Sinteze biologie

CELULA PROCARIOTĂ
Cuvântul procariotă s-a format din grecescul: pro care înseamnă înainte de; și karion, însemnând
nucleu. Ea are forme microscopice, care se măsoară în microni și este cu ceva mai mică decât celula
eucariotă. (Dat fiind că, celula procariotă este de ordinul milimicronilor, deci are dimensiuni foarte
mici). Aceasta poate avea diverse forme, dintre care cele mai importante sunt: sferice la cilii, bastonaș
la bacili, formă de virgulă la vibrioni și formă de spirală la spirochetă. Structura celulei procariote
arată în felul următor:
1) Perete celular - este prezent în celulă, conținând o substanță organică numită mureină. El se află
la periferia celulei și dă și menține forma acesteia.
2) Capsulă - este o structură accesorie a celulei procariote și se află deasupra peretelui celular.
3) Membrană plasmatică (plasmalemă) - este un component al acestei celule care, de obicei, se află
sub peretele celular. Ea este formată din lipide și proteine, nu este capabilă de pliere și invagiune și
asigură transportul substanțelor. Rolul membranei plasmatice procariote este de a lega nucleoidul de
membrană prin intermediul mezozomilor și de a produce respirație celulară, deci ea are rol în
respirație celulară.
4) Citoplasmă – este un component al celulei care se află în interiorul acesteia. Ea este un amestec de
substanțe organice și minerale dizolvate în apă, având consistență vâscoasă. Citoplasma procariotă
este lipsită de organite celulare, curenți citoplasmatici și citoschelet.
5) Ribozomi – sunt organitele de mișcare proprii ale celulei procariote. Ei sunt formați din ARNr și
proteine. De asemenea, ei au rol important în sinteza de proteine și sunt mai mici decât cei de la
celula eucariotă.
6) Plasmide – sunt niște fragmente mici de ADN bicatenar cu structuri accesorii, care oferă bacterii
cu anumite proprietăți. De exemplu, plasmid R care oferă o rezistență la antibiotice și plasmid F ce
dă un caracter de masculinitate.
7) Tilacoide – sunt niște structuri accesorii ai celulei procariote, care conțin pigmenți asimilatori ce
ajută la realizarea fotosintezei. Ele sunt prezente la bacteriile care se hrănesc autotrof.
8) Nucleoid – care nu are membrană, este alcătuit dintr-o moleculă de ADN bicatenar / circular /
necoplexat cu proteine histonice sau non-histonice. Datorită faptului că este lipsit de membrană, el
intră tot timpul în contact cu citoplasma, ajungând până la membrană, de unde se produce respirația
celulară, realizată cu ajutorul mezozomilor.
9) Organite de mișcare - ce se împart în două categorii: cili, care sunt foarte mulți și foarte scurți și
flageli care sunt puțini și lungi.

CELULA EUCARIOTĂ
Denumirea de „eucariot” provine tot din limba greacă și înseamnă: eu - adevărat și karion – nucleu.
Ea este o celulă principală, care există în toate cele patru regnuri ale lumii vii: protista (la alge și
protozoare), plantae, fungi (drojdii, mucegaiuri, ciuperci), animaila și la om. Aceasta are o varietate
de forme: stelate, cubice, cilindrice, poliedrice, fusiforme, rotunde, alungite, etc. Celula eucariotă
poate avea dimensiuni microscopice: gameții bărbătești, hematia adultă și macroscopice: oul de
struț, ouă de pești, păsări, ambifieni, insecte, celulele din miezul citricelor, sau fibra musculară striată.
Structura celulei eucariote cuprinde trei elemente principale: membrană, citoplasmă și nucleu.
1) Peretele celular – se află la periferia celulei, o protejează, îi dă și îi menține forma. La celula
vegetală, el conține CELULOZĂ, iar la celula fungică conține CHITINĂ. De asemenea, el lipsește la
animale, protozoare și om.
2) Membrana plasmatică (plasmalema) - se află sub peretele celular, având capacitate de invaginare
și o structură trilaminară (lipoproteică). Ea este formată din fosfolipide, proteine + glucide și
colesterol. Exemple de membrană: sarcolemă (se află în celulele musculare), neurilemă (în neuron)
I. Structura membranei plasmatice
Membrana plasmatică este formată din fosfolipide care sunt un bistrat cu zona hidrofilă spre
interiorul/exteriorul celulei și din proteine care pot fi transmembranare, extrinseci sau intrinseci.
Proteinele ajută la transportul substanțelor și au rol de receptori.
Membrana are modul de mozaic de fluid (datorită cantității de proteine ce nu au poziție fixă)
II. Funcțiile membranei plasmatice
1. Funcția de receptor
Receptorii membranari sunt proteinele care leagă molecule specifice sau celulele din exterior.
2. Funcția de transport
Membrana are permeabilitate selectivă care restricționează transportul liber de molecule
hidrosolubile și ioni. Transportul se poate realiza prin: permeație și prin citoză.
A. Transport prin permeație fără ajutorul proteinelor de transport
El se realizează prin:
a. osmoză care constă în transportul moleculelor de la concentrația mică spre concentrația mare;
b. difuzie simplă care constă în transportul moleculelor de la concentrația mare spre
concentrația mică.
! Presiunea osmotică se opune osmozei și este direct proporțională cu numărul moleculelor din
soluție.
Obs. 1: Dacă o celulă se află într-o concentrație asemănătoare sau diferită față de concentrația ei,
atunci ea se comportă:
i. soluție izotonă - când concentrația soluției este egală cu concentrația celulei, neavând loc
transportul;
ii. soluție hibertonă - când concentrația soluției este mai mare decât concentrația celulei, apa
ieșind din celulă;
iii. Soluție hipotonă - când concentrația soluției este mai mică decât concentrația celulei, apa
intrând în celulă.
Obs. 2: Când apa dintr-o celulă vegetală iese în cantitate mare, are loc desprinderea membranei de
peretele celular, fenomen numit plasmoliză, iar dacă o celulă este aflată în plasmoliză, are loc
prinderea membranei de peretele celular, fenomen numit deplasmoliză.
B. Transport prin permeație cu ajutorul proteinelor de transport
El se realizează prin:
a. difuzie facilitată (transport pasiv) - se realizează în centrul gradientului de concentrație și nu
se consumă energie.
 b. transport activ – se realizează împotriva gradientului de concentrație (transport de la C mare
la C mică) și se consumă energie.
Transportul poate fi:
a. primar – cu energie din ATP
b. secundar – energie prin transfer (pompele Na+, K+)

C. Transport prin citoză

Aici se consumă energie și el se realizează prin:
a. Endocitoză (import)
i. Fagocitoză (particule solide)
ii. Princitoză (particule lichide)
b. Exocitoză (export)

3) Citoplasma – din punct de vedere structural este alcătuită din sistem coloidal care are ca mediu de
dispersie apa, iar ca fază dispersată, un ansamblu de micele coloidale aflate în continuă mișcare
browniană. Din punct de vedere funcțional este alcătuit din hialoplasmă (parte nestructurată) și
organite celulare (parte structurată). Spre deosebire de cea de la procariote, citoplasma eucariotă
conține organite celulare, curenți citoplasmatici și citoschelet (care ajută la menținerea formei). Este
formată din organite celulare comune. Aceștia sunt:
a. Ribozomii
 Nu au membrană;
 Sunt formați din subunități (mare și mică);
 Conțin ARNr și proteine;
 Au rol în sinteza de proteine.
b. Reticulul endoplasmatic
 Are membrana simplă;
 Este un sistem de canalicule care leagă membrana externă a nucleului de plasmalemă;
 Poate fi neted (REn) sau rugos (granular, ergastoplasmă)
 Are rol important în transportul intracitoplasmatic de substanțe (REn are rol în sinteza de
lipide, iar REr în sinteza de proteine).
c. Dictiozomii (Aparatul Golgi)
 Sunt macro și microvezicule delimitate de membrana simplă;
 Au rol în sinteza de polizaharide, finalizează sinteza de lipide și proteine și asigură transportul
lor.
d. Lizozomii
 Sunt corpusculi sferici cu membrana simplă;
 Conțin enzime hidrolitice;
 Sunt numeroși în celulele implicate în apărare (macrofage);
 Au rol în digestia intracelulară.
e. Mitocondriile
 Au membrană dublă spre exterior netedă și spre interior cutată formând creste mitocondriale;
 Conțin o matrice mitocondrială alcătuită din: ARN mitocondrial, ribozomi, enzime oxido-
reducătoare;
 Au rol în respirație celulară și producere de energie (ATP).
f. Vacuolele
 Au membrană simplă;
  Conțin suc vacuolar;
 Totalitatea vaselor dintr-o celulă formează vacuomul;
 Sunt prezente în număr mare la celulele vacuole și la fungi.
g. Plastidele
 Sunt de 3 tipuri: cromoplastele (pigmenți galbeni, roșu-albastru, ce dau culoare petalelor și
fructelor), leucoplastele (incolore, depozitează substanțe: ulei – uleoplaste, amidon –
amidoplaste, proteine – proteoplaste) și cloroplastele (verzi, cu pigmenți asimilatori ce ajută
la realizarea fotosintezei)
Cloroplastul

 Are membrană dublă;

 Conține pigmenți asimilatori: grane și tilacoide;
 Este format din stromă care este formată din: ADN plastidial, ribozomi, enzime și nucleu.
h. Cilii, flagelii
 Sunt organite de mișcare;
 Conțin 20 de microtubuli (9 dublete periferice + 2 centrioli);
 Sunt corpusculi bazați în citoplasmă + filament liber.
i. Centrozomul
 Fără membrană, se află lângă nucleu;
 Este alcătuit din 2 centrioli orientați perpendicular unul pe celălalt și înconjurați de o zonă de
citoplasmă hialină (centrosferă).
 1 centriol are 27 de microtubuli = 9 triplete periferice;
 Formează fusul de diviziune în timpul diviziunii indirecte;
 Celulele în interfază (creștere) au 2 centrioli;
 Celulele în diviziune au 4 centrioli.
ORGANITE SPECIFICE
1. Neurofibrilele - în neuroni; mențin forma impulsului nervos;
2. Corpi tigroizi (Corpusculii Nissl) - echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă, au
rol în sinteza proteică;
3. Miofibrilele - în celulele musculare; au rol în contracții musculare;

4) Nucleul – este un înveliș membranar dublu, cu poli nucleari, fiind o parte constitutivă principală
deoarece aici au loc procesele metabolice, conține materialul genetic și transmite informația genetică.
Conține un spațiu liber între cele două membrane, numit spațiu perinuclear. Membrana externă se
continuă cu membranele reticulului endoplasmatic. Conține 1 – 2 nucleoli, iar poziția lui în celulă
poate fi centrală (la majoritatea celulelor) sau excentrică (la unele celule, cum ar fi: fibra musculară
striată, celulele adipoase). Majoritatea celulelor au un singur nucleu, dar pot exista și excepții:
hepatocitele au 2 nuclei, fibra musculară striată are numeroși nuclei, iar hematia adultă nu are
niciun nucleu, deci este anucleată.