CÂTE CEVA DESPRE AFECTE / PASIUNI / EMOȚII

Și care este rolul lor în formarea stărilor de conștiință

Istoria filosofiei cunoaște diverse interpretări ale emoțiilor începând de la acele viziuni conform
cărora emoțiile nu sunt propice omului terminând cu acele viziuni care pun la baza cunoașterii
trăirile emoționale. Un loc aparte în acest demers îl ocupă Spinoza care analizând omul ca parte
componentă a naturii, afirmă că sufletul și corpul sunt reciproc independente datorită independenței
ontologice a două atribute ale substanței. Gândirea omului depinde de starea corpului doar la treapta
cunoașterii senzoriale. Comportarea omului se află sub influența instinctelor autoconservării și a
afectelor. Cât timp omul se supune acestora, el nu este liber. Libertatea umană constă în eliberarea
de sub influența acestor afecte, pasiuni (emoții). El neagă ideea libertății voinței. Din moment ce
libertatea este identificată cu cunoașterea, tendința de autocunoaștere devine una din tendințele
omenești cele mai importante.

Făcând un upgrade a cercetărilor actuale asupra afectelor / pasiunilor / emoțiilor concluzionăm:

Ce sunt emoțiile?
Sunt stări complexe resimțite ca schimbări fizice și fiziologice și care ne influențează gândirea
și comportamentul. Ele sunt experimentate de fiecare în mod propriu ca răspuns la evenimente
interne sau externe: de exemplu: amintiri, senzații fizice corporale, boală, relații cu alte ființe,
fenomene naturale și altele.
Deoarece emoțiile își au originea în sistemul limbic, au un impact mai mare asupra
comportamentului decât cogniția și luarea deciziilor raționale, care sunt prelucrate de neocortex.
Sistemul limbic este o parte a creierului care cuprinde mai multe zone și care se dezvoltă
complet până la vârsta de 3 ani. Pe când sistemul limbic este complet dezvoltat la 3 ani, neocortexul
și funcțiunile acestuia se dezvoltă treptat, până în jurul vârstei de 28 de ani.
Emoțiile angajează o activitate complexă la nivelul creierului și pot influența sau distorsiona
senzațiile, percepțiile, atenția, gândirea, memoria - deci nivelul nostru de conștientizare este
perturbat datorită lor.

Care este scopul emoțiilor?

Emoțiile au scopuri foarte importante. Ele ne pot ajuta să ne mobilizăm și să acționăm, să
luăm decizii, să evităm pericole, să supraviețuim și prosperăm, și nu în ultimul rând să îi înțelegem
pe ceilalți. (Sistemul limbic și empatia).

Emoțiile ne mobilizează să acționăm și să supraviețuim

Cuvântul „emoție” se trage se trage din limba latină de la „e” + „moveo” care înseamnă „a
mișca”. Așadar emoție = a mișca în afară, a pune în mișcare.
Emoțiile ne pun cu adevărat în mișcare și ne motivează să acționăm. Câteva exemple pentru a
înțelege mai bine importanța lor:
• Rușinea sau umilirea ne poate face să vrem să ne ascundem. Expresia: a intra în pământ de
rușine;
• Dezgustul ne mobilizează să ne îndepărtăm de ceea ce ne-ar putea contamina;
• Furia ne ghidează să combatem, să amenințăm sau să intimidăm;
• Ura ne determină să anihilăm sau să distrugem;
• Iubirea ne mobilizează să ne apropiem și să ne conectăm cu persoana iubită;
• Teama ne poate face să ne apărăm, să fugim, să evităm pericolele pentru a supraviețui;
• Surprinderea ne poate activa instinctul de supraviețuire.

În funcție de emoțiile pe care le simțim putem lua decizii diferite. De exemplu, dacă simțim
plictiseală, putem lua decizia de a viziona un film comic sau să citim o carte captivantă. Emoțiile
sunt un foarte puternic factor decident în toate activitățile noastre.
 Astfel deciziile pe care le luăm conduși de emoții pozitive ne pot ajuta să prosperăm.
Deciziile luate pe fondul emoțiilor negative pot avea un efect devastator asupra noastră sau în
cadrul relațiilor noastre.
Este foarte important ca nicio decizie importantă să nu fie luată atunci când simțim emoții
puternice. Deoarece au un impact dominant asupra noastră este bine să învățăm să le controlăm
pentru a nu ne lăsa dominați de ele.
Emoțiile pe care le observăm la ceilalți ne dau o mulțime de informații despre ei, ce le place și
ce nu, ce impact au anumite evenimente asupra lor și în acest mod cum am putea să-i ajutăm.
Prin exprimarea deschisă a emoțiilor noastre ne facem înțeleși de ceilalți. Dacă evităm să ne
exteriorizăm ceilalți nu pot ști ce se întâmplă cu noi, se pot simți confuzi și să nu înțeleagă de ce
avem anumite comportamente, limbaj corporal sau verbal, le oferim celorlalți informații importante
care îi pot ajuta să își adapteze și ei comportamentul și să răspundă adecvat, potrivit cu nevoile
noastre.
Emoțiile au impact atât asupra corpului cât și a creierului. La nivelul corpului emoțiile produc
tensiune, creșterea sau descreșterea ritmului cardiac, dureri de stomac. Astfel teama poate sporiri
durerea resimțită, iubirea poate spori plăcerea resimțită la atingerea a ceea ce iubești.
La nivelul creierului emoțiile produc tipare emoționale specifice. Fiecare emoție fiind o stare,
mai bine spus o sumă de stări subiective, fiecare tipar creat are o cu totul altă formă de la individ la
individ. Să mai ținem cont că chiar dacă în linii mari creierul ca organ este comun tuturor oamenilor
având aceleași părți componente în realitate este identitar pentru fiecare în parte, la fel ca
amprentele digitale. Nu există doi oameni cu creiere identice, deci nici emoțiile nu sunt aceleași
pentru fiecare, îmbrăcând de la fiecare la fiecare tocmai această identitate personală.

Clasificarea emoțiilor1

În viziunea psihologului Daniel Goleman (cunoscut în special pentru cercetările sale privind
inteligența emoțională), emoțiile se pot clasifica după cum urmează:

Tabelul Nr. Clasificarea emoțiilor (după: Daniel Goleman)

Mânia Tristețea Frica Bucuria Iubirea Surpriza Dezgustul Rușinea

Furia Supărarea Anxietatea Fericirea Acceptarea Șocul Disprețul Vinovăția

Resentimentul Mâhnirea Nervozitatea Ușurarea Prietenia Mirarea Aversiunea Jena

Exasperarea Îmbufnarea Preocuparea Mulțumirea Încrederea Detestarea Supărarea

Indignarea Melancolia Consternarea Binecuvântarea Amabilitatea Repulsia Remușcarea

Vexarea Mila de sine Neînțelegerea Încântarea Afinitatea Umilința

Animozitatea Singurătatea Îngrijorarea Amuzamentul Devotamentul Regretul

Irascibilitatea Disperarea Teama Mândria Adorația

Ostilitatea Deprimarea Spaima Plăcerea senzuală Dragostea

Ura Groaza Răsplata Mila

Fobia Satisfacția

Panica Extazul

1 cf. Daniel Goleman, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 1999.
Notă: Se observă lesne din tabel că emoțiile nu sunt stări pure, de sine stătătoare, și de fapt atunci când avem o emoție
avem un complex de emoții, de multe ori antagonice, cum ar fi cea de iubire amestecată cu teamă, mândrie și
ură, sau alte asocieri inconștiente. La exterior nu putem fi conștienți decât de dispozițiile corpului și gândurile
asociate. Dar cum le percepe creierul în cadrul proceselor neuronale nu știm. De aici și faptul că nu există o
viziune unitară și o clasificare unanim acceptată. Atât filosofia cât și psihologia (ulterior) au încercată să
clarifice problema emoțiilor dar până în prezent nu s-a ajuns la un rezultat concret. Cercetările continuă. Cu
adevărat emoțiile au o importanță deosebită pentru stările noastre de conștiință. Dacă am încerca să înțelegem ce
este conștiința fără a ține cont de stările emoționale ar putea fi o eroare de abordare.

Goleman afirmă că pe baza emoțiilor se formează predispozițiile (pe care le înțelegem ca

starea de spirit deci o stare a conștiinței), care sunt mai puțin evidente/intense ca emoțiile, dar au o
durată mai mare. Dincolo de predispoziții sunt temperamentele, tendința de a-ți aminti anumite
emoții și care definește/determină comportamentul general al persoanei în anumite conjuncturi.

Alți cercetători au dat o altă interpretare a grupării emoțiilor astfel, Robert Plutchik, autor de
renume, definește 8 emoții de bază: bucurie, încredere, frică, surpriză, tristețe, dezgust, mânie,
anticipație.
Cum apar și cum sunt interpretate de creier emoțiile

Cum devenim conștienți de propriile noastre emoțiile