GLOBALIZARE

{I
SECURITATE
Ion C|NDEA
– Consilier guvernamental –

D
iscu]iile despre globalizare nu reu[esc, de cele mai multe ori, s` dep`[easc`
domeniul cvasisuperficial al discursului politic ori de pres`. În aceste condi]ii,
globalizarea devine fie un acuzat convenabil [i impersonal pentru anumite
neîmpliniri economice, fie o ideologie prin care, se spune, Statele Unite încearc` s` configureze
o lume unipolar`, în care î[i rezerv` rolul primordial.
Dincolo de discursul politic, globalizarea este un fenomen obiectiv, un proces
care se manifest` indiferent de modul în care este definit de anali[ti. Cel mai vizibil argument
în acest sens este faptul c` mi[c`rile antiglobalizare au ajuns la concluzia c` este necesar
s` se organizeze la scar` planetar`, ac]ionând exact în logica pe care o combat.
Procesele globaliz`rii impun modificarea de accent a analizelor referitoare la “securitate”
de la nivelul statal c`tre cel individual, pe de o parte, [i c`tre cel suprana]ional, pe de alta,
prefigurând elementele unor concepte de securitate mai cuprinz`toare.

Globalizarea – dimensiuni [i repere analitice

Departe de a fi o simpl` mod` în gândirea umanit`]ii, globalul/globalitatea reprezint`,
înainte de toate, un fenomen obiectiv, iar o analiz` a sa se poate face doar dac` este tratat`
ca fapt social.
O economie global` a început s` se structureze înc` de la sfâr[itul secolului al XIX-lea.
Procesul a fost încetinit de cele dou` r`zboaie mondiale, în a[a m`sur` încât, abia în 1970,
comer]ul mondial ajungea s` constituie procentul din venitul global pe care îl reprezenta
înainte de Primul R`zboi Mondial (15%)1.
Globalizarea a fost analizat`2 mai ales ca proces de schimbare pe termen lung,
caracterizat de cre[terea fluxurilor de bunuri, servicii, oameni, bani, tehnologie, informa]ii,
idei, cultur`, crime [i arme. Acesta se desf`[oar` într-un ritm accelerat [i ]inând din ce în ce
mai pu]in cont de frontiere. În acela[i spirit, sociologul Martin Shaw constata3 c` emergen]a
unui sistem economic global este înso]it` de apari]ia unor re]ele mondiale de comunica]ie,
el mergând pân` la a afirma apari]ia elementelor unei culturi globale.
Propunând o “analiz`” interdisciplinar`, M. Mali]a abordeaz` 4 fenomenul
globaliz`rii prin prisma polarit`]ii culturi-civiliza]ie, instrument analitic care permite
atât evitarea unor excese conceptuale (destul de prezente pe “pia]a” global` a discursului
[tiin]ific), cât [i în]elegerea simultaneit`]ii proceselor de integrare [i fragmentare.
51
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 5/2003
Din aceast` perspectiv`, civiliza]ia (întotdeauna la singular) [i culturile (la plural) devin repere
teoretice ale construc]iei unei noi paradigme, a geomodernit`]ii.
Încercând s` schi]eze o defini]ie opera]ional` a conceptului “globalizare”, James N. Rosenau
scria5 c` acesta se desf`[oar` pe patru dimensiuni: prin dialogul bidirec]ional între oameni
[i organiza]ii, pe care îl permite dezvoltarea tehnologiei comunica]iilor, prin comunicarea
unidirec]ional` a mass-media, prin emula]ie [i prin izomorfismul institu]ional. Toate acestea,
am ad`uga, sunt fenomene din sfera civiliza]iei.
Prin multiplicarea în ritm accelerat a canalelor de comunicare între oameni, statul
nu mai poate fi privit ca singurul actor de referin]` pe scena rela]iilor interna]ionale. Un analist6
opina, de pild`, c` procesul globaliz`rii este înso]it de “colapsul separa]iei conven]ionale
dintre afacerile interne [i cele externe” ale statelor. El considera c` atât democra]iile,
cât [i statele totalitare au pierdut monopolul rela]iilor interna]ionale. Actori sociali nestatali,
cum sunt, de pild`, organiza]iile nonguvernamentale sau firmele multina]ionale, pot influen]a
în mai mare m`sur` ac]iunile de politic` extern` decât unele guverne. De asemenea, unele
entit`]i private au capacitatea de a desf`[ura ac]iuni militare, considerate pân` acum
în teoria rela]iilor interna]ionale a fi un monopol exclusiv al statelor. La acestea se adaug`
organiza]iile teroriste, entit`]i nestatale care î[i asum` explicit obiective de politic` extern`.

De la securitatea statului
la securitatea individului
Prezent cu preponderen]` în discursul politic, discursul asupra “securit`]ii na]ionale”
relev` mai ales un “pachet” de preocup`ri vizând prezervarea suveranit`]ii [i a integrit`]ii
unui stat. V`zut` astfel, sfera semantic` era, în egal` m`sur`, difuz` [i volatil`. Caracterul
variabil al sferei securit`]ii a fost remarcat7 [i de Ole Waever, care introduce chiar în abordarea
securit`]ii o analiz` la nivel metateoretic, considerând c` o problem` intr` în sfera securit`]ii
în m`sura în care se vorbe[te despre ea în acest mod, el propunând chiar termenul
“securitization” pentru aceast` modificare de percep]ie.
În fapt, conceptul “securitate na]ional`” func]ioneaz` corelativ, în cadrul paradigmei
realiste, cu cele de “stat” [i de “suveranitate”, cu toate c` este mai pu]in dezvoltat
decât acesta din urm`.
De[i, din punct de vedere etimologic, ne-am putea a[tepta ca referen]ialul termenului
s` fie na]iunea, este evident faptul c` structura care î[i poate asuma rolul de garant
al securit`]ii este statul. Inconsisten]a identit`]ii na]iune=stat este evident` [i a fost sesizat`
de mult` vreme, îns`, cu toate acestea, sintagma “securitate na]ional`” se fundamenteaz`,
mai ales în discursul politic [i \n cel jurnalistic, pe prezum]ia (eronat`) a identit`]ii
dintre cele dou` concepte.
În fapt, un procent destul de ridicat al studiilor despre securitate (security studies)
trateaz` mai ales securitatea na]ional` ca securitate a statelor, unul dintre motive fiind
centrarea cercet`rii pe acest segment generator de subsidii [i subven]ii pentru cercetare
din partea guvernelor respective.
În esen]`, termenul “securitate”, desprins, dac` dorim ceva mai mult` rigoare,
de atributul “na]ional`”, pune cel pu]in dou` întreb`ri: securitatea cui ? [i securitate
fa]` de cine ? Studiile de securitate ancorate în paradigma realist` aleg – ca referen]ial
52
 Opinii • Argumente • Certitudini • Perspective
al termenului “securitate” – statul, iar amenin]`rile la adresa sa, cu preponderen]` din sfera
militar`, vin tot din partea unor unit`]i de acela[i tip. În logica realist`, securitatea produce
ceea ce a fost numit “dilema securit`]ii”, consecin]` inevitabil` [i neinten]ionat` a filtr`rii
conceptelor [i analizelor privind securitatea na]ional` prin lentilele acestei paradigme.
Monopolul violen]ei interne [i externe, asumat de c`tre state, este presupozi]ia implicit`
a realismului [i are drept corolar asigurarea securit`]ii statelor de c`tre structuri militare
înalt specializate. Existen]a unor armate care consum` resurse considerabile din produsul
na]ional este considerat`, în aceast` logic`, o condi]ie sine qua non a supravie]uirii statelor,
cazurile unor state care nu au armat` fiind extrem de pu]ine [i determinate de factori
specifici. Problema fundamental` a securit`]ii este, în aceast` logic`, asigurarea supravie]uirii
statului într-un sistem interna]ional anarhic.
Într-o abordare mai recent`, statul, ca referen]ial al securit`]ii, este doar un caz particular.
Securitatea se refer`8, dup` O. Knudsen, la “poten]iale pericole [i consecin]e ale conflictelor
recurente dintre mari grupuri organizate – unele dintre ele state –, fiecare reprezentate
de indivizi ac]ionând în numele propriei colectivit`]i”.
Abord`rile nontradi]ionale ale securit`]ii propun – f`r` a fi înc`, totu[i, la fel de rafinate
conceptual – ca referen]ial al securit`]ii entit`]i ca societatea sau individul. În 1994, Raportul
UNDP asupra Dezvolt`rii Umane propunea9 deplasarea de accent în analizele privind
securitatea de la stat la individ, considerând ca legitim` includerea în sfera securit`]ii
a preocup`rilor oamenilor obi[nui]i, care în]eleg, atunci când vorbesc despre securitate,
c` se refer` mai mult la aspecte privind via]a lor de fiecare zi decât la riscuri de natur`
militar`. Securitatea uman`, cum a fost numit`, nu a înlocuit conceptul tradi]ional
de “securitate na]ional`”, ci s-a constituit mai ales ca o abordare care deschidea calea
c`tre alte concepte alternative ale securit`]ii.
Securitatea a fost, mult` vreme, considerat` un monopol al militarilor, manifestându-se
îns`, în epoca actual`, un proces vizibil de “securitizare”, în termenii lui O. Waever, a unor
fenomene [i probleme noi. Procesul de globalizare a inclus în palierul securit`]ii domenii
care nu f`ceau parte în mod tradi]ional din sfera acesteia, cum sunt protec]ia mediului
sau fluxurile migratorii de popula]ie. Acestea cuprind categorii de riscuri care nu pot fi
nici cuantificate în termeni militari, nici contracarate cu ajutorul for]ei militare.

Amenin]\ri concentrate
vs. vulnerabilit\]i distribuite
Prezervarea securit`]ii statelor se referea, în esen]`, la minimizarea sau contracararea
unor amenin]`ri sau riscuri concentrate, situa]ii în care se puteau identifica în mod precis
agresorul (de regul`, alt stat), ]inta (propriul stat) [i, în mare m`sur`, mijloacele prin care
agresiunea ar putea fi pus` în aplicare. Ac]iunea militar` era “destul” de previzibil`, statele
majore putând planifica, în func]ie de anumite ipoteze strategice, variante de ac]iune
în diferite situa]ii (afirma]ie cu atât mai valid` în condi]iile existen]ei unui sistem bipolar
care “for]a” într-o mare m`sur` actorii politico-militari semnificativi s` aleag` de care parte
se afl`).
Mai mult, at#t aplicarea dreptului conflictelor armate, c#t [i logica ac]iunii militare,
fac previzibile ]intele [i obiectivele (obiective militare, elemente de infrastructur` etc.),
riscul existent la adresa popula]iei sau a obiectivelor civile fiind (teoretic) mai mic.
53
 G#ndirea militar` rom#neasc` ~ 5/2003
Versus, riscurile distribuite desemneaz` situa]ii de incertitudine crescut`, în care
nici agresorul [i nici ]inta nu pot fi determinate cu precizie, iar deficitul de informa]ie nu permite
o planificare riguroas`. Agresorul nu mai este neap`rat o armat`, identificabil` prin uniforme
[i armament, [i nu poate fi cunoscut dinainte cu o probabilitate suficient de bun` pentru
a putea planifica ac]iuni militare ofensive sau defensive, societatea devenind una a riscului
comun, cum a fost denumit`10 de sociologul britanic Martin Shaw. Un terorist care poart`
asupra lui o cantitate de exploziv este o amenin]are pentru un num`r foarte mare de persoane,
dar amenin]area este mult mai dificil de evaluat [i de prevenit.
În situa]ii de acest tip, distinc]ia dintre combatan]i [i necombatan]i este dificil de operat
sau devine total nerelevant`. În alte situa]ii, nu se pune problema unui agresor, vulnerabilit`]ile
fiind rezultatul unor fenomene naturale (catastrofe).
Riscurile sau vulnerabilit`]ile distribuite determin` ca atât evaluarea cu o precizie rezonabil`
a amenin]`rii, cât [i m`surile de contracarare a acesteia s` aib` valori prohibitive în privin]a
resurselor/costurilor implicate sau s` fie inacceptabile din punctul de vedere al men]inerii
unor standarde de protec]ie a drepturilor individuale într-o societate democratic`.

Securitatea [i politicile publice globale

Conceptul tradi]ional “securitate na]ional`”, având ca unic referen]ial statul, sufer`
de “miopie teoretic`” fa]` de fenomene cum sunt terorismul sau conflictele etnice intrastatale.
Multiplele concepte [i moduri de a defini securitatea nu trebuie îns` s` fie considerate
mutual exclusive sau contradictorii. Mai mult, ele sunt, arat`11 unii anali[ti, convergente
în sensul în care focalizarea excesiv` pe una dintre dimensiuni, util` poate din punctul
de vedere al dezvolt`rii teoretice înc` insuficiente, nu este … suficient` atunci când se pune
problema adecv`rii analizei la situa]iile reale. În acest sens, consider`m util` pe termen lung
– chiar în condi]iile desincroniz`rii care exist` între analiza de tip intelectual sau politic
a securit`]ii interna]ionale [i procesele de institu]ionalizare a sistemelor de securitate –
construirea unui concept holistic [i multidimensional asupra securit`]ii, care s` includ`
dezvolt`rile teoretice aduse de abord`rile nontradi]ionale. Acest concept trebuie s` includ`
nu numai factori militari, care nu sunt îns` exclu[i din analiz`, ci [i factori demografici,
economici, culturali, ecologici.
În condi]iile în care globalizarea [i înmul]irea vulnerabilit`]ilor distribuite diminueaz`
capacitatea guvernelor de a furniza bunuri publice, unii autori12 au sus]inut necesitatea
dezvolt`rii de politici publice globale prin opera]ionalizarea colectiv` a suveranit`]ii interne
a statelor. Logica inclusiv` a geografiei economice trebuie s` înlocuiasc`, arat` W. H. Reinicke,
logica de tip exclusiv a geografiei politice a paradigmei realiste.
Modelul cel mai cunoscut de opera]ionalizare a politicilor publice la nivel suprana]ional
este proiectul Uniunii Europene. Este de remarcat, totu[i, c` rezultatele în privin]a politicii
de securitate comune sunt mai pu]in evidente [i las`, înc`, loc unei construc]ii institu]ionale
departe de a se fi conturat în acest moment.
În acela[i mod, suprana]ionalizarea activit`]ii de informa]ii, mai ales în domenii ce ]in
de combaterea terorismului interna]ional, poate fi unul dintre serviciile publice furnizate
de o agen]ie suprastatal`13. În aceea[i categorie ar putea s` intre, de exemplu, urm`rirea
[i judecarea criminalilor de r`zboi de c`tre o instan]` suprastatal`, care începe deja
s` func]ioneze dup` înfiin]area Cur]ii Penale Interna]ionale.
54
 Opinii • Argumente • Certitudini • Perspective
Un concept holistic de securitate, adecvat lumii contemporane, ar putea fi fundamentul
teoretic atât pentru gestionarea mai eficient` a proceselor globaliz`rii, cât [i pentru dep`[irea
logicii conflictuale, de tip sum` nul`, pe care analizele centrate pe conceptele clasice
ale realismului o promoveaz` în mod implicit. Astfel, securitatea devine din ce în ce
mai pu]in o problem` de construire/gestionare a unei for]e militare credibile, cât mai ales
de proiectare [i implementare eficient` a politicilor publice, la nivel na]ional [i, în multe
cazuri, suprana]ional sau chiar global.
|n consecin]`, at#t securitatea, c#t [i toate celelalte dimensiuni ale existen]ei statului
au suferit o serie de schimb`ri [i au un pronun]at caracter global, în contextul în care globalizarea
a dep`[it deja stadiul de “fenomen”, reprezentând o realitate care genereaz` regulile
ce guverneaz` dezvoltarea umanului pretutindeni pe mapamond.

Note bibliografice
1. Stephen J. Flanagan, Ellen L. Frost, Richard L. Kugler, Globalization and Security: A Growing
Challenge, Report of the Project on Globalization and National Security, National Defense University,
Washington, DC, 2001.
2. Stephen J. Flanagan, Meeting the Challenge of a Global Century, în Richard L. Kluger, Ellen L. Frost,
The Global Century: Globalization and National Security, National Defence University, Institute
of National Strategic Studies, Washington DC.
3. Martin Shaw, Global Society and International Relations: Sociological Concepts and Political
Perspectives, edi]ie on-line, la www.sussex.ac.uk (13.01.2002).
4. Mircea Mali]a, Zece mii de culturi, o singur` civiliza]ie. Spre geomodernitatea secolului XXI,
Editura Nemira, Bucure[ti, 2001.
5. James N. Rosenau, The Dynamics of Globalization: Towards an Operational Formulation, în Security
Dialogue, 1996, vol. 27 (3), pp. 247-262.
6. Jean-Marie Guehenno, The Impact of Globalization on Strategy, în Survival, Winter 1998-1999, pp. 5-20.
7. Ole Waever, Securitization and Desecuritization, în Lipschutz, Ronnie D.(ed.), On Security,
New York: Columbia University Press, 1995, edi]ie on-line la Columbia International Affairs Online
(www.ciaonet.org), 1998.
8. Olav F. Knudsen, Post-Copenhagen Security Studies: Desecuritizing Securitization, în Security Dialogue
vol. 32, no. 3, September 2001, p. 357.
9. Human Development Report 1994, United Nations Development Program, versiune on-line
la http://www.undp.org/hdro/hdrs/1994/english/94.htm (28.07.2003).
10. Martin Shaw, The development of ‘common risk’ society: a theoretical overview, Paper delivered
at seminar on “Common risk society”, Garmisch-Partenkirchen, 1995, la http://www.sussex.ac.uk/
Users/hafa3/crisksocs.htm (11.02.2002).
11. Peter H. Liotta, Boomerang Effect: The Convergence of National and Human Security, în Security
Dialogue vol. 33, no. 4, December 2002.
12. Wolfgang H. Reinicke, Global Public Policy: Governing without Government ?, Brookings Institution
Press, Washington DC, 1998, la http://brookings.nap.edu/books/0815773900/html/index.html
(04.12.2002).
13. Michael Herman, 11 September: Legitimizing Intelligence ?, în International Relations, 2002,
Vol 16(2): 227–241.

55