Text argumentativ despre libertate

Libertate
Acest text argumentativ despre libertate reprezintă un material foarte complex și
folositor pentru elevii de liceu. Am creat acest exemplu pentru a-ți oferi un ajutor în redactarea
propriilor tale texte argumentative de acest gen.
Ipoteza
Libertatea este în noi, nu în afara noastră
După părerea mea, termenul libertate, prin care înțelegem, în linii mari, lipsa oricărei
constrângeri, este atât de vag, încât cu greu se poate da o definiție corectă a acestuia. Vorbim
de libertatea de gândire, de libertatea de mișcare, de libertatea de a acționa, de libertatea de țară,
dar aceste noțiuni sunt atât de generale, încât nu putem crede decât că libertatea este o noțiune
abstractă, deoarece este dificil să o putem raporta la ceva concret. Firește, să fim liberi ne dorim
cu toții. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, încercăm să ne desprindem de cei sub tutela cărora ne
aflăm, îndeosebi părinții, aspirând să obținem râvnita libertate. Și totuși, în situația în care
părinții și-ar lua mâna de deasupra noastră, se pune întrebarea dacă într-adevăr devenim liberi.
Oare nu cumva libertatea abia căpătată de a acționa în sfârșit liberi, fără constrângerile
părintești, ne trimite cumva către o nouă îngrădire, dictată de necunoașterea vieții, de lipsa de
experiență, de propriile temeri iscate pentru că ne simțim prea singuri sau că nu știm ce să
facem?
Argumentarea
În primul rând, consider că libertatea este în noi, fiecare putându-și-o manifesta în
conformitate cu propriile principii și convingeri. Acționăm conform modului în care gândim că
trebuie să facem un lucru, stabilim singuri cât de departe trebuie să mergem în ceea ce avem de
făcut, ne impunem propriile limite, ghidându-ne după ceea ce simțim și gândim. Se spune că
libertatea este o acțiune provocată de conștientizarea clară a unei situații existente. Se crede
totodată că libertatea este o stare, un sentiment care înlătură orice formă de dependență sau de
conformare. Suntem liberi în măsura în care vrem noi să fim liberi, iar ceea ce unuia i se pare
constrângere, altuia i se pare acceptare firească a unei situații despre care simte că nu îl
îngrădește cu nimic. Mă întreb cine oare poate stabili limitele libertății, cine are puterea de a
trage linie, hotărând până în ce punct există constrângere și de unde începe libertatea. Atât de
vagi sunt granițele dintre cele două, încât cu greu putem să spunem că există cu adevărat.
În al doilea rând, libertatea nu poate fi obținută decât atunci când o înțelegem. Cineva
spunea odată că cel care a trăit toată viața în robie nu poate să-și dorească să fie liber. Ideea ar
fi că, dacă nu ai simțit gustul libertății, nu ai de ce să ți-o dorești, pentru că nu o cunoști și nu
înțelegi ce înseamnă să fii liber, nu înțelegi care sunt consecințele libertății și dacă aceasta te
duce sau nu spre ceva bun. Poate că de aceea mulți dintre cei care devin liberi la un moment
dat nu mai știu ce sa facă cu libertatea și, cel mai adesea, apucă pe cărări greșite. Am avut o
colegă în liceu care trăia sub teroarea unui părinte prea autoritar. Orice abatere de la regulile
impuse de acesta era aspru sancționată. Timorată și aspirând spre ceva care se afla dincolo de
regulile tatălui, fata a decis într-o zi să evadeze. A fugit spre ceea ce credea că înseamnă
libertate, dar, din păcate, în scurt timp, marea parte a valorilor pe care părea să și le fi însușit
până atunci au fost practic călcate în picioare. A renunțat succesiv la tot ce însemna bun și
corect în viața ei și a luat-o spre ceea ce se putea obține ușor și prin orice fel de mijloace. Iată
așadar că uneori constrângerile sunt bune, iar obținerea libertății într-un moment în care poate
că nu ești pregătit să o primești poate avea urmări grave asupra ta.
Și nu în ultimul rând, poate ar trebui să ne gândim la destin atunci când vorbim despre
libertate. Atât religia, cât și filozofii consideră că ne naștem condiționați de propriul destin, din
care nu putem evada niciodată. Suntem condiționați de propriile instincte, suntem condiționați
de trăsăturile genetice, de propria soartă, iar singura libertate pe care o avem este conștiința că
putem modela aceste condiționări, încercând pe cât putem să le întoarcem în favoarea noastră.
Încheierea
În concluzie, consider că libertatea este o noțiune abstractă pe care fiecare o
interpretează după cum vrea, în conformitate cu propria gândire și simțire. Nu suntem niciodată
suficient de liberi încât să credem că mai mult de atât nu se poate. Libertatea presupune foarte
multe riscuri, dar și responsabilitatea deciziilor luate. Iar, dacă ar fi să respectăm spusele lui
Jean Jacques Rousseau: „Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în
faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.”, liberul nostru arbitru va decide pentru noi, făcându-
ne să ne simțim liberi.