GLOBALIZARE

PRIORITATEA FORTEI DREPTULUI, FATA DE DREPTUL FORTEI

G-ral (r) Prof. Univ. Gh. SUSANU
Specia umana a evoluat de la stadiul primitiv pana la nivelul civilizatiei contemporane, numai
pentru ca a inteles, de timpuriu, ca atat indivizii cat si grupele de indivizi, pot supravietui si se pot dezvolta
numai daca se accepta reciproc, respectandu-si drepturile si obligatiile.
Atavismele primitive ale indivizilor si a grupelor de indivizi, devenite in timp populatii, natiuni, state si
grupari de state s-au mentinut pana in prezent, in sensul ca unii atacau, iar altii isi aparau bunurile si glia
strabuna.
Poporul roman de la constituirea statelor feudale – Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania si pana in
prezent, ca Stat National, Unitar si Independent nu a pornit niciodata un razboi de cucerire, fiind, in
numeroase imprejurari sa-si apere vatra stramoseasca, impotriva hoardelor pravalite din Asia si mai ales
din partea vecinilor hrapareti.
Al doilea razboi mondial, septembrie 1939 – august 1945, care se spera ca va fi ultimul, s-a incheiat ca
toate care au existat anterior, cu “dretul si bunul plac” al invingatorilor, care a fost impus celor invinsi,
chiar si celor care au devenit aliati in ultima parte a ostilitatilor, contribuind substantial la grabirea
sfarsitului si salvarea de vieti omenesti – combatanti si civili, precum si a bunurilor materiale, cum a fost
cazul Romaniei, fapt recunoscut de comandamentul Anglo-American, ce a scurtat razboiul cu cel putin
jumatate de an.
Al doilea razboi mondial a fost impus poporului roman inca de la data de 26 iunie 1940, cand armata
ruseasca bolsenizata a navalit in partea de rasarit a tarii, ca in perioada mileniului intunecat, cand tot din
rasarit s-au pravalit peste 14 hoarde de navalitori, urmand apoi rapirea teritoriilor din Transilvania de nord
de catre Ungaria hortista si a Cadrilaterului din Dobrogea de sud.
Conferita de la Helsinki – capitala Finlandei, din 1975, a adoptat Declaratia in care se consemneaza
pentru prima data intr-un document international “prioritatea fortei Dreptului, fata de Dreptul fortei”, in
sensul ca orice eventuale litigii apar intre state sa se rezolve prin tratative si nu prin mijloace de forta
militara.
Din nefericire numeroasele conflicte dintre statele planetei, si dupa Conferinta Internationala, se disputa
tot pe calea fortei militare.
La finele mileniului doi si la inceputul celui de-al treilea mileniu, relatiile internationale, din toate domeniile
de activitate, s-au amplificat si diversificat, incat problemele “globalizarii” zonale si regionale, inclusiv la
nivel Continental si chiar Intercontinental, reprezinta imperativul major si ireversibil, pentru civilizatie si
prosperitate si pentru popoarele ramase in urma.
Romania, ca toate tarile care au facut parte din “lagarul – la propriu – socialist bolsenizat”, a suportat
oprimarea si spoleirea din partea “marelui frate” de la rasarit care a impus cu forta tancurilor dictatura
comunista bolsevizata, timp de peste 45 de ani. In prezent Romania face eforturi si sacrificii economice,
pe care le suporta majoritatea populatiei care supravietuieste la limita saraciei, pentru a fi acceptata sa
faca parte din structurile EURO – ATLANTICE.
Una din conditiile majore este stabilirea si consolidarea relatiilor cu vecinii, inclusiv incheierea tratatelor
de prietenie si cooperare cu statele invecinate.
Unicul stat european, care desi nu are granita comuna cu Romania, se poate considera inca “vecin” este
Federatia Rusa, cu care urmeaza a fi incheiat tratatul de prietenie si cooperare – in avantaj reciproc.
Romania in mod justificat a insistat ca in tratatul respectiv sa se consemneze “condamnarea pactului
semnat de V.M. Molotav ministrul de externe al fostei U.R.S.S. si Ioahim Ribentrop, ministrul de externe
al Raihului, la 23 august 1939, pact care a dus la mutilarea teritoriului national al Romaniei si impunerea
acesteia sa intre in razboi pentru a-si elibera teritoriile ocupate hrapanet de vecini.
De asemenea, in mod justificat se solicita in tratat si restituirea tezaurului romanesc, predat spre pastrare
Rusiei in anul 1917, in timpul primului razboi mondial.
Negociatorii Federatiei Ruse nu au fost de acord ca aceste probleme sa fie consemnate in cuprinsul
tratatului, ci intr-o declaratie anexa, cu conditia ca negociatorii romani sa recunoasca condamnarea
Romaniei pentru ca a participat in razboi impotriva fostei U.R.S.S.
Probabil ca negociatorii romani, considerand ca o asemenea condamnare este o banalitate, lipsita de
orice consecinta au acceptat, desi nici un stat nu poate fi subiect de drept pasiv penal.
Sa nu fi stiut negociatorii romani asemenea pricipiu esential de drept, cum probabil nu stiu sau nu vor sa
stie ca oricand se stabilesc dispozitii ori clauze, se impune a se analiza toate consecintele?
Cum sa fie condamnata Romania ca a participat la razboi impotriva U.R.S.S., cand aceasta din urma a
acaparat prin forta, teritoriul romanesc in baza “Pactului Ribentrop-Molotov”, reprezentantii Germaniei si
ai U.R.S.S.?
Se urmaresc a se mai pretinde eventuale despagubiri fata de provocatoarea razboiului si acapararea –

1
condamnabila – de teritoriu romanesc ?
Se are in vedere retragerea unor drepturi acordate veteranilor de razboi, care au luptat pentru eliberarea
teritoriului romanesc, acaparat prin forta de fosta U.R.S.S., asa cum s-a intamplat timp de 45 de ani, cat a
durat regimul abolit in decembrie 1989, desi multi au fost raniti si multora li s-a subrezit sanatatea?
La incheierea tratatelor de pace, cat si cele ulterioare – de amicitie si cooperare a U.R.S.S., in prezent
Federatia Rusa, cu state ca: Italia, Ungaria, Finlanda si alte state, a caror unitati militare, fie si de
voluntari au luptat alaturi de germani, li s-au cerut acestor state sa-si condamne propriile popoare, care
au fost ostile U.R.S.S.?
Asemenea pretentii, de condamnare a statelor care s-au aflat in tabara opusa fostei U.R.S.S., au fost
formulate si de U.S.A., Anglia si chiar de Franta si Canada fata de Japonia??
Realitatile faptelor din acea perioada a razboiului sunt cu totul diferite de argumentele partizane, sustinute
dupa peste 60 de ani.
Daca Nu se capitula – fara conditii prin actul de tradare – fara precedent, armata bolsevica nu trecea
Carpatii si nu se bolseniza aproape jumatate din aproape jumatate din Europa si alte state, de pe toate
continentele.
Istoria trebuie sa consemneze realitatea faptelor traite, consumate dar si aprecierile partizane ulterioare.