STUDII DE SECURITATE

STUDII DE SECURITATE .RO NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2

NUMARUL 1/2004, Volumul 2

NATO CA FACTOR DE
IN ACEST NUMAR:
TRANSFORMARE A „ANARHIEI”
FOCUS: NATO SISTEMICE.
DE LA SUB-SISTEMUL DE SECURITATE
BALCANIC LA ORIENTUL MIJLOCIU
ESEURI SI STUDII
Dimensiunea legislativa a aderarii EXTINS
Romaniei la Alianta Nord-
Atlantica
RAZVAN IONESCU
SERBAN FILIP CIOCULESCU
Romania – steluta americana sau
europeana? A spune ca lumea relatiilor internationale, adica a
BOGDAN CHIRIEAC
interactiunilor dintre statele suverane, este un mediu
Profesionalizarea armatei romane periculos prin potentialul sau de conflict si agresivitate,
din perspectiva aderarii la NATO grefat pe un sistem „anarhic” (fara autoritate suprastatala
MARIAN ZULEAN constrangatoare), este deja un truism. Dar cand este atentia
este focalizata pe arealul Balcanilor caracterizarea de mai
Securitatea Europeana intre
NATO si UE sus pare adesea insuficienta evocandu-se metafora butoiului
GEORGE TIBIL cu pulbere si a hartii insangerate. Aceasta a fost realitatea
din teren, dar mai ales din perceptia factorilor de decizie si
PROFIL opiniei publice occidentale din momentul surparii
Lordul GEORGE ROBERTSON comunismului pana dupa criza si campania militara din
CONCURS Kosovo.
Politica de securitate a UE - Abia in primii ani ai mileniului al treilea, exista un
principalele implicatii inceput de schimbare in grilele cognitive si se vorbeste tot
pentru NATO mai mult de Europa de Sud-Est ca un loc unde democratia
CRISTINA ROMILA se consolideaza, iar stabilitatea regionala devine treptat
ELEMENTE DE POLITICA regula. O ultima tresarire de violenta identitara a avut loc in
EXTERNA 2001, pe teritoriul micutei si multi-etnicei Republici a
TRATATUL Macedonia, cand grupuri rebele albaneze au incercat sa
Nord-Atlantic obtina autonomie sau chiar dreptul la secesiune teritoriala.
Ca in 1994 si 1999, Occidentul a reactionat. De data
DECLARATIA
Parlamentului Romaniei cu aceasta sub forma unui aranjament institutional, in care s-au
privire la invitarea Romaniei de a implicat UE, OSCE, ONU dar mai ales NATO1.
incepe negocieri de aderare la O analiza retrospectiva a tragediilor politice si umanitare
NATO care au brazdat Balcanii de Vest in ultimul deceniu, indica
faptul ca Alianta Nord-Atlantica a jucat un rol crucial fiind

www.studiidesecuritate.ro
1
Lord G. Robertson, “United in Common Front against Terror”, lecture
to the English-Speaking Union, November 27, 2003,
www.news.scotsman.com/columnists.cfm?id=1307532003.

www.studiidesecuritate.ro
1

totodata un factor de pacificare si
stabilizare in regiune, asigurand, intr-o
prima faza, stingerea conflictelor armate si
a „purificarilor etnice”, vizate atat de
dictatorii national-comunistiilocali cat si
de antreprenori identitari lipsiti de
scrupule.
Intr-o faza ulterioara, NATO a
reusit, in ciuda pesimismului accentuat al
anumitor cercuri politice, sa atraga si sa
implice statele din Europa Centrala si de
Sud-Est, ca si pe cele din Caucaz si Asia
Centrala, in structuri de cooperare si
parteneriat precum Consiliul de
Cooperare Nord-Atlantica (1991, CCNA-
NACC), Consiliul Parteneriatului Euro-
Atlantic (1997, CPEA-EAPC) sau
Parteneriatul pentru Pace (1994, PfP). Pe
masura ce Alianta a facut fata cu succes
provocarilor de securitate, datorate crizelor
succesive din Balcani, aceasta s-a dotat cu
instrumente si concepte doctrinare
adecvate riscurilor percepute si si-a
redefinit misiunile in noul mediu de
securitate.
Catre depasirea sistemului de
“self help”?
Din moment ce Romania si vecinii
sai sudici si sud-vestici au convingerea ca
vor fi, intr-un viitor apropiat, incorporati
in NATO si UE, si vor avea ca fundament
acelasi set de valori si norme, exista
premise excelente pentru depasirea
sistemului international anarhic de tip self
help (Waltz), in care actorii statali sunt
obsedati de supravietuire si cauta sa
acumuleze putere pe seama competitorilor,
actori statali.
Curentul neorealist in teoria
internationala isi extrage o mare parte din
puterea explicativa, a modelului sau de
“balance of power”, din axioma existenţei
unei stari de “anarhie” pe scena mondiala,
cel puţin incepand din epoca statului
2
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
modern (statul “westphalic”), fiind vorba
de o lume a statelor suverane,
neconstranse de o autoritate superioara.
Statele care ignora aceasta realitate
sistemica multi-seculara si nu
interpreteaza corect configuraţia de putere
(polaritatea) la un moment dat, risca sa fie
eliminate fizic prin cucerire.
Efectele produse de strutura
sistemica asupra actorilor sunt perverse, in
sensul ca se produc chiar in afara
intenţionalitaţii explicite, iar aspecte
ideaţionale comune statelor nu pot de
regula impiedica repetarea conflictelor,
deduse din distribuţia puterii.
Statele fiind egoiste si vieţuind
intr-un system tip “self-help”, ele nu se pot
baza decat parţial pe sprijin exterior pentru
supravieţuire, astfel incat sunt constranse
sa caute strategiile de “descurajare”, fie
prin sporirea puterii interne, fie prin
alianţe (Waltz2).
Modelul spre care se tinde este
“comunitatea de securitate”, structura
colectiva bazata pe incredere, norme si
interese comune, identitate impartasita,
liniste, ordine interna, prin democratie si
lipsa oricarei temeri legate de
probabilitatea unui razboi intre membrii
acesteia3. Anarhia sistemica nu a disparut
complet din cadrul NATO si UE (desi in
cazul acesteia din urma s-a operat cedari
de suveranitate catre nivelul
supranational), deoarece domeniul politicii
externe si de securitate ramane,
2
Vezi Kenneth N. Waltz, Theory of International
Politics, Reading Mass, Addison Wesley, 1979.
Pentru o descrierecritica a structuralismului
sistemic la Waltz a se vedea Peter J. Katzenstein
(editor), The Culture of National Security,
Columbia University Press, New York, 1996,
pp.11-17.
3
Raimo Vayrynen, “Stable Peace through Security
Communities. Steps towards Theory Building”,
www.nd.edu/krocinst/ocpapers .
www.studiidesecuritate.ro

deocamdata, apanajul statelor, care, insa,
au obligatia sa se concerteze si sa evite
situatiile conflictuale. In acceptiune
teoretica, tarile din Europa de Sud-Est se
vor alatura celor central-europene si
occidentale, formand “un grup de state ale
caror perceptii si preocupari esentiale de
securitate sunt atat de interconectate, incat
problemele lor de securitate nationala nu
pot fi analizate rezonabil sau rezolvate
separat”4.
Gratie implicarii NATO si ulterior
UE in arealul balcanic, acest sub-complex
regional de securitate a reusit sa
depaseasca faza anarhiei “imature”, in care
fiecare stat respecta doar propria-si
legitimitate; statele nu au in comun norme,
reguli si conventii, iar relatiile inter-statale
imbracau aspectul unei permanente
competitii, in scopul dominarii
sistemului5,
Prin cooperare si concertare, cu
sprijinul Occidentului, sub-sistemul
balcanic de securitate s-a debarasat in
buna parte de incarcatura malefica de
teama, ostilitate, ura. Cu exceptia unor
zone din Balcanii de Vest si a diadei
greco-turcesti, restul statelor sud-est
europene nu s-au considerat din start
inamice, ci mai ales rivale in cursa pentru
integrarea in structurile occidentale, pana
ce a devenit evident ca aderarea lor la
NATO si UE este conditionata de criterii
obiective si transparente, nu de sabotarea
competitorilor.
Citand teoria lui Alexander Wendt,
se poate constata ca s-a pornit de la o
“cultura” a anarhiei, de tip “lockean”
(actori rivali, dar care isi recunosc reciproc
4
Barry Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde,
Security. A New Framework for Analysis, Lynne
Rienner Publishers, London, 1998, p.12.
5
Barry Buzan, People, States and Fear-An Agenda
for International Security Studies in the Post-Cold
War Era, traducere romaneasca Popoarele, statele
si teama, Ed. Cartier, Chisinau, 2000, pp.180-187.
3
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
suveranitatea si nu isi ameninta direct
existenta) si s-a ajuns, actualmente, in
zona unei “culturi kantiene” (relatii de
prietenie, incredere reciproca, evitarea
conflictelor acute si solidaritatea in fata
pericolelor exterioare)6. Constatarea este
valabila, de pilda, pentru membrii
Grupului Vilnius, care au actionat
concertat, in vederea aderarii la NATO.
Natiunile balcanice si liderii lor par tot mai
constiente de existenta noilor provocari la
adresa securitatii lor nationale, iar
sentimentele de afinitate si solidaritate
capata contur.
Exemplele nu lipsesc: cooperarea
in vedera eradicarii retelelor teroriste de
tip Al Qaeda dupa 2001, combaterea
crimei organizate, exercitii de gestionare a
unor situatii de criza umanitara, etc.
Evident, la schimbarea matricei
comportamentale pe arena regionala, a
contribuit si transformarea regimurilor
politice din Europa de Sud-Est, evolutia
dinspre democratia incipienta, adesea
asociata cu un leadership in criza de
legitimitate, pe fondul crizelor identirare si
economice, catre democratii consolidate,
stat de drept, economie de piata eficienta
si un leadership eficient.
Desi inca exista state care se
confruntate cu dificultati structurale pe
termen lung, se poate spune ca perspectiva
de integrare in NATO si UE a acestor tari
a contribuit masiv la marile transformari
politice in regiune.
Anarhia sistemica ca variabila
cultural-cognitiva
Daca ideal-tipul de stare anarhica
in relatiile internationale, descris de autorii
neorealisti de inspiratie waltziana, ar fi
eprezentat o axioma valabila, atunci
6
Alexander Wendt, Social Theory of International
Politics, Cambridge University Press, Cambridge
and New York, 1999, pp.246-312.
www.studiidesecuritate.ro

speranta de a “civiliza” statele balcanice si
a le deturna de la jocul cu suma nula ar fi
fost nu doar pierdere de vreme ci si o
activitate riscanta, datorita faptului ca
puterile occidentale trebuiau sa se implice
in competitia regionala pentru putere si
securitate, din Balcani, fapt ce ar fi
subrezit solidaritatea in cadrul NATO si
UE.
Atunci cand Germania a sporeste considerabil sansele de a fi,
recunoscut independenta Sloveniei si
Croatiei, starnind ingrijorarea partenerilor
europeni, au existat voci care au invocat
vechile elanuri expansioniste geopolitice
ale puterilor europene continentale. Din
fericire, stihiile trecutului nu au avut sansa
sa se reaprinda, iar NATO si UE au
conceput strategii supranationale si
transparente in vederea transformarii
mediului de securitate din Europa centrala
si rasariteana, stimuland intens
aranjamentele sub-regionale de cooperare
deja existente, dar si aparitia unora noi
precum Initiativa Sud-Est Europeana
(SEEI sub egida NATO, 1999), Procesul
Royaumont (adoptat de UE, in anul 1998,
ca parte a politicii externe si de securitate
comuna) sau Pactul de Stabilitate pentru
Europa de Sud-Est (1999, Summitul
Consiliului European de la Koln).
Alianta Nord-Atlantica a incurajat
aparitia procesului Reuniunii Ministrilor
Apararii din Europa de Sud-Est (SEDM-
1996) si a creat Forta Multinationale de
Pace din Europa de Sud-Est (MPFSEE-
1998), forta capabila sa asigure gestiunea
unor situatii de criza regionala, prin
misiuni de mentinere/restabilire/construire
a pacii, sub egida ONU, OSCE si care sunt
conduse de NATO (PfP) sau UE.
MPFSEE se bazeaza pe Brigada din
Europa de Sud-Est (SEEBRIG) si pe Forta
Multinationala de Geniu (ETF), iar in actul
fondator se specifica clar faptul ca aceasta
forta nu este indreptata contra nici unui
stat sau grup de state, nefiind asadar o
4
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
alianta defensiva de tipul Micii Intelegeri
interbelice7.
Trei state membre NATO – Grecia,
Turcia si Italia, alaturi de doua viitoare
membre (Bulgaria si Romania) isi pun la
un loc experienta si vointa politica spre a
ajuta Albania si Rep. Macedonia sa
asimileze tehnicile participarii la eforturile
internationale in slujba pacii, fapt ce le
candva, invitate sa adere la Alianta Nord-
Atlantica.
Cu vremea statele ex-comuniste
din Balcani si-au depasit teama egoista de
a coopera, pe motivul ca vor ramane
vesnic ancorate in aceste aranjamente
periferice, ratand, astfel, sansa de a deveni
membre ale NATO si UE. Uniunea
Europeana a pus jaloanele integrarii prin
statutarea criteriilor de la Copenhaga
(1993) – democratie, stat de drept,
economie functionala, iar NATO a lansat,
in anul 1999, Planul de Actiune pentru
Aderare (Membership Action Plan), care
contine criterii precise – politico-
diplomatice, militare, juridice,
administrative – necesare admiterii ca
membru a unui stat candidat.
Summiturile de la Praga (NATO)
si Copenhaga (UE), din noiembrie si
decembrie 2002, au arata ca blocul
“balcanic” s-a fragmentat; un stat a reusit
o dubla integrare (Slovenia), altele fiind
invitate in NATO, dar cu perspective clare
si in ceea ce priveste integrarea europeana
(Bulgaria, Romania), iar restul statelor
balcanice au ramas la statutul de aspirante
cu sanse reale (Croatia, eventual Albania,
Macedonia), sau doar pe termen lung
(Bosnia-Hertegovina, Serbia-Muntenegru).
Ramane cert faptul ca dinamica cooperarii
sub-regionale a devenit regula iar statele
mai avansate pe calea reformelor fac
7
Daniel Calin, “Forta Multinationala de Pace din
Sud-Estul Europei – un nou inceput”, Balcanii, nr.
37, octombrie 2003, pp.10-11.
www.studiidesecuritate.ro

eforturi spre a le ajuta pe celelalte sa
recupereze decalajul.
La nivel institutional, NATO si UE
si-au accelerat procedurile de cooperare pe
linia securitatii in Balcani, mai ales dupa
ce, in decembrie 2002 s-a ajuns la un
acord privind aranjamentul “Berlin plus”,
prin care Forta de Reactie Rapida a UE
obtine acces la capabilitatile militare si de
planificare ale Aliantei Nord-Atlantice.
Multa vreme, disputele greco-turce au
impiedicat realizarea acestui acord atat de
necesar emergentei unui pol european al
apararii, separat, dar nu si complet
independent de NATO. In primavara
acestui an, UE a preluat de la NATO
misiunea de mentinere a pacii din Rep.
Macedonia (Concordia, fosta Amber Fox),
dupa demararea misiunii de politie din
Bosnia-Hertegovina, unde va inlocui,
probabil in 2004, fortele NATO, pe
masura ce acestea isi reduc prezenta in
Balcani.
In ceea ce ne priveste, Romania si-
a propus dubla integrare, in structurile
europene si euroatlantice, iar acest lucru
corespunde, in teoria relatiilor
internationale, calculului rational al
dobandirii prestigiului, bunastarii si
garantiilor de securitate, prin integrarea in
structurile mtuale occidentale.
Dincolo de analiza la nivelul
deciziei rationale, putem afirma ca exista
si un nivel ideatic si cognitiv de
interpretare – existenta normelor,
credintelor si valorilor occidentale, pe care
leadership-ul romanesc le-a acceptat, la
inceput prin mimetism, spre a obtine
avantajele asociate unui comportament
exemplar8, de elev silitor. Treptat s-a
8
Curentul constructivist in teoria relatiilor
internationale analizeaza cu predilectie difuzarea
normelor pe scena mondiala si instrumentalizarea
respective socializarea acestora de catre actori.
Vezi Jeffrey T. Checkel, “Sanctions, Social
Learning and Institutions: Explaining State
5
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
produs o interiorizare (socializare) a
acestor norme sub presiunea opiniei
publice interne si, mai ales, internationale.
Finalmente, clasa politica
autohtona a ajuns sa se legitimize prin
aceste valori euroatlantice, sa le
promoveze activ, chiar in afara spatiului
national, dovada fiind dorinta Romaniei de
a-si construi si impune in zona o imagine
pozitiva de “ancora de securitate”-
“exportator” de securitate, imagine
sustinuta mai ales prin sprijinul acordat
stabilitatii si democratizarii Balcanilor de
Vest9.
Romania actioneaza astfel in
consecinta, reusind sa fie considerata in
Occident ca factor de stabilizate regionala
si model de comportament pozitiv, atat in
ceea ce priveste aspectele interne
(problema minoritatilor etnice, statul de
drept) cat si in cele internationale.
Acest fapt ne arata clar ca
interesele si identitatile actorilor statali
sunt construite prin circulatia ideilor si
interactiunea lor, prin asimilare si
socializare.
Alexander Wendt afirma ca
“anarhia este ceea ce fac statele din ea”10,
sugerand ca nimic nu este dat aprioric si
imuabil, ci este vorba de un cadru de
interactiune mobil, in schimbare, bazat pe
Compliance with Norms and European Human
Rights”, www.sv.uio.no/arena/select99/II .
9
Alti autori constructivisti, T. Risse, S. Ropp si K.
Sikkink in volumul The Power of Human Rights:
International Norms and Domestic Change,
Cambridge University Press, 1999, propun un
model de socializare in spirala prin parcurgerea a
cinci etape ideal-tipice: mobilizarea actorilor
substatali si transnationali care contesta cadrul
normativ clasic, elitele la putere accepta concesii
tactice, urmand apoi o regandire a preferintelor si o
redefinire a interesului national prin prisma noilor
norme.
10
Alexander Wendt, “Anarchy is what states make
of it: The social construction of power politics”,
International Organization, 46, 1992, pp.391-425.
www.studiidesecuritate.ro

interese, perceptii, norme. In cuvintele
sale, “o anarhie a prietenilor este diferita
de una a inamicilor”, iar structura anarhica
a sistemului este determinata de felul cum
interactioneaza statele la un moment dat si
de perceptiile lor. In sine, “anarhia” are “o
valoare explicativ limitata”11.
State „esuate” si state
„reconstruite”
Modelele de politica internationala
pot imbraca diverse forme, iar sistemul
mondial actual este unul structurat pe trei
paliere: economia mondiala cu logica sa
de globalizare greu controlabila, statele cu
suveranitatea in declin si popoarele12.
Obsesia supravietuirii si teama de
amenintarile conventionale (militaro-
statale) lasa locul, treptat, unor modele de
cooperare si interdependenta in fata unor
amenintari mai “voalate, greu de
identificat si imposibil de rezolvat prin
puterea militara”13.
Dupa implicarea in criza bosniaca
si lansarea operatiunilor IFOR/SFOR,
NATO era pregatita, cel putin la nivel
conceptual, sa gestioneze crize in care sunt
implicate asa numitele “state esuate”
(failed states), caracterizate prin slaba
capacitate de guvernare, lipsa de
legitimitate a elitelor la putere, apartinand
unor regimuri autoritare corupte, stare
economica catastrofala, pierderea de catre
autoritatile statale a monopolului violentei
legitime si aparitia unor grupuri armate de
rezistenta.
11
Alexander Wendt, “Collective Identity
Formation and the International State”, American
Political Science Review, 88, 1994, pp.384-396.
12
Stanley Hoffmann, Sisiful european. Studii
despre Europa (1964-1994), trad. romaneasca
Elena Neculcea, Cartea Veche, Bucuresti, 2003,
pp.411-417.
13
Ibidem, p.414.
6
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
In cazurile extreme s-a ajuns la
disolutia completa a autoritatii centrale si
fragmentarea statului in mici “feude”,
conduse de lideri identitari sau seniori ai
razboiului14.
Deoarece Bosnia-Hertegovina, dar
si Kosovo sau Republica Macedonia
cunosteau fenomene asemanatoare, liderii
NATO au introdus in Noul Concept
Strategic, lansat in 1999, la Washington,
referiri la riscurile cu care securitatea
euroatlantica se confrunta din cauza
“opresiunii, conflictului etnic, dificultatilor
economice, colapsului ordinii publice si
proliferarii armelor de distrugere in
masa”15.
Alianta declara ca ia o pozitie
ferma fata de cei ce incalca drepturile
omului, duc razboaie sau cauta sa faca
achizitii teritoriale cu forta. Prin acest
document-cadru, NATO isi recunostea
implicit competenta in domeniul prevenirii
si managementului crizelor regionale,
conform dreptului international si valorilor
si normelor transatlantice – apararea
democratiei, drepturilor omului, a pacii si
stabilitatii mondiale.
In declaratia finala a Summitului
de la Washington se afirma clar ca
securitatea regiunii balcanice “este
esentiala pentru realizarea unei stabilitati
durabile in toata aria euroatlantica”, iar
scopul aliatilor este de a permite statelor
regiunii sa se integreze in comunitatea
euroatlantica16. Intr-o continuitate logica,
declaratia summitului de la Praga (2002)
insista asupra necesitatii ca statele regiunii
sa creeze/consolideze democratii multi-
etnice, statul de drept, sa intensifice
14
Chester A. Crocker, “Engaging Failing States” ,
Foreign Affairs”, September/October 2003, pp.32-
44.
15
The Reader’s Guide to the NATO Summit in
Washington, 23-25 April 1999, Office of
Information and Press, Brussels, Belgium, 1999.
16
Ibidem, p.36.
www.studiidesecuritate.ro

cooperarea regionala, precum si sa
combata crima organizata si sa coopereze
cu Tribunalul International pentru Fosta
Iugoslavie. Acestea vor fi criteriile ce vor
decide integrarea sau nu in structurile
euroatlantice a candidatilor17.
Reconstructia unui stat “esuat”
(state/nation building) presupune mai
multe etape obligatorii, dar nu exista o
reteta miraculoasa a “vindecarii”.
Emergenta unei structuri politico-
administrative viabile, a unui leadership
legitim, competitie politica supusa
regulilor, democratizare institutionala si
relegitimarea ideii de stat in ochii
populatiei si, nu in ultimul rand, aparitia
unei economii de piata functionale, care va
inlocui vechea economie de prada sunt
elementele esentiale.
Factiunile armate rivale trebuie
dezarmate si reconvertite in forte militare
si de politie nationale, statul urmand a
redobandi monopolul violentei legitime
asupra intregului teritoriu. Chiar iesit din
faza de moarte clinica, un astfel de stat
ramane, inca o vreme indelungata, in zona
a ceea ce Barry Buzan numea “stat slab”,
adica stat ce poseda un grad scazut de
coeziune socio-politica iar simbolurile si
institutiile sale sunt contestate inca de
anumite parti ale populatie18.
In privinta statelor “esuate” din
Balcani, Occidentul si-a regasit treptat
unitatea de vointa si actiune in ceea ce
priveste interventia armata si umanitara,
destinata procesului de stabilizare si
nation-building, deoarece devenise tot mai
clar ca aceste state in descompunere sunt
un pericol permanent pentru Europa, prin
aceea ca pot adaposti teroristi, membrii ai
crimei organizata transnationala sau pot
17
“Prague Summit Declaration”, North Atlantic
Council Meeting, Prague, 21 November 2002,
www.nato.int.
18
Buzan, Popoarele, statele si frica, Ed. Cartier,
Chisinau, 2000, pp.105-115.
7
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
contribui la proliferarea armelor de
distrugere in masa si la exportul de
instabilitate in ariile invecinate (efect spill-
over)19.
NATO a plecat de la premiza ca
democratizarea statelor sud-est europene,
reforma sectorului de securitate si aparare,
si emergenta unui nou leadership local
impregnat cu valorile lumii occidentale
vor avea ca efect reducerea la maximum a
tensiunilor geopolitice si nationaliste din
regiune. Acest fapt a devenit, in linii mari,
realitate.
Romania si Bulgaria vor fi membri
deplini ai NATO in anul 2004, iar Albania,
Croatia si Macedonia (membre ale
„grupului de la Vilnius”) au semnat, in
mai 2003, Carta Adriaticii (A3), in
compania SUA, pentru concertare si
cooperare in vederea aderarii la Alianta,
intr-un viitor val al extinderii NATO.
Aceste state asteapta ca la
summitul NATO de la Istambul din 2004,
sa primeasca confirmarea indeplinerii
programelor MAP si garantii in vederea
integrarii.
In ce priveste Bosnia si Serbia-
Muntenegru, acestea vor fi, in curand
admise in PfP si, probabil, vor deveni
membre in cativa ani, daca vor continua
reformele si se vor supune deciziilor
Tribunalului International pentru Fosta
Iugoslavie privind predarea celor acuzati
de crime de razboi. Prin vocea ministrului
de externe Mircea Geoana, Romania
sustine transformarea A3 in A5, prin
acceptarea acestor state20 si oferirea unor
garantii ferme privind aderarea acesora la
spatiul euroatlantic de securitate.
19
Dana Allin, “Debating Intervention”, NATO
Review, Winter 2002.
20
“Ohrid, Macedonia, 27 septembrie 2003,
Conferinta Internationala Aplicarea Cartei
Adriaticei”, in Balcanii, nr. 38-39, noiembrie 2003,
p. 9.
www.studiidesecuritate.ro

Recent, tari precum Albania si
Republica Macedonia au trimis mici
contingente militare in Irak, pentru forta
de stabilizare, imitand exemplul Bulgariei
si Romaniei21 iar Serbia-Muntenegru a
propus alocarea unei forte pentru ISAF in
Afganistan, ca pas premergator primirii in
PfP, ulterior in NATO.
Desi aceste actiuni si eforturi
intreprinse, in ciuda penuriei resurselor
nationale, par sa reflecte mai ales calculul
strategic in slujba interesului national, prin
fructificarea relatiilor cu statele aliate;
acest fapt nu impiedica considerarea
acestora tari ca fiind „miniexportatori de
securitate si stabilitate internationala”, in
folosul comunitatii internationale, a
statelor democratice si libere22.
Balcanii-un model pentru
Orientul Mijlociu Extins?
Experienta de „imblanzitor” al
anarhiei sistemice din regiunea balcanica
si de promotor al securitatii prin
cooperare, ar putea valorificata de NATO
si in problematica stabilizarii si pacificarii
Orientului Mijlociu Extins. Statele-
membre sunt constiente ca NATO trebuie
sa faca fata noilor riscuri si amenintari
asimetrice, iar acestea se spune ca vor
proveni mai ales dinspre aceasta vasta
regiune, sub forma terorismului,
fundamentalismului religios, dictaturilor,
proliferarii armelor de distrugere in masa
si a statelor „esuate”.
Orientul Mijlociu Extins se intinde
pe o axa ce leaga Egiptul si Mediterana de
Est (inclusiv Israelul), Golful Persic si
sudul bazinului caspic de Afganistan, un
„arc de criza” caracterizat prin
amenintarile enumerate mai sus. Pastrand
21
Victor Ionescu, “Balcanicii exportatori de
securitate”, Balcanii, nr. 37, octombrie 2003, pp.5-
6.
22
Ibidem
8
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
proportiile, Afganistanul este pentru
Orientul Mijlociu ceea ce Bosnia a
reprezentat pentru Balcani.
In ambele cazuri se incearca
realizarea procesului de „nation building”
si consolidare a statului democratic.
Situatia pare mai disperata in Afganistan,
tara aflandu-se prada „seniorilor
razboiului” si resurgentei talibane si avand
un relief care avantajeaza gherilele. Dar sa
nu uitam ca nici in Bosnia, dupa Acordul
de la Dayton si lansarea SFOR, lucrurile
nu au stat deloc roz la inceput.
Ambasadorul SUA la NATO,
Nicholas Burns sustinea recent ca viitoarea
misiune a Aliantei este de a se concentra
asupra Orientului Mijlociu extins, pentru a
preveni si gestiona crizele, pentru a
anihila amenintarile neconventionale si
riscurile asimetrice.
Pe diagonala Est si Sud se vor
contracara terorismul global si
diseminarea armelor de distrugere in
masa23, iar aliatii trebuie sa fie pregatiti sa
realizeze diverse tipuri de misiuni: de
mentinere a pacii, de salvare a unor
ostateci sau misiuni de lupta.
Si alti reputati analisti considera ca
cele mai multe amenintari la adresa
securitatii internationale vor veni dinspre
Orientul Mijlociu Extins, sub forma
terorismului, armelor de distrugere in
masa, fluxurilor de refugiati si ideologiilor
anti-occidentale. Acest trend se va intinde
pe parcursul unor decenii de acum
inainte24.
23
Nicholas Burns, “NATO and the Greater Middle
East”, 23 October 2003, www.usembassy-
israel.org.il/publish/2003/october/102503.html.
24
Ronald Asmus, Kenneth Pollack, “The New
Transatlantic Project”, Policy Review,
October/November 2002, pp.3-18. Autorii observa
ca statele regiunii Orientului Mijlociu Extins sufera
de o criza a guvernarii performante, au economii
deficitare si o incapacitate de a gestiona
provocarile modernizarii si globalizarii. Occidentul
se confrunta cu un pericol similar URSS din
www.studiidesecuritate.ro

Esecul statalitatii si slabiciunea
regimurilor politice autoritare,
vulnerabilitatea economica si acces redus
al populatiilor la infrastructura moderna de
comunicatie si transport sunt factori care
agraveaza situatia. NATO, ca parte a
Vestului, poate contribui la implementarea
unei strategii menite a suprima cauzele ce
produc riscurile si amenintarile respective,
atat prin apararea antiterorista si
mentinerea pacii cat, mai ales, printr-o
strategie de incurajare a democratizarii
regimurilor politice din lumea araba25.
Recenta lansare, cu ocazia
summitului ministrilor apararii din statele
membre NATO, de la Colorado Springs
(octombrie 2003), a Fortei de Raspuns a
NATO (NRF) este o etapa extrem de
importanta a procesului de transformare a
capacitatilor de lupta ale Aliantei spre a
face fata noului mediu de securitate post-
bipolar.
Ratiunea geopolitica a implicarii
NATO in Balcani a fost, initial, aceea de
stabilizare si pacificare, ulterior de
asociere si chiar de acceptare a tarilor
balcanice in cadrul Aliantei. In cazul
orinetului Mijlociu, putine voci au curajul
sa solicite extinderea NATO in regiune,
mai ales ca e vorba de tari musulmane, cu
regimuri autoritare.
Se insista mult asupra solidaritatii
intre Europa si America, care au in comun
dorinta de a exporta democratia si
stabilitatea in zona cea mai instabila a
vremea lui Stalin dar rezolvarea situatiei nu este
pur militara. Se impune din partea Occidentului un
efort multi-directionat, spre a sustine consolidarea
democratiilor, a economiilor de piata functionale si
emergenta unor societati civile care sa impinge
statele spre modernizare si progres. Acest “proiect
strategic” va necesita cooperarea dintre statele
member NATO pe o perioada de decenii de acum
inainte.
25
Ronald D Asmus, “Rebuilding the Atlantic
Alliance”, in Foreign Affairs, SeptemberOctober
2003.
9
STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2
lumii, dar care influenteaza direct
securitatea si bunastarea europenilor si
americanilor.
Orientul Mijlociu Extins este un
teritoriu mult mai extins si eterogen decat
Balcanii. Trecutul istoric (colonial) si
specificul cultural separa inca net valorile
si normele imbratisate de statele regiunii
de cele ale Vestului. Dar provocarea
pentru NATO si UE nu este mai mica,
fiind vorba de o pacificare de lunga durata
a regiunii si o incurajare a modernizarii si
progresului material si spiritual.
NATO nu este solutia passe-par-
tout si nu are virtuti miraculoase, nici nu
se poate substitui statelor membre in
gestionarea relatiilor politico-militare cu
lumea arabo-musulmana. Dar, spre
deosebire de SUA, care este perceputa
adesea cu ostilitate sau neincredere din
cauza sprijinirii Israelului si controlului
exercitat asupra Irakului, NATO ar putea
beneficia de prestigiul reusitei din
Afganistan si de imaginea de for
multinational in care musulmanii gasesc
intelegere si posibilitati de dialog.
Lordul Robertson, actual secretar
general al NATO, a sustinut la randul sau
ca, fara a deveni un „politist global”,
Alianta trebuie sa faca fata cu succes
amenintarilor din orice directie ar veni
acestea, fapt ce implica modernizarea
capacitatilor militare pentru a le face apte
de interventii rapide si eficiente, nu doar
pentru misiuni „out of area”, ci chiar „out
of continent”, precum este cazul
Afganistanului26.
Similitudinea dintre Orientul
Mijlociu si Balcani exista la nivelul
experientelor politice nedemocratice, a
crizelor si fragmentarii unor state
neviabile, al declinului economic si
26
“NATO to Deal with Threats beyond Traditional
Limits”, www://jang.com.pk/thenews/nov2003-
daily/07-11-2003/world/w18.htm, 7 November
2003.
www.studiidesecuritate.ro
 STUDII DE SECURITATE
NUMARUL 1/2004, VOLUMUL 2

exacerbarii identitatilor etnico-religioase,

opuse spiritului occidental, in paralel cu
tensiunile geopolitice care antagonizeaza
state vecine.
Sunt desigur si mari diferente,
deoarece in Balcani nu au proliferat
miscarile teroriste, nici armele de
distrugere in masa iar proximitatea
geografica cu statele UE insemna
exercitarea directa a influentei acestora
asupra regiunii.
Asa cum Balcanii au fost
„imblanziti” si vor fi probabil integrati pe
rand in structurile europene si
euroatlantice, se poate incerca si in
Orientul Mijlociu Extins o pacificare si o
stabilizare, conform unei geometrii
variabile bazate pe izolarea focarelor de
conflict si instabilitate si inconjurarea
acestora cu state in curs de consolidare
democratica (ancore de stabilitate).
In fond, modelele pozitive de evolutie
politico-economica sunt si ele
molipsitoare, iar succesul unora tinde sa
fie copiat si adoptat si de ceilalti.
Important este ca Occidentul sa actioneze
unitar iar strategia comuna de transformare
a regiunii sa fie urmata cu hotarare si cu
asumarea echitabila a costurilor si
riscurilor aferente.

www.studiidesecuritate.ro
10