Sunteți pe pagina 1din 9

Confidently insecure

Atac de panica – manifestari ale sperieturilor noastre, adica ne speriem; acum mai mult pt ca probabil
existau deja niste sperieturi la activ, niste trairi legate de frici, neputinte. Experiente neprocesate,
experiente placate! Ce ii sperie de fapt? Ce ii deranjeaza? S-a pus o pauza la lumea externa si ne invita sa
fim curiosi vis a vis de lumea interna, explorarea cu onestitate a ceea ce ma sperie, ce nu pot sa fac? Ce
nu-mi prieste? Catre ce activitati am nevoie sa ma deschid? Ce decizii am nevoie sa iau acum? Sa te uiti
la lucruri placute, sa asculti lucruri bune, sa gusti lucruri bune, sa mirosi lucruri placute, sa te atingi cu
lucruri placute, sa te misti in moduri care iti fac placere, in mod consistent.

Pattern – tipare de functionare rezistente. Iesire – construirea de nou pattern. Nu lupta cu patternul
vechi. Intreaba pe altii care au reusit, mergi in mediu sanatos.

Ce iti spune faptul ca ai chef sa … ceva? Ce te-a oprit? ( apropos de blocaj in cunoastere), poate nu mai ai
energie, poate nu mai esti in relatiile care sa te stimuleze.

Imunitate psihologica- sa ai capacitatea de a folosi informatia pe care o detii, in a te proteja pe tine de


tot ce ti-ar putea face rau si a spune intr-un mod reglator “da, la cee ace este bun si nu, la cee ace nu iti
prieste). Gestiona bine stresul generat de factorii perturbatori. Nu tensiunea este semnul unei slabe
imunitati ci faptul ca nu reusesti sa spui stop la lucrurile care nu functioneaza, in variante neproductive
sis a nu spui da, lucrurilor care iti aduc valoare. Imunitate- reglaj emotional! Cuvinte positive si cuvinte
negative, ganduri poz si ganduri neg.

Daca avem capacitatea sa cadem, avem si capacitatea sa ne ridicam. Ce a durut? Cum a reactionat? Ce a
putut, ce n-a putut? Nu facem nimic din cee ace nu putem, nu avem cum. In mod natural, psihicul va
face intoteauna cee ace va putea sa faca. Foarte rar noi suntem vinovati, mai degraba atunci cand facem
noi un rau altuia, sau ne facem noua rau, insa noi nu suntem facuti sa ne facem rau noua.

Sa imi spun o poveste frumoasa despre mine. Da, am fost acolo, am trecut prin asta, m-a durut, mi-a luat
asta, am pierdut asta, mi-a fost frica, am fost vulnerabil, am fost expus, neprotejat, m-am dezvoltat asa.
Oare eu ce pot sa fac cu asta? Ce sa invat din asta despre mine? In acelasi timp in care invat despre
oamenii care mi-au facut rau, sau despre experienta care m-a ranit? Cum pot sa folosesc asta spre binele
meu de acum incolo? Oare ce as vrea sa stie o alta persoana inainte de a trece printr-o astfel de
experienta? Ce i-as spune unei persoane daca as stie ca va urma sa treaca prin aceasta experienta? Si ce
iau eu din acest raspuns pentru mine?

Persoane care critica – celalalt da ganduri negative, cuvinte neg, mesaje neg. sunt negative prin continut
informational sau prin continut emotional. Toxicitatea vine din info neg sau emot neg.

Diferenta intre ce vine de la celalalt si cum primesti tu! Poate vine informatie justa pusa foarte prost.
Poate nu vine nici info buna nici emotie buna. Cum primesc eu? Poti sa iei ca informatie cognitiva si ce
fac eu cu info emotionala. Sa processes eu info inspre binele meu, si nu al celuilalt. (oameni educati sau
mai needucati in a transmite mesaje!). dupa procesare, vezi ce poti sa folosesti si ce sa nu folosesti. Ce iti
prieste din ce ti se intampla si ce nu-ti prieste. Dupa procesare, pt binele propriu, trebuie sa iei o decizie,
oare eu primesc tot ce am nevoie pt reglajul meu, pentru binele meu, aici? Sau trebuie sa caut alta
varianta? Si asta inseamna sa imi dezvolt permisiunea de a cauta o alta varianta. Poate nu imi pot
permite sa renunt, dar imi pot permite sa visez, sa caut, si poate intr-o zi sa fac schimbarea
{- stii, chiar ma straduiesc sa iau ceea ce imi spui sis a folosesc intr-o variant abuna, dar nu reusesc, poti
sa ma ajuti te rog?

Ai putea sa imi spui diferit? Sunt mai productiva daca lucrurile sunt positive.}

Om care regleaza.

Boli autoimmune – experiente fizice si emotionala in prima per de viata. Experiente adverse timpurii –
tentative de avort, agresiuni fizice asupra mamei, asupra propriului corp, lipsa de hrana potrivita,
neglijare emotionala, mediu lipsit de informatie buna, operatii, accidente contribuie la dezv unor boli
autoimmune.

Gestalt – intreg, pattern, configuratie, ca o coordonare de parti care odata organizate devin mai mult
decat o adunare a unor parti individuale.

Individul este un organism unificat, o coordonare complexa de parti aflate in interactiune. Nici un
organism nu este autosuficient, el poate exista doar intr-un mediu. O persoana trebuie observata in
mediul personal pentru a putea fi studiata din punct de vedere al comportamentului.

Orice organism trebuie sa obtina substantele esentiale pentru a-si pastra viata. Pentru a realiza acest
proces are nevoie de interactiunea cu mediul. La o persoana sanatoasa, agresivitatea nu este un aspect
nedorit, este un mod prin care persoana interactioneaza cu mediul si isi satisfice nevoile. Schimburile
dintre organism si mediu se numeste metabolism. Homeostaza reprezinta abilitatea organismului de a-si
mentine echilibrul si starea de sanitate prin interactiunea cu mediul, acesta reprezinta procesul de
autoreglare.

Cand apare un dezechilibru organismul testeaza mediul cu ajutorul sistemului sensorial, aude, miroase,
gusta si atinge. Cand localizeaza ceea ce ii este necesar, foloseste sistemul motric pentru a actiona,
pentru a se mobiliza si pentru a manipula mediul pentru a obtine necesarul si pentru a putea incheia un
gestalt. De ex o persoana infometata ar putea cauta si gasi un mar, apoi ar putea sa se urce in copac sau
l-ar scutura cu scopul de a obtine un mar. Emotiile sunt forta mobilizatoare pentru toate actiunile
noastre. Pentru a evita obstacolele, organismul va incerca sa le elimine din mediu, organismul va folosi
lupta sau fuga, va contacta obiectul cu scopul de a-l elimina, sau se va retrage. Contactul sau retragerea
reprezinta parti ale ritmului vietii; in timpul zilei vom lua contact cu lumea, in timpul noptii ne vom
retrage.

Comportamentul este organizat in pattern-uri, de ex. Senzatia de foame determina actiunea de cautare
a mancarii, mancatul, digerarea si asimilarea mancarii. A avea o emotie de tipul furiei, dragostei, fericirii
sau suferintei conduce la exprimarea in exterior a emotiilor. Daca patternul, odata activat nu este
complet el continua sa exercite o anumita forta asupra organismului, cauta incheiere. Cand nu exista
inchiere spunem ca avem un gestalt incomplet.

Cel mai important gestalt incomplete va aparea pentru a fi completat primul. Obiectul din mediu care va
satisfice nevoile organismului devine figura din prim plan. Motivatia are un effect puternic asupra
perceptiei, cel ce percepe, in functie de nevoia sa scaneaza mediul in cautarea obiectului care va
satisfice nevoia sa. El nu este un receptor pasiv, el verifica mediul in functie de nevoile sale. Un organism
sanatos este capabil sa faca doua lucruri: 1. Sa fie constient de nevoile sale, in special de nevoia
dominanta.

2. sa fie capabil sa se mobilizeze si sa manipuleze mediul in scopul satisfacerii nevoilor.

Daca o persoana nu reuseste sa identifice nevoia, sau daca nu poate identifica in mediu obiectul care ii
va asigura satisfacerea nevoii, comportamentul sau va devein dezorganizat si inefficient.

Cand nu este capabil sa se decida intre doua sau mai multe nevoi, experimenteaza un conflict, devine
confuz. Nevroticul este persoana incapabila sa identifice care nevoie este mai importanta intr-un anumit
moment. Organismul este innascut cu capacitatea de a trai efficient, dotat cu un system de autoreglare
care functioneaza automat pentru a determina nevoia organismului si pentru a canaliza
comportamentul sau pentru obtinerea din mediu a ceea ce ii este necesar.

Nevroticul este persoana care a dezvoltat obiceiuri nesanatoase a se intrerupe, de a interfera cu


capacitatile de autoreglare inascute.

Terapia gestalt se ocupa cu identificarea modurilor prin care individul se intrerupe pe sine din
completarea gestatului si ajuta individul sa incheie situatii nefinalizate.

Limitele egoului unei personae sunt dependente de procesele de identificare si instrainare. Orice
identificare se afla in interiorul limitelor egoului: familie, echipe, cluburi, ocupatii, religii, tari. In interior
exista binele, dreptatea si familiarul. Ceea ce este instrainat se afla in exteriorul limitelor. Afara exista
suspiciunea, nefamiliar, ciudat si rau.

Dupa Pearls, organismul are nevoia de contact psihologic, nevoile psihologice sunt reglate de
homeostaza organismului atunci cand echilibrul psihologic este pierdut. Evenimentele psihologice apar
atunci cand exista un contact intre persoana si mediul sau. Omul are nevoie sa fie in relatie cu alti
indivizi. Omul este vazut ca individualitate dar si ca fiinta sociala.

Persoana care poate sustine o grija echilibrata intre nevoile individuale si nevoile societatii va fi
sanatoasa. Prea mult contact si conditia sa umana profunda va fi neglijata, prea putin contact si va suferi
de sentimente de alienare si singuratate. Pierderea echilibrului apare atunci cand nevoile grupului
interfereaza cu nevoile individuale. Cand grupul are nevoie ca individul sa participe dar individul simte
nevoia sa se retraga, conflictul apare. Individul trebuie sa actioneze, trebuie sa ia contact sau sa se
retraga. Trebuie sa discrimineze intre nevoia predominanta.

Cand nu poate decide sau cand nu se simte satisfacut cu propriile decizii, el este incapabil sa intre in
contact efficient sau o retragere nepotrivita. Un exemplu de individ care se bazeaza prea mult pe
societate pentru satisfacerea propriilor nevoi este un criminal. Un individ care permite societatii sa se
bazeze prea mult pe el este nevrotic. Criminalul nu vede nevoile societatii, nevroticul nu isi vede
propriile nevoi. Tulburarile de personalitate provin din aceasta incapacitate de a mentine un echilibru
intre sine si societate. Pearls a facut distinctia intre beneficii si modalitatile de obtinere a acestora. O
nevoie are mai multe moduri de satisfacere, astfel individul are libertatea de a allege cum isi va satisface
nevoia. Aici individul incepe sa simta prapastia intre sine si societate, deoarece societatea regleaza
modurile de satisfacere. Fiecare societate are propriile coduri.
Scopul terapiei este asistarea clientului in procesul de maturizare care este definit ca trecerea de la
suportul exterior la suportul interior. Maturizarea vine din invatare, invatare deriva din experiente. O
limita in maturizare apare atunci cand individul experimenteaza o nevoie care nu este satisfacuta de
suportul din mediu si el nu a dezvoltat inca auto suportul pentru a-si satisface nevoia. Acesta reprezinta
un pas in cresterea personala si in terapie. Individul poate folosi modalitati de manipulare a altora
pentru a primi sustinere prin a parea prost, a se preface bolnav, a juca rolul de baiat sau fetita buna, a fi
dragalas sau a flata. Orice parinte care si-a ajutat copilul cu temele a observat probabil acest tip de
manipulare.

Situatiile nefinalizate reprezinta gestalt-uri incomplete din trecut. Orice situatie care a provocat o emotie
ce nu a fost exprimata dintr-un oarecare motiv, sentimente de dragoste sau apreciere, a se desprinde de
o persoana care a decedat sau a plecat, sentimente de furie fata de parinti, profesori, fosti iubiti, copii,
sefi, scuze pe care le datoram anumitor persoane, resentimente neexprimate. Acestea il distrag pe
nevrotic de la traitul in present, el devine confuz si incearca sa le evite. Organismul simte automat si
actioneaza in baza a celor mai presante nevoi, nici o decizie nu este necesara. Doar atunci cand persoana
nu este constienta ca se simte fortata sa ia o decizie, apare blocajul. In momentul in care este constienta
de nevoie, actiunea va urma fara ezitare sau conflict. Orice face clientul, orice ezitare in discurs, orice
miscare corporala, orice reactive faciala exprima o parte a sinelui. Terapeutul gestalt nu crede ca
inconstientul este ingropat si dificil de accesat, considera ca acesta se afla la suprafata, castigand
expresie in mod constant prin comportamentul nonverbal si intraverbal.

Clientul isi exprima mereu adevaratele emotii. Terapeutul ajuta clientul in castigarea constientizarii
faptului ca prin nonverbal ceva este exprimat, ceva ce ii scapa observatiei si exprimarea directa mai
degraba decat indirecta sau overly rather than coverly.

El nu intreaba “de ce iti incrucisezi picioarele sau de ce ridici vocea”, el crede ca astfel ar ajunge la scuze,
rationalizari, intelectualizari si defensivitate. Atunci cand clientul e constient de cum anume se exprima
sau cum anume se intrerupe pe sine, raspunsul la intrebarea de ce va veni automat.

Nevoile reale nu pot fi reprimate, exprimarea lor poate fi inhibata dar mereu gasesc o modalitate de a se
exprima, totul este la suprafata. Terapeutul nu se focalizeaza pe radacinile problemelor, nu se
focalizeaza pe trecut sau pe rezolvarea problemelor clientului. E mai degraba interesat de cum anume
abordeaza si lucreaza pentru a-si rezolva problemele.

In loc sa se concentreze asupra continutului problemelor el se focuseaza pe modul de rezolvare a


problemelor, in loc sa astepte material de discutie de la client. Comportamentul clientului in timpul
terapiei este vazut ca fiind material cu care sa se lucreze.

Nevroticul nu este vazut ca o persoana care a trait o trauma in trecut, dar ca o persoana care actioneaza
intr-un mod auto-defensiv in present cel mai probabil din cauza unor vechi dificultati sau dificultati
prezente. Problema sa este reactia fata de evenimentele din viata sa, si asta aduce focusul terapiei pe
aici si acum.

Pearls descrie 4 mecanisme nevrotice

Introiectia apare atunci cand luam ceva din mediu fara sa il digeram si sa-l asimilam, incorporam
concepte despre bine si rau, correct si gresit, atitudini, standarde de comportament, stil vestimentar,
valori religioase si politice, valori despre casatorie, familie, educatie. Le preluam fara sa le analizam, fara
sa decidem daca se potrivesc noua si daca da,in ce masura, cand si cum sunt potrivite sau nepotrivite.

Mecanismul de aparare este tendinta unuia de a se face pe sine responsabil pentru cee ace vine din
mediu. Introiectand si crezand cu tarie in afirmatii de tipul baietii mari nu plang, fetele bune nu se
gandesc la sex, daca vrei sa fii iubit, curate camera, sau termina de mancat din farfurie.

Oposul introiectiei este proiectia. Persoana nu doreste sa-si assume responsabilitatea pentru propriile
emotii, nevoi sau impulsuri si le ataseaza sau atribuie oamenilor si obiectelor din exterior. In acest mod
se formeaza personalitatea paranoida. Paranoidul crede ca ceilalti sunt impotriva lui si ca este
persecutat, in realitate proiecteaza propria dorinta de a persecute pe ceialalti. Femeia inhibata sexual
proiecteaza agresivitatea sa sexuala asupra celorlalti si se plange ca fiecare barbat o curteaza.

Cand cel care introiecteaza spune “ eu cred ca asa ar trebui sa fie, de fapt vrea sa spuna ca asa cred ei ca
ar trebui sa stea lucrurile; asa mi-au spus altii.

Cand cel care proiecteaza foloseste “ei”, de obicei neaga impulsurile personale si ar trebui sa foloseasca
“eu” despre profi o sa spuna “ cand vor sa te pice, nu poti face nimic”, el se vede ca pe o victima pasiva

Frecvent proiectia merge mana in mana cu introiectia, de ex daca o pers a introiectat credinta ca daca
nu ai ceva bun de spus despre cineva, este mai bine sa taci poate gasi dificil sa exprime sentimente de
furie, cand furia creste si cauzeaza discomfort, persoana va proiecta furia catre o alta persoana sau mai
multor persoane, asupra unui grup sau asupra figurilor de autoritate. In introiectie, limita de contact se
extinde catre individ si se simte responsabil in legatura cu lucrurile pe care le-a preluat de la mediu. In
proiectie limita de contact se duce prea departe in mediu si emotiile, gandurile sunt atribuite oamenilor
din mediu. Cand individul nu are nici un tip de bariera intre el si mediu, experimenteaza o stare de
confluenta, partile sunt neseparate. Nu exista abilitatea de a discrimina intre interior si exterior.

(respiratia si nevoia de a plange devin confluente)

Retroflexia, retroflexivul isi face siesi cee ace ar dori sa faca celorlalti. Redirectioneaza sentimentele,
gandurile si impulsuri catre ceilalti si le intoarce catre sine. Devine persecutatul si persecutorul. El
foloseste “ eu”, trebuie sa ma fortez ca sa duc munca pana la capat, sau sunt furios pe mine azi sau sunt
rusinat pentru cee ace am facut. Vorbeste ca si cum ar fi doua persoane diferite. Unul dintre scopurile
terapiei este sa ajute clientul sa discrimineze intre ce este parte din el si ce nu e parte din el, ce este
parte din mediu. Orice emotie afecteaza sistemul muscular, daca excitarea musculara nu se elibereaza
natural, va fi traita de catre individ sub forma anxietatii. Daca excitarea emotionala nu este exprimata
intr-o activitate, va aparea o tendinta a individului de a desensibiliza sistemul sensorial pentru a
impiedica entuziasmul sa mai apara, asta creeaza ceea ce se numeste goluri in personalitate.

Pearls considera ca unii indivizi au goluri in personalitatea sa, unii nu au ochi, urechi, picioare pe care sa
se sustina sau inima. A persoana fara ochi a proiectat orchii sai in mediul, simte mereu cum ceilalti il
urmaresc si il critica, e auto-constient, se ingrijoreaza mereu in privinta felului in care ceilalti il privesc.
Ca si cum si-ar fi dat ochii celorlalti. Terapia ajuta clientul sa recastige functiile echipamentului sensorial
pentru ca organismul sa poata functiona sanatos.

Pearls spune ca exista doua fete ale oricaror lucruri, nu poate exista zi fara noapte, sus fara jos, inauntru
si inafara, iubire si ura, resentimente si apreciere, dependenta si independenta, teama si dorinta, baiatul
bun si agresorul, judecatorul si aparatorul, dictatorul si supusul. El recunoaste doua parti ale sinelui, top
dog si underdog. Top dog are mereu o atitudine condescendenta, el cel care spune ce ar trebui sau nu sa
faca o persoana si ameninta persoana cu ce s-ar intampla in cazul in care nu asculta.

Este direct si manipuleaza cu amenintari. Underdog isi ia satisfactia din frustrarea cerintelor lui top dog,
el spune “ promit sa fac maine”, este indirect si manipuleaza prin esecul de a se ridica la nivelul
asteptarilor si cererilor lui top dog. Cei doi se lupta pentru preluarea controlului. Cand cele doua parti nu
sunt bine integrate, individul dezvolta un anumit tip de auto-tortura. Uneori aceasta auto-tortura se
ascunde sub numele de dezvoltare personala si individul se tortureaza an dupa an cu noi programe de
dezvoltare personala si mereu simtindu-se vinovat pentru ca nu se ridica la nivelul asteptarilor.

Pearls credea in integrare si visele sunt calea regala catre integrare si toate aspectele din vis sunt parti
nerecunoscute din personalitate. Visul este vazut ca o creatie artistica in care doua forte opuse sunt
aduse pe acelasi teren cu scopul reintegrarii. Clientul este indrumat sa foloseasca tehnica jocului de rol,
chiar si pentru obiectele din vis (vant, munte) si sa identifice cum se simte fiind acele obiecte, care sunt
gandurile sale, emotii, asteptari si temeri. Clientul poate fi indrumat sa conduca un dialog intre doua
persoane din vis sau doua obiecte.

Avem constientizare in 3 zone: constientizarea sinelui, a lumii exterioare si a zonei intermediare. Aceasta
zona intermediara in gestalt therapy se numeste Maya, zona activitatii fantasmatice sau mintea. Acolo
se afla toate temerile noastre Imaginate, toate conceptele despre rolurile pe care le jucam.

Anxietatea este ruptura dintre acum si mai tarziu. De fiecare data cand parasesti mental prezentul si
intri in fantasma in legatura cu ce se va intampla in viitor, experimentezi anxietate.

Clientii vin la terapie pentru ca vor sa schimbe ceva la sine, ceva ce nu le place, sau isi doresc sa scape de
un anumit discomfort, o constanta tensiune sau anxietate, o durere de cap care apare frecvent sau
anumite obiceiuri neplacute. Insa, cu toate ca clientul doreste sa evite disconfortul sau isi doreste cu
ardoare sa implementeze schimbarea, pearls considera ca schimbarea vine doar atunci cand exista
disponibilitatea de a experimenta mai intai, asa cum esti, sa experimentezi in totalitate comportamentul
si cum anume te comporti. El crede ca disconfortul clientului a aparut in urma unei intreruperi in
procesul de autoreglare a organismului. Clientul va fi rugat sa se concentreze sau sa stea cu starea de
discomfort sau emotia nedorita si sa nu incerce sa schimbe subiectul. Prin a sta cu disconfortul, clientul
va invata cum el il provoaca, va afla ca el e cel care isi inclesteaza maxilarul sau isi strange stomacul.

Clientului I se va cere sa exagereze comportamentul si prin aceasta el reuseste sa afle care este scopul
acestui comportament. El poate spune “cand imi inclestez maxilarul ma ajuta sa ma abtin din a tipa sau a
pierde controlul sau ma opresc din a plange”. Terapeutul realizeaza ca acest comportament este o
intrerupere, va cere clientului sa tipe catre un scaun gol in care si-a imaginat persoana pe care este atat
de furios, sau il poate intreba pe client daca isi doreste sa planga. Intreruperea este cea care determina
dezvoltarea simptomelor psihosomatice, inclestarea poate duce la dureri frecvente de cap, incordarea
stomacului duce la dificultati de respiratie sau poate la balbaieli.

Cand clientul accepta emotiile sale profunde si le exprima deschis, emotia sau comportamentul nedorit
vor disparea. Schimbarea apare doar dupa ce accesezi parti profunde din tine si accepti emotiile care
sunt acolo. Clientul este rugat sa inceapa dialogul cu “acum sunt constient “, fiecare cuvant fiind folosit
cu un scop anume, cuvantul acum tine clientul in present, ii aminteste ca desi ne referim la un
eveniment din trecut, trebuie sa fim constienti de ceea ce simtim in present.

Clientul e incurajat sa retraiasca problema, ca si cum I s-ar intampla in acel moment sis a fie atent la
emotiile si reactiile sale. I se aminteste astfel ca momentul present se schimba mereu si timpul nu poate
fi oprit nici macar pentru o secunda, asta inseamna ca clientul poate accepta ca el si emotiile lui sunt de
asemenea in process de schimbare constanta.

“muzica poate fi auzita doar cand acum si discul sunt in contact si doar patternul de pe disc care este in
contact cu acul vor fi auzite, nu patternul care va fi auzit in urmatoarele doua secunde sau patternul care
a fost acum doua secunde. Viitorul inca nu exista , trecutul nu mai exista. Daca discul se opreste, muzica
se opreste. Muzica se aude doar daca procesul este permis.

Eu, este folosit pentru a creste responsabilitatea clientului, pentru emotiile, comportamentul si
gandurile sale, il impiedica sa se comporte ca o victima pasiva. Cuvantul sunt creste constientizarea
clientului in legatura cu faptul ca tot cee ace cauzeaza emotiile, gandurile si comportamentul sau, ca si
cum i-ar apartine lui, sunt defapt reflectia sa.

Cuvantul constientizare ii permite clientului sa observe o viziune proaspata asupra sinelui, despre cum
se exprima si cum isi impiedica exprimarea.

Nonverbalul este expresia sinelui adevarat, fara constientizare clientul experimenteaza senzatia de
blocaj, in acest fel el realizeaza ca are optiuni.

Nevroza este compusa din 5 straturi, 1 strat este reprezentat de stratul clicheic si consta in toate acele
ritualuri sociale “hey, buna, cum este totul? Sper ca merge bine”,

Al 2 lea strat consta in jocurile si rolurile pe care le jucam, “persoana foarte importanta, agresorul, tipul
dragut, fetita buna, salvatorul, persoana bolnava si fara speranta, managerul”. Acesta este stratul social
“as if”, ne purtam ca si cum “ am fi mai inteligenti, mai asertivi, mai politicosi decat suntem in realitate.
Daca acest rol ii este luat nevroticului, el simte un gol, un impas.

Oamenii evita acest strat cu teama si se intorc la rolurile sale foarte repede. Daca insa experimenteaza
realitatea din spatele acestor roluri pe care le joaca, pot trai cee ace se afla sub al 4 lea strat, stratul
imploziv sau stratul lipsit de viata. Cand o persoana reuseste sa experimenteze aceasta lipsa de viata,
incepe sa se schimbe in al 5 lea strat, stratul exploziv, unde traieste adevaratul sine.

Procesul de explozie se poate transforma in suferinta, orgasm, furie sau bucurie.

Regulile terapiei: clientul este rugat sa vorbeasca la present, pentru a integra amintiri trecute, vise si
experiente, clientul trebuie sa ramana in acum. Terapeutul directioneaza atentia catre ce anume face si
cum o face, constientizare a emotiilor, sentimentelor, gesturilor, reactiilor si postura corporala.

Perceptia lumii exterioare poate fi gresita, chiar si unele amintiri ale trecutului tind sa se schimbe cu
timpul. Constientizarea din present este singurul lucru in legatura cu care nu avem nici un dubiu.

A doua regula solicita clientului sa fie un bun communicator, el este facut constient de faptul ca fiecare
communicator are un expeditor si un destinatar. El trebuie sa devina responsabil pentru a fi expeditorul
a fiecarui gest, orice miscare pe care o face in relatie cu cel caruia doreste sa ii transmita o emotie sau
un comportament.
A 3 a regula, clientul sa foloseasca limbajul “Eu …” , in loc sa spuna “mana mea tremura”, clientul va
spune “eu tremor”, in loc de “uneori comportamentul meu este ostil” spune “uneori eu sunt ostil” si
“ochii mei sunt umezi”, “eu plang”. Cand clientul va spune “ nu pot”, terapeutul va spune “nu voi …”

“Nu crezi ca parintii mei au fost uneori nedrepti?”, spune “Eu cred ca parintii meu au fost nedrepti
uneori”.

In procesul de integrare a personalitatii, terapeutul sugereaza clientului sa aiba un dialog cu partea din
sine care este dezonorata, clientul ar putea sa urasca persoanele agresive si atunci terapeutul va spune
“vorbeste cu partea gresiva din tine”, sau in legatura cu orice polaritate, dialog intre partea agresiva si
partea pasiva, intre baiatul dragut si scandalagiu, intre partea masculina si partea feminina, mana
dreapta si mana stanga, partea de sus a corpului si parte de jos.

Treburi neterminate. Clientul este rugat sa incheie orice situatie neterminata care poate fi identificata,
poate spune la revedere unui fost iubit, sa ceara iertare cuiva caruia i-a gresit, clientul va exprima orice
emotie reprimata, furie, resentimente, vina, dezamagiri.

Atunci cand cineva spune “ nu vreau sa ii ranesc sentimentele”, va fi rugat sa joace partea din sine care
este hipersensibila. Pearls a realizat ca un comportament in surplus de obicei mascheaza existenta
polului opus. Clientul inhibat si timid va fi rugat sa joace rolul unui exhibitionist, clientul cu un Eu slab
dezvoltat va juca rolul unui dictator, femeia manager va juca rolul uneia care flirteaza. Jucand rolul din
polaritate, clientul ia contact cu partea sa neonorata, adevaratul Eu.

In exercitiul despre contact si evitare, clientul care are tendinta sa evite va fi incurajat sa faca asta.
Evitarea nu este vazuta ca pe o rezistenta, este vazuta ca fiind parte dintr-un pattern ritmic. Cand
clientul pare ca se retrage, nu este oprit, ci mai degraba este incurajat sa inchida ochii si sa participe la
orice fantasma. Cand deschide ochii I se cere sa descrie fantasma, este important sa fii constient de
aceste fantasme pentru ca acestea ne ofera indicii despre dificultatile prezente, despre ce lipseste in
viata noastra in present.

Jocul exagerarii ajuta clientul sa descopere sensul gesturilor sale si a limbajului corpului. Daca clientul
loveste masa cu mana, va fi rugat sa loveasca din ce in ce mai tare.

Furia neexprimata va fi transformata in sadism, o dorinta de putere si diferite tipuri de torturare, a sa


sau a celorlalti.

Vina – resentimente neexprimate si acolo unde exista resentiment, exista si opusul sau, adica
recunostinta, apreciere. Cand cineva intampina dificultati de comunicare cu cineva, va trebui sa exprime
prima data resentimentele si apoi sa-si exprime cererile si apoi sa comunice ce apreciaza la celalalt.

Actualizarea sinelui nu inseamna dezvoltarea intregului potential pentru a deveni cee ace este capabil sa
devina. Asta e o orientare catre viitor. In psihologia gestalt, actualizarea eului inseamna a fi ceea ce unul
este acum. A evidentiat ca nici o planta sau animal nu isi impiedica cresterea, asa cum o face omul.

Nevroza sau tulburare de dezvoltare. Atunci cand exista un model, individul isi poate pierde sinele in
process.

O persoana sanatoasa va lasa situatia sa controleze actiunile. De fiecare data cand incepem o actiune cu
un plan fix sau o anumita agenda, pierdem capacitatea organismului de a reactiona spontan si potrivit
pentru situatie. Este observat in sport ca marii atleti sunt cei care isi pot schimba planul de joc in timpul
jocului daca este necesar. Cand oamenii spun “cand am decis sa fiu eu insumi si sa nu ma mai ingrijorez
in privinta discursului am fost mai bine”.

Viata depinde de a lua ceea ce ne trebuie din mediu, in procesul alimentarii, muscam, mestecam,
lichefiem, inghitim si apoi digeram mancarea si apoi metabolizam si asimilam.