Nu se stia ce sa se faca, de m�hnire si de ur�t, fetele, c�nd se vazura singure.

Apoi, ca sa le treaca de ur�t, hotar�ra ca o parte din zi sa lucreze, o parte sa

citeasca si o parte sa se plimbe prin gradina. Asa facura si le mergea bine.

Vicleanul pizmuia pacea fetelor si-si v�r� coada.

� Surioarele mele, zise fata cea mare, c�tu-i ziulica de mare toarcem,
coasem, citim. Sunt c�teva zile de c�nd ne aflam singure, n-a mai ramas nici un
colt de gradina pe unde sa nu ne fi plimbat. Am intrat prin toate camarile
palatului tatalui nostru, si am vazut c�t sunt de frumos si bogat �mpodobite; de ce
sa nu intram si �n camara aceea, �n care ne-a oprit tatal nostru de a intra?

� Vai de mine, lelita, zise cea mai mica, ma mir cum ti-a dat �n g�nd una
ca aceasta, ca sa ne �ndemni dumneata sa calcam porunca tatalui nostru. C�nd tata a
zis sa nu intram acolo, trebuie sa fi stiut el ce a zis si pentru ce a zis sa facem
asa.

� Ca doara nu s-o face gaura �n cer d-om intra, zise cea mijlocie. Ca doara
n-or fi niscaiva zmei sa ne man�nce, ori alte lighioane. S-apoi de unde o sa stie
tata daca noi am intrat au ba?

Tot vorbind si �ndemn�ndu-se, ajunsera tocmai pe dinaintea acelei camari;

cea mai mare din surori, care era pastratoarea cheilor, baga cheia �n broasca usei
si, �ntorc�nd-o nitel, sc�rt! usa se deschise.

Fetele intrara.

C�nd colo, ce sa vaza? Casa n-avea nici o podoaba; dara �n mijloc era o
masa o masa mare cu un covor scump pe d�nsa, si deasupra o carte mare deschisa.

Fetele, nerabdatoare, voira a sti ce zicea �n cartea aceea. Si cea mare

�nainta si iata ce ceti:

"Pe fata cea mare a acestui �mparat are s-o ia un fiu de �mparat de la
rasarit."

Merse si cea mijlocie si, �ntorc�nd foaia, ceti si ea:

"Pe fata cea mijlocie a acestui �mparat are s-o ia un fiu de �mparat de la
apus".

R�sera fetele si se veselira, hihotind si glumind �ntre ele. Fata cea mica
�nsa nu voia sa se duca.

Cele mai mari nu o lasara �n pace, ci, cu voie, fara voie, o aduse si pe
d�nsa l�nga masa, si cam cu �ndoiala �ntoarse si ea foaia si ceti:

"Pe fata cea mica a acestui �mparat are s-o ia de sotie un porc".

Trasnetul din cer de ar fi cazut, nu i-ar fi facut mai mult rau ca ceea ce
i-a facut citirea acestor vorbe. P-aci, p-aci era sa moara de m�hnire. Si daca n-o
tineau surorile, �si si spargea capul caz�nd.

Dupa ce se dezmetici din lesinul ce-i venise de inima rea, �ncepura s-o
m�ng�ie surorile.

� Ce! �i zisera, mai crezi si tu la toate alea! Unde ai mai pomenit tu ca o

fata de �mparat sa se marite dupa un porc?

� Ce copila esti! �i zise cealalta, dara tata n-are destula ostire sa te

scape, chiar c�nd s-ar �nt�mpla sa vie sa te ceara un dobitoc asa de sc�rbos?

Fata cea mica a �mparatului ar fi voit sa se �nduplece a crede cele ce �i

spuneau surorile; dara n-o lasa inima. G�ndul ei era mereu la cartea care spuse ca
norocul celorlalte surori era sa fie asa de frumos si numai ei �i spusese ca o sa i
se �nt�mple ceea ce nu se mai auzise p�na atunci pe lume. Si apoi o rodea la ficati
calcarea poruncii tatalui lor.

Ea �ncepu a l�ncezi. Si numai �n c�teva zile asa se schimbase, �nc�t nu o

mai cunosteai; din rumena si vesela ce era, ajunsese de se ofilise si nu-i mai
intra nimeni �n voie. Se ferea de a se mai juca cu surorile prin gradina, d-a
culege flori ca sa le puie la cap si d-a c�nta cu toatele c�nd erau la furca, ori
la cusatura.

�ntre acestea, tatal fetelor, �mparatul, facuse o izb�nda cum nu se

astepta, biruind si gonind pe vrajmas. Si fiindca g�ndul �i era la fiicele sale,
facu ce facu si se �ntoarse mai cur�nd acasa. Lumea dupa lume iesise �ntru
�nt�mpinarea lui, cu buciume, cu tobe si cu surle, �nveselindu-se ca �mparatul se
�ntorcea biruitor.

Cum ajunse, p�na a nu merge acasa, �mparatul dete lauda Domnului ca-i
ajutase asupra protivnicilor carii se sculase asupra lui, de-i �nfr�nse. Apoi,
merg�nd acasa, fiicele �i iesira �nainte. Bucuria lui crescu c�nd vazu ca fetele �i
erau sanatoase. Fata cea mica se feri c�t putu a nu se arata trista.

Cu toate astea, nu dupa mult timp, �mparatul baga de seama ca fie-sa cea
mica din ce �n ce slabea si se posomora. �ndata �i trecu un fier ars prin inima,
g�ndindu-se ca poate i-au calcat porunca. Si de unde sa nu fie asa?!

Ca sa se �ncredinteze, �si chema fetele, le �ntreba, poruncindu-le sa-i

spuie drept.

Ele marturisira. Se ferira �nsa d-a spune care din ele fusese
�ndemnatoarea.

Cum auzi �mparatul una ca aceasta se t�nguia �n sine cu amar, si c�t p-aci
era sa-l biruie m�hnirea. �si tinu �nsa firea si cauta a-si m�ng�ia fata care vedea
ca se pierde. Ce s-a facut, s-a facut; vazu el ca o mie de vorbe un ban nu face.

�ncepuse a se cam uita �nt�mplarea aceasta, c�nd, �ntr-o zi, se �nfatise la

�mparatul fiul unui �mparat de la rasarit si-i ceru de sotie pe fata cea mai mare.
�mparatul i-o dete cu multumire. Facura nunta �nfricosata si peste trei zile o
petrecu cu cinste mare p�na la otar. Peste putin, asa facu si cu fata cea mijlocie,
pe care o ceruse un fiu de �mparat de la apus.

Cu c�t vedea ca se �mplinesc �ntocmai cele scrise �n cartea ce citise, cu

at�ta fata �mparatului se �ntrista si mai mult. Ea nu mai voia sa man�nce, nu se
mai gatea, nu mai iesea la plimbare; voia sa se lase sa moara mai bine, dec�t sa
ajunga de batjocura lumii. Dara �mparatul nu-i da ragaz sa puie �n lucrare o fapta
asa de nelegiuita, ci o m�ng�ia cu fel de fel de povete.

Mai trecu ce mai trecu si iata, mare, ca �ntr-o zi �mparatul se pomeneste

cu un porc mare ca intra �n palatul lui si-i zice:

� Sanatate tie, �mparate; sa fii rumen si voios ca rasaritul soarelui �ntr-

o zi senina!
 � Bine ai venit sanatos, prietene. Dar ce v�nt te aduce pe la noi?

� Am venit �n petit, raspunse porcul.

Se mira �mparatul c�nd auzi de la porc asa vorbe frumoase si �ndata �si
dete cu parerea ca aci nu putea sa fie lucru curat. Ar fi voit s-o c�rmeasca
�mparatul spre a nu-i da fata de sotie; dara dupa ce auzi ca curtea si ulitile geme
de porci, care venise cu petitorul, n-avu �ncotro si-i fagadui. Porcul nu se lasa
numai pe fagaduiala, ci intra �n vorba si se hotar� ca nunta sa se faca peste o
saptam�na. Numai dupa ce priimi cuv�nt bun de la �mparatul, porcul pleca.

P�na una alta, �mparatul �si povatui fata sa se supuie ursitei, daca asa a
voit Dumnezeu. Apoi �i zise:

� Fata mea, cuvintele si purtarea cea �nteleapta a acestui porc nu este de

dobitoc; o data cu capul nu crez eu ca el sa se fi nascut porc. Trebuie sa fie vreo
fermecatorie sau vreo alta dracie aci. �nsa tu sa fii ascultatoare, sa nu iesi din
cuv�ntul lui; caci Dumnezeu nu te va lasa sa te chinuiesti mult timp.

� Daca dumneata, tata, gasesti cu cale asa, raspunse fata, te ascult si-mi
pui nadejdea �n Dumnezeu. Ce o vrea el cu mine! Asa mi-a fost tristea; vaz eu ca n-
am �ncotro.

�ntre acestea sosi si ziua nuntii. Cununia se facu cam pe sub ascuns. Apoi,
puindu-se porcul cu sotia sa �ntr-o caruta �mparateasca, porni la d�nsul acasa.

Pe drum trebuia sa treaca pe l�nga un noroi mare; porcul porunci sa stea

caruta; se dete jos si se tavali �n noroi, p�na se facu una cu tina, apoi, suindu-
se, zise miresei sa-l sarute. Biata fata, ce sa faca? Scoase batista, �l sterse
nitel la bot si-l saruta, g�ndindu-se sa asculte povetile tatalui sau.

C�nd ajunsera acasa la porc, care era �ntr-o padure mare, se si �nsera.
Sezura nitel de se odihnira de drum, cinara �mpreuna si se culcara. Peste noapte,
fata �mparatului simti ca l�nga ea era un om, iara nu un porc. Se mira. �nsa �si
aduse aminte de cuvintele tat�ne-sau si �ncepu a mai �nsufleti, plina de nadejde �n
ajutorul lui Dumnezeu.

Porcul seara se dezbraca de pielea de porc, fara sa simta fata, si

dimineata, p�na a nu se destepta ea, el iara se �mbraca cu d�nsa.

Trecu o noapte, trecura doua, trecura mai multe nopti si fata nu se putea
domiri cum se face de barbatu-sau ziua este porc si noaptea om. Pasamite el era
fermecat, vrajit sa fie asa.

Mai t�rziu �ncepu a prinde dragoste de d�nsul, c�nd simti rodurile

casatoriei; at�t numai se m�hnea ca nu stia ce o sa dea lumii peste c�teva luni.
C�nd, �ntr-o zi, vazu trec�nd pe acolo o baba cloanta vrajitoare.

Ea, care nu vazuse oameni de at�ta mare de timp, era jinduita, si o chema
sa mai vorbeasca cu d�nsa c�te ceva. Vrajitoarea �i spuse ca stie sa ghiceasca, sa
dea leacuri si c�te nagode toate.

� Asa sa traiesti, batr�nico, ia spune-mi, d-a minune ce are barbatu-meu de

este ziua porc si noaptea, c�nd doarme l�nga mine, �l simt ca este om?

� Ceea ce-mi spui, puica mamii, eram sa ti-o spui eu mai �nainte, caci nu
de surda sunt ghicitoare. Sa-ti dea mamulica leacuri cari sa-i taie farmecele.
 � Da-mi zau, mamusoara, si ti-oi plati c�t mi-i cere, ca mi s-a ur�t cu el
asa.

� Tine icea, puisorul mamei, ata aceasta. Sa nu stie el de d�nsa, ca n-are

leac. Sa te scoli c�nd doarme el, binisor, si sa i-o legi de piciorul st�ng, c�t se
poate de str�ns, si sa vezi, draga babii, ca dimineata ram�ne om. Parale nu-mi
trebuie. Eu voi fi destul de platita c�nd voi afla ca o sa scapi de asa urgie. Mi
se rupe, uite, baierile inimii de mila pentru dumneata, bobocelul mamei, si ma
caiesc, ma caiesc, cum de sa nu aflu mai dinainte, ca sa-ti viu �ntru ajutor.