Şcoala săriturii

Săriturile sunt deprinderi motrice, formate din acţiuni locomotorii aciclice, în care prin interacţiunea
forţelor interne (date de contracţia musculară) şi a forţelor externe (reprezentate de reacţiile
sprijinului), corpul este autoproiectat în zbor.

Prin contracţia bruscă, voluntară a musculaturii membrelor inferioare, flectate în prealabil, sub efectul
reacţiei reazemului, corpul, prin elementul de referinţă centrul general de greutate (C.G.G.) este
proiectat pe o traiectorie de forma unei parabole, cât mai înalte sau cât mai lungi.

Săriturile sunt comportamente motrice în care corpul este propulsat în zbor, după o desprindere uni sau
bilaterală; temporar, corpul este lipsit de contact cu solul, şi trece în faza de zbor prelungit, în care, prin
mişcări compensatorii (rotaţii compensatorii) se menţine echilibrul general al corpului; ulterior el revine,
„aterizând” pe ambele picioare (sau pe un picior).

Scopul fundamental al săriturilor cu traiectorie orizontală este de a realiza un zbor cât mai lung, iar
scopul fundamental al săriturilor cu traiectorie verticală este de a realiza un zbor cât mai înalt. Eficienţa
săriturilor se îmbunătăţeşte o dată cu vârsta, prin ameliorarea forţei şi a coordonării. Prin exerciţiile din
şcoala săriturii se depistează piciorul de bătaie şi se consolidează deprinderea de bătaie unilaterală (pe
un picior).

Obiectivele şcolii săriturii: - formarea deprinderii de a sări cu bătaie unilaterală (pe un picior); - învăţarea
aterizării amortizate, elastice şi echilibrate; - educarea echilibrului şi a coordonării dinamice în faza de
zbor; - formarea simţului elanului; - dezvoltarea forţei şi detentei.

Mijloacele şcolii săriturii:

● Sărituri cu desprindere şi aterizare pe ambele picioare .

-Sărituri pe ambele picioare- cu accent pe înălţimea desprinderii Prioritatea metodică în abordarea

exerciţiilor din şcoala săriturii este însuşirea exerciţiilor care contribuie la însuşirea aterizării corecte. Se
va insista pe repetarea exerciţiilor cu impulsie şi aterizare pe ambele picioare, printr-o gamă extinsă de
variante şi repetări. Se folosesc exerciţii cu desprindere de pe sol, cât şi de pe suprafeţe treptat înălţate.
Se insistă pe execuţia corectă a aterizării, respectiv pe ambele picioare concomitent, cu flexia
articulaţiilor membrelor inferioare şi păstrarea poziţiei aplecate uşor a trunchiul

-Sărituri pe ambele picioare- cu accent pe lungimea desprinderii 55 - sărituri în adâncime

Săritură în adâncime de pe suprafaţă înălţată - săritura în lungime cu desprindere de pe loc şi aterizare

pe ambele picioare - la groapa cu nisip

Săritura în lungime de pe loc - sărituri cu bătaie şi aterizare pe diferite obiecte

Sărituri pe obiecte

- sărituri peste obstacole aşezate în serie şi în „urcare", cu înălţimi în progresie continuă şi cu

obstacolele plasate astfel încât să permită accesul de la unul la celălalt printr-un singur pas;

sărituri de pe loc cu desprindere pe un singur picior;

- sărituri în înălţime, la înălţimi accesibile, cu elan perpendicular pe ştachetă, în ghemuit; - sărituri în

lungime de pe un picior, aterizând în groapă pe acelaşi picior, pe celălalt picior sau pe ambele picioare

sărituri cu desprindere şi aterizare pe acelaşi picior - pas săltat .

Această săritură consolidează deprinderea de bătaie pe un picior, în vederea desprinderii pe o

traiectorie verticală, precum cele de la săritura în înălţime. Impulsia efectuată pe piciorul de bătaie este
simultană cu ridicarea piciorului de avântare cu coapsa la orizontală şi gamba perpendicular pe sol.
Braţele se avântă spre înainte sus (în poziţia braţ şi picior opus) şi completează efectele forţei de
avântare a corpului spre înainte-sus.

Poziţia astfel formată se păstrează cât mai ferm, urmând pregătirea pentru desprinderea în următorul
pas săltat, prin aterizarea pe acelaşi picior şi reluarea acţiunii amortizare-impulsie pe piciorul respectiv.
Se pot efectua paşi săltaţi continuu pe acelaşi picior sau alternativ pe fiecare picior. În cazul pasului
săltat alternativ, după primul pas se efectuează aterizarea pe piciorul de avântare şi se continuă aceeaşi
structură de mişcare.

Execuţia se efectuează pe distanţe sau prin număr de paşi precizaţi: - execuţii succesive pe acelaşi picior
(stângul sau dreptul); - execuţii alternative; - execuţii cu diferite poziţii sau mişcări ale braţelor; - execuţii
pe diferite traiectorii de deplasare; - execuţii cu legări de anumit număr de paşi. Pasul săltat poate fi
executat cu zbor peste diferite marcaje trasate pe sol, respectiv linii, zone (dreptunghiuri înguste), sau
obstacole joase, care să provoace executanţii la un zbor înalt. Greşeli frecvente: - impulsie incompletă la
bătaie; - ridicarea sub orizontală a piciorului de avântare; - flexia gambei pe coapsă; - acţiunea braţ şi
picior de aceeaşi parte; - ridicarea exagerată a braţului de avântare.

● Sărituri cu desprindere pe un picior şi aterizare pe celălalt: pasul sărit.

Această săritură consolidează bătaie pe un picior şi pregăteşte desprinderea pe traiectorie orizontală,

precum săriturile în lungime. Impulsia se efectuează concomitent cu avântarea piciorului liber spre
înainte. Braţele se avântă natural spre înainte pentru a echilibra corpul în zbor. Poziţia se păstrează cât
mai mult în timpul zborului, urmând pregătirea aterizării, pe piciorul de avântarea, săritura derulându-se
de pe un picior pe celălalt. Aterizarea de la primul pas pregăteşte impulsia pentru următorul pas sărit.
Execuţia se efectuează pe distanţe sau număr de paşi precizaţi: - execuţii desprinderi continuu
alternative; - execuţii cu deprindere numai pe acelaşi picior; - execuţii cu deprinderi pe acelaşi picior
intercalate cu paşi de alergare; Greşeli frecvente: - impulsia incompletă la desprindere; - ridicarea –
avântarea insuficientă a coapsei; - grăbirea coborârii piciorului de avântare; - impulsie întârziată la
aterizare, pentru execuţia pasului următor. Pasul sărit poate fi repetat pentru stimularea zborului pe o
traiectorie lungă, trecere peste zone marcate, cu bătaie pe locuri special marcate, peste diferite
obstacole joase. Acestea vor fi utilizate după ce executanţii şi-au însuşit foarte bine tehnica în condiţii de
solicitare de efort minimă. O combinaţie eficientă în perfecţionarea exerciţiilor din şcoala săriturii, o
constituie combinaţia de paşi săltaţi şi paşi săriţi. Structura solicită coordonarea motrică, prin alternarea
celor două sărituri, cât ţi interesul pentru exerciţii, având în vedere provocarea pe care o constituie
solicitarea atenţiei şi a tenacităţii. O altă gamă de sărituri interesante şi eficiente o constituie legările de
paşi săriţi, în aşa numitele, plurisalturi. Se efectuează legări de trei paşi săriţi (triplusalt), cinci paşi săriţi
(pentasalt), zece paşi săriţi (decasalt).