Adevarul

Afirmaţia lui Steinhardt este valabilă pentru noi toţi. Nimic nu este mai adevărat decât faptul că
oamenilor le place să fie minţiţi. Cu toţii negăm realitatea, fie că e vorba de ceea ce suntem, de
societatea în care trăim sau, de ce nu, de modul în care banii se obţin. Toţi încercăm să fentăm într-un
fel sau altul realitatea. Vrem ca lumea să ne considere mai buni şi vrem să profităm de orice şansă de a
ne fi mai bine cu un minimum de efort. Dar până la urmă ce are dacă este aşa?

În primul rând, lăsând ipocrizia caracteristică nouă tuturor la o parte, pot spune ca noi, oamenii, avem
nevoie cu toţii de minciuni, de iluzii. Adevărul, pe lângă faptul că doare, ne şi dezarmează. Adevărul i-a
determinat pe unii oameni chiar să recurgă la masuri extreme, cum ar fi suicidul. Cert este că fiecare
dintre noi a pus măcar o dată un bilet la loto, fiecare am fost impresionaţi de viaţa pe care o vedem în
filme şi în romane sau de averile care se pot câştiga la bursă. Toate aceste şanse ne fac viaţa mai
frumoasă şi ne motivează să mergem mai departe cu speranţa că în viitor norocul va fi de partea
noastră.

În al doilea rând aş putea spune chiar, că în unele aspecte ar trebui sa le mulţumim acestor negustori de
iluzii pentru faptul că ne determină să vedem cu alţi ochi viaţa. Aceşti negustori, pe de altă parte, sunt şi
ei oameni ca noi, oameni interesaţi de binele lor. Diferenţa este că ei conştientizează mai bine decât noi
faptul că până la urmă nimeni nu-ţi dă nimic degeaba. Fie că este vorba de banci care oferă prima rată
gratuit, de patronii de cazinouri şi, de ce nu, de artişti, co toţii au ca scop prezentarea unei realităţi mai
puţin dure. Negustorii trăiesc din fericirea noastră, iar noi trăim din minciunile lor.

În concluzie, pot spune că, atâta timp cât nu ne lăsăm duşi de val devenind dependenţi de ceea ce vând
aceşti negustori de iluzii, putem privi minciuna ca un mod mai uşor şi mai plăcut de a trece prin viaţă.