Celula – unitatea de bază a lumii vii

GENERALITĂȚI
Celula este unitatea structurală și morfofuncțională a organizării materiei vii. O
celulă poate exista singură sau în grup, constituind anumite organe și țesuturi.
Forma celulelor depinde de funcția acestora. Inițial, majoritatea celulelor au
formă globuloasă, dar ulterior acestea pot deveni fusiforme, stelate, cubice,
cilindrice, etc. Există și celule care își păstrează forma lor globuloasă. Acestea
sunt: ovulul, celulele cartilaginoase, hematia adultă, etc.
Dimensiunile celulelor depind de mai mulți factori. Cei mai importanți sunt:
tipul și funcția lor, starea fiziologică și patologică a organismului, condițiile
mediului extern, temperatură, vârstă, etc. Exemple: hematia – 7,5µ, fibra
musculară striată - 200 – 250 cm, ovulul – 20 – 30 µ, etc. Fibra musculară
striată este cea mai mare celulă care există în corpul uman.
STRUCTURĂ
O celulă este alcătuită din următoarele componente:
1. Membrana celulară (se mai numește și plasmalemă)
2. Citoplasmă
3. Nucleu
Membrana celulară
Toate celulele sunt delimitate între ele de o membrană celulară care este de
natură proteică (în general, ea este alcătuită din proteine). Ultrastructura
membranei celulare, care a fost stabilită cu ajutorul microscopului electronic, a
arătat o structură trilaminară, cu un strat extern, unul mijlociu și unul intern. Din
punct de vedere biochimic, putem să zicem că stratul mijlociu este bimolecular
lipidic (fosfolipide și colosterol), iar straturile intern și extern sunt de natură
proteică. La nivelul membranei, s-a constatat existența unor sisteme enzimatice
cu rol activ în transportul substanțelor, cât și existența unei încărcări electrice
(potențial de membrană)
Citoplasma
Are o structură complexă, deoarece la nivelul ei se desfășoară principalele
funcții vitale. Este un sistem coloidal complex, în care mediul de dispersie este
apa, iar faza dispersată este un ansamblu de micele coloidale aflate în continuă
mișcare browniană. Citoplasma este alcătuită din structuri cu aspect filamentos,
membranos sau corpuscular, înglobate într-o matrice de substanță numită și
hialoplasmă (parte nestructurată). După structura lor, structurile citoplasmatice
pot fi:
A. Structuri citoplasmatice care prezintă anumite diferențieri ale
citoplasmei cu anumite funcții. Ele se mai numesc și organite celulare.
Acestea se împart în două categorii.
a. Organite generale – organite celulare comune tuturor celulelor care
îndeplinesc funcții generale
b. Organite specifice – organite celulare specifice anumitor celule care
îndeplinesc anumite funcții.
B. Structuri citoplasmatice care sunt produsul unor procese celulare,
numite și incluziuni citoplasmatice (materiale de depozit ca: lipide,
glicogen, proteine, unele săruri minerale, etc.). Despre organitele generale
și cele specifice vom învăța în lecția viitoare.
Nucleul
Este o parte a celulei constitutivă principală, ce are rolul de a coordona
procesele biologice fundamentale (conține materialul genetic, controlează
procesele metabolice, transmite informația genetică). Poziția nucleului într-o
celulă poate fi centrală sau excentrică (la celulele adipoase, mucoase).
Acesta are, de obicei, forma celulei în care se află.
Numărul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt monocariocite (adică
alcătuite dintr-un singur nucleu), dar și aici pot exista și unele excepții.
Există celule binucleate (hepatocitele, celule care sunt formate din doi
nuclei), polinucleate (fibra musculară striată, care este cea mai mare celulă
din organism și care conține mai mulți nuclei) sau anucleate (hematia adultă,
deoarece nu conține niciun nucleu)
Dimensiunile nucleului variază undeva de la 3 până la 20 µ corespunzând
ciclului funcțional al celulei și fiind în raport cu citoplasma de 1/3 - ¼. Pot
exista și celule mici cu nucleu mare (de ex. limfocitele) sau celule mari cu
nucleu mic (ovulul).
Structura nucleului cuprinde membrana nucleară, carioplasma și unul sau
mai mulți nucleoli. Membrana nucleară poroasă, este dublă, constituită din
două foițe: una externă, spre matricea citoplasmatică ce prezintă ribozomi și
care se continuă cu citomembranele reticulului endoplasmatic și una internă
aderentă miezului nuclear. Între cele două membrane, există un spațiu numit
spațiu perinuclear ce conține un material amorf.
Sub membrană, se află carioplasma cu aspect omogen. Este o soluție
coloidală cu o fază de sol (cariolimfa) și alta de gel (cromatina nucleară). În
interfază, cromatina se prezintă sub forma unor filamente răsucite fixate de
membrana nucleară sau de nucleoli – numite cromoneme (structura
elementară microscopică a cromatinei și cromozomilor). La începutul
diviziunii celulare, cromonemele se scurtează sau se îngroașă luând aspectul
de cromozomi. Cromozomii legați într-un singur punct, va lua aspectul de
centromer. Biochimic, cromatina este formată din nucleoproteine (ADN
legat de histone) deoarece este sediul informației genetice.
În carioplasmă, se găsesc unul sau mai mulți nucleoli cu rol important în
sinteza de ARN. Au forma unor corpusculi denși, rotunzi sau ovalari,
delimitați de o condensare a cromatinei nucleare.
Teme și aplicații
1. Explică în cuvinte proprii câteva generalități despre celulă menționând
următoarele:
• Definiția celulei;
• Dimensiunile celulei;
• Forma lor;
• Din ce sunt alcătuite
2. Care este cea mai mare celulă care există în corpul uman? Ce lungime
are?
3. Ce substanțe chimice conține plasmalema?
4. Din ce este format nucleul și ce substanțe chimice conține?
5. Dați exemple de celule care au formă globuloasă permanentă, adică nu-și
modifică niciodată forma.