SIMBOLISMUL

„Plumb”
..de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Simbolismul este curentul literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XIX-

lea, ca reactie impotriva parnasianismului si a romantismului discursiv si retoric.
Acest curent marcheaza inceputul modernismului in poezia europeana,
exprimand sensibilitatea controversata a omului modern aflat la hotarul dintre
secole.
Numit initial „decadentism” de catre Paul Verlaine, curentul isi datoreaza
denumirea definitiva lui Jean Moreas, autorul manifestului literar „Le
symbolisme”.

Principiile estetice ale simbolismului sunt:

 cultivarea simbolurilor care ascund stari sufletesti nedefinite, precum
reveria, captivitatea etc
 cultivarea unor teme tipice, precum natura ca loc al corespondentelor,
iubirea agonica, imposibila evadare, moartea
 prezenta unor motive specifice, precum ploaia, parcul, singuratatea,
melancolia, anotimpurile, nevroza, culorile, instrumentele muzicale,
somnul, boala, golul existential, spleen-ul(amestec de trairi negative, plictis
si dezgust existential)
 cultivarea tehnicii sugestiei cu scopul de a crea o stare sufleteasca
 valorificarea muzicalitatii date de: aliteratii, asonante, versul refren,
repetitii, paralelism sintactic, versul alb si liber, punctuatia
 inovarea formei poetice(versul liber)
 exprimarea corespondentelor dintre lucruri, de exemplu un vers al lui
Charles Baudelaire spune „Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund.”
  Poetii simbolisti nu sunt interesatide poezia sociala si nici de natura in sine,
ci ca expresie a trairilor sufletesti, astfel, simbolistii resping principiul
aristotelic „mimesis” al artei ca imitatie a realitatii.

Simbolismul romanesc s-a manifestat aproape simultan cu cel european,

avandu-l drept teoretician pe scriitorul Alexandru Macedonski, liderul cenaclului
si al revistei „Literatorul”.
Noul curent a fost initial respins de catre junimisti si de orientarile traditionaliste,
dar s-a impus dupa 1900 in literatura romana.
Dupa o prima etapa de pionierat, simbolismul romanesc s-a manifestat autentic si
original prin poezia lui George Bacovia. Opera acestuia anticipeaza modernismul
printr-o formula poetica originala numita BACOVIANISM.
Criticul literar Eugen Lovinescu, teoreticianul directiei moderniste in cultura
romana, defineste imaginarul poetic bacovian drept o lume cangrenata, cu ploi
reci si toamne nesfarsite, o lume care agonizeaza, avand obsesia mortii mortii si a
neantului.
Alte reprezentari tipice poeziei lui Bacovia sunt targul provincial, parcul ca
ipostaza artificiala a naturii, carciuma, abatorul, pietele pustii, figuratia morbida,
anotimpurile infernale, cu precadere toamna si ploaia, fortele naturii fiind
distructive. Apa, aerul, focul si pamantul devin simboluri negative, contrinuind
la sfarsitul apocaliptic.
Culorile sunt strigate ale sufletului, exprimand sentimente.
Trairile sufletesti ale eului bacovian su singuratatea, izolarea, instrainarea de
sine, spleen-ul, monotonia si golul interior.

Poezia „Plumb” deschide primul volum al poetului, aparut sub acelasi titlu in
1916.
Titlul este un element paratextual de compozitie literara, care il calauzeste pe
cititor in labirintul de semne si sensuri al operei literare, facilitand constructia
hermeneutica a acesteia.
Titlul „Plumb” este sintetic, reprezentat de un substantiv comun nearticulat, cu
valoare de simbol central, care indica un metal greu, cenusiu, simbolizand
apasarea sufleteasca. Cuvantul are o expresivitate sumbra prin multitudinea
consoanelor si prin prezenta unei singure vocale inchise, ceea ce contureaza
mesajul negativ, anuntand patrunderea intr-un univers inchis si sumbru. Alegerea
acestui metal ca simbol central poate sugera, totodata, afinitatea lui Bacovia cu
lirica poetului francez Paul Verlaine, autorul „Poemelor saturniene”, plumbul
fiind considerat simbolul planetei Saturn.

Poezia are o constructie simetrica, cele doua catrene alcatuiesc secvente lirice
complementare, corespunzand planurilor realitatii: 1.cea exterioara simbolizata
de cavou si 2.realitatea interioara conturata prin sentimentul iubirii pierdute si
invocate cu disperare. Corespondenta dintre cele doua planuri este sustinuta de
paralelism sintactic si repetitie „Dormeau adanc sicriele de plumb/Dormea
intins amorul meu de plumb.” Monotonia sintactica accentueaza starea de
spleen a eului simbolist devitalizat, somnul fiind simbolul mortii.

Lirismul subiectiv este redat, la nivelul expresiei, prin marci lexico-gramaticale

precum verbe la persoana I „Stam”, „am inceput”, adjectivul pronominal posesiv
„meu”, punctele de suspensie.
La nivel lexical, se contureaza un camp lexico-gramatical al mortii: „sicrie”,
„funerar”, „cavou”, „coroane”. CAVOUL este un spatiu simbolic inchis, ce
sugereaza limitele conditiei umane. SOMNUL este unul al mortii, iar cuvantul
„intors” asociat amorului semnifica intoarcerea catre moarte, dincolo de orice
speranta.
La nivelul morfologic, substantivele descriu decorul si sugereaza o adevarata
teroare a obiectelor. Verbele aflate la timpul imperfect „dormeau”, „scartaiau”
sugereaza agonia, „sfarsitul continuu”(Ion Caraion). Monotonia imperfectului
verbal este intrerupta cu brutalitate de striatul desperat al celui care isi plange
mortul sau sinele instrainat. Angoasa pe care o exprima acest strigat aminteste de
celebra pictura expresionista a lui Edward Munch.

Plumbul este repetat in asociatii lexicale variate si oximoronice, fiind relationat

cu simboluri frumoase ale vietii „amor de plumb”, „flori de plumb”, „aripi de
plumb”. Aceste contraste sporesc expresivitatea poeziei si dramatismului
mesajului, evidentiind contrastul dintre viata si moarte. Epitetul metaforic „aripi
de plumb” semnifica motivul zvborului frant subliniat prin verbul „atarnau”.
Universul bacovian este coplesit de o ” energie negativa care trage toate lucrurile
in jos”(Nicolae Manolescu).
Spre deosebire de romantism, din simbolismul bacovian lipsesc simbolurile
ascensionale, caci omul modern nu mai crede in utopii.

Poezia valorifica in mod deosebit imaginile vizuale, insa sunt prezente si cateva
imagini auditive precum suierul vantului, scartaitul coroanelor de plumb si
strigatul disperat. Aceste imagini sunt lipsite de armonie si transmit mesajul
disperarii si al mortii, accentuat vizual prin MONOCROMATISM.
La nivelul metaforelor, punctele de suspensie intrerup repetat discursul poetic
pentru a sugera lipsa armoniei interioare a eului liric, sincopa sufleteasca.

Asadar, poezia bacoviana ilustreaza principiile estetice ale simbolismului.

Totodata, ea este expresia lirica a sensibilitatii maladive, care anunta criza
omului modern.