Ce cale alegi

Fiecare dintre noi, cel puţin o dată în viaţă, s-a aflat la

rascuce de drumuri. Când te afli într-un astfel de moment,
este dificil să alegi în ce direcţie vei face următorul pas.
Confuzia, nesiguranţa, lipsa a ceva concret de care să te
agăţi, sunt doar câţiva dintre factorii care te împiedică să
faci o alegere.

Sunt prea multe variabile şi necunoscute care te determină

să stai pe loc. Eşti blocat între “aş face asta” şi “parcă
arată mai bine asta” rezultatul fiind “nu ştiu ce să fac”.

Te afli în postura celui tras de cai în cel puţin două direcţii

diferite. Faci un pas la stânga fără prea multă îndrăzneală
şi apoi, aruncându-ţi privirea către dreapta, constaţi că
pare mai apetisantă oferta de acolo. Consecinţa este
stagnarea şi ca efect secundar, frustrarea.

Pentru a ieşi din acest cerc vicios ai la dispoziţie trei

variante.

Calea acţiunii

Mintea vrea ceva concret şi palpabil înainte de a-ţi da

undă verde pentru orice ai dori să faci. De aceea este
nevoie să îţi clarifici ce vrei şi să îţi stabileşti scopuri şi
ţeluri pe care să le atingi.

De aceea este nevoie de planuri şi de paşi bine definiţi pe

care să îi urmezi.

Practic o păcăleşti, hrănind-o cu ceea ce îi place.

Desenând planuri pe hârtie,(care bineînţeles că nu ştii dacă
vor ieşi aşa cum le-ai planificat), îi oferi acea doză de
stabilitate şi siguranţă de care are nevoie pentru a exista.

Creezi voit iluzii care mai devreme sau mai târziu, în

funcţie de efortul pe care îl depui, se vor transforma în
realitate sau nu. Minţii nu îi pasă dacă ceea ce îi oferi
este real. Este suficient să îi oferi ceva cu care să fie
preocupată şi devine fericită.

Ai observat că atunci când îţi vine o idee nouă pe care o

consideri cel puţin bună, parcă prinzi viaţă? Acesta este
efectul pe care îl obţii când îi dai apă la moară. Are ce să
macine şi asta este tot ce îi trebuie.

În general, cei ce aleg această cale sunt oamenii care îşi

folosesc preponderent voinţa, devenind aşa zis “oameni de
acţiune”, care când obţin rezultate se simt fericiţi, când
nu, se simt inutili şi devin frustraţi.

Calea “spirituală”

Din momentul în care ne-am născut de trei lucruri putem fi

siguri: că timpul trece, că totul se schimbă şi că într-o
bună zi vom pleca din viaţă.

În ultima vreme foarte mulţi oameni au început să înţeleagă

aceste lucruri, (cel puţin la nivel teoretic), fiind atraşi de
aşa-zisă latura spirituală a lucrurilor. Ce este spiritual şi
ce nu, asta rămâne de analizat, dar nu este cazul să
intrăm acum în detalii.

Problema ia fiinţă pornind de la însăşi împărţirea lucrurilor

în spiritual şi nespiritual. Ceea ce este greu de realizat
când eşti prins în capcană “spiritualităţii” este că de fapt
te afli tot sub controlul minţii, doar că de data aceasta
alegi cealaltă extremă.

Este un alt truc pe care îl foloseşte pentru a-şi alimenta

nevoia de a avea ceva de făcut. Nu mai  eşti atras de
lucrurile pe care le făceai înainte de a descoperi această
latura, însă practici tehnici, metode şi tehnici spirituale.
Nu mai vorbeşti despre bani, succes sau  rezultate ci
despre cât de evoluat eşti, despre profunzimea  textelor
lui Osho sau steluţele verzi pe care le-ai văzut în timp ce
făceai meditaţie ghidată. Dacă înainte îţi doreai lucruri
materiale, acum îţi doreşti iluminarea. Aceeaşi Marie cu
altă pălărie, cum se spune pe la noi.

La fel ca şi în cazul “oamenilor de acţiune” (care sunt

nespirituali), cei spirituali caută şi ei rezultatele. Când le
obţin, vorbesc despre ele, când nu, devin frustraţi.

Calea echilibrului

După cum ai observat, în primele două variante cea care

conduce este mintea, care caută să obţină ceva concret.

ÎN ORICE ALEGERE PE CARE O FACE VA FI DE

URMARIT, DE CAUTAT SAU  DE OBTINUT UN
REZULTAT, ORICARE AR FI NATURA SA !!!....

Când ai ales una dintre extreme, la capătul drumului se

află oboseala, stresul şi suferinţa, ca efect al negării
opusului.

Chiar dacă obţii rezultatele pe care le doreşti, preţul pe

care îl plăteşti este mult prea mare în comparaţiile cu
beneficiile pe care le primeşti.

Această a treia cale este cea mai dificilă dintre toate, din
mai multe motive.
ÎN PRIMUL RAND, ESTE NEVOIE SA INTELEGI CA
NIMIC DIN CEEA CE ESTE FACUT DE MANA OMULUI
NU DUREAZA VESNIC !!!...

Poate rezistă câteva mii de ani, precum piramidele din

Egipt, dar nu etern.

Pentru a te implică în ceva ce ştii sigur că nu va dura este

un act de curaj.

Aceasta este atitudinea florii care înfloreşte, oferindu-ţi

posibilitatea ca pentru o clipă să îi sorbi parfumul.

ÎN AL DOILEA RAND, să devii capabil să te relaxezi în

prezenţa incertitudinii, ceea ce nu este uşor deloc.

Să fii relaxat şi calm în momentele în care nu eşti sigur de

nimic şi nu ştii care este pasul următor, este o abilitate pe
care trebuie să o dezvolţi pentru a te echilibra.

Unul dintre cei mai la îndemână învăţători în această

direcţie este pisica.

Priveşte-o şi învaţă de la ea cum să fii relaxat şi gata de

acţiune în acelaşi timp.

ŞI IN CEL DE-AL TREILEA, să accepţi ideea că nu există

bun şi rău.

Cele două extreme există în natura fiecărei fiinţe sau

fiecărui lucru.
UN OM POATE FI PLIN DE IUBIRE INTR-UN CONTEXT
SI PLIN DE URA INTR-ALTUL.

Un cuţit poate fi folosit pentru a tăia hrana, cum dealtfel

poate fi utilizat şi pentru a răni pe cineva.

TOATE SUNT BUNE SI RELE IN ACELASI TIMP.

ÎNTELEGAND ACEST LUCRU ELIMINI CEI TREI

CRIMINALI DE LA RADACINA: JUDECATA, CRITICA SI
COMPARATIA !!!...

PARTEA BUNA ESTE CA CEA DE A TREIA CALE ESTE

SUMA PRIMELOR DOUA. ESTE CHIAR NECESAR SA
TRECI PRIN EXTREME PENTRU A AJUNGE LA PUNCTUL
DE ECHILIBRU.

ASA CUM SE SPUNE, BICICLETA SE MENTINE IN

ECHILIBRU DOAR ATATA TIMP CAT SE AFLA IN
MISCARE. ASADAR, TOT CE TREBUI SA FACI ESTE SA
CONTINUI SA PEDALEZI.

CU ATENŢIE…………………..