În vremurile noastre, în care interesul şi parvenirea sunt la ordinea zilei, caracterul omului se depreciază

într-atât încât inconsecvenţa şi duplicitatea sunt tot mai des întâlnite.

Un prim argument ar fi faptul că fiecare persoană caută să se afirme în societate, să devină o

personalitate recunoscută printre ceilalţi care alcătuiesc grupul său social. În opinia mea, un om valoros
este acela care poate rămâne consecvent ideilor sale în orice circumstanţă. Din acest motiv cred că cei
care, din interese personale şi materiale meschine, trădează propriul cuvânt, la fel de lesne îşi pot trăda
semenii şi, deci, sunt demni de tot oprobriul.

În al doilea rând, consider că un exemplu potrivit de astfel de oameni “încăpători” sunt foştii activişti şi
politici comunişti din ţara noastră. Din acest grup se disting, totuşi, cei care, pe de-o parte , cred în
continuare în convingerile lor şi, pe de altă parte, cei care îşi recunosc vina. Dând la o parte aceste două
categorii, rezultă o masă compactă de oameni fără caracter şi fără scrupule, care astăzi se erijează în cei
mai virtuoşi conducători ai naţiunii.

În concluzie, după cum toţi oamenii au defecte, anumite vicii ale societăţii le pot revela şi accentua,
dovedindu-se că, într-adevăr, mulţi oameni sunt “încăpători”.