Universitatea Politehnica din București

Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Lucrare de cercetare

Tehnici de măsurare a rugozității suprafețelor de rulare roată-

șină

Nume și prenume student: Iura IURCUȚ

Anul I, Master

Grupa: FIVCR

Conducător științific: Conf. Dr. Ing. Marius SPIROIU

1
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Introducere

În paralel cu studierea teoretică a vibraţiilor roată-şină, s-au dezvoltat tehnicile de

cercetare experimentală a acestui domeniu. Se pot identifica două direcţii mai importante de
interes care vor fi tratate în continuare. Mai întâi, este vorba de studiul experimental al defectelor
suprafeţelor de rulare ca factor primar de excitare a sistemului roată-şină.

A doua direcţie de cercetare are ca obiectiv studiul experimental al vibraţiilor roţii şi ale
şinei ca sisteme separate. În ambele cazuri se are în vedere analiza în frecvenţă cu identificarea
frecvenţelor de rezonanţă şi anti-rezonanţă, iar în cazul şinei interesează, în plus, modul cum se
propagă undele elastice de-a lungul ei.

Alte cercetări se concentreză pe studiul caracteristicilor mecanice ale suporţilor de şină şi

prismei de balast, aspecte care au fost tratate în capitolul 5.

Trebuie menţionat că deşi cercetarea experimentală presupune măsurarea unor mărimi

fizice obişnuite, particularităţile sistemului roată-şină au impus dezvoltarea unor tehnici de
măsurare specifice. În fine, în ceea ce priveşte referinţele bibliografice, multe din lucrările
amintite conţin capitole consistente privind cercetările experimentale în domeniul vibraţiilor
roată-şină.

Măsurarea defectelor suprafeţelor de rulare

1. Caracterizarea defectelor suprafeţelor de rulare

Defectele suprafeţelor de rulare pot fi împărţite în două categorii în funcţie de modul în

care pot fi descrise din punct de vedere analitic, respectiv defecte deterministe şi defecte
aleatoare. Cele mai importante defecte deterministe au fost prezentate în primul capitol. În clasa
defectelor aleatoare se încadrează rugozitatea suprafeţelor de rulare. Indiferent de natura
defectului, măsurarea acestuia necesită un referenţial.

În cazul şinei, defectele suprafeţei de rulare se evidenţiază prin profilul obţinut de-a
lungul unei direcţii longitudinale prin raportare la o dreaptă de referinţă (fig. 1.). La roată,
interesează defectele suprafeţei de rulare într-o secţiune longitudinală a acesteia, prin raportare la
un cerc de
2
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

referinţă (fig. 2). Atât la roată, cât şi la şină, amplitudinea defectelor depinde de poziţia secţiunii
de pe suprafaţa de rulare în care se măsoară.

Din punctul de vedere al capacităţii unui defect al suprafeţei de rulare de a induce vibraţii
structurale ale sistemului roată-şină, interesează amplitudinea şi lungimea de undă, parametrii
care în definitiv sunt specifici unei mărimi sinusoidale. Într-adevăr, rulând cu o anumită viteză
peste un defect sinusoidal, vibraţia indusă va avea o amplitudine dependentă de amplitudinea
defectului la o frecvenţă egală cu raportul dintre viteza roţii şi lungimea de undă a defectului.

În general, există o corelaţie calitativă între lungimea de undă a defectului şi amplitudinea

acestuia. Astfel, defectele cu lungimi de undă mai mari prezintă şi cele mai mari amplitudini, în
timp ce amplitudinile mici sunt caracteristice defectelor cu lungimile de undă scurte.

În cazul rugozităţii, se regăsesc suprapuse defecte cu lungimi de undă şi amplitudini

diferite. Decelarea rugozităţilor elementare, sinusoidale, care alcătuiesc rugozitatea măsurată se
realizează cu ajutorul analizei Fourier. Se obţine astfel spectrul rugozităţii care în ordonată va
avea amplitudinea rugozităţilor elementare, iar în abscisă, lungimea de undă sau numărul de
undă al acestora. Desigur, dacă se are în vedere o anumită viteză de circulaţie, atunci spectrul
rugozităţii poate fi reprezentat şi în funcţie de frecvenţă.

Fig.1 Sistem de referință pentru măsurarea defectelor de șină

3
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Fig.2 Sistem de referință pentru măsurarea defectelor la roată

În mod obişnuit, în spectrele de rugozitate, nu apare amplitudinea rugozităţii ca atare, ci

nivelul rugozităţii care se defineşte după relaţia

2
S S
L=10 lg =20 lg
S2 S0
0 , (1)

în care S2 este rugozitatea medie pătratică, iar S0 este valoarea de referinţă, respectiv S0=
1μm. Conform relaţiei de mai sus, nivelul rugozităţii se exprimă în decibeli [dB]. Utilizarea
nivelului de rugozitate se justifică din motive practice întrucât uşurează reprezentarea pe aceeaşi
scară a unor valori disproporţionate.
Spectrele de rugozitate sunt calculate plecând de la rezultatele înregistrărilor de rugozitate
prin medierea valorilor obţinute în anumite intervale ale lungimii de undă sau ale frecvenţei, caz
în care spectrul depinde de viteza de circulaţie după cum s-a arătat mai sus; de regulă se
reprezintă în intervale de 1/3 de octavă.

În concluzie, caracteristicile rugozităţii, adică lungimea de undă şi amplitudinea, sunt

esenţiale pentru impunerea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească aparatele folosite la
măsurătorile de rugozitate. De asemenea, modul de prezentare a datelor experimentale, adică
spectrele de rugozitate, determină în ultimă instanţă algoritmii de prelucrare a datelor experimen-
tale.

În continuare sunt prezentate câteva tehnici de măsurare a defectelor suprafeţelor de

rulare. În mod evident ele nu sunt specializate în funcţie de natura defectului, determinist sau
4
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
aleator, dar din motive de comoditatea a expunerii se va face
referire la măsurarea rugozităţii.

2. Tehnici de măsurare a rugozităţii suprafeţelor de rulare

Mijloacele de măsurare a rugozităţii suprafeţelor de rulare se pot clasifica în funcţie de

principiul de măsurare, respectiv dacă măsurarea se face prin contact sau fără contact cu
suprafaţa de rulare.

În cazul dispozitivelor cu contact, se utilizează un captor de vibraţii, accelerometru sau

traductor de deplasare, montat pe un palpator care este în contact permanent cu suprafaţa a cărei
rugozitate se măsoară. Pentru măsurare se asigură o deplasare relativă între palpator şi suprafaţa
de rulare după caz, fie prin mişcarea dispozitivului de măsurare de-a lungul şinei, fie prin fixarea
dispozitivului de şină şi rotirea roţii prin antrenarea cu un galet după ce roata a fost suspendată la
o înălţime convenabilă deasupra şinei. În timpul mişcării relative dintre palpator şi suprafaţa de
rulare, rugozităţile im-primă palpatorului o mişcare pe direcţie perpendiculară pe suprafaţa de ru-
lare. Captorul de vibraţii, fiind solidar cu palpatorul, va emite un semnal electric care va fi direct
proporţional cu mărimea rugozităţii sau cu acceleraţia pe care aceasta o imprimă palpatorului. În
cazul traductorului de deplasare, semnalul prelevat poate fi utilizat direct pentru prelucare în
vederea determinării spectrelor de rugozitate, în timp ce, dacă se utilizează un accelerometru,
semnalul emis va trebui integrat de două ori pentru a se obţine mărimea rugozităţii.

Din expunerea sumară a principiului de măsurare, rezultă că ar fi deci mai avantajos să se

folosească un traductor de deplasare decât un accelerometru întrucât acesta din urmă necesită o
dublă integrare a semnalului.

În realitate, lucrurile sunt nuanţate existând avantaje şi dezavantaje legate de tipul

captorului de vibraţii utilizat. Spre exemplu, datorită principiului de funcţionare al
accelerometrului (captor seismic), acesta nu are ne-voie de un reper fix, ceea ce reprezintă un
avantaj. Se recomandă pentru măsurarea rugozităţii la şină.

Pentru situaţia folosirii traductorului de deplasare apare însă necesitatea stabilirii

riguroase a unui reper faţă de care să se efectueze măsurarea. Practic, traductorul de deplasare
măsoară rugozitatea faţă de cadrul dispozitivului. În cazul măsurării rugozităţii şinei, dispozitivul
se deplasează de-a lungul ei şi, din această cauză, se induc vibraţii pe direcţie verticală ceea ce
5
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
modifică poziţia dispozitivului faţă de sol. Acest aspect reclamă
măsuri suplimentare pentru

limitarea erorilor care apar datorită abaterilor de poziţie pe care le are reperul, respectiv cadrul
dispozitivului de măsurare.

Fig.3 Dispozitiv pentru măsurarea rugozității șinei: 1. corp; 2. rolă de ghidare; 3. rolă de ghidare cu
arc de rapel; 4. roată motoare; 5. motor electric; 6. roată nemotoare de susținere; 7. roată dințată;
8. dispozitiv de impulsuri pentru distanță; 9. accelerometru; 10. fir de ghidare; 11. legătură
elastică; 12. talpa palpatorului; 13. placă suport; 14. circuite electronice; 15. baterie de
acumulatoare electrice; 16. braț de stabilizare; 17. roată; 18. mâner; 19. șină.

6
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
Un alt aspect care trebuie judecat se referă la sensibilitatea
captorului de vibraţii la zgomot. Accelerometrele utilizate la
măsurarea rugozităţii pot fi afectate de zgomotul ce ia naştere în sistemul de măsurare la joasă
frecvenţă. Prin urmare, se cere ca viteza de deplasare să nu scadă

sub o anumită limită, menţinând astfel o frecvenţă minimă a semnalului util măsurat. Pe de altă
parte, viteza relativă dintre palpator şi suprafaţa măsurată nu poate fi prea mare pentru că există
riscul pierderii contactului dintre palpator şi respectiva suprafaţă.

Dimpotrivă, la sistemele bazate pe măsurarea deplasării, trebuie să se aibă în vedere

faptul că traductorul de deplasare este sensibil la zgomotul de înaltă frecvenţă. Se impune deci ca
măsurarea să se facă la viteză mică, condiţie care asigură contactul permanent cu suprafaţa
măsurată şi limitează nivelul vibraţiilor perturbatoare la care este supus sistemul de măsurare.

În figura 3 este prezentată schiţa unui dispozitiv pentru măsurarea rugozităţii şinei (după
ORE C 163/RP 7). Dispozitivul este de tip troleu având în alcătuire un corp metalic în formă de
U care îmbracă parţial ciuperca şinei. Corpul dispozitivului este susţinut deasupra ciupercii şinei
de trei roţi, dintre care două sunt nemotoare şi sunt amplasate în faţă, în sensul de mers, iar a
treia este amplasată în spate şi este antrenată de un motor electric. Astfel se asigură deplasarea
dispozitivului de-a lungul căii.

Motorul electric este de curent alternativ şi este alimentat de la bateriile de acumulatoare

electrice de tip cadmiu-nichel montate de o parte a corpului dispozitivului. Aceste acumulatoare
au capacitatea de a menţine curentul constant pe toată durata de funcţionare astfel încât
deplasarea dispozitivului să se realizeze cu viteză constantă.

Dispozitivul de măsurare a rugozităţii şinei este prevăzut şi cu role de ghidare pe şină

care menţin o distanţă corespunzătoare între corpul dispozitivului şi flancurile şinei. Sunt patru
astfel de role, montate pe părţile laterale, dintre care două au arcuri de rapel pentru a permite
amplasarea dispozitivului pe şină.

De corpul dispozitivului este montat, perpendicular pe şina pe care rulează dispozitivul,

un braţ care, la capătul opus, are o rolă care se sprijină pe cealaltă şină. În acest mod se
împiedică răsturnarea dispozitivului de pe şi-nă. Braţul poate fi montat fie pe partea dreaptă, fie
pe partea stângă în funcţie de firul pe care se efectuează măsurarea rugozităţii.
7
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
La mijlocul corpului dispozitivului este practicată o
deschidere în care se montează palpatorul. Acesta este alcătuit
dintr-o mică placă suport prevăzută la partea inferioară cu o talpă curbată care vine în contact
nemijlocit cu suprafaţa şinei. Datorită lăţimii relativ mari a tălpii se obţine o valoare medie a
rugozităţii din zona centrală a suprafeţei de rulare a şinei.

De menţionat că sunt şi situaţii în care se urmăreşte măsurarea rugozităţii în diferite plane

paralele longitudinale şi, pentru aceasta, dispozitivul folosit trebuie să aibă palpator cu vârf.

Placa suport a palpatorului este ghidată şi antrenată prin două fire legate de corpul
dispozitivului. Cele două fire sunt tensionate permanent datorită a două legături elastice. În acest
mod se menţine jocul necesar dintre palpator şi corpul dispozitivului care să asigure corecta
măsurare a rugozităţii. Pe placa suport este montat un accelerometru de mare sensibilitate pentru
a fi capabil să sesizeze acceleraţiile mici pe care le imprimă rugozităţile.

Spre exemplu, se poate folosi un accelerometru Brüel & Kjær tip 8318 care este un
accelemetru cu cristale piezoelectrice care lucrează la forfecare. Masa mare a accelerometrului,
470 g, îi conferă o sensibilitate foarte mare, respectiv 316 pC/(m/s2). Accelerometrul poate
măsura o acceleraţie minimă (valoare eficace) de 0,05 m/s2, acceleraţia maximă fiind de 15
m/s2. Domeniul de frecvenţă în care poate fi folosit este cuprins între 0,1 Hz şi 1 kHz. Prin
construcţie, accelerometrul este prevăzut cu un amplificator de sarcină şi cu un filtru trece-jos.
Amplificatorul de sarcină este alimentat de la o sursă exterioară de energie electrică şi furnizează
o tensiune suficient de mare pentru a putea fi prelucrată ulterior şi care este proporţională cu
sarcina electrică cu care se polarizează plăcuţele piezoelectrice în timpul măsurării acceleraţiei
imprimate la trecerea peste rugozităţile suprafeţei de rulare a şinei. Filtrul trece-jos are rolul de a
elimina componentele spectrale afectate de distorsiunile de amplitudine care apar mai cu seamă
la frecvenţele învecinate cu frecvenţa proprie a accelerometrului, aceasta din urmă având
valoarea de 6,5 kHz.

8
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Fig.4 Schema de tratare a semnalului accelerometrului: 1. accelerometru; 2. amplificator de

sarcină; 3. filtru trece-jos; 4. amplificator; 5. filtru anti-aliasing; 6. convertor analog-numeric;
7.card

Datele furnizate de accelerometru sunt integrate de două ori cu ajutorul unor circuite
integratoare pentru a se obţine un semnal proporţional cu deplasarea. În vederea prelucrării
datelor pe un calculator numeric, semnalul obţinut, care este analogic, trebuie transformat într-un
semnal digital. Pentru aceasta, se foloseşte un convertor analog-numeric. Operaţia de eşantionare
pe care o efectuează convertorul analog-numeric trebuie executată la o frecvenţă suficient de
mare faţă de frecvenţa maximă care se doreşte a fi pusă în evidenţă, în caz contrar, datele vor fi
afectate de fenomenul de aliasing (suprapunerea componentelor spectrale situate la frecvenţe mai
mari de ju-mătate din frecvenţa de eşantionare). Teoretic, frecvenţa de eşantionare trebuie să fie
de cel puţin două ori mai mare decât frecvenţa maximă a spectrului măsurat. În practică desigur
că se adoptă o frecvenţa de eşantionare ceva mai mare. Spre exemplu, se menţionează în
literatură că pentru o eşantionare la 0,5 mm, lungimea de undă minimă este de 1,25 mm. Oricum,
indiferent de cât de mare este frecvenţa de eşantionare, vor exista componente spectrale ale
semnalului util care vor fi afectate de aliasing. Pentru eliminarea acestor componente se
utilizează un filtru anti-aliasing (anti-interferenţă) care este un filtru trece-jos. În fine, datele sunt
stocate pe un card (v. fig. 4).

Pentru măsurarea vitezei, se foloseşte un sistem care generează impulsuri electrice în

funcţie de viteza de rotaţie a unei roţi. Se foloseşte o roată dinţată fixată pe axul uneia dintre cele
9
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
două roţi neantrenate. De o parte a roţii dinţate se montează o
sursă de lumină, iar de cealaltă parte, o celulă foto-sensibilă care
emite un semnal electric proporţional cu fluxul luminos incident pe ea. În timpul deplasării
dispozitivului de măsurare a rugozităţii şinei, roata dinţată obturează cu intermitenţă fasciculul
luminos şi astfel celula fotoelectrică va emite un semnal electric de forma unei unde pătrate care
poate fi folosit la determinarea vitezei de deplasare a dispozitivului.

Etalonarea dispozitivului se face cu ajutorul unui montaj electric care emite un semnal
echivalent cu o deplasare de 0,1 mm. Tensiunea acestui semnal se stabileşte în corelaţie cu
sensibilitatea accelerometrului, para-metru cunoscut din documentaţia acestuia.

Fig.5 Dispozitiv pentru măsurare a rugozității la roată: 1. traductor de deplasare; 2. suport; 3.

ansamblu sursă de lumină-receptor de lumină; 4. sursă de lumină; 5. celulă fotosensibilă; 6.
oglindă; 7. tahogenerator; 8. motor electric de antrenare; 9. galet; 10 vinci hydraulic

10
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
Măsurarea rugozităţii roţii este concepută astfel încât ea să
se efectueze fără demontarea osiei de boghiu. Deci, una din osiile
vehiculului la care se face măsurarea de rugozitate este ridicată cu ajutorul a două vinciuri
hidraulice după ce, în prealabil, vehiculul a fost asigurat cu saboţi de cale contra deplasării. Se
montează apoi pe şină, în dreptul roţii, dispozitivul de măsurare a rugozităţii (v. fig. 5 după
Dings [1]). Acesta are un traductor de deplasare (1) care se fixează rigid de şină prin suportul (2).
Suportul este astfel conceput încât el permite fixarea traductorului în mai multe poziţii situate
perpendicular pe şină. Practic, prin aceasta se modifică poziţia tra-ductorului faţă de roata
măsurată, mai precis faţă de suprafaţa de rulare a acesteia, de aşa manieră încât să se poată
măsura rugozitatea atât în planul cercului nominal de rulare (situat, după cum se ştie, la 70 mm
de faţa interioară a profilului roţii), cât şi în două plane situate la 10 mm de o parte şi de alta a
cercului nominal de rulare.

Traductorul de deplasare poate fi un traductor inductiv care are în compunere o bobină

fixată de carcasa traductorului şi în interiorul căreia se poate deplasa un miez magnetic solidar cu
tija palpatorului. Bobina este alimentată cu tensiune alternativă (tensiune purtătoare). Datorită
acţiunii unui arc pretensionat, palpatorul este ţinut permanent în contact cu suprafaţa de rulare a
roţii. Asperităţile peste care trece vârful palpatorului îi imprimă acestuia mişcări oscilatorii şi
astfel

se modifică poziţia miezului magnetic în raport cu bobina traductorului. Ca urmare a

fenomenului de inducţie magnetică, se va obţine o tensiune proporţională cu deplasarea
traductorului care va modula tensiunea purtătoare. Pentru a obţine numai tensiunea utilă, cea care
reflectă deplasarea traductorului, semnalul electric obţinut este demodulat şi filtrat trece-jos.

Rotirea osiei se realizează cu ajutorul unui motor electric (8) ce antre-nează roata în
dreptul buzei coroanei prin intermediul unui reductor şi a unui galet (9). Turaţia motorului este
reglabilă. Batiul motorului este fixat rigid de şină. Viteza de rotaţie a roţii este măsurată de un
tahogenerator (7).

În fine, momentul începerii măsurării este semnalizat de dispozitivul (3) care are o sursă
de lumină (4) ce trimite un fascicul luminos spre oglinda (6). Aceasta reflectă lumina spre celula

11
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
fotosensibilă (5) care emite semnale electrice la fiecare rotaţie a
roţii când oglinda trece prin dreptul ei.

Semnalele electrice obţinute în timpul măsurării sunt înregistrate în memoria unui

calculator şi prelucrate ulterior.

Lungimile de undă ce pot fi puse în evidenţă cu ajutorul unui astfel de dispozitiv sunt
cuprinse între 1 mm şi 25 cm.

3. Analiza și prelucrarea datelor experimentale

Înregistrările de rugozitate efectuate cu aparatura prezentată mai sus au forma unor

funcţii dependente de distanţa parcursă de-a lungul şinei sau pe circumferinţa roţii. Interesează în
primul rând spectrele de putere ale rugozităţii. Se pleacă de la ipoteza că rugozitatea este o
mărime aleatoare staţionară şi ergodică, cu alte cuvinte, caracteristicile statistice nu se modifică
de-a lungul înregistrării şi ele pot fi determinate prin analiza unei singure înregistrări. Analiza
spectrală a rugozităţii se bazează pe teoria tansformatei Fourier.

De-a lungul timpului au fost elaborate numeroase metode de determinare a spectrelor de

putere atât pentru semnale continui, cât şi pentru semnale discrete. Perfecţionările aduse acestor
metode au avut ca obiective principale reducerea volumului de calcul, creşterea rezoluţiei şi a
selectivităţii, precum şi reducerea erorilor datorate zgomotului ce însoţeşte în mod inevitabil
orice determinare experimentală.

În principiu, se consideră o înregistrare de rugozitate având o lungime finită Λ0 cu condiţia ca

lungimea înregistrării să fie suficient de mare pentru a cuprinde mai multe lungimi de undă
corespunzătoare lungimii maxime de undă ce se doreşte a fi determinată. În caz contrar,
rezultatele obţinute pentru lungimea de undă maximă nu au reprezentativitate statistică. La roată
trebuie eliminată influenţa lungimii de undă corespunzătoare unei rotaţii care are amplitudine
mare, aceasta fiind determinată de excentricitatea roţii, şi care afectează analiza spectrală. Acest
lucru se poate realiza cu ajutorul unui filtru trece-sus.

După cum se cunoaşte, analiza Fourier se aplică funcţiilor periodice. Ca urmare, din
înregistrarea făcută se construieşte prin juxtapuneri repetate o funcţie periodică (fig. 6). Operaţia
de juxtapunere a înregistrării de rugozitate prezintă dezavantajul că schimbă natura funcţiei care

12
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
descrie rugozitatea. Într-adevăr, rugozitatea unei suprafeţe de
rulare este continuă în orice punct, în timp ce funcţia periodică
obţinută este discontinuă în dreptul joncţiunilor a două perioade. Acest fapt se explică prin aceea
că valoarea de început a înregistrării nu coincide cu cea finală.

La aplicarea transformatei Fourier, discontinuităţile vor genera loburi laterale cu

amplitudini relativ mari care însă nu caracterizează spectrul de rugozitate întrucât rugozitatea,
aşa cum s-a arătat, este continuă. Prin aceasta, analiza spectrală are de pierdut în ceea ce priveşte
selectivitatea în frecvenţă, respectiv în separarea componentelor spectrale de frecvenţe apropiate
şi cu amplitudini diferite.

Fig. 6 Rugozitatea ca funcție periodică

Fig.7 Influența ferestrei de ponderare Hanning

Pentru a diminua din efectele loburilor laterale, înainte de efectuarea juxtapunerilor se

aplică înregistrării de rugozitate o fereastră de ponderare prin care să se obţină egalitatea dintre
valoarea de început şi cea finală a înregistrării. În speţă, valorile rugozităţii sunt multiplicate cu
cele ale funcţiei de ponderare

y p (x )= y( x)f p ( x) pentru x ∈[− Λ 0 /2 , Λ0 /2] , (2)

13
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
unde y(x) este rugozitatea, fp(x) este funcţia de ponderare iar
yp(x) este rugozitatea ponderată. Există mai multe
tipuri de astfel de ferestre de ponderare, dintre acestea fiind mai des aplicată fereastra Hanning
(cosinus pătrat)

2
f p ( x )=cos (πx / Λ0 ) pentru x ∈[− Λ 0 /2 , Λ0 /2] . (3)

Efectul ferestrei Hanning asupra înregistrării se poate vedea în figura 7. Nu numai că

funcţia periodică devine continuă, dar şi derivata acesteia este de asemenea continuă. Prin
aplicarea ferestrei Hanning, ponderea loburilor laterale scade, dar analiza spectrală are de suferit
în ceea ce priveşte rezoluţia în frecvenţă care se referă la separarea componentelor de
amplitudini egale şi frecvenţe diferite.

Acum, funcţiei periodice care reprezintă rugozitatea suprafeţei de rulare i se poate aplica
analiza Fourier. Plecând de la dezvoltarea în serie Fourier a unei funcţii periodice, în cazul de
faţă yp(x), se obţine spectrul de rugozitate care are componente discrete. Printre acestea vom
regăsi componenta continuă

1 Λ0 /2
Y 0= y ( x)dx
Λ 0 ∫− Λ0 /2 p , (4)

precum şi armonicele de ordinul n∈N

Y n =√ a2n +b2n (5)

în care

2 Λ0 / 2 2 Λ0 / 2
an = y x x)dx b ∫− Λ0 /2 y p( x)sin(nk 0 x)dx
Λ0 ∫− Λ 0 /2 p
( )cos(nk 0 n =
, Λ 0

şi k0=2 π Λ0 este numărul de undă al fundamentalei; componentei spectrale n îi corespunde

numărul de undă nk0.

Aşa cum s-a arătat, spectrul de rugozitate se poate prezenta sub forma nivelului de
rugozitate exprimat în dB corespunzător relaţiei (1)

14
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată
2
Sen
Ln =10 lg
s 20 , (6)

S 2n
în care S2em = este media pătratică a componentei spectrale n. Dacă se însumează mediile
2
pătratice ale rugozităţii corespunzător intervalelor de 1/3 octavă şi se atribuie valoarea obţinută
respectivului interval se obţine spectrul mediu de putere la 1/3 octavă.

Prelucrarea pe calculator a datelor experimentale necesită conversia ana-log-numerică,

respectiv transformarea semnalului continuu în semnal discret. În acest caz, spectrele de putere
se calculează prin aplicarea transformatei Fourier discretă. Efectiv, se utilizează algoritmi de
calcul cunoscuţi sub numele generic de metoda transformării Fourier rapidă (T.F.R.). Primul
algoritm T.F.R. a fost elaborat în 1965 de Cooley şi Tukey şi principalul avantaj a constat în
reducerea numărului de operaţii elementare (adunare sau înmulţire) atunci când numărul de
eşantioane este o putere a lui 2 (ex. 1024 eşantioane).

În cazul prelucrării înregistrărilor de rugozitate de la roată trebuie avută în vedere

influenţa roţii asupra capacităţii rugozităţii de a imprima deplasări sistemului roată-şină. Aici nu
este vorba de influenţa petei de contact care produce efectul de filtru inhibînd rugozităţile cu
lungimea de

undă mai mică decât lungimea ei, ci de influenţa curburii roţii asupra deplasării roţii ca urmare a
prezenţei rugozităţii. Pentru a ţine seama de acest aspect, este nevoie ca profilul măsurat al roţii
să fie corectat, lucru care se face pe cale numerică prin proceduri asemănătoare celor prezentate
în cap. 13.

Diagramele şi spectrele de rugozitate scot în evidenţă eventuala uzură ondulatorie a şinei.

De asemenea, se poate studia influenţa sistemului de frânare asupra nivelului rugozităţii de pe
suprafaţa de rulare a roţii.

15
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Concluzii

În concluzie, caracteristicile rugozităţii, adică lungimea de undă şi amplitudinea, sunt

esenţiale pentru impunerea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească aparatele folosite la
măsurătorile de rugozitate. De asemenea, modul de prezentare a datelor experimentale, adică
spectrele de rugozitate, determină în ultimă instanţă algoritmii de prelucrare a datelor experimen-
tale.

Un alt aspect care trebuie judecat se referă la sensibilitatea captorului de vibraţii la

zgomot. Accelerometrele utilizate la măsurarea rugozităţii pot fi afectate de zgomotul ce ia
naştere în sistemul de măsurare la joasă frecvenţă. Prin urmare, se cere ca viteza de deplasare să
nu scadă sub o anumită limită, menţinând astfel o frecvenţă minimă a semnalului util măsurat. Pe
de altă parte, viteza relativă dintre palpator şi suprafaţa măsurată nu poate fi prea mare pentru că
există riscul pierderii contactului dintre palpator şi respectiva suprafaţă.

Diagramele şi spectrele de rugozitate scot în evidenţă eventuala uzură ondulatorie a şinei.

De asemenea, se poate studia influenţa sistemului de frânare asupra nivelului rugozităţii de pe
suprafaţa de rulare a roţii.

16
 Universitatea Politehnica din București
Facultatea de Transporturi
Departamentul de Material Rulant de Cale Ferată

Bibliografie

[1] Dings, P. C., Dittrich, M.G. Roughness on dutch railway wheels and rails, Journal of
Sound and Vibration, 193, 1996.

17