Glasul Bisericii - Anul XXXIX, Nr.

10-12, Octombrie-Decembrie, 1980

t A N T O N I E
din mila lui Dumnezeu episcop al Buzăului
PREA CUCERNICILOR PREOŢI, CINULUI MONAHAL ŞI TUTUROR
DREPTCREDINCIOŞILOR CREŞTINI DIN ACEASTĂ DE DUMNEZEU-
PĂZITA EPARHIE.
HAR, AJUTOR ŞI PACE DE LA DUMNEZEU, IAR DE LA NOI
ARHIEREASCA BINECUVÎNTARE.

Iată au venit încă o dată sărbătorile cele m ari ale creştină­

tăţii, la începutul iernii, în pragul unui Nou An, cînd toţi ne
facem socoteala m uncii şi a izbînzilor din anul care trece şi ne
pregătim p en tru un nou început, ca printr-o n aştere din nou,
gata să mergem m ai departe reîn tin eriţi şi să ne îm plinim cu
folos, ca şi pînă acum rosturile pe care ni le-a rîn d u it Dumnezeu
pe calea vieţii.
Nu fără o adîncă înţelepciune a statornicit Biserica să ne
am intim în fiecare an, la această vrem e, de naşterea Domnului.
Ea ne cheam ă să cugetăm iară şi iară, ca şi cum am lua parte
noi înşine, ca nişte contem porani, la acest evenim ent extraor­
din ar care a fost venirea în lum ea noastră, a Fiului lui Dumne­
zeu, — copil la început de viaţă, chip de om luînd (I Tim. 3,16).
Ea ne îndeam nă să m edităm adînc la rostul fără precedent în
istorie, al acestei naşteri m enite să lăm urească taina naşterii
noastre în lume, şi m ai ales taina renaşterii noastre periodice în
credinţă şi în fiinţa noastră duhovnicească.
Este un prilej p en tru Biserică să ne înveţe să ne îm prospă­
tăm credinţa în Dumnezeu şi să trăim după învăţăturile lui Iisus
cel în chip m inunat « întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecioara
Maria».
Sărbătorile, m ai ales acestea, sînt pen tru toţi, copii, tineri
şi vîrstnici, prilej de bucurie, de petrecere duhovnicească, de
reculegere şi de întîlnire frăţească a tu tu ro r creştinilor orto­
docşi în rugăciune şi în cîntec de colind străm oşesc, în biserici
şi acasă.
 PASTORALE 701

Să m ulţum im cu evlavie şi cu recunoştinţă lui Dumnezeu, că

ne-a a ju ta t să trecem încă un an, d ăru it vieţii noastre, în sănă­
tate şi pace, ca să putem cînta din nou : «Naşterea Ta Hristoase
Dumnezeul nostru, îngerii o laudă în ceruri, iar pe noi pe pă-
mînt ne învredniceşte, cu inimă curată să Te slăvim».
Iubiţi credincioşi,
în decursul propovăduirii Sale, Iisus H ristos a spus în ne­
num ărate rîn d u ri că venirea Sa pe păm înt a fost h o tărîtă de
Dumnezeu şi a n u n ţată lum ii prin proorocii Vechiului Testa­
m ent.
După înviere, în drum ul spre Em aus, însoţind pe cei doi uce­
nici Luca şi Cleopa, «începînd de la Moise şi de la toţi proorocii,
le-a tîlcuit lor din toate Scripturile cele despre El» (Luca 24,27).
Altădată vorbind m ulţim ilor le reproşa că n-au crezut în Moise,
în propriul lor învăţător, «căci dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi
fi crezut Mie, căci despre Mine a scris acela» (Ioan 5, 46).
în tru p a re a Dom nului a fost deci prevăzută, dinainte cunos­
cută, făgăduită (Rom. 15, 8) urm înd să se întîm ple «la plinirea
vremii» adică atunci cînd a crezut Dumnezeu că e potrivită, fo­
lositoare şi lucrătoare în vederea schim bării în m ai bine a lumii,
a aşezării ei pe tem elii noi de credinţă şi învăţătură.
Este într-adevăr un lucru m inunat că Dumnezeu a desco­
p erit proorocilor din Vechiul T estam ent a tît naşterea, cît şi toa­
tă viaţa lui Iisus, şi aceasta s-a făcut p en tru ca atunci cînd va
veni El, să fie recunoscut şi ascultat. în că Moise proorocise în
I s r a e l: «Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine,
îţi va ridica Domnul Dumnezeul tă u : pe acela să-l ascultaţi»
(Deut. 18, 15). Şi to t el spusese cu în cre d in ţa re : «Nu va lipsi
sceptru din Iuda, nici toiag de cîrmuitor din coapsele sale pînă
ce va veni Făcătorul de pace, căruia se vor supune toate popoa­
rele» (Fac. 49, 10). Isaia îl şi num ise «Domnul, Mântuitorul şi
Răscumpărătorul» (Isaia 49, 26), iar în altă p a rte îl an u n ţă ca şi
cum l-ar v e d e a : «Iată Domnul vesteşte acestea pînă la margi­
nile pământului: Ziceţi fiicei Sionului: Mîntuitorul tău vine !»
(Isaia 62, 11). Moise pare a-1 vedea m ai de departe, cînd zice:
«îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o
Stea răsare din Iacov, un toiag se ridică din Israel...» (Numeri
24, 17).
702 GLASUL BISERICII

Proorocii au «văzut» însă dinainte şi au scris şi unele lu­

cru ri m ai de am ănunt în legătură cu N aşterea Domnului. Astfel
Isaia precizează cu m are clarviziune că Mesia se va naşte din-
tr-o fe c io a ră : «Iată fecioara va lua în pîntece şi va naşte fiu şi
vor chema numele lui Emanuel» (Isaia 7, 14) ceea ce Evanghe­
listul Matei tîlcuieşte «cu noi este Dumnezeu» (Matei 1, 23), ceea
ce înseam nă că Cel care se va naşte va fi Dumnezeu. Proorocul
Miheia la rîndul său, precizează că se va naşte în B e tlee m : «Şi
tu, Betleeme Efrata deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine
va ieşi Stăpînitorul» (Miheia 5, 1), acel Betleem în care prooro­
cul Samuel unsese rege pe David, d in tre urm aşii căruia avea
să se nască H ristos (I Regi 16, 1— 4), ceea ce s-a şi întîm plat,
după cum povestesc Sfinţii Evanghelişti (Matei 1, 20 ; 2, 5—6 ;
Luca 2 ,4 ; Ioan 7,42).
Isaia prevede ap ariţia stelei şi venirea m agilor, ba chiar şi
darurile pe care le vor aduce aceştia (Isaia 60, 2— 3, 56). Proo­
rocul Osea ştie de fuga în E gipt şi de întoarcerea de acolo, cînd
z ic e : «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu» (Osea 11, 1), iar Ie-
rem ia plînge cu am ar, cu m ult înainte, uciderea p runcilor de că­
tre Iro d îm păratul, ucidere de care Iisus a scăpat prin fuga în
Egipt. «Aşa zice Domnul, se tînguieşte Ie re m ia : Glas se aude
în Rama, bocet şi plîngere amară. Rahila îşi plînge copiii şi nu
vrea să se mîngîie, pentru că nu mai sînt» (Ierem ia 31,15). Evan­
ghelistul Matei avînd încă p roaspătă în m em orie uciderea tu ­
tu ro r pruncilor de la doi ani în jos, constată c ă : «Atunci s-a
împlinit cuvîntul spus de Ieremia proorocul» (Matei 2, 17).
Proorocii au an u n ţa t dinainte că cel ce se va naşte va fi
«Domnul» (Isaia 60, 2), « iar obîrşia lui din început, din zilele
veşniciei» (Matei 5, 1) şi că, deşi se va naşte în Betleem, va fi
num it «Nazarinean» (Jud. 13, 5 ; Matei 2, 23).
Toate acestea au fost dinainte anunţate, pe de o p a rte ca
să se pregătească credincioşii pen tru prim irea lui Mesia cînd
se va naşte, ia r pe de altă parte, ca să se vadă, atunci cînd Mesia
se va naşte, că « toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a
zis de Domnul» prin prooroci, cum ne spune Evanghelistul
Matei (1,22).
 PASTORALE 703

Drept credincioşi creştini,

Cel proorocit de către înţelepţii şi drepţii Vechiului Testa­
ment, cel făgăduit de Dumnezeu-Tatăl, a venit ca să încheie cu
noi un nou legămînt, cum spusese încă Ierem ia Proorocul (31,
31). De aceea Iisus, la începutul predicii Sale a a n u n ţa t: «Aţi
auzit că s-a zis celor de demult», adică celor din Vechiul Tes­
tam ent, de sub vechiul legăm înt, «ci, Eu vă zic vouă», adică vă
p ropun un nou legăm înt, vă dau o nouă învăţătură, pe lîngă
cea veche.
Şi care este această în văţătură nouă ? în m ulte feluri, şi
cu m ulte cuvinte şi p rin m ulte exemple s-ar putea ea expune,
în puţine cuvinte însă, ea se poate rezum a la în v ăţătu ra dragos­
tei ca tem ei al tu tu ro r relaţiilor d in tre oam eni şi cu Dumnezeu.
De aceea s-a născut Iisus : ca să ne readucă am inte că sîn-
tem fra ţi în tre noi, şi că d atori sîntem unul altuia cu dragostea;
ca să ne readucă am inte că nu trebuie să trăim la întîm plare şi
num ai p en tru noi înşine, p en tru interesele noastre egoiste, ci
să trăim şi să m uncim unii p en tru alţii şi să ne bucurăm îm pre­
ună de darurile lui Dumnezeu şi de roadele m uncii noastre. Le­
gea de a u r pe care ne-a pus-o înainte, şi pe care ne-a dat-o drept
norm ă în toate faptele noastre, şi care e u şo r de înţeles pentru
toate vîrstele şi p en tru toate m inţile, şi este cu neputinţă de
găsit alta m ai lim pede, aceasta e s t e : «Ce vrei să-ţi facă ţie oa­
menii, aceea fă-le şi tu lor».
N aşterea Domnului a fost an u n ţa tă păsto rilo r din ju ru l Bet-
leem ului de către îngeri, ca fiind un evenim ent aducător de pace
şi de bunăvoire. Atunci s-a cîntat, cu voci îngereşti şi cu cuvinte
com puse de ei, im nul care de atunci încoace ne dă tu tu ro r spe­
ran ţa că sîntem sub ocrotirea lui Dumnezeu care vrea ca ome­
nirea să trăiască în pace, şi în tre oam eni să fie num ai bunăvoie,
adică oam enii să-şi dorească şi să-şi facă unii altora şi să gîn-
dească unii despre alţii num ai bine.
Unde nu se cîntă în această z i : «Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire /» (Luca
2, 14). Cine nu-şi sim te într-o zi ca asta inim a tresăltîndu-i de
bucurie, renăscînd şi întinerind, la gîndul că toate ne-ar merge
din plin şi am fi fericiţi toţi, dacă toţi, de pe toată faţa pămîn-
704 GLASUL BISERICII

lului, am asculta de acest îndem n ce ni se trim ite de sus, de

acest mesaj pe care ni-1 trim ite Dumnezeu însoţind venirea în
lume a lui Iisus H ristos !
E ra creştină începe printr-o Declaraţie de pace.
Vine M întuitorul şi R ăscum părătorul să facă pace între
oam eni şi Dumnezeu, să ne aducă îm păcarea şi să restabilească
echilibrul stricat odinioară p rin păcat. Noul T estam ent se inau­
gurează prin anunţarea păcii şi noi to ţi devenim prin prim irea
lui, executorii lui, din neam în neam . Sîntem chem aţi să facem
to t ce stă în puterea noastră ca lum ea să trăiască în pace. Aşa
vrea, aşa ne îndeam nă, aşa ne învaţă, aşa ne porunceşte Dum­
nezeu. Războiul e un păcat îm potriva vieţii, a vieţii care vine de
la Dumnezeu şi de care num ai Dumnezeu are dreptul să dispună.
D reptul şi datoria noastră e doar s-o păstrăm , s-o apărăm , s-o
facem să fie fericită, aşa cum a voit-o autorul ei, care fericeşte
pe «făcătorul de pace».
M esajul ce ni se adresează cu prilejul naşterii Dom nului e
m ereu actual şi parcă acum m ai actual ca oricînd. Ici şi colo se
aude zăngănit de arm e şi pe m ulte căi prim im veşti despre chel­
tuieli uriaşe p en tru înarm ări şi despre descoperiri de arm e
care de care m ai ucigătoare.
Toate acestea nu sînt nici spre slava lui Dumnezeu, nici
spre pacea şi bunăvoirea dintre o a m e n i!
Să facem iubiţi credincioşi rugăciuni sporite către Dumnezeu
ca să lumineze m inţile celor ce au în m îini puterea, ca s-o în­
trebuinţeze spre a face să dom nească din nou şi p en tru totdea­
una în lume pacea, iar noi, din p artea noastră, să ne concen­
trăm toate eforturile şi tot gîndul, spre to t ce e bun, frum os,
folositor lum ii şi plăcut lui Dumnezeu.
Dumnezeu Cel ce se naşte an de an p rin tre noi ca să ne îm ­
prospăteze cunoştinţa despre El şi voia Lui şi la a cărui naş­
tere ne bucurăm şi îl prim im cu colinzi ca pe un prunc curat
şi m inunat, să apere pe toţi pruncii din lume de toată întîm pla-
rea cea r e a ; Dumnezeu Cel ce ne ream inteşte an de an că «s-a
făcut om p en tru noi» să vegheze asupra tu tu ro r oam enilor, asu­
p ra lumii întregi, şi să ne dea tu tu ro r înţelepciunea şi puterea
 PASTORALE 705

de a ne ap ăra de rele, şi de a face să dom nească peste tot pacea

şi bunavoire.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

în d a tă după S ărbătorile N aşterii Dom nului vine Noul An
1981. Ne vom face toţi bilanţul activităţilor în viaţa noastră p er­
sonală, ca şi în cea de obşte, pe ogoare şi în instituţiile în care
lucrăm , în m area fam ilie care este poporul n o stru rom ânesc,
p atria n o astră Rom ânia. A trecu t un an plin de eforturi, d ar şi
plin de roade. M unca n-a fost în zadar şi «vrednic este lucrăto­
ru l de p lata sa»- după cum spune M întuitorul.
Ne-am b u cu rat de linişte şi de pace, şi d atori sîntem să m ul­
ţum im lui Dumnezeu p e n tru aceasta, şi să ne îndreptăm gîndu-
rile cu recunoştinţă, şi către Conducerea ţării noastre care,
necunoscînd răgazul, a făcut to t ce a p u tu t ca să contribuie ac­
tiv la m enţinerea în lume a unui clim at de cooperare, de înţe­
legere şi de pace, în tre state şi popoare.
Să rugăm pe Dumnezeu să-i dea în continuare, aşa cum ce­
rem la Sfînta L itu rg h ie : «paşnică ocîrm uire, ca şi noi în tru li­
niştea lor, viaţă paşnică şi n etu lb u rată să trăim , în toată cuce-
nicia şi curăţia»-.
Dacă în anul acesta am aniversat 2050 de ani de la îm pli­
nirea prim ului stat dac centralizat şi independent, am intindu-ne
de virtuţile şi de vitejia îndep ărtaţilo r n o ştri străm oşi daci, stă-
pînitorii acestor m eleaguri pe care ni le-au lăsat ca pe o m oş­
tenire sfîntă, apoi în anul care vine, după cum veţi vedea şi pe
calendarele noastre, vom aniversa 380 de ani de la cea dintîi
unire a tu tu ro r rom ânilor sub un singur sceptru, cel al lui Mihai
Viteazul ca să ne aducem am inte că trebuie să răm înem uniţi şi
să apărăm şi noi u n itatea Patriei aşa cum au făcut-o şi înaintaşii
n o ş tr i; şi vom aniversa deasem eni 160 de ani de la revoluţia lui
T udor Vladim irescu, cel care a inaugurat o nouă eră în istoria
României, «deşteptarea», cum spunea îndată după aceea, în
1825, Chesarie episcopul Buzăului, T udor «arătînd rom ânilor
poteca dezrobiei lor şi a dobîndirii binelui lor». înaintaşul nos­
tru de fericită pom enire, Chesarie, n u trea faţă de T udor senti­
m ente de m are respect şi iubire, întocm ai ca şi contem poranii
706 GLASUL BISERICII

săi Ilarion de la Argeş, şi vestitul dascăl şi diacon Gheorghe

Lazăr din B ucureşti. «Drept aceea, scria Chesarie despre Tudor,
fiecare tru p carele p o artă într-însul suflet rom ânesc, este d ato r
ţie să-ţi hărăzească cele m ai dulci am intiri ale vieţii sale». Aşa
vom face şi noi, urm îndu-i povaţa, în anul care vine.

Iubiţi credincioşi,
N aşterea Dom nului n o stru Iisus H ristos, «să vă fie cu folos»,
să petreceţi sărbătorile cu gînduri bune şi cu fapte bune, să vă
veseliţi cu cum pătare, să vă reînnoiţi h o tărîrea de a fi m ai buni,
m ai îngăduitori, m ai răbdători, m ai sm eriţi, m ai iertăto ri, mai
cinstiţi, m ai plini de dragoste faţă de cei apropiaţi ai voştri, ca
şi de to t sem enul, m ai cu g rijă faţă de cele ce vi s-au încredinţat
de către Dumnezeu şi de către oameni, ca să fiţi în orice îm pre­
ju rare, p rin tre cei care înm ulţesc talanţii şi se vor b u cu ra de
răsp lata ostenelii lor.
Anul nou 1981 să vă aducă num ai bucurii şi îm pliniri în
toate dorinţele cele bune şi de folos.
Al vostru al tu tu ro r către Domnul rugător pen tru voi.

t ANTONI E
EPISCOPUL BUZĂULUI