Mitropolia Olteniei - Anul XLI, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1989

t G H ERASIM
.DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL RÎMNICULUl ȘI ARGEȘULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR
DREPTCREDINCIOȘILOR CREȘTINI DIN ACEASTĂ DE DUMNEZEU-PĂZJTĂ ,
EPARHIE, HAR, MILA ȘI PACE DE LA DUMNEZEU-TATĂL,
IAR DE LA NOI PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE

Iubiții mei fii sufletești,

An de an Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos ne
aduce bucuria sfîntă a Crăcinului, cu toate străvechile și frumoasele
lui datini.
Purtîndu-ne cu duhul peste cei aproape două mii de ani în urmă,
în Țara Sfîntă, în jurul orașului Betleem, găsim cîțiva păstori veghind
lîngă turmele de pi, vorbind despre întîmplările zilei și •istorisind din
viața lor, așteptînd revărsatul zorilor. Spre marea lor uimire, «îngerul
Domnului a stătut lîngă ei și slava Domnului a strălucit în jurul lor,
și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul Domnului le-a zis : Nu
vă spăimîntați. Căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporulcă vi s-a născut azi Mîntuitor, care este Hristos-
Domnul, în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: veți găsi un
prunc înfășat, culcat în iesle». N-a sfîrșit bine cuvîntul îngerul Dom­
nului, și «deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste
cerească, lăudînd pe Dumnezeu și zicînd: «Slavă întru cei de sus lui
Dumnezgu și pe pămînt pace, între- oameni bunăvoire I» (Luca II,
9—14).
Păstorii minunîndu-se de cele ce vedeau și auzeau au pornit în
grabă la peșteră și au găsit, întocmai cum li se spusese de îngeri,
«pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle» (Luca II, 16).
După o vreme oarecare au venit din partea de răsărit și trei
magi, călăuziți de o Stea. Căzînd la pămînt, s-au închinat Lui, adu-
cîndu-I daruri : aur, tămîie și smirnă (Matei II, 11).
In acest fel la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos a slujit
întreaga făptură «cerurile cu steaua, pămîntul cu ieslea, muntele cu
peștera, magii cu daruri, păstorii cu minunea, îngerii aducîndu-I cîn-
tare» (Din cîntările Crăciunului).

Dreptmăritori creștini,
La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Tatăl a
voit ca pămîntul și întreaga creație să ia parte, fiindcă întreaga făp­
tură aștepta să se izbăvească din «robia stricăciunii, cum spune Sf.
Apostol Pavel, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dum­
nezeu... că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri
 PASTORALE CHIRIARHALE 21

pînă acum» (Romani VIII, 21—22), adică pîriă la întruparea Domnului

nostru Iisus Hristos.
Această voire a lui Dumnezeu o vedem și în imnul îngeresc «pe
pămînt pace, între oameni bunăvoire» (Luca II, 14). Nașterea Dom­
nului arată vrerea de împăcare a lui Dumnezeu cu lumea, — om și
natura —, căzută în păcat, iertînd și ștergînd greșelile tuturor. Acest
fapt îl vedem chiar cînd îngerul Gavriil anunță, nașterea Sa spunînd
că «El va mântui poporul Său de păcate».'
împăcarea omului cu Dumnezeu nu putea să vină decît după
ispășirea păcatului strămoșesc-. Prin neascultarea primilor oameni,
omul pierduse adevărata legătură cu Dumnezeu. Mintea i se întune­
case, începuse a se închina stihiilor înconjurătoare, . ființelor și
lucrurilor din lume, ca la niște dumnezei. Omul trăia după cum spune
Sfînta Evanghelie «în latura și umbra morții», iar «pămîntul era bles­
temat» (Facerea III, 17).
Așteptarea venirii unui Mîntuitor era gene~ală. Sfîntul loan Gură
de Aur spune că, de patriarhii Vechiului Testament era dorită, proo­
rocii o preziseseră, iar drepții pofteau să o vadă (Cuvînt la Naște­
rea Domnnului). în vremile mai aproape de întruparea Domnului, bă-
trînul Simeon «aștepta mîngîierea lui Israel» (Luca II, 25) ; Ana proo-
rocița întărea întru nădejde pe toți care «așteptau mîntuirea în Ieru­
salim» (Luca II, 36—38) ,• Iosif din Arimateea era «așteplînd împă­
răția lui Dumnezeu.» (Luca XXIII, 51) ; de asemenea, dintre ucenicii
Mîntuitorului, Sfîntul Apostol Andrei auzind pe Sf. Ioan Botezătorul
că Iisus este «Fiul lui Dumnezeu» (Ioan I, 34), s-a dus la fratele său
Simon, care se va chema mai tîrziu Petru, și i-a zis : «am găsit pe
Mesia». Sfîntul Ioan Botezătorul venise din pustie la apele Iordanu­
lui ca să boteze tocmai ca să afle pe Mîntuitorul : «să lie arătat lui
Israel, de aceea am venit eu botezînd cu apă» (Ioan I, 31).
De cîte ori sărbătorim Nașterea Domnului sîntem cuprinși de o
nespusă bucurie și evlavie față de Dumnezeu, care atît de mult a
iubit lumea, încît a trimis pe Unicul Său Fiu în lume «Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat», așa cum grăim în Mărturisirea de
credință. Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al Omului, ca să dea «cu­
noștință mântuirii prin iertarea păcatelor» și «să lumineze pe cei care
ședeau în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noas­
tre pe calea păcii» (Luca I, 77—79).

Iubiți credincioși,
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca «Dumnezeul
păcii» (Romani XV, 33). Așa L-au vestit Sfinții prooroci, așa ni-L în­
fățișează Sfinții Evangheliști. El a venit ca să ne împace cu Dum­
nezeu, cu noi înșine, și cu semenii noștri. Sfîntul Apostol Pavel nu­
mește pe Mîntuitorul «Pacea noastră, El care a făcut din cele două
lumi — una, adică a surpat peretele din mijloc al despărțirii... ca pe
cei doi să-i zidească într-un singur om nou... și să-i împace cu Dum­
nezeu pe amândoi» (Efesenî II, 14—16).
22 MITROPOLIA OLTENIEI

lubiții mei,
Pacea este o binecuvîntare cerească. Pacea este izvor de bucurie.
Pacea este dătătoare de propășire spirituală și materială. Sfîntul loan
Gură de Aur spune că «pacea este maica tuturor bunurilor». Noi
creștinii avem ajutorul harului Duhului Sfînt, care ne luminează și ne
întărește pașii noștri în sfîntă lucrare de făcători de pace. «Fiind în­
dreptați în credință, spune Sfîntul Apostol Pavel, avem pace cu Dum­
nezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos» (Romani V, 1). Pacea nu
vine de la sine. Pacea este acolo unde toți se înțeleg, unde se lu­
crează în armonie, unde nimeni nu se poartă cu neomenie. Omul,
care are pacea interioară devine pentru semenii săi cu adevărat un
făcător de pace. Sfîntul Grigorie de Nyssa spune : «făcător de pace
este cel ce dă pace altuia. însă n-ar împărtăși-o cineva altuia, dacă
n-ar avea-o el însuși. Deci mai întîi voiește să fii tu însuți plin de
bunătățile păcii, apoi să dai din tine și celor lipsiți de ele» (Sf. Gri-
gore de Nyssa, București, 1982, p. 390). Adevărata pace este acolo
unde se arată deplina înțelegere și iubire cu semenul său.
Pacea între oameni are temei în dragostea de Dumnezeu și de
aproapele, cum spune Apostolul neamurilor : «De am grăi în limbile
oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu avem sîntem aramă sună­
toare și .chimval răsunător ; de am avea darul proorociei și toate tai­
nele le-am cdoaște și orice știință, și de am avea atîta credință încît
să mutăm munții, iar dragoste nu avem nimic nu sîntem ; dacă am
renunța Ia toate avuțiile și ne-am da trupul să ardă, dacă dragoste nu
avem, nimic nu folosește» (I Corinteni XIII, 1—3).
Relațiile dintre noi oamenii trebuie să fie îngăduitoare, pline de
jertfelnicie : «Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare,
dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește, Dragostea nu se
poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de minie, nu
gîndește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată» (I Corinteni XIII, 1—8).
înnobilați sufletește cu un asemenea înălțător imn închinat dra­
gostei față de aproapele, lucrarea păcii, pentru care Dumnezeu s-a
făcut om, ca omul să devină Dumnezeu, prinde aripile înfăptuirii în
mintea, inima și lucrarea noastră zilnică cu toată dăruirea. «Să nu
caute nimeni ale sale, ci fiecare ale altuia»' (Filipeni II, 4). «Să trăim
în pace unii cu alții» (I Tes. V, 13), pacea pe care ne-a dat-o Mîn-
tuitorul : «Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă» (Ioan XIV, 27).
«Pacea este dulce, spune Sf. Grigorie de Nyssa, celor ce se împărtă­
șesc de ea și îndulcește cele prețuite în viață» (op. cit., p. 389).
Făcătorul de pace este încununat cu harul înfierii lui Dumnezeu, după
Scriptura care zice : «Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dum­
nezeu se vor chema» (Matei V, 2). Astfel devenim fiii lui Dumnezeu,
după har, fapt pentru care Hristos astăzi S-a întrupat.
 PASTORALE- chiriarhale 23

lubiților,
Să sporim lucrul nostru de pace în urmarea Domnului nostru
Iisus Hristos după cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel «fiți următori mi'e,
precum și eu lui Hristos» (I Corinteni IX, 16). Mai ales acum la
Marele Praznic al Nașterii Domnului, Praznicul păcii, să ne cercetăm
duhovnicește cu cît am sporit în anul care este pe sfîrșit în stră­
dania dragostei și a păcii față de semenii noștri.
Acum la Praznicul Nașterii Domnului, Praznicul împăcării, să
înălțăm inimile către Dumnezeu, izvorul vieții, și să-L rugăm să dă­
ruiască pace lumii, «să împrăștie toată mînia» ce se mai afla între
unele, popoare și să ne apere de toată «reaua întîmplare». Să căutăm
«pacea cu toată lumea și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea
pe Domnul» (Evrei XII, 14).
Impărtășindu-vă cu tot dragul aceste învățături creștinești și
părintești îndemnuri, rog pe Bunul Dumnezeu să vă învrednicească a
petrece Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului, ale Anului Nou și
Bobotezei, în pace, în deplină sănătate și duhovnicească îndestulare,
la mul'ți ani.
Al vostru de tot binele către Domnul rugător,

t GHERASIM
EPISCOPUL R1MNICULUI ȘI ARGEȘULUI