Mitropolia Ardealului, Anul XXX, Nr.

11-12, Noiembrie-Decembrie, 1985

+ E M I L I A N
DIN MILA LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL EPARHIEI ORTODOXE A ALBA IULIEI

Iubitului nostru cler, cinului monahal și dreptmăritorilor creștini

din această de Dumnezeu păzită Episcopie, Har, milă și pace de la Iisus
Hristos Cel ce s~a născut in Betleem, iar de la Smerenia Noastră, dragoste
părintească și arhierești binecuvîntări
„Hristos se naște, mărițî-L,
Hristos din ceruri, întîmpinați-L,
Hristos pe pămînt, înălțati-vă,
Cîntați Domnului tot pămîntulI"
(Din Catavasiile Crăciunului)

Iubiții noștri fii sufletești,

An de an odată cu începutul postului Crăciunului, cîntările de strană

ne introduc treptat în atmosfera acestui praznic, sporită de frumusețea
colindelor străbune, care de veacuri exprimă atît de înălțător coborîrea
din sînurile Tatălui Ceresc a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, între
oameni. f
" Vedem în bogăția nesfîrșită a acestor minunate cîntări că, deși
au trecut aproape 2000 de ani de la intrarea în istorie a pruncului Iisus,
totuși, în fiecare an renaște în sufletele noastre prin vestea cea bună
a răscumpărării omului care străbate toate, timpurile și locurile. Este „Tai­
na cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută
** a întrupării Lui. Ea rămîne
mai puțin înțeleasă de mintea noastră omenească pentru că se descopere
numai în parte nașterea Sa după trup, ea avînd loc ,,la plinirea vremii".
Acest adevăr îl face cunoscut Sf. Evanghelist loan cînd spune: „Cuvîntul
S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca
a Unuia Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr" (In. I, 14).
Nașterea Domnului are răsfrîngeri de lumină căci Iisus Hristos „Răsă­
ritul cel de Sus“ a răsărit lumii lumina cunoștinței. De aceea cei ce cred
acestui adevăr, cu mintea omenească greu pot înțelege actul întrupării
care e o mare minune ce se arată: „Căci dumnezeirea se îngemănează
cu omenitatea noastră, infinitul încape în nemărginit, mărirea cea ne­
grăită înalță slăbiciunea firii omenești. De aceea imnograful vestește
în graiul sfînt: „Taină străină văd și preamărită, cer fiind peștera, scaun
de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire întru care s-a culcat cel neîncăput,
Hristos Dumnezeul nostru" (Din axionul — irmosul Crăciunului).
696 MITROPOLIA ARDEALULUI

Dacă stăruim în citirea dumnezeieștilor Scripturi, ne aducem aminte

că întruparea Fiului lui Dumnezeu s-a făcut potrivit cu făgăduința dată
strămoșilor noștri Adam și Eva și din nemărginita iubire a Lui față de
omul căzut în păcat căci stă scris: „Iisus Hristos a venit în lume și a
luat asupra Sa păcatele lumii" (In. 1, 29). Cu alte cuvinte rostul venirii
în trup a fost acela de a salva viața omului, de aceea ne spune Sf. Ev.
loan: „întru aceasta S-a arătat iubirea lui Dumnezeu către noi, că pe
Fiul Său Cel Unul Născut L-a trimis în lume, ca prin El viață să avem"
(I In. 4, 9).
Iubiți credincioși.
Omenirea căzută în păcat a așteptat veacuri de-a rîndul împlinirea
făgăduinței dată de Dumnezeu pentru un Răscumpărător. Și dacă prin
păcatul neascultării poruncii divine, viața omului a fost răvășită de urmă­
rile păcatului strămoșesc ce a dus la slăbirea chipului lui Dumnezeu în
el, sufletele celor alungați din Paradis au așteptat cu nerăbdare vestea
izbăvirii, iar proorociile Vechiului Testament au întărit nădejdile po­
porului ales, răcorindu-le sufletele înăbușite de neputința de-a reintra
în comuniunea de iubire a lui Dumnezeu.
Astfel, proorocul Isaia prevestește venirea lui Mesia zicînd: „O
mlădiță va ieși din tulpina lui lesei și un lăstar din rădăcinile lui va
da și se va odihni peste el Duhul lui Dumnezeu" (11, 1—3), iar prooro­
cul Miheia vede cu ochii minții locul unde avea să se nască: „Și tu
Betleeme Efrata, măcar prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda,
totuși din tine va ieși Cel ce va stăpîni peste Israel" (5, 1—3).
Ne stăruie de asemenea în minte proorocia lui Isaia: „Prunc S-a dat
nouă, un fiu s-a dat nouă, și se cheamă numele Iui înger de mare Sfat,
Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, Biruitor, Domn al Păcii" (Is. 9, 2—5).
Proorociile s-au împlinit la vremea rînduită de Dumnezeu căci spune
Sf. Ap. Pavel credincioșilor din Galatia: „Cînd a venit plinirea vremii
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub lege, ca
pe cei de sub lege să-i răscumpere ca să dobîndească înfierea" (Gal.
4, 4—5).
Pătrunse de bucuria acestei revărsări de iubire divină prin trimi­
terea Fiului Său în lume, sufletele au răspuns acestei iubiri cu simță­
minte alese exteriorizate atît de plăcut în colindele pe care le cîntăm an
de an cu aceeași dragoste, pentru că prin conținutul lor istoric, dogmatic,
moral, social și patriotic, ne unesc pe toți sub semnul aceleiași credințe
și iubiri față de dumnezeiescul Prunc, care aduce în inimi bunătate și
iubire.
Pentru aceea, Întîmpinîndu-L la sălășluirea Sa între oameni cu
colinde, care sînt de fapt o mărturisire a adevărului întrupării, noi îl
primim în suflete, în inimile noastre, în viața noastră, El venind an de an
cu bucuriile și darurile cărora ne face părtași la acest dumnezeiesc
Praznic.
Aceste manifestări sînt răspunsul la dragostea în care ne-a cuprins
pe toți Cel care „ne-a cercetat pe noi, Răsăritul cel de Sus ca să lumi­
neze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții" (Lc. 1, 79).
PASTORALE ARHIEREȘTI 697

Pentru această bucurie noi creștinii, pe parcursul celor șase săptă-

mîni de post am adăugat și pregătirea sufletească și trupească prin rugă­
ciune, postul îndătinat, primenindu-ne astfel ca să oferim sălaș curat
Pruncului Sfînt în ieslea sufletelor noastre. Și mai presus de toate să
primim pacea adusă în noaptea Sfîntă prin cîntarea îngerească: „Mărire
întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bună-
voire“ (Lc. 2, 14), pace pe care o dorim sălășluită în suflete, în relațiile
cu semenii noștri și cu Dumnezeu.
Crezînd astfel ne dăm seama că întruparea Fiului lui Dumnezeu
aduce noian de binefaceri peste omenire, făcîndu-ne mai întîi părtași
dumnezeirii Sale prin lucrarea firii noastre pămîntești.
Sf. Atanasie cel Mare vorbind despre binefacerile întrupării zice:
„fiindu-i milă de neamul nostru și înduioșîndu-se de slăbiciunea noastră,
nesuferind stricăciunea morții asupra noastră, ca să nu piardă ceea ce
a făcut și ca să nu zădărnicească lucrarea Tatălui, își ia trup asemenea
nouă“, iar Sf. Grigorie de Nazianz arată că: „Serbarea pe care noi o
serbăm, venirea lui Dumnezeu Ia oameni e pentru ca noi să putem
merge la Dumnezeu...., pentru ca noi să revenim la El, dezbrâcîndu-ne
de omul cel vechi, să ne îmbrăcăm în cel nou“.

lubiții noștri fii sufletești,

între harurile Betleemului aduse prin nașterea după trup a Mîntui-

torului Hristos pacea cu Dumnezeu, cu noi înșine și cu semenii este una
din roadele Duhului care ne unește pe toți întreolaltă. Poporul nostru
născut creștin a avut pacea sădită în suflet dintru început, împărtășind
tuturor dorința sa de pace care de-a lungul timpului i-a fost susținută
de credința puternică în Dumnezeu care este „Domn al păcii“.
Cu această virtute în suflet neamul nostru românesc a trăit în hota­
rele acestui pămînt rînduit lui de Dumnezeu și chiar dacă uneori a fost
vitregit de stăpîniri străine nedrepte și-a păstrat cumpătul, nădejdea și
Dumnezeu i-a purtat de grijă căci a ajuns să-și împlinească visul de
unitate națională la 1 Decembrie 1918, consfințit aici în Alba Iulia.
Și dacă al doilea război mondial a lăsat răni adînci, vindecate cu
greu, azi, cînd viața omenirii este amenințată de armele nucleare cele
mai distrugătoare și de izbucnirea unui război atomic care pune sub
semnul întrebării însăși existența vieții pe pămînt, glasul poporului
nostru, căruia s-a făcut exponent Președintele țării noastre, Domnul
Nicolae Ceaușescu, s-a făcut auzit pe toate meridianele globului; așa cum
și Apelul Marii Adunări Naționale, adresat în 15 noiembrie conducători­
lor marilor puteri care s-au întîlnit la Geneva, a pus început unui dialog
constructiv care să ducă la înlăturarea armelor și războaielor din viața
omenirii și pacea să se statornicească pe pămînt.
De aceste strădanii se bucură și la acestea contribuie și fiii Bisericii,
cu convingerea că numai în climatul de pace se poate manifesta credința.
698 MITROPOLIA ARDEALULUI

Iubiții noștri fii duhovnicești,

Pentru fiii Eparhiei de Alba lulia, Crăciunul pe care-1 prăznuim în

acest an are și alte semnificații pentru că se împlinește un deceniu de
la refacerea vechiului scaun vlădicesc de Alba lulia. Toate împlinirile
Eparhiei din acest răstimp au dat o nouă înfățișare parohiilor și un nou
suflu de viață trăirii credinței noastre străbune, ele adăugîndu-se zidiri­
lor noi din Patria noastră care conturează chipul nou al României pre­
zente în „Epoca Ceaușescu11.
La acest popas de praznic și de aniversare simțim o datorie de
suflet să mulțumim mai întîi Bunului Dumnezeu pentru binefacerile
revărsate asupra Eparhiei noastre, asupra credincioșilor noștri și în
același timp să fim cu recunoștință pentru ocîrmuirea bisericească și
de stat, pentru că a refăcut acest scaun vlădicesc care să păstreze uni­
tatea spirituală, unitatea de cuget și simțire românească.
Dar încheierea anului 1985 și începutul unui nou an ies din obiș­
nuitul firesc, pentru că țara noastră pășește pragul unei noi perioade de
cinci ani, 1986—1990, pentru care cu chibzuință s-au adăugat noi planuri
de împliniri care să aducă spor în viața materială și spirituală a țării.
Sîntem chemați și noi să sprijinim aceste strădanii de mai bine ale
ocîrmuirii noastre de stat, împlinindu-ne fiecare la locul nostru de muncă
îndatoririle pe care le avem, dovedind astfel că sîntem deopotrivă fii ai
Bisericii și ai Patriei.
Numai astfel gîndind și lucrînd arătăm prin fapte că Nașterea
Domnului și Anul Nou au adus înnoiri în viața noastră, prin primirea
harurilor revărsate la nașterea dumnezeiescului Prunc.
Se cuvine ca în aceste zile de Praznic să fim cu luare aminte la
îndemnul Sf. Ap. Pavel care zice: „Iar peste toate îmbrăcați-vă întru
dragoste care este legătura desăvîrșirii și pacea lui Hristos, întru care ați
fost chemați ca să fiți un singur trup, să stăpînească în inimile voastre"
(Colos. 3, 12—15).

Iubiții noștri fii sufletești,

Cunoscînd că praznicul Crăciunului este sărbătoarea împăcării omu­

lui cu Dumnezeu, a bucuriei și a păcii, să ne străduim a păstra datinile
atît de frumoase legate de Crăciunul românesc; să cunoaștem și să cîn-
tăm colindele care sînt creație a sufletului românesc și care răspîndesc
acea mireasmă duhovnicească a Praznicului nu numai în biserici, ci și în
familiile noastre, încredințați fiind că astfel mărturisim credința noastră
în Dumnezeu prin vestirea nașterii Pruncului Iisus.
La acest praznic al Crăciunului gîndurile noastre vă însoțesc cu aceste
manifestări românești și dorim ca să ne întîlnim ca și în ceilalți ani cu
credincioșii noștri din Blaj, Tg. Mureș și Harghita și cu ceilalți fii ai
noștri.
De aici din cetatea Alba Iuliei, oraș cu nume de simbol al unității de
credință și de neam, vă împărtășim tuturor doririle noastre de bine și
pace împreunate cu îndemnul de a săvîrși tot lucrul cel bineplăcut lui
PASTORALE ARHIEREȘTI 699

Dumnezeu, potrivit cuvintelor Sf.'Ap. Pavel: „Bucurați-vă, desăvîrșiți-vă,

mîngîiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și
al păcii va fi cu voi“ (II Cor. 13, 11).
Dorindu-vă să petreceți Sfintele sărbători ale Crăciunului, Anului
Nou și Bobotezei cu sănătate, multe bucurii și împliniri duhovnicești,
încheiem cuvîntul nostru pastoral cu urarea din colindul strămoșesc:
„Mărire întru cele-nalte / Toate stelele să salte, / Salte cerul și pămîn-
tul, / Și să laude cuvîntul. / Această zi prea sfințită / Și sărbătoare
slăvită, / Urăm la toți să vă fie, / La mulți ani cu bucurie!"

Al vostru de tot binele doritor și rugător fierbinte către Dumne­

zeiescul Prunc născut în Betleem,

t EMILIAN
Episcop al Alba Iuliei

Dată în reședința noastră episcopală din Alba Iulia, la Praznicul Nașterii

Domnului, 25 decembrie 1985.