Tăbliţele cerate de la Roşia Montană

Share on facebook Share on twitter Share on email

de la Enciclopedia României

Reproducere după tăbliţele de la Roşia Montană, reprezentând un contract de împrumut:

Suma de denari 140 capital şi cu cuvenitele dobânzi din acea zi câte o centesima (12%) pe timpul
ca îi va fi reţinut, ambele acele sume în bani buni, după lege, va trebui să-i restituie pe buna sa
credinţă a cerut Anduenna a (1?) lui Bato; a promis că va da pe buna sa credinţă Iulius
Alexander; această sumă va trebui să o dea în ziua când îi va cere, împreună cu cametele
respective. Ambele sume: capetele şi dobânzile însemnate mai sus, în monedă bună, legal, a cerut
pe buna sa credinţă Anduenna mai sus scrisă,
pe buna sa credinţă a promis (că va da)
Iulius Alexander.

Tăbliţele cerate de la Roşia Montană sunt de provenienţă romană, antice, şi erau folosite pentru
a se scrie pe ele diferite texte. Ele au fost descoperite în minele de aur de la Roşia Montană
(vechea Alburnus Maior) în intervalul de timp cuprins între anii 1786 şi 1855. În total au fost
descoperite 40 de tăbliţe, dar s-au păstrat numai 25 dintre ele, patru fiind triptice complete.
Particularitatea acestor tăbliţe rezidă din faptul că deşi s-au descoperit şi alte tăbliţe cerate
asemănătoare pe cuprinsul fostului Imperiu roman, cele de la Roşia Montană s-au păstrat într-o
stare atât de bună încât au putut fi citite în zilele noastre, puţine altele fiind conservate la fel de
bine.

Descrierea tăbliţelor
Tăbliţele cerate sunt mici scândurele de lemn, unite câte două (diptice) sau câte trei (triptice),
acoperite cu ceară de albine, pe care în antichitate se scriau diverse texte, mesaje, socoteli sau
altceva.

După locul descoperirii lor, tăbliţele cerate de la Roşia Montană provin din minele aflate în Munţii
Igren, Letea şi Cârnicul Mare.

După perioada în care au fost scrise, ele provin din vremea împăraţilor romani Antoninus Pius
(138-161) şi Marcus Aurelius (161-180). O singură tăbliţă provine din perioada împăratului
roman Hadrianus.

Motivul pentru care tăbliţele cerate au fost ascunse în minele de aur nu se cunoaşte, se presupune
doar că ele ar fi fost depozitate acolo în urma invaziei marcomanilor. Faptul că ele rămas ascunse
în mine timp de mai bine 1.500 ani sugerează că proprietarii lor ori au murit în timpul invaziei
1/4
marcomanilor, ori cp nu s-au mai întors niciodată din refugiul spre care plecaseră din calea
atacatorilor.

 Tăbliţa nr. 1 s-a descoperit în anul 1786 de către un anume George Iancu în mina unui
proprietar numit Lorincz. Mina se afla pe Muntele Igren. Este singura tăbliţă cerată din
cele găsite în jurul Roşiei Montane, care are inscripţia în limba greacă. Descoperitorul a
dăruit tăbliţa descoperită, ruptă în două, funcţionarului minier Daniil Gomboş. Tăbliţa a
ajuns ulterior în custodia fostului muzeu Battyaneum din Alba Iulia.

 Tăbliţa nr. 2 a fost descoperită la 20 mai 1788 în mina Sfântul Iosif din Muntele Letea. Ea
este un triptic (este alcătuită din trei scândurele de lemn). A fost scrisă la data de 9
februarie 167 şi cuprinde procesul de lichidare a societăţii de înmormântare din Roşia
Montană (un fel de casă de ajutor reciproc în caz de deces a membrilor unei asociaţii). A
ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta, în stare destul de deteriorată din cauza
faptului că a trecut pe la prea mulţi posesori care nu au ştiut să o manipuleze
corespunzător.

 Tăbliţa nr. 3 a fost descoperită în anul 1790 în Muntele Letea. A fost scrisă la data de 17
septembrie 159 şi textul scris pe ea este un act de împrumut. Din cauza stării avansate de
deteriorare a fost descifrată numai parţial. A ajuns în colecţia unui muzeu din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 4 a fost descoperită în anul 1855 în mina Sfânta Ecaterina. Ea este un triptic, iar
textul ei este tot un act de împrumut. Două dintre foile tăbliţei s-au păstrat la un muzeu din
Cluj până în timpul Primului Război Mondial, când au fost transferate la Budapesta. A
treia foaie a tăbliţei a ajuns în posesia lui Timotei Cipariu, care a donat-o, împreună cu
toată biblioteca sa, Muzeului Arhidiecezan din Blaj.

 Tăbliţele nr.5-13 au fost descoperite deodată, la 24 iulie 1855, tot în mina Sfânta
Ecaterina. Au fost găsite într-o gaură făcută în peretele unei galerii. Una dintre tăbliţe a
fost scrisă la 20 octombrie 162. Împreună cu tăbliţele au mai fost descoperite mai multe
obiecte: o împletitură din păr, cu o lungime de 60 cm, o masă cu pupitre, un butoi, bucăţi
de ciubare, o covată din lemn, un vas cu o capacitate de cca 100 litri, bucăţi de material
textil şi lămpi şi linguri de lemn. O parte dintre obiecte au ajuns la un muzeu din
Budapesta.

 Tăbliţa nr. 14 a fost scrisă la data de 16 martie 139 şi este un contract de vânzare-
cumpărare a unei sclave. A ajuns în proprietatea unui muzeu din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 15 a fost descoperită la data de 24 iulie 1855 în mina Sfânta Ecaterina,
împreună cu încă o tăbliţă întreagă şi patru fragmente. Ea a fost scrisă la data de 16 mai
142 şi este un contract de vânzare-cumpărare a unui sclav. Aceste tăbliţe au ajuns în
posesia lui Timotei Cipariu.

 Tăbliţa nr. 16 s-a descoperit în anul 1855 în mina Sfânta Ecaterina şi a fost scrisă la 6 mai
169. Textul înscris pe ea vorbeşte de cumpărarea unei case. A intrat în posesia unui muzeu
din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 17 a fost descoperită în mina Sfânta Ecaterina şi a fost scrisă la data de 23
octombrie 163. Cu toate că tăbliţa a fost spartă, s-a putut descifra textul ei, care este un
contract de arendă.

 Tăbliţa nr. 18 a fost descoperită în mina Ohaba Sfântul Simion şi a fost scrisă la data de 20
mai 164, fiind un contract de arendă. Până înainte de Primul Război Mondial, această
2/4
 tăbliţă a fost păstrată la Cluj. Textul ei a putut fi descifrat aproape în întregime de către
specialişti, iar acesta ne spune că fiul lui Memmius Asclepius arendează lui Aurelius, fiul
lui Adiutor, din 20 mai 164 până la 13 noiembrie acelaşi an, o mină de aur pentru 70
denari. Arendaşul se obligă să plătească preţul arendei în rate egale, iar proprietarul îşi ia
angajamentul să dea arendaşului o despăgubire de 5 sesterţi pe zi în cazul când ar strica
târgul fără învoirea arendaşului, aceeaşi sumă urmând a fi plătită de arendaş faţă de
proprietar dacă nu ar plăti arenda la termenul prevăzut. Textul tăbliţei, în latină în original,
este următorul:

„[Macri]no et Celso cos XIII kal. Junius Flavius Secundinus scripsi rogatus a Mem- \ mio Asclepi,
quia se lit[ter]as scire negavit, it quod dixsit se locas[se] et locavit \ operas s[ua]s opera aurario
Aurelio Adiutori ex ha[c] die [in] idus Novembres \ proxsimus [*se]ptaginta liberisque. [Mercede]m
per [te]mpora accipere \ debetit. S[u]as operas sanas va[le]ntes [ede]re debebit, conductor [s(upra)
s(cripto)]. \ Quod si invite condu[c]tore recedre aut cessare voluer[it, da]re \ debebit in dies singulos
HS V numeratos c[Quod si] \ fluor inpedierit, pro rata conputare debebi[t]. Conductor si tem[po]- \
re peracto mercedem sol[v]endi moram fecerit, ead[em] p[oena] \ tenebitur exceptis cessatis tribus.
Actum Immenoso maiori Titus Beusantis Socratio Socrationis [M]emmius Asclepi qui et Bradua”
 Tăbliţa nr. 19 a fost găsită tot în mina Ohaba Sfântul Simion şi textul său este tot al unui
contract de arendare a unei mine.

 Tăbliţa nr. 20 a fost găsită în mina Sfânta Ecaterina şi a fost scrisă la 29 mai 167, fiind o
chitanţă pentru 50 denari.

 Tăbliţa nr. 21 a fost găsită la 24 iulie 1855 în mina Sfânta Ecaterina şi a fost scrisă la data
de 28 martie 167. Este un diptic şi a intrat în posesia directorului din acea vreme a liceului
reformat din Aiud, de unde a ajuns proprietatea unui muzeu din Berlin.

 Tăbliţa nr. 22 a fost găsită în mina Sfânta Ecaterina şi nu se cunoaşte data la care a fost
scrisă. Din ceea ce s-a putut descifra din text, tăbliţa fiind spartă în mai multe bucăţi, se
poate înţelege că e vorba de o tranzacţie încheiată în urma unui proces. A ajuns în posesia
unui muzeu din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 23 şi nr. 24 au fost găsite în mina Sfânta Ecaterina în anul 1855. În anul 1857
tăbliţele se aflau în posesia liceului reformat din Aiud. Ele cuprind lista de bucate alcătuită
de magister cinae, adică organizatorul unui banchet. Textul de pe a patra pagină cuprinde
lista de cheltuieli făcută pentru banchet:

În ajunul calendelor lui mai (30 aprilie)...............denari 176

5 miei........................................................................ 18
1 purcel....................................................................... 5
pâine albă..................................................................... 2
tămâie de prima calitate, 1 sextariu (0g, 547).................. 3
vin bun, 3 hemine(01, 822)............................................. 2
vin de rând, 3 congii (01, 5818)..................................... 97
verdeţuri (legume)........................................................ 1 şi o semiuncie
bacşiş................................................................denari 13/14
oţet, o hemina (0,524) ..................................................
sare şi ceapă............................................................... 15/24
? ................................................................................ 2
? ................................................................................ 2
apoi (poate ca totaluri?) ....................................... 150 şi apoi 160
 Tăbliţa nr. 25 se prezintă sub forma a mai multor fragmente. Nu e clar dacă e vorba de
fragmente provenind dintr-o singură tăbliţă sau din mai multe.

3/4
 Tăbliţa nr. 26 a fost găsită în mina Ohaba Sfântul Simion în anul 1854 şi a fost scrisă la
data de 5 februarie 131, fiind un contract.

 Tăbliţa nr. 27 cuprinde fragmente de text în legătură cu un contract. A ajuns în

proprietatea unui muzeu din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 28 se prezintă tot fragmentar, fiind vorba în textul ei tot de un contract. A ajuns
în proprietatea unui muzeu din Budapesta.

 Tăbliţa nr. 29 a fost găsită în mina Sfânta Ecaterina. Textul ei este un contract. A ajuns la
Muzeul Arhidiecezan din Blaj.

 Tăbliţa nr. 30 s-a aflat în posesia Muzeului Arhidiecezan din Blaj şi a fost descoperită în
stare fragmentară.

 Tăbliţa nr. 31 a fost descoperită în anul 1820 într-o galerie a minei Sfântul Ladislau din
Muntele Cârnicu Mare. A ajuns în posesia preotului sas din satul Guşteriţa, judeţul Sibiu.
Despre soarta celorlalte tăbliţe care au fost găsite împreună cu aceasta nu se ştie nimic.

 Tăbliţa nr. 32 a fost descoperită în mina Sfântul Ladislau şi cuprinde sigiliul unui
funcţionar al imperiului, din vremea împăratului Antoninus.

 Tăbliţa nr. 33 este extrem de deteriorată, de pe ea putându-se citi doar fragmente din
câteva cuvinte. A ajuns în muzeul de la Blaj.

 Tăbliţa nr. 34 a fost descoperită în anul 1855 şi a fost scrisă la data de 4 octombrie 160,
fiind un contract de vânzare-cumpărare, prin care Legiunea XIII Gemina cumpăra o
sclavă.

4/4