,Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Anul I ID

REFERAT

Incursiune în sistemul de protecție al copilului

Student:
Borto Mihaiela-Lilica

Cluj-Napoca
2019
 Serviciile sociale pentru protecția copilului asigură creșterea și îngrijirea copilului
separat, temporar saudefinitiv, de părinții săi la o persoană, familie sau la asistent maternal
profesionist1.
Copilul separat temporar sau definitiv de părinții săi beneficiază de servicii de tip
familial adecvate, a căror organizare și funcționare se realizează în condițiile legii, este
clientul căruia i se asigură aceste servicii, exclusiv în baza măsurii plasamentului acestora,
dispusă în condițiile legii și se realizează într-un mediu de viață familial, la domiciliul unei
persoane/familie de plasament sau, după caz, la domiciliul asistentului maternal profesionist2.
Preocuparea față de bunăstarea copilului este multidisciplinară, acoperind diverse
aspecte ale personalității copiilor, dominată fiind însă din unghiul de vedere al profesiei de
asistență socială. De fapt, primele activități specifice de asistență socială s-au dezvoltat și s-
au specializat în domeniul ocrotirii copilului și a familiei sale.
Categoriile de copii la care se referă în mod special sistemele de protecție a copilului
(fără pretenția de a le epuiza) sunt:
 Copiii supuși unor rele tratamente (abuzați sau neglijați)
 Copiii abandonați temporar sau permanent în instituții de ocrotire sau aflați în plasament
familial sau adopție
 Copiii cu boli cronice (AIDS, născuți dependenți de droguri, etc.), cu tulburări de
dezvoltare, deficiențe fizice, senzoriale sau cu dificultăți de învățare și care necesită
ocrotire specială
 Copiii aflați în familii care trăiesc în sărăcie
 Copiii din comunități minoritare marginalizate
 Copiii orfani de unul sau de ambii părinți
 Copiii victime ale calamităților naturale, războaielor sau altor catastrofe3.
Ca toate domeniile sociale din România, sistemul de ocrotire a copilului era prin
excelență centralizat. După Tobis, Krantz și Meltzer (1993), analiști ai sistemului românesc
de protecție a copilului, acesta era un sistem orientat după un model medical, care diagnostica
lipsurile din familia copilului și găsea remediul în internarea copilului în instituție 4. Astăzi,
1
Ordinul nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial
destinate copiilor din sistemul de protecție specială.
2
Ordinul nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial
destinate copiilor din sistemul de protecție specială.
3
UNICEF, Protecția copiilor împotriva abuzurilor-între tradiție și inovație, de Conf. Dr. Roth, Maria, pagina
70, Volumul Un deceniu de tranziție-Situația copilului și a familiei în România, București 2000
4
Tobis R., Krantz J., Meltzer J., 1993, Description and analysis of the administration of the social pretection
system for children and families in Romania..., Report for UNICEF-România apud UNICEF, Protecția copiilor
împotriva abuzurilor-ăntre tradiție și inovație, de Conf. Dr. Roth, Maria, pagina 70, Volumul Un deceniu de

pg. 2
fenomenul de neglijare a copiilor in mediile marginalizate cât și aflate în dificultate este în
creștere, fiind deosebit de expuși la violență, mizerie, frig, boli acute și contagioase, fiind
necesară abordarea acestuia din perspectiva a patru nivele de intervenție:
1. Nivelul individual, la copiii care au abandonat şcoala, cei neglijaţi sau supuşi unor
abuzuri, cei rămaşi orfani, daţi în plasament familial sau adoptaţi.
2.Nivelul familial, la care persoanele beneficiază de ajutor ca membrii ai unei familii, nu
individual.
3.Nivelul interpersonal, sau de grup se referă la munca cu grupuri de persoane având
caracteristici şi scopuri comune, fie persoane defavorizate, fie aflate în situaţii de risc din
punctul de vedere al marginalizării, al abuzului de substanţe, al rămânerii în afara câmpului
muncii, al menţinerii sănătăţii etc.
4.Nivelul comunitar abordează problemele sociale cum ar fi lipsa locurilor de muncă, lipsa
resurselor culturale, problemele igienico-sanitare, conflictele etnice şi altele prin mobilizarea
resurselor şi a energiilor persoanelor din comunitate în jurul unui scop comun5.
Rolurile asistenului social sunt multiple dar două consider mai importante din punctul
de vedere al asistenței copilului, și anume, cel de avocat al intereselor celor asistați și cel de
membru al unei echipe de profesioniști. În evaluarea gravității cazurilor de abuz și neglijare,
în vederea luării unei decizii, profesionistul trebuie să-ți pună următoarele întrebări:
 Cât de serios este afectată bunăstarea copilului în general și sănătatea mentală a
copilului în special?
 Care sunt intervențiile terapeutice care pot fi recomandate în cazul copiilor?
 Ce terapie poate fi oferită părinților pentru a preveni comiterea de viitoare abuzuri
impotriva copiilor?
 Ce efect ar avea asupra copiilor separarea sa de familie și ridicarea drepturilor
parentale, respectiv reîntoarcerea sa în propria sa familie, unde anterior fusese abuzat
sau neglojat?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt greu de dat. Ele necesită o avtivitate profesionistă de
explorare, desfășurată după o metodologie specifică, urmată de un ansamblu de intervenții în

tranziție-Situația copilului și a familiei în România, București 2000

pg. 3
interesul copilului, care, indeferent de natura lor, trebuie să aibă întotdeauna un caracter
terapeutic pentru copil6.

UNICEF, Protecția copiilor împotriva abuzurilor-între tradiție și inovație, de Conf. Dr. Roth M.,pagina 73,
6

Volumul Un deceniu de tranziție-Situația copilului și a familiei în România, București 2000

pg. 4