VOINȚA

CUPRINS
1. Definiție
2. Caracteristici
3. Funcții
4. Fazele actului voluntar
5. Calități și defecte
6. Voința și liberul arbitru
7. Puterea voinței în apropierea morții
8. Voința - neuropsihologie
9. Voința în educație
10. Cum ne antrenăm voința
11. Concluzii
12. Bibliografie
 DEFINIȚIE
„Voinţa este un orb puternic care duce în spate un schilod cu vedere, acesta fiind
intelectul.
Voinţa este stăpânul, este a priori, ea hotărăşte. Intelectul este a posteriori, el este
servitorul voinţei, care doar examinează, dar nu decide.”

21.09.2020 – 160 de ani de la moartea

filosofului Arthur Schopenhauer

 DEFINIȚIE
„Voința se definește ca proces psihic complex de reglaj superior,
realizat prin mijloace verbale și constând în acțiuni de mobilizare și
concentrare a energiei psihonervoase în vederea biruirii obstacolelor și
atingerii scopurilor conștient stabilite.” (Popescu-Neveanu, Zlate și Crețu,
1996, p. 128)

 Reglajul superior despre care se vorbește în definiție se manifestă

printr-un efort voluntar îndreptat fie spre susținerea, fie spre înfrânarea

unei anumite acțiuni.

 Efortul voluntar reprezintă caracteristica esențială a voinței și constă

„într-o mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emoționale, prin

intermediul mecanismelor verbale” (p. 128).

 CARACTERISTICI
 Complexitatea actului voluntar;
 Susținută energetic de
afectivitate;
 Fundamentată pe rațiune și
puterea intelectului;
 Forță fundamentală;
 Capacitatea psihică ireductibilă,
autonomă
 Forța care face sinteza tuturor
forțelor (afectivitate și rațiune)
 CARACTERISTICI
 Voinţa se manifestă atât ca susţinere, cât şi ca frână,
abţinere sau amânare a activităţii;
 Foarte multe activităţi cotidiene nu cer un control voluntar
permanent sau un efort deosebit: sunt acte involuntare.
 Ex. reflexe înnăscute
(trebuinţe, nevoi,
reacţii de apărare instinctive)
sau reflexe dobândite:
deprinderi igienico-alimentare
sau de lucru.

 Activitatea voluntară presupune

un scop conştient stabilit,
are la bază intenţia,
este susţinută de motivaţie
şi implică învingerea unor obstacole.
 CARACTERISTICI
Nivelul voluntar
Analiză raport Deliberarea si
Intenționalitate Efortul
scop - mijloc decizia
 Scopul: ţinta ce urmează să fie atinsă.
 Obstacolul: nu are un sens fizic obiectual, ci unul psihologic;
reprezintă o confruntare între posibilităţile subiectului şi condiţiile
obiective ale activităţii.
Natura obstacolului poate fi diferită:
• exterioară, materială
• internă, de natură fiziologică
sau psihologică
 CARACTERISTICI ȘI FUNCȚII
 Stimulare
 Frânare
 Reglare
 Dezvoltare

Acte intenționale:
Scop
Intenție
Acțiune
Decizie
Optim volițional
capacitate volitivă superioară

“Realizările din orice domeniu

înseamnă şi frustrări, abţineri,
sacrificii, lupta cu sine însuşi.”
(C. Vlaicu-suport curs p.143)

Supraestimarea obstacolului
 FAZELE ACTULUI VOLUNTAR
Apariția
motivelor

Lupta motivelor

“procedeul”
Decizia

“programul de viață”
Execuția

“perioada sau seria”

 CALITĂȚI ȘI DEFECTE
Mielu Zlate - „o voință perfectă provine din echilibrul perfect al forței de
impulsiune și puterii de inhibiție” (2006, p. 330)
 Puterea voinței
 Perseverența
 Independența
 Promptitudinea deciziei

Steve Jobs
 CALITĂȚI ȘI DEFECTE
 Excesul de voință;
 Voința slabă;
 Încăpățânarea;
 Lipsa de receptivitate;
 Sugestibilitatea;
 Indecizia;
 Tergiversarea;
 Excesul de inhibiție;
 Deficitul de inhibiție.
 VOINȚA ȘI LIBERUL ARBITRU
EXPERIMENT VOHS ȘI SCHOOLER (2008)
Smilansky (2000) citat de Schooler sugerează că: ''Umanitatea este din fericire înșelată cu privire la problema
liberului arbitru, iar acest lucru pare a fi o condiție a moralității civilizate și a valorii personale... ar fi loc
considerabil de îngrijorare dacă oamenii ar fi conștienți de absența libertarianului liber arbitru'' (p. 505).

 Determinismul este ideea că toate comportamentele sunt "determinate" sau

cauzate de forțe precum genele și mediul.
 Liberul arbitru este ideea că, în ciuda influenței genelor și experiențelor, oamenii
pot face alegeri.

Experiment:

 examinarea impactului expunerii participanților la afirmații științifice care arată că

oamenii nu dispun de liberul arbitru în ceea ce privește comportamentul - dorința
de a trișa.
 VOINȚA ȘI LIBERUL ARBITRU
EXPERIMENT VOHS ȘI SCHOOLER (2008)
Obiective / Scopul principal
 a vedea dacă cineva care crede că toate comportamentele sunt determinate, ar folosi asta
pentru a acționa mai puțin moral (să trișeze la examen).
Procedura
 13 studenți de sex feminin și 17 de sex masculin au luat parte la studiu și au fost testați și
separați fie într-un grup experimental, fie într-un grup de control.
 Grupul experimental a citit despre afirmația lui Francis Crick, în 1994, că nu avem liberul arbitru
și că ceea ce facem vine din modul în care funcționează creierul nostru.
 Grupul de control a citit despre conștiință, dar nu despre problema liberului arbitru.

Variabila independentă a fost care pasaj a fost citit.

 Toți participanții au fost puși în poziția de a trișa folosind un program de calculator care oferă
răspunsuri la problemele de matematică pe care ar fi trebuit să le rezolve singuri.
Li s-a dat un chestionar numit free will and determinism scale (FWD) pentru a finaliza, astfel
încât să poată înregistra convingerile lor despre liberul arbitru și determinism înainte și după
studiu.
 Pentru a măsura înșelăciunea, a fost înregistrat numărul de prese ale barei spațiale (o apăsare
de bară de spațiu înseamnă evitarea înșelării) pe un computer.

Aceasta a fost variabila dependentă.

 VOINȚA ȘI LIBERUL ARBITRU
EXPERIMENT VOHS ȘI SCHOOLER (2008)

Rezultate

 Participanții care au citit pasajul "anti-liberul arbitru" al lui Crick au arătat o credință mai scăzută în liberul
arbitru decât cei aflați în condiția de control.

 Ei au scăzut numărul de press bara de spațiu și au copiat la examen.

Relația dintre liberul arbitru și copiat

 Cu cât este mai mare scorul la copiat, cu atât este mai mic scorul liberului arbitru.

Concluzie

 Când determinismul este prezentat ca o viziune și convingerile liber-arbitru sunt contestate,

comportamentul devine mai puțin moral.
 S-a aflat că slăbirea credinței cuiva în liberul arbitru duce la o probabilitate mai mare de a trișa.
 S-a constatat, de asemenea, că credința oamenilor în liberul arbitru este ușor de contestat.
 PUTEREA VOINȚEI
ÎN APROPIEREA MORȚII
1. Experiențele în apropierea morții sunt declanșate atunci când viața este în
pericol, atunci când organismul este rănit de un atac de cord, șoc, sau
traumatism contondent, cum ar fi o explozie sau o cădere.
2. De ce mintea reacționează la lupta pentru a susține viața în fața unei pierderii de sânge și
oxigen, pozitiv și fericit, mai degrabă decât cu panică și teamă, rămâne un mister.
Investigarea științifică a experienței în apropierea morții a accelerat în parte, din cauza
îmbunătățirii tehnicilor de resuscitare din ultimele decenii. Acest lucru a permis progresul
în înțelegerea experienței din apropierea morții, dar a existat o analiză conceptuală a stării
de conștiință asociate cu aceste experiențe.
3. Cercetarea științifică a condus la noi concepte actuale despre conștiintă și relația sa cu
funcționarea creierului.
 VOINȚA - NEUROPSIHOLOGIE
Cercetările actuale sugerează că circuitele de control volițional sunt distribuite pe scară largă
în creier, peste lobii frontali și parietali. Cu toate acestea, baza neurocomputațională a
voliției, care poate cuprinde atât componente stochastice, cât și deterministe, rămâne un
subiect activ de cercetare. Modelele cognitive indică un rol crucial atât al mecanismelor
motivaționale, cât și al mecanismelor instrumentale în voinței. Tradițiile anterioare de
cercetare în căutarea unui singur centru neural pentru voința umană poate au subestimat
natura multicomponentă a voinței. Metodologia experimentală rămâne o provocare cheie
pentru acest domeniu de cercetare neuroștiințific intrigant și important.
 CUM NE ANTRENĂM VOINȚA
Capacitatea de efort voluntar este mare, dar nu nelimitată, acesta fiind unul dintre factorii puternic diferenţiatori între
oameni, una din condiţiile majore ale reuşitei în viaţă, care interferează profund cu planul personalităţii, instituindu-se în
timp ca o subcomponentă a acesteia.(Zlate citat in curs p. 142).
Exact ca un mușchi, voința poate fi îmbunătățită prin efortul potrivit, dar poate și "obosi" dacă este suprasolicitată. S-a
arătat ca exersarea voinței și luarea deciziilor consuma la fel de mult din resursele mentale. Este recomandat sa nu ai
simultan multe activități care implica un efort mental crescut. Șansele să obții rezultate scad in momentul în care intervine
oboseala psihica.

 Comportament adaptat la obiective

 Încredere
 Credință că reușești
 Odihnă
 Menținerea sănătății
 Dezvoltare autocontrol
 Stabilire obiective
 Împărtășește cu cineva obiectivele tale

Conform Societății Americane de Training și Dezvoltare, următoarele statistici arată probabilitatea succesului în atingerea unui obiectiv:
- 10% dacă auzi o idee
- 25% dacă decizi in mod conștient sa o adopți
- 40% dacă decizi când sa începi
- 50% dacă te hotărăști cum să acționezi în acea direcție
- 65% dacă promiți altcuiva că vei face acel lucru
- 95% dacă ai o înțelegere de încurajare reciprocă cu cineva

Așadar, voința nu este o însușire pe care o ai sau nu, ci mai degrabă o abilitate care trebuie
exersată pentru a da rezultatele dorite.
 VOINȚA ÎN EDUCAȚIE
 Pentru ca elevul să poată depăși cu bine toate obstacolele din calea unei
învățări eficiente, efortul voluntar trebuie să determine o stare de tensiune
care să se transpună într-o încordare mai mare a voinței, însoțită de o
atitudine calmă și lucidă în gestionarea unei anumite situații.
 Dacă elevii se vor confrunta mai mult timp cu obstacole de o anumită natură,
aceștia își vor dezvolta capacitățile de efort voluntar de un anumit tip.
 Profesorul trebuie să țină cont de faptul că unii elevi sunt foarte ezitanți și
oscilanți în luarea unei decizii în timp ce alții sunt capabili să se hotărască
foarte repede.
 În cazul copiilor, părinții sunt uneori cei responsabili pentru manifestările de
încăpățânare ale acestora, prin îndeplinirea nediferențiată a celor mai
absurde dorințe ale acestora.
 Cu toate că raționamentul strict logic ar impune luarea unei anumite decizii,
copiii sunt adesea predispuși să reacționeze mai rapid la stimuli de natură
afectivă.
 Actele voluntare ale elevilor reflectă întregul lor comportament.
 CONCLUZII
 Voința reprezintă un act de sinteză și implică întreaga personalitate
(memorie, gândire, sentimente și caracter).
 Cercetările recente ne-au dezvăluit aspecte noi despre voință
 Mai sunt multe mistere de dezvăluit în ceea ce privește această știință,
pe care cercetătorii o abordează cu ajutorul noilor tehnologii si metode
experimentale moderne.

“Intelectul este marcat de procesele

fiziologice şi scade spre bătrâneţe,
pe când voinţa este constantă şi se
identică cu sine. Inteligenţa oboseşte,
dar voinţa niciodată.” (Arthur Schopenhauer)
 BIBLIOGRAFIE

 Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, editura Polirom, Iași, 1996

 Popescu-Neveanu, Paul, Zlate, Mielu, Crețu, Tinca, Psihologie. Manual pentru clasa a X-a
– școli normale și licee, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996
 Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, București, 2006
 Suport curs - Lect. univ. dr. Claudia Vlaicu
 Jonathan W. Schooler - Free Will and Consciousness: How Might They Work? Oxford
University Press. Baumister R.F, Mele A.R, Vohs K.D 2010
 Volition and Action in the Human Brain: Processes, Pathologies, and Reasons Itzhak
Fried,1,2 Patrick Haggard,corresponding author3,4 Biyu J. He,5 and Aaron Schurger6,7
 Near-Death Experience as a Probe to Explore (Disconnected) Consciousness Author
CharlotteMartial12HélénaCassol12StevenLaureys12OliviaGosseries12
 https://revistaprofesorului.ro/
 Physical Culture and Sport. Studies and Research | Volume 85: Issue 1 Influence of
Volitional Competencies on Achievement Goals of People with Physical Disability in
Physical Activity Settings Ioannis Proios 11 Aristotle University, , Thessaloniki, Greece
 https://www.youtube.com/watch?v=QX_oy9614HQ&feature=emb_logo