Sunteți pe pagina 1din 4

Deciziile pe care le luăm fac diferenţa.

Odată cu libertatea de a alege se înmulţesc şi opţiunile. Fie că este vorba de a cumpăra o pereche de
blugi, fie că vrem să ne schimbăm locul de muncă, ne confruntăm cu mult prea multe opţiuni, dintre
care trebuie să alegem una singură.

Viaţa modernă ne oferă multe situaţii în care multitudinea de opţiuni ne copleşeşte.

Vrei să-ţi cumperi o pereche de blugi clasici, albaştri. Ajungi în magazin şi te trezeşti în faţa unei mulţimi
de opţiuni: raiaţi, neraiaţi, trapezi, pe picior, şterşi, indigo, o firmă anume, mai scumpi, mai ieftini, la
reducere. Ai mai multe opţiuni şi trebuie să te decizi ce pereche de blugi vrei? Îţi dai seama că un lucru
care trebuia să dureze 15 minute (intri în magazin, iei perechea de blugi, o probezi şi o cumperi) ţi-a luat
mai bine de o oră sau, şi mai rău, nu ai cumpărat nici una din perechile de blugi văzute. Ai avut atât de
multe variante încât nu te-ai mai putut decide.

Oscilarea între foarte multe opţiuni poate să ducă la anularea oricărei decizii.

Multitudinea de opţiuni nu garantează luarea unei decizii. De multe ori ne putem simţi
copleşiţi de opţiuni şi am prefera să fie una singură, pe care implicit să o alegem. Fiecare din noi cred că
îşi poate da seama că îi este mai greu să ia o decizie când trebuie să aleagă între mai multe opţiuni, spre
deosebire de uşurinţa cu care se ia o decizie atunci când opţiunile sunt mai puţine (două, trei). Ne dăm
seama că investim prea mult timp şi energie în luarea unor decizii simple, cum ar fi cumpărarea unei
perechi de blugi, doar pentru că sunt prea multe opţiuni şi vrem să le analizăm pe toate pentru a lua
„cea mai bună decizie”.
Deciziile pe care le luăm fac diferenţa.

Tot acest proces de analiză a opţiunilor este consumator de resurse,

periclitând astfel abilitatea de a lua o decizie în final.


Ce se întâmplă când ne confruntăm cu situaţii mai complexe, cum ar fi: cumpărarea unui apartament,
căsătoria...e momentul potrivit? Sunt pregătit (ă) pentru asta? O să-i fac faţă? Să fac un copil? Să nu fac
un copil? E prea mare responsabilitatea? E prea devreme...prea târziu? Să-mi caut un nou loc de muncă?
Să-mi dau demisia? Să divorţez...să nu divorţez...este bine ce fac...nu este bine ce fac? Sunt toate
situaţii în care pentru a schimba lucrurile trebuie luată o decizie.

Nu este suficient să analizăm opţiuni. Trebuie să luăm decizii.


Şi avem toată libertatea din lume să alegem....doar că uneori avem prea multe opţiuni.....şi întotdeauna
avem responsabilitatea deciziei luate.

Tot şirul de „nehotărâri”, de amânare, aduce după sine îndoiala, neîncrederea, ezitarea,
frica....

şi sfârşim prin a nu lua nici o decizie.


Ai mai multe opţiuni...

nu ştii care e cea ma bună....

tu eşti cel care trebuie să aleagă....

deci tu vei fi responsabil de consecinţe!

! Cu cât „întârzii” mai mult să iei o decizie într-o anumită situaţie cu atât cresc
şansele de a nu mai lua nici o decizie.

DE CE???
Pentru că începi să consideri tot mai multe opţiuni.....încerci să anticipi consecinţe...să alegi „cea mai
bună variantă” deşi ştim că nu putem anticipa acest lucru.... Îşi face loc îndoiala....ezitarea....frica de
responsabilitate...frica de asumare a libertăţii de a alege.

ŞI NU MAI ALEGI
Deciziile pe care le luăm fac diferenţa.

Ai opţiuni,

ai libertatea de a alege,

ai posibilitatea să afli care din variante e cea mai bună

sau care e cea mai proastă....

dar TREBUIE SĂ IEI O DECIZIE,


doar aşa poţi afla care din opţiuni e cea mai bună sau care e cea mai proastă.

Degeaba avem multe opţiuni,

degeaba avem libertatea de a alege,

dacă nu exploatăm aceste lucruri în favoarea noastră.

Situaţiile complexe există,

mulţimea de opţiuni e şi ea o realitate...

Dar pentru a te mişca din punctul A în punctul B, trebuie să iei o decizie, să decizi să pășești.

Mintea poate fi copleşită de opţiuni,

dar poate fi şi „disciplinată” în a lua decizii.


Deciziile pe care le luăm fac diferenţa.

Nu există o „reţetă” pentru a învăţa să iei decizii bune, nu există o pastilă care să
ne „disciplineze” mintea în luarea deciziilor. Aceste lucruri se învaţă din
experienţe de viaţă şi prin exerciţiu.

Deciziile proaste fac parte din luarea deciziilor, dar la fel e şi cu deciziile bune.

Luarea unor „decizii bune” nu reprezintă o garanţie că pe viitor nu vei lua şi


„decizii proaste”.

Luând decizii ai şansa să înveţi, să descoperi, să o iei de la capăt, să elimini


opţiunile proaste.

Considerarea unui exces de opţiuni nu aduce un plus de valoare deciziei luate.