COMUNICAREA IN

MEDIUL INTERNATIPNAL
PROF
C. HLIHOR
 Planul cursului

 Rolul comunicarii in mediul international

contemporan
 Trasaturile comunicarii internationale
 Tipurile de comunicare din societatea
internationala contemporana
 F. AZNAR
 In viata internationala partile tind sa isi
exprime partile prin semnale fizice si
verbale
 Un semnal intre natiuni este un eveniment
care are caracteristicile: o data; o anume
parte; actioneaza cu o destinatie in interes
reciproc
Istoria comunicarii internationale
 Ştirile au fost „internaţionalizate” încă din secolul al XV-lea:
comercianţii de grâu din Veneţia, comercianţii de argint din Anvers,
negustorii din Nürnberg şi partenerii lor de negoţ şi-au trimis scrisori
cu caracter economic şi au dus la apariţia unor valori şi credinţe
comune în numele capitalului (Stephens, 1988:77).
 Comercializarea formelor tipărite ale comunicării de masă (datorată
tehnologiei motorului cu aburi) a dus la apariţia primelor agenţii
internaţionale de ştiri (Reuters, Associated Press, AFP) în secolul al
XIX-lea.
 Sistemele internaţionale de comunicare prin fir şi cablu au facilitat
comunicarea internaţională între Franţa, Germania, Marea Britanie
şi coloniile lor din Africa şi Asia.
 Organizaţiile media transnaţionale precum Intelsat, Eurovision,
fondate la mijlocul secolului al XX-lea, au fost punctul de plecare al
ideii de comunicare internaţională.
 IMAGINEA CIMPULUI
COMUNICATIONAL
 În timp ce spaţiul sferei publice moderne (vezi
Habermas, 1992) necesita cetăţeni care să-şi formeze
opinii politice „raţionale”, sfera publică globală este un
spaţiu politic multi-discursiv, o sferă de mediere (nu de
imperialism).
 acest nou tip de sferă publică nu are un centru sau o
periferie, iar planurile şi contextele sunt mediate şi
modelate de sisteme de prelucrare media autonome;
 ele nu sunt mediate doar de autorităţi în domeniul ştirilor
precum CNN, ci şi de druge.com, yahoo, de chatrooms
şi de rapoarte „autentice”.
 Strategia teoriei comunicării
internaţionale
 ar trebui să cuprindă:
1. dezvoltarea unei metodologii care să
faciliteze înţelegerea interpretărilor şi
semnificaţiilor particulare aparţinând
sferei publice globale
2. şi identificarea specificului acestui spaţiu
comunicaţional în diferite regiuni ale lumii
– pe timp de pace sau pe timp de criză
 comunicarea globală redefineşte
puterea în politica mondială
 evidenţiază schimbările importante ce au loc în patru segmente importante
ale puterii „SOFT” şi „HARD”

1. tehnologia informaţiei a schimbat profund natura forţei militare aducându-şi

aportul la apariţia de noi arme bazate pe lasere şi procesarea informaţiei.
2. capacitatea sateliţilor de a capta şi procesa informaţia este la fel de
intimidantă ca şi teama de armele nucleare de acum câteva zeci de ani.
3. reţelele de televiziune cu acoperire globală cum ar fi CNN, BBC, Star TV au
adăugat imaginile politice şi diplomaţia publică arsenalului tradiţional format
din puterea politică şi diplomaţia secretă.
4. În al patrulea rând, reţelele de comunicaţii la nivel global susţinute de ONG-
uri şi de tehnologiile interactive precum internetul, creează o societate civilă
la nivel global şi grupuri de presiune (cum ar fi Amnesty International sau
Greenpeace) care au jucat noi roluri pe scena relaţiilor internaţionale. Deşi
nu există dovezi clare ale dinamicii puterii tari şi uşoare, tendinţele indică o
creştere graduală a importanţei celei din urmă.
 IMPACTUL COMUNICARII
 In definirea ordinii mondiale in secolul XX
 Rezolvarea marilor probleme ale secolului
al XX-lea
 gestionarea crizelor si conflictelor
 purtarea razboiului
 Arena diplomatica
 Arena culturala
 economica
 Definitie
 Comunicarea în mediul internaţional este
un proces prin care actorii interacţionează
şi include, atât mijloacele, cât şi metodele
prin care actorii şi-au făcut publice
scopurile, atitudinile şi ideile
 Schema de comunicare
internationala
 Emitator
 Canal/suprot de transmisie a mesajului
 Contextul cultural si sociopolitic
 Mesajul
 receptorul
 Nivelurile comunicarii
 Primul dintre aceste niveluri este cel al comunicării
interumane de la populaţia unei ţări la alta
 Un alt nivel al comunicării internaţionale se realizează pe
cel puţin două paliere: de la stat/guvern la stat/guvern şi
de la stat/guvern către opinia publică/populaţia
aparţinând altei ţări
 Cel de-al treilea nivel al comunicării internaţionale se
realizează prin intermediul mijloacelor tehnice de
diseminare a informaţiilor, de la cele devenite deja
clasice, cum ar fi emisiunile de radio şi televiziune, până
la cele mai moderne -internetul
 Particularităţile comunicării în
relaţiile internaţionale
 Sunt date de trasaturile SIR
1. Anarhia
2. Dinamismul
3. Complexitatea
4. Impredictibilitatea
5. Cimp al rivalitatilor de putere
 Tipuri de comunicare
 Dupa natura actorilor implicati in procesele de
comunicare
 domeniul în care apar interacţiunile dintre actori
 Forma mesajului
 funcţie de canalele şi mijloacele prin care
comunicarea se realizează
 După scopurile şi interesele pe care actorii le
urmăresc într-un proces de comunicare
domeniul în care apar interacţiunile
 Comunicarea poate fi:
1. Politica
2. Economica(de afaceri)
3. Cultural spirituala
 Forma mesajului

 Corespondenta diplomatica,
interconfesionala, comerciala etc
 Simbolic
 Comunicare verbala de la negocieri bi si
multilaterale pina la discursuri publice
 Dupa natura actorilor implicati in
procesele de comunicare

 Comunicarea dintre actorii clasici-statul

 Dintre actorii nonclasici

funcţie de canalele şi mijloacele

 Comunicare oficiala
 Neoficiala
 Oficioasa
 După scopurile şi interesele
 Informare
 Intoxicare
 Manipulare
 Propaganda
 persuadare