24.05.

2021
Seminarul 2 Fizică

1. Radiaţia Soarelui are un spectru a cărui compoziţie este apropiată de cea a corpului
negru al cărui maxim de emisie corespunde lungimii de undă 0,555 μm . Să se determine masa pe
care Soarele o pierde prin radiaţie într-o secundă. Să se evalueze timpul în care masa Soarelui se
diminuează cu 1% . Se cunosc: masa Soarelui, mS  1,97  10 30 kg ; raza Soarelui, RS  6,95  10 8 m ;
constanta Stefan-Boltzmann   5,67 108 Wm-2 K-4 şi constanta lui Wien b  2,89 103 m×K .
Soluţie:
b
T m  b  T   5222 K
m
M e T   T 4  4,216 107 Wm2
E
 4RS2 M e (T )  2,559 1026 W
t
E E
c 2m S   m S  2  2,843  10 9 kg  s -1
t c t
2
mS  10 mS  1,97  10 28 kg
mS
  6,929  10 18 s  2,197  10 11 ani .
mS
2. Într-un recipient vidat cu pereţii menţinuţi la o temperatură apropiată de zero absolut se
află o bilă de cupru de rază r  6  10 3 m şi temperatură iniţială T0  300 K . Considerând suprafaţa
bilei drept un corp negru, să se determine timpul  după care temperatura sa scade de n  2 ori . Se
cunoaşte densitatea cuprului,   8900 kg  m 3 , căldura specifică a cuprului, c  390 J  kg 1  K 1
şi constanta Stefan-Boltzmann   5,67 108 Wm-2 K-4 .
Soluţie:
Legea
dP
M e  T 4  e
dS
conduce la:
dE mcdT 4 dT 
Pe     r 3c
dt 
1 c 4
dt dt 3   dt   r T dT .
 3 
Pe  ST 4  4r 2 T 4 

 
T0
1 rc 1 rc 3 3
 T 4 dT 
 T n  1  2,939 h.
3  T 9  0
0
n
3. Cunoscând legea lui Planck pentru densitatea spectrală de energie radiantă,
8 2 h
w  , T   3 ,
c  h 
exp   1
 k BT 

1
să se calculeze energia medie a unei cuante de energie din spectrul de radiaţie termică al Soarelui,
 3
x dx 4
TS  5222 K . Se cunoaşte constanta Boltzmann k B  1,38  10 23 J/K ,  x   6,49 şi
0 e 1 15

x 2 dx
 e x  1  2, 405 .
0
Soluţie:
Energia medie a unei cuante din spectrul de radiaţie al unui corp negru este egală cu
raportul dintre energia tuturor cuantelor din unitatea de volum şi numărul total de cuante din
unitatea de volum (concentraţia totală de cuante),


w(T )
 w (, T )d
   0

.
n(T )
 n(, T )d
0
Concentraţia spectrală de cuante ( n(, T ) ) se obţine simplu raportând densitatea spectrală
de energie radiantă la energia unei cuante (   h ). Astfel

8πh  3d 8π  2 d
w( T )  3 
c 0 exp  h kBT   1
, iar n(T ) 
c3 0
 exph k BT   1
.

Se face schimbarea de variabilă h k BT  x , şi se obţin integralele adimensionale

cunoscute:
4 4 4 3
8πh  k T  x3dx 8πh  kBT  π 4 8πh  kBT   kBT 
w( T )  3  B 
c  h 
 e x  1  c3  h   15  c3  h   6, 49  51,92π  hc   kBT
0
şi
3 3 3
8π  k BT  x 2 dx 8π  k BT  k T 
n(T )  
c3  h 
  ex 1  
c3  h 
  2,405  19,24π   B  .
 hc 
0
Înlocuind in relaţia (1) se obţine în final
w(T )
   2,7kBT  1,946 1019 J  1,216eV .
n(T )
4. Să se calculeze valoarea medie a lungimii de undă din spectrul de radiaţie termică al
unui corp negru aflat la temperatura de echilibru T. Să se aplice rezultatul obţinut pentru spectrul
  2
xdx x dx
radiaţiei emise de Soare ( TS  5222 K ). Şe cunosc  x  1,65 şi  x  2, 405 .
0 e 1 0 e 1
Soluţie:
Prin definiţie
 

 n(, T )d  n(, T )d

 0 0 , (1)
 n(T )
 n(, T )d
0
w (, T ) 8 2
unde n(, T )  e   , iar numitorul relaţiei (1) a fost calculat la
h c 3 exph k B T   1
problema anterioară şi reprezintă concentraţia totală de cuante din spectrul radiaţiei termice,
indiferent de frecvenţele lor,

2
 3
k T 
n(T )  19,24 π   B  . (2)
 hc 
Integrala de la numărător din relaţia (1) se calculează folosind faptul că   c  , iar apoi
se face schimbarea de variabilă h k BT  x şi se obţine:
   2
c 8π  2 d 8π νd 8π  k BT  xdx
 n(, T )d     
 c 3 exph k BT   1 c 2   
exph k BT   1 c 2  h 
  ex 1 . (3)
0 0 0 0
Înlocuind relaţiile (2) şi (3) în (1) se obţine că
2
k T 
13,18 π B 
 hc  hc
   0,685 . (4)
3 k BT
 k BT 
19,24 π 
 hc 
Pentru spectrul emis de Soare se obţine că   1,89 μm .
5. Arătaţi, cu ajutorul legilor de conservare ale energiei şi impulsului, că un electron liber
nu poate absorbi un foton.
Soluţie:
Se presupune că electronul a absorbit un foton şi în urma procesului respectiv se
deplasează cu viteza v.
Masa iniţială a electronului este m0 şi după absorbţia fotonului, masa electronului devine

m0
m .
2
v
1  
c
Efectul fotoelectric fiind o ciocnire fotonelectron în urma căreia fotonul „dispare”, legea
de conservare a energiei este:
m0c 2
  m0c 2  (1)
2
v
1  
c
Conservarea impulsului conduce la:
 m0v
 (2)
c v
2
1  
c
Relaţia (1) se poate scrie sub forma:
 m0 c
 m0 c  . (3)
c v
2
1  
c

Introducând pe din (2) în expresia (3) avem:
c

3
 v
 
m0 v
 m0 c 
m0 c
sau c 1 
1
2 2 2 2
v v v v
1   1   1   1  
c c c c
sau, încă:
v
1  
 c  1 (4)
2
v
1  
c

 v   v  
Ecuaţia (5.4), adică: 2     1  0 , are rădăcinile v  0 şi v  c . Dacă v  0 , înseamnă că
 c   c  
electronul poate absorbi fotonul rămânând în repaus; dacă v  c , înseamnă că electronul poate avea
viteza luminii în vid, c.
Rezultă că nici una din soluţii nu are sens fizic. Deci, un electron liber nu poate absorbi un
foton.
6. Pragul efectului fotoelectric al unui fotocatod de cesiu este situat la  p  600 nm .

Asupra fotocatodului se trimite un fascicul luminos monocromatic cu   500 nm , cu o putere

constantă P  1 W .
Să se determine: a) energia, impulsul şi masa de mişcare ale fotonului; b) viteza maximă cu
care electronii părăsesc catodul; c) valoarea tensiunii de stopare (potenţialul invers aplicat pentru
anularea fotocurentului); d) randamentul cuantic al fotocatodului, dacă intensitatea curentului de
saturaţie este I s  16,3 mA.
Se cunosc: h ; c ; e şi m0 .

hc h kg  m
Răspuns: a) E   2,48 eV ; p   1,325  10 27 ;
  s
h
m  4,42  10 36 kg .
c

2hc  1 1 
  3,813  10 5 ms 1 ;
b) v  
m    p 


hc  1 1  I hc
c) U 0    0,4133 V ; d)   s  4,04% .

e   p   e P

7. Să se calculeze impulsul electronilor de recul în cazul în care fotonul este difuzat sub un
unghi drept faţă de direcţia de mişcare iniţială. Lungimea de undă a fotonului incident este de 0,05
Å. Se cunosc: h, c şi m0 .

4
 Soluţie:
hc hc hc 
Ee   
 0  0    0  0  
2
   1 
  2 sin 2  2 sin 2    2     unde
2  
4  2
h
  0,02426 Å  2,426 1012 m
m0c
hc 
Eec   1,295742 1014 J  80,883keV
0 0  
E 2  m02c 4  c 2 p 2  Ec  m0 c 2   Ec 2  2m0c 2 Ec  m02c 4
2

p
1
c
 
Ec Ec  2m0 c 2  1,596  10 22
kgm
s
8. Să se determine valoarea deplasării Compton şi unghiul sub care este difuzat un foton,
dacă se ştie că lungimea de undă a fotonului incident este  0  0,03 Å, iar viteza electronului de
recul reprezintă fracţiunea  din viteza luminii, unde   0,6 . Se cunosc: h, m0 şi c.
Soluţie:
hc hc m0
 m0c 2   mc 2 ; m 
0  0   1  2
 02
   0,0134 Å
h
 0
 1 
m0 c   1
 1  2 
 
  
  2 sin 2  sin 2   0,2762
2 2 2
 
sin  0,5255   310 42    630 24
2 2
9. Un foton cu  0  0,1 Å cade pe un electron liber cu masa de repaus m0 . Să se determine:
    0
a) variaţia relativă a lungimii de undă a radiaţiei,  , dacă unghiul de difuzie a fotonului
0 0
este   90 0 ; b) energia fotonului difuzat; c) unghiul  pe care-l face electronul de recul cu direcţia
fotonului incident. Se cunosc h, m0 şi c.
Soluţie:

a) Din formula      0  2 sin 2 , deducem:
2
   h 
 2 sin 2  2 sin 2  0,2426
0 0 2 m0 c0 2
c hc
b) Ed  h  h   10 5 eV
   2 sin 2 
0
2
hc
Ein   1,24  10 5 eV .
0

5
 c) Considerând că fotonul incident are direcţia Ox şi că fotonul difuzat face cu axa Ox
unghiul  , iar electronul de recul unghiul  , avem
 
ctg ctg
tg   2  4  0,8048    38 50 .
 0,02426
1 1
0 0,1
10. Într-o experienţă de difuzie Compton, diferenţa dintre frecvenţele fotonului incident şi
fotonului împrăştiat este   1,233  1020 Hz . Care este viteza electronului de recul? Se cunosc
m0 , c şi h .
Soluţie:
 
 
 1 
h 0  h  Ec  h    Ec Ec  m0 c 2   1
 v
2

 1    
 c 
Din cele două relaţii, se obţine:
h  h 
c 2 
2 

m0c  m0c 2  h m
v .  0,9975 v  0,8657c  2,5971 108 .
h m0 c 2
s
1 2
m0c
11. Să se calculeze de câte ori se va mări raza orbitei electronului unui atom de hidrogen
care se găseşte în starea fundamentală şi este excitat cu o cuantă având energia de 12,09eV. Se
cunoaşte E1  13,6eV (starea fundamentală, n  1 ).
Soluţie:
Avem:
e2 e2 e2
rn  n 2
 
4 0 m0e c 2 2 1 1 8 0 En
8 0 m0e c 2 2 2
2 n
2
e
r1  ; E1   13,6  13,6eV
80 E1
e2
rn  ; En   13,6  12,09   1,51  1,51eV
80 En
e2 e2 13,6
r1  ; rn   r1  9r1
80  13,6 40 1,51 1,51
e2
Deoarece rn  n 2  r1 n 2 , rezultă că raza creşte de nouă ori şi electronul trece de pe
4 0 m0e c 
2 2

orbita n  1 pe orbita n  3 .
12. Se cunoaşte modelul lui Bohr. Să se determine:
a) intensitatea curentului electric corespunzător mişcării electronului pe a n-a orbită
staţionară a atomului de hidrogen;
b) inducţia magnetică B în centrul primei orbite Bohr a aceluiaşi atom;
c) valorile mărimilor calculate anterior în cazul primei orbite Bohr ( n  1 ). Se cunosc:
1
 9  10 9 ; 0 ; m; e şi 
40

6
 Soluţie:
1
ec
e e evn n 1 m0ee5 1
a) I n     
T 2rn 2rn 2e2 2 (40 ) 2 2 3 n3
n
vn 40 m0ec 2 2
0 I n 0 1 m02ee7 1
b) Bn  
2 rn 4 (40 )3 5
n5
c) n  1 , I1  1,05 mA ; B1  12 ,448 T

13. Pornind de la teoria lui Bohr a atomului de hidrogen, se cere să se determine:

a) momentul magnetic al electronului ce se mişcă pe orbita a n-a;
b) raportul dintre momentul magnetic şi momentul cinetic, arătând că acesta rămâne
constant pentru toate orbitele;
c) viteza unghiulară şi energia totală a electronului în cazul mişcării acestuia pe o orbită a
atomului de hidrogen, dacă acestei mişcări îi corespunde un moment magnetic egal cu
e
2,769 1023 J  T 1 ( BP   927,400 899(37) 1026 JT 1 ).
2m0e
Se cunosc:  BP ; E1  13,6eV ;  .
Soluţie:
e ev
a) I n   n
Tn 2rn
evn e e e2 1 e
n  Sn I n  rn2  rnvn  n2  c  n   BP  n
2rn 2 2 40m0ec 22 n 2m0e
1 e2
b) Ln  mv n rn  m0ec n 2  n
n 4 0 m0e c 2 2
e 
n
n e
 2m 
Ln n 2m
n 2,769 2 E1 E
c) n    3 3   1,045  1015 rad/s E   12  1,511eV .
 B 0,927 3 3 3
14. Un atom de hidrogen se află în starea fundamentală. În această stare absoarbe o cuantă
de lumină cu lungimea de undă   102,6 nm. Să se determine cu cât variază în acest caz momentul
magnetic orbital al electronului. Se cunosc: m0e c 2  0,511MeV ,  , h, c şi e.
Soluţie:
1  1 2 2 n 1
2
c 1 1
h 1n  h  m0e c 2 2  2  2   m0 e c 
1n 2 1 n  2 n2
1
n 3
2hc
1
m0e c 2 2 1n
Ţinând seama de rezultatele problemei 13, avem  n   BP  n , adică:
1   BP 
    3  1  2 BP .
3  3 BP 

7
 15. Să se afle numărul cuantic care determină starea excitată a atomului de hidrogen, dacă
se ştie că la trecerea în stare normală el emite un singur foton cu   102,60 nm. Se cunosc:
m0e c 2  0,511MeV;  ; h şi c.
Soluţie:
  97,25 nm este în U. V. Deci, avem seria Lyman ( n  1 )
hc 1 1 1  1 m 2  1 hc
En  E1   m0e c 2 2  2  2   m0e c 2 2 
1n 2 1 m  2 m2 
1 2hc
m 0 e c 2 2  m 0 e c 2 2 2  ; m4
m 

16. Să se determine variaţia momentului cinetic al electronilor din atomii de hidrogen, când
aceşti atomi emit o linie spectrală de lungime de undă dată   1281,8 nm. Se ştie că această
lungime de undă aparţine seriei Paschen. De asemenea, avem: E1  13,6eV ;
Soluţie:
hc  1 1 9  n2 1
 En  E3  E1  2    E1 ; E1   m0e c 2 2
 n 9 9n 2
2
hc n2  9
 E1
 9n 2
 9hc  2 9 E1 9
 E1  n  9 E1  n   5
   9hc 9hc
E1  1
  E1
Ln  mv n rn  n
L5  5; L3  3; L  L5  L3  2
17. Un atom de hidrogen excitat, la tranziţia în starea fundamentală emite succesiv două
cuante cu lungimile de undă de 1281,8nm şi 102,57nm. Să se determine numărul cuantic al stării
iniţiale atomului şi energia corespunzătoare. Se cunosc: E1  13,6eV ; h; c şi e.
Soluţie:
Avem situaţia din figura 1.50.1.

Se observă că se pot scrie relaţiile:

hc 1  n2 n2  1
 E1 2  E1
1n n n2
şi
hc m2  n 2
 E1 .
 mn m2 n 2
Eliminând pe n 2 între aceste două relaţii, obţinem: Fig. 17
 hc  mn  1n 
E1  E1  
 1n  mn 
m 5
hc
E1 
1n
E1  13,6
E5    0,544 eV
52 25