Duhul grijii de multe

După duhul trândăviei, care dă mult de furcă bietului călător, prin văile acestei
lumi obosite, de o existență turbulentă, parcă n-ar fi de ajuns, peste firea noastră, duhul
grijii de multe, se abate ca o furtună peste tihna – oricât de puțină ar fi - a bietului om
înjugat la greul zilei.
Trăim într-o vreme prea complicată și primejdioasă față de rezistența pe care noi
reușim să o avem. Nu doar otrăvurile pe care le ingerăm în organismul nostru în fiecare
zi, ci mai ales influențele pe care le suportăm, în fiecare secundă, radiațiile pe care nu le
putem stăpâni, în niciun fel.
Peste aceste primejdii, asupra vieții fizice și psihice, fără voia multora dintre noi,
duhul grijii de multe se așterne, ca o umbră cețoasă, un duh care ne scutură până la
zguduire: grija zilei de mâine! În această grijă de multe se includ toate îngrijorările,
mai întâi.
Îngrijorările noastre, în mod firesc, oscilează de la pâinea cea de toate zilele,
îmbrăcămintea, casa de locuit, consumurile ce trebuie plătite lunar, chiriile, ratele la
bănci, cheltuielile cu pruncii la școli, unul din soți bețiv, infidel, șomer, până la
dezastrele din familiile risipite și distruse de boli și alte nefericite neajunsuri.
Acestea sunt îngrijorări care ne încearcă fără deosebire. Pur și simplu, acestea dau
peste noi, cu necruțare, stări la care trebuie să facem față, cu orice preț.
De la aceste îngrijorări, care ar trebui să lipsească și până la duhul grijii de cele
multe, adică grijă de îmbogățire rapidă, grijă de imagine, grijă de parvenire, de suirea în
demnitățuri obștești, de diferite nuanțe, grija de a mări conturile și a avea o droaie de case
la munte, la mare, motorizate cu siglă mondială și alte veșminte cu butoni și rever de aur,
este o mare distanță și ating alte repere de comportament social și moral.
Grija cea multă, uneori, prea marea grijă de a călători prin lume, dintr-o țară se
vine și în alta se pleacă, cu cheltuieli exorbitante pe sofisticate marafeturi culinare și alte
“inocente” petreceri este o destrămare, nu doar a caracterului personal, ci și a echilibrului
spiritual.
Să faci toate acestea când, la prea puțină depărtare de tine și buzunarul tău,
confrații tăi stau ca săracul Lazăr la ușa bogatului nemilostiv, care din om binecuvântat
de Dumnezeu a devenit un monstru și o fiară răpitoare.
Ca să nu se audă vreo muscă, pe oarecare căciulă, pot spune că acestea s-au
petrecut prin secolul XX sau se vor petrece în secolul XXII!
Oricum, să luăm aminte!
Dacă mâine ar veni sfârșitul tău, al meu, al nostru, al vostru, sau ne-ar înghiți
Pământul, o dată, sau pe rând, cele adunate, ale cui vor fi ?!?
Graba de a face milostenie, din tot ce avem, lăsându-ne doar strictul necesar, ar fi
lucrarea salvatoare pentru fiecare dintre noi.
Cu cât mai repede, cu atât mai bine!
Astfel ne-am micșora spaimele, și duhul grijii de cele multe, s-ar duce în
pustiuri, acolo unde-i locul. De ce să nu ne eliberăm de aceste griji nebunești?