ŞCOALA POSTLICEALA FEG

BRAȘOV
SPECIALIZAREA: ASISTENT
MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE PRACTICA

Nume și prenume:Bejenaru Ana-Maria

Clasa:AMG III E
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
IN INGRIJIREA BOLNAVULUI
VÂRSTNIC CU OSTEOPOROZĂ

CUPRINS
CAPITOLUL I- ANATOMIA Și FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS
1.1.Anatomia sistemului osos..............................................................................
1.2.Fiziologia ......................................................................................................
CAPITOLUL II – OSTEOPOROZA..................................................................
2.1. Definiție……………………….
2.2. Simptomatologie...........................................................................................
2.3. Clasificare.....................................................................................................
2.4. Investigații………………..
2.5. Diagnostic.....................................................................................................
2.5.1. Diagnostic pozitiv....................................................................................
2.5.2. Diagnostic diferențial…………
2.6. Tratament......................................................................................................
2.6.1. Tratament profilactic...............................................................................
2.6.2.Tratament igeno-dietetic...........................................................................
2.6.3. Tratament medicamentos.........................................................................
2.6.4. Tratament chirugical................................................................................
2.7. Evoluție.Prognostic.Complicații…
CAPITOLUL III- ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU OSTEOPOROZA

3.1.ROLUL PROPRIU...........................................................................................
3.1.1. Asigurarea condițiilor de spitalizare.........................................................
3.1.2. Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului
3.1.3. Supravegherea pacientului........................................................................
3.1.4. Rolul asistententului medical în alimentatia pacientului........................
3.1.5. Rolul asistentului medical in educatia sanitara a pacientilor cu
OSTEOPOROZA……………………………………………………………..
3.2. ROLUL DELEGAT.......................................................................................
3.2.1. Rolul asistentului medical în examinarea paraclinica.............................
3.2.2. Rolul asistentului medical în administrarea medicamentelor...................
3.3. DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI.........................................................
 3.3.1. ..Tehnica injectiei intravenoase ............................................
3.3.2. Tehnica injectiei intramusculare .......................................................
CAPITOLUL IV- STUDIU DE CAZ..................................................................
Caz nr.I................................................................................................................
Caz nr.II...............................................................................................................
Caz nr.III..............................................................................................................
CONCLUZII.........................................................................................................
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................
ANEXE..................................................................................................................

CAPITOLUL I- ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS

1.1 Anatomia sistemului osos

Osteologia este parte a anatomiei care se ocupa cu studiul oaselor, care
constituie scheletul dur, alcătuit din 200 – 220 oase. Din ele 33 – 34 sunt oase
impare – vertebrele, sacru, coccisul, unele oase ale craniului şi sternul. Celelalte
oase sunt pare. Scheletul este divizat în axial – craniul (29 oase), coloana
vertebrală (26 oase) şi cutia toracică (25 oase), şi complementar – oasele
membrelor superioare (64 oase) şi inferioare (62 oase). Masa totală a oaselor
omului viu constituie 14 – 20% din masa corpului.

1.2 Fiziologia sistemului osos

În timpul copilăriei, mai ales în primii 2-3 ani si apoi din nou la pubertate, are
loc mai mult o construcţie decât o distrugere a oaselor. Această tendinţă scade
treptat în perioada adultă timpurie,iar între 25-35 de ani cele două proceseseaflă
în echilibru: nu se câştigă dar nici nu se pierde masă osoasă. În jurul vârstei de
35 de ani este un moment hotărâtor în viaţa oaselor, balanţa înclinând în mod
decisiv în favoarea resorbţiei. Se pierde treptat ţesut osos şi împreună cu el
substanţă minerală sau calciu. Părţile cele mai afectate sunt zonele trabeculare,
fiecare ciclu însemnând o pierdere in plus. Se instaleaza acum osteoporoza.
Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar dacă la
exterior pot părea solide) şi structura lor se aseamana tot mai mult cu a unui
burete cu găuri mari în interior.
Fiecare ciclu din activitatea osului lasă un deficit care se va mări mult când va
exista o creştere a ritmului general al ciclului osos. Acest lucru se intâmplă la
menopauză,tulburarea hormonilor feminini la mijlocul vieţii. De asemenea,
sedentarismul,alte modificări hormonale, unele medicamente, sau chiar
imbatrânirea accelerează metabolismul osului şi duc la osteoporoză. Pe termen
scurt există in mod evident un efect benefic al resorbţiei osului şi al înnoirii lui –
în cazul refacerii vătămărilor de orice fel – dar pe termen lung, preţul este o
crestere a pierderii de masă osoasă .
La menţinerea echilibrului remodelării osoase partcipă factori sistemici şi factori
locali: Factorii sistemici (hormonali) Sunt reprezentaţi de hormonul
paratiroidian, vitamina D şi derivaţii săi activi. Hormonul paratiroidian
stimulează atât osteoblastele cât şi osteoclastele. În cazul unei secreţii mari de
hormoni paratiroidiani resorbţia osoasă depăşeşte formarea de ţesut
osos. Hormonul paratiroidian menţine calcemia constantă. Prin stimularea
sintezei formei active a vitaminei D, hormonul paratiroidian măreşte indirect
absorbţia intestinală a calciului. Vitamina D, în forma sa activă măreşte
absorbţia intestinală a calciului şi favorizează creşterea osului şi formarea de
os.Vitamina D stimulează producţia de osteocalcină şi fosfataza alcalină de către
osteoblaste, precul şi diferenţierea osteoclastelor şi înmulţirea nucleilor lor; prin
acest unltim efect, vitamina D determinăre sorbţia calciului şi fosfatatului din
schelet. Calcitonina este secretată de celulele C din glanda tiroidă. Secreţia sa
este stimulată de concentraţia crescută a Ca din sânge. Calcitonina
reducecalcemia acţionând direct pe osteoclaste, prin inhibarea acestora,
calcitonina micşorează resorbţia osoasă. Hormonul tiroidian este necesar pentru
creşetrea osului şi pentru remodelarea sa; în exces, tiroxina stimulează resorbţia
osoasă, determinând o creştererapidă a unităţilor multicelularede bază cu
pierdere de ţesut osos. Hormonii sexuali au unele acţiuni asupra ţesutului osos,
mai ales estrogenii; declinul secreţiei de estrogeni în perioada menopauzei se
însoţeşte de o rapidă pierdere de os, mai accentuată în osul trabecular. Estrogenii
acţionează asupra osteoblastelor, stimulare care se constituie într-un semnal
pentru osteoclaste care îşi reduc activitatea astfel încât estrogenii reduc resorbţia
osoasă.
Hormonii glucocorticoizi, în concentraţii fiziologice contribuie la menţinerea
unui echilibru între formarea şi resorbţia osului. Factorii locali au de asemenea
un rol important în remodelarea osoasă, ei intervenind în două momente cheie:
în faza de activare carecorespunde diferenţierii osteoclastice şi în cuplajul
resorbţie formarecare necesită un semnal în urma căreai resorbţia încetează şi
începe procesul de recrutare a osteoblastelor care voe iniţia osteogeneza: tot ei
intermediază şi acţiunea locală a unor hormoni asupra ţesutului osos. În general
sunt factori de creştere sintetizaţi de celule osoase sau de măduva hematogenă.
Cercetările pentru identificare şi cunoasterea rolului factorilor locali în
patogenia osteoporozei sunt abia la început. Ţesutul osos conţine probabil
stimulatori şi inhibitori ai formării şi resorbţiei de os care interacţionează nu
numai intre ei ci şi cu hormonii sistemici. Histologia osului poate fi apreciată
prin biopsii. Masa osoasă a corpului uman creşte continuu de la naştere până la
vârsta adultă atingând în jurul vârstei de 30-35 de ani un maximum denumit vârf
al masei osoase. Masa osoasă a persoanelor de sex feminin este la toate vârstele
mai mică, conţinând în total circa 1 kg calciu decât a celor de sex masculin cu
30-50 la sută, conţinând în total 1.5 kg calciu. După ce masa osoasă atinge acest
maxim, ea începe să scadă cu o rată de 0.3-0.5 % pe an, diminuând semnificativ
la vârstnici şi mai ales la persoane de sex feminine;

MASA OSOASĂ MAXIMĂ

Reprezintă suma totală a ţesutului osos atunci când acesta atinge nivelul maxim
în jurul vârstei de 20 de ani . Desi oasele incetează să mai crească in jurul vârstei
de 16-18 ani, densitatea şi tăria lor continuă să sporească incă un număr de ani.
Bărbaţii au oase mult mai mari şi ca atare o masă de substanţă osoasă iniţială
mai maredecât femeile. La fel si persoanele de culoare de ambele sexe, au o
masă osoasă mai mare decât albii. Osteoporoza nu este o problemă a osului
anormal ci a unei deficienţe la nivelul ţesutului osos normal, datorată faptului că
pierderea depăşeşte formarea osului nou. Alimentaţia deficitară si lipsa
alciului si vitaminei D pot contribui la o deteriorare a procesului de formare a
ţesutului osos. Oasele rezultate sunt fragile şi casante .
Utilitatea cunoaşterii densităţii masei osoase:
- se constată dacă există osteoporoză
- se urmăreste evoluţia de-a lungul anilor
- se apreciază necesitatea terapiei hormonale de substituţie
- se verifică efectul steroizilor şi al unor tratamente medicamentoase de durată
- se evaluează pericolul producerii unei fracturi-reprezintă un etalon pentru orice
vârstă, sex şi masă osoasă.
Cauzele pierderii osoase la adult:

Fiziologice :
o după ce vârful densitaţii osoase este atins, densitatea osoasă ramâne stabilă
câţiva ani, apoi descreşte. La femei pierderea osoasa începe înaintea
menopauzei şi intre 20 - 40 ani la barbaţi. După instalarea menopauzei rata
pierderii osoase este accelerată de cateva ori la femei mai ales la osul
trabecular (vertebre, oase late, epifize);
o rata pierderii osoase variază considerabil între femei. O categorie la care
osteopenia este mai severă decât ar fi normal pentru vârsta pe care o au este
considerată a avea osteoporoză postmenopauză sau tip I. Clinic acest tip se
manifestă prin fracturi prin "strivire vertebrală";
o osteopenia rezultată prin procesul normal de îmbatranire care apare atât la
bărbaţi cât şi la femei a fost denumită osteoporoză senilă sau tipul II. Apar
frecvent fracturi ale şoldului, bazinului, articulaţiei pumnului, humerusului
proximal, tibiei proximale, corpilor vertebrali.

Secundare :
o boli endocrine : hipogonadism feminin (hiperprolactinemie, amenoree
hipotalamică, anorexie nervoasă, insuficienţă ovariană, hipogonadism masculin
(insuficienţă gonadică primară / secundară, pubertate întarziată), hipertiroidie;
hiperparatiroidie; hipercorticism; deficit al hormonului de creştere.
o boli gastointestinale : gastrectomie subtotală; sindroame de malabsorbţie, icter
obstructiv cronic, ciroză hepatică.
o afectiuni ale măduvei hematogene : mielom multiplu, limfom, leucemie,
anemii hemolitice, carcinom diseminat
o medicamente : heparina, glucocorticoizi, tiroxina, anticonvulsivante,
chimioterapie.
o alcool
o imobiliza

CAPITOLUL II-OSTEOPOROZA

2.1. Definitie
Scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subţiere şi
rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală.
Numele boli osteoporoza provine din limba latina şi se traduce ca „os poros”.
Osul este un ţesut complex, organizat sa ofere organismului 2 funcţii principale,
cea metabolica de rezerva umorala pentru calciu, fosfor si magneziu si cea
structurala de formare a scheletului, care participa in locomoţie si protecţia
organelor vitale.
Osul este format din material anorganic 70%, matrice organica, celule 25% si
apa 5 %.
Mai mult de 99% din calciu total din organism este stocat la nivelul scheletului
si orice anormalitate in structura lui duce la afectări severe ale fenotipului
scheletului. Formarea matricei osoase are drept rezultat lamele osoase orientate
după anumite direcţii si caracterizate de o anumita densitate osoasa. Re-
modelarea osoasa înseamnă formarea si resorbţia osoasa, care au loc in
permanenta la un moment dat, la nivelul scheletului. Suma acestor procese este
in permanenta controlata si din balanţa lor se formează un schelet sănătos. Orice
dezechilibru conduce la instalarea diverselor patologii, inclusiv a osteoporozei.

2.2.SIMPTOMATOLO

În consecinţă toate simptomele osteoporozei derivă de la rupturi.

Simptomele imediate ale fracturilor de şold pot consta în : durere de şold
resimţită în funcţie de gradul traumatismului sau de pierderea de sânge;
imposibilitatea de asta în picioare; piciorul este răsucit spre exterior.Simpomele
fracturii lui Colles constau în durere acută deoarece fractura la articulaţia
pumnului poate fi mai dureroasă decât cea de şold; sensibilitate; inflamaţie;
limitarea mişcărilor; articulaţia pumnului are o formă neobişnuită.
Osteoporoza are o perioadă subclinică lungă; subiecţii cu osteoporoză sunt de
obicei asimptomatici sau acuză vagi dureri dorsolombare, care se accentuează in
ortostatism prelungit sau cu ocazia unor solicitări fizice mai intense, şi care se
atenuează prin repaus în decubit dorsal.
Osteoporoza vertebrală devine net simptomatică odată cu apariţia unei
tasări vertebrale, care este de fapt o fractură de corp vertebral. Tasările
vertebrale se manifestă prin rahialgii de două tipuri: acute şi cronice. Cel mai
des, tasarea vertebrală se traduce prin rahialgii acute situate de obicei în
regiunea dorsală inferioară sau în regiunea lombară instalate brusc uneori în
urma unei căderi sau, mai des, după un mic efort de ridicare, de presiune sau
după o simplă mişcare a trunchiului. Aceste dureri sunt adesea deosebit de
intense, impunând repausul la pat timp de câteva zile sau săptămâni, rahialgiile
se atenuează progresiv, putând dispare complet în 6-8 săptămâni.
Rahialgiile cronice, lombare sau prezente în intervalul dintre episoadele
de rahialgie acută sau în absenţa lor, constituie singura manifestare a tasărilor
vertebrale; aceste dureri au caracterul rahialgiilor banale, de oboseală, şi sunt
accentuate de portul unor greutaţi, de statul prelungit în picioare sau pe scaun,
de activităţile casnice etc; durerile se ameliorează prin repaus.La unii bolnavi,
osteoporoza însoţită de tasări vertebrale poate fi complet indoloră, ea fiind
identificată cu prilejul unui examen radiologic, efectuat întâmplător.În formele
avansate de osteoporoză vertebrală pot apărea şi dureri cervicocapsulare şi
toracice de origine statică. Unii bolnavi pot prezenta o durere toracică imensă
după un traumatism minim sau după efortul de tuse, caredetermină o fractură
costală.
Bolnavii cu osteoporoză dureroasă sunt adesea obosiţi, slăbiţi, astenici,
irascibili; uneori deprimaţi, intervenind şi o componentă nevrotică.

2.3.Clasificare

Prin forma şi dimensiunile lor, oasele determină forma, dimensiunile şi

proporţiile organismului uman şi ale diferitor segmente. Conform formei,
structurii şi dimensiunilor oasele se împart în 5 grupe. Oasele tubulare, care
constituie scheletul membrelor şi execută funcţii de pârghii. La ele deosebim:
corpul sau diafiză în interiorul cărora se află canalul medular; două epifize -
proximală şi distală, înzestrate cu feţe articulare, tapetate cu cartilaj articular;
între diafiză şi epifize până la vârsta de 22 – 25 ani deosebim o porţiune a osului
numită metafiză ce corespunde zonei de creştere a osului în lungime. Distingem
oase tubulare lungi, ce formează scheletul braţului, antebraţului, coapsei şi
gambei, şi oase tubulare scurte – falangele degetelor, oasele metacarpiene şi
metatarsiene. Oasele spongioase în structura cărora predomină ţesutul osos
spongios, acoperit cu o lamelă subţire de ţesut osos compact. Distingem oase
spongioase lungi (coastele şi sternul) şi oase spongioase scurte (vertebrele,
oasele carpiene, tarsiene şi cele sesamoide). Oasele plate participă la formarea
cavităţilor corpului şi a centurilor (oasele bolţii craniene, coxalul şi omoplatul).
Oasele mixte au o structură complicată. Ele constau din părţi ce diferă după
formă şi structură (oasele bazei craniului, vertebrele). Oasele aerofore sau
pneumatice au în corpul lor cavităţi tapetate cu mucoasă şi pline cu aer (oasele
craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila, temporalul). Structura osului
Aspectul atât de variat al oaselor este legat de necesităţile funcţionale, fiind o
reflectare a proprietăţilor ţesutului osos de a se arhitectura conform solicitărilor
mecanice specifice. Ţesutul osos alcătuieşte scheletul dur şi constă din celule
osoase şi substanţă intercelulară, raportul dintre care este de 1:2, 1:3. În
substanţa intercelulară se conţin 1/3 substanţe organice şi 2/3 substanţe
minerale. Osul viu conţine 12,5% de substanţe organice de natură proteică şi
21,8% substanţe minerale, 50% apă, 15,7% lipide. Substanţa fundamentală a
ţesutului osos este oseina, o scleroproteină impregnată cu săruri minerale, care-i
oferă o duritate specifică şi rezistenţă faţă de anumite solicitări mecanice. O
calitate specifică o ţesutului osos este capacitatea de mineralizare, datorită căreia
osul dobândeşte trăsături mecanice specifice numai pentru el. Mineralizarea se
datorează interacţiunii dintre substanţele organice şi minerale. Colagenul,
împreună cu substanţele minerale, determină calităţile mecanice ale oaselor. 9
Scheletul prezintă şi depoul principal de Ca şi P în organism. Oasele sunt şi
locul de depozitare a acidului citric. În oase se află aproape 70% din toată
cantitatea acestuia din corpul uman. Acest acid contribuie active la procesul de
reorganizare a structurii osului, de mineralizare cu formarea de compuşi diferiţi
cu participarea sărurilor de Ca şi P. Ţesutul osos se compune din trei tipuri de
celule osoase: osteoblaste – celule osoase tinere, osteocite – celule osoase
mature şi osteoclaste – sincitii celulare policariotice. Din punct de vedere al
genezei, ţesutul osos apare sub două forme: ţesut osos primar fibros, prezent la
om numai în perioadele de osteogeneză. La omul adult se conţine numai în
locurile de sutură ale oaselor craniului, iar la nou-născuţi şi la copiii mici
persistă până la vârsta de un an, un an şi jumătate, când este înlocuit treptat prin
ţesut osos lamelar. Ţesutul osos lamelar se află sub două forme: - ţesut osos
compact prezent în diafizele oaselor lungi şi scurte, la suprafaţa epifizelor,
precum şi în cele două lame osoase ale oaselor craniului; - ţesut osos spongios,
întâlnit în acele locuri unde osul înfruntă forţe de tensionare de diferite direcţii şi
unde este necesară asamblarea unei structuri trainice şi rezistente cu o greutate
redusă la un volum considerabil (epifizele oaselor tubulare lungi, vertebre, carp,
tars şi în diploia oaselor craniene). Aranjamentul trabeculelor osoase în epifizele
oaselor şi în oasele spongioase corespunde forţelor de presiune şi tracţiune
variabile ca mărime şi direcţie în regiunile respective. Ţesutul osos spongios are
forma unui burete cu cavităţi de formă şi mărimi diferite, umplute cu măduvă
osoasă, fiind înconjurate de ţesut osos compact. La oasele bolţii craniene, care în
special execută funcţia de protecţie, substanţa spongioasă are un caracter
deosebit şi poartă numele de diploё (dublu). Ea se află între două plăci osoase –
externă şi internă. Ultima este numită şi lamelă sticloasă, lamina vitrea, deoarece
este cu mult mai fragilă şi în caz de traume cerebrale se fracturează mai uşor ca
cea externă, în fragmente mici asemenea sticlei din spate a automobilului.
Ţesutul osos lamelar compact este format din lamele osoase dispuse spiralat în
jurul canalului Havers, care constituie unitatea morfofuncţională a osului –
osteonul. Canalul Havers conţine vase sangvine şi nervi. În secţiune
longitudinală canalele Havers sunt lungi şi anastomozează între ele prin
intermediul canalelor Volkmann, deschizându-se atât în cavitatea medulară a
osului, cât şi la suprafaţa lui, subperiostal. Între osteonii din compacta unui os se
găsesc şi sisteme lamelare interhaversiene sau intermediare, care reprezintă
fostele sisteme haversiene, modificate în urma activităţii osteoclastelor. Osteonii
sunt într-o continuă remaniere, lamelele interne înnoinduse, iar cele externe
resorbindu-se. În structura osului pot fi evidenţiate trei tipuri de osteoni: osteoni
în dezvoltare, 10 osteoni maturizaţi şi osteoni în stare de resorbţie. Osteonul se
reînnoieşte histologic în maximum 6 luni. Osul este unicul organ în care
modificarea structurii este însoţită de o devastare aproape totală a ţesutului deja
existent cu formarea unuia nou. Graţie acestui fenomen, osul se reînnoieşte
permanent şi îşi modifică atât structura, cât şi compoziţia chimică. De exemplu,
femurul se reînnoieşte pe deplin timp de 50 de zile. Atât substanţa compactă, cât
şi cea spongioasă sunt compuse din osteoni. Deosebirea constă în faptul că în
osul compact, osteonii sunt strânşi legaţi între ei prin lamele osoase
intermediare, constituind o structură cu o duritate remarcabilă, în timp ce osul
spongios este alcătuit din sisteme haversiene lărgite, transformate în areole, cu
pereţi subţiri, formaţi din lamele osoase unice sau foarte puţine. Stratul de
osteoni este acoperit de lamele osoase mari, întinse, concentrice, ce formează
sistemul fundamental lamelar extern, învelit de periost. Periostul este o
membrană fibroasă, rezultată în procesul ontogenezei din pericondru, de
grosime diferită în funcţie de vârstă, sex şi dimensiunile oaselor. În structura
periostului se deosebesc trei straturi: extern sau adventicial, bogat în vase
sangvine, nervi şi receptori; intermediar fibroelastic şi intern – cambial,
osteogen sau “stratul proliferativ”. Aderenţa osteoperiostică are loc prin aşa-
numitele fibrele lui Sharpey, care se diferenţiază din stratul fibroelastic. În
perioada osteogenezei periostul participă la formarea de ţesut osos, iar la adult
are rol în nutriţia osului şi creşterea lui în grosime. Periostul, prin conţinutul său
vasculonervos, asigură nutriţia şi inervaţia osului-organ, iar prin bogăţia de
osteoblaste şi osteoclaste contribuie la osteogeneză, osteocicatrizare şi
osteoremaniere. Substanţa compactă dinspre canalul medular, areolele ţesutului
spongios şi în interior canalele Havers sunt tapetate cu endost, ce reprezintă o
membrană cu proprietăţi asemănătoare cu cele ale periostului. Endostul are o
importanţă deosebită şi în realizarea funcţiilor de transport şi metabolice la
nivelul pat vascular - matrice osoasă. Celulele endostului reprezintă o verigă a
barierei hemato-osoase, ce joacă un rol important în menţinerea homeostazei
minerale. În interiorul oaselor tubulare deosebim canalul medular central, ce
reprezintă o construcţie funcţională, ce anulează forţele de forfecare şi fac osul
mai uşor şi mai rezistent. În canal se conţine componenta principală a osului-
organ, măduva osoasă, şi ramurile terminale ale vaselor şi nervilor, ce pătrund în
os prin canalele Volkmann.

Măduva osoasă apare în procesul evoluţiei ca un dispozitiv de adaptare la

acţiunea gravitaţiei în legătură cu trecerea de la mediul de viaţă acvatic la cel
terestru. Ea se dezvoltă din celulele ţesutului osteogen, căptuşind cavitatea
canalului medular şi cavităţile substanţei osoase spongioase. Măduva osoasă
apare în luna a doua a vieţii embrionare în claviculă, în a treia lună în oasele
plate şi puţin mai târziu în oasele tubulare. Ea începe să funcţioneze din luna a
patra de viaţă intrauterină, iar din luna a şasea devine organul central al
hematopoiezei. Prin structurarea evolutivă se distinge măduvă hematogenă sau
roşie, măduvă osteogenă, măduvă galbenă, şi măduvă gelatinoasă. Măduva
osteogenă şi cea hematogenă participă la osteogeneză şi hematopoieză. La făt şi
la nou-născut toate oasele sunt căptuşite cu măduvă roşie.
Măduva galbenă apare în diafizele oaselor la sfârşitul primei luni de viaţă
extrauterină. În oasele plate, coaste, stern ia apare după 30 ani. Măduva galbenă,
în care predomină celulele lipidice, joacă rolul unui depozit de energie. În
anemii cauzate de reducerea numărului de globule roşii, măduva galbenă poate
redeveni hematogenă. Măduva gelatinoasă sau cenuşie, bogată în ţesut
conjunctiv, este specifică bătrânilor. 12 Funcţiile măduvei osoase: participă la
edificarea ţesutului osos în perioada osteogenezei; organ hematopoietic; asigură
procesele de reparare osoasă la adult; unicul izvor de celule imunocompetente;
rezervor de grăsime al organismului. La exteriorul fiecărui os se observă
rigozităţi ce reprezintă locul de origine sau inserţie a tendoanelor muşchilor,
fasciilor sau ligamentelor. Proeminenţele pe suprafaţa oaselor se numesc apofize
(apophysis), din care fac parte: tuberozitatea (tuber), tuberculul (tuberculum),
creasta (crista), apofiza (processus). Suprafeţele oaselor sunt delimitate de
margini (margo). Pe oase se mai observă depresiuni, numite fose (fossa, fovea)
sau fosete (fossula). La adiacenţa unui vas sangvin sau nerv pe os se formează
un şanţ (sulcus). La nivelul penetrării osului printr-un vas se formează un canal
(canalis), un canalicul (canaliculus), o fisură (fissura) şi o incizură (incisurae).
Pe faţa fiecărui os şi în regiunea epifizelor se observă nişte orificii, numite
orificii nutritive (foramina nutricia). Epifizele oaselor sunt înzestrate cu feţe
articulare (facies articularis), care pot fi concave sau convexe. Dezvoltarea
oaselor Procesul de formare a ţesutului osos şi definitivarea formei, structurii şi
dimensiunilor oaselor poartă numele de osteogeneză. Fenomenul de
osteogeneză, alături de organogeneză, are ca rezultat formarea osului ca organ.
Formarea fiecărui os are loc pe contul osteoblaştilor, celulelor tinere care produc
substanţa fundamentală osoasă. În dezvoltarea oaselor deosebim trei etape:
desmală sau fibroasă, cartilaginoasă şi osoasă. Ţesutul osos provine ca origine
embrionară din mezenchim. La început, după etapa membranoasă, toate oasele,
în afară de oasele bolţii craniene şi clavicule, sunt formate din ţesut cartilaginos.
Urmează osteogeneza care poate fi conjunctivală sau desmală, şi cartilaginoasă.
Osteogeneza, atât în membranele conjunctive, cât şi în piesele cartilaginoase,
începe cu apariţia centrilor de osificare – conglomerări de osteoblaşti şi vase
sangvine. Centrii de osificare apar după o anumită topografie şi într-o anumită
cronologie. În funcţie de perioada şi ordinea apariţiei, şi în raport cu distribuirea
lor se descriu trei grupe de centri de osificare: a) centrii primari, care apar în
prima jumătate a dezvoltării intrauterine şi sunt localizaţi în corpurile şi diafizele
oaselor; b) centrii secundari, care se formează în a doua jumătate a perioadei
intrauterine şi la nounăscuţi, fiind localizaţi în epifizele oaselor; c) centrii
auxiliari care apar, de obicei, la 8 – 9 ani în apofize, creste şi tuberculi. Ordinea
de apariţie a centrilor de osificare este ereditară, dar data apariţiei şi rapiditatea
dezvoltării lor este condiţionată de o serie de factori, printre care: factorul de
rasă (la negri 13 mai timpuriu decât la albi), factorul alimentar (concentraţia de
săruri minerale şi vitamine) şi factorul sexual (la fete centrii de osificare apar
mai devreme decât la băieţi). Osteogeneza desmală începe în săptămâna a 6-a de
viaţă intrauterină, punctul de plecare fiind un nucleu central de osificare, care se
extinde progresiv până la formarea osului în totalitate. Prin osificare desmală se
formează oasele neurocraniului şi claviculele, de unde şi denumirea lor de oase
desmale. În dezvoltarea lor se disting două stadii. Primul este cel de blastem
mezenchimal, în care se produce condensarea mezenchimului, cu formarea
schiţei conjunctive a viitorului os, bine vascularizat. În al doilea stadiu, prin
apariţia centrului de osificare, începe formarea ţesutului osos. La oasele
neurocraniului, zonele de creştere sunt reprezentate de fontanele şi regiunile
suturilor. Oasele bazei craniului, oasele trunchiului şi ale membrelor se osifică
în baza formării ţesutului osos prin osteogeneză encondrală. Osteogeneza
acestor oase se desfăşoară în două etape: prin osificare pericondrală sau
periostală, realizată la nivelul pericondrului, devenit periost; osificare
encondrală, în care cartilajul este distrus atât în diafiză, cât şi în centrul
epifizelor sau în oasele scurte, apărând în locul lui osul. Osteogeneza encondrală
începe în săptămânile a 7-a a 9-a de viaţă intrauterină, cu variabilitate de la un os
la altul şi în funcţie de sex. La sexul feminin, osificarea începe mai timpuriu
decât la cel masculin şi se încheie mai devreme. Formarea osului începe în
prima jumătate a perioadei de dezvoltare intrauterine, în centrii primari de
osificare din diafize, continuând în a doua jumătate a vieţii intrauterine şi după
naştere în centrii secundari din epifize. Treptat cartilajul este înlocuit cu os, în
afară de o pătură subţire de cartilaj de pe suprafeţele articulare, precum şi discul
cartilaginos la limita dintre diafiză şi epifize, numit şi cartilaj de creştere, ce
constituie metafiza oaselor tubulare. Oasele tubulare lungi se osifică din trei
centri de osificare – câte un centru în epifize şi unul în diafiză; oasele tubulare
scurte din doi centri de osificare – unul în diafiză şi al doilea în epifiză. O
epifiză a oaselor tubulare scurte se osifică din acelaşi centru din care are loc şi
osificarea diafizei. Aceste oase se mai numesc monoepifizare. La copii şi chiar
şi în perioada prepubertară apar centrii auxiliar de osificare, care ulterior se
unesc cu cei primari şi secundari realizând modelarea individuală a oaselor.
Centrii auxiliari se împart în două grupe – stabili şi instabili. La cei instabili se
referă aşa-numitele pseudoepifize, delimitate în extremităţile articulare ale
oaselor tubulare scurte din contul diafizei. Pseudoepifizele apar relativ des, de
regulă, sporadic, şi sunt localizate mai cu seamă în regiunea primului os
metacarpian şi a primului os metatarsian, consolidându-se în scurt timp cu
metafiza corespunzătoare. Creşterea în lungime a oaselor are loc datorită
cartilajului diafizoepifizar până la vârsta de 23 – 25 ani la bărbat şi 20 – 21 ani
la femeie. 14 Tulburările în evoluţia acestui cartilaj determină o sudare osoasă
precoce a epifizelor respective cu diafiza şi încetarea creşterii osului. Procesul
de osificare este deosebit de activ în perioada maturaţiei sexuale. După structura
şi dimensiunile fisurii epifizare se poate determina ritmul de creştere şi
dezvoltare a organismului în perioada respectivă a ontogenezei. La o creştere
accelerată, fisurile epifizare sunt largi, iar la un ritm încetinit ele dispar, în
primul rând în oasele metacarpiene şi falange. Caracterul osificării depinde şi de
structura osului. De exemplu, oasele şi porţiunile lor constituite din substanţă
spongioasă se osifică endocondral, iar oasele şi porţiunile lor constituite din
substanţă osoasă compactă şi spongioasă (diafizele oaselor, oasele centurilor ş.)
endocondral şi pericondral. Încetarea procesului de creştere a oaselor se
caracterizează prin apariţia sinostozelor. Termenul de sinostoză înseamnă
consolidarea într-un singur os a tuturor elementelor dezvoltate din diferiţi centri
de osificare. Prima sinostoză apare în primul os metacarpian şi epifiza distală a
humerusului, racordată la intensificarea activităţii glandelor sexuale.

2.4. Investigatii

Diagnosticul de osteoporoză, bănuit clinic, este confirmat de prin urmatoarele

explorări paraclinice :

examenul radiologic
- radiografia clasică a coloanei vertebrale reprezintă examenul cel mai accesibil,
chiar dacă ea nu permite un diagnostic precoce al osteoporozei.
- puţin sensibil deoarece este necesară o reducere substanţială a masei osoase
pentru a fi vizibilă pe radiografii;
- evidenţiază fracturile.
Osteoporoza se recunoaşte radiologic printr-o hipertransparenţă difuză a
rahisului, însoţită detaşări vertebrale.
Transparenţa vertebrelor este mărită fiind vizibile numai traseele osoase
verticale ale corpilor vertebrali care au un aspect striat vertical (aspect mai
evident pe radiografia de profil). La unii bolnavi, prin dispariţia desenului tramei
osoase a corpilor vertebrali, vertebrele par goale, ca fiind destclă. Liniile opace
corespunzătoare platourilor vertebrale, deşi subţiate apar mai evidente decât la
subiectul normal, subliniind ca un lizeru de doliu, imaginea corpilor vertebrali
hipertransparenţi. Marginea anterioară a vertebrelor se distinge greu de
opacitatea părţilor moi.
Tasările vertebrale, uneori multiple sunt localizate mai ales la nivelul coloanei
dorsale inferioare şi coloanei lombare superioare. Tasările vertebrale sunt de mai
multe feluri; uneori tasarea este predominant anterioară, corpul vertebral
dobândind un aspect trapezoid sau cuneiform; vertebrele cuneiforme, situate în
regiunea dorsală determină apariţia cifozei în respectivul segmant al coloanei;
alteori tasarea este uniformă, corpul vertebral având din profil un aspect
dreptunghiular. Alteori, mai ales în regiunea lombară, osteoporoza se traduce
prin deformarea cupuliformă a platourilor vertebrale care se deprimă sub
presiunea transmisă de discuri; se realizează aspectul de vertebră concavă sau
biconcavă. Cum fracturile de corp vertebral nu sunt totdeauna recunoscute de
bolnav, în fiecarecaz este indispensabil examenul radiologic al coloanei dorso-
lombare. Osteoporoza poate fi pusă în evidenţă cu ajutorul radiografiei clasice şi
în alte zone ale scheletului. Astfel, la nivelul colului femural se constată o
hipertransparenţă, şi un aspect mai lax al trabeculelor osoase decât cel normal,
datorită dispariţiei unor sisteme trabeculare. La nivelul toracelui pot fi puse în
evidenţă fracturi costale vechi sau recente. Înaintea apariţiei tasărilor vertebrale
sau a altor fracturi, examenu radiologic nu are utilitate pentru diagnosticul
osteoporozei; cu alte cuvinte, diagnosticul radiologic al osteoporozei este un
diagnostic tardiv. Radiografiile recunosc pierderea de os numai când s-a produs
o scădere cu 25-30% a densităţii osoase, deci destul de târziu.
 Tomografia computerizată cantitativă a coloanei vertebrale - cea mai sensibilă
metodă pentru diagnosticul iniţial; nu este pentru masuratori repetate datorită
costului ridicat şi dozei mari de radiaţii. Este extrem de utilă pentru
determinarea densităţii osoase. De poate 31 studia zona centrală a corpilor
vertebrelor lombare 2-4, exprimând densitatea osoasă în grame pe cm3.
examinarea durează 5-10 minute, si poate fi aplicată şi la nivelul colului femura.
Avantajele principale sunt: distinge foarte bine osul trabecular de osul cortical;
distinge foarte bine structura intraosoasă decalciul extraosos care poate creşte în
mod artificial densitatea osoasă, determinată de celelalte tehnici ( DPA;DEXA).
Un progres recent- Scanning QCT 3D- realizează o ameliorare a imaginii şi o
mai precisă cuantificare a densităţii osoase.
 Absorbţiometria unifotonică la nivelul antebraţului proximal - puţin sensibilă
în stadiile precoce. Se fac măsurătorile necesare la nivelul radiusului. Iradierea
este mică. Întrucât este o diferenţă în absorbţia fotonilor decătre os şi de către
păţile moi, este posibilă determinarea conţinutului mineral total al osului, care
poate fi exprimat în grame pe cm. Metoda nu permite o diferenţiere între osul
cortical şi cel trabecular. Absorţiometria monofotonică este bine tolerată de
bolnav, are o bună acurateţe si prcizie şi necesită puţin timp (10 minute). I se
reproşează faptul că nu permite determinarea densităţii osoase la nivelul colului
femural şi al coloanei vertebrale.
 Absorbţiometria bifotonică la nivelul coloanei vertebrale şi şoldului - limitată
de numeroasele artefacte. Permite determinarea conţinutului mineral al coloanei
vertebrale, al şoldului şi al corpului întreg. Determinarea se face de obicei la
nivelul coloanei vertebrale lombare. Conţinutul osos mineral se exprmă în
grame pe cm2. iradierea este mică. Absorbţiometria bifotonică se poate aplica şi
la nivelul colului femural constituind astfel un mijloc de previziune a fracturilor
la acest nivel, absorbţiometria bifotonică permite şi determinarea conţinutului
mineral al corpului întreg. În mod curent DPA este practicată la nivelul coloanei
vertebrale lombare şi colului femural, ea nu poate diferenţia osul cortical decel
trabecular.
 DEXA - dubla absorbţiometrie cu raze X - la nivelul coloanei lombare sau a
şoldului – este asemănătoare absorbţiometriei bifotonice, darse folosesc raze X
şi nu iyotopi radioactivi. Precizia ddensităţii osoase la nivelul coloanei
vertebrale lombare şi la nivelul colului femural este superioară tehnicii
anterioare, se face în timp mai scurt (aproximativ 5 minute pentru fiecare zonă),
iar iradierea este foarte mică. DEXA permite şi determinarea densităţii osoase a
corpului întreg. Timpul de efectuare al unui examen DEXA este mai scurt
înreucât razele X produc un fluxde protoni mai înalt decât izotopii radioactivi .

 Analiza activităţii neutronice - permite măsurarea cantităţii totale de calciu din

organismul uman prin iradierea corpului cu neutroni şi examinarea calciului.
Timpul de iradiere totală este de1 minut, după care subiectul rămâne timp de 20
de minute într-un monitor caredetermină radioactivitatea întregului corp. Cu
ajutorul analizei activităţii neutronice nu se pot face măsurători specifice în
anumite zone ceea ce reprezintă un inconvenient al metodei, alături de iradierea
destul de mare; din aceste motive, tehnica nu este de utilizare curentă.
 Echografia a început să fie folosită şi pentru studiul densităţii osoase.
Atenuarea semnalului ultrasunetelor în timpul trecerii lor prin os, poate fi
măsurată determinând reducerea amplitudinii acestui semnal. Atenuarea benzii
largi de ultrasunete poate fi utilizată pentru aprecierea densităţii osoase a
calcaneului (călcâi). În funcţie deaparatul utilizat, realizarea acestei măsurători
poate necesita între 1 şi 10 minute. Utilizarea tehnicilor de măsurare a tehnicilor
densităţii osoase: Cu ajutorul tehnicilor prezentate mai sus, se pot face aprecieri
ale densităţii osoase şi ale conţinutului mineral al osului incomparabil mai
exacte decâtcele realizate cu ajutorul examenului radiologic. Aceste tehnici
permit identificarea unor scăderi moderate ale densităţii osoase contribuind la
diagnosticul precoce al osteoporozei, înaintea apariţiei fracturilor. Pe baza
datelor precise pe care le oferă osteodensiometria, OMS a recomandat pentru a
face definiţia bolii mai utilă, ca osteoporozasă fie diagnosticată când densitatea
minerală a osului este cu cel puţin 2.5 SDs sub media adultului tânăr. O
valoareci +/- 1.0 SD este definită ca normală şi una între 1.0 SD şi -2.5 SD este
definită ca masă osoasă scăzută, sau osteopenie. 33 Aceste definiţii au fost
elaborate pe baze epidemiologice, relatând frecvenţa fracturilor la masa osoasă.
Examene biologice: Markerii biochimici ai formării osoase sunt: - fosfataza
alcalină (crescută în osteoporoza idiopatică) - osteocalcine - unele peptide ale
procolagenului Puncţia biopsie osoasă - este efectuată cu un trocarspecial din
creasta iliacă, are o utilitate limitată pentru diagnosticul pozitiv al osteoporozei.
Ea constituie un mijloc util pentru diagnosticul diferenţial cu alte osteopatii
rarefiate. Analizele de laborator furnizează informaţii de bază despre starea
generală de sănătate şi despre unele boli. Îndeosebi două boli pot fi înşelătoare:
hipertiroidia (tireotoxicoza) şi mielomul. Fără analize ambele pot trece
neobservate şi să provoace osteoporoza. O simplă analiză de sânge evidenţiază
orice exces de tiroxină in sânge care se poate datora tireotoxicozei. Mielomul
poate fi depistat printr-o analiză de sânge carearată anemie şi un examen de
urină care arată o nejustificată pierdere de proteine. Testele biochimice în
identificarea osteoporozei Osteoporoza instalată poate fi de două tipuri: Activă –
la care timpul de îndepărtare şi reînnoire a osului este rapid, cu o pierdere a
mineralelor din os, in principal a calciului. Inactivă –în care ciclul osos este
lent.resorbţia osului se reflectă în urină (hipercalciurie).pentru masurarea
calciului se va face un sumarde urină. Aceasta metoda nu este prea eficientă,
nivelul calciului schimându-se de la o zi la alta, sau chiarde la o ora la alta.

2.5. Diagnostic

În trecut, diagnosticul osteoporozei se făcea cu ochiul liber. Tabloul caracteristic

era cel al unei femei de talie mică, slabă, foarte redusă de spate şi cu aşa numitul
„ghebul bătrânei doamne”. Se făcea un control privind pierderea masei osoase :
se măsura deschiderea braţelor pe orizontală de la vârful degetelor unei mâini
până la vârful degetelor celeilalte mâini. Dacă această lungime măsurată
reprezintă mai mult decât înălţimea acelei persoane este probabil ca
vertebrele să fi cedat deoarece oasele devin mai slabe din cauza osteoporozei şi
se tasează.
Întotdeauna masa osoasă scăzută şi densitatea minerală scăzută se iau în
considerare impreună. Acestea sunt semnele particulare ale osteoporozei şi
prezic posibilitatea producerii unei fracturi şi toate implicaţiile acesteia. Valori
săzute pot apărea şi în osteopenie şi osteomalacie, dar acestea sunt de fapt etape
în dezvoltarea osteoporozei.

2.5.1.Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv al osteoporozei se referă în principal la diagnosticul
osteoporozei comune tip I (postmenopauză) şi tip II (senilă).

Diagnosticul tardive
Este in primul rând clinic şi are loc la o femeie care se găseşte la un interval de
aproximativ 15 ani de la instalarea menopauzei sau la o persoană cu vârsta decal
puţin 70 de ani de ambele sexe, care prezintă o fractură după un traumatism
minim sau chiar în lipsa unui traumatism, alături de care mai există şi o scădere
în înălţime, accentuarea cifozei dorsale, sau dureri osoase. În cazul bolnavilor cu
osteoporoză senilă, cele mai frecvente fracturi sunt cele de col femural.
În cazul bolnavilor cu osteoporoză postmenopauză, fracturile vertebrale, costale
sau de radius se întâlnesc mai frecvent. Examenul radiologic confirmă fractura şi
osteoporoza.
Examenuele cu ajutorul cărora se apreciază densitatea osoasă confirmă , o
important scădere a masei osoase. Examenele biochimice, şi anume: dozarea în
sânge a calciului, fosfatului, fosfatazei alcaline, hormonului paratiroidian,
vitaminei D,, dozarea în urină a calciului şi hidroxipolinei, sunt de regulă
normale. Principalele modificări în această direcţie sunt cele realizate de
markerii biochimici ai formării osoase cum ar fi creşterea în ser a fosfatazei
alcaline, osteocalcinei, etc, şi de markerii biochimici ai resorbţiei osoase
(creşterea excreţiei urinare de calciu, hidroxiprolină, etc ).Pentru indicarea
turnover-ului osos al unui bolnav cu osteoporoză poate fi indicată puncţia
biopsie osoasă din creasta iliacă.

Diagnosticul pozitiv precoce

Diagnosticul pozitiv precoce al osteoporozei comune se realizează prin
efectuarea densimetriei osoase cu diferite tehnici. Cu ajutorul acestora se poate
realiza un diagnostic precoce al osteoporozei la persoanele cu risc, permiţând
efectuarea unui tratament profilactic, care să împiedice apariţia fracturilor.

2.5.2. Diagnostic diferential

Diagnosticul diferenţial al osteoporozei comune se face:

- Cu celelalte forme de osteoporoză idiopatică
- Cu celelalte forme de osteoporoză
- Cu celelalte osteopatii rarefiante
Diagnosticul diferenţial al osteoporozei comune cu celelalte forme de
osteoporoza idiopatică (cea a adultului şi cea juvenilă) este relativ usor, datorită
diferenţelor mari în vârsta pacienţilor. Diagnosticul diferenţial cu diverse tipuri
etiologice de osteoporoză secundară trebuie facut în faţa oricărui bolnav cu
osteoporoză, mai ales dacă vârsta acestuia (sub 60 de
ani) şi sexul (masculin) nu reprezintă un argument suficient de puternic în
favoarea afirmării unei osteoporoze comune.În unele cazuri diagnosticul de
osteoporoza secundara si tipul acesteia este evident, cum astecazul atletelor
amenoreice.
Ostoporoza cortizonică poete fi determinată de corticoterapie ( anamneză) sau se
poate datora Sindromului Cushing ce poate fi demonstrat prin valorile crescute
ale cortizonului în sânge şi prin simptomele şi semnele clinice caracteristice
acestui sindrom.Osteoporoza din hipertiroidie, care nu este rară, trebuie
identificată, chiar la bolnavii la care clinica nu este suficient de sugestivă pentru
o hiperfuncţie tiroidiană (mai ales la vârstnici).

Diagnosticul diferenţial cu alte osteopatii rarefiante:

- primă problemă o pot pune bolnavii cu mielom multiplu sau cu metastaze
osoase ale unor cancere viscerale care consultă pentru o fractură vertebrală.
În favoarea unei afecţiuni maligne, pledează:
- stare generală alterată cu ianpetenţă
- pierdere în greutate
- tulburări neurologice determinate de fractura vertebrală
- anemie
- VSH accelerat
- hipercalcemie
- proteinurie
- identificare clinică şi radiologică a tumorii primare
- identificarea unei componente monoclonale prin electroforeze în gel de agar a
proteinelor serice
- biopsia măduvei osoase, ce poate identifica elementele tipice mielonului
(prezenţa în măduva hematopoetică a unui număr mare de plasmocite cu aspect
atipic)sau, mai rar, celulele maligne corespunzătoare unei metastaze osoase.
Diagnosticul de mielom sau metastaze osoase trebuie luat în considerare mai
ales la bolnavii a care anamneza şi vârsta nu constituie argumente solide în
favoare diagnosticului de osteoporoză postmenopauză sau senilă.
Osteoporoza trebiue diferenţiată şi de celelalte osteopatii rarefiante:
- Osteomalacia
- Hiperparatiroidismul primar
- Osteodistrofia renală
Osteomalacia .Uneori poate mima osteoporoza sau coexistă cu ea.
Prezintă următoarele modificări paraclinice:
- scăderea în ser a concentraţiei calciului şi fosfatului, creşterea in ser a
fosfatazei alcaline, creşterea moderată a concentraţiei serice a hormonului
paratiroidian;
- în urină, calciul este scăzut sau normal, fosfatul este normal iar hidroxiprolina
este crescută;
- puncţia biopsie osoasă din creasta iliacă care poate fi esenţială pentru
diagnostic pune în evidenţă aspectul caracteristic: borduri osteoide abundente,
nemineralizate;
Hiperparatiroidismul primar
În sânge, calciul şi fosforul sunt scăzute, fosfataza alcalină crescută sau normală,
hormonul paratiroidian mult crescut. În urină, calciul este crescut sau normal,
fosfatul este normal, hidroxiprolina crescută.

Osteodistrofia renală
În sânge, calciul este scăzut sau normal, fosforul crescut, fosfataza alcalină
crescută, hormonul paratiroidian moderatcrescut, creatinina şi ureea mult
crescute.În urină, calciul este crescut sau normal, fosfatul scăzut, hidroxiprolina
scăzută.

2.6. Tratament

În cele ce urmează se va prezenta tratamentul osteoporozei în general,

insistându-se asupra tratamentului osteoporozei comune (osteoporoza idiopatică
postmenopauză şi senilă). Tratamentul profilactic include prevenirea căderilor,
respectiv prevenirea poticnirilor, luminarea suficientă a locuinţei, supravegherea
medicamentelor (neuroleptice, miorelaxante, somnifere, tranchilizante),
folosirea unui baston pentru sprijin, evitarea unei flexiuni mari a trunchiului şi a
purtării de greutăţi ş.a şi mai ales prevenirea fragilităţii osoase prin: obţinerea
unei solidităţi şi a unui titru mineral maximal al scheletului în cursul anilor
creşterii; menţinerea masei osoase la nivel maxim cât mai mult timp posibil;
încetinirea ritmului de pierdere osoasă, ce apare odată cu înaintarea în vârstă;
reducerea sau prevenirea pierderii osoase rapide din perioada postmenopauză.
Obiectivele prevenirii osteoporozei pot fi în mare măsură cuantificate: mărirea
taliei medii a scheletului cu 10-20 mm în cursul anilor de creştere, creşterea
masei osoase maxime cu 5%, diminuarea cu 50% a vitezei pierderii osoase cu
vârsta, reducerea cu 50% (în medie), a accelerării post-menopauză a acestei
pierderi. Cum 97% din subsţanta osoasă se constituie înaintea vârstei de 20 ani,
tinerii au nevoie de suficient calciu. Un grup cu risc potenţial de osteoporoză îl
constituie fetele tinere a căror asigurare este deficitară în toată Europa şi al căror
calciu este scăzut, datorită printre altele şi regimurilor de slăbire pentru siluetă;
aceste regimuri scad conţinutul în estrogeni al corpului, reduc aportul de calciu
şi pot duce la osteoporoză. O atenţie deosebită trebuie deci acordată acestei
categori în asigurarea cu suficient calciu. Pentru vârsta de 11-18 ani acesta
trebuie să fie de 800-1200 mg/zi.

2.6.1.Tratament profilactic
Tratamentul profilactic al osteoporozei ar trebui efectuat de întreaga populaţie,
dar cum acest lucru nu este posibil, el va fi aplicat cu prioritate subiecţilor la
care sunt identificaţi anumiţi factori de risc. După Riggs şi Melton principalii
factorii de risc ai osteoporozei sunt: femeie caucaziană sau asiatică, menopauză
precoce sau amenoree prelungită, antecedente eredocolaterale prezente, statură
joasă şi greutate corporală mică, scădere a aportului de calciu sau a absobţiei
sale, inactivitate, consum exagerat de alcool. O altă metodă de a selecţiona
subiecţii, în vederea unui tratament profilactic, este aceea de a măsura prin
osteodensiometrie masa osoasă în diferite zone, pentru a identifica subiecţii cu
masă osoasă şi deci cu risc crescut de fracturi, metoda este puţin fiabilă prentru
screening, datorită costului său ridicat.
Christiansen a propus următoarele criterii pentru selecţionarea femeilor după
menopauză, la care este necesar tratamentul profilactic (inclusiv tratamentul
hormonal de substituţie); greutatea corporală, dozarea fosfatazei alcaline serice
şi a calciului şi hidroxiprolinei într-un eşantion de urină raportate la creatină; pe
baza acestor criterii, femeile pot fi împărţite în 3 grupuri: cu pierdere osoasă
rapidă, medie sau mică. În tratamentul preventiv al osteoporozei trebuie luat în
considerare faptul că la o anumită vârstă (deci riscul de fractură) este determinat
de masa osoasă maximă, vârsta la care masa osoasă începe să scadă şi ritmul în
care se produce această scădere. Dacă unii factori de care depinde masa osoasă
maximă nu pot fi modificaţi, cum sunt rasa, sexul, unii factori ereditari, există şi
factori ce pot accentua depunerea de os în timpul creşterii şi consolidarii, astfel
încât să contribuie la crearea unei mase osoase cât mai mari.
Principalii factori sunt : exerciţiul fizic, alimentaţia cu un conţinut adecvat de
calciu şi factorii hormonali; de asemenea pot fi avute în vedere şi alte mijloace:
vitamina D, calcitonina şi disfonaţii. Exerciţiul fizic are o mare importanţă, lucru
dovedit de faptul că atleţii au o masă osoasă mai mare decât subiecţii sedentari;
creşterea masei musculare stimulează formarea osului. Adolescenţii şi adulţii
trebuie încurajaţi să facă exerciţii fizice, să
practice diferite sporturi: alergări, ciclism, înot; în cazul persoanelor de gen
feminin exerciţiile fizice nu trebuie să ducă la amenoree, ceea ce ar putea avea
consecinţe negative. Pentru vârstele mai mari se recomandă gimnastica adaptată
vârstei şi mersul pe jos; plimbările de 30- 60 de minute, efectuate de 3-4 ori pe
săptămână, pot contribui la menţinerea masei osoase la persoanele cu vârstă
între 50 şi 70 de ani, mai ales cele de sex feminin.
Aportul adecvat de calciu în alimentaţie este necesar în timpul copilăriei în
vederea depozitării acestuia în schelet în timpul creşterii şi consolidării.
În timpul adolescenţei, aportul alimentar zilnic trebuie să fie de 1100 – 1200 mg
calciu.
În cazul adultului matur şi al femeii înaintea menopauzei aportul alimentar zilnic
de calciu trebuie să fie de 800 – 1000 mg. Barbaţii de peste 55 de ani şi femeile
postmenopauză au nevoie de 1500 mg calciu /zi. Având în vedere că este relativ
greu să se realizeze un aport alimentar zilnic de 1500 mg de calciu şi ţinând
seama de faptul că absobţia intestinală a calciului este deficitară la vârstnici, la
femeile postmenopauză este justificat un supplement zilnic de calciu de 1000
mg/zi. Odata instalata osteoporoza nu este posibilă refacerea masei osoase.
Totuşi intervenţia precoce poate preveni osteoporoza iar cea tardivă poate opri
progresia bolii. Dacă este prezentă o cauză secundară tratamentul specific are
scopul îndepartarii cauzei.

2.6.2. Tratament igeno-dietetic

Aportul de calciu
Acesta este foarte important pentru prevenirea şi stoparea osteoporozei. Osul
pierdut nu mai poate fi recuperat oricât s-ar creşte aportul de calciu. Pentru
persoanele adulte se recomandă un aport de cca. 1000 mg calciu/zi, iar pentru
barbaţii trecuţi de 65 de ani şi pentru femeile în postmenopauza 1500 mg/zi.
Laptele degresat, pasteurizat sau fiert este o sursă bună de calciu, dar exista şi
produse vegetale bogate în calciu - de exemplu cerealele integrale,
seminţele, legumele de culoare verde închis (brocoli). Dacă dieta este saracă în
calciu, se poate folosi un supliment. Expunerea la soare este necesară pentru
formarea vitaminei D la nivelul pielii. Aceasta vitamina creşte absorbţia
calciului din intestin. În intervalul martie - noiembrie, o expunere de 15 minute a
pielii feţei şi mainilor de 3-4 ori/saptamana este suficienta pentru a obţine
întregul necesar de vitamina D. În schimb, în perioada noiembrie - martie, în
ţara noastră lumina solară este prea slabă pentru a acoperi necesarul. Având în
vedere că vitamina D se gaseşte numai în alimente de origine animală, în acest
interval aportul din această vitamină va fi asigurat fie din produse lactate (un
pahar de lapte degresat asigura 50% din necesarul zilnic), fie din suplimente
vitaminice.
Pentru a preveni efectele devastatoare ale acestei boli, se recomandă o dieta
echilibrată, cu multe produse lactate şi vegetale, care asigură necesarul de calciu,
vitamine şi proteine în funcţie de vârstă. Suplimentul de calciu este recomandat
de fiecare dată când necesarul zilnic nu este asigurat prin alimenaţie. O atenţie
deosebita se acordă perioadei de postmenopauza, când necesarul de 13oo mg
este rar asigurat prin aportul alimentar.
În afară de calciu şi vitamina D, se consideră că vitamina K, vitamina C şi
vitamina B6 deţin un rol semnificativ în stimularea formării osoase calitative şi
în menţinerea capitalului osos.

Cantitatea necesară de calciu pe zi în diferite perioade ale vieţii:

copii=800-900mg/zi;
pubertate=1.000-1.200mg/zi;
femei, vârsta 20-45 de ani: 1.000 - 1.100 mg/zi;
femei gravide şi care alapteaza copii: 1.200 - 1.500 mg/zi;
femei peste 45 de ani: 1.500 mg/zi;
bărbaţi până la 60 de ani: 1.000 - 1.200 mg/zi;
bărbaţi peste 60 de ani: 1.400 - 1.500 mg/zi.
În ceea ce priveşte copiii, cercetarea unui eşantion de peste 4.000 de elevi arata
(in 2000) faptul că 70% dintre ei nu au asigurată cantitatea zilnică necesară de
calciu, 18% din categoria de vârsta15-19 ani fumează, iar pentru 20% din
aceeaşi categorie de vârstă alcoolul reprezintă o obişnuinta - ştiut fiind faptul că
fumatul şi consumul de alcool sunt factori de risc
în osteoporoza...

EXERCIŢIUL FIZIC
Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului.
Marele adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista
numeroase studii care arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv
cresterea si remodelarea osoasa.
Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de
impact si exercitiile cu purtare de greutate. Astfel, alergarea, baschetul, tenisul,
voleiul, gimnastica aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai
puteti lua in considerare urcatul scarilor, urcatul pe munte, exercitiile cu greutati.
Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate
(zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la
nivelul osului. Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de
impact” sunt contraindicate datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi
exercitiile supravegheate, usor rezistive, progresive, pot creste densitatea
minerala chiar si la pacientii osteoporotici.
Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute
zilnic este foarte indicat pentru mentinerea densitatii minerale a membrelor
inferioare si bazinului. Desi nu sunt osteogenetice, inotul si ciclismul pot fi
indicate pentru mentinerea in forma si dezvoltarea fortei musculare. Un loc
special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza mcifoza si acelor
exercitii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care
pot dezvolta echilibrul si coordonarea. In afara relaxării pe care o induce, bunei
circulaţii a sângelui în organism, reprezintă şi baza dezvoltării unui sistem osos
puternic. De aceea exerciţiile fizice trebuie integrate în programul nostru de zi
cu zi, fiind în special necesare acelor persoane predispuse la sedentarism din
cauza naturii serviciului.La persoanele în vârsta, chiar şi exerciţiile moderate,
cum ar fi plimbarea şi gimnastica, ajută la menţinerea tonusului muscular, a
posturii, a echilibrului şi astfel se reduce riscul de fracturi.
O oră de mers pe teren plat, o jumătate de oră de dans lent, clasic, sunt activitaţi
care menţin o masă osoasă normală, fiind recomandate în special persoanelor
vârstnice, cu patologii asociate.
Exerciţiile care implică susţinerea propriei greutăţi corporale sunt singurul tip
care stimulează partea de formare a osului din ciclul continuu de înlăturare a
vechiului ţesut, de reînnoire şi remodelare a acestuia.Nici o doză de calciu, de
vitamina D sau de THS nu poate compensa lipsa exerciţiului de susţinere a
greutăţii corporale. Efectele benefice adiacente sunt la fel de importante: tonus
crescut, menţinerea "stimei de sine", relaxare.
Anumite amenajari in casa sunt utile: montati balustrade la scari si manere de
care sa va puteti prinde la baie, etajere care sa nu fie prea inalte, acoperiti
podeaua alunecoasa cu mocheta, mascati cablurile electrice sau de telefon.
Studiile au aratat ca femeile care in copilarie au consumat multe fructe (1-4 ori
pe zi) au densitatea osoasa mai buna la nivelul colului femural decat celelalte.

Practicarea exercitiilor fizice in mod regulat, de la mersul pe jos pana la sportul

controlat, cu personal calificat ajuta la mentinerea densitatii osoase, prin
cresterea tonifierii musculare, ceea ce previne riscul fracturilor.
Un program riguros de gimnastica medicala efectuat in sala de kinetoterapie de
catre personal avizat, face ca si consecintele bolii sa se reduca semnificativ.
Exercitiile fizice aplicate in osteoporoza urmaresc tonifierea musculaturii
paravertebrale si abdominale determinand astfel cresterea densitatii coloanei
vertebrale osteoporozate, stimularea periostului oaselor prin exercitii fizice ce
constituie un factor ajutator pentru formarea de os. Varsta nu este un
impediment pentru a face exercitiile recomandate. Adresabilitatea persoanelor
de varsta a treia este in continua crestere ceea ce reprezinta un mod sigur de a
reduce riscurile bolii.

2.6.3.Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos al osteoporozei îşî propune să influenţeze în mod

favorabil procesul de formare şi remodelare osoasă, oprind pierderea osoasă şi
stimulând creşterea masei osoase cu mineralizarea osteoidului.
Medicamentele folosite în tratarea osteoporozei se împart în două clase, în
funcţie de mecanismul lor de acţiune:
1. Medicamente antiresorbtive care inhibă resorbţia osoasă: estrogenii,
calcitonina, bifosfonaţii;
2. Medicamente care stimulează formarea osoasă: fluorura de sodiu şi
androgenii anabolozanţi
În tratamentul osteoporozei se ma folosesc în afară de cele prezentate mai sus,
calciul, diureticele tiazidice, vitamina D.
Calciu 1000 - 1500 mg / zi la femeile postmenopauza 1500 mg / zi la
adolescenţi şi adulţii tineri pentru prevenţie
Estrogeni- pe cale orală sau transdermică la femeile cu uter intact se asociază
obligatoriu cu o progestina la femeile cu histerectomie se administrează zilnic
fără asocieri
Calcitonina pare să reducă pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale / are şi
effect împotriva durerii deci se foloseşte predominant la cei cu dureri cronice
legate de fracturi sau deformări scheletice seadministrează în doze de 100 U.I. în
injecţii s.c.sau i.m. iniţial zilnic, ca tratament de atac timp de 4-6 săptămâni,
după care se poatetrece la tratamentul cronic de întreţinere efectuat timp
îndelungat cu dora de 50-100 U.I., zilnic sau la două zile.
Bifosfonaţii: (etidronat,alenronat) Etidronatul se administrează în doză de 400
mg/zi timp de două săptămâni apoi pauză de două luni şi jumătate, interval în
care se administrează un supliment de calciu, după care se continuă ciclul.
Alendronatul a câştigat în ultimul timp teren în profilaxia osteoporozei.
Tratamentul recomandat este de 10 mg/zi timp de trei ani, alături de calciu. Este
util femeilor la postmenopauză cu osteopenie stabilă care nu pot sau nu acceptă
estrogenii. Bifosfonaţii pe cale orală fiind puţin absorbiţi, trebuie luaţi mult
înainte sau după alimente şi medicamente.
mijloc terapeutic important pentru ca pot creşte densitatea osoasă şi scad riscul
producerii fracturilor Vitamina D şi metaboliţii săi Vitamina D, deficitară la
vârsnici, contribuie la balanţa negative a calciului, prin scăderea absorbţiei
intestinale a acestuia; pentru corectarea acestui deficit vârstnicii trebuie
încurajaţi să se expună razelor solare şi să li se suplimenteze aportul zilnic
de vitamina D, 800 UI / zi asociate cu calciu scad semnificativ riscul apariţiei
fracturilor de şold.
Terapii de viitor antiestrogeni (tamoxifen, raloxifen) florura de sodiu cu
eliberare lentă parathormonul in doză mică
Terapia de Substituţie Hormonală Mai multe studii au arătat că THS reduce
riscul tuturor fracturilor osteoporotice cu 30 - 50 la sută, la o expunere de 3-
10ani. Din păcate, oprirea THS este urmată de revenirea pierderii osoase la
nivelul dinaintea începerii tratamentului. Întrucât imensa majoritate a fracturilor
se produce după vârsta de 70 de ani, se pare că tratamentul continuu după
menopauză este mai adecvat. TSH (HRT) substituie carenţa estrogenică ce
apare în postmenopauză şi contribuie astfel la menţinerea metabolismului osos
adecvat, şi previne pierderea de ţesut osos în toate regiunile corpului şi scade
riscul dezvoltării unei osteoporoze cu fracturi consecutive. Reduce pierderea
osoasa, în cadrul unui complex deefecte protectoare. SERM (Modulatori
selectivi ai receptorilor de estrogen) /Raloxifenul, nu este un hormon, dar are
efecte similare estrogenilor, la nivelul receptorilor osoşi şi cardiovasculari.
Acţionează în schimb antagonist la nivelul sânului şi uterului, şi astfelelimină
efectele nedorite ale estrogenilor şi chiar reduce incidenţa cancerului
mamar.Sunt indicaţi în tratamentul şi profilaxia osteoporozei postmenopauză.
Cresc densitatea minerală osoasă (DMO) şi reduc incidenţa fracturilor
vertebrale.Estrogenii inhibă resorbţia osoasă şi Previn astfel pierderea de os sau
cresc chiar osul la femeile în postmenopauză. Estrogenii şi doze mici de
progesteron şi de androgeni micşorează ritmul pierderii osoase la femeia în
perioada de perimenopauză. Contraindicaţiile tratamentului cu estrogeni sunt
reprezentaţi de : cancerul de sân, sângerării genitale anormale fără un diagnostic
precis, tromboflebita activă etc
Tratamentul hormonal considerat de mulţi cel mai eficient, este însă grevat şi de
unele dezavantaje : repugnanţa unor femei pentru continuarea menstrelor după
menopauză, costul ridicat, durata sa lungă etc.

Bifosfonaţii
Aceştia inhibă puternic resorbţia osoasă la nivelul osteoclastelor, prin urmare
cresc DMO.
Etidronatul, prima generaţie a acestei grupe, subclasată de urmatoarele generaţii
cu eficacitate superioară.
Alendronatul, bifosfonat de generaţia a doua, reduce frecvenţa fracturilor de şold
şi a celor vertebrale. Este recomandat în tratamentul osteoporoze postmenopauză
şi a celei senile, a osteoporozei la bărbaţi şi a celei induse de corticosteroizi.
Risedronatul, cea de-a treia generatie. Este indicat în prevenţia şi tratamentul
osteoporozei postmenopauză şi a osteoporozei corticoid induse.

Calcitonina
Este avută în vedere în ultimii ani ca alternativă a tratamentului cu estrogeni. Se
administrează s.c sau i.m 50 -100 U.I de calcitonină de somon sau de
calcitononă umană, de trei ori pe săptămână sau sub formă de spray
nazal.Reduce incidenţa fracturilor in condiţiile unei administrări susţinute.
Popularitatea sa se datorează în special efectului său antialgic, datorită
stimulării betaendorfinelor şi mai puţin efectului de creştere a DMO.

Alfacalcidolul
Acţionează ca un reglator al metabolismului calcic şi fosfatic. Este indicat în
osteoporoza senilă, postmenopauză şi în cea indusă de corticosteroizi. Scade
resorbţia osoasă şi, printr-un efect asupra forţei de contracţie musculară, reduce
riscul de căderi.
Medicamente formatoare de os rh PTH, injectabil, creşte turnoverul osos,
stimulând preponderent celulele formatoare de os.
Este recomandat persoanelor cu risc crescut de fracturi. Se administreaza zilnic,
injectabil, subcutanat, pe o durata limitata de timp (18 luni).
Stronţium ranelate cel mai nou produs antiosteoporotic inregistrat în România.
Are efect de stimulare asupra formării de os şi de scădere a resorbţiei osoase.
Creşte semnificativ densitatea osoasă şi scade fracturile vertebrale şi non-
vertebrale.Cu speranţa descoperirii unor tratamente care să poată reface masa
osoasă este foarte important de amintit că pentru a trata o afecţiune, ea trebuie să
fie în primul rand diagnosticată.
Se recomandă mersul pe jos, pe distanţe iniţial mici, cu o creştere progresivă a
lor şi cu o intensificare a ritmului. Alimentaţia va fi bogată în lapte şi derivaţi,
adesea asociată şi cu un supliment de calciu. Alimentaţia trebuiesă fie
echilibrată, evitându-se excesul de proteine care poate include o creştere a
excreţiei de calciu.Malnutriţia care poate accentua osteoporoza trebuie evitată.
Adoptarea unor măsuri speciale pentru a evitacăderile trebuie evută în vedere,
începând cu îndreptarea factorilor de mediu.
Tratamentul medicamentos Tratamentul medicamentos al osteoporozei îşî
propune să influenţeze în mod favorabil procesul de formare şi remodelare
osoasă, oprind pierderea osoasă şi stimulând creşterea masei osoase cu
mineralizarea osteoidului.La acest tratament se adaugă frecvent şi un
tratament simptomatic.
Medicamentele folosite în tratarea osteoporozei se împart în două clase, în
funcţie de mecanismul lor de acţiune:
- Medicamente antiresorbtive care inhibă resorbţia osoasă: estrogenii,
calcitonina, bifosfonaţii;
- Medicamente care stimulează formarea osoasă: fluorura de sodiu şi androgenii
anabolozanţi
În tratamentul osteoporozei se ma folosesc în afară de cele prezentate mai sus,
calciul, diureticele tiazidice, vitamina D.

Tratamentul durerii
Include diverse mijloace:
- masajul, care ameliorează starea musculară şi stimulează circulaţia prin
hiperemizarea musculaturii şi activareaconcomitentă a circulaţiei limfatice şi
venoasede întoarcere;
- electroterapia- acţionează analgezic şi este indicată de preferinţă în suferinţele
segmentale ale coloanei;
- termoterapia- împachetări cu parafină sau nămol
- hidroterapia- băi calde, cu sare 3%, băi hidroelectricecare au acţiune
analgezică şi de reglare a tonusului muscular
- mijloace stabilizante ale trunchiului(corsete)

2.7. Evolutie. Prognostic. Complicatii

Complicatii posibile - fracturi vertebrale ale colului femural, osului radial.

Evolutie
Evolutia osteoporozei este de lunga durata.Fracturile de col femural sunt cele
mai grave complicatii ale osteoporozei care pot evolua la formarea unei
pseudartroze sau la nevroza capului femural. Artrozele au evolutie lenta, cu
accentuarea leziunilor de uzura, cu perioade de intensificare a durerilor si a
impotentei functionale, alterand cu perioade lungi de alcamie, remisiunile fiind
spontane sau terapeutice. Prognosticul osteoporozei este variabil in functie
de rata fracturilor pe os osteoporotic, raspunzatoare de morbiditatea si
mortalitatea prin boala.

Prognostic
Prognostic evolutiv
- osteoporoza netratata sporeste riscul fracturilor si poate deveni cauza unor
probleme de sanatate. Factori de varsta: - pediatrici: alimentatia incorecta si
modul de viata insanogen sunt conditii ce favorizeaza dezvoltarea ulterioara a
osteoporozei. Sarcina - toate femeile gravide au necesitate sporita de calciu si
necesita corectia alimentatiei cu folosirea suplimentelor de calciu.

Complicații
Complicatiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate adica fracturi ce apar de
obicei caderi de la propria inaltime. Fractura de şold este cea mai serioasă
complicaţie a osteoporozei şi reprezintă o cauză majoră de deces la persoanele
vârstnice. Incidenţa acestei fracturi începe să crească după 65 de ani, la femei, şi
5-10 ani mai târziu, la bărbaţi. În afara vârstei, riscul este crescut de către factori
care favorizează căderile la pacientul osteoporotic.
Complicaţiile osteoporozei
- Fracturi vertebrale
- Fracturi ale oaselor tubulare – radius, tibia, humerus
- Fractura colului femural
- Scolioza
- Deformaţii ale cutiei toracice
- Deficit funcţional sever în urma fracturi

CAPITOLUL III ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU OSTEOPOROZA

3.1.ROLUL PROPRIU

3.1.1.Asigurarea conditiilor de spitalizare

Scopul spitalizării îl reprezintă vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create

condiţii care cresc capacitatea de vindecare a organismului, forţa de apărare şi
scoaterea bolnavului de sub eventualele influenţe nocive ale mediului în care
trăieşte.
Activitatea asistentei medicale trebuie să acopere totalitatea nevoilor
fundamentale ale pacientului (cu ajutorul echipei de îngrijire sau singură),
ghidându-se după un plan de îngrijire care este alcătuit în funcţie de starea
pacientului, investigaţiile necesare diagnosticării, intervenţiile chirurgicale şi
tratamentul prescris de medic.
Acest plan de îngrijire a pacientului poate necesită o revizuire zilnică sau
săptămânală în funcţie de evoluţia stării pacientului.
Asistenta medicală trebuie să caute să liniştească pacientul explicându-i
necesitatea supravegherii permanente, importanţa acesteia pentru evoluţia bolii,
pentru stabilirea conduitei medicale.
Responsabilitatea sarcinilor de supraveghere şi îngrijire, de importanţă vitală
pentru evoluţia bolnavului şi pentru durata însănătoşirii, revine cadrelor
medicale medii, atât intracât şi postoperator.
Asistenta medicală are un rol foarte important în asigurarea confortului – care
este unul din factorii care ajută bolnavul să-şi menţină un tonus psihic optim.
Astfel saloanele vor fi bine aerisite, cu sisteme de iluminare artificială şi
naturală, cu temperatură de 18º-22°C.
Aerul trebuie să fie umidificat.
În funcţie de posibilităţi, bolnavul va fi spitalizat în saloane mici, cu maximum
2-3 paturi. Camera bolnavului trebuie să aibă jaluzele pentru a se putea crea în
cameră semiobscuritate, pentru a-l obişnui cu situaţia în care se va afla imediat
după operaţie, de altfel şi dupa scoaterea pansamentelor oculare bolnavul trebuie
să stea mai întâi în semi-obscuritate camera fiind luminată treptat în zilele
următoare. Patul bolnavului va fi aşezat astfel încât lumina să vină din lateral,
trebuie să aibă margini laterale care se pot ridica pentru a evita
riscul căderii din pat.
Bolnavul trebuie să aibă o lampă cu sticla mată la capătul patului.
De asemenea, la internare şi la plasarea în cadrul secţiei se va ţine cont şi de
terenul bolnavului (vârsta, starea biologică, tare asociate), de gravitatea bolii şi
complexitatea operaţiei care va trebui practicată.
Igiena bolnavului trebuie avută în vedere încă de la internare: pacientul face baie
generală, apoi acesta va îmbrăca pijamale şi halat cu rat. De la această regulă fac
excepţie doar urgenţele majore a căror igienă va fi făcută de asistenta medicală
pe porţiunea de interes chirugical.
Asistenta medicală asigură toaleta zilnică a bolnavului şi lenjerie de pat şi de
corp curată şi uscată ori de câte ori situaţia o impune.
Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o
comportare plină de blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l
scoată la aer având grijă să nu iasă fără ochelari protectori (cu lentile fumuriie) –
atenţia cu care este înconjurat contribuind la întărirea încrederii în personalul
sanitar precum şi la suportarea cu uşurinţă a perioadei de spitalizare.
Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiu pentru aparate şi pentru a permite
personalului de îngrijire să efectueze manoperele. Pot avea roţi pentru deplasare,
somieră mobilă, dispozitive mecanice pentru schimbarea poziţiei pacientului şi
anexe pentru perfuzii, transfuzii. În limita posibilităţilor, paturile vor fi
prevăzute cu saltea antiescară.

3.1.2.Rolul asistentului medical in examinarea clinica a pacientului

Asistentul medical are îndatorirea de a observa starea generală a pacientului încă
de la internarea sa. El trebuie să ştie să evalueze starea de sănătate a pacientului
pentru a transmite medicului date importante pentru stabilirea diagnosticului şi
pentru stabilirea îngrijirilor de care are nevoie pacientul. De aceea, se recurge la
examinarea clinică şi paraclinică, în care asistenta medicală joacă un rol
important.
Asistentul medical, printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra
pacientului,are obligaţia să observe şi să consemneze aspectul general al
pacientului, înălţimea şi greutatea sa (pentru a determina obezitatea sau caşexia),
vârsta aparentă şi reală, aspectul pielii (care ajută la cunoaşterea stării de
hidratare sau deshidratare a organismului), ţinuta,faciesul, mersul, starea
psihică.De asemenea, se va urmări atent şi sistematic necesităţile pacientului şi
manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să poată
stabili obiective evaluabile pentru o îngrijire  pertinentă şi de calitate.  Pacientul 
care suferă de alcoolism se prezintă la spital, în general, cu o stare generală
alterată, stare evaluată în timpul examenului clinic.
Asistentul va observa că pacientul prezintă durere gastrica din cauza iritarii
mucoasei gastrice manifestata prin vaiete, transpiratii reci, agitatie, stare
generala alterata , inapetenta, disconfort din cauza durerilor cu intensiate
mica,toate aceste manifestări fiind apoi comunicate medicului de către asistenta
medicală, ajutând la stabilirea cu certitudine a unui diagnostic.
Cadrul medical mediu va avea grijă să ia la cunoştinţă situaţia globală în
care se află pacientul şi,într-o manieră selectivă, să remarce detaliile importante,
schimbările care apar în evoluţia lui şi utile pentru explorarea paraclinică.
Este importantă culegerea datelor din diverse surse, sarcină revenită tot
asistentului medical: din foaia de observaţie, foaia de temperatură, de la familia
pacientului, de la ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire, însă principala sursă
rămâne pacientul.
Culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenţie şi minuţiozitate, pentru
a nu se omite problemele importante şi pentru a se face o evaluare corectă a lor.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia
se notează permanent în foaia de observaţie  şi  planul  de îngrijire ,  pentru
a obţine un tablou clinic exact,care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi
baza unui nursing de calitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile
importante ale asistentului. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul
examinării clinice degrevează pe acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o
serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient
şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului,
servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru
scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul
examinărilor, în acest fel, ajutorul asistentului la examinările clinice este
indispensabil în cazul pacientilor în stare gravă şi foarte utilă în cazul
tuturor pacientilor.
Sarcinile asistentului în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical
sunt următoarele:
• pregătirea psihică a pacientului;
• adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
• dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
• aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
• asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
• deservirea medicului cu instrumente;
• ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;
• aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului

3.1.3.Supraveghierea pacientului

Supravegherea pacientului constă in urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative,

precum şi a comportamentului şi a atitudinii sale faţă de situaţia patologică în
care se află. În ceea ce priveşte comportamentul bolnavului se vor urmării:

- Poziţia pacientului în pat

Starea psihică a acestuia (depresie, teamă, agitaţie, oboseală,etc)

Apetitul şi respectarea dietei

Somnul bolnavului

Prevenirea căderilor Osteoporoza slăbeşte oasele şi acestea se fracturează mult

mai uşor.

Iată câteva măsuri de prevenire a acestei situaţii nedorite :

- Reducerea riscului de cădere la domiciliu

Montarea balustradelor solide la toate scările, precum şi mânere de care să se

poată prinde la baie.

Acoperirea podelelor alunecoase cu covoare sau mochetă.

 Păstrarea ordinii în casă şi înlăturarea obiectelor căzute pe jos, mai ales
bucăţile de sfoară, aţă, cabluri electrice, de telefon, etc.

Montarea telefoanelor în cât mai multe încăperi pentru ca ajutorul sa fie cât
mai uşor de solicitat în cazul unui accident.

Pacientul să fie echipat cu îmbrăcăminte şi încălţăminte care conferă siguranţă

maximă.

Să poarte încălțăminte care sprijină bolta plantei şi cu tălpi nealunecoase, dar

fără tălpi din cauciuc (tenişi) pentru că sunt atât de aderente încât va pot
dezechilibra.

Hainele, capoatele şi paltoanele să fie suficient de scurte ca să nu facă pacientul

să se împiedice când urcaţi scările.

- Controlul auzului şi vederii

Dacă este cazul, folosirea unor ochelari şi a unui aparat auditiv. Iluminarea cât
mai bună a întregii case.

În caz de cădere, mişcările vor fi lente şi se vor evita forţarea braţului sau a
piciorului lovit. În cazul unei suspiciuni de fractură, se va evita mişcarea şi nu se
va permite nimănui această acţiune până la sosirea ajutorului medical.

3.1.4.Pregatirea preoperatorie siingrijirea postoperatorie

Pregătirea preoperatorie

În cazul intervenţiilor chirurgicale este recomandat să i se ofere pacientului

condiţii optime pentru a diminua stress-ul suferit şi a se adapta uşor schimbărilor
de mediu.
Datorită fracturii şi a imobolităţii cauzate de aceste, bolnavul va fi în repaus la
pat. Dar starea patologică şi durerea nu sunt singurele motive ale menţinerii
pacientului la pat, ci este şi o măsură profilactică până în momentul reparării
chirurgicale a osului lezat.
Prioritare în spital vor fi şi înlăturarea durerii şi pregătirea psihică a pacientului
învăţându-l să se obişnuiască şi să accepte starea sa actuală şi intervenţiile
curative necesatre.
Aceasă pregătire psihică va consta în oferirea informaţiilor necesare înţelegerii
bolii şi a motivelor cauzatoare de fractură, apoi prezentarea cu ajutorul unui
limbaj accesibil pacientului vor fi prezentate măsurile care urmează a fi luate în
vederea refacerii cât mai complete a acestuia.
Asistenta medicală va pregăti pacientul în vederea efectării investigaţiilor
necesare stabilirii unui diagnostic sau pregătitoare intervenţiei chirurgicale.
Se va recolta sânge pentru analizele de laboratorşi se va explora şi pregăti zona
pe care se va executa intervenţia chirurgicală.
Pacientul va prezenta o igienă corespunzătoare cu o pregătire preoperatoare
corectă. Este imperativ ca bolnavul să nu mănânce înainte de operaţie, iar în
cazul unei operaţii de urgenţă se va efectua o clismă evacuatoare înaintea intrării
în sala de operaţii. Se urmăresc funcţiile vitale (T.A., pulsul, respiraţia).
Se urmăreşte echilibrul hidroelectrolitic. Pacientul va fi vizat şi examinat de
anestezist.

Ingrijirea postoperatorie

După intervenţia chirurgicală, pacientul va fi transferat în secţia de terapie

intensivă unde îi vor fi monitorizate funcţiile vitale dacă este cazul sau direct în
salon.
În lipsa acestuia din salon, asistenta medicală va avea grijă ca patul şi salonul să
fie pregătite în vederea revenirii pacientului de la sala de operaţii.
Salonul trebuie să fie aerisit, cu o lumină difuză în primele ore după operaţie şi o
temperatură adecvată, lenjeria curată, muşama, traversă şi colac de cauciuc dacă
este nevoie.
Se vor urmării poziţia bolnavului în pat, şi calmarea durerii postoperatorii.
După trezirea completă se vor face uşoare mobilizări în funcţie de posobilităţile
pacientului pentru a fi prevenite potenţialele complicaţii cum ar fi escarele.
Asistenta medicală va administra tratamentul necesar la indicaţia medicului,
alături de o dietă recuperatoare şi impusă osteoporozei, supraveghând în acelaşi
timp echilibrul hidroelectrolitic.
Ţinând cont de vârsta înaintată a pacienţilor caresuferă în general de
osteoporozaă aceştia pot fi demoralizaţi foarte uşor, putând ajunge chiar la
depresie.
Ştiind acestea, asistenta medicală va avea grijă să prevină acest lucru menţinând
moralul ridicat al pacientului prin conversaţii plăcute şi încurajatoare referitoare
la starea lor.
3.1.5.Rolul asistentului medical in alimentatia pacientului

Alimentaţia activă se face în sala de mese sau în salon pe o masă sau la pat.
Alimentaţia pasivă se face persoanelor imobilizate la pat (prima zi după
operaţie), când trebuie să fie asigurată semiobscuritatea, în poziţie şezând,
sprijinit. În acest caz se foloseşte o măsuţă specială care se fixează deasupra
patului.
La servirea mesei bolnavul va fi încurajat şi i se explică importanţa nutriţiei în
procesul de vindecare.
Regimurile dietetice sunt foarte variate, alcătuirea şi prescrierea lor se face de
către medic, iar asistenta medicală trebuie să cunoască bazele alimentaţiei
dietetice, să se orienteze printre variatele şi multiplele regimuri de alimentaţie şi
să ştie să aplice în mod just cunoştinţele sale, distribuind corect alimentele
bolnavilor pe care îi îngrijeşte. După stabilirea necesităţilor cantitative şi
calitative ale organismului pacientului, asistenta\ alcătuieşte lista alimentelor şi
stabileşte programul de alimentaţie.
Pentru aceasta se ia în considerare: compoziţia chimică a alimentelor,valoarea
lor calorică, preferinţele bolnavului, posibilităţile de prelucrare a materiilor,
precum şi scopul pentru care a fost prescris regimul dietetic. În vederea acordării
unei alimentaţii dietetice cât mai variate în funcţie de posibilităţile de adaptare
momentane ale bucătăriei, asistenta medicală trebuie să cunoască echivalente
calitative şi cantitative ale diferitelor principii alimentare pentru a putea înlocui
în anumite cazuri unele alimente cu altele.
În cursul fiecărei boli se pot aplica regimuri dietetice speciale şi chiar la aceeaşi
boală alimentaţia poate să difere în funcţie de stadiul şi gravitatea bolii, de
posibilităţile locale şi preferinţele pacientului.
Asistenta medicală trebuie să explice şi să imprime pacientului necesitatea
menţinerii prescripţiilor medicale relative la alimentaţia terapeutică, pentru ca
acesta să nu servească alimente interzise. De asemenea, asistenta va controla
toate alimentele pe care vizitatorii doresc să le aducă pacientului.

3.1.6.Rolul asistentului medical in educatia sanitara a pacientilor cu

OSTEOPOROZA

În cadrul educației pentru sănătate ,scopul nosru este să le furnizăm indivizilor

date,acele informații care să le permită să ia propriile lor decizii,dar în
cunoștință de cauză. Asistenta medicală are un rol important în tratarea
osteoporozei. Aceasta are ca scop informarea persoanelor predispuse la
osteoporoză în vederea evitării declanşării bolii, sau în cazul osteoporozei deja
instalate, aceasta va încerca alături de bolnav prevenirea unei eventuale fracturi.
Ţinând cont de importanţa unei alimenţatii corespunzătoare în vederea profilaxie
i osteoporozei, asistenta medicală va explica pacientului necesitatea respectării
unei diete,ajutându-l totodată şi în organizarea acesteia.Tot în atribuţiile nursei
intră şi îndrumarea pacientului spre efectuarea unor exerciţii zilnice pentru
menţinerea unui schelet cât mai rezistent.
Educația a devenit una din sarcinile cele mai importante ale asistentului medical.
Pacientului îi trebuiesc date toate informațiile de care are nevoie pentru
autoîngrjire și pentru a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu.
Un program de educație bine conceput poate reduce costul îngrijirilor
de sănătate și să ajute pacientul să-și dobândească o  mai bună auto cunoaștere.
Educația este un proces interactiv care favorizează învățarea este un ansamblu
de acțiuni concepute în scopul ajutării persoanelor să dobandească noi
cunoștințe teoretice și practice.
Educația pacientului poate fi definită ca un proces prin care asistenta
medicală dă pacientului și familiei sale informații privind boala ,tratamen tul și
de alte  subiecte legate de sănătate. Educația este mai eficace când răspunde
nevoilor de învățare. Asistentei îi revine sarcina de a descoperi aceste
nevoi,punând întrebări și informând despre punctele de interes.
Procesul educațional se bazează pe aplicarea principiilor comunicării
interpersonale,care constă în a transmite mesaje semnificative unei persoane și
de a primi de la ea o retroacțiune.
Învățarea înseamna a dobândi noi obisnuințe prin exemple repetate (un
pacient diabetic poate să demonstreze administrarea insulinei).De fiecare dată
când pacientul a dobandit o noua cunoștință sau stăpânește o nouă tehnică
educațională, dă dovadă că educația lui a fost eficace.
Educația joacă un rol important în prevenirea bolii. Norme educaționale
pentru pacient:
Planul de îngrijire trebuie să privilegieze educația pentru autoîngrijire a
pacientului și a familiei sale ;
Pacientul care are nevoie de îngrijire după spitalizare trebuie să primească
instrucțiuni și sfaturi individualizate înainte de externare.
Menținerea sănătății și prevenirea bolii
Asistenta medicală este persoana care informează oamenii și îi învață
tehnici care le vor permite să adopte un comportament mai sănătos la locul de
muncă, acasă, la scoală, în spital.
Educația sanitară crește stima de sine a pacientului pentru că îi permite să își
asume o mai mare responsabilitate față de propria sănătate.
Subiectele de educație în materie de sănătate sunt :
- pentru promovarea sănătații: primele îngrijiri, imunizări, evitarea factorilor de
risc (alcool,tutun, igienă, alimentație, exerciții fizice, securitate, depistarea
dislipidemiilor);
- pentru redobândirea sănătații: elemente de anatomie și fiziologie a aparatelor și
sistemelor afectate,cauza bolii,originea simptomelor, efecte asupra altor aparate
și sisteme, justificarea tratamentului, constrângeri determinate de boală ;
- adaptarea la incapacitatea functională: îngrijiri la domiciliu, readaptarea
funcțiilor restante,prevenirea complicațiilor.
- când un pacient este bolnav are nevoie de a primi informații sau să învețe
tehnici care îi vor permite redobândirea sănătații sau ameliorarea stării de
sănătate;
- când un pacient este stresat de o boală și accepta constrângerile pe care i le
impune boala,trebuie să obțina informații privind starea lui de sănătate ;
- pacientul care are dificultăți în acceptarea bolii se poate să nu manifeste nici un
interes pentru a ști ceva despre boală;
- asistenta medicală caută să obțină date până la ce punct este interesat pacientul
să învețe,apoi elaborează metode pentru a-i stimula interesele ;
- familia joacă un rol important în restabilirea pacientului și deci este necesar să
primească și ea informații. Dacă familia nu întelege că pacientul are nevoie să-și
regăsească independența funcțională poate să-i mențină starea de dependență și
să-i întarzie procesul de restabilire a sănătații.
- nu toți pacienții se restabilesc complet după boală. Aceștia vor trebui să
dobândească cunostințe sau să învete noi obișnuințe pentru a putea să-și
continue viața cotidiană;
Susținerea adecvată va fi furnizată pacientului de către familie prin educație.
Această educație debutează când asistentul identifică nevoile pacientului și când
familia se arată dispusă să colaboreze.
Asistentul medical învață membrii familiei cum se administrează
medicamentele. Asistentul trebuie să determine genul de informații de care are
pacientul nevoie în funcție de nivelul său de sănătate. Pentru aceasta el trebuie
să trieze nevoile acestuia, asigurându-se că este capabil să le satisfacă. Pentru le
putea învața, informațiile trebuie să fie practice și utile.
Educația sanitară.
Starea psihică și modul de gândire al bolnavilor alcoolici este așa de
diversificat, încăt nu se pot stabili norme de educație sanitara cu ei. Această
activitate în realitate se contopește cu psihoterapia, care este una din metodele
majore de tratament la pacienții alcoolici.
Educația sanitară primește în schimb o pondere deosebită față de familia
bolnavului,cu care personalul de specialitate trebuie să facă o adevarată scoală
privind modul de comportare față de bolnav după reîntoarcerea lui în sânul
familiei, importanța continuarii tratamentului, prezentarea regulată la controalele
medicale și în limita posibilităților,reintegrarea lui în activitatea de zi cu zi a
familiei sau într-o munca oarecare.
3.2.ROLUL DELEGAT

3.2.1. Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica

Asistenta medicală va recolta toate produsele de laborator indicate de medic şi

se va îngriji să i se facă pacientului toate investigaţiile necesare şi să introducă în
foaia de observaţie a acestuia buletinele obţinute prin examenele efectuate.
Examenele paraclinice completează examenul clinic şi permite o apreciere
exactă a stării pacientului. Rezultatele examenelor paraclinice depind de
profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut
recoltarea produselor biologice şi patologice .
Toate aceste tehnici trebuie bine stăpânite de către asistenta medicală deoarece
de corectitudinea realizării lor depind rezultatele corecte ale acestor investigaţii.
Pe baza probelor prelevate se vor evidenţia: glicemia, uree, TS, TC (în vederea
pregătirii preoperatorii), transaminaze TGO, TGP, hemoleucograma completă,
VSH .
Toate acţiunile pe care le execută asistenta medicală în rolul delegat sunt
effectuate numai la indicaţia medicului.
Asistenta medicală va explica bolnavului planul de examinare, natura
examinărilor, mediul în care se execută şi rezultatul care se aşteaptă pentru a
preveni stresurile inutile şi a câştiga colaborarea lui la examinare.
La explorări morfofuncţionale, bolnavul va fi însoţit de asistentă, eventual o să
fie transportat cu fotoliu rulant sau targa.

3.2.2 Rolul asistentului medical in administrarea medicamentelor

Asistenta medicală trebuie să aibă cunoştinţele necesare pentru administrarea

tratamentului prescris de medic. Ea trebuie să fie capabilă să execute tehnicile în
mod eficient, corect astfel încât medicaţia prescrisă să aibă efectul dorit. Între
asistentă şi medic trebuie să existe o strânsă colaborare în stabilirea priorităţilor
şi tratamentului.
Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine
minerală, vegetală sau animală, administrate cu scop: profilaxia îmbolnăvirilor,
ameliorarea bolilor, vindecarea bolilor .
În funcţie de doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment,
medicament sau toxic, de aceea asistenta medicală trebuie să cunoască noţiuni
precum:
- doza terapeutică – doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic ;
- doza maximă – doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică
asupra organismului ;
- doza toxică – doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru
organism ;
- doza letală – doza care duce la decesul pacientului .
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a
pacientului.
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze, înainte de începerea
oricărei proceduri :
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv ;
- doza corectă de administrare ;
- timpii de execuţie ;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor ;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare ;
- efectul ce trebuie obţinut ;
- contraindicaţiile şi efectele secundare ;
- interacţiunea între medicamente .
- calitatea medicamentelor ;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor;
- sedimentarea , precipitarea sau existenţa flacoanelor în soluţii ;
- lichefierea medicamentelor solide ;
- opalescenţa soluţiilor .
La administrarea medicamentelor trebuie respectat :
- calea de administrare prescrisă de medic ;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului ;
- incompatibilitatea de medicamente ;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise ;
- ordinea de administrare a medicamentelor (tablete, soluţii, picături, injecţii,
supozitoare,
ovule vaginale);
Asistenta efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă,
asepsie, dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi
control a infecţiilor nozocomiale sau intraspitaliceşti.

3.3.Descrierea adouatehnici

3.3.1. Tehnica injectiei intravenoase

Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe direct în

circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai folosesc
staţii intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile injectate
ajungând rapid, pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere, deci la
locul de acţiune. Dintre toate căilede introducere parenterală a medicamentelor,
calea intravenoasă este mai puţin dureroasă pentru pacient, cea mai puţin
traumatizantă.Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente –
5 sau 6 litri desoluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie –
fără ca, practic, regiunea anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de
asemenea, o serie de substanţe care nu sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales
dacă soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelor care
urmează a fi introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu
toate medicamentele pot fi introduse pe cale intravenoasă. Unele dintre ele: cele
care trebuie suspendate într-o soluţie uleioasă, anumite produse biologice sau
cele care trebuie absorbite încetul cu încetul trebuie să treacă neapărat printr-un
filtru ţesutul pericelular, şi în consecinţă nu pot fi administrate intravenos.

Scopul injecţiei intravenoase poate fi:

explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
terapeutic:
- administrarea medicamentelor sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.

Locul puncţiei:
- venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);
- venele antebraţului;
- venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleolare interne;
- venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).

Materialele necesare:
- de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
- pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool sanitar;
- sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de scop:
cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi sterile,
tampoane;
- alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală.
Acele pentru puncţia venoasă trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat scurt),
pentru că numai astfel de bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o înţepare
fină, făcând puncţia mai sigură şi totodată fără traumatizarea importantă a venei.
Pentru puncţia venei nu trebuie utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm, deoarece
manevrarea acelor lungi este nesigură.

Tehnica de lucru:
După ce s-au făcut manevrele pregătitoare – explicarea pacientului asupra
necesităţi tehnicii, aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal),
evaluarea calităţii şi
stării venelor, aşezarea braţului pe perniţă şi muşama, încărcarea seringii,
dezinfectarea pielii
– se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului unde se face injecţia. Garoul
trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază venoasă, să scoată în relief vena,
dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu ajutorul garoului moderat strâns se
opreşte întoarcerea sângelui venos către cord şi se lasă şi vină prin arteră sânge
în segmentul respectiv de corp. În cazul în care se puncţionează o venă de pe
faţa posterioară a mâinii sau de pe cea anterioară a antebraţului sau
a cotului, pentru a crea o turgescenţă mai mare a ei, se cere pacientului să facă
mişcări de închidere şi deschidere a pumnului, mişcări prin care musculatura
pompează sângele către vene.
După ce vena s-a evidenţiat suficient, se face puncţia venoasă astfel:
- cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub locul
unde se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;
- seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în mâna
dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea
deasupra locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a
lungul peretelui anterior al venei – câţiva milimetri, oblic, către venă, până când
se simte că a fost înţepată vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena
pe ac şi se continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având
grijă ca acul să nu iasă prin peretele opus.
Controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor pistonul
seringii.
Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care pacientul are o
presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau în perfuzor.
După ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface garoul,
se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală urmăreşte ca
în tot timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă. După ce se
termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi rapid şi se aplică
pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se ţine presat pe
locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri clorurate
hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent, iar la
sfârşitul injecţiei Prognostic evolutiv
- osteoporoza netratata sporeste riscul fracturilor si poate deveni cauza unor
probleme de sanatate. Factori de varsta: - pediatrici: alimentatia incorecta si
modul de viata insanogen sunt conditii ce favorizeaza dezvoltarea ulterioara a
osteoporozei. Sarcina - toate femeile gravide au necesitate sporita de calciu si
necesita corectia alimentatiei cu folosirea suplimentelor de calciu.
trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla acul de soluţia
respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub piele în timpul
extragerii acului, vreo picătură din substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de
perfuzie şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe
minut).

Incidente şi accidente:
- Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau pentru
că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul
acesteia.
- Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze locale,
cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
- Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie gazoasă.
Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei de seruri,
dacă aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de a se
introduce sângele sau serurile.
- Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească orificiul prin
care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a tegumentelor. De
aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse lent şi, în felul
acesta, se evită senzaţii neplăcute.
Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn prin
efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.
După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei tratament
este dificil şi de lungă durată.
Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul venei. În
seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz, se scoate
acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un tampon de vată
cu alcool şi se puncţionează în alt loc.
Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este înţeparea unui
nerv.
În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu blândeţe şi atenţie vena.
Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de puncţionare al
venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care multă vreme
dă un aspect neplăcut tegumentului.
3.3.2 Tehnica injectiei intramusculare

Injectia intamusculara constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase

sausubstanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataţat la
seringă.

SCOP - introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase.

LOCURI DE ELECŢIE:
- regiunea superoexternă fesieră, deasupra marelui trohanter;
- faţa externă a coapsei in treimea mijlocie;
- faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

MATERIALE NECESARE:
- tăviţă medicală;
- ace intramusculare (lungime 40 - 70 mm., diametrul 7/10 - 10/10 mm., bizou
lung);
- seringa tip Record cu capacitate corespunzătoare;
- medicamentul de injectat.

ETAPELE DE EXECUTIE:
- pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare;
- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului;
- stabilirea locului injecţiei;
- se anunţă bolnavul şi i se explica necesitatea tehnicii;
- se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, în poziţie şezândă sau în picioare;
- se descoperă regiunea aleasă pentru injecţie (locurile de elecţie);
Pentru injecţie în regiunea fesieră se reperează următoarele puncte:
- punctul Smamov la un o lungime de deget deasupra marelui trohanter şi
înapoia lui;
- punctul Barthelemy, la unirea treimii externe cu cele două treimi interne ale
liniei care uneşte spina iliaca antero-superioară cu extremitatea superioară a
şantului interfesier;
- zona situată deasupra liniei care uneşte spina iliaca posterioară cu marele
trohanter;
- pentru poziţia şezând injecţia se situează în toată regiunea fesieră deasupra
punctului de sprijin;

Efectuarea injecţiei:
- spălarea mâinilor cu apă curentă şi săpun;
- dezinfectarea mâinilor cu alcool;
- se montează seringa în condiţii de asepsie corectă;
- se încarcă seringa cu substanţa de injectat; după verificarea fişei, se elimină
bulele de aer;
- se schimbă acul îndepărtându-l pe cel cu care a fost aspirată substanţa şi se
ataşează un ac potrivit pentru injecţie;
- se degresează locul injecţiei cu eter şi se dezinfectează cu alcool;
- se invită bolnavul să-si relaxeze musculatura şi să stea liniştit; se intinde pielea
între policele şi indexul sau medianul mâinii stângi; se inţeapă perpendicular
pielea (4 - 7 cm.) cu rapiditate şi siguranţă cu acul montat la seringă;
- se verifică poziţia acului prin aspirare;
- se injectează lent lichidul;
- după injectare se scoate acul rapid numai pe direcţia de introducere;
- se masează locul cu un tampon cu alcool pentru a disocia planurile ţesuturilor
străpunse activând circulaţia pentru a favoriza absorbţia;
- se aşează bolnavul în poziţie comodă unde va sta în repaus fizic timp de 5 - 10
minute;
- spălarea pe mâini cu apă curentâ şi săpun.

Reorganizarea locului de muncă:

- se aruncă la coţ deşeurile de la injecţii (fiole golite, tampoane de vată, seringa
cu acul)

Incidente şi accidente:
1. Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia; se
impune retragerea acului şi efectuarea injecţiei în altă regiune.
2. Paralizie prin lezarea nervului sciatic.
3. Hematom prin înţeparea unui vas sanguin.
4. Supuraţie aseptică datorită unor substanţe care nu se resorb.
5. Ruperea acului - se va extrage pe cale chirurgicală.
6. Embolie - introducerea accidentală într-un vas de sânge a unei substanţe
uleioase sau în suspensie.
7. Abcese sau injectite – deficienţe grave de sterilizare.
 CAPITOLUL IV -STUDIU DE CAZ

Caz nr.1
Data internarii:18.01.2021
Data externarii:26.01.2021

Culegerea datelor:
Nume și prenume: P.C
Vârstă: 70 ani

Diagnostic de internare: 18.01.2021osteoporoza tip II,HTA,ulcer gastric

D-na P.C,în vârstă de 70 de ani ,cu domiciliul în Brasov ,pensionară,de
naționalitate română,se prezintă pe data de 18.01.2021la Spitalul Judetean
Brasov pe sectia de Endocrinologie ,cu diagnosticul :osteoporoză tip II
,HTA,ulcer gastric.

Motivele internării:
- astenie fizică,
- înțepături precordiale
- process degenerativ osteoporotic
- greață
- inapetență

Antecedente fiziologice:
- prima menstruație la 12 ani;
- nașterii:1.

Antecedente patologice :
- HTA de circa 2 an;
- sechele TBC pulmonar
- fractura de col femural drept operata în urmă cu 1 an.

Profilul pacientului:
- pensionată pe caz de boală;
- locuiește cu soțul pensionar și el într-un apartament cu 2 camere.

Istoriul bolii:
Pacienta,în vârstă de 70 de ani,cu TBC în urmă cu 37 de ani,cu ulcer gastric
diagnosticat în urmă cu 2 luni,cicatrizat dupa o lună cu tratament antisecretor,cu
aspect histologic de metaplazie intesțială infiltrată cronic,se internează pentru
astenie fizică,înțepaturi precordiale,dureri epigastrice,greață,inapetență.

Examen clinic general:

La examenul clinic pe aparate și sisteme effectuate de medic s-au constatat
urmatoarele aspect patologice:
- stare generala buna
- sensibilitate la palpare în epigastru
- ganglion limfatici nepalpabili
- paloare discretă
- T.A și A.V în limite normale ,murmur vesicular present,fără tratament
antihipertensiv.

Aparat respirator:torace normal conformat,sonoritate pulmonară

normal,murmur vesicular present,rare raluri subcrepitate bazal bilateral.
Aparat cardio-vascular:soc apexian în spațiul V intercostals pe linia medio-
claviculară stângă,zgomote cardiac ritmice,fără
sufluri,T.A=150/85mmHg,A.V=75b/min,artere periferice
pulsatile.
Aparat digestive:abdomen suplu,cu durere în epigastru la palpare,ficat cu
dimensiuni normale,structură omogenă.fără procese înlocuitoare de
spațiu,colecistcu perete ușor îngroșat ,devolum normal,fără calculi vezicali;căi
biliare și splină în limite normale.
Aparat urogenital:micțiuni fiziologice;semnul Giordano negativ bilateral.
Sistemul nervos:R.O.T prezente;

DATE VARIABILE:
T.A. : 150/85 mm Hg.
Puls: 75b/min.
Temperatura: 36,70 C.
Respiraţie: 18 r/min.
Greutate: 95kg.

ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Numele probei Valori normale Valorile pacientului
Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,6 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 10500 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 2000 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 1970 mm³
Limfocite 300-640/mm 580 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 380000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 9 g /dl
Ht 40 – 52% 42%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,00 g 0 /00 1,90 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 15 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=147,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 3,9 m Eq/l
Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 101 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 98 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 128 mg/l
Transaminaze TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,2 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,5 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

EKG: ritm sinusal, unde P de aspect normal, urmate de complexe QRS normale
la intervale PQ regulate. FC=72 bpm
Examen radiologic (faţă şi profil): : multiple calcificări nodulare lob stâng
superior ,opacitate nodulară de 1,2 cu hipertransparența centrală paratraheală
stâng,hil drept mărit,difuz.
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENTA

NEVOIA MANIFESTĂ SURSE DE PROBLE GRAD DE

FUNDAMEN RI DE DIFICULT MA DE DEPENDE
TALĂ DEPENDENȚ ATE DEPENDE NȚĂ
Ă NȚĂ
1.NEVOIA DE Independent
A RESPIRA ȘI
A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚIE
2.NEVOIA DE - -greață, - proces de -neputința de Dependent
A MANCA ȘI -vărsături, perturbare a a-și asigura o
-inapetență. metabolismul alimentație
A BEA
ui general în adecvată
contextul
vârstei și a
imobilizării.

3.NEVOIA DE Independent
A ELIMINA
4.NEVOIA DE -imobilizare la -fractura col imposibilitate Dependent
A SE MIȘCA pat, femural, a de a se
-restricția -teama, mișca,
ȘI A AVEA O
mobilității, -frică -durere
BUNĂ -reducerea
POSTURA mișcării la nivelul
membrului
inferior drept.
5.NEVOIA DE - ore de somn - -durere Dependent
A DORMI ȘI insuficiente, fizică -incapacitatea
-astenie fizică , -dificultatea de a se odihni
A SE ODIHNI
-înțepături de adaptare la
precordiale , mediul
-neliniște

6.NEVOIA DE Independent
A SE
ÎMBRĂCA ȘI
DEZBRĂCA
7.NEVOIA DE Independent
A MENȚINE
TEMPERATU
RA
CORPULUI
ÎN LIMITE
NORMALE
8.NEVOIA DE -imposibilitatea - vârsta -diminuarea Dependent
A FI CURAT, de a-și proteja înaintată, mișcărilor ,
tegumentele și -fracturi la -risc de
ÎNGRIJIT ȘI A
mucoasele, membrul modificare a
PROTEJA integrității
-neglijarea pelvian
TEGUMENTE înfățisării repetate tegumentare
LE ȘI
MUCOASELE
9.NEVOIA DE -neliniște,teamă, - alterarea -durere, Dependent
A EVITA iritabilitate,temeri funcției -anxietate,
,panică locomotorii, -frică
PERICOLELE
-proces
degenerativ
osteoporotic,
-stare
depresivă
-idei
anticipative
negative.
10.NEVOIA Independent
DE A
COMUNICA
11.NEVOIA Independent
DE A
ACȚIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.NEVOIA Independent
DE A FI
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
13.NEVOIA Independent
DE A SE
RECREEA
14.NEVOIA Independent
DE A
ÎNVĂȚA
CUM SĂ-ȘI
PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

C DE ROL ROL
INGRIJIRE PROPRIU DELEGAT
Imposibilitatea Pacientul să asigur o Administrez În urma
de a se mișca din prezinte o poziție , la indicaţia îngrijirilor cu rol
cauza dureri
respiraţie fiziologică, medicului propriu şi
datorita fracturi
de col femoral fiziologică şi să -mobilizare tratamentul delegat,
manifestata prn nu dezvolte pasivă la 3 h, pacientul
teama si frica. complicaţii -ajut și învaț prezintă:
Alterarea pulmonare pe pacienta la
imobilizari la pat timpul mobilizarea 18.01.2021
cauzată de
imobilizării; treptată în -durerea s-a
restricția
mobilității Redarea cadru pentru diminuat
manifestată prin independenței redarea -nu sunt semne
reducerea prin independenței de flebita
mișcării la mobilizarea . -reluarea parțială
nivelul pasivă la 3 h și -învaț a aplitudinii
membrului
păstrarea pacienta să mișcărilor
inferior drept.
integrității facă exerciții T.A. : 150/85
tegumentelor . active în mm Hg.
Calmarea limita admisă P: 75b/min.
durerilor. pentru T: 36,70 C.
prevenirea R: 18 r/min.
reapariției G: 95kg.
durerii,
-efectuez 20.01.2021
exerciții -tonus muscular
pasive ale păstrat
membrelor -pacienta
inferioare efectuează
-explic mișcări active în
pacientei limita
necesitatea posibilitățiilor
unei posturi
corect
Incapacitatea de Asigurarea unui -cazez Administrez 18.01.2021
a se odihni din confort adecvat pacienta într- medicația -pacienta
cauza dureri prin eliminarea un salon prescrisă de resușește să
fizice datorita
durerii în 2- 3 mic,liniștit. medic. doarmă după
dificultati de
adaptare la zile. Asigur un -asigur administrare de
mediul climat cât mai lenjerie de Diazepam
spitalicesc favorabil pentru corp curată și T.A. : 150/85
manifestata prin odihnă și lejera ,moale mm Hg.
ore insuficiente somn . Asigur -aerisesc P: 75b/min.
de somn, astenie
condițiile salonul T: 36,70 C.
fizică, înțepături
precordiale si necesare înainte de R: 18 r/min.
neliniște. odihnei și culcare -îi G: 95kg.
înlăturarea efectuez
neliniștii și pacientei 20.01.2021
asteniei fizice. masaj care are -pacienta
un efect înțelege
relaxant și contraindicațiile
odihnito folosirii abuzive
de medicamente

-pacienta
înțelege
exercițiile de
relaxare și le
executa cu mult
effect.
Diminuarea -pacientul să -asigur Administrez 18.01.2021
mișcărilor prezinte pacientului medicația -tegumente și
manifestata
tegumente și lenjerie de prescrisă de mucoasele sunt
risc de
modificare a mucoase curate corp și de pat medic în FO normal colorate
integrității -pacientul să curate T.A. : 150/85
tegumentare nu devină sursă -efectuez mm Hg.
legat de vârsta de infecții toaleta pe P: 75b/min.
înaintată din nosocomiale regiuni la T: 36,70 C.
cauza fracturi la
-să aiba o pat ,deoarece R: 18 r/min.
membrul pelvian
repetate datorita igienă starea sa de G: 95kg.
imposibilitatea corespunzătoar repaus și de
de a-și proteja e afectare a 20.01.2021
tegumentele și -pacienta sa nu stării denerale -nu sunt semne
mucoasele prezinte risc de nu-i permite de escare
manifestata prin
escare. acest lucru.
neglijarea
înfățisării. -educ pacienta 22.01.2021
pentru -pacienta este
aspectul fizic cooperantă în
 și îngrijirile efectuarea
igienice toaletei
-asigur
regimul 26.01.2021
igienico -pacienta
-dietetic și înțelege
hidratarea importanța
autoîngrijirii
Obiective
realizate
Durere, -prevenirea -creez o Administrez 18.01.2021
Anxietate durerii la atmosferă antialgice -funcții vitale în
Frică
imobilizare plină de prescrise de linite normale
Alterarea funcției
locomotorii -redarea optimism medic. T.A. : 150/85
datorită încrederii în ,plină de mm Hg.
procesului forțele propria încurajare, P: 75b/min.
degenerativ -prevenirea -urmaresc T: 36,70 C.
osteoporotic din complicațiilor culoarea R: 18 r/min.
cauza stari
datorate tegumentelor, G: 95kg.
depressive
manifestat prin imobilizării -protejez
idei anticipative -să înlătur zonele de risc 20.01.2021
negative si temerile pentru escare, -nu sunt semne
neliniște,teamă, nefondate, -monitorizez de modificare
iritabilitate -sa învaț funcțiile ale
,temeri,panică.
pacienta să nu vitale, pielii,mucoaselor
intre în panica -liniștesc
sub nici o pacienta 26.01.2021
formă, spunându-i ca -pacienta
totul se va prezinta o stare
termina cu generală bună
bine. Obiective în curs
de realizare.
Alterarea nevoii -pacientul să fie -ofer tăviță Administrez 18.01.2021
de neputința de echilibrat renală și ajut parenteral -pacienta
a-și asigura o
nutrițional și pacienta în soluțiile servește masa la
alimentație
adecvată datorită hidroelectrolitic timpul perfuzabile pat,se
proces de , -să nu mai efortului de indicate de alimentează
perturbare a prezinte vărsătură. medic în activ,
metabolismului greață,vomă. -respect orarul foaia de T.A. : 150/85
general în -pacienta să se meselor observație. mm Hg.
contextul vârstei
poată -fracționez P: 75b/min.
și a imobilizării
manifestată prin autoalimenta si alimentele în T: 36,70 C.
greata, vărsături, hidrata singură. cantități mai R: 18 r/min.
inapetență. mici G: 95kg.
-diversific
alimentele în
funcție de
recomandările 20.01.2021
medicului în -nu sunt semne
ceea ce de dezechilibru
privește hidric
regimul
alimentar. 26.01.2021
-monitorizez pacienta are
lichidele scaun la 2 zile
ingerate și -pacienta
eliminate în 2- echilibrată
3 zile. hidroelectrolitic .
Obiective
 EVALUARE

Proces de îngrijire –perioada de îngrijire 18.01.2021

Am preluat spre îngrijire pe d-na P.C în data de18.01.2021,cu diagnosticul de
osteoporoză tip II,ulcer gastric ,HTA,fractura completă T10,metaplazie
intestinală.
Din datele obținute de la pacientă ,pot să apreciez că aceasta prezintă o stare de
disconfort ca urmare a durerilor epigastrice ,inapetență și astenie fizică.
Pacienta povestește că nu poate să-și asigure necesarul hidric și nutrițional de
care are nevoie,nu se poate odihni,având ăn permanență stare de anxietate.
Prezintă o paloare discretă a tegumentelor.Este o persoană comunicativă,plăcută.
Evaluând aceste date,corelate cu observațiile obiective existente în FO,pot sa
apreciez următoarele probleme,manifestări și diagnostic de îngrijire:
- Dificultate de a se alimenta și hidrata datorită restricției în mișcare cu:
-aport insuficient
-inapetență
-dificultate în autoservire
-durere la mobilizare

- Modificarea stării de confort prin durere și poziție impusă:

-insomnie
-odihnă insuficientă
-anxietate

- Anticiparea evenimentelor negative prin dezechilibru motor:

-risc de accident
-preoces degenerativ osteoporotic

- Intolerantă la activitate prin lipsa de cunoaștere a dozării efortului

-teamă
-risc de alterare a integrității tegumentelor
-frica de mișcare
-anxietate prin postura impusă

Obiective generale de îngrijire

- Asigurarea unui regim alimentar cu valori nutritive pentru consolidarea
fracturii și prevenirea
procesului degenerativ osteoporotic,
- Ameliorarea durerii,
- Să aibă un somn odihnitor din punct de vedere calitativ și cantitativ,
- Menținerea echilibrului hidro-electrolitic,
- Promovarea unei igiene corespunzătoare
- Asigurarea confortului
- Redarea autonomiei pentru autoîngrijire și mobilizare
 Caz nr. 2
Data internarii: 02.02.2021
Data externarii:07.02.2021

Culegerea datelor:
D-na I.V în vârstă de 74 de ani,cu domiciliul în București,pensionară ,de
naționalitate română,stare civil căsătorită,se prezintă pe data de 02.02.2021prin
transfer de la Spitalul Judetean Brasov sectia de Endocrinologie cu diagnosticul
:paralegie spastică post-tumorala medulară operată și osteoporoză tip I.

Motivele internării:
- abolirea mobilitații,
- proces degenerativ osteoporotic
- dureri lombare si abdominal
- tulburări de memorie
- halucinații vizuale.

Antecedente fiziologice:
- prima menstruație la 13 ani;
- nașterii:2

Antecedente patologice:
- paraplegie spastică după cordotomie (2021)
- tumora medulară benignă operata(2017-2018).

Profilul pacientului:
- pensionară;
- locuiește împreună cu una din fiicele sale într-un apartament cu 3
camere, soțul decedat.

Istoricul bolii:
- Pacientă în vârstă de 74 de ani , adusă prin transfer de la Spitalul
Judetean Brasov,cu tumoră medulară operată și cordotomie intervenție în urma
căreia s-a instalat paraplegia spastic și imobolizarea la pat.
Se internează pentru dureri generalizate înregiunea inferioară a corpului
,spasme muscular și tulburări de personalitate.
De menționat că pacienta este imobilizată la pat de aproximativ 6 ani.

Examen clinic general:

 Stare generală satisfăcătoare,afebrilă,
Tegumente integere și normal umede,
Tesut celular subcutanat normal reprezentat,
Aparat osteoarticular:hipertonie spastic a mușchilor membrelor
inferioare;copase și genunchi în flexie;atrofie a mușchilor membrelor
inferioare,predominând la gambe.
Aparat respirator:torace enfizematos cu baze largite;sonoritate toraco-
pulmonară fără raluri supraadăugate.
Aparat cardiovascular:zgomote cardiac
ritmice;A.V=58b/min,regulat,suflu systolic mitral,iradiere pe toată suprafața de
auscultație a cordului,T.A=130/70mmHg;
Aparat digestiv:abdomen suplu,mobil cu respirația ,nedureros ,spontan;la
palpare ficat cu marginea inferioară în rebordul costal;splină nepalpabilă.
Aparat urogenital:loje renale nedureroase;rinichi nepalpabili,sonda
urinară permanent de 6 ani.
Sistemul nervos central:anestezie la nivelul membrelor inferioare,deficit
motor cu rigiditate a musculaturii.

ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Numele probei Valori normale Valorile pacientului

Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 800 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 4300 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 50 / mm³
Nesegmentate 100-200/mm³ 105 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 38 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 2275 mm³
Limfocite 300-640/mm 580 / mm³
Monocite
PLT 150000 – 450000 / mm³ 210000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 2,6 g /dl
Ht 40 – 52% 39%
Glicemie 80 – 110 g/dl 100 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,25 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 12 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 17 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=147,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 3,9 m Eq/l
 Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 101 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 98 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 103 mg/l
Transaminaze TGO= 15 – 45 U.I./ l 33 U.I. / l
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 6 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 1,9 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 21,5 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

Examen sumar urină

- pH-ul urinei : acid
Albumina : absentă
- sediment urinar : rare epitelii plate,leucocite rare
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENTA

NEVOIA MANIFESTĂ SURSE DE PROBLEMA GRAD DE

FUNDAME RI DE DIFICULT DE DEPENDENȚĂ
NTALĂ DEPENDENȚ ATE DEPENDENȚ
Ă Ă
1.NEVOIA Independent
DE A
RESPIRA ȘI
A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚ
IE
2.NEVOIA --meteorism --imobilizare -alterarea nevoii Dependent
DE A -sațietate precoce datorită de a se alimenta și
hidrata
MANCA ȘI -neliniște cu paraplegiei,
refuzul de a -anxietate -anxietate
A BEA
mânca depresie
-diminuarea
senzației de a
mânca
3.NEVOIA --sonda urinară - lipsa -modificare a Dependent
DE A permanentă de 6 controlului modului de a
ani și schimbată sfincterului urina
ELIMINA
lunar. vezical, -constipație
-scaderea -constipație
peristaltismului cronică
intestinal datorita habituală
cordotomiei și -meteorism
imobilizării la pat abdominal.

4.NEVOIA -hipertonie -paraplegie -necoordonare în Dependent

DE A SE spastica a -stare mișcare
musculaturii depresivă -dureri osoase și
MIȘCA ȘI A
membrului -lipsa articulare
AVEA O inferior . cunoașterii
BUNĂ -astenie fizică mobilităților
POSTURA -anestezie de mobilizare
cutanată -
demineralizare
a osoasă de tip
 osteoporotic și
reducerea
articulară.

5.NEVOIA -somn neodihnitor -imobilizare -dificultatea de a Dependent

DE A -somn insuficient prelungită se odihni
cantitativ -teama de -epuizare fizica și
DORMI ȘI
-neliniste durere psihică.
A SE interioară -neadaptare la
ODIHNI -astenie mediul
spitalicesc

6.NEVOIA -imobilizare la pat - -imposibilitatea Dependent

DE A SE necoordonarea de a se îmbraca și
mișcărilor dezbrăca
ÎMBRĂCA
- depresie,
ȘI perioade de
DEZBRĂC confuzie
A
7.NEVOIA Independent
DE A
MENȚINE
TEMPERAT
URA
CORPULUI
ÎN LIMITE
NORMALE
8.NEVOIA -carențe de -poziție -dificultatea de a- Dependent
DE A FI îngrijire impusă de și asigura
-tegumente flasce boală îngrijirile
CURAT,
-risc de escare -tulburări de necesare
ÎNGRIJIT ȘI -risc actual și
gândire și de
A PROTEJA personalitate potential de
TEGUMEN -imobilizare alterare a
TELE ȘI tegumentelor
MUCOASE
LE
9.NEVOIA -hipertonie -osteoporoza -alterarea starii de Dependent
DE A musculară tip I, bine,
-astenie fizică -imobilizare -vulnerabilitate
EVITA
marcată -confuzie, față de pericole
PERICOLE -irascibilitate, -anxietate
-irascibilitate
LE psiho emoționlă
10.NEVOIA Independent
DE A
COMUNIC
A
11.NEVOIA Independent
DE A
ACȚIONA
CONFORM
PROPRIILO
R
CONVINGE
RI
12.NEVOIA Independent
DE A FI
PREOCUPA
T ÎN
VEDEREA
REALIZĂRI
I
13.NEVOIA Independent
DE A SE
RECREEA
14.NEVOIA Independent
DE A
ÎNVĂȚA
CUM SĂ-ȘI
PĂSTREZE
SĂNĂTATE
A
 PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

INGRIJIRE ROL ROL
PROPRIU DELEGA
T
Alterarea -să poată să fie -mobilizez -administrez 02.02.2021
necoordonari în mobilizata la pasiv din 3/3 medicația -pacienta este
mișcare din cauza fiecare 3 ore ore pacienta în prescrisa de mobilizată la 3 h
dureri osoase și -să nu prezinte decubit medic și pentru prevenirea
articulare escare dorsal ,ventral urmaresc escarelor 21-
manifestate prin -să nu prezinte și lateral efectul T.A=130/70mm
stare depresivă si lipsa pneumonie de alternativ acestora Hg
cunoașterii decubit pentru
mobilităților de -să nu mai prevenirea 04.02.2021
mobilizare. prezinte dureri escarelor pe -o data pe zi
Demineralizarea în 1-2 zile toata perioada pacienta este
osoasă de tip -să se ridice în spitalizării poziționată în scaun
osteoporotic și poziție sezândă -evaluez starea geriatric timp de 15
reducerea articulară și progresiv în tegumentelor minute. -durerile
din cauza hipertonie scaun geriatric -masez persista în ciuda
spastica a musculaturii -pacienta să regiunile suportului
membrului inferior aibă predispuse medicamentos.
manifestata prin tegumentele și escarelor
astenie fizică si mucoasele -efectuez un
anestezie cutanată. integre. masaj relaxant
pentru dureri
și spasme
musculare
-asigur lenjerie
de pat și corp
curata.
Alterarea nevoii de a -să i se -evaluez -administrez 02.02.2021
se alimenta și hidrata amelioreze apetitul medicația -pacienta are o
datorita digestia și pacientei și prescrisa de digestie bună și nu
anxietati si tranzitul reglarea medic și acceptă încă regimul
imobilizari datorită intestinal în 1-2 tranzitului urmaresc alimentar
paraplegiei manifestata zile intestinal, efectul T.A=130/70mm
prin -să accepte -învăț pacienta acestora Hg
meteorism si sațietate schimbarea categoriile de
precoce regimului alimente din 03.02.2021
datorita neliniști cu alimentar în 3-4 ghidul -regimul alimentar
refuzul de a mânca zile alimentar, este ăn curs de
manifestata prin -să fie -combat cu acceptare
diminuarea senzației echilibrata calm refuzul -echilibrată
de a mânca. hidronutrițional de a mânca nutrițională în curs
în 7 zile -colaboram de realizare.
-să fie pentru găsirea Obiectiv în curs de
echilibrată modalităților realizare.
psihic. consumului de
alimente și
calculez
necesitățile
calorice
-constietizez
pacienta
asupra
importanței
hrănii.

Dificultatea de a-și --pacienta să -asigur Administrez 02.02.2021

asigura îngrijirile prezinte pacientului medicația -pacienta a înțeles
necesare manifestat tegumente și lenjerie de prescrisă de necesitatea toaletei,
prin mucoase curate corp și de pat medic in -nu prezintă escare
risc actual și potential și integre curate FO. sau zone de eritem
de alterare a -să verific -efectuez T.A=130/70mm
tegumentelor si integritatea toaleta pe Hg
poziției impusă de cutanată și regiuni la
boală din cauza zonele expuse pat,deoarece 04.02.2021
tulburări de gândire și riscului de starea sa de -lejeria o pastreaza
de personalitate escare -sa aibe o repaus impus curata și uscata
manifestat prin igienă și de afectare a
imobilizare, carențe de corespunzătoare stării generale
îngrijire ,tegumente -pacientul sa nu nu-i permite
flasce si risc de escare. devina o sursă acest lucru
de infecții -educ
nosocomiale pacientul
pentru aspectul
fizic și
îngrijirile
igienice.
-supraveghez
permanent
tegumentele și
zonele
escarelor
-monitorizez
funcțiile vitale

Alterarea starii de -pacienta să -îi explic - 02.02.2021

bine din cauza fie mobilizata pacientei administre -pacienta a fost
vulnerabilitate față activ sub necesitatea z mobilizată
de pericole supraveghere mobilizării tratamentu -in urma
manifestata prin și pasiv la 3 h pasive din l prescris discutiilor avute
anxietate prin -sa nu mai 3/3 h în de medic cu pacienta starea
fenomene de prezinte decubit psihica s-a
osteoporoza tip I spasme dorsal,ventra ameliorat
din cauza musculare l si lateral T.A=130/70mm
imobilizari si -sa ii alternativ Hg
confuzie,irascibilita diminueze -mabilizare
te astenia fizică articulara
manifestata prin in 3-4 zile -facilitez
hipertonie -să vizitele
musculară ,astenie beneficieze -explic
fizică marcată si de un mediu tehnicile
irascibilitate psiho- echilibrat medicale
emoționlă. -pacienta sa
cunoasca
evenimentele
ce o afecteaza
si sa le
inteleaga.
Modificare a -să pastrez -evaluez 04.02.2021
modului de a urina permeabilitate diureza și -sonda a fost
manifestata prin a sondei aspectul schimbata iar
constipație , urinare zilnic al punga acesteia
lipsa controlului -sa fie urinei este golita zilnic
sfincterului vesical , echilibrata -schimb
constipație cronică
psihic sonda 05.02.2021
habituală si meteorism
abdominal din cauza -pacienta să urinară la o -scaun spontan
sondei urinare aibă un tranzit lună, dupa laxative
permanentă de 6 ani și intestinal -evaluez Obiectiv in curs
schimbată lunar normal și aspectul de realizare
datorita scaun la 2-3 mucoaselor
scaderea
zile -îndemn
peristaltismului
intestinal datorita -să aiba pacienta să
cordotomiei și tegumente și ingere o
imobilizării la pat. mucoase cantitate
curate. sporita de
lichide

Dificultatea de a se -să diminuez -observ Administrez 05.02.2021

odihni din cauza durerea și starea perioada tratmentul -durerile s-au
epuizari fizica și de anxietate in 2 somnveghe și prescris de diminuat sub
psihică manifestata -3 zile daca perioada medic tratament
prin -pacienta sa de odihna
imobilizare prelungita beneficieze de corespunde 06.02.2021
datorita teamei de somn odihnitor cerintelor -se trezeste cu stare
durere din cauza in 1-2 zile organismului de oboseală
neadaptare la mediul -terapie -notez ,somunul este
spitalicesc manifestata ocupationala functiile vitale întrerupt de stări de
prin somn și vegetative veghe
neodihnitor ,somn -observ
insuficient cantitativ comportament
,neliniste interioară si ul -stimulez
astenie. increderea in
sine
-îi ofer ceai
cald înainte de
culcare
Imposibilitatea de a se -să își exprime -încurajez 05.02.2021
îmbraca și dezbrăca interesul ,să vrea pacienta să fie -pacienta își
prin să se îmbrace interesată de menține gradul de
necoordonarea -să-și pastreze ținută dependența -nu
mișcărilor, manifestata functionalitatea -fac exercitii colaborează cu
prin depresie,perioade membrelor cu pacienta asistenta
de confuzie datorita superioare pentru a-i
imobilizari la pat. -să-si mentina mentine 07.02.2021 Pacienta
mobililitatea functiile colaborează în
articulara membrelor efectuarea
superioare exercitiilor de
-efectuez functionalitate a
exercitii pasie membrelor
ale superioare și
articulațiilor articulatiilor.
 EVALUARE

Proces de îngrijire –în perioada 02.02.2021

Am preluat spre îngrijire pe doamna I.V în data de 02.02.2021,pentru o pareză
spastică post-tumorală medulară și osteoporoză de tip I.
Pacienta în vârstă de 74 de ani a fost adusă prin transfer de la Spitalul Judetean
Brasov sectia de Endocrinologie
Pacienta a suferit o intervenție chirurgicală de cordotomie în urma căreia a
rămas cu o paraplegie spastică șiimobilizare totală la pat de aproximativ 6 ani.
Pacienta acuză dureri generalizate intense la nivelul regiunii inferioare a
corpului.
Bolnava prezintă tulburări de memorie și de personalitate ,precum si halucinații
vizuale.

Doamna I.V are montată o sondă urinară permanentă care este schimbată
lunar.Din punct de vedere respirator nu sunt probleme.
Sistemul osteoarticular cu o hipertonie spastică a musculaturii membrelor
inferioare,coapsele și genunchii în flexie și o atrofie a musculaturii membrelor
inferioare predominând la gambe.
Evaluând datele pe care le-am obtinut prin interviu și din F.O pot să apreciez ca
probleme de îngrijire:
-imposibilitatea de a se mobiliza cu un risc crescut pentru producerea
accidentelor,
-risc crescut de infecție urinară prin prezența sondei urinare permanenta (de 6
ani),cu reducerea peristaltismului intestinal.
-stare de disconfort general prin spasme musculare ,atrofie musculară.
Doamna I.V este irascibilă,cu un grad avansat de anxietate,neîncredere față de
îngrijirile acordate,cu fenomene de arterioscleroză și dificultate de
comunicare.Toate aceste probleme au la bază afectarea tumoralî la nevelul
măduvei cu esecul intervenției chirurgicale effectuate în urmă cu 6 ani,motiv
pentru care și –a pierdut încrederea în personalul medical și în propria
persoană.
Aspectul fizic pe care îl prezintă o demoralizează,refuzând în repetate ori
alimentația ,medicația și colaborarea.

Diagnostice de îngrijire:
Dezechilibrul stării de nutriție legat de refuzul de a mânca,nutriție și hidratare.
Alterarea stării generale prin fenomene de osteoporoză,hipertonie
musculară,imobilizare,rarefierea masei osoase și atrofie osteo-articulară.
Diminuarea confortului datorită poziției de flexie a gambelor pe coapse
Risc de alterare tegumentară
Imposibilitatea de a-si asigura autoîngrijirea
Lipsa reflexului de micțiune.
Diminuarea peristaltismului intestinal.
Obiective generale de îngrijire:
Starea de nutriție și hidratare adecvată pacientei,
Să beneficieze de o stare de confort,mobilitate atât cât permite starea pacientei
Pacienta sa prezinte tegumente și mucoase protejate,îngrijite și curate
Să aiba un somn odihnitor din punct de vedere calitativ și cantitativ
Să nu prezinte risc de deshidratare hidroelectrolitica prin pierderile de urina
Caz nr.3
Data intermarii:01.06.2021
Data externarii:05.06.2021

Culegerea datelor
Doamna U.F în vârstă de 55 de ani,domiciliată în Brasov se prezintă pe Sectia
de Endocrinologie cu bilet de trimitere de la medicul de familia ,cu diagnosticul
la internare:osteoporoza tip I.

Diagnostic de internare:
- osteoporoză tip I
- mixedem post-tiroidectomie subtotal
- climax precoce
- boala hodkin

Motivele internării:
- tulburări de memorie
- dureri intene la nivelul coloanei dorso-lombare și abdominal
- insomnia
- somn neodihnitor.

Antecedente fiziologice și patologice

• prima menstruație la 12 ani;
• nașterii:2(cezariană)
• avorturi 0.
• gusa nodular operată în anul 2000
• boala Hodqkin operata si tratata cu chimioterapie si cobaltoterapie
• tasare T7

Istoricul bolii:
Pacienta în vârstă de 55 ani,de 5 ani la menopauză se internează pentru
reevaluare.
Din aceste antecedente retinem:cobaltoterapie și chimioterapie pentru boala
Hodqkin
în urma cu 15 ani;tiroidectomie subtotala nodular.

Examenul clinic general:

- stare generală bună,afebrilă
- tegumente și mucosa infiltrate,tendința la descoamare a tegumentelor
- Sistemul osteo-articular-articulații mobile dureroase;dureri atroce la nivelul
coloanei vertebrale dorso-lombare iradiate la nivelul peretelui abdominal.
- Sistemul muscular:normokinetic.
- Aparatul respirator:murmur vesicular present bilateral,fară raluri
supraadaugate;sonoritate toraco-pulmonară în limite normale
- torace normal conformat.

Aparatul cardio-vascular:
-A.V=74 b/min
-T.A=115/75 mmHg

Aparat digestiv: abdomen suplu,nedureros la palpare, ficat în limite normale;

tranzit intestinal normal
Aparat urogenital:mictiuni fiziologice,semnul Giordano negative bilateral.
- Sistemul nervos:R.O.T prezente

Examen endocrin:
-Hipofiza-talie normal,dezvoltare armonioasa,fara galactoree.
-Tiroida:tegumente uscate cu tendinta de descoamare,tegumente
infiltrate,raguseala,bradipnee.Local :tiroida greu palpabila ,mica.
-Obezitate usoara cu contributie normal a tesutului adipos.
-Gonade :menopauza la 40 de ani

ANALIZE DE LABORATOR ŞI EXAMINĂRI PARACLINICE

Numele probei Valori normale Valorile pacientului

Hemoleucograma
RBC 4,5 – 5 mil/mm³ 4,3 mil / mm³
WBC 4000 – 10000 /mm³ 15000 / mm³
Granulocite:
- Neutrofile Segmentate 2.500-5.500/mm³ 6300 / mm³
- Neutrofile 50-250/mm³ 250 / mm³
 Nesegmentate 100-200/mm³ 205 / mm³
- Euzinofile 20-40/mm³ 48 / mm³
- Bazofile 1.200-2.400/mm³ 3275 mm³
Limfocite 300-640/mm 580 / mm³
Monocite 0-1000/mm3 1200 / mm³
PLT 150000 – 450000 / mm³ 400000 / mm³
Hb 13 – 18 g /dl 11,6 g /dl
Ht 40 – 52% 29%
Glicemie 80 – 110 g/dl 80 g/dl
Colesterolemie 1,80 – 2,80 g 0 /00 2,65 g 0 /00
VSH 1 – 10 mm/ora 17 mm/1 ora
7 – 13 mm/2 ore 23 mm / 2 ore
Ionograma serica Na = 135-152 m Eq/l Na=121,3 m Eq/l
K + = 3,5-5,4 m Eq/l K + = 2,9 m Eq/l
Cl - = 94-111 m Eq/l Cl = 86 m Eq/l
Ca 2+ = 4,5-5,5 m Eq/l Ca 2+ = 3,28 m Eq/l
Fe 3+ = 80-120 % Fe 3+ = 68 m Eq/l
Trigliceride < 160mg/l 98 mg/l
Transaminaze TGO= 15 – 45 U.I./ l 20,8 U.I. / l
TGP = 10 – 40 U.I. / l 19,60 U.I. / l
Creatinina 0,5 – 1,5 mg/dl 0,9 mg/dl
Acid uric 2,4 – 7,5 mg/dl 5,7 mg /dl
Uree 0,2 – 0,5 g/l 0,28 g/l
Bilirubina totală 0,2 – 1,2 mg/dl 0,98 mg/dl
Bilirubina indireactă < 0,7 mg/dl 0,53 mg/dl

Examen sumar urină

- pH-ul urinei : acid
Albumina : absentă
- sediment urinar : rare epitelii plate,leucocite rare
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENTA

NEVOIA MANIFEST SURSE DE PROBLEM GRAD DE

FUNDAMENT ĂRI DE DIFICULT A DE DEPENDE
ALĂ DEPENDE ATE DEPENDE NȚĂ
NȚĂ NȚĂ
1.NEVOIA DE Independent
A RESPIRA ȘI
A AVEA O
BUNĂ
CIRCULAȚIE
2.NEVOIA DE Independent
A MANCA ȘI
A BEA
3.NEVOIA DE -eliminare -durerea -dificultatea de Dependent
A ELIMINA urinara -dificultatea a elimina
inadecvata de a defeca -constipatie
cantitativ -crampe
-teama de abdominale
durere
-lipsa
scaunului
4.NEVOIA DE -astenie -fractura - alterarea Dependent
A SE MIȘCA -hipertonie vertebrala T7 mobilitatii
-tremur de
ȘI A AVEA O
repaos.
BUNĂ
POSTURA
5.NEVOIA DE -ore de somn - durere -dificultate in Dependent
A DORMI ȘI A insuficiente -anxietate a se odihni,
SE ODIHNI -facies -lipsa de
caracteristic cunoastere a
fata mijloacelor de
palida,tristete,o destindere
chii
incercanati,priv
ire incetosata
,insomnie.
6.NEVOIA DE -dezinteres față -diminuarea - tulburare de Dependent
A SE de tinuta mobilității coordonare a
vestimentara miscarii
ÎMBRĂCA ȘI
DEZBRĂCA
7.NEVOIA DE Independent
A MENȚINE
TEMPERATU
RA
CORPULUI ÎN
LIMITE
NORMALE
8.NEVOIA DE -teama de a se -boala -potential de Dependent
A FI CURAT, misca,pentru Hodqkin alterare al
ca se vor -durere integritătii
ÎNGRIJIT ȘI A
accentua -teama -obezitate
PROTEJA durerile usoara
TEGUMENTE -tegumente
LE ȘI uscate cu
MUCOASELE tendinta de
descoamare.
9.NEVOIA DE Independent
A EVITA
PERICOLELE
10.NEVOIA Independent
DE A
COMUNICA
11.NEVOIA Independent
DE A
ACȚIONA
CONFORM
PROPRIILOR
CONVINGERI
12.NEVOIA Independent
DE A FI
PREOCUPAT
ÎN VEDEREA
REALIZĂRII
 13.NEVOIA Independent
DE A SE
RECREEA
14.NEVOIA Independent
DE A ÎNVĂȚA
CUM SĂ-ȘI
PĂSTREZE
SĂNĂTATEA

PLAN DE INGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

DE INGRIJIRE ROL ROL
PROPRIU DELEGAT
Alterarea - să calmez -încurajez pacienta -administrez 01.06.2021
mobilitatii datorita durerile în 24 h sa faca plimbari medicatia -stare generala
fracturi vertebrale -să aiba ,să se mobilizeze, prescrisa de stationara cu dureri
T7 încredere în -supraveghez medic si lombare, Ameliorari
manifestata prin propriile forte tonusul urmaresc tranzitorii câteva ore
astenie, -să redau muscular,T.A,puls efectul sub tratament -se
hipertonie si tremur mabilitatea ul și integritatea acestora remarca o pierdere de
de repaos. osteoarticulara tegumentelor masa
-să menton osoasă,corespunzatoa
vigilenta pentru re diagnosticului de
cooperare în Osteoporoza I.
miscare în 2-3 -T.A=115/75
zile mmHg

Alterarea tulburare -să-și exprime - o încurajez sa fie -administrez 03.06.2021

de coordonare a interesul pentru a interesata de medicatia -pacienta îsi mentine
miscarii datorita se imbraca in 3-4 tinuta, -o ajut prescrisa de gradul de dependenta
diminuarii zile pentru început la medic si a nevoii
mobilitatii,manifest -sa i se imbracarea urmaresc
at prin dezinteres amelioreze cămăsii, -masaj și efectul 04.06.2021
față de tinuta durerile in 1-2 medicatie pentru acestora -nu o intereseaza
vestimentara. zile calmarea si aspectul tinutei .
ameliorarea Obiective in curs de
durerii. realizare

Dificultate in a se - să i se - -observ perioada - administrez 03.06.2021

odihni masnifesata diminueze de somn/veghe tratamentul -durerea de
prin durere durerea in 1-2 -intocmesc un medicamento amelioreaza la
,anxietate ,lipsa de zile, program de de s recomandat tratament .
cunoastere a -pacienta să odihna de medic si -pacienta are un somn
mijloacelor de beneficieze de corespunzatoare observ linistit
destindere si ore de somn organismului efectul -reuseste sa doarma 6
somn insuficiente corespunzator -asigur o lenjerie acestuia ore
datorita faciesului calitativ/cantitati de corp lejera si asupra
caracteristic fata v. -însusirea unor comoda. organismului
palida,tristete,ochii exercitii de -observ , mai ales
incercanati,privire relaxare comportamentul si aparitia
incetosata -inlaturarea identific cauza efectelor
,insomnie. insomniei. anxietatii. secundare

Potential de alterare -să i se - pacienta sa isi -regim 05.06.2021

a integritatii din diminueze faca toaleta zilnic alimentar -stare generala
cauza obezitati durerea, -spalare cu apa hiposodat stationara
usoare si boala -să se asigure o calda si sapun - administrez -tegumente si
Hodqkin datorita integritate -pieptanat si medicatia mucoase normal
durerilor manifestat tegumentara scurtat unghiile prescrisa de colorate
prin teama, teama efectuând bai -schimb lenjeria medic in FO -pacientul a colaborat
de a se partiale zilnice, de pat si corp de - monitorizez -obezitate usoara cu
misca,pentru ca se -sa prevenim cate ori este functiile distributie normala a
vor accentua infectiile nevoie. vitale tesutului adipos
durerile si
tegumente uscate
cu tendinta de
descoamare.
Dificultatea de a -pacienta sa - curat si usuc - administrez 02.06.2021
elimina, datorita prezinte zona perianala medicatia -pacienta nu a avut
costipatiei si durerii tegumente si -urmaresc prescrisa de scaun,hidratare
,din cauza mucoase integre cantitatea de medic in FO. insuficienta
dificultati de a si curate in 3 zile lichide ingerate ,tegumente cu tesut
defeca si crampe -sa nu mai /eliminate adipos abundent
abdominale prezinte tulburari -pun la indemna
manifestata prin de emisie in 3-4 pacientei bazinetul 04.06.2021
eliminare urinara zile si ma asigur ca isi -constipatia continua
inadecvata -pacienta sa fie pastreaza controlul
cantitativ,teama de echilibrata sfincterului vezical 05.06.2021
durere din cauza hidroelectrolitic in continuare -eliminare adecvata
lipsei scaunului. in 3 zile -schimb lenjeria in limite normale
-tranzit intestinal de corp si de pat Obiective in curs de
ori de cate ori este realizare
 nevoie.

EVALUARE

Plan de ingrijire (01-06.2021)

Am preluat spre îngrijire pe doamna U.F în data de 01.06.2021 pentru a-i acorda
îngrijirile necesare pe perioada spitalizarii pentru osteoporoză tip I cu fractura
T7 prin tasare.Pacienta în vârsta de 55 de ani se internează datprită durerilor
intense la nivelul coloanei dorso-lombare cu iradiere la nivelul
abdomenului,tulburari de memorie și insomnia.
Pacienta prezinta o respiratie normal ,sonoritate toraco-pulmonara în limite
normale.
Evaluând starea prezentă a pacientei se pot aprecia urmatoarele problem cu
manifestari de dependență:
-dificultate în a se îmbraca și dezbraca datorita tulburarilor de coordonare a
miscarilor și dezinteres față de ținută.
-risc actual sau potential de accidente-caderi
-dificultate în a se odihni manifestata prin insomnia,somn neodihnitor
-dificultate în a se alimenta datorita necoordonării miscarilor tiroidectomie
subtotala.

Diagnostic de îngrijire:
-dificultate în efectuarea miscarilor datorita durerilor de la nivelul coloanei
dorsolombare
-alterarea modului de a elimina datorita durerii
-alterarea confortului psihic datorita tulburarilor de memorie.
Obiective generale de îngrijire:
-pacienta sa nu mai prezinte
-să-și exprime interesul pentru tinuta
-să înteleaga masurile de securitate
-sa aiba un somn odihnitor
-să comunice cu personalul medical

CONCLUZII

Osteoporoza este o boală ce slabește rezistenta osului.Boalaevoluează rapid,mai

ales la vârstnici,pe un organism tratat și în special la femei după menopauză.
Osteoporoza nu este o boală cu un symptom propriu de aceea a fost denumită
epidemia silențioasă.Ea este diagnosticată tardiv în urma traumatismelor minore.
Am avut în îngrijire trei paciente,de vârste diferite,cu simptomatologie
apropiată. Doamna P.C în vârstă de 70 de ani este internată pe data de
17.01.2021 în Spitalul Judetean Brasov Sectia de Endocrinologie cu
diagnosticul de osteoporoză tip II,HTA,ulcer gastric.Urmând tratamentul
medicamentos și alimentar starea acesteia s-a îmbunătățit. A doua doamnă pe
care am îngrijit-o este doamna I.V în vârsta de 74 de ani,internată pe data de
02.02.2021 cu diagnosticul de tumora post-medulară operată și osteoporoză tip
I.Pacienta se externează cu următoarele recomandari:diazepam,tramadol și
schimbarea sondei urinare la o lună.Starea pacientei este staționară. A treia
pacientă pe care am avut-o în îngrijire este doamna U.F în vârstă de 55 ani ,ce se
internează pe data de 01.06.2021 cu diagnosticul de osteoporoză tip I,boală
Hodqkin și următoarele probleme:durere intensă la nivelul coloanei vertebrale
tulburări de memorie,somn neodihnitor,insomnia.Pacienta a refuzat la început
regimul alimentar.În timpul spitalizării I sau acordat îngrijiri medicale și
efectuat educație pentru sănătate. La externare pacienta prezinta o stare generală
bună ,i se recomandă medicația:Euthyrox,Ca si piafen. Ca o concluzie a
îngrijirilor celor trei paciente pot să subliniez faptul că acestea au răspuns diferit
atât la tratament cât si în evoluții.Aceste rezultate diferite se pot pune pe seama
echilibrului fizic și psihic al fiecăruia,gradul de întelegere,respectarea drepturilor
si indeplinirea obligațiilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Borundel Corneliu, „Manual de Medicină Internă”, Editura All, București,

1995;
2. Lucreția Titircă, ,,Îngrijri speciale acordate pacienților de către asistenți
medicali”– Editura Viața Medicală Românească;
3. Lucreția Titircă, „Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate
bolnavului“ - Editura Viața Medicală Românească;
4. Crin Marcian „Ghid de nursing”, Editura All, 2012; 5. Udma Florica, Stanciu
Maria, Ruxanda Matilda, Gulie Ecaterina, Iancu Elena, Fercală Elena,
„Proceduri de nursing” vol I, vol II, Editura EX PRONTO, Constanța;
6.Prof.Dr.C.Dumitrache,Dr.Ranetti,Dr.B.Ionescu ,,Endocrinologie-Elemente de
diagnostic și tratament,,2000;
7.Dr.Grigorie Daniel și Dr.Cătălina Poiană ,,Osteoporoza-Aspecte endocrine și
metabolice,,,Editura Medicală Amaltea București 1999.
8. Ciornei Cătălina; Niculescu Cezar Th.; Cârmaciu Radu , „Anatomia şi
fiziologia aparatului omului”, Editura Vorint , 1999.
9.Ionica Elena-Cursul de Biochimie Medicala
10. Dragan I.-Osteoporoza ed. Bogdana;
11. Gomez I.-Totul despre osteoporoza, ed. Polimark ;
12. Radulescu E.-Osteoporoza: cauze si prevenire
13. http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php?
category=15&article=62&pa g
0http://www.terapiinaturiste.com/remedii_naturiste/osteoporoza.htm
14. http://www.doctor.info.ro/in_lupta_cu_osteoporoza.html
15.http://www.diperia.ro/articole/osteoporoza/
16.://www.mariestopes.ro/servicii_pentru_femei/osteoporoza-103-3003-ro.html
17.http://www.sanatate.org/boli/osteoporoza.php12.http://ro.wikipedia.org/wiki/
Osteo poroz%C4%8313

ANEXA 1

Scheletul uman. A – aspect anterior; B - aspect posterior:

ANEXA 2

Periostul
ANEXA 3

Măduva osoasa
 ANEXA 4

Osteoporoza secundară
 ANEXA 5

Factori de risc osteoporoză

ANEXA 6

Fractura sold
ANEXA 7

Aparat Dexa
 ANEXA 8

Stadiile osteoporozei
 ANEXA 9

Exercitii pentru osteoporoză