DIMINUAREA VIOLENŢEI PRIN CONTROLUL EMOŢIILOR

DISTRUCTIVE

Prof. Parvu Visa Robert Adrian, Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” -

Rosiorii de Vede

Lumea emoţiilor umane este de o complexitate extraordinară. Este o lume interesantă, fascinantă,
încă insuficient cunoscută şi foarte puţin controlată.
Ştiaţi ca:
- atunci când iubim, sistemul nostru imunitar devine mai puternic?
- un stil de joacă, constant agresiv, la copii de 5-6 ani, nu va mai dispărea în timp - aceşti
copii vor continua să fie agresivi şi în adolescenţă şi mai târziu când, lucrurile vor deveni mult mai
reale, căpătând nuanţe de cruzime şi violenţă?
Când suntem plini de compasiune, sinceri, iubitori, binevoitori, este minunat dar, ce ne
facem însă cu emoţiile distructive? Toate pot fi surse pentru un comportament violent.
Am putea spune că o emoţie negativă este acea emoţie care, ne răneşte pe noi înşine şi pe
ceilalţi. În plus emoţia negativă ne împiedică să vedem lucrurile aşa cum sunt. Emoţiile negative fac
parte din latura abisală a fiinţei umane, misterioasă şi greu de controlat. Dar ele nu fac parte din
natura fundamentală a conştiinţei. Ele sunt efemere şi de aceea pot fi schimbate. Recunoaşterea
posibilităţii de a ne elibera de ele este primul pas către transformarea interioară. Dacă nu facem
nimic cu emoţiile negative, atunci ele se strecoară mereu în minte, se transformă în dispoziţii şi apoi
în trăsături de caracter şi deja este grav. Dacă însă ne hotărâm să facem ceva, atunci este bine
pentru că, ne vom transforma interior şi vom fi mai echilibraţi şi mai fericiţi. Ce facem deci? Iată o
soluţie. Este vorba despre câţiva paşi:
1. Folosirea de antidoturi. Fiecare emoţie are un antidot, adică opusul ei. Iubirea este un antidot
al urii, curajul este antidotul fricii etc., în cazul invidiei, putem încerca să ne bucurăm de realizările
celorlalţi, în cazul ignoranţei să încercăm să înţelegem mai nuanţat ce e de făcut, să cunoaştem mai
mult.
2. Examinarea naturii ultime a tuturor emoţiilor negative. Altfel spus, să medităm asupra lor.
Vom descoperi că, de fapt aceste emoţii sunt deşertăciune, că ele nu au o consistenţă proprie. Acest
antidot - conştientizarea deşertăciunii lor - este bun pentru toate emoţiile negative. Să luăm de
exemplu mânia. O izbucnire de mânie este aproape irezistibilă, incontrolabilă, este ca şi cum nu am
putea să alegem decât să ne înfuriem şi nimic altceva. Acestea pentru că nu privim natura mâniei
însăşi. Ce este mânia ? Când priveşti de la depărtare un nor uriaş, pare atât de mare încât ai impresia
că te poţi aşeza pe el. Dacă pătrunzi în el însă, vezi că nu te poţi agăţa de nimic. Dar în acelaşi timp
el ascunde lumina soarelui, are deci un efect. Cel care va medita asupra mâniei se poate întreba :
Este ceva care se găseşte în piept, în cap, în inimă ? Are vreo formă sau culoare? Cu cât o vom privi
mai îndeaproape şi mai cu atenţie, ea îşi va pierde brusc forţa. Pentru elevi este bine să încerce o
tehnică, s-o numim „tehnica semaforului”, în care paşii sunt următorii : când simţi că eşti pe punctul
de a fi prins de o emoţie distructivă, te opreşti o clipă - este ROŞU, inspiri adânc - este GALBEN, şi
încerci să te vezi ca şi cum te-ai privi din exterior, apoi vei constata că emoţia îşi pierde din
intensitate şi îţi vine chiar să-ţi spui: „Dar ce m-a apucat ?” - este VERDE. Continuând, etapa
următoare este să înlocuieşti emoţia negativă, cu opusul ei.
Aceste tehnici duc în acelaşi loc, un loc în care vom fi mai stăpâni pe noi înşine, mai sănătoşi şi
de fapt ne vom simţi în sfârşit acasă, iar lumea în care trăim va fi mai respirabilă, mai lipsită de
violenţă şi de ce nu, mai frumoasă.

Bibliografie
GOLEMAN DANIEL, Inteligenţa emoţională, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2001
GOLEMAN DANIEL, Emoţiile distructive, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005