FOLCLORUL LITERAR.

ARC PESTE TIMP

Prof. Miercan Georgiana Nicoleta

GPP "Sfânta Marina" Câmpulung
Județul Argeș

"Folclorul este imaginea vie, oglinda fidelă a sufletului unui popor, oglindă în care se reflectă
întreaga lume însuflețită sau neînsuflețită, reală sau închipuită, în mijlocul și sub influența
căreia el trăiește." Take Papahagi

Evidențiind spiritualitatea românească, prin

conținut și valoare artistică deosebită, valorificând
tradițiile unui popor care a știut să lupte până la jertfe
pentru a păstra și transmite aceste inegalabile valori,
folclorul, prin modul de manifestare al creștinismului și
suprapunerea lui peste vechea spiritualitate geto-dacă,
incită apropierea cercurilor culturale, religioase și
științifice.
Se cuvine să ne recunoaștem în nestematele
folclorice ale căror sensuri au fost sublimate în creații
culte, de la Luceafărul la Coloana Infinitului.
Descoperirea culturii și civilizației românești a fost începută de mișcarea de renaștere
națională din secolul trecut prin cercetările lui Mircea Eliade, Lucian Blaga, Octavian Buhoci,
Nicolae Boboc, Mihai Coman și mulți alții.
Formele străvechi de cultură s-au constituit în efortul omului de a-și împlini rostul său
în lume.
Așa cum trecerea timpului este marcată ciclic de obiceiurile de peste an, viața omului
este experimentată nașterii, nunții și inmormântării.
Rădăcinile lor mitologice s-au lăsat descoperite în practica străveche, în variantele
cântecelor de ritual, în semnificațiile obiceiurilor și datinilor.
Cele mai bogate date se concentrează pentru ciclul vieții în jurul nunții, iar pentru cel
calendaristic la Crăciun și la Anul Nou, nu întâmplător se recunosc între ele interferențe.
Obiceiurile Anului Nou păstrează urme evidente ale cultului soarelui prezent în Maramureș,
mai ales în crestăturile de la vestitele porți maramureșene.
Basmele povestite de bătrâni aveau menirea de a-i familiariza pe copii cu lupta dintre
bine și rău, cu frumosul și urâtul, cerul, pământul, tărâmul celălalt.
Nici micii născuți nu erau neglijați, ci dimpotrivă, circulă numeroase ritualuri între
naștere și botez.
În istoria veche, dar și cea nouă, au existat presiuni asupra tradițiilor moștenite din
străbuni, dar și asupra credinței, ceea ce i-a îndârjit pe oameni să caute uneori cu disperare, și
nu de puține ori, în epoca ceaușistă, cu riscul pierderii carierei profesionale, soluții salvatoare
care să păstreze curată identitatea religioasă și culturală.
Astăzi avem datoria nobilă de a continua cultivarea acestor valori inestimabile, care
vor duce mai departe credința creștină și sensibilitatea fără egal a sufletului românesc.

Bibliografie:
1. Iorga N., Istoria literaturii Române, vol I, 1925, București