Mediu@ngo.ro Mediu@ngo.ro Mon, 28 Jul 2003 15:25:38 -0600 Previous message: [Mediu] Re: Ecotopia Next message: [Mediu] Depozit intermediar de combustibil la Unitatea 1 a Centralei Cernavoda Messages sorted by: [ date ] [ thread ] [ subject ] [ author ]
http://www.ziua.net/docs/21255.html
Dezvoltarea durabila: model de dezvoltare sau mecanism de cooperare?
Valentin Ionescu
I. Ineficienta cooperarii multilaterale dupa Conferinta de la Rio 1992
In anul 1992, la Conferinta asupra Pamantului, statele membre ale ONU au
adoptat un set de principii ce definesc dezvoltarea durabila, (Declaratia de la Rio asupra Mediului si Dezvoltarii), o agenda (Agenda XXI) prin care se detaliaza caile de actiune, precum si Tratatul asupra Biodiversitatii si Conventia Cadru asupra Schimbarilor de Clima. Dupa 11 ani de la adoptarea acestor documente prin care dezvoltarea durabila "a fost acceptata ca norma" internationala (Milindo Chakrabarti, 2002) mediul ambiant continua sa se degradeze intr-un ritm accelerat prin deforestrare si poluare industriala, rata de exterminare a speciilor salbatice a crescut, iar saracia extrema afecteaza o treime din populatia lumii. In fond, nimic nu s-a schimbat. In aceste conditii, la ce serveste "dezvoltarea durabila" daca nici una dintre cele trei dimensiuni ale sale - sociala, economica si mediu - nu isi gaseste rezolvare prin mecanismele politice si juridice ale ONU sau prin politicile publice ale fiecarui stat semnatar al Declaratiei de la Rio?
II. Aspecte conceptuale
Conceptul dezvoltarii durabile apare prima oara in Raportul Brundtland ("Our
Common Future", 1987) al Comisiei Mondiale asupra Mediului si Dezvoltarii, fiind definit ca "proces de schimbare" (Raportul Brundtland) pe fundamentul echitatii intre generatiile prezente si viitoare in ceea ce priveste utilizarea resurselor ("realizarea nevoilor prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi"). Dezvoltarea durabila avea drept tinta cresterea economica si rezolvarea problemelor sociale prin schim-barea regulilor managementului resurselor naturale la scara globala. In baza conceptului s-au identificat amenintarile, schimbarile colective si eforturile comune, astfel incat in baza documentelor Conferintei asupra Pamantului de la Rio din 1992, convocata in baza Rezolutiei ONU nr. 44/228/1989, conceptul dezvoltarii durabile sa dobandeasca mai clar trei dimensiuni: mediu, economie si social. Trebuie subliniat insa ca "dezvoltarea durabila" se concentreaza asupra modului de utilizare a resurselor, dar nu trateaza sistemul lor de distributie. Pe cale de consecinta, conceptul dezvoltarii durabile nu se sprijina pe un model economic. Explicatia consta in faptul ca ONU, desi a cautat sa impuna acest concept la scara globala, nu a putut forta statele membre sa adopte acelasi sistem de alocare a resurselor in economie. De fapt nici nu si-a propus asa ceva. Din acest motiv, conceptul "dezvoltarii durabile" s-a alterat pentru ca modalitatea de alocare a resurselor in economie a ramas la latitudinea fiecarui stat. In plus, abordarea dezvoltarii durabile se intemeiaza pe o conceptie antropocentrica (o reintoarcere la abordarea din documentul adoptat la Stockholm in 1972 - United Nations Conference on the Human Environment), ceea ce constituie un regres fata de Raportul Brundtland, chiar facand abstractie de orientarea ideatica a acestui ultim document. Din acest motiv, "dezvoltarea durabila" a devenit un mecanism de actiune intre statele lumii in scopul rezolvarii modalitatilor de utilizare a resurselor umane, financiare si naturale, pornind de la un set integrat de obiective unanim acceptate, nicidecum un model de dezvoltare. Fara amestecul brutal al politicului, "dezvoltarea durabila" ar fi fost probabil un model de dezvoltare prin care se realiza un salt cultural de la o "conceptie antropocentrica" (Milindo Chakrabarti) la o conceptie policentrica in ceea ce priveste dezvoltarea la scara globala. Dar nimeni nu si-a propus un asemenea salt, intrucat sunt prea multe discrepante intre state, in special in privinta nivelului de educatie. Din aceste motive, dezvoltarea durabila este inteleasa in mai multe moduri, devenind o moda la scara globala ce tinde sa se transforme intr-o doctrina ori in instrumentul ideal prin care sensul dezvoltarii poate fi denaturat.
Desi nu sunt un adept al acestui concept, dezvoltarea durabila ar putea
dobandi substanta numai intr-o economie liberala si intr-un regim democratic, in care educatia, cercetarea, accesul liber la informatie si circulatia libera a tehnologiilor constituie prioritati nationale. Daca dezvoltarea durabila ramane legata doar de modul de utilizare a resurselor, cum este consacrata in prezent in documente ONU, nu ne poate servi la nimic. Modul de utilizare a resurselor contine oricum un mare semn de intrebare, intrucat modelele de consum si tehnologiile nu se schimba peste noapte nici in statele dezvoltate, daramite in cele in curs de dezvoltare sau in cele sarace, in care, de cele mai multe ori, aceasta schimbare este intarziata de regimuri politice. Un asemenea ultim caz este si Romania. Apoi, cresterea populatiei pare de nestavilit in tarile in curs de dezvoltare si in cele sarace, iar acest fenomen la care se asista in mod iresponsabil, afecteaza mediul in mod direct. Totusi, ONU nu intervine in mod punitiv prin norme pentru a stopa acest fenomen. Ori, cat timp se mai poate suporta o crestere necontrolata a populatiei ignorante la scara globala?
III. Dezvoltarea durabila si globalizarea
Prin prisma liberei circulatii a capitalurilor, marfurilor, tehnologiilor si
persoanelor, globalizarea ofera unei natiuni multe oportunitati de dezvoltare cu conditia unei adaptari rapide la acest proces. Din acest punct de vedere exista o interdependenta intre dezvoltarea durabila a unei tari si procesul de globalizare. Globalizarea ofera sansa unei dezvoltari rapide numai cu conditia implementarii unui model de dezvoltare bazat pe alocarea descentralizata a resurselor. Lipsa unui raspuns adecvat, efectiv si rapid la aceasta cerinta creeaza inegalitati si in cele din urma subdezvoltare, indepartand astfel o tara de puterea de a participa la o guvernare globala. De altfel, intregul proces de restructurare ce se desfasoara in ultimii 12 ani in tarile Europei Centrale si de Est exprima acest mesaj ca cerinta a globalizarii, proces prin care uniformizarea sistemului economic si politic (nu si cultural!) ofera posibilitatea inclusiunii si egalizarii in plan tehnologic, creand astfel premisele dezvoltarii comprehensive.
IV. Tintele dezvoltarii durabile fixate la Summit-ul de la Johannesburg 2002
Conform rapoartelor prezentate la Summitul asupra dezvoltarii durabile la
Johannesburg, exista cel putin sase domenii in care statele lumii, in special cele sarace si in curs de dezvoltare, trebuie sa inregistreze progrese semnificative in urmatorii ani: apa, energie, sanatate, agricultura, biodiversitate si protectia mediului. Atingerea acestor obiective depinde de democratizarea statelor, intarirea capacitatii institutionale, participarea societatii civile la procesul mentionat, reformarea sistemului educational, precum si de reglementari ce asigura protectia biodiversitatii. Aceste cerinte sunt in egala masura valabile si pentru Romania, tara care in planul implementarii a facut progrese nesemnificative pentru a atinge tintele dezvoltarii durabile. Romania nu poate depasi acest handicap, decat daca clasa politica intelege valentele managementului cunoasterii, al educatiei si cercetarii, iar alocarea resurselor in economie se realizeaza descentralizat. Cat timp insa, banii publici se aloca in mentinerea intreprinderilor nerentabile in loc sa fie finantate adecvat si eficient educatia si cercetarea, ori bugetul suporta scutiri de impozite si taxe decise in mod discretionar in beneficiul unora, nu putem trage decat concluzia ca suntem condusi de niste oameni primitivi care condamna o tara intreaga la subdezvoltare.
V. Dezvoltare durabila versus dezvoltare comprehensiva?
Pe fond conceptul "dezvoltarii comprehensive" promovat de Grupul Bancii
Mondiale nu se opune conceptului dezvoltarii durabile. Conceptul dezvoltarii comprehensive ofera un cadru metodologic de actiune pe tinte majore, cum sunt saracia, educatia, protectia mediului, egalitatea intre sexe, intemeindu-se pe principiile liberale consacrate in Consensul de la Washignton. Din acest motiv, conceptul dezvoltarii comprehensive ofera statelor lumii sansa propriei responsabilizari prin politici pro-active, ceea ce dezvoltarea durabila nu face. Dar din acest motiv, "dezvoltarea comprehensiva" desi nu este in sine un model de dezvoltare, constituie un cadru mai pragmatic de actiune decat dezvoltarea durabila.