : ac nulceici si fosfolipide
• “hormon anorganic al cresterii” – rol energetic si
informational
• Aportul insuficient de fosfor, dar si excesul in
absenta calciului determina aparitia rahitismului
o Calciul
• Intra in compozitia oaselor si a dintilor
• Influenteaza excitatia si functia sistemului nervos
• Influenteaza contractia musculara, ia parte la
coagulare
o Natriul
• Rol de mineralizarea a lichidului extracelular si de
pastrare a pH-ului umorilor
• Pierderea excesiva de Na are loc prin deshidratare,
in boli renale, endocrine si ale SNC – crampe
dureroase
o Potasiul
• Principalul constituent salin al citoplasmei
• Impreuna cu Na, realizeaza echilibrul electrostatic
al celulei
o Clorul
▪ Element necesar ech osmotic
▪ Are rol in metab apei si al azotului sanguin
o Sulful
▪ Intra in componenta AA, prot si polizaharidelor
▪ Carenta determina malnutritia proteica si calorica
o Magneziul
• Element constitutiv al tesuturilor dure si moi
• Activator enzimatic
- OLIGOELEMENTE
o Reprezentate de Fe, Cu, Co, Mn, Zn, I, Mo, F, B, V, Si
o Concentratie celulara de sub 0.02%
o Rol catalitic
o Carenta si excesul lor in apa si sol in unele zone geografice
determina in organism aparitia unor boli, denumite “endemii
bio-geo-chimice” – abs I – gusa endemica; abs Zn –nanism,
hipogonadism
6. APA: importanta, origine, repartitie si

proprietati biologice
- IMPORTANTA:
o Reprezinta mediul in care are loc organizarea structurilor
celulare si in care se desfasoara toate procesele fizico-chimice
ale vietii
o Fara apa viata nu este posibila, dar ea nu constituie substratul
proceselor vitale – prin extragerea apei din celule, procesele
vitale sunt doar stagnate, nu suprimate
- ORIGINE:
o Exogena: ingestia de lichide si alimente
o Endogena: reactii metabolice
- REPARTITIE intracelulara
o Varsta individului: celulele embrionare – 94%; nou-nascut –
80-85%; tineri – 75%; adult – 65-70%; batrani – 60%;
o Tip celular: neuroni – 80%; hepatocite si nefrocite – 70%;
celula musculara 70-80%; celula adipoasa – 15%; smalt dentar
– 2%
o Activitatea metabolica: in momentele de activitate metabolica –
continut crescut
- REPARTITIE in organism
o 60% din greutate – un adult de 70 kg contine 40 kg apa
o 40% in mediul intracelular + 20% mediul extracelular (15%
intravascular, 5% extravascular)
- PROPRIETATI
o Proprietati fizice
▪ Punct de topire, fierbere, caldura de evaporare si de
fuziune mai mari decat ale celorlalte lichide obisnuite
o Organizare moleculara
▪ Polul pozitiv – atomii de H, iar cel negativ – O
o Coeziune interna mare
▪ Fiecare molecula de apa este capabila sa formeze legaturi
de H cu 4 molec de apa vecine
▪ La 0°C – puntile de H se real intre toate moleculele de
apa
▪ Intre 0°C si 15°C – puntile de H se desfac in proportie de
aprox 15%
▪ Intre 35°C si 40°C - puntile de H se desfac in proportie
de aprox 50%
o Caracterul de solvent
▪ Osmoza – deplasarea apei din solutia mai concentrata in
cea mai diluata printr-o mb semipermeabila
o Formeaza invelisul de hidratare a ionilor
o Constanta dielectrica mare
o Caldura mare de vaporizare
o Capacitate de a disocia
7. ACIZII NUCLEICI: definitie, tipuri, localizare,

organizarea moleculara, rol
- Acizii nucleici sunt macromolecule de tip lant care au functia de a

depozita si transmite informatia genetica, asigurand in acest fel
specificitatea biologica
- Sunt componente ale tuturor celuleor (cu exceptia hematiilor) si repr
pana la 15% din masa uscata celulara
• Structura generala:
- ADN si ARN – molecule formate prin policondensarea nucleotidelor
- BAZA AZOTATA+PENTOZA+FOSFAT=NUCLEOTID
- Bazele azotate:
-ADN – adenina (A), guanina (G), citozina (C), si
timina (T)
-ARN – adenina (A), guanina (G), citozina (C) si uracil
(U)
- Pentozele: dezoxiriboza (ADN) si riboza (ARN)
- Acidul fosforic: leaga pentozele celor 2 nucleotide consecutive
• ADN
- Structura primara: monocatenara – nucleotidele sunt insiruite intr-o
ordine caracteristica fiecarei specii, rezultand o catena
polinucleotidica formata dintr-o coloana glucidofosforica bazata pe
legaturi fosfodiesterice 3’- 5’
- Structura secundara: bicatenara (dublu helicoidala) – rezulta in urma
unirii prin legaturi de hidrogen a bazelor azotate din 2 catene
polinucleotidice complementare
o Modelul dublu helix (Watson si Crick – 1953)
▪ Fiecare molecula este compusa din 2 lanturi lungi,
polinucleotidice, orientate in directii opuse, care
formeaza un dublu helix in jurul unui ax central imaginar
– aceasta structura genereaza 2 santuri pe care se
deplaseaza enzimele implicate in procesele de reparare,
replicare si transcriptie
▪ Cele 2 lanturi sunt unite prin legaturi de hidrogen – o
baza purinica nu se poate lega decat de una pirimidinica
» A=T, G≡C
- Localizarea intracelulara:
▪ ADN-cromozomial (nuclear) – intra in alcatuirea
cromatinei si a cromozomilor; are rol de a transcrie
informatia genetica pe ARN mesager si ARN de
transport; este legat prin legaturi ionice cu proteine
bazice (histone)
▪ ADN-extracromozomial – asociat nucleolului; rol de a
transcrie ARN ribozomal
▪ ADN-mitocondrial
• ARN
- Structura primara a ARN este asemanatoare celei de ADN, cu
diferenta ca el contine riboza si uracil, in loc de dezoxiriboza si timina
- Are originea in nucleu dupa care trece in citoplasma unde participa la
sinteza proteinelor
o ARN mesager: se sintetizeaza in nucleu prin procesul de
transcriptie;
o ARN de transfer: functioneaza ca transportori specifici ai AA
la ribozomi in cadrul procesului de biosinteza proteica
o ARN ribozomal: reprezinta 50% din masa ribozomilor la
celula eucariota si sunt prezente in 4 tipuri caracteristice (5S,
7S, 18S, 28S)
8. PROTEINELE : definitie, clasificare, nivele de
structura si implicatiile medicale ale alterarii
acestora
• Definitie:
- substante cuaternare, alcatuite din C, O, H, N la care se pot adauga S, P,
Fe, Zn sau Cu;
- reprezinta aproximativ 15% din constituentii celulari si 50% din masa
uscata a celulei
- unitatile structurale de baza alea proteinelor sunt aminoacizii (contin cel
putin o grupare carboxil si o grupare amino); la alcatuirea proteinelor iau
parte 20 de aminoacizi diferiti
• Clasificare
o Dupa compozitie: simple si conjugate
o Dupa functia metabolica
▪ Structurale: keratina, elastina, glicoproteine, colagen
▪ Reglatoare: hormonii (insulina)
▪ Contractile: actina, miozina,
▪ Imunologice: anticorpi
▪ De transport si depozitare: hemoglobina, mioglobina
▪ Controlul proceselor metabolice: rodopsina si receptori
sinaptici (transmiterea nervoasa); hormoni si factori de
crestere (controlul cresterii si diviziunii celulare);
ovalbumina (nutritie); fibrinogen si trombina (coagulare)
▪ Enzime: amilaza, lipaza
o Dupa nr de aminoacizi
o Dupa compozitia chimica:
▪ Nucleoproteine
▪ Lipoproteine
▪ Glicoproteine
▪ Fosfoproteine
▪ Hemoproteine
▪ Metaloproteine
• Nivele de structura
o Structura primara : se refera la scheletul lantului polipeptidic si la
secventa de AA componenti; este structura de baza, care determina
ulterior structura secundara si tertiara
o Structura secundara: - α-helicoidala
- foita pliata
- triplu helix
o Structura tertiara : alternanta de structuri primare si secundare
o Structura cuaternara: dispunerea spatiala a 2 sau 4 structuri
tertiare fata in fata
• Implicatii medicale
o Anticorpii (imunoglobulinele)
9. LIPIDELE: tipuri, localizare intracelulara,

organizare moleculara, rol
• Substante alcatuite din C, O, H, la care se pot adauga P si N
• Reprezinta 2% din constituentii celulari
• Roluri:
- Sursa energetica
- Rol plastic (in mb)
- Rol de invelis protector al celulei
- Recunoastere intracelulara, transport transmembranar
- Rol reglator
• Tipuri
o Acizi grasi liberi – rol energetic si structural
o Trigliceridele (3 acizi grasi atasati la glicerol) – repr componentele
majore ale lipidelor de depozit din celulele animale.
o Steroizii – intra in alcatuirea hormonilor, vitaminei D si acizilor
biliari; reprezentantul cel mai raspandit este colesterolul. (20% din
lipidele membranare)
o Prostaglandinele – familie de derivati ai acizilor grasi care
indeplinesc o gama larga de activitati biologice de natura homonala
sau reglatorie; ex: PGE1 , PGF1α, PGF2α
o Fosfolipidele – molecule bimodale (cap hidrofil si coada hidrofoba);
ex: fosfatidilcolina, fosfatidiletanolamina, fosfatidilserina,
fosfatidilinozitol, cardiolipina si plasmalogenii
o Sfingolipidele – se gasesc in cantitati mari in tesutul nervos; formate
dintr-o molecula de acid gras, o molecula de sfingozina si o grupare
polara; ex: sfingomielinele, cerebrozidele, gangliozidele
o Glicosfingolipidele – implicate in imunitatea tisulara si in
recunoasterea intercelulara
o Lipoporoteinele – lipide legate de molecule proteice; 2 tipuri: de
transport: kilomicroni, VLDL, LDL, HDL; si sisteme de membrana
o Lipocromii – formate din lipide si pigmenti; ex: lipofuscina
(pigmentul de imbatranire)
10. GLUCIDELE : tipuri, localizare intracelulara,

rol
• Sunt alcatuite din C, H si O – reprezinta principala sursa eergetica a

celulelor animale si vegetale
• Monozaharidele – trioze, pentoze (riboza si dezoxiriboza), hexoze
(glucoza, galactoza, manoza, fructoza); glucoza - principala sursa de
energie a celulei- se depoziteaza intracelular sub forma de amidon (in
celula vegetala) si glicogen (in celula animala)
• Dizaharidele – se formeaza prin condensarea a doi monomeri
monozaharidici cu pierderea unei molecule de apa; Ex: zaharoza si
maltoza (plante) si lactoza (animale si om); procesul prin care iau nastere
dizaharidele poarta numele de sinteza de deshidratare (reactia este
reversibila prin hidroliza)
• Polizaharidele – rezulta din condensarea mai multor molecule de
monozaharide odata cu pierderea unui numar corespunzator de molecule
de apa; Ex: glicogenul (pt celula animala) si amidonul (pt celula
vegetala); glicogenul – este mai bine reprezentat in celulele hepatice si
musculare si este format din lanturi de glucoza legate prin legaturi 1:4
glicozidice
• Glicozaminoglicanii (GAG): formati din derivati aminati ai
monozaharidelor si acid glucuronic+acid sulfuric
- GAG nesulfatati – ac hialuronic (contribuie la cresterea cascozitatii
substantelor)
- GAG sulfatati – condrotin sulfati, heparansulfati, dermatansulfati,
keratosulfati
• Glicoproteinele : lant polipeptidic + resturi zaharidice
- Plasma: fibrinogen, imunoglobuline
- Urina: gicoproteine urinare
- Hormoni: gonadotropina, hormon stimulator al foliculinei si al tiroidei
- Enzime: ribonucleaza, pepsina
- Tesut conjunctiv: colagen
• Proteoglicani: glicoproteine cu concentratie crescuta glucidica; formati
dintr-o proteina core + lanturi GAG
- Extracelulari: agrecan (cartilaje), neurocan (t. nervos), perlecan (mb
bazale), versican (peretii vaselor), lumican (cornee)
- Membranari: syndecan, betaglican
- Intracelulari : serglicina
11. MORFOLOGIE CELULARA: forme si

dimensiuni
• Forma
- Celulele eucariote au forma variata, ea depinzand de diversi factori:
genetici, functionali, fizici, chimici, precum si de raporturile care se
stabilesc intre ele
- Forma primara, sferica este prezenta la celula ou (zigot), la celulele tinere
nediferentiate si la celulele din medii mai putin dense (maduva
hematopoietica)
- Se clasifica in:
o Celule cu forma variabila: celulele care se gasesc suspendate in
mediu lichid au de regula forme variabile datorita capacitatii lor de
a emite prelungiri cu caracter temporar (ex: neutrofilele)
o Celule cu forma fixa: celulele care se gasesc in alcatuirea
tesuturilor si organelor realizeaza contacte stranse intre eel, de
aceea au functie specifica si forma fixa, adaptata indeplinirii
acesteri functii
▪ In tesutul epitelial: forme geometrice – cubice, piramidale,
cilindrice, celule cu “con” sau “bastonas” (retina),
▪ In tesutul conjunctiv: forma de “fus” cu prelungiri(fibrocite),
forma stelata (osteocite)
▪ In tesutul muscular: forma de coloana polinucleata (celulele
musculare striate), forma de “fus” (celulele musculare
netede), forma de coloane scurte (celulele musculare
cardiace)
▪ In tesutul nervos: forma rotund-ovalara (neuronii
pseudounipolari), stelate (neuronii multipolari din coarnele
anterioare), piramidale (n. din scoarta cerebrala), forma de
“para” sau de “cosulet” (n. Purkinje)
▪ In Sange: forma de disc biconcav (hematia)
• Dimensiuni
- Se determina prin metoda micrometrica si metoda stereologica
- In mod obisnuit, dimensiunile celulelor de acelasi tip sunt constante
indiferent de talia individului, dar variaza in fct de varsta celulara si de
activitatea metabolica a celulei.
- Dupa diametre, celulele se impart in 3 categorii:
o Celule de talie mica: diametre sub 10μ ( limfocitele mici, neuronii
moleculari, eritrocitele, capul spermatozoidului)
o Celule de talie mijlocie: diametre cuprinse intre 10-30μ
(majoritatea celulelor: hepatocite, enterocite, splenocite, nefrocite,
tireocite etc.)
o Celule de talie mare: diametre peste 30μ (neuronii
pseudounipolari, neuronii Purkinje, ovulul, celula musculara striata
scheletala
12. MORFOLOGIE CELULARA: volum, numar,

turnover celular
• Volum
- volumul celulelor umane variaza de la un tip de celula la altul fiind
cuprins intre 300-15.000μ3
- Legea constantei volumului – dimensiunea organului nu este
determinata de volumul celulei, ci de numarul celolelor care intra in
alcatuirea sa
- Factori de influenta:
o Factori proprii celulari:
▪ Varsta celulei : celulele tinere contin o cantitate mai mare
de apa, ceea ce le confera un volum mai mare decat al
celor imbatranite
▪ Functia celulara: influenteaza atat volumul celulei ca
atare, cat si volumul nucleului sau; pentru aprecierea
starii functionale a unei celule la un moment dat pot fi
utiizati 3 parametri:
• Raportul nucleo-citoplasmatic
• Raportul dintre suprafata celulara si volumul
celular
• Raportul metabolismului celular
o Factori de suprafata
▪ Rezistenta filmului lipoproteic al plasmalemei
▪ Rezistenta citoscheletului membranar si a colagenului
extracelular
• Numar
- Se estimeaza ca in corpul unui adult, numarul total de celule este de
1017
- La nastere, un copil de 3 kg este alcatuit din aprox 1012 celule
- Populatia celulara cea mai numeroasa o alcatuiesc celulele sangvine
• Durata de viata si turnover-ul celular

- Viata celulelor variaza in fct de tipul celular, de la 10 minute pana la
intreaga durata de viata a individului (celulele musculare cardiace au
durata de viata echivalenta cu durata de viata a organismului, celulele
epiteliului intestinal 3-4 zile, iar hematiile de 120 de zile)
- Ritmul de preschimbare a diferitelor niveluri de organizare a lumii vii
poarta denumirea de turnover
- Turnover-ul se determina prin masurarea intervalului de timp scurs de
la aparitia pana la consumul unor molecule organice (timp de
injumatatire); tehnica utilizata este histoautoradiografia moleculelor
organice marcate cu izotopi radioactivi
13. COMPARTIMENTAREA INTERNA A

CELULEI EUCARIOTE
- celula eucariota prezinta o compartimentare realizata de un sistem de

endomembrane care delimiteaza organitele citoplasmatice si permite
functionarea lor
- principalele compartimente intracelulare delimitate de endomembrane
sunt:
o Compartimentul nuclear: realizat de invelisul nuclear –
membrana nucleara realizeaza separarea proceselor nucleare
(autoreplicarea ADN si transcriptia) de procesele citoplasmatice
(traducerea informatiei genetice la nivelul ribozomilor)
o Compartimentul citoplasmatic
▪ Compartimentul plasmatic – reprezentat de citosol
▪ Compartimentul cisternal - reprezentat de matricele
organitelor citoplasmatice delimitate de endomembrane
▪ Compartimente speciale – reprezentat de matricea
mitocondriala
- Compartimentarea interna a celulei permite o specializare functionala
a tuturor organitelor celulare. Astfel:
o Mb celulara: confera individualitate celulei, regleaza
schimburile cu mediul exterior, asicura adezivitatea si
comunicarea directa cu celulele adiacente si receptia mesajelor
venite de la distanta
o Nucleul: centrul genetic si reglator a proceselor celulare
o REN: metabolismul lipidic si detoxifiere
o RER: sinteza proteica
o Aparatul Golgi: prelucreaza, matureaza si stocheaza produsii de
sinteza si secretie
o Lizozomii: real apararea organismului, curatirea tesuturilor si
hranirea celulei
o Peroxizomii: intervin in metab apei oxigenate
o Mitocondriile: sediul de sinteza ATP
14. ULTRASTRUCTURA CELULEI
EUCARIOTE
15. MATRICEA EXTRACELULARA: proteinele
fibrilare: tipuri, biosinteza, roluri si implicatii
medicale
- matricea extracelulara reprezinta mediul extern al celulelor care
alcatuiesc organismele pluricelulare. Totodata ea participa la
alcatuirea mediului intern al organismului alaturi de sange si limfa
• Proteinele fibrilare
o Colagenul. Fibrele de colagen
▪ Biosinteza colagenului
- Etapa intracelulara: faze:
1. transcriptia mesajului genetic din genom pe
moleculele de ARNm
2. activarea AA si transportul lor de catre ARNt la
poliribozomi
3. traducerea mesajului genetic (prin ansamblarea AA si
formarea lanturilor pro-alfa
4. trecerea lanturilor pro-alfa in lumenul RER unde au
loc urmatoarele mecanisme
▪ hidroxilarea prolinei si lizinei
▪ glicozilarea
▪ asocierea a 3 lanturi pro-alfa cu formare de pro-
colagen (de forma triplului helix)
5. transportul moleculelor de pro-colagen la sacii
golgieni (aici are loc definitivarea glicozilarii si
ansamblarea lor in macrovezicule care vor fi eliminate
prin exocitoza)
- Etapa extracelulara
▪ Transformarea pro-colagenului in colagen
▪ Autoansamblare cu formare de: microfibrile, fibrile de
colagen, fibre de colagen
▪ Tipuri de colagen
- Tipul I: (90% din colagenul organismului) – rezistenta
la tractiune: piele, oase, tendoane, ligamente
- Tipul II: rezistenta la presiune: cartilaje, discuri
intervertebrale, corp vitros
- Tipul III: distensii multidirectionale: piele, vase
sanguine, organe interne
- Tipul IV: mb bazale si glicoleme
▪ Functiile colagenului
- Rezistenta tesuturilor conjunctive la tensiune si tractiune
- Plierea si extensibilitatea tesuturilor conjunctive
- Limiteaza miscarea tesuturilor si organelor din vecinatate
- Induce agregarea trombocitelor
- Regleaza diferentierea celulara
▪ Implicatii medicale
- Procesul de imbatranire: cresterea nr de legaturi transversale
- Boli genetice – defecte de transcriptie si traducere:
osteogeneza imperfecta, sindr Marfan
- Boli castigate: scorbutul, anemii feriprive
- Boli autoimune: lupus eritematos, artrita reumatoida
o Elastina. Fibrele elastice

- este proteina dominanta din matricea extracelulara a
arterelor si reprezinta 50% din masa uscata a aortei
▪ Biosinteza
- Proelastina > elastina
- Fibrele elastice sunt formate dintr-un nucleu de elastina
inconjurat de o teaca de microfibrile compusa din
gicoproteine (fibrilina). Fibrele au proprietatea de a-si dubla
lungimea sub actiunea factorilor de tractiune si de a reveni la
starea intitiala
▪ Implicatii medicale
- Sindromul Marfan (se produce ruptura de aorta)
16. MATRICEA EXTRACELULARA: GAG si

proteoglicani: clasificare, rol si implicatii medicale
• GAG – sunt lanturi polizaharidice compuse dintr-o unitate dizaharidica
repetitiva. Unul din zaharuri este aminat sau sulfatat, iar celalat este
reprezentat de un acid uronic (glucuronic sau iduronic). Se clasifica in
- Nesulfatate: ac hialuronic
- Sulfatate: condroitin sulfat, heparan sulfat, darmatan sulfat, karatan
sulfat
• Proteoglicanii – sunt alcatuiti din lanturi de GAG legate covalent la un
miez proteic numit proteina “core”.
- Localizare si functie
o Agrecan: cartilaj – sustinere mecanica
o Betaglican: matrice si suprafata celulara – fixare pe TGF-beta
o Decorina: tesuturi conjunctive – fixare pe colagen tip I
o Perlecan: mb bazala – functia de filtru a mb bazale
o Syndecan – suprafata celulelor epiteliale – part la adezivitate
intercelulara
- Implicatii medicale (patologia – GAG si proteoglicanii implicati)
o Mucopolizaharidoze – GAG sulfatate
o Distrofia cartilajului – Agrecan
o Ateroscleroza – Versican
o Distrofie musculara corneeana – Lumican
o Cancer – Syndecan-1
o Alzheimer – Perlecan
17. MATRICEA EXTRACELULARA:

PROTEINE MATRICIALE SI MEMBRANA
BAZALA
• PROTEINELE MATRICIALE
o Fibronectina
- este o glicoproteina cu larga raspandire la nivelul supr celulare, in
matricea extracelulara si in plasma sanguina
- este esintetizata de o gama larga de celule: hepatocite, fibroblaste,
celule epiteliale si endoteliale
- Implicatii medicale :
o efectul anticoagulant al RGD: principala functie a
fibronectinei este aceea de a facilita fixarea pe integrine.
Aceasta se realizeaza cu ajutorul secventei RGD care
reprezinta o caracteristica centrala a situsului de atasare.
Secventa RGD a fost gasita si in componenta fibrinogenului,
unul din factorii de coagulare, peptidele acestuia (care contin
RGD) fiind utilizate din sinteza medicamentelor
anticoagulante.
o procesul de metastazare
o Laminina: este o glicoproteina cu greutate moleculara mare, compusa
din 3 polipeptide (α,β si γ). Este localizata in membrana bazala, in
imediata apropiere a celulelor, ceea ce sugereaza interventia ei in
interactiunea celula epiteliala-mb bazala.
o Condronectina: mediaza sepcific atasarea condrocitelor de colagenul
de tip II din cartilaj
o Uvomorulina: este implicata in adezivitatea celulelor embrionare in
faza de morula. Are rol in agregarea celulara calciu-dependenta.
• MEMBRANA BAZALA
o Localizare si structura
- Loc la interfata dintre tesutul epitelial si cel conjunctiv. Alte
localizari: intre doua straturi unicelulare (glomerul renal);
inconjoara celule individuale
- In MO se evidentiaza prin reactia PAS si prin impregnare
argentica.
o Organizare moleculara
- In mb bazale au fost identificate mai multe tipuri de molecule :
colagen tip IV, laminina, nidogen si perlecan
- Atasarea mb bazale la celulele pe care le sustin este realizata de
integrine
o Roluri si implicatii medicale
- Rol structural: de sustinere, solidalizare si cimentare a celulelor
epiteliale si de asociere a tesutului epitelial cu tesutul conjunctiv
- Filtru semipermeabil: ingrosarea ei determina diabet zaharat si
nefropatii
- Bariera celulara: nu permite trecerea fibroblastelorm dar permite
trecerea limfocitelor si macrofagelor
- Rol in regenerarea jonctiunii neuromusculare
18. MEMBRANA CELULARA: modelul
mozaicului fluid, clasificare topografica,
organizare moleculara, roluri
• Definitie: membrana celulara constituie un complex molecular care
delimiteaza frontul unui anumit teritoriu compartimentand materia vie la
nivel celular si intracelular (G.E. Palade)
• Teoria mozaicului fluid
- A fost elaborata de Singer si Nicolson in 1972
o “mozaic” – datorita nr-lui mare de molecule proteice plonjate in
dublul strat lipidic care dau aspectul mozaicat al “ice-bergurilor”
care plutesc in ocean
o “fluid” – datorita faptului ca atat proteinele, cat si lipidele sunt
animate de permanente miscari care le permit realizarea functiilor
in cadrul membranei
• Clasificare topografica:
- Ectomembrane:
o plasmalema – separa celula de mediul inconjurator
- Endomembrane
o Membranele organitelor intracelulare – demlimiteaza materia vie
la nivel intracelular
• Organizare moleculara:
- Compozitie biochimica
o Substante anorganice: apa si electroliti (30%)
o Substante organice: lipide, proteine si glucide (70%)
- Modele de organizare moleculara
o Teoria lui Overton (1895) – mb celulara este de natura lipidica
o Teoria bistratului lipidic - Gorter si Grendel (1925)
o Modelul paucimolecular – Danielli si Davson (1935)
o Teoria membranei unitare – Robertson (1959)
o Teoria mozaicului fluid – Singer si Nicolson (1972) – acceptata
pana la ora actuala
• Roluri
- Realizeaza compartimentarea: prin intermediul endomembranelor celula
este subdivizata in compartimente distincte, in functie de activitatea
metabolica diferita care se realizeaza la nivelul fiecaruia.
- Reprezinta o bariera cu rol in reglarea schimbului de substante: mb
plasmatica are capacitatea de permeabilitate selectiva cu rol in reglarea
influxului si efluxului de materie; este substratul material al relatiilor cu
mediul exterior\
- Realizeaza controlul fluxului de informatii intre celula si mediul
inconjurator: diverse tipuri de celule prezinta diverse tipuri de receptori
care sunt capabili de a se combina cu substante diferite. Aceste substante
poarta denumirea de liganzi, si pot fi : hormoni, factori de crestere,
neurotransmitatori, anticorpi etc… Ei iau contact cu membrana prin
intermediul receptorilor, dar nu o traverseaza, ci determina pe cealalta
fata aparitia unui semnal care va purta informatia in interiorul celulei
- Rol in interactiuni intercelulare: realiuzata de dispozitive de natura
proteica (jonctiuni) localizate in membrana
- Rol direct in metabolismul celulei: mb interna mitocondriala –
fosforilare oxidativa; mb reticulului endoplasmic si ale ap Golgi contin
enzime care participa la reactii specifice: maturarea prod de sinteza,
detoxifiere, real unor etape ale metab lipidic
- Permite polarizarea electrica
- Alte functii:
o Imunitate
o Protectie mecanica
o Miscari celulare de suprafata
19. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,

lipidele membranare – tipuri, org molec, propr
biologice

in cadrul membranei
• Lipidele membranare
- Tipuri:
o Fosfolipidele: 75% - fosfogliceride (fosfatidilcolina,
fosfatidiletanolamina, fosfatidilserina, fosfatidilinozitol)
- sfingolipide (sfingozina, sfingomielina)
o Glicolipidele: 5% - cerebrozide (lipid+oligozaharid)
- gangliozide (lipid+mai multe (2-7)
oligozaharide
o Colesterolul: 25% - rol in modulatia fluiditatii mb
- Organizare moleculara:
o Cap polar (hidrofil), orientat spre exterior la contactul cu apa
o Coada apolara (hidrofoba), orientat spre interior ; format din 2
lanturi de AG (la fosfolipide) si 1 lant de AG (la colesterol)
- Proprietati biologice
o La contactul cu apa se organizeaza spontan fie in dublu strat
lipidic, fie sub forma de micelii
o Prezinta miscari cu rol in mentinerea fluiditatii membranare
▪ Miscari in interiorul moleculelor fosfolipidelor
• Miscari de flexie a atomilor de carbon
▪ Miscari ale intregii molecule de fosfolipid
• Miscari de translatie (difuziune laterala)
• Miscari de rotatie in jurul axei longitudinale a
moleculei
• Miscari de difuziune transversala
o Mezomorfism: trecerea din starea cristalina in starea lichida se
realizeaza prin stari intermediare de cristal lichid
o Asimetrie de repartizare
o Receptionarea si fixarea ionilor
20. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,

proteinele membranare – tipuri, nivele de
structura, proprietati biologice

in cadrul membranei
• Proteinele membranare
- Tipuri:
o D.p.d.v structural si functional:
▪ Fibrilare – rol plastic
▪ Globulare – rol functional
o D.p.d.v topografic
▪ Periferice (extrinseci) – endoproteine si ectoproteine - 25% -
▪ Integrale (intrinseci) – 2 capete polare si o zona hidrofoba –
75% -
- Roluri:
o Transport
o Enzimatic
o De receptori
o Asigura adezivitate intercelulara
- Proprietati biologice
o Realizeaza sectorizarea plasmalemei in endo si ectodomenii
hidrofile si mezodomenii hidrofobe
o Numarul proteinelor care alc mb difera de la un tip celular la altul
si de la un organit la altul
o Localizarea specifica a unor enzime in membrane face ca
enzimele respective sa fie folosite ca “enzime marker”
o Miscari:
- de rotatie
- de difuziune laterala
o Prezinta multiple asimetrii
21. GLICOLEMA
• Definitie: este un invelis cu aspect pufos de pe suprafata externa a

membranei; se mai numeste si glicocalix
• este prezenta la toate tipurile de celule eucariote si este mai bine
reprezentata la polul apical al celulelor absrobante (ex: enterocite)
• in ME: - 2 lamine:
- una interna – 20 nm
- una externa – 30 nm
• altcatuire biochimica
- substante anroganice: apa si ioni
- substante organice:
o glicoproteine si glicolipide din plasmalema
o glicoproteine si proteoglicani secretati de celule si absorbiti pe
suprafata celulara
- dintre cele aprox 100 de zaharide naturale, in glicocalix se gasesc doar
9, principale fiind: galactoza, manoza, fructoza, galactozamina,
glucozamina, glucoza si acidul sialic (NANA)
• functii:
- protectie
- adezivitate intercelulara
- asigura individualitatea celulei
- rol in mecanismul de receptie a mesajelor
- rol imunologic
- filtru ionic
- lubrefiere, amortizarea socurilor (datorita continutului de
proteoglicani)
• implicatii medicale
- boli metabolice – alterarea structurilor membranare care controleaza
endocitoza si permeabilitatea
- maladii virale – patrunderea intracelulara a materialului genetic viral
are loc ca urmare a cuplarii glicoproteinelor virale cu receptorii
celulari localizati specific
- rejet de grup sanguin si de organ
- celulele canceroase – alterari ale glicolemei – incapacitati de
receptionare a mesajelor din mediu
22. CITOSCHELETUL MEMBRANAR
• Definitie: este cea de-a treia componenta a suprafetei celulara, situata pe

fata interna a plasmalemei, fiind o structura exclusiv proteica, vizibila
doar in ME, care solidarizeaza proteinele plasmalemale cu proteinele
citoscheletului celular
• Organizare moleculara
- Reteaua proteica de baza este realizata de tetrameri de spectrina
- In nodurile retelei se situeaza complexe proteice care solidarizeaza
reteaua la proteinele intrinseci ale plasmalemei
- Pe bratele retelei sunt localizate proteine de legatura cu citoscheletul
celular
- In ochiurile retelei se gasesc protein-enzime care moduleaza
polimerizarea si interactiuena proteinelor structurale
• Proteinele structurale
- Spectrina – alc din 2 subunitati: α si β
- Ankirina – leaga proteina banda 3 de reteaua de spectrina
- Actina – se gaseste sub forma fibrilara (actina F), compusa din 30 de
monomeri de actina G – se asociaza cu spectrina si proteina banda 4.1
- Proteina banda 4.1 – rol in conectarea citoscheletului membranar la
proteinele intrinseci ale plasmalemei si in interactiunea spectrina-
actina
• Proteinele functionale
- Calmodulinele – cuprind pana la 147 AA cu locusuri de legare a Ca++
- Proteine reglatoare: gelsonina, filamina, fimbrina, proteinkinaze, etc
• Rolurile citoscheletului membranar
- Rol de sustinere a arhitecturii suprafetei celulare
- Confera membranei elasticitate si rezistenta
- Rol in adezivitate intercelulara
- Rol in motilitatea periferiei celulare
- Rol in directionarea substantelor endocitate in interiorul citoplasmei
- Rol in receptia si transmiterea intracelulara a mesagerilor
- Malsinteza fodrinei – alterarea mecanismului de coagulare prin
modificarea formei trombocitelor
- Alterarea cantitativa sau calitativa a distrofinei – distrofii musculare
- Defecte ale spectrinei – sferocitoza eraditara
- Absenta ankirinei – eliptocitoza ereditara
23. ADEZIVITATEA INTERCELULARA: tipuri

de jonctiuni, organizare moleculara, localizare si
rol
• Definitie: adezivitatea reprezienta capacitatea celulelor de a realiza

contacte intre doua sau mai multe celule sau intre celule si alte substraturi
• Poate fi temporara (in culturi celulare) sau permantenta (in tesuturi)
• In tesuturi, adezivitatea se manifesta in 2 moduri:
- Adezivitate celula-celula
- Adezivitate celula-matrice extracelulara
TIP DE JONCTIUNE ORGANIZARE MOLEC LOCALIZARE SI ROL
1. Eşanseizare
- zona Occludens - Ocludina, Claudina - polul apical al cel.
epiteliale
- asigura rol de inchidere pe
toata suprafata reabsorbtiei
2. Ancorare - actina - localizate pe fata interna a
- filamente de actina - proteine de ancorare plasmalemei
- zonula aderens (catenine) - inconjoara ca o banda
- caderine domeniul lateral al celulelor
epiteliale
- adeziuni focale - actina

- catenine
- integrine
- filam. intermediare - desmoplaktina

- desmozomi - caderine
- keratina
- hemidesmozomi - ½ din - localizare la polul bazal al

desmozina+integrine celulelor epiteliale
3. Comunicare
- GAP - conexoni - intre toate tipurile celulare
- sinapsa chimica - compartiment presinaptic - intre celulele nervoase

- fanta sinaptica - intre celulele nervoase si
- compartiment postsinaptic cele musculare
24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:

modalitati de semnalizare, tipuri majore de
semnale induse
• Modalitati de semnalizare
- Comunicarea de vecinatate
o Semnalizarea contact-dependenta
▪ Prezenta la celulele embrionare si la celulele care asigura
raspunsul imunitar
o Semnalizarea paracrina
▪ Actioneaza asupra celulelor tinta prin mediatori chimici
locali
o Semnalizarea autocrina
▪ Celula secreta in spatiul intercelular molecule de
semnalizare care se pot intoarce spre a se lega pe proprii
receptori – in timpul diferentierii celulare
- Comnunicarea la distanta
o Semnalizarea sinaptica:
▪ Prin intermediul neurotransmitatorilor
o Semnalizarea endocrina
▪ Prin intermediul hormonilor – secretati in sange si apoi
vehiculati la mare distanta spre celulele “tinta”
Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

- celulele “tinta” prezinta receptori care le permit sa extraga si sa fixeze
in mod specific anumiti hormoni
- in transmiterea sinaptica, comunicarea este conditionata de contactul
intre terminatiile nervoase si celulele tinta. Numai celula care se afla
in contact cu terminatia nervoasa este expusa actiunii
neurotransmitatorului
- daca celulele endocrine trebuie sa utilizeze mai multi hormoni pentru
comunicare, celula nervoasa poate utiliza acelasi neurotransmitator
pentru a comunica cu mai multe celule tinta
- viteza de transmitere a caii endocrine este mai mica decat cea
sinaptica
- toate aceste diferente conduc la concluzia ca semnalizarea sinaptica
este mult mai precisa decat semnalizarea endocrina
25. RECEPTORII CELULARI: definitie,

clasificare, localizare, exemple
• Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri

specifici.
• Clasificare:
- Dupa originea mesagerului cu care interactioneaza:
o Receptori pentru substante endogene
▪ Pt neurotransmitatori – situati in mb postsinaptica a celulelor
musculare sau nervoase. Ex: receptori pt acetilcolina,
noradrenalina, serotonina, histamina, GABA etc.
▪ Pt hormoni – localizare intracelulara diferita In fct de natura
hormonului (hidrofili sau hidrofobi)
▪ Receptori implicati in reactiile imunitare
• Pt antigene endogene – pe celulele implicate in
raspunsul imun (limfocitele T) si pe suprafata tuturor
celulelor din organism
• Pt anticorpi – pe suprafata eozinofilelor si a
mastocitelor
• Pt complement – celulele sistemului fagocitar
• Pt factori de crestere – EGF (factor de crestere
epidermic); PDGF (factor de crestere derivat din
plachetele sanguine)
o Receptori pentru substante exogene
▪ Pt virusuri – fiecare tip de virus isi are receptori specifici pe
celulele “tinta” (HIV pe limfocitul T; Epstein-Barr pe
limfocitul B; virusul rabic in jonctiunea neuromusculara)
▪ Pt antigene non-self – la suprafata limfocitelor B
▪ Pt lecitine
▪ Pt droguri
▪ Pt toxine bacteriene
- Dupa modul de activare
o Cuplati la canale ionice (receptori ionotropici)
o Legati la proteina G
o Cuplati cu o enzima
26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,

exemple. Citokinele
• Definitie: substante chimice vechiculate pe cale nervoasa sau umorala
care ajung la celulele tinta, se cupleaza cu receptori si determina
raspunsul celular
• Tipuri de mesaje induse:
- de supravietuire: cand nu mai exista semnale se instaleaza apoptoza
(moartea celulara programata)
- diferentiere
- diviziune
• Raspunsul celular: depinde de natura chimica a mesagerului
- Mesageri hidrosolubili: determina raspunsuri rapide si de scurta durata
- Mesageri liposolubili : determina raspunsuri tardive, dar de lunga
durata
• Dupa modul de actiune
- Agonisti: activeaza receptorul (hormoni, neurotransmitatori, mesageri
exogeni)
- Antagonisti: blocheaza receptorii celulari (medicamentele)
• Citokinele
- Imunitatea naturala si specifica este mediata de imunohormoni de
natura proteica numiti citokine
- Indeplinesc urmatoarele functii:
o Mediatori ai imunitatii naturale
o Regulatori ai activitatii, cresterii si diferentierii limfocitelor
o Activatori ai celulelor inflamatoare nespecifice
o Stimulatori ai cresterii si diferentierii leucocitelor
- Exemple:
o Interleukina I – actioneaza ca factor activator al proliferarii
limfocitelor T si al cresterii si diferentierii limfocitelor B
o Interleukina II – responsabila de trecerea limfocitelor T din faza
G in faza S a ciclului celular
o Interferonii – peptide cu actiune antivirala nespecifica care
inhiba replicarea virusurilor, au activitate antiproliferativa si
imunoreglatorie. Sunt identificate 3 clase:
▪ α interferoni
▪ β interferoni
▪ γ interferoni
27. EFECTELE LEGARII LIGAND-

RECEPTOR: semnalizarea prin intermediul
proteinei G
• Definitie: Proteina G sau “proteina trimerica reglatoare” este o proteina
care mediaza interactiunea dintre receptor si proteina tinta. Este compusa
din 3 lanturi polipeptidice diferite, numite α, β si γ.
- Lantul α leaga si hidrolizeaza GTP si activeaza adenilatciclaza.
- Lanturile β si γ formeaza un complex care are rolul de a ancora
proteina Gs (stimulatoare) pe fata citoplasmatica a mb plasmatice.
• Efectele contactului ligand-receptor
- Modificari structurale ale membranei: rearanjarea receptorilor in “plaje”
sau “cupole”
- Modificari functionale ale membranei
o Modificari de permeabilitate pt ionii de Na, K, Ca se produc la
legarea neurotransmitatorilor de mb postsinaptica si au rol in
transmiterea si generarea influxului nervos
o Formarea mesagerului de ordin II – AMPc, GMPc si Ca
▪ pe calea AMPc, enzima activata produce un mediator solubil
(inozitoltrifosfat) care elibereaza Ca din RE.
o Modificari specifice metabolismului celular
▪ Mesagerii de oridin II traduc semnalele extracelulare in
semnale intracelulare si declanseaza o cascada de reactii
enzimatice care vor sfarsi prin raspunsul celular la comanda
primita (glicogenogeneza, sinteza de acizi nucleici,
contractia musculara)
28. MICROTRANSPORTUL PASIV
• Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi

de energie si materie cu mediul extracelular, membrana celulara
constiuind bariera care controleaza schimburile dintre celula si mediul
extracelular datorita proprietatii de permeabilitate selectiva. Dupa
dimensiunea materialului care traverseaza periferia celulara, transportul
se clasifica in: microtransport (transport transmembranar – apa, ioni si
molecule) si macrotransport (transport in masa, prin intermediul
veziculelor – endocitoza si exocitoza)
• Microtransportul se clasifica si el la randul lui in : microtransport pasiv
si activ.
• Microtransportul pasiv
- Se realizeaza fara consum de energie, in sensul gradientului de
concentratie pt substante si gradient electrochimic pentru ioni. El se
supune legilor de difuziune si osmoza
- Se realizeaza pe doua cai:
o Difuziune simpla
▪ moleculele hidrofobe: viteza de transport depinde de
marimea moleculei si de gradul de solubilitate in lichide
▪ moleculele hidrofile: au nevoie de proteine transportoare
• ionofori
- de tip canal
- de tip mobil
• proteine de tip canal cu deschidere comandata
- canale cu poarta comandate de ligand
- canale cu poarta comandata de voltaj
- canale cu poarta comandata de ioni
- canale cationice cu deschidere comandata de un
stimul mecanic
o Difuziune facilitata
▪ are viteza de 100.000 de ori mai mare decat difuziunea
simpla
▪ mod de transport pentru AA, glucoza, glicogen, uree
▪ realizat de proteine cu capacitate de modificare
conformationala (permeaze) – la nivelul hepatocitului
sunt 800.000 de permeaze pt glucoza, fiecare realizand
transportul a 180 de molecule/secunda.
29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

veziculelor – endocitoza si exocitoza)
• Microtransportul se clasifica si el la randul lui in : microtransport pasiv
si activ.
• Microtransportul activ
- se realizeaza cu consum de energie, impotriva gradientului de
concentratie pt substante si gradient electrochimic pentru ioni. Se mai
numeste si transport metabolic dependent
- dupa modul de utilizare a energiei se clasifica in:
o Transport activ primar
▪ modul de transport transmembranar al ionilor
▪ se desfasoara cu consum de ATP prin pompe ionice cu
proprietati ATP-azice
▪ dupa natura ionilor :
• pompe pentru anioni (Cl, I etc)
• pompe pentru cationi (Mg, Ca etc)
▪ dupa numarul ionilor
• pompe pentru un singur ion (Ca in celula
musculara, Cl in celula parietala gastrica, I in
tireocite)
• pompe pentru 2 ioni (Na/K ATP-aza)
▪ Na-K ATP-aza
• Formata din 2 subunitati – catalitica si structurala
• Subunitatea catalitica prezinta pe fata externa un
situs de legare a K, iar pe fata interna un situs de
legare a Na
• La fiecare ciclu scoate 3 Na si baga 2 K pe seama
consumului unei molecule de ATP
• Etapele functionarii
1. legarea Na pe fata citoplasmatica
2. fosforilarea
3. eliberarea Na in exterior
4. legarea K din exterior pe situsul specific
5. defosforilarea
6. readucerea proteinei la conformatia initiala
si eliberarea K la interior
• roluri
- mentinerea presiunii osmotice si echilibrului
acido-bazic
- participa la pasajul influxului nervos
o Transport activ secundar (transcelular)
▪ mod de transport al glucozei si AA in simport cu Na (la
nivelul celulelor absorbtiei intestinale) si al Na-Cl, Na-H
in antiport la nivelul nefrocitelor
▪ glucoza patrunde intracelular folosind energie
inmagazinata in gradientul Na
o Transportori ABC
▪ Fiecare membru al familiei de proteine contine 2 domenii
de legare a ATP
▪ Ex: MDR – multidrug resistance (proteina de rezistenta
multipla la medicamente)
30. FAGOCITOZA
veziculelor – endocitoza si exocitoza); dupa natura materialului endocitat
se disting doua tipuri de endocitoza: fagocitoza si pinocitoza
• Fagocitoza – reprezinta mecanismul prin care celulele inglobeaza din
mediul extracelular particule solide.
- Termenul provine din limba greaca , fagein=a devora.
- Indeplineste multiple roluri
o Rol de aparare – contra nonself-ului (bacterii, virusuri)
o Rol de curatire – contra self-ului alterat (celule degenerate,
imbatranite, moarte)
o Rol de nutritie – pt celulele fagocitare (in urma procesului de
fagocitoza rezulta produsi finali – AA, monozaharide etc – pe
care celulele cu rol fagocitar ii utilizeaza in propriul
metabolism)
- Celulele cu rol fagocitar. Dupa dimensiunile particulei endocitate se
clasifica in
o Microfage: polimorfonuclearele neutrofile din sange
o Macrofage : iau nastere din celula stem de unde trec in sange
unde raman aprox 60 de ore dupa care ajung in tesutul
conjunctiv unde se transforma in macrofage tisulare si isi
desfasoara activitatile specifice. Totalitatea macrofagelor din
organism alcatuiesc “sistemul fagocitar mononuclear”. In acest
sistem se disting trei compartimente celulare:
▪ Compartimentul medular: monoblaste, monocite
medulare
▪ Compartimentul sanguin: monocite sanguine
▪ Compartimentul tisular: macrofage tisulare (libere si
fixe)
- Etapele fagocitozei
1. chemotactismul – miscare dirijata in directia unui stimul
chemostatic
2. opsonizarea – recunoasterea particulei ce urmeaza a fi
fagocitate
3. acolarea – atasarea fagocitelor de particule
4. emiterea de pseudopode – inglobarea
5. Digestia intracelulara – realizata de lizozomi
31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA

veziculelor – endocitoza si exocitoza); dupa natura materialului endocitat
se disting doua tipuri de endocitoza: fagocitoza si pinocitoza
• Pinocitoza – procesul de transport in masa a unei cantitati variabile de
fluid tisular impreuna cu macromoleculele pe care acesta le contine
- Provine din limba greaca, pinein=a bea
- Dupa mecanisemele care stau la baza procesului de inglobare a
fluidului tisular, se deosebesc 2 forme:
o Pinocitoza independenta de receptori
▪ Este forma de inglobare a substantelor din mediul
extracelular in vezicule formate din invelisul celular, fara
fixarea prealabila a substantelor la nivelul receptorilor
membranari
▪ Dupa modul de formare, veziculele de pinocitoza sunt de
doua categorii:
• Endocitoza in faza lichida: formarea veziculelor
invelite de clatrine
• Transcitoza: formarea veziculelor neacoperite de
clatrine
o Pinocitoza cuplata la receptori
▪ Captarea colesterolului in celulele animale – pinocitoza
LDL
▪ Implicatii medicale: hipercolesterolemie familiala –
producere exagerata de receptori pentru LDL (acumulare
anormala de colesterol liber in citoplasma); formarea
placilor aterosclerotice – malsinteza receptorilor pt LDL
• Transcitoza – forma particulara a pinocitozei, independenta de receptori
- Se desfasoara la nivelul celulelor endoteliale prin 2 moduri
o Transcitoza distributiva
o Transcitoza conectiva
32. CITOSOLUL (hialoplasma): definitie,

structura, ultrastructura, compozitie moleculara,
proprietati fizice, roluri
• Definitie: citosolul este mediul intern al celulei, cuprins intre membrana
plasmatica si endomembranele care delimiteaza organitele
intracitoplasmatice
• Structura:
- Aspect omogen, sticlos, monorefringent optic cu proprietati
contractile
- Caracter bazofil la celulele tinere si caracter acidofil la celulele adulte
• Ultrastructura
- In ME a fost descrisa reteaua microtrabeculara – interconecteaza
elementele de citoschelet si organitele celulare intr-o singura unitate
morfologica – Citoplasma
• Compozitie
- Apa - 85%
- 15% - Proteine solubile si insolubile, glicogen, lipide si substante care
participa la metabolismul intermediar: ARN, AA, AG, nucleotide,
saruri minerale
• Proprietati fizico-chimice
- Hialoplasma este un sistem coloidal heterogen alcatuit din 2 faze:
o Faza de dispersie: apa
o Faza dispersata: molecule organice aflate in miscare browniana
-Densitate mai mare ca a apei
-pH – 7.2
-realizeaza dispersia luminii
-prezinta miscari browniene si de sedimentare
-starea de gel se caracterizeaza prin vascozitate
-in faza de sol, macromoleculele se misca liber in mediul de dispersie,
hialoplasma fluidificandu-se.
- pot sa existe tranzitii sol-gel (in diviziunea celulara, la variatii ale
temperaturii sau pH-ului, in activitatea metabolica la un moment dat)
• Roluri
- Intregul metabolism celular isi are originea in hialoplasma
o Unele cai metabolice se desfasoara in totalitate in citosol, iar
altele sunt initiate in citosol si finalizate in compartimente
specifice
- Rol important in initierea miscarilor intracelulare
- Rezerva de materiale de constructie a caror ansamblare are loc fie in
hialoplasma (glicogenogeneza), fie in alte compartimente (sinteza ac
nucleici, biogeneza ribozomilor, sinteza hemului)
- Realizeaza funtia de stocare temporara a substantelor cu rol
combustibil (lipide, glucide) si a substantelor elaborate (hormoni,
enzime, proteine structurale etc). Toate aceste substante formeaza
incluziunile citoplasmatice
33. INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE

• Incluziunile glucidice
- Reprezentate de glicogen in celula animala si amidon in cea vegetala
- Glicogenul impreuna cu lipidele reprezinta principalele rezerve
metabolice depozitate in matricea citoplasmatica
- Fiziologic – depozitele de glicogen sunt mai bine reprezentate in
citoplasma hepatocitelor si celulelor musculare, dar apar si in celulele
epidermice embrionare si in trombocite
o In MO, incluziunile de glicogen sunt puse in evidenta prin
metoda PAS sau carmin Best
o In ME – particule beta sau alfa
- Patologic – glicogenoze (malsinteza sau absenta sintezei enzimelor
glicogenolitice)
• Incluziunile lipidice
- In MO – coloratii Sudan III si IV
- Dupa modul de formare si depozitare:
o Depozite fiziologice tranzitorii: in hepatocite si celulele
secretorii ale glandei mamare
o Depozice fiziologice permanente: adipocitele albe si brune sau
in celulele secretoare de hormoni steroizi
o Depozite patologice permanente: lipidoze (in hepatocite),
alcoolism cronic
• Incluziunile proteice
- Prezente in celulele secretorii ale glandelor endocrine si exocrine in
momentele de activitate maxima. Timpul de depozitare este relativ
scurt (1-4 ore), apoi sunt exocitate
• Incluziunile pigmentare
- Melanina: (pigmentul negru) - abundent in epiderm si in celule
pigmentare ale retinei
- Lipofuscina: (pigmentul brun) – se acumuleaza in celula odata cu
imbatranirea acesteia. Este prezenta in celulele care nu se divid
(neuronii si celulele musculare)
• Inluziunile de cristale si cristaloizi
- Prezente in eozinofile si celulele Leydig
• Inlcuziunile de natura virala
- Determinate de prezenta intracelulara a unor virusuri si sunt
inconjurate de un halou luminos (in MO)
o Incluziunile nucleare – in meningoencefalita virala
o Incliziunile citoplasmatice – variola, turbare
34. CITOSCHELETUL CELULAR:

microfilamentele de ACTINA
- actina este prezenta preponderent in celula musculara, dar se gaseste
in proportie de 5-30% si in restul celulelor corpului.
- 6 izoforme diferite de actina:
o Tipul α scheletal
o Tipul α cardiac
o Tipul α vascular
o Tipul δ(delta) enteric
o Tipul β citoplasmatic
o Tipul δ citoplasmatic
- Intracelular se gaseste sub 2 forme
o forma monomerica (actina G) – prezinta locusuri de atasare pt
Ca, miozina, ATP si a proteinelor asociate
o forma polimerizata (actina F). Polimerizarea se desfasoara in
urmatoarele faze:
▪ faza de “lag”
▪ faza de polimerizare
▪ faza de echilibru
- modul de formare al microfilamentelor este influentat de o serie de
proteine asociate:
o profilina, timozina – impiedica polimerizarea actinei G
o gelsonina – determina fragmentarea microfilamentelor
o filamina – favorizeaza organizarea microfilamentelor in retea
tridimensionala, prin legarea nodurilor retelei
o fimbrina si vilina – leaga microfilamentele in manunchiuri
- in celulele nemusculare
o fiecare microfilament de actina F este alcatuit din 2 lanturi de
monomeri G, insirati ca “perlele intr-un sirag”
o au urmatoarele roluri
▪ structural (de sustinere) – formeaza suportul prelungirilor
▪ dinamic – miscarile celulare
- in celulele musculare
o actina F este asociata cu proteine reglatoare formand impreuna
filamentele subtiri. Aceste proteine sunt tropomiozina si
troponina
▪ tropomiozina – localizata in santul dublului helix al
actinei F, conferind stabilitate si o structura compacta a
acesteia
▪ troponina – complex de polipeptide
• troponina T – se ataseaza de tropomiozina
• troponina I – se ataseaza de actina si de troponina
C – inhiba contractia actina-miozina
• troponina C – rol in legarea ionilor de Ca

microfilamentele de MIOZINA
- miozina, la fel ca si actina a fost descrisa pentru prima data in celulele
musculare, dar astazi se stie ca aceasta proteina este o componenta
constanta a tuturor tipurilor de celule
- microfilamentele de miozina se formeaza prin polimerizarea unei
proteine structurale si contractile, miozina.
- In citosol, miozina se gaseste sub forma monomerica sau polimerizata
- Este alcatuita din 2 lanturi grele si din 2 perechi de lanturi usoare
- Lantul greu: are o portiune alungita α helicoidala si un cap globular
- Lanturile usoare: sunt asociate cu capetele globulare.
- Sub actiunea proteazelor, molecula de miozina este fragmentata, ceea
ce permite studiul organizarii diferitelor lanturi polipeptidice
o Tripsina: scindeaza miozina in 2 fragmente inegale:
meromiozina usoara (LMM) care reprezinta coada miozinei si
meromiozian grea (HMM)
o Papaina: HMM poate fi subdivizata in subunitatea globulara S1
si fragmentul helicoidal S2, care leaga S1 de LMM
- In celulele nemusculare:
o Microfilamentele de miozina formeaza agregate subtiri,
obtinute prin polimerizarea a 10-20 de molecule de miozina si
poarta numele de miozina I – intervine in miscarile care au la
baza mecanismul contractiei actina-miozina
- In celulele musculare
o Miozina reprezinta mai mult de jumatate din totalul proteinelor
constituente.
o Filamentele se groase se formeaza prin polimerizarea a aprox
300-400 de molecule de miozina
o In miofibrile, filamentele groase se gasesc dispuse paralel cu
microfilamentele subtiri de actina
o Fiecare filament de miozina este inconjurat de 6 microfilamente
de actina
- La organizarea sarcomerului, participa o serie de proteine asociate
o Titina
o Nebulina
o Tropomodulina
o Capul Z

FILAMENTELE INTERMEDIARE
- filamentele intermediare poarta aceasta denumire deoarece diametrul
lor de aproximativ 10 nm este intermediar diametrului
microfilamentelor de actina (7nm) si diametrul microtubulilor (25nm)
- polimerizarea proteinelor fibrilare are loc prin impletirea lor ca intr-o
franghie, astfel ca filamentele intermediare odata ansamblate nu se
mai depolimerizeaza.
- Filamentele intermediare au o organizare structurala comuna,
continand un domeniu central α helixde aproximativ 310 AA, flancat
de domenii amino si carboxil terminale. Domeniul central are rol in
ansamblarea filamentului in timp ce domeniile terminale determina
functiile specifice ale filamentelor intermediare
- Nu prezinta polaritate, sunt insolubile in solutii fiziologice, dar se
dizolva la variatii mari de pH.
- Tipuri:
o Tipul epitelial
▪ Cuprinde filamentele de keratina (tonofilamente)
▪ Cea mai complexa clasa de filamente intermediare
▪ Cuprind keratinele de tip I (acide) si de tip II (alcaline)
▪ Au rol structural si asigura rezistenta mecanica a
celulelor epiteliale si derivatilor lor (par, piele, unghii)
▪ Implicatii medicale:
• Mutatiile genelor raspunzatoare de sinteza
keratinelor – epidermoliza buloasa simpla
• Evidentierea filamentelor de keratina este utila in
diagnosticul cancerelor epiteliale
o Tipul axonal
▪ Cuprinde neurofilamentele – cele mai importante
structuri de la nivelul axonului, dendritelor si regiunilor
perinucleare ale neuronului
▪ Formate din 3 polipeptide: NF-L, NF-M, NF-H
▪ Implicatii medicale:
• Anomalii ale acumularii si ansamblarii
neurofilamentelor: scleroza laterala amiotrofica
o Tipul vimentina
▪ Prezinta aceeasi morfologie dar contin proteine diferite
• Vimentina – celule mezenchimale
• Desmina – celule musculare
• Sinemina – asociata cu desmina si vimentina
• Proteinele acide ale filamentelor gliale
o Tipul nuclear
▪ Reprezentat de laminele nucleare. (A, B si C)
▪ Are rolul de a mentine forma si stabilitatea anvelopei
nucleare

MICROTUBULII
- Se formeaza prin polimerizarea proteinei numita tubulina
- Tubulina este un heterodimer alcatuit din subunitatea α si β care sunt
neidentice
- In cursul ansamblarii microtubulilor, dimerii de tubuline
polimerizeaza si fomeaza protofilamente
- Din 13 protofilamente se formeaza peretele unui microtubul
• Polimerizarea si depolimerizarea microtubulilor
- Microtubulii in crestere prezinta polaritate structurala
- La capatul +, subunitatile se adauga cu o viteza mai mare decat la
capatul –
- Polimerizarea microtubulilor este acompaniata de hidroliza GTP la
GDP
- Polimerizarea tubulinei este un proces de autoansamblare care se
petrece spontan la temperatura de 37oC, in timp ce la 5oC are loc
dezansamblarea.
- In structura microtubulilor, pe langa tubuline mai intra si alte proteine
denumite MAPs (proteine asociate microtubulilor). Aceste proteine se
leaga de monomerii de tubulina si determina polimerizarea acestora.
Cele mai importante MAPs sunt proteinele tau.
- Polimerizarea tubulinei este influentata de medicamente: Colchinina,
Vinblastin, Vincristin. Etc.
• Raspandire
- Se pot gasi liberi in citoplasma sau formeaza ansambluri de
microtubuli in unele structuri celulare cum ar fi: axinemele cililor si
flagelilor, fibrele fusului de diviziune, centrioli.
- Au capacitate rapida de ansamblare si dezasamblare.
- Media de viata a microtubulilor este de 10 minute
• Functii
- Functie mecanica de mentinere a formei celulare
- Morfogeneza (cresterea prelungirilor in cursul diferentierii
neuronului)
- Fixeaza organitele si le modifica pozitiei in citoplasma
- Rol de organizator al citoscheletului
- Rol in miscarea celulara
38. MICROVILII
- sunt prelungiri citoplasmatice ale majoritatii celulelor epiteliale
- numarul si forma microvililor este corelata cu capacitatea de absorbtie
a celulelor
- rolul microvililor este de a mari suprafata de absorbtie si de a
interveni in mod activ in procesul absorbtiei, impingand substantele
absorbite spre interiorul celulei.
• Structura
- In MO – la polul apical – platou striat (la nivelul enterocitelor) si
margine in perie (la nivelul nefrocitelor)
• Ultrastructura
- Microvilul este format dintr-um miez de 20-30 de filamente de actina,
solidarizate de membrana plasmatica printr-un complex de proteine
cum ar fi calmodulinele si miozina I. Microfilamentele de actina sunt
solidarizate intre ele prin 2 proteine: fimbrina si vilina
- La polul bazal, filamentele de actina din microvili se termina intr-o
retea perpendiculara de filamente denumita buton terminal. Aceasta
structura este alcatuita din filamente de actina, proteine de legare a
actinei (spectrina II si miozina II) si filamente intermediare. Proteinele
de legare a actinei au rolul de a mentine microvilul in pozitie verticala
- Miscarea intregului manunchi de filamente de actina, ca si contractia
intregului microvil, se realizeaza prin intermediul interactiunii actina-
miozina din reteaua terminala, precum si prin interactiunea miozinei
cu filamentele axiale
39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare

moleculara, localizare, implicatii medicale
- cilii si flagelul sunt organite ectocitoplasmatice care au un mecanism
molecular de miscare identic: interactiunea dintre tubulina si dineina
• CILII
- Sunt prelungiri multiple localizate la suprafata celulelor epiteliale din
trahee, bronhii si oviduct.
- In arborele traheo-bronsic, cilii sunt implicati in curatirea mucusului, iar
la nivelul oviductului au rol in deplasarea oului spre cavitatea uterina
- Miscarea cililor este regulata si sincrona, se propaga in valuri succesive
ca “intr-un lan de grau batut de vant”
- Structura si ultrastructura
o Componentele structurale:
▪ Portiunea libera (cilul propriu-zis)
▪ Corpusculul bazal (originea cilului)
▪ Radacinile cilului
o In MO: la baza cilului, sub membrana celulara se observa o bada
fina care se coloreaza bazofil, determinata de prezenta
corpusculilor bazali.
o In ME:
▪ portiunea libera a cilului este formata dintr-un complex de
structuri microtubulare denumit axonema. Contine
microtubuli si proteine care ajuta la miscare. Pe sectiune
transversala, microtubulii din axonema sunt aranjati in
dispozitia “9+2”.
▪ Microtubulii centrali sunt completi (13 protofilamente)
▪ Fiecare dublet periferic este alcatuit dintr-un microtubul
complet (subfibra A – 13 protofilamente) de care este atasat
pe o parte un microtubul incomplet (subfibra B – 11
protofilamente)
▪ Pe langa microtubuli, axonema cuprinde si alte proteine
necesare pt o functionare normala a cililor:
• Dineina – are activitate ATP=azica si apare la
intervale regulate de 24 nm
• Nexina
• Fibre radiare
o Motilitatea cilului
▪ Bratele de dineina determina motilitatea axonemei, iar
nexina si fibrele radiare transforma activitatea dineinei intr-o
miscare de incovoiere a cililor.
• FLAGELUL
- La om, singura celula care poseda flagel este spermatozoidul.
- Flagelul are o miscare ondulatorie, sinusoidala, care determina inaintarea
spermatozoidului
- Ultrastructura:
o Are o ultrastructura asemanatoare cu cilul, “9+2”, dar mai
complexa
- Implicatii medicale
o Absenta dineinei – “sindromul cililor imobili” – sindrom
Kartagener
▪ Aceasta boala genetica este asociata cu afectiuni respiratorii
cronice si inversia viscerelor (situs inversus)
▪ Barbatii cu sintrom Kartagener sunt sterili
40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL

DE DIVIZIUNE
• Centrul celular (centrozomul)
- Este alcatuit din 2 centrioli cu lungimi de 0.4-0.5 μ dispusi
perpendicular unul pe celalalt
- Fiecare centriol este alcatuit din 9 triplete de microtubuli
- Este inconjurat de un meterial pericentriolar dens format din P si ARN
- La inceputul divizunii, perechile de centrioli se separa si formeaza cei
2 poli ai fusului de diviziune
- Rol:
o Functia principala este de centru organizator al microtubulilor
o Coordoneaza motilitatea celulara in special timpul diviziunii
celulare
o Reprezinta sediul de nuclee a microtubulilor care vor forma
asterii si fibrele fusului de diviziune
o Rol de protectie a depolimerizarii capatului microtubulilor
41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,

organizare moleculara, forme de existenta in
citoplasma, origine, rol
• Definitie
- Sunt organite intracitoplasmatice nespecifice, nedelimitate de
endomembrane, cu rol esential in coordonarea traducerii codului genetic
prin interactiunea lor cu ARNm si cu celelalte molecule necesare
biosintezei proteinelor
- Au fost descrise de G.E. Palade in 1953, de aceea se mai numesc si
“granulele lui Palade”.
- Sunt prezenti in toate celulele, cu exceptia hematiei, dar mai abundenti in
celulele secretorii ale glandelor endocrine si exocrine.
• Structura
- Sunt alcatuiti din 2 subunitati: Subunitatea mare care prezinta o
adancitura sub forma de sa in care se dispune subunitatea mica, cele 2
subunitati asociindu-se pe o catena de ARNm.
• Forme de existenta in citoplasma
- Subunitati libere
- Atasati pe catena de ARNm, impreuna cu care alcatuiesc poliribozomi.
- Poliribozomi atasati la membranele reticului endoplasmic cu care
formeaza RER.
- A fost elucidata prin tehnica imunologica si prin tehnica de imprastiere a
neutronilor
- Ribozomii contin:
o 50% ARN cu rol in activitatea catalitica a ribozomilor
o 50% proteine structurale (50 de tipuri in subunitatea mare si 30 in
subunitatea mica) si functionale
• Origine
- Sinteza precursorilor ribozomali are loc in nucleol
- Majoritatea tipurilor de ARN ribozomal provin dintr-un precursor
comun, ARN 45S
• Functiile ribozomilor
- Ribozomii atasati de membranele RE sinstetizeaza proteine de “export”
reprezentate de hormoni, anticorpi, enzime
- Ribozomii liberi intervin in sinteza proteinelor de structura care participa
la diviziune, la cresterea celulara si inlocuirea organitelor imbatranite
42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, tipuri de
reticul si roluri comune celor doua zone
• Definitie:
- Este un organit intracitoplasmatic nespecific, prezent in toate celulele, cu
exceptia hematiei adulte, angajat in procesele de sinteza si secretie
celulara.
• Structura
- In MO au fost evidentiati sub denumiri diferitem in functie de coloratia
utilizata si tipuri celular cercetat:
o “corpusculi Nissl” – in neuroni, coloratie albastru de toluidina
o “corpi Berg” – in hepatocite, coloratie albastru de toluidina
o “ergastoplasma” – celule pancreatice, zona bazofila
o “corpi tigroizi” – neuroni, coloratie prin impregnare argentica
• Ultrastructura
- In ME apare ca un sistem complex de membrane organizat in canalicule
si cisterne, al caror lumen prezinta continuitate cu spatiul perinuclear
• Tipuri de reticul
- Reticul endoplasmic neded (REN)
o Nu are ribozomi atasati
o Mai bine reprezentat in celulele care sintetizeaza hormoni sterozi,
pigmenti, in celulele cu conuri si bastonase, celule musculare,
hepatocite
- Reticul endoplasmic rugos (RER)
o Are ribozomi atasati – aspect de “om de zapada” (rugos)
o Joaca un rol important in sinteza proteinelor
o Reprezentarea RER este mai importanta in celulele specializate in
sinteza heteroproteinelor: celule pancreatice, plasmocite,
hepatocite, neuroni
• Roluri comune celor doua zone
- Suport mecanic al citoplasmei si de compartimentare a acesteia
- Vechiculeaza o serie de substante: proteine, lipide.
- Reprezinta o imensa suprafata de schimb intre lumenul RE si citoplasma
- Rol in biogeneza membranelor
43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:

organizare moleculara, roluri generale si specifice
in diferite tipuri celulare
- a primit aceasta denumire din cauza existentei pe suprafata externa a
numerosi ribozomi atasati – aspect de “om de zapada” (rugos)
Functii specifice
• Transferul lanturilor polipeptidice
o RER participa la sinteza proteinelor destinate exportului,
precum si a unor proteine structurale destinate membranelor
organitelor citoplasmatice. Din aceste motive, RER este mai
bine reprezentat in celulele pancreatice unde secreta enzime
digestive si hormoni, in plasmocite unde sunt sintetizate
imunoglobulinele sau in hepatocite.
o Sinteza lanturilor polipeptidice se desfasoara la nivelul
poliribozomilor atasati de membranele RER prin subunitatile
mari, de unde trec in canaliculele si cisternele reticulului
o Dupa initierea biosintezei proteice, proteina care contine
aceasta secventa va orienta ribozomul petnru atasarea la mb RE.
Orientarea si traversarea mb RE de proteinele care prezinta
secventa semnal implica existenta a cel putin 2 componente:
▪ O particula de recunoastere
▪ Receptorul pentru SRP
• Glicozilarea proteinelor in RE
o aditia covalenta a zaharidelor la proteine este una din functiile
importante ale RE deoarece majoritatea proteinelor din lumen
sunt glicozilate inainte de a fi transportate la aparatul Golgi, la
lizozomi sau la mb plasmatica
o radicalii oligozaharidici se leaga de moleculele proteice prin 2
modalitati:
▪ oligozaharidele O-linkate – se leaga la gruparea hidroxil
a unei serine sau treonine din lantul polipeptidic
▪ oligozaharidele N-linkate – se leaga la gruparea amino a
unei asparagine din lantul polipeptidic
44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:

organizare moleculara, roluri generale si specifice
in diferitele tipuri celulare
- REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm,

fara ribozomi atasati.
Functii specifice
• Realizeaza etape din metabolismul lipidelor
o Fiind implicat in biosinteza lipidelor, REN este foarte bine
reprezentat in celulele din corticosuprarenale si gonade care
sintetizeaza hormoni steroizi, recum si in celulele din mucoasa
intestinala cu rol in absorbtie.
o In REN-ul celulelor intestinale, din substantele absorbite se
sintetizeaza trigliceridele care se pot evidentia chiar in lumenul
REN sub forma de chilomicroni
o Membranele reticulului poseda sisteme enzimatice care catalizeaza
reactii importante din cadrul metabolismului diverselor lipide: AG,
fosfolipide, colesterol si derivatii sai
▪ Sinteza fosfolipidelor: are loc sub actiunea enzimelor
localizate in mb RE. Din 2 molecule de AG + glicerol-P
rezulta o molecula de acid fosfatidic, care ulterior, prin
modificari biochimice, va genera celelalte fosfolipide de mb
(fosfatidilcolina, f..etanolamina, f..serina si f..inozitol)
▪ Elongarea si desaturarea acizilor gasi: este catalizata de o
oxidaza care utilizeaza o molecula de oxigen si o molecula
de NADH.
▪ Biosinteza colesterolului si a derivatiilor sai: transformarea
colesterolului in acizi biliari si hormoni steroizi se realizeaza
prin hidroxilari si necesita prezenta oxigenului si a NADPH-
ului.
• Detoxifierea
o Detoxifierea reprezinta metabolizarea substantelor endogene sau
exogene (medicamente, substante toxice, poluanti) in vederea
neutralizarii efectelor nocive si a usurarii eliminarii lor.
o Reactiile prin care substantele sunt detoxifiate sunt: oxidare,
hidroliza, reducere sau conjugare.
• Alte roluri
o Degradarea glicogenului hepatic
o Transformarea bilirubinei indirecte in bilirubina directa
o Formarea sistemului sarcoplasmatic, cu rol in stocarea Ca
o Fotoreceptie
o Sinteza melaninei
45. APARATUL GOLGI: structura,

ultrastructura, organizare moleculara, origine
• Structura si ultrastructura
o a fost descris de Cammilla Golgi ca o retea perinucleara
observat in ganglionul spinal de pisica.
o Aparatul Golgi este organit intracitoplasmatic nespecific,
delimitat de endomembrane, prezent in toate celulele cu
exceptia hematiei adulte.
o In MO are aspect de retea perinucleara
o In ME prezinta 3 compartimente distincte:
▪ Compartimentul CIS – reprezentat de zona dinspre
reticulul endoplasmatic – vezicule de tranzitie
(microvezicule): transporta produsii sintetizati la nivelul
reticulului endoplasmic; mb veziculelor formeaza sacii
golgieni
▪ Compartimentul median – format din sacii golgieni: au o
dispozitie paralela si sunt asezati in stative de 3-12
▪ Compartimentul TRANS – reprezentat de zona dinspre
plasmalema – vezicule de secretie (macrovezicule):
contin produsul de sinteza al reticulului endoplasmic,
maturat in aparatul Golgi.
• Biogeneza
o fata pe care se formeaza noi saci golgieni este denumita fata de
formare
o fata pe care sacii cei mai vechi se fragmenteaza in vezicule este
denumita fata de maturare
o timpul de formare a unui sac golgian este de 3-4 minute
o innoirea sacilor golgieni este un proces etapizat care se
desfasoara in directia cis-trans.
46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului

secretor
• Functii
o Rol central in secretia celulara
▪ Etapele “Ciclului Secretor”
1. sinteza lanturilor polipeptidice la nivelul poliribozomilor
atasati RER
2. transferul si segregarea proteinelor de export la nivelul
RER
3. transferul proteinelor in REN
4. formarea de vezicule de tranzitie
5. prelucrarea biochimica a proteinelor la nivelul sacilor
Golgi
6. desprinderea de vezicule de secretie la nivelul zonei trans
Golgi
7. depozitarea veziculelor in citoplasma 1-4 ore
8. exocitoza
o Prelucrarea biochimica a produsilor de secretie
▪ Glicozilarea proteinelor
▪ Glicozilarea glicolipidelor
▪ Sulfatarea
▪ Clivajul proteolitic specific
o Concentrarea produsilor de secretie: la nivelul veziculelor de
secretie sau la periferia sacilor golgieni
o Rol in biogeneza membranelor
o Rol in sinteza lizozomilor
47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine
• Toate vietuitoarele necesita o mare cantitate de energie pentru asigurarea
functiilor lor biologice: sinteze, transport de substante, mentinerea
temperaturii corporale si a presiunii osmotice etc… In celulele animale,
aproape toata energia necesara mentinerii vietii este produsa de
mitocondrii, niste organite citoplasmatice al caror ansamblu alcatuieste
condriomul.
o In MO
- Forma: in general alungita. 3 forme statice: granulara, siraguri de
granule si forma alungita (de bastonas)
- Dimensiuni: intre 1 si 5 µ.
- Numar: hepatocitul – pana la 1000 de mitocondrii; nefrocitul –
300; spermatozoidul – 24;
- Dispozitie intracelulara: “salturi mitocondriale” – explicate prin
atasarea lor la microtubuli; in general, mitocondriile se
aglomereaza acolo unde nevoile energetice ale celulei o cer
o In ME
- Ultrastructura mitocondriei este adaptata ideal functiei de
producere a ATP.
- Formata din: Mb externa, Spatiu perimitocondrial, Mb interna,
Matrice mitocondriala
• Organizarea moleculara
o Membrana externa: trilaminata, de natura lipoproteica, contine 60%
proteine (porina) si 40% lipide (fosfolipide, colesterol)
o Spatiul perimitocondrial: are rol activ in transportul substantelor din
citosol in matrice si invers. In cazuri patologice, in acest spatiu se
acumuleaza materiale organice de tipul sarurilor de calciu.
o Membrana interna: trilaminata, de natura lipoproteica cu invaginari
numite criste mitocondriale (confera o crestere a suprafetei de reactie)
o Lipidele: reprezinta 20% - cardiolipina
o Proteinele: reprezinta 80% - in fct de roluri:
▪ Constituentii lantului respirator si enzimele asociate:
NADH dehidrogenaza, ubiquinona, citocromi)
▪ ATP-aza mitocondriala
▪ Transportori specifici
o Matricea mitocondriala: contine enzime implicate in oxidarea
piruvatului si a acizilor grasi, precum si cele mai multe dintre
enzimele care participa la realizarea ciclului citric. Tot la nivelul
matricei sunt localizate genomul mitocondrial, ARN si ADN
mitocondrial.
48. MITOCONDRIA: functii

- mitocondriile sunt adevarate “termocentrale celulare” care convertesc
si elibereaza energia inmagazinata in substante organice simple intr-
un compus macroergic, ATP.
- La nivelul mb interne mitocondriale are loc finalizarea glicolizei
aerobe (fiecare molecula de glucoza produce 36 de molecule ATP,
comparativ cu glicoliza anaeroba unde o molecula de glucoza
genereaza doar 2 molecule de ATP)
• Fosforilarea oxidativa
• Teoria cuplajului chemi-osmotic. Se realizeaza in 2 etape:
1. transportul electronilor activeaza pompa care pompeaza protonii in
spatiul perimitocondrial
2. gradientul de protoni este utilizat de ATP sintetaza pentru
producerea de ATP
• Oxidarea de substrat
- mecanismul de furnizare a energiei presupune oxidarea prin
dehidrogenare a alimentelor (glucide, lipide, proteine), oxidare care se
realizeaza in 3 etape: citoplasmatica, matriciala si membranara
▪ primul nivel de degradare (etapa citoplasmatica)
- AGL sunt convertiti la acetil-coA
- Glucoza este convertita la piruvat prin calea Embden
Meyerhoff
▪ Al doilea nivel de degradare (etapa matriciala)
- Oxidarea acetil-coA, pe parcursul fiecarei ture a ciclului
citric, determina formarea urmatoarelor componente:
• 2 CO2 – ce urmeaza a fi eliminat din celula
• 3 NADH
• 1FADH2
- cele 3 molecule de NADH si molecula de FADH2
transfera cate 2 electroni pe moleculele acceptor aflate la
nivelul mb interne mitocondriale, fapt ce va determina
reducerea oxigenului si producerea apei (in cadrul
lantului respirator) si concomitent producerea de ATP
▪ Lantul respirator (etapa membranara): reprezinta un lant
transportor de electroni localizat la nivelul mb interne.
Determina formarea apei si pomparea protonilor spre spatiul
perimitocondrial
▪ Fosforilarea oxidativa: finalitatea acestui proces este sinteza
ATP-ului. Oxidarea unei molecule de NADH produce 3 ATP,
iar 1 molecula de FADH2 furnizeaza 2 ATP.
- Factori care influenteaza fosforilarea oxidativa:
• Realizarea gradientului electrochimic optim
• Integritatea mb interne
• Interventia factorilor chimici: inhibitorii
transferului de electroni, decuplantii fosforilarii
oxidative si inhibitorii transferului de energie.
• Producerea de precursori pentru diferite biosinteze
• Precursori ai neoglucogenezei
- Acidul oxaloacetic
- Acidul lactic
- Acidul -cetoglutaric
• Precursori ai biosintezei acizilor grasi
- Acetil-CoA
• Precursori ai urogenezei
- Amoniacul
• Precursorii biosintezei AA si porfirinelor
- Unii intermediari ai ciclului Krebs, care provin din
degradarea AA, reprezinta in acelasi timp precursori
pentru sinteza de noi AA. Ex: glutamina, prolina, ac
glutamic
49. MITOCONDRIA: modificari patologice si

implicatii medicale
• Modificari de ultrastructura mitocondriala
• Gigantismul mitocondrial
- Talia depaseste 15 µ
- Apare in stari fiziologice (hiperactivitate) sau patologice:
- Hepatita virala, tumori ovariene, miopatii
• Tumefactia sau turgescenta:
- Cresterea globala a taliei, largirea spatiului perimitocondrial,
scaderea nr-lui de criste
- Apare in cursul hipoxiei, carentelor proteice si de vitamina B2,
hepatita virala si febra galbena
• Retractia mitocondriala
- Se caracterizeaza prin scaderea volumului si densificarea
matricei
• Distrugerea mitocondriilor
- Isi pierd cristele, membrana se fragmenteaza si continutul se
raspandeste in citoplasma
• Acumulari intramitocondriale de produsi citoplasmatici
- Glicogenul sau alte incluziuni mitocondriale
• Maladiile mitocondriale
- maladiile mitocondriale sunt boli metabolice datorate deficientei
unei enzime localizata in unul dintre compartimentele mitocondriale.
Cauze:
• Anomalii de trasnport intramitocondrial
• Anomalii de utilizare intramitocondriala a substraturilor
• Anomalii ale lantului respirator (citopatii)
- ADN –ul mitocondrial poate suferi frecvent mutatii care afecteaza
functia celulara, functia organitului si conduc la aparitia unor boli
particulare, cum sunt: bolile neurologice degenerative (Parkinson
si Alzheimer), neuropatia optica ereditara Leber, miopatia
mitocondriala etc.
• Mitocondria si cancerul
• Variatii numerice
• Alterari structurale
• Cresterea dimensiunilor mitocondriale
• Mitocondria si ischemia cardiaca
- ischemia cardiaca este caracterizata de diminuarea fluxului sanguin
coronarian, deci de diminuarea aportului de substraturi si oxigen.
Aceste deficite conduc in mod direct la scaderea productiei
intracelulare de ATP
- in mod normal, cantitataea de ATP necesara asigurarii contractiei
timp de 24 de ore este de 5 kg.
- atunci cand survine ischemia, acizii grasi devin aproape in
exclusivitate substratul energogen al celulei cardiace. In acest caz,
acetil-CoA se acumuleaza in mitocondrie si inhiva piruvat
dehidrogenaza. Calea de oxidare a glucozei in acest caz este
blocata.
- Tratament: trimetazina
50. LIZOZOMII: structura, ultrastructura,

organizare moleculara, origine, roluri generale
- lizozomii sunt organite implicate in digestia intracelulara.
- Au fost descoperiti prin tehnica de fractionare celulara de Christian de
Duve in1950
- sunt prezenti in toate celulele cu exceptia hematiei adulte, dar mai
bine reprezentait in celulele implicate in mecanisme de aparare
nespecifica (microfage si macrofage)
- in MO – coloratii bazice (azur II, APT Dragan) sau metode de
evidentiere a fosfatazei acide (Gomori)
- in ME – apar delimitati de o mb trilaminata.
- mb lizozomala – de natura lipoproteica. Proteinele mb sunt
reprezentate de:
o proteine transportoare – pt produsii rezultati in urma digestiei
o pompa de protoni – mentine pH la 5
o proteine mb glicozilate: asigura protectia impotriva actiunii
litice a enzimelor lizozomale
- matricea - continut crescut in hidrolaze acide. Enzimele se
caracterizeaza prin latenta, devenind active la un pH de 5 si inactive la
pH de 7,2.
• Origine
- formarea lizozomilor este un proces complex realizat in multiple
etape:
o producerea endozomilor tardivi – mecanism realizat cu
participarea aparatului de sinteza si secretie celulara
o formarea lizozomilor – matricea endozomului tardiv are pH de
6 si contine precursorii inactivi ai enzimelor. Momentul cand
endozomii tardivi dau nastere la lizozomi este atunci cand pH
scade la 5.
- in functie de provenienta, materialele care urmeaza a fi degradate sunt
livrate lizozomilor pe trei cai:
o endocitoza macromoleculelor odata cu lichidul extracelular
(pinocitoza)
o autofagia
o fagocitoza
• Roluri generale
- datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara
asigurand digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea
sau stocajul deseurilor provenite din metabolismul celular, cat si
distrugerea organitelor celulare a caror durata de viata este limitata.
51. LIZOZOMII: roluri specifice in diferite tipuri

celulare, implicatii medicale
• Roluri generale:
- datorita continutului enzimatic, lizozomii intervin in viata celulara
asigurand digestia produsilor nutritivi ingerati in celule, degradarea
sau stocajul deseurilor provenite din metabolismul celular, cat si
distrugerea organitelor celulare a caror durata de viata este limitata.
• Roluri specifice in diferite tipuri celulare
- celulele sistemului fagocitar mononuclear
o sunt celule specializate in apararea si curatirea organismului
o ele endociteaza elemente celulare imbatranite si
microorganisme straine, care apoi sunt distruse prin actiunea
enzimelor eliberate de lizozomi.
- Celulele tubilor contorti distali ai nefronului
o Sunt celule specializate in reabsorbtia apei, AA, glucozei si a
unei mari cantitati de minerale continute in urina primara; in
acest caz, lizozomii asigura degradarea proteinelor reabsorbite
- Celulele secretoare ale glandelor endocrine
o In acest tip celular lizozomii realizeaza digestia secretiilor
hormonale excedentare (crinofagie)
- Spermatozoizi
o In cursul procesului de spermiogeneza, lizozomii spermatidelor
fuzioneaza si formeaza acrozomul.
- Fenomene de autofagie
o Lizozomii sunt implicati in remanierea tisulara din cursul vietii
fetale cum sunt perforarea pupilei si disparitia mb interdigitale
- Remanierea osoasa
1. Boli datorate unei activitati scazute a hidrolazelor
o boli determinate genetic
▪ absenta sau malsinteza uneia din hidrolazele lizozomale
determina imposibilitatea digestiei substratului si
acumularea acestuia pana la intoxicarea functiilor
citoplasmei si moartea celulei.
▪ Maladiile pot fi clasificate in functia de natura
substratului
• Lipidoze
• Glicogenoze
o Boli dobandite in timpul vietii
▪ Hemosiderozele – acumularea de hemosiderina (pigment
rezultat din degradarea hemoglobinei)
▪ Antracoza – acumularea de praf de carbune
▪ Sideroza – acumularea de particule de fier
▪ Argiria – apare in cazul administrarii in cantitati mari a
medicamentelor care contin saruri de argint
2. Albinismul
o Melanocitele produc melanina pe care o stocheaza in lizozomi,
numiti melanozomi. In cazul in care exocitoza pigmentului este
blocata apare hipopigmentarea pielii, maladie genetica
cunoscuta sub numele de albinism
52. PEROXIZOMII
- sunt organite celulare implicate in numeroase functii metabolice
esentiale
- sunt mai numerosi in ficat, rinichi, SNC si SNP, retina
• Ultrastructura
- sunt inconjurati de o singura membrana trilaminata, mozaicata
- matricea este densa, cu aspect granular si bogata in enzime oxidative
- datorita concentratiei enzimatice foarte ridicata, matricea
peroxizomala prezinta o zona centrala densa, numita “cristaloid” cu o
structura ordonata, cristalina, alcatuit din uratoxidaza
- atat proteinele care participa la fomarea mb cat si enzimele matriciale
sunt sintetizate de poliribozomi liberi din citoplasma si apoi importate
in peroxizomi.
- Pana la ora actuala au fost identificate 23 de proteine structurale
numite peroxine si aprox 60 de enzime.
• Biogeneza
- noii peroxizomi se formeaza din precursori peroxizomali, prin
cresterea si fisiunea acestora.
• Functii
- peroxizomii utilizeaza oxigenul molecular si peroxidul de hidrogen
pentru a realiza reactii oxidative
1. Producerea H2O2 cu scop de detoxifiere
- Peroxizomii utilizeaza O molecular pentru a elimina atomii de
H din substante organice specifice; aceste reactii oxidative
conduc la formarea peroxidului de hidrogen (H2O2)
- Reactiile oxidative se desfasoara in special in ficat si rinichi
unde are loc procesul de detoxifiere a diferitelor molecule
toxice care intra apoi in circulatia sanguina
- Apa oxigenata este toxic celular deoarece formeaza radicali
liberi care influenteaza negativ proteinele si acizii nucleici. Din
aceasta cauza, H2O2 in exces este oxidata de catalaza.
2. Oxidarea acizilor grasi
3. Sinteza plasmalogeniilor
- defectele de import ale proteinelor peroxizomale duc la suntrom
hepato-cerebro-renal Zellweger
- alterarea functiei de oxidare a acizilor grasi conduce la aparitia
bolilor numite adrenoleucodistrofii – boli genetice caracterizate
prin manifestari neurologice determinate de distrugerea
progresiva a substantei albe din sistemul nervos si a
medulosuprarenalei
- maladia Refsum – acumularea de sange si tesuturi a acidului
fitanic
53. CICLUL CELULAR

• Definirea conceptului
- una dintre caracteristicile fundamentale ale celulelor care alcatuiesc
organeismele vii este reproducerea celulara.
- Celulele se reproduc in cadrul unui ciclu de duplicare si divizare,
numit ciclu celular.
• Fazele ciclului celular
- ciclul celular reprezinta perioada de timp cuprinsa intre terminarea
diviziunii ce a dat nastere unei celule pana in momentul in care
aceasta celula isi desavarseste propria diviziune.
- Astfel, ciclul celular are 2 faze distincte:
o Diviziunea celulara (M-mitoza)
o Perioada dintre 2 diviziuni succesive numite interfaza (aici au
loc sinteze de ADN, ARN si proteine)
- Ciclul celular este alcatuit din 4 faze succesive
o G1 – perioada cuprinsa intre sfarsitul mitozei si inceputul
sintezei de ADN.
▪ Se caracterizeaza prin sinteza de ARN si proteine.
▪ Materialul nuclear este 2n, iar cei 46 de cormozomi sunt
unicromatidieni
▪ Daca celulele din G1 nu intra in procesul de replicare a
ADN-ului, ele pot trece intr-o perioada de pauza a
ciclului celular – G0
o S – perioada in care se sintetizeaza ADN-ul prin replicare dupa
model semiconservativ
▪ Cromozomii devin bicromatidieni
▪ Materialul nuclear corespunde 4n
o G2 – perioada cuprinsa intre sfarsitul sintezei de ADN si
inceputul mitozei.
▪ Caracterizata de transcriptia materialului genetic si
biosinteza proteinelor necesare derularii mitozei.
▪ Materialul genetic este 4n
o M – este perioada de diviziune sau mitoza
▪ Materialul nuclear si citoplasmatic este impartit intre cele
2 celule fiice
▪ La finalul mitozei continutul in ADN devine 2n pentru
fiecare celula fiica
• Clasificarea tipurilor celulare in functie de parcurgerea ciclului
celular
- celule care si-au pierdut capacitatea de a se divide, fiind oprite in faza
G0 (neuronii si celulele musculare striate)
- celule care au capacitate scazuta de a se divide, dar care in conditii
speciale isi accelereaza ritmul mitotic (celule din ficat, rinichi,
plamani, glande endocrine)
- celule care au capacitate mare de diviziune (epiderm, maduva
hematogena, celulele linei spermatice )
• Durata ciclului celular
- perioada G1 este cea mai lunga perioada a ciclului si variaza in functie
de tipul celular, in timp ce faza S poate varia de la cateva minute
pentru celulele embironare pana la cateva ore la celulele somatice.
Fazele G2 si M sunt mai scurte
- durata ciclului celular este variabila in fct de specie si tip celular
(embrionii de muste 8 minute, levurile 2 ore, celulele epiteliale
intestinale 12 ore, iar hepatocitele 1 an)
• Punctele de control ale ciclului celular
- punctul de control G1
- Punctul de control G2
- Punctul de control al metafazei
• Sistemul de control al ciclului celular
- are rolul de a activa in timp util enzimele si proteinele responsabile de
realizaarea fiecarui proces, precum si de a le dezactiva odata ce
procesul s-a incheiat
- principala clasa de proteine apartinand sistemului de control este
reprezentata de serin-treonin kinaze (Cdk) deoarece sunt dependente
de cicline (enzime capabile sa activeze proteinele tinta prin
fosforilare)
54. CARACTERELE GENERALE ALE
NUCLEULUI INTERFAZIC
- nucleul este prezent in toate celulele, cu exceptia hematiei adulte
circulante, indeplinind urmatoarele functii:
o prin intermediul ADN-ului asigura sinteza, conservarea si
transmiterea informatiei genetice
o prin intermediul proceselor de transcriptie si translatie asigura
reglarea si controlul proceselor vitale.
• Caracterele morfologice (in MO)
- fiind o strucutra predominant acida, evidentierea caracterelor
morfologice ale nucleului se realizeaza cu coloranti bazici. Studiul
acestor caractere se realizeaza prin coroborarea urmatorilor parametri:
o forma
▪ rotund ovalara – ovul, limfocit, timocit
▪ alungita – celulele musculare striate scheletale sau
musculare netede
▪ lobata sau polilobata – polimorfonucleare
▪ nucleu inmugurit – megacariocite
▪ forma neregulata – celula maligna
o numarul
▪ anucleate – hematia adulta
▪ mononucleate – marea majoritate a celulelor
▪ binucleate – 7-8% din hepatocite
▪ multinucleate – osteoclastele, fibra musculara striata
scheletala
o asezarea
▪ centrala
▪ excentrica – in celulele cu polaritate functionala
▪ periferica – adipocitul alb
o dimensiunile
▪ variaza de la 4 µ la spermatozoid pana la 20 µ la nucleul
ovulului
o raportul nucleo/citoplasmatic
▪ Rn/c = Vn/Vc-Vn, unde Vn=volumul nuclear si
Vc=volumul celular
▪ Cuprins intre 1/3 si 1/20.
• Ultrastructura
- in interfaza, nucleul celulelor eucariote este alcatuit din:
o invelis nuclear
o nucleoplasma
o cromatina
o nucleol
55. MEMBRANA NUCLEARA: ultrastructura,

compozitie chimica, roluri. Implicatii medicale ale
laminelor nucleare
• Ultrastructura
- structura fundamentala a invelisului nuclear este apare in ME format
din 2 membrane concentrice (externa si interna) care se afla in
continuitate una cu cealalta, precum si cu reticulul endoplasmic
- cele 2 membrane sunt separate intre ele de un spatiu, numit spatiu
perinuclear, care comunica cu lumenul reticulului endoplasmatic.
- In locurile in care mb externa fuzioneaza cu mb interna se formeaza
porii nucleari
- Membrana externa – este trilaminata, prezinta ribozomi atasati si se
continua cu reticulul endoplasmatic
- Membrana interna – este lipsita de ribozomi, aderenta de
nucleoplasma
- Lamina nucleara – fata interna a mb nucleare este tapetata de o retea
bidimensionala proteica, numita lamina nucleara.
o Proteinele care alcatuiesc lamina nucleara sunt filamente
intermediare numite laminele A, B si C.
o Implicatii medicale
▪ Distrofia musculara Dreifuss – mutatia genelor pentru
lamininele A
▪ Lipodistrofia de tip Dunningan – pierderea progresiva a
tesutului adipos la nivelul trunchiului si membrelor,
concomitent cu cresterea depunerilor de lipide la nivelul
fetei si spatelui
▪ Displazia acro-mandibulara
▪ Maladia Charcot Marie Tooth – neuropatie periferica
caracterizata prin atrofie musculara si abolirea reflexelor
osteotendinoase
▪ Progeria (sau sindromul prematur Hutchinson) –
accelerarea procesului de imbatranire; determinata de
diminuarea cantitativa a lamininei A sau prin alterari
calitative a proteinei numita progerina
• Compozitie chimica
- 30 % lipide
- 65 % proteine
- 4 % ARN
- 1 % ADN
• Roluri
- schimburi nucleo-citoplasmatice – prin intermediul protilor nucleari
- participarea la realizarea reactiilor metabolice – fiind o forma
particulara de reticul endoplasmic, membrana nucleara prezinta un
echipament enzimatic asemanator cu al acestuia si realizeaza reactii
metabolice cvasiidentice
56. CROMATINA: clasificare, organizare

moleculara, vizualizare in MO si ME, rol
- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor.
In timpul diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza,
luand aspectul carateristic cromozomilor
• Clasificare
- Eucromatina – activa dpdv transcriptional
o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de
spiralizare
o se subclasifica in
▪ eucromatina activa
▪ eucromatina permisiva
- Heterocromatina – inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din
cromatina nucleara
o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de
spiralizare
o se subclasifica in:
▪ heterocromatina constitutiva
▪ heterocromadina facultativa: cromatina Barr
• Organizare Moleculara:
- nucleul contine aproape toata informatia genetica sub forma de ADN
- ADN-ul este format din 4 nucleotide: 2 contin baze purinice (A si G),
iar 2 contin baze pirimidinice (T si C).
- Structura de baza a ADN este formata din 2 lanturi polinucleotidice
care stabilesc legaturi de H intre A si T si intre G si C. cele 2 catene
sunt antiparalel, complementare si rasucite, formand un dublu helix cu
un diametru de 2 nm
- Nucleotidele nu sunt aranjate la intamplare, ci in asa fel incat 3 litere
sa formeze un cuvant, care sa semnifice un AA. Fiecare “cuvant”
poarta numele de codon.
- ADN cromozomial asociat cu proteinele nucleare si resturi de ARN
formeaza cromatina.
- Dpdv biochimice proteinele asociate ADN se clasifica in:
o Proteine nonhistonice:
▪ proteine structurale care intra in structura cromozomilor,
▪ proteine reglatoare implicate in reglarea genelor
▪ enzime de tipul ARN si ADN polimeraze
o Proteine histonice
▪ Bogate in arginina si lizina
▪ Sarcina puternic pozitiva si caracter bazic
▪ 5 tipuri de histone: H1, H2a, H2b, H3, H4
nucleozom
57. CROMATINA: clasificare. Cromatina Barr

- in interfaza, cromatina este forma relaxata, desfasurata a cromozomilor.
In timpul diviziunii celulare, cromatina se reorganizeaza, se condenseaza,
luand aspectul carateristic cromozomilor
• Clasificare
- Eucromatina – activa dpdv transcriptional
o in MO se coloreaza slab bazofil, datorita gradului scazut de
spiralizare
o se subclasifica in
▪ eucromatina activa
▪ eucromatina permisiva
- Heterocromatina – inactiva dpdv transcriptional, reprezinta 90% din
cromatina nucleara
o in MO se coloreaza intens bazofil, datorita gradului crescut de
spiralizare
o se subclasifica in:
▪ heterocromatina constitutiva
▪ heterocromadina facultativa: cromatina Barr
• Cromatina Barr
- a fost descrisa de Barr si Bertram si mai poarta denumirea de
cromatina sexuala sau corpuscul Barr
- este prezenta in 20% din celulele sexului feminin si in mod normal
lipseste la sexul masculin
- reprezinta o heterocromatinizare inerfazica a unuia din comozomii X
care devine inaciv dpdv genetic; inactivarea se produce la 15 zile de la
fecundatie la embrionul de sex feminin
- se poate pune in evidenta in celulele mucoasei bucale unde apare
atasata de membrana interna a nucleului, in neuroni unde este atasata
nucleolului si in pmn neutrofile, unde are forma unui “bat de toba”.
- Evidentierea corpusculului Barr este utilizata in orientarea
diagnosticului anomaliilor cormozomiale de tip sindrom Turner,
sindrom triploX si sindrom Klinefelter.
58. ORGANIZAREA MOLECULARA SI

SUPRAMOLECULARA A CRIMATINEI:
nucleozomul, fibra A si fibra B
- nucleozomul este unitatea de baza a cromatinei si prin repetare
formeaza structura filamentului de cromatina, conferind aspectul de
“margele pe sarma”, observat in microscopie electronica
- nucleozomul este format dintr-un miez proteic numit octamer pe care
se dispune o dubla spira de ADN dublu catenar.
- Octamerul poarta aceasta denumire deoarece este format din 8
molecule, cate doua din fiecare din proteinele histonice H2a, H2b, H3
si H4. Histona H1 este implicata in legarea nucleozomilor.
- Lungimea ADN-ului care inconjoara octamerul este de 146 de perechi
de nucleotide, iar filamentul total de ADN din alcatuirea
nucleozomului, de aproximativ 200 de perechi de nucleotide.
- La ora actuala, din multele modele de dispunere al nucleozomilor
propuse, modelul “in zig-zag” este considerat cel mai coerent.
59. NUCLEOLUL
- nucleolul este un organit nuclear prezent in toate celulele eucariote cu

exceptia primelor blastomere care nu realizeaza biosinteza proteica
- este prezent pe intreaga perioada a interfazei
• Morfologie
- In MO se coloreaza intents bazofil sau intens argentofil
- Numarul – in raport direct cu gradul de ploidie (1-2 in celulele
diploide, si pana la 10-12 in celulele maligne)
- Dimensiunea – 1-7µ (aproximativ 1/3 din volumul nucleului)
- Pozitionarea – centrala sau excentrica, in functie de momentul
functional
• Ultrastructura
- centru fibrilar
- componenta firilara densa – formata din ADN cromozomial care joaca
rol de organizator nucleolar
- componenta granulara – reprezentata de precursorii ARN-urilor
ribozomale
- componenta amorfa – umple spatiul dintre celelalte componente
- ADN – 3%
- ARN – 7 %
- Proteine – 90%
• Rolul nucleolului
- rolul principal al nucleolului este biogeneza ribozomilor. In nucleol se
intetizeaza tipurile de ARN ribozomal care participa la formarea
subunitatilor ribozomale care trec prin porii nucleari in citoplasma
unde se matureaza, formandu-se ribozomii capabili de sinteza proteica
• Factori care influenteaza activitatea nucleolului
- substante inhibitoare: caldura, razele X si UV, toxine microbiene si
agenti chimici.
- Substante stimulatoare: pilocarpina sau infectii virale cu adenovirusuri
63. Translatia (biosinteza proteica): etape si
factori inhibitori
- are loc in citoplasma, la nivelul poliribozomilor, cu respectarea
urmatoarelor reguli:
> c% intracitoplasmatica a ionilor de Mg++ trebuie sa atinga

pragul de 10-3
> ARNm este citit in directia 5’-3’
> sinteza se desf. de la capatul amino spre cel carboxil al
lantului polipeptidic
> natura lantului sintetizat este determinata exclusiv de ARN m
si nu de natura ribozomului
Etape:
a) FAZA DE INITIERE – este formarea complexului de initiere care

cuprinde - ARNm
- subunitatile ribozomale
- ARNt initiator
- se realizeaza in etape succesive:
1. La EK, ARNt initiator transporta metionina; la sf. sintezei lantului

polipeptidic, metionina va fi eliberata de o proteaza specifica, ceea ce
explica faptul ca nu toate proteinele incep cu metionina.
2. ARNt initiator se ataseaza pe subunitatea mica ribozomala

impreuna cu niste proteine: “factori de initiere la EK” si a unei molecule de
GTP.
3. Subunitatea mica se ataseaza pe ARNm si se deplaseaza in directia

5’-3’, in cautarea primului codon AUG.
4. La nivelul codonului AUG, pierde factorii de initiere si consuma

GTP pt. a atasa subunitatea mare.
5. Subunitatea mare se ataseaza in asa fel incat ARNt initiator sa se

plaseze pe locusul P (peptidil), locusul A (aminoacil) fiind inca liber.
6. In citoplasma, un alt ARNt fixeaza specific un AA impreuna cu care
formeaza un aminoacil-ARNt, care se va atasa pe locusul A.
7. Subunitatea mare se deplaseaza spre capatul 3’, fenomen numit

translocare.
8. Intre metionina si primul AA are loc formarea primei legaturi

peptidice, catalizata de peptidil transferaza.
b) FAZA DE ELONGARE
- consta in insertia succesiva de AA si formarea de leg. polipeptidice

intre acestia
- mecanismul se desf. in cicluri de atasare a unui nou aminoacil-ARNt
pe locusul A, translocarea subunitatii mari si formarea leg. polipetidice
- la sfarsitul oricarui ciclu, locusul A ramane liber
c) FAZA DE TERMINARE
- pe locusul A ajunge un codon pt. care in citoplasma nu exista ARNt

cu anticodon complementar
- exista 3 codoni nonsens: UAA, UAG, UGA (codoni stop)
Factori inhibitori:
1. Eritromicina – blocheaza translocatia pe ribozomi
2. Puromicina – determina terminarea prematura a lantului polipeptidic
3. Ciclohexamida – blocheaza translocarea pe ribozomi
4. Anizomicina – inhiba activitatea peptidil transferazei
5. Tetraciclina – blocheaza legarea aminoacil-ARNt la situsul A al

ribozomului
6. Streptomicina – blocheaza trecerea de la initiere la elongatia lantului
polipeptidic prin actiunea sa pe subunitatea mica sau produce citirea
gresita a ARNm
7. Cloramfenicol – blocheaza activitatea peptidil transferazei
8. Mitomicina – impiedica separarea catenelor complementare a AND
9. Acidul nalidixic – inhiba AND-giraza
10. Rifampicina, α-amanitina – blocheaza sinteza ARN prin inhibarea ARN-

polimerazei
11. Neomicina, kanamicina – determina erori in citirea codului genetic
12. Toxina difterica – inhiba translocarea
64. Mitoza: schema generala, tipuri, faze si

aspecte morfologice
Schema generala:
- este mecanismul ce asigura transmiterea si conservarea informatiei

genetice stocata in ADN-ul celular, fenomen realizabil datorita autoreplicarii
semiconservative a ADN
- la EK, cromozomii se duplica in timpul fazei S a ciclului celular
- in timpul mitozei are loc condensarea materialului genetic si
individualizarea cromozomilor care devin vizibili
- fiecare cromozom este format din 2 cromatide identice unite la
nivelul centromerului
- o celula diploida prezinta 2 garnituri de cromozomi omologi,
garnituri ce provin din gametul masculin si cel feminin, ascocierea lor fiind
realizata in urma fecundarii
- cromozomii omologi sunt asemanatori, nu identici
- prin mitoza se transmite de la celula mama la celulele fiice (2)
aceeasi cantitate si calitate a informatiei genetice dinaintea duplicarii
cromozomilor
- la sfarsitul mitozei, fiecare celula fiica se afla la inceputul unui ciclu
celular (faza G1)
Tipuri (clasificare):
1. In functie de modificarile membranei nucleare
- mitoza deschisa = fragmentarea progresiva a invelisului nuclear,

componentele celor 2 compartimente se amesteca
- mitoza inchisa = nu se rupe invelisul nuclear
2. In functie de participarea complexelor centriolare si a asterilor
- complexul centriolar = ansamblul format dintr-un centrozom si materialul

pericentriolar care il inconjoara
- aster/centrosfera = ansamblul format de un complex centriolar si fibrele

asterine ce il inconjoara
- din acest motiv, acest tip de mitoza poarta denumirea de mitoza asterala
- la vegetalele inferioare, complexele centriolare si asterii sunt absenti,
rezultand mitoza anastrala
3. In functie de partajarea materialului genetic la cele 2 celule fiice
- mitoza homoplastica/homotipica = celule fiice identice intre ele si cu celula

mama
- mitoza heteroplastica/heterotipica = celulele fiice difera intre ele dpdv

genetic si citoplasmatic
- mitoza homoheteroplastica/homoheterotipica = una din celulele fiice este

identica cu celula mama, iar cealalta difera
- mitoza de diferentiere/de intinerire = celule fiice cu grad redus de diferentiere

fata de celula mama
Faze + aspecte morfologice:

A. Profaza (inainte de fragmentarea invelisului nuclear)
1. Modificari citoplasmatice:
- la sfarsitul interfazei, centrul celular se gaseste in imediata
apropiere a nucleului
- din materialul pericentriolar se polimerizeaza progresiv
microtubuli, care se dispun in jurul centrozomului formand un aster
- se polimerizeaza inca o categorie de microtubuli
- cei doi asteri formati migreaza in directii opuse microtubulilor a.î.
la sfarsitul profazei cele 2 complexe centriolare vor fi plasate la polii celulei
- are loc scaderea vascozitatii citoplasmei
- depresionare progresiva a membranei nucleare
- dezorganizare progresiva a RE si gruparea mitocondriilor la
periferia nucleului
2. Modificari nucleare:
- creste volumul nucleului
- cromozomii apar ca filamente alungite cu spiralizare minora
- condensarea materialului genetic se accentueaza progresiv
- incepe fragmentarea invelisului nuclear si a nucleolilor
B. Profaza (dupa fragmentarea invelisului nuclear=premetafaza)
- diferentierea progresiva a cinetocorilor care devin functionali si se

comporta ca centri organizatori ai microtubulilor; microtubulii care se
polimerizeaza de la acest nivel = microtubuli cinetocorieni/cromozomali
- cromozomii isi modifica pozitia astfel incat cinetocorii lor sa se
orienteze spre cei 2 poli ai fusului de diviziune
- microtubulii cinetocorieni se alungesc progresiv determinand migrarea
asincrona a cromozomilor spre planul ecuatorial al fusului de diviziune
C. Metafaza
- cromozomii se aliniaza pe placa ecuatoriala

- spiralizarea cromozomiala este maxima, iar mobilitatea minima
- fusul de diviziune este complet format si simetric in raport cu planul
ecuatorial
- microtubulii care participa la formarea fusului: polari, cinetocorieni,
liberi
- RE=dezorganizat, mitocondriile se aglomereaza in jurul fusului de
diviziune
- permeabilitatea membranei scade
D. Anafaza
= clivajul longitudinal al cromozomilor la nivelul centromerului, stadiu

caracterizat prin doua evenimente distincte:
1. migrarea cromozomilor spre poli, determinata de scurtarea progresiva a

microtubulilor cinetocorieni
2. alungirea fusului de diviziune prin alungirea microtubulilor polari
- debutul anafazei: clivajul si migrarea cromozomilor

- anafaza terminala: alungirea fusului si continuarea deplasarii
cromozomilor spre poli
E. Telofaza
- cele doua garnituri cromozomiale au atins polii fusului de diviziune

- au loc doua evenimente majore
> reconstituirea nucleilor celor 2 celule fiice
> finalizarea citodierezei
1. Modificari nucleare:
- invelisul nuclear incepe sa se reformeze
- volumul nucleului la sfarsitul telofazei este mic
- cromozomii se despiralizeaza
- nucleolul se reformeaza
2. Modificari citoplasmatice:
- microtubulii telofazici: cei polari se depolimerizeaza, iar cei
interzonali se apropie si fuzioneaza, rezultand un fascicul
- creste vascozitatea
- citodiereza: partajarea citoplasmei in cele 2 celule fiice, incepe la
sfarsitul anafazei si continua pe tot parcursul telofazei
65. Mitoza: factori stimulatori si inhibitori
Factori stimulatori:
*proprii celulari:
a) raportul nucleo-citoplasmatic:
- volumul citoplasmei creste mult mai rapid decat cel al
nucleului, nucleul devenind incapabil de a controla un volum de citoplasma
mult crescut, iar celula este obligata sa intre in diviziune
b) semnalele citoplasmatice:
- un nucleu preluat dintr-un neuron adult si introdus intr-un
zigot care a fost enucleat, creste si intra in faza S, deci s-a presupus ca
citoplasma zigotului contine factori capabili de a initia diviziunea
*extracelulari:
a) reglarea proliferarii celulare in organism – se manifesta prin mai
multe aspecte:
- hepatectomia partiala stimuleaza proliferarea celulelor
hepatice, proliferare care se opreste cand masa ficatului a fost restabilita
- localizarea celulelor asigura un control asupra ritmului mitotic
- hormonii, factorii de crestere, vitaminele = controlul
proliferarii celulelor in vivo
b) factori exogeni (influenteaza viteza de derulare a ciclului celular)

> fizici
> chimici
- cresterea temp. accelereaza ritmul mitozei, iar absenta luminii

il incetineste
- radiatia X determina blocajul sintezei de ADN
Factori inhibitori:
a) “Orologiul biologic” – limiteaza puterea de diviziune a celulelor

(celulele se divid de un nr. limitat de ori, determinat genetic)
b) Substante chimice (inhibitori ai mitozei)

> inhibarea replicarii
> inhibarea transcriptiei si/sau traducerii
> inhibarea polimerizarii aparatului mitotic
66. Meioza: schema generala, tipuri, faze si

aspecte morfologice
Schema generala:
- este un mecanism particular de diviziune celulara care porneste de la

o celula mama diploida si conduce la formarea a 4 celule fiice haploide,
numite gameti
- conduce la constituirea unor linii celulare in care nucleii celulelor
fiice contin acelasi numar si acelasi tip de cromozomi
- realizeaza simpla continuitate a caracterelor ereditare de la o
generatie celulara la alta
Faze si aspecte morfologice:
A. Meioza I
Profaza I: (lunga, poate dura ani, fiind divizata in 5 stadii succesive)
a) leptoten: - spiralizarea cromatinei (laxa, cu exceptia cromomerilor)

- telomerele raman atasate pe foita interna a membranei
nucleare printr-o plica de atasare
- cromozomii sunt bicromatidici
b) zigoten: - cromozomii omologi intra in contact, la inceput din loc in

loc, apoi pe toata suprafata lor
- fiecare asociere dintre 2 cromozomi omologi = un
bivalent
- are loc continuarea spiralizarii materialului genetic
c) pachiten: - stadiu foarte lung, continua spiralizarea cromozomilor

- are loc crossing-over-ul (amestec al informatiei gentice)
- transmiterea incrucisata a informatiei gentice este realiz.
la nivelul chiasmelor de o fractiune proteica numita: nodul de recombinare
d) diploten: - cromozomii ce formeaza un bivalent se indeparteaza
unul de celalalt
- separarea nu este completa, cromozomii omologi
ramanand atasati la nivelul chiasmelor, acolo unde a avut loc crossing-over-
ul
e) diachinezis: - cei 2 cromozomi omologi tind sa se departeze din ce

in ce mai mult si ating stadiul maxim de spiralizare, fenomen ce poarta
denumirea de terminalizare (pt. ca odata cu separarea completa a
cromozomilor ce formeaza un bivalent, se incheie profaza I)
Metafaza I:
- dispare nucleolul si invelisul nuclear, formandu-se fusul de diviziune
Anafaza I:
- are loc migrarea cromozomilor spre polii fusului de diviziune
Telofaza I:
- cromozomii au atins polii
- incepe polimerizarea fusului de diviziune
- are loc refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- are loc despiralizarea materialului genetic
- citodiereza
B. Meioza II
Profaza II:
- cromozomii incep sa se spiralizeze si sa formeze fiecare cate 2
cromatide unite la nivelul unui centromer
Metafaza II:
- se formeaza fusul de diviziune
- cromozomii ating gradul maxim de spiralizare si se dispun in plan
ecuatorial
Anafaza II:
- centromerii se dubleaza
- are loc clivajul longitudinal
- cromozomii monocromatidici migreaza spre polii fusului de
diviziune
Telofaza II:
- refacerea nucleolilor si a invelisului nuclear
- despiralizarea materialului genetic
- depolimerizarea fusului de diviziune
- realizarea citodierezei
Importanta:
- permite realizarea:
> schimbului de material ereditar
> segregarea aleatorie in fiecare celula sexuala a cromozomilor
de origine materna si paterna
- favorizeaza diversificarea caracterelor ereditare in cadrul speciilor
67. Ovogeneza si dezvoltarea foliculilor ovarieni
1. Faza de multiplicare:
- dupa localizarea la nivelul ovarelor, ovogoniile incep sa se
multiplice prin mitize equationale
- la om, multiplicarea are loc pana intr-a 15-a saptamana de viata
intrauterina a fatului de sex feminin
2. Faza de crestere si premeioza:

- este o perioada indelungata ce incepe din viata fetala
- debuteaza intre a 4-a si a 7-a luna de viata intrauterina
- din totalul ovogoniilor, doar ~2 milioane intra in faza de crestere si
poarta numele de ovocite de ordin I
- la nastere, nr. de ovocite de ordin I = 500.000, la 7 ani = 300.000 si
doar 500 intra in faza de maturare pe parcursul vietii sexual active a femeii
- de la pubertate pana la menopauza, grupuri succesive de ovocite de
ordin I intra intr-un ciclu sexual de 28 de zile, completandu-si cresterea si
atingand maturitatea
- in timpul fazei de crestere, ovocitul de ordin I ajunge la 140 µ,
crestere datorata unei importante activitati metabolice si acumularii a diferite
materiale de natura exogena
- ovocitele de ordin I sunt celule diploide, la inceputul fazei de
crestere ele intrand in premeioza (profaza I) si apoi ajungand in diploten,
unde raman blocate
- in premeioza, nucleul ovocitului de ordin I este voluminos, prezinta
nucleoli mari, nucleoplasma abundenta, iar apoi prin spiralizare rezulta
cromozomi bivalenti
3. Faza de maturare:
- este continuarea meiozei
a) prima diviziune meiotica (rezulta 2 celule haploide)

- 1 celula cu talie mare = ovocitul de ordin II
- 1 celula cu talie mica = primul globul polar
- la sfarsitul acestei diviziuni are loc ovulatia = expulzia
ovocitului de ordin II si captarea sa de pavilionul trompei uterine (de regula
o data la 28 zile)
b) a doua diviziune meiotica

- ovocitul parcurge aceasta diviziune pana in metafaza, unde
ramane blocat
- continuarea si finalizarea celei de-a doua diviziuni are loc
numai in cazul in care ovocitul de ordin II este activat de catre un
spermatozoid
- ovocitul de ordin II care finalizeaza ce-a de-a doua diviziune
va da nastere la 2 celule haploide: ovotida si al doilea globul polar
4. Foliculii ovarieni:
a) primordiali sau primari
- ovocitul de ordin I blocat in etapa diploten a primei diviziuni
meiotice se inconjoara de un strat de celule foliculare si alcatuieste un folicul
primordial
- un numar mare degenereaza si sunt resorbiti, iar un numar mic
maturati (maturarea = cresterea are loc concomitent cu cresterea de volum a
ovocitului de ordin I, rezultand un folicul plin/folicul primar limitat de o
membrana – membrana Slavjanski)
b) secundari
- celulele foliculare continua sa se multiplice, iar tesutul
conjunctiv se condenseaza in jurul membranei Slavjanski formand teci
concentrice, luand nastere foliculul secundar
c) tertiari sau cavitari

- in evolutie, celulele foliculare se separa generand un
antrum/cavitate
- ovocitul de ordin I este inconjurat de zona pellucida (15-20 µ)
- in general, unul dintre acesti foliculi ajunge la maturitate
d) foliculul matur/folicul de Graaf

- poate atinge 10-15 mm
- proemina la suprafata ovarului
- contine un ovocit de ordin I care si-a incheiat prima diviziune
meiotica si a dat nastere unui ovocit de ordin II si primului globul polar, care
ramane atasat in zona pellucida a ovocitului de ordin II
e) ponta ovulara
- maturarea foliculului are loc in prima parte a ciclului sexual
- ovulatia se produce intr-a 14-a zi a ciclului menstrual, avand
loc prin ruperea tecilor foliculare si expulzarea ovocitului de ordin II si a
lichidului folicular
- restul foliculului va avea o evolutie diferita in functie de
evolutia ovocitului de ordin II:
> daca ovocitul de ordin II se matureaza prin fecundare => corpul galben
> daca nu se produce fecundatia => corpul alb
68. Spermatogeneza si spermiogeneza
1. Faza de multiplicare
- spermatogeneza se desfasoara in tubii seminiferi testiculari
- multiplicarea spermatogoniilor are loc continuu, din perioada fetala,
apoi activa la pubertate si pana la senescenta
- pe masura ce se inmultesc, celulele sunt impine in lumenul tubului
seminifer; unele nu se mai multiplica, ci incep sa creasca => spermatocite de
ordin I
- la periferie tubii seminiferi prezinta celule cu rol de sustinere,
nutritie si maturare a celulelor sexuale = celule Sertoli
2. Faza de crestere
- durata scurta
- spermatocitele de ordin I cresc, dar comparativ cu ovocitele,
acumularea substantelor de rezerva este modesta
3. Faza de maturare
- incepe la pubertate si consta in realizarea meiozei si spermiogenezei
a) Meioza
- spermatocitele de ordin I repr. celulele de la care debuteaza
meioza
- dupa prima diviziune meiotica, fiecare spermatocit de ordin I
da nastere la 2 spermatocite de ordin II
- cea de-a doua diviziune meiotica se produce rapid, fiecare
spermatocit de ordin II da nastere la 2 spermatide, deci per total fiecare
spermatocit de ordin I da nastere la 4 spermatide surori
b) Spermiogeneza
- spermatidele nu prezinta caracterele citologice necesare
mobilizarii si deplasarii in tractul genital feminin, din aceasta cauza vor
suferi modificari structurale si morfologice in sensul adaptarii formei la
functie, proces ce se numeste spermiogeneza (~23 zile)
- spermatidele si spermiile se grupeaza in jurul celulelor Sertoli
- mecanismul presupune modificari morfologice ale celulei in
sine si ale organitelor intracitoplasmatice
69. Diferentierea celulara

= procesul prin care celulele cu aceeasi informatie genetica ajung sa
difere considerabil una de cealalta
- toate tipurile celulare iau nastere din celula-ou (zigotul)
- procesul de diferentiere presupune 2 fenomene care se desfasoara
paralel:
> dezvoltarea unor structuri specifice care se perfectioneaza
treptat
> pierderea posibilitatilor de dezvoltare in alte directii
- este implicata in:
> reproducere
> cresterea si dezvoltarea organismului
> regenerarea celulelor si tesuturilor uzate in cursul vietii
> evolutia speciilor si adaptarea organismului la mediu
- se desfasoara pe tot parcursul vietii individului
- cuprinde 3 perioade:
> ontogeneza
> cresterea, dezvoltarea si maturitatea
> imbatranirea si moartea
- incepe in momentul fertilizarii oului
- in cursul embriogenezei, celulele pluripotente sunt obligate sa aleaga
un traseu evolutiv, proces care se petrece sub actiunea unor factori
extrinseci/inductori, iar celulele asupra carora actioneaza acesti factori =
celule determinate
- dpdv genetic, atat celulele pluripotente, cat si cele determinate
prezinta un genom complet, identic
Diferentierea tesuturilor si organelor cu pornire de la foitele

embrionare:
- ectoderm: epidermul, SN, organele senzoriale, epiteliul cavitatii

bucale si anale, amniosul, corionul
- mezoderm: epiteliul renal, uter, vagin, trompe uterine, pleura,

sistemul osos, aparatul cardiovascular, corticosuprarenala
- endoderm: tub digestiv, ficat, pancreas, epiteliul laringelui, bronhii,

timus, trahee
Tipuri:
a) diferentiere intracelulara
b) diferentiere extracelulara
70. Caracterele celulelor diferentiate si

nediferentiate
A. Diferentiate
1. Functia specifica – prezenta
2. Forma si structura specifica – adaptate functiei
ex: hematia – forma biconcava pt. a inmagazina o cantitate optima
de hemoglobina
neuronii – prelungiri axonice pt. mobilizarea
neurotransmitatorilor la distanta fata de locul lor de producere
3. Compozitie chimica specifica – difera de la un tip celular la altul
4. Adezivitatea de substrat – sta la baza formarii tesuturilor si organelor
5. Jonctionarea – solidarizarea celulelor
6. Inhibitia capacitatii de diviziune – cu cat gradul de diferentiere este
mai avansat, cu atat capacitatea de diviziune este mai scazuta; din acest punct
de vedere, celulele se clasifica in:
> celule inalt specializate (nu se divid): neuronul, cel.
musculara, hematia
> celule diferentiate (divizibile): hepatocitul
> celule tinere, incomplet diferentiate (divizibile pt.
autointretinere): enterocitul
7. Inhibitia de contact – cand densitatea populatiei celulare atinge nivelul
optim, se opreste proliferarea (ex: fenomenul cicatrizarii)
B. Nediferentiate
1. Lipsa functiei specifice – celulele au o singura functie: dau nastere
unor celule specializate in urma unor determinari succesive
2. Lipsa structurii si formei specifice – celulele seamana intre ele
3. Lipsa compozitiei chimice specifice
4. Prezinta adezivitate de substrat
5. Jonctionarea – jonctiuni de tip GAP
6. Capacitate de diviziune crescuta
7. Inhibitia de contact – cand densitatea celulara atinge un anumit grad,
atat migrarea cat si diviziunea celulara inceteaza
71. Caractere de diagnostic ale celulelor in diferite

etape de viata
1. Stadiul de celula tanara:

- forma rotund-ovalara
- ultrastructura simpla
- nucleu mare, eucromatic
- raport N/C in favoarea nucleului
- citoplasma bazofila (datorita nr. crescut de ribozomi)
2. Stadiul de celula adulta:
- morfologie, structura, ultrastructura, functie caracteristica tipului
celular din care face parte
3. Stadiul de imbatranire:
- scade volumul celular
- scade ritmul mitotic
- modificari nucleare: picnoza, carioliza, cariorexis
- scade bazofilia
4. Stadiul de agonie:
- modificari nucleare: cariorexis, carioliza
- dezorganizarea RE
- eliberare de fosfolipide cu formarea de “figuri mielinice”
- incetinirea curentilor citoplasmatici
- incetinirea miscarilor prin pseudopode
5. Moartea celulara:
- proces instantaneu
- pseudopodele se retrag, celula devine rotunda
- colorarea difuza a nucleului si citoplasmei cu coloranti vitali
- balonizarea/contractarea mitocondriilor
- dezorganizarea RE
- modificari nucleare: cariorexis, carioliza
72. Ipoteze si teorii cu privire la imbatranirea si

moartea celulara (enumerare). Ipoteza “mortii
programate” Hayflick. Rolul telomerazei
a) Ipoteza cresterii frecventei erorilor genetice in sinteza de proteine
b) Teoria acumularii radicalilor liberi
c) Ipoteza existentei unor mutatii somatice
d) Ipoteza scaderii eficientei sistemului imun de supraveghere

e) Teoria mortii celulare programate
- sustine ca fiecare tip de celula are inscris in programul genetic o
anumita durata de viata, dupa care celula moare
- in sprijinul acestei teorii stau experimentele efectuate de Hayflick:
> el a cultivat fibroblastele din piele si a demonstrat ca cele
provenite din tesutul embrionar se divid exact de 50 de ori, dupa care celula
moare
> daca fibroblastele sunt recoltate de la persoane de varste
diferite, numarul diviziunilor scade treptat, cu varsta
> daca culturile sunt inghetate (chiar mai multi ani), acestea se
divid exact de atatea ori ca acelea de aceeasi generatie, neinghetate
> la ora actuala, aceste teorii sunt controversate
Rolul telomerazelor:
- dupa un nr. definit de diviziuni celulare, celulele somatice intra in
senescenta
- acest nr. de diviziuni este controlat de de niste structuri numite
telomere
- telomerele se scurteaza la fiecare parcurgere a ciclului celular si
determina acumularea de anomalii genetice
- in celulele germinale, scurtarea cromozomilor este evitata gratie unei
enzime numita telomeraza
- introducerea telomerazelor in celulele somatice creste considerabil
durata lor de viata
73. Apoptoza: definitie, aspecte morfologice,

diagnostic diferential cu necroza
Definitie:
- apoptoza = moartea celulara programata, proces autoreglat genetic
- este o forma de moarte celulara care permite inlocuirea celulelor
lezate fara sa antreneze mecanisme inflamatorii si fara sa produca leziuni la
nivelul celulelor adiacente, intervenind in mentinerea normala a turn-over-
ului celular
- procesul de mentinere a homeostaziei este asigurat de 2 mecanisme
de importanta majora: proliferarea celulara si apoptoza
- in cursul embriogenezei, fenomenul de moarte celulara programata
permite conturarea formei organelor prin eliminarea celulelor in exces
Aspecte morfologice:
- apoptoza poate fi identificata in MO, dar mai ales in ME
- criterii de diagnostic:
> modificari nucleare
> citoplasma condensata
> la suprafata celulei apar protuberante de diferite dimensiuni
> corpii apoptotici – contin de regula un fragment nuclear cu
cromatina localizata in semicercuri periferice bine delimitate si o zona de
citoplasma bine condensata, cu organite bine conservate
> degradarea corpilor apoptotici
> corpii apoptotici care nu sunt fagocitati sufera modificari
degenerative asemanatoare cu cele din necroza
Diagnosticul diferential cu necroza:

- se realizeaza prin analiza a doi parametri:
* modificari ultrastructurale:
- masele de cromatina au contur neregulat
- nucleul nu prezinta inmuguriri si nu formeaza fragmente
distincte invelite de membrana
- membranele organitelor, cat si cea de suprafata se
fragmenteaza, iar organitele sufera modificari usor vizibile (ex: aparitia unor
grupari dense in matricea mitocondriala)
* modificari suprastructurale:
- necroza afecteaza grupari de celule adiacente si de
regula se insoteste de caractere inflamatorii
- celulele necrotice sunt fagocitate de celulele sistemului
fagocitar mononuclear

Sinteza Carte Biocel PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sinteza Carte Biocel PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. TEORIA SISTEMICA.

- Celula: unitatea elementara a lumii vii

4. CARACTERUL DE ECHILIBRU DINAMIC

PROCARIOTE (PK) – gr PRO = primitiv; KARYON = sambure

- Organisme : bacteriile si algele albastre verzi

- Organisme: alge (exceptand cele albastre verzi), ciuperci, protozoare,

5. ELEMENTELE CHIMICE SI SARURILE

6. APA: importanta, origine, repartitie si

7. ACIZII NUCLEICI: definitie, tipuri, localizare,

- Acizii nucleici sunt macromolecule de tip lant care au functia de a

9. LIPIDELE: tipuri, localizare intracelulara,

10. GLUCIDELE : tipuri, localizare intracelulara,

• Sunt alcatuite din C, H si O – reprezinta principala sursa eergetica a

11. MORFOLOGIE CELULARA: forme si

12. MORFOLOGIE CELULARA: volum, numar,

• Durata de viata si turnover-ul celular

13. COMPARTIMENTAREA INTERNA A

- celula eucariota prezinta o compartimentare realizata de un sistem de

o Elastina. Fibrele elastice

16. MATRICEA EXTRACELULARA: GAG si

17. MATRICEA EXTRACELULARA:

19. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,

• Teoria mozaicului fluid

20. PLASMALEMA: modelul mozaicului fluid,

• Teoria mozaicului fluid

• Definitie: este un invelis cu aspect pufos de pe suprafata externa a

22. CITOSCHELETUL MEMBRANAR

• Definitie: este cea de-a treia componenta a suprafetei celulara, situata pe

23. ADEZIVITATEA INTERCELULARA: tipuri

• Definitie: adezivitatea reprezienta capacitatea celulelor de a realiza

- adeziuni focale - actina

- filam. intermediare - desmoplaktina

- hemidesmozomi - ½ din - localizare la polul bazal al

- sinapsa chimica - compartiment presinaptic - intre celulele nervoase

24. SEMNALIZAREA INTERCELULARA:

Diferente intre calea sinaptica si cea endocrina

25. RECEPTORII CELULARI: definitie,

• Definitie: dispozitive proteice specializate pentru a lega mesageri

26. MESAGERII: definitie, clasificare, localizare,

27. EFECTELE LEGARII LIGAND-

28. MICROTRANSPORTUL PASIV

• Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi

29. MICROTRANSPORTUL ACTIV

• Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi

31. PINOCITOZA SI TRANSCITOZA

• Ca sistem biologic deschis, celula realizeaza in mod permanent schimburi

32. CITOSOLUL (hialoplasma): definitie,

33. INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE

34. CITOSCHELETUL CELULAR:

35. CITOSCHELETUL CELULAR:

36. CITOSCHELETUL CELULAR:

37. CITOSCHELETUL CELULAR:

39. CILII SI FLAGELUL: rol, organizare

40. CENTRUL CELULAR, ASTERUL, FUSUL

41. RIBOZOMII: definitie, ultrastructura,

42. RETICULUL ENDOPLASMIC: structura,

43. RETICULUL ENDOPLASMIC RUGOS:

44. RETICULUL ENDOPLASMIC NETED:

- REN este format din canalicule tubulare cu diametrul de 20-30 nm,

45. APARATUL GOLGI: structura,

46. APARATUL GOLGI: functii. Etapele ciclului

47. MITOCONDRIA: stuctura, ultrastructura,

48. MITOCONDRIA: functii