Controlul emoțiilor negative (frica, furia, etc.

)
De Cățoiu-Tănase Andrei
Clasa a VIII-a A

Teoriile cognitiv-comportamentale spun că în spatele emoțiilor de cele mai

multe ori stă un gând, și nu emoția este „negativă” ci, cel mai probabil, gândul.
Nu ajungem însă la a-l contrazice pentru că ne păcălește în a-l crede relevant
și, mai rău de atât, chiar adevărat. Este dificil să acceptăm că doar pentru că
ceva există în mintea noastră, acel lucru nu este neapărat și adevărat. O astfel
de acceptare începe cu spaima că ceea ce gândești nu este bine. Iar răspunsul
la această teamă este: da, nu e bine dacă îți face ție rău.
Știm deja ce sunt trigerii și cum anumite situații, comportamente, chiar și
gânduri, ne pot activa emoții intense. Simțim furie, stres, agitație, multe stări
inconfortabile care nu se opresc la a declanșa furtuni interioare ci ajung
manifeste și la exterior: țipăm, jignim, devenim agresivi.
În timp ce emoția negativă este în regulă și legitimă, comportamentul nu este.
Controlul emoțiilor negative devine imperativ și din păcate, abordarea este
greșită. În primul rând, greșeala începe cu convingerea că emoțiile negative
trebuie suprimate. Ele trebuie doar înțelese și descifrat mesajul pe care îl
poartă.

Greșeala continuă cu convingerea că ceva din exteriorul tău este responsabil

pentru reacțiile tale. Păi, în toată povestea asta, tu unde ești? O astfel de
convingere se încadrează în mecanismul numit „căutarea țapului ispășitor”.
Respectiv, cineva, nu eu, trebuie să fie responsabil sau vinovat.

Asertivitatea arată cam așa: îți pot spune care este nevoia mea, ce mă
deranjează, ce îmi încalcă limitele sau ce nu accept din partea ta, pe un ton
firesc, fără injurii, fără a te jigni sau acuza, formulând totul la persoana întâi
„Eu simt/ eu am nevoie/ eu aș vrea…”. Sună greu? Dacă da, puteți începe să
exersați cu prietenii și persoanele în care aveți încredere, în situații în care
identificați o emoție neplăcută dar nu foarte intensă.

Una dintre cele mai eficiente metode de a prelua controlul asupra emoțiilor
noastre este terapia cognitiv-comportamentală, dar sunt foarte eficiente și alte
practici terapeutice de tip yoga sau mindfulness. Practicarea unui sport și a
unui stil de viață disciplinat ajută, de asemenea, la controlul emoțiilor.
Exprimarea emoțiilor puternice, fie pozitive sau negative, prin mișcare (dans,
sport), artă (pictură, sculptură, etc.), muzica este o metodă eficientă de
consumare a acestora într-un mod tolerabil atât pentru individ cât și pentru
societate.