COLEGIUL TEHNIC „MIRCEA CEL BĂTRÂN”

Str. Feroviarilor 37, Sector 1, Bucuresti

Lecția 12 - Voința

Obiectivele lecției
1. Să descoperim de câte feluri sunt actele/activitățile;
2. Să identificăm care sunt caracteristicile activității voluntare;
3. Să cunoaștem definiția voinței;
4. Să identificăm componentele și etapele activității voluntare.
5. Să cunoaștem care sunt calitățile voinței și utilitatea ei în formarea
personalității noastre.

Noi desfășurăm zilnic o multitudine de activități. Unele sunt mai simple, mai
ușoare, altele sunt mai complexe, mai grele, unele dintre ele nu necesită o voință prea
mare, altele necesită o voință puternică.
Multe dintre activitățile pe care le desfășurăm intră în categoria „actelor
involuntare". Sunt acele activități automatizate (mâncatul, spălatul pe mâini,
încalțatul, folosirea telefonului mobil etc.) pentru care nu este nevoie de efort prea mare
sau de o voință puternică. Pe lângă aceste „acte sau activități involuntare" însă,
desfășurăm și o serie de „acte sau activități voluntare". Acestea necesită un efort și o
voință mai mare (învățatul, repararea unui dispozitiv etc.).

Activitatea voluntară are o serie de caracteristici:

- este orientată către un scop;
- presupune un plan mintal de acțiune;
- are la bază o intenție și decizia de a efectua acea activitate;
- implică învingerea unor obstacole aflate în calea atingerii scopului;
- este susținută de motivație și afectivitate.

Definiție: Voința este mecanismul psihic de mobilizare a efortului voluntar pentru

depășirea obstacolelor aflate în calea atingerii scopurilor propuse.

Componentele activității voluntare:

- a) scopul: reprezintă un obiectiv, o țintă, o finalitate care urmează să fie atinsă (de
exemplu: să luăm bacalaureatul);

Profesor Consilier Școlar: Dîrmon Paul

Manual folosit ca sursă: PSIHOLOGIE clasa a X-a, M. ZLATE (COORD.); T. CRETU, N. MITROFAN, M. ANITEI,
BUCURESTI: EDITURA ARAMIS, 2005
 COLEGIUL TEHNIC „MIRCEA CEL BĂTRÂN”
Str. Feroviarilor 37, Sector 1, Bucuresti

- b) obstacolul: reprezintă orice piedică fizică sau psihologică, obiectivă sau subiectivă
aflată în calea atingerii scopului. Obstacolul poate fi evaluat corect, sau poate fi ori
subevaluat, ori supraevaluat;
- c) efortul voluntar: reprezintă o concentrare a energiei lăuntrice și o orientare a
acesteia spre depășirea obstacolelor. Orientrarea voinței poate fi în direcțiia realizării
unei acțiuni sau, dimpotrivă, în direcția înfrânării de la o acțiune (ca atunci când ne
abținem să mai fumăm).

Etapele activitații voluntare:

1.) Apariția mai multor motive: când apar mai multe motive contadictorii (de
exemplu: îmi plac foarte mult dulciurile dar țin și foarte mult la silueta mea);
2.) Lupta motivelor și adoptarea hotărârii: când are loc o deliberare în vederea
alegerii dorinței mai importante;
3.) Execuția: punerea în practică a hotărârii, a deciziei luate
4.) Analiza rezultatului: verificăm rezultatul și dacă nu este cel dorit o luăm de la
capăt.

Calitățile voinței:
- a) Puterea voinței: reprezintă tăria de caracter, ambiția cu care ne urmărim scopurile
propuse;
- b) Perseverența: arată rezistența la eșec și puterea de a ne reveni după un eșec.

Utilitatea voinței în formarea personalității noastre

Putem fi oameni cu o voință puternică care să perseverăm până ne atingem
scopurile. Sau putem fi oameni cu o voință slabă care abandonează după primul eșec.
Ține de noi să ne educăm voința.

Aplicație: Dați un exemplu concret pentru fiecare calitate a voinței. Caracterizați un om

cu o voință puternică și un om cu o voință slabă.
(Aplicația 5 puncte, lecția completă scrisă pe caiet 5 pucte)

(Dacă nu înțelegi anumite aspecte din cadrul acestei lecții sau din această fișă, ai toată libertatea să întrebi
profesorul)
2

Profesor Consilier Școlar: Dîrmon Paul

Manual folosit ca sursă: PSIHOLOGIE clasa a X-a, M. ZLATE (COORD.); T. CRETU, N. MITROFAN, M. ANITEI,
BUCURESTI: EDITURA ARAMIS, 2005