Sunteți pe pagina 1din 4

Biologie clasa a XI-a

I.Alcătuirea corpului uman

I.Alcătuirea corpului uman

Celula

Celula –unitatea de bază, morfostructurală, funcțională și genetică a organizării materiei vii.


Celula poate exista singură (organisme unicelulare) sau în grup (organisme pluricelulare) formând țesuturi.
Forme: -inițial sferică (globulară)
-ulterior: fusiformă, stelată, cilindrică, cubică, etc. în funcție de rolul îndeplinit și locul ocupat în
țesut
-celulele sangvine (globulele albe), adipoase, cartilaginoase și ovulul își păstrează forma globuloasă

Dimensiuni: -variază în funcție de: specializarea lor, starea fiziologică a organismului, condițiile mediului
extern, vârstă; în medie 20-30 μm
Ex.: hematia: 7,5 μm, ovulul: 150-200 μm, fibra musculară striată: 5-15 cm lungime
Cele mai mici celule sunt limfocitele, hematiile și unele celule nervoase din scoarța cerebeloasă, iar
cele mai mari sunt fibrele musculare striate și celulele nervoase din măduva spinării la care axonul poate
atinge chiar 1m.
Origine: toate celulele din corpul uman provin din celula-ou (zigot) în urma unor diviziuni mitotice repetate
(2, 4, 8, 16, 32, etc.), urmate de diferențieri, astfel că la adult se ajunge la 60 miliarde de celule
diferite, ce pot fi clasificate după caracteristicile lor structurale și funcționale în circa 200 tipuri
celulare diferite.
Structura: 3 părți componente principale, specifice organizării eucariote: membrana , citoplasma și nucleul
1. Membrana celulară (plasmalema, membrana plasmatică)
- Înconjură celula și îi conferă formă, separând structurile interne de mediul extracelular
- Se formează prin diferențierea citoplasmei la periferia celulei, fiind mai densă și
rezistentă
- Are 10 μm grosime iar structural este vizibilă doar la microscopul electronic
Alcătuire: fosfolipide –formează un bistrat având porțiunea hidrofobă (internă) cuprinsă între
porțiunile hidrofile situate spre exterior și spre interior –structură trilaminată
(hidrofil, hidrofob, hidrofil). Miezul hidrofob restricționează pasajul
transmembranar al moleculelor hirosolubile și al ionilor.
proteine –situate la exterior (extrinseci), la interior (intrinseci) sau transmembranar;
realizează funcțiile specializate ale membranei și mecanismele de transport
transmembranar, având roluri diferite: canale, receptori, transportori, markeri,
de susținere.
Deoarece proteinele nu sunt uniform răspândite în cadrul structurii fosfolipidice și se pot deplasa
liber, acest model structural de membrană, ce explică cel mai bine proprietățile sale, se numește model
mozaic fluid
Membrana mai conține: -glucide sub forma de glicoproteine sau glicolipide, atașate întotdeauna la
exteriorul membranei și având o puternică încărcătură negativă
-colesterol prezent între cozile hidrofobe ale fosfolipidelor, ceea ce crește
impermeabilitatea membranei
-lecitină
La unele celule, citoplasma prezintă prelungiri acoperite de membrană, care pot fi:
- Temporare și neordonate: Pseudopodele leucocitelor
- Permanente și ordonate: Cilii –mucoasa traheală
Microvilii –epiteliul mucoasei intestinale
Desmozomii –corpusculi de legătură între celulele epiteliale

2. Citoplasma
- masa celulară extranucleară cu structură complexă unde se realizează fucțiile vitale
- sistem coloidal având ca mediu de dispersie, apa, iar ca fază dispersată, ansamblul de
micele organice coloidale aflate în mișcare browniană
Funcțional se împarte în: -partea nestructurată=hialoplasma (citosol) cu un citoschelet
(microtubuli, microfilamente)
-partea structurată: -organite celulare comune și specifice (vii)
-incluziuni citoplasmatice (inerte)
Organitele celulare comune:
a) Reticulul endoplasmatic (RE) –sistem de canalicule cu pereți netezi, ce pot forma dilatări din loc
în loc și care leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare (legătura nucleu-
exteriorul celulei); rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de activitatea celulei, fiind
un sistem circulator intracitoplasmatic (asigură transportul substanțelor prin celulă)
2 forme: REN (neted) cu rol important în metabolismul glicogenului
REG (rugos sau granular)=ergastoplasma –formă diferențiată a RE ce prezintă pe
suprafața externă a canaliculelor ribozomi
și are rol în sinteza proteinelor
b) Ribozomii (corpusculii lui Palade) –organite submicroscopice bogate în ribonucleoproteine
(ARN + proteine), având forma unor granule ovale sau rotunde de 150-250 Å și cu rol în sinteza
proteică. Pot fi liberi în citoplasmă sau atașați RE formând REG (ergastoplasma).
c) Dictiozomii (Aparatul Golgi) –sistem membranar din apropierea nucleului, format din cisterne
(discuri) alungite și turtite având capetele bombate și fiind așezate suprapus, prezentând spre
capete microvezicule și macrovezicule. Rolul: secreția și excreția celulară și transportul
secrețiilor în vezicule
d) Mitocondriile (condriozomul) –organite cu formă ovală, rotundă, cilindrică având un înveliș
dublu: membrna externă fiind lipoproteică trilaminată ca plasmalema, iar cea internă
prezentând plieri ce formează cristele mitocondriale pe care se află sisteme enzimatice ce sunt
sediul fosforilării oxidative și sintezei de ATP. Conținutul numit condrioplasma are ADN-mt
propriu (informație genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii), fiind sediul proceselor
respiratorii celulare și fosforilării oxidative, cu eliberare de energie acumulată sub forma de
legături macroergice de ATP.
e) Lizozomii –corpusculi sferici (vezicule) răspândiți în toată hialoplasma și care conțin enzime
hidrolitice, cu rol important în digestia intracelulară a substanțelor străine (heterofagie) sau a
substanțelor proprii (autofagie); sunt mai numeroși în celulele fagocitare: leucocite, macrofage.
f) Centrozomul (centrul celular) –situat în apropierea nucleului, se manifeă în timpul diviziunii
asigurând formarea fusului de diviziune celulară. Este alcătuit din 2 centrioli de forma a doi
cilindri așezati perpendicular între ei și înconjurație de o masă citoplasmatică mai vâscoasă
numită centrosferă. Lipsește în neuron, întrucât nu se divide.

Centrul celular (centrozomul)


Organite celulare specifice:
a) Miofibrilele –elemente contractile prezente în fibrele musculare
b) Neurofibrilele –rețea de fibrile din neuroplasmă și axoplasmă cu rol în transportul substanțelor
și în susținere
c) Corpusculii Nissl (corpii tigroizi) –echivalenții ergastoplasmei pentru celula nervoasă, având rol
în sinteza proteică neuronală și fiind prezenți în neuroplasmă și la baza dendritelor.
Incluziuni citoplasmatice (ergastice):
- au caracter temporar
- pot fi granule sau picături de substanțe de rezervă: glicogen (celule hepatice), grăsimi
(adipocite) și pigmenți biliari (celule hepatice) sau melanici (celule epidermice)
3. Nucleul
- Cel mai mare organit din celulă și component de bază al celulei, cu roluri importante în
coordonarea proceselor metabolice celulare, diviziune și transmiterea informației
genetice în descendență
- Este de obicei sferic și ocupă o poziție centrală în celulă, dar poate fi și excentric (celule
adipoase, mucoase) și avînd o formă diferită sau asemănătoare celulei
- Dimensiuni: 3-20 μm în funcție de ciclul funcțional al celulei, fiind în raport de 1/3 -1/4 cu
citoplasma celulei
- După numărul de nuclei celulele pot fi: -Uninucleate sau mononucleate (majoritatea)
-Binucleate (celulele hepatice)
-Polinucleate (fibra musculară striată)
-Anucleate (hematia adultă)
Structură:
a) Membrana nucleară –formată din 2 foițe, având structură trilaminată, cea externă fiind
poroasă (cu pori nucleari), poate prezenta ribozomi și se continuă cu membranele RE, iar
cea internă fiind subțire, aderă strâns de conținutul nuclear. Între cele 2 foițe există un
spațiu perinuclear.
b) Carioplasma (Nucleoplasma) –soluție coloidală cu aspect omogen având o rețea de
filamente subțiri, formate din granulații fine de cromatină – o nucleoproteină, din care la
începutul diviziunii se formează cromozomii și care este compusă din ADN, ARN
cromozomial, proteine histonice și non-histonice, cantități mici de ioni de Ca și Mg, lipide
c) Nucleolii –unul sau mai mulți corpusculi mai denși decât carioplasma, rotunzi sau ovali,
prezenți în cariplasmă și avînd rol în sintza ARN-ului și formarea ribozomilor

Nucleul –structură Structura unei celule animale