Afirmaţia lui Mihail Sadoveanu se referă la libertatea de a acţiona conform propriilor principii, făcând

abstracţie de ceilalţi, de interes, dar şi de instinct.

Personal, mă declar întru totul de acord cu această idee, considerând că libertatea este o lege a naturii
în fiecare dintre noi, un dar pe care fiecare l-a primit la naştere. Avem deci un destin. Avem şi o libertate,
un fel propriu, natural de a fi. Libertatea e nemăsurabilă, atâta timp cât o conştientizăm şi încercăm s-o
valorificăm.

Sunt însă de părere că important nu este faptul că am primit acest „dar”, ci cum ne folosim de el şi în ce
scop. Aici intervine alegerea, ca o componentă de bază a libertăţii. De multe ori de-a lungul vieţii se face
simţită prezenţa ezitării în faţa deciziei. Riscul provoacă teamă, inhibă, descumpăneşte. Cum orice
alegere poate fi bună ori rea, ea atrage după sine reuşita sau eşecul. Şovăiala face corp comun cu
alegerea care stă pe cale să se producă.

Odată depăşite aceste ezitări trebuie să facem alegerea fără a ne lăsa influenţaţi de alţii şi să ne asumăm
urmările. Ajungem la reuşită sau la eşec, important e că ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea
făcută şi nu în ultimul rând am câştigat experienţă pentru viitor.

În concluzie, omul este liber în faţa limitelor sale, având drept repere propriile-i principii care îi vor servi,
sau nu, la împlinirea de sine.