LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ALBA

IULIA
CLUBUL SPORTIV ŞCOLAR

STR. ŞTEFAN CEL MARE, NR.25

TEL. 0258/835346, 0258/818779
FAX 0258/832813

Literatura și lectura.
Etapele prelecturii, lecturii și postlecturii.

Prof. Liliana Jianu

Moto:
”Ceea ce lipsește, în întâlnirea noastră cu operele literare, este
sentimental de speranță: speranța că ele ne vor spune ceva ce nu
știm despre lume sau că ne vor oferi o complet nouă formă de
înțelegere a experiențelor de viață. Avem nevoie să învățăm nu
numai să citim pur și simplu cărți, ci să ne lăsăm, noi înșine, citiți
de cărți.”

Mark Edmundson, Why read?

 Lectura și-a dovedit, de-a lungul timpului, capacitatea sa modelatoare prin puterea de a
creiona, de a modifica, de a influența viziunea despre lume, dar și despre sine a celui care se
abandonează literaturii, dar pune, totodată, la dispoziția cititorului și instrumentele necesare
pentru a-și redimensiona identitatea culturală, pentru a percepe și înțelege lumea și propria sa
existență. Din această rațiune, se poate remarca dimensiunea estetică a literaturii, calitatea ei de
”artă a cuvântului, circumscrisă pe trei paliere. La primul nivel – al cuvântului, al sintagmei și al
enunțului – literatura apare ca artă a exprimării verbale (…). La al doilea nivel, al textului,
literatura apare ca artă a construcției textului(…). La al treilea nivel – al strategiilor discursive –
literatura apare ca artă a configurației discursului”.1
În ceea ce privește modalitatea în care cititorul, experimentat sau nu, se raportează la
creație, s-a constatat că implicarea emoțională a acestuia în lumea reprezentată de operă este
specifică primei lecturi, primului contact cu textul literar. Atunci când se pune problema cu
privire la explicarea emoției trăite, acest aspect este condiționat, de cele mai multe ori, de o a
doua lectură și de detașarea de text, de privirea din afara sa, prin raportarea la structurile
discursive care o generează, la identificarea secvențelor care o produc. Ținând cont de
capacitatea literaturii de a dezvolta și de a rafina competența de comunicare în rândul elevilor,
este necesară și trecerea în revistă a valorilor și atitudinilor pe care programa școlară le
promovează și la care se raportează, generic, profesorul de Limba și literatura română:
COMPETENŢE GENERALE, SOCIALE ŞI CIVICE
Clasele a V-a – a VIII-a
1. Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare;
2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje
orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată;
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare şi nonliterare, în scopuri
diverse;
4. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje
scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

VALORI ŞI ATITUDINI
• Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul
literaturii;
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate;
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare prin conştientizarea impactului limbajului
asupra celorlalţi şi prin nevoia de a înţelege şi de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă,
responsabilă din punct de vedere social;
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia pentru
1
Alina Pamfil, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, București, 2016, p.60.
dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural;
• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală.
Din punctul de vedere al secvențelor didactice orientate spre înțelegerea, analiza și
interpretarea operelor/textelor literare, modelul adoptat de noile didactici care se ocupă cu studiul
acestei discipline este cel care vizează Prelectura – Lecturile succesive – Postlectura. Primul
pas, cititul, reprezintă funcția de bază și ajută la descifrarea, la decodarea semnelor, pe când
înțelegerea și interpretarea sunt procese ce țin de rafinament, de implicare emoțională a
cititorului. În viziunea Alinei Pamfil, care se ocupă îndeaproape de această problemă, receptarea
și înțelegerea unui text literar implică momentele care precedă lectura, adică ”orizonturile de
așteptare ale cărții și ale cititorului, dar și etapele care structurează lectura propriu-zisă –
orizonturile succesive ale înțelegerii, ale interpretării și ale aplicării/evaluării interpretărilor”. 2
Cea de-a treia etapă, Postlectura, presupune distanțarea, îndepărtarea de text, de lumea cărții și
conștientizarea efectelor pe care lectura le-a avut asupra cititorului, a felului în care aceasta i-a
modificat percepția asupra lumii, asupra modului în care se raportează la ceilalți, asupra
proceselor conștiente pe care le întreprinde. Astfel, autoarea didacticii novatoare clasifică și
explică etapele receptării textului literar, așa încât să permit accesul la text tuturor elevilor,
încercând să estompeze imaginea de ”balaur cu șapte capete” a literaturii3:
ETAPA PRELECTURII ETAPA LECTURII ETAPA POSTLECTURII
(LECTURI SUCCESIVE)
Estomparea frontierelor Întrepătrunderea celor două Re-trasarea frontierelor dintre
dintre lumea/orizontul lumi/orizonturi lumea/orizontul cititorului și
cititorului și lumea/orizontul lumea/orizontul cărții
cărții
Conturarea orizontului de Dinamica orizonturilor Identificarea și interogarea
așteptare al cititorului lecturii: efectelor pe care experiența
- Cuprinderea lumii de lectură le-ar putea avea
cărții prin: asupra cititorului (prelungirea
a. Orizontul progresiv al expe-rienței de lectură prin
comprehensiunii; vizionarea unor reprezentări
b. Orizontul selectiv al teatrale sau cinematografice,
analizei; prin jocuri de rescriere a
c. Orizontul textului, prin corelații
retrospective al intertextuale etc.)
interpretării
(momentul
interpretării integrează
și un moment de
aplicare).
Așadar, momentele de lecturi succesive presupun trei pași esențiali: înțelegerea, analiza și
interpretarea textului literar. Secvența consacrată înțelegerii presupune realizarea
comprehensiunii pe parcursul primei lecturi și fixarea comprehensiunii după aceasta. Analiza
2
Op. Cit., p. 152.
3
După Alina Pamfil, Op. Cit.
vizează colectarea concluziilor relecturii, iar interpretarea se bazează pe relectura integrală a
textului: mai întâi, se construiesc semnificațiile textului de către elevi, apoi acestea se confruntă
cu cele ale criticilor literari, urmând stabilirea relevanței acestora pentru epoca în care trăiește
elevul, moment care poate fi inserat în faza inițială a postlecturii.
Drept concluzie, prelectura este, conform aplicațiilor efectuate în timp, momentul
didactic care premerge receptării textului literar, având ca obiective reducerea dificultăților de
comprehensiune, de interpretare, conturarea unui orizont de așteptare al elevului, dar în același
timp poate proteja textul de receptări eronate. Postlectura trebuie corelată cu prelectura, venind
una în completarea celeilalte, cu specificarea că nu ar trebui ca aceste doua etape să ocupe mai
mult de 10-15% din timpul aferent receptării operei literare.
APLICAȚIE: Miorița4
I. PRELECTURA
- Înlăturarea dificultăților de natură lingvistică, formală și tematică.
*La nivel lingvistic - prin realizarea câmpului lexical al termenului
”oierit”: mioară, plai, stână, strungă, lână plăviță, cioban ortoman etc. și
înțelegerea metaforei gură de rai.
*La nivel formal, prin actualizarea definițiilor alegoriei și baladei.
*La nivel tematic, prin imagini-suport, alese pentru tema reprezentată:
Moartea, Judecata de apoi, Înfricoșata judecată aparținând miniaturistului
Picu Procopie Pătruț, dar și detalii din reprezentarea raiului în fresca
Judecata de apoi de la mănăstirile Sucevița și Voroneț.
- Etapa prelecturii va fi parte din prima oră dedicată receptării textului.

II. LECTURILE SUCCESIVE

Prima lectură.
Se citește partea de debut a textului, remarcând coborârea oilor alături de cei trei
ciobănei, descoperirea complotului și neliniștea mioarei ”cu lână plăviță” generată de intenția
confraților săi de a-l omorî ”la apus de soare”. Se continuă lectura textului, reținând indicațiile pe
care oița le primește de la stăpânul său în eventualitatea morții sale. Această lectură înregistrează
fie doar linia de sens a textului, detaliile urmând să fie fixate la relectură, fie o linie de sens
incompletă, completarea urmând să fie realizată prin relectură.
De asemenea, în această etapă, există posibilitatea ca profesorul să valorizeze reacțiile
emoționale provocate de prima întâlnire cu textul: Care sunt secvențele/imaginile pe care le-ați
reținut?și Din ce cauză?, Ce mesaje credeți că transmite textul? sau să verifice înțelegerea
textului prin întrebări nefocalizate de tipul Ce povestește textul la început?, Unde se termină
povestea?, Ce aflăm din dialogul mioarei cu stăpânul său?5 etc.
4
După Alina Pamfil, Op. Cit., p. 199.
5
Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală: ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași,
1999, p. 79.
A doua lectură.
Se recitește începutul textului, reluând imaginea ciobanilor care își coboară turmele de oi,
dar și spațiul în care coboară, ”un picior de plai”, ”o gură de rai”, remarcând frumusețea
nepământeană a locului, dar și afecțiunea dintre mioară și baci ”Vreau să mi te-omoare” și
simpatia povestitorului ”Ca să mi-l omoare”. Se remarcă natura năzdrăvană a mioarei și datele
legate de locul mormântului, rolul oiței în ritualul înmormântării, detalii despre nunta cu
”mireasa lumii”, mesajul adresat ”măicuței bătrâne”, mesaj precedat de scenariul imaginar în
care mama își caută cu disperare fiul etc.

Relectura și valorificarea ei didactică

Principalele roluri ale acestei etape urmăresc certificarea/corectarea sensului construit pe
durata primei lecturi, dar și extinderea înțelegerii textului prin integrarea detaliilor și permiterea
realizării unui sens global al acestuia. Întrebările pe care le poate adresa acum profesorul sunt
mult mai focalizate decât cele de la prima etapă a lecturii: Ce spune textul despre primele șase
versuri?, Care sunt ciobanii implicați în poveste?, Ce pun la cale ciobanul vrâncean și cel
ungurean?, Ce-i spune mioara stăpânului său? etc. Orientarea lecturii se realizează fie prin
formularea unei direcții de lectură Recitiți textul cu scopul de a identifica dorințele ciobanului
moldovean!, fie prin structurarea unei hărți a sensului, oferită elevilor înainte de lectură și
completată după ce aceștia au parcurs textul. După completare, harta va scoate în evidență faptul
că povestea este neterminată, axându-se pe ”umplerea golului”: În ce mod poate fi continuată
povestea?

III. POSTLECTURA
Momentul ultim va aduce în discuție concepții arhaice despre postexistență și despre riturile
de trecere (semnificația făcliei în ritualul înmormântării), evocarea concepției despre viața de
după moarte, specifică Egiptului Antic, între viziunea din Miorița și această cultură existând
unele asemănări. De asemenea, un suport potrivit în acest sens îl constituie tabloul lui Horia
Bernea, Hrană cu lumânări, sau fresca lui Sabin Bălașa, Nunta cosmică.
 Bibliografie

1. Edmundson, Mark, Why read?, Bloomsbury Publishing, New York&London, 2005.

2. Marino, Adrian, Biografia ideii de literatură, vol. 6, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.

3. Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, București, 2016.

4. Pamfil, Alina, Limba și literature română în gimnaziu. Structuri didactice deschise,

Editura Paralela 45, Pitești, 2003.

5. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală: ghid

teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași, 1999.