Evaluarea

psihologica in expertiza capacitatii de munca a bolnavilor psihic

si psihosomatic

Expertiza capacității de muncă a bolnavilor psihic și psihosomatic-

domeniu cheie al practicii psihologice clinice

De<inirea și delimitarea domeniului

Forma de asistenta medico-psiho-sociala care evalueaza prin metode si tehnici

speci5ice capacitatea de munca a persoanelor cu diferite tulburari morfologice si
functionale (HG 155/2011).

Efecte
Asigurari sociale (pensie, ajutor de somaj)
Asistenta sociala

Obiective
- Pro5ilaxia invaliditatii
- Recuperarea capacitatii de munca

Scop
- reintegrarea socio-profesionala a persoanelor cu diferite afectiuni / accidente.
In Romania s-au dezvoltat 2 sisteme pentru evaluarea si managementul
DIZABILITATII, unul centrat pe INVALIDITATE, celalalt pe HANDICAP (adulti/
copii) ==> diferente privind procedurile, metodologia, criteriile, personalul.

Există o focalizare preponderentă pe aspectele medicale (de factură clinică şi

functională) ale dizabilitătii/invaliditătii, cu toate că acestea nu reprezintă
exclusiv probleme de ordin medical.

Cadrul legislativ al expertizei clinice

Hotărârea 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor
Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
Hotărârea 155 din 23 februarie 2011 pentru aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic
clinic, diagnostic funcțional si de evaluare a capacitații de munca pe baza cărora se face
încadrarea in gradele I, II si III de invaliditate
LEGEA nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale cu modi5icările şi completările ulterioare până la 01 aprilie 2010
LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*actualizată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă şi
boli profesionale (actualizată până la data de 1 ianuarie 2008*)
ORDIN MMSSF/MS nr. 450/825 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli
profesionale, cu modi5icările şi completările ulterioare
H.G. nr. 262 din 31 martie 2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul
2010
H.G. nr. 1229/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcționare a
Institutului Național de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacității de Muncă şi a
serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacității de muncă
H.G. nr. 589/2008 pentru modi5icarea şi completarea Regulamentului de organizare şi
funcționare a Institutului Național de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacității de Muncă
şi a serviciilor teritoriale de expertiză medicală a capacității de muncă, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.229/2005
HOTARARE Nr. 1057 din 20 octombrie 2010 pentru modi5icarea si completarea
Regulamentului de organizare si funcționare a Institutului National de Expertiza Medicala si
Recuperare a Capacitații de Munca si a serviciilor teritoriale de expertiza medicala a
capacitații de munca, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.229/2005
Ordinul 1418/2010 privind aprobarea Procedurii de încadrare in grade de invaliditate in
vederea înscrierii la pensia de invaliditate si a Procedurii de veri5icare a încadrării in grad de
invaliditate

Cadrul metodologic al expertizei clinice

Activitatea de expertiză medicală a capacitătii de muncă se desfăşoară în cadrul

Institutului National de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacitătii de Muncă
(INERCM) şi în cadrul serviciilor teritoriale, prin cabinetele teritoriale a5late în
subordinea caselor teritoriale de pensii.

În cadrul INEMRCM functionează Comisia Superioară de Expertiză Medicală a

Capacitătii de Muncă, comisiile de avizare şi control al dosarelor medicale pentru
pensie de invaliditate, precum şi Consiliul Superior de Expertiză Medicală a
Capacitătii de Muncă.

Terminologie și tehnici de evaluare speci<ice în expertiza capacității de

muncă: diagnosticul funcțional, de<iciența funcțională, incapacitatea
adaptativă, capacitatea de muncă. Speci5ic, particularități.

În sistemul asigurărilor sociale din România, categoria “invaliditate” are o lungă

traditie. Sarcina de gestionare a invaliditătii a revenit expertizei medicale a
capacităţii de muncă în România încă din anul 1951. 1

1 Sochircă, L., Luchian, M., & Moscovciuc, A. (2012). Prin evaluarea complexă bazată pe CIF–spre
incluziune socială.
(1) Diagnosticul funcţional se bazează pe elemente clinice şi pe rezultatele
investigaţiilor de laborator. Exprimă severitatea tulburărilor funcţionale şi
mecanismele prin care acestea se produc. Permite evaluarea restantului
funcţional şi a mecanismelor funcţionale care pot interveni compensator.

(2) De<icienţa funcţională este consecinţa unor tulburări morfologice sau

funcţionale variate (boli, accidente, anomalii genetice); este cuanti5icabilă prin
evaluări clinice şi funcţionale standard şi se regăseşte în formularea
diagnosticului funcţional. Se corelează cu incapacitatea adaptativă şi cu gradul
de invaliditate.

(3) Incapacitatea adaptativă este generată de tulburări morfologice şi

funcţionale diverse şi exprimă limitele persoanei în efortul de a se adapta la
mediul natural şi social. Se exprimă procentual în cadrul unui sistem cuanti5icat
din capacitatea adaptativă normală.

(4) Capacitatea de muncă se de5ineşte prin posibilitatea desfăşurării unei

activităţi organizate, prin care persoana îşi asigură întreţinerea sa şi a familiei.
Capacitatea de muncă se exprimă ca un raport între posibilităţile biologice
individuale (evaluate strict din punct de vedere medical) şi solicitarea
profesională (ca element medico-psiho-social). Este determinată de abilităţile
5izice şi intelectuale, determinate genetic, şi de nivelul de integrare socio-
profesională, care ţine de pregătire şi de experienţă.

(5) Invaliditatea este o noţiune medico-juridică care exprimă statutul particular

al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale, care bene5iciază de drepturi conform legii. 2

Invaliditatea este cuanti5iată în raport cu posibilitatea desfăşurării activităţilor

legate de viaţa cotidiană şi/sau profesională, astfel:

1. invaliditate de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii

de muncă, a capacităţii de autoservire (autoîngrijire, activităţi
gospodăreşti etc.), necesitând asistenţă permanentă din partea altei
persoane; 


2. invaliditate de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a

capacităţii de muncă, dar cu conservarea capacităţii de autoservire
(autoîngrijire, activităţi gospodăreşti etc.); 


2HG nr. 155 din 23 februarie 2011 pentru aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic clinic,
diagnostic funcțional si de evaluare a capacitații de munca pe baza cărora se face încadrarea in
gradele I, II si III de invaliditate
 3. invaliditate de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, acest statut ind compatibil cu
prestarea unei activităţi profesionale cu program redus şi în condiţii
adecvate de solicitare. 


Relaţia „de<icienţă funcţională - incapacitate adaptativă - grad de

invaliditate“ este reprezentată pe o scală negativă, care exprimă pierderea
funcţională cu repercusiuni asupra îndeplinirii rolului adecvat conform vârstei,
gradului de instruire şi factorilor socio-culturali existenţi.

* fără de=icienţă funcţională (incapacitatea adaptativă 0-19%) – exprimă

limitele largi ale normalului; 


* de=icienţă uşoară (incapacitatea adaptativă 20-49%) – afectează

nesemni5icativ activităţile cotidiene şi profesionale; pot apărea
contraindicaţii privind activitatea profesională/recomandări privind
schimbarea locului de muncă; capacitatea de muncă este păstrată; 


* de=icienţă medie (incapacitatea adaptativă 50-69%) – limitează

capacitatea adaptativă la mediul profesional în privinţa programului sau a
locului de muncă; capacitatea de muncă este redusă cu cel puţin jumătate
faţă de standard; 


* de=icienţă accentuată (incapacitatea adaptativă 70-90%) – împiedică

desfăşurarea unei activităţi profesionale în sistemul organizat de muncă;
capacitatea de muncă este pierdută în totalitate; 


* de=icienţă gravă (incapacitatea adaptativă 90-100%) – pierde, pe lângă

capacitatea de muncă, şi pe cea de autoservire.



 este reprezentată   pe   o   scală   negativă,   care   exprimă   pierderea   funcţională   cu
repercusiuni  asupra  îndeplinirii  rolului  adecvat  conform  vârstei,  gradului  de  instruire  şi  
factorilor socio - culturali  existenţți.

Diagnosticul  funcţional Incapacitatea  adaptativă Gradul de invaliditate

Fără  deficienţță  funcţțională 0 - 19% nu  determină  invaliditate

Deficienţță  uşoară 20 - 49% nu  determină  invaliditate

Deficienţță  medie 50 - 69% III

Deficienţță  accentuată 70 - 89% II

Deficienţță  gravă 90 - 100% I

Serviciile teritoriale  
andConsortium de   expertiză   a   capacităţții   de   muncă   se   află   în   subordinea  

administrativă  a  caselor  teritoriale  de  pensii,  coordonate  din  punct  de  vedere  ştiinţțific  şi  
Cadrul   instutuţțional   implicat   în   procesul   de   expertiză   medical   a   capacităţții   de  
metodologic   de   către   INEMRCM.  
muncă  şi  de  încadrare  în   Serviciile  
grad  de  invaliditate   teritoriale   au   în   structura   lor   cabinete  
este  prezentat  în  diagrama  următoare.
teritoriale de   expertiză   medicală   a   capacităţții   de   muncă,   cu   sedii   în   centre   medicale,  
ambulatorii,   de   specialitate   sau   în   spitale,   în   vederea   realizării   unui   circuit   optim   al  
pacienţților  şi  al  documentelor  medicale.
Ministerul  Muncii,  Familiei,  Protecţiei  Sociale  şi  
Evaluarea  capacităţții  de  muncă,  în  vederea   stabilirii gradului de invaliditate, se
Persoanelor Vârstnice
face,  la  cerere,  de  către  medicul  specializat  în  expertiza  medicală  a  capacităţții  de  muncă  
din  cadrul  CNPP,  denumit    medic  expert  al  asigurărilor  sociale.
Casa  Naţională  de  Pensii  Publice:  administrarea  sistemului  
public de pensii

INEMRCM: coordonare Casele teritoriale de

ştiinţifică  şi  metodologică  prin   pensii: coordonare
Comisia  Superioară,  Comisiile  de   administrativă
avizare  şi  control,  Consiliul  
Superior de EMRCM

Servicii teritoriale EMRCM – medic  şef:  

avizare  cazuri  noi,  contestaţii  (o  nouă  decizie  
sau consult INEMRCM), comisii de verificare

Cabinete EMRCM: emitere decizii

 Circuitul dosarului unei persoane   care   solicită   încadrarea   în   grad   de   invaliditate   este  
expusă  în  diagrama  următoare:

DOSAR
trimitere medic specialist,
cerere,
acte

Aviz  medic  şef  

pentru cazurile noi

Cabinetul de
expertiză  medicală

Emitere  decizie  şi  

plan de recuperare

Casa  teritorială  de  

pensii: stabilire
pensie de
invaliditate

Fig. 1.Diagrama procesului de expertiză  a  capacităţii  de  muncă  şi  de  încadrare  în  
grad de invaliditate

11

 5.Deficienţe funcţionale viscerale
6.Deficienţe funcţionale neuro-musculare
7.Deficienţe funcţionale osteo-articulare (locomotorii)
8.Deficienţe funcţionale cauzate de diformităţi
Deficienţele respiratorii, imunitare se referă la deficienţile viscerale.
În conceptul OMS, noţiunea de bunăstare (stare de bine) (nomenclatura engleză - „ well-
being“) reprezintă un termen general, care reflectă domeniul universal al vieţii omului şi include
aspect de stare fizică, psihologică şi socială. Termenul de „bunăstare” include un şir de domenii
(învăţătură, acces la activităţi, anturaj favorabil, etc) care constituie prosperitatea vieţii omului.
Un compartiment exclusiv de important al „bunăstării” este „sănătatea”. Starea de sănătate în
ansamblu de domenii ale bunăstării este reflectată de abilităţile vitale, care se pot modifica în
urma unor boli cronice, traume, malformaţii, etc. Domeniul „ sănătate”, din cadrul sferei
universale cuprinde următoarele abilităţi vitale umane (funcţii generale ale organismului):
1. Abilitate de comportament (inclusiv de învăţămînt)
2. Abilitate de comunicare
3. Abilitate locomotorie (de deplasare)
4. Abilitate de autoservire
5. Abilitate de aptitudine a corpului
6. Abilitate de mobilitate (dexteritate) 385
7. Abilitate de activitate socio-profesională - cuprinde participări la activităţi de
producţie şi intelectuale (de muncă)
8. Abilitate situaţională
Boala, prin intermediul deficienţelor funcţionale, poate afecta una, două sau mai multe din
cele opt abilităţi vitale umane generînd dizabilităţi, provocând dereglări ale activităţii zilnice (în
nomenclatura engleză - Activities of Dayly Living (ADL). Termenul de persoane cu dizabilităţi
este folosit în majoritatea ţărilor lumii. Acestea sunt persoane recunoscute în mod oficial de către
organele respective de stat. Aceste persoane sunt limitate în activităţile profesionale, sociale şi
în altele .
Dizabilitatea sau restricţia participării (în nomenclatura engleză — disability) în aspectul
caracteristic al sănătăţii este orice limitare, imposibilitate de a desfăşura o activitate într-o
manieră considerată, ca fiind normală pentru orice om. Dizabilitatea, după aprecierea OMS, este
un termen general în stabilirea modificărilor la nivelul organismului individului şi la nivelul
societăţii.
Dizabilitatea în raport cu durata poate fi clasată:
a) temporară, b) îndelungată c) fară termen de reexpertizare.
După caracter, dzabilitatea poate fi:
a) reversibilă b) ireversibilă, c) regresivă d) progresivă.
MODELUL MEDICAL consideră dizabilitatea - ca pe o problemă a persoanei,
cauzată direct de boală, traumă sau altă stare de sănătate, care necesită o îngrijire medicală,
oferită ca tratament individual de către profesionişti.
MODELUL SOCIAL al dizabilităţii consideră dizabilitatea - ca fiind în principiu o
problemă, creată social şi o chestiune care ţine în primul rând de integrarea individului în
societate. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ, ci un complex de condiţii create de
mediul social. Din această cauză, managementul acestei probleme necesită acţiune socială şi
este responsabilitatea comună a întregii societăţi în sensul producerii acelor schimbări de
mediu necesare participării persoanelor cu dizabilităţi în toate domeniile vieţii sociale.
Astfel, managementul dizabilităţii este o problemă de atitudine şi de ideologie, care
implică o schimbare socială, ceia ce în termeni politici devine o problemă de respectare a
drepturilor omului. CIF se bazează pe combinarea acestor două modele.
Pentru a reda esenţa integrării diverselor perspective ale funcţionării este utilizat
MODELUL BIO-PSIHO-SOCIAL. De aceia, pentru a oferi un punct de vedere coerent,
CIF încearcă să realizeze o sinteză asupra tuturor perspectivelor sănătăţii: din punct de
vedere biologic, individual şi social. Scopul final al modelului bio-psiho-social este
incluziunea (integrarea) socială a persoanelor cu dizabilităţi în viaţa activă a societăţii.

Bibliografie
1. Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii (CIF), OMS
Geneva, 2007.
2. Clasificarea internaţională a maladiilor (CIM), revizia a 10-a. OMS. 2007.
3. Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de Parlamentul
RM la 09.07.2010.
4. Legea nr.169-XVIII din 09.07.2010 pentru aprobarea strategiei de incluziune socială a
persoanelor cu dizabilităţi (2010-2013).
Evaluarea psihologică în expertiza capacității de muncă

Scala GAFS ( Scala globala de evaluare a functionarii sociale)

- funcţionare la nivel inalt intr-o sfera largă de

activităţi;
100-91 - deţine controlul asupra propriei vieţi;
- calitaţile sale sunt apreciate de ceilalţi;
- nu prezintă niciun simptom de boala mentală/
psihică.
- simptome absente/minime (ex., anxietate usoară
inaintea unui examen);
- buna funcţionare in toate domeniile vieţii sociale;
90-81 - interes şi implicare intr-o gamă largă de activitaţi;
- eficienţa socială, satisfacut in general de viată;
- are doar probleme/preocupări cotidiene (ex. o
ceartă ocazională cu membrii familiei).
- dacă se evidentiază unele dificultăţi psihologice,
sunt doar reacţii expectabile şi tranzitorii la stresori
psihosociali (ex. dificultăţi de concentrare dupa o
80-71 ceartă in familie);
- uşoară deteriorare in funcţionarea socială,
profesională sau socială (ex. dificultaţi temporare in
activitatea şcolară).
- uşoare simptome (ex. dispoziţie depresivă si
insomnie uşoară);
- unele dificultăţi in funcţionarea socială,
70-61 profesională sau şcolară (ex. chiul ocazional sau
furturi din casă), insă , in general, funcţionarea este
bună;
- cateva relaţii personale semnificative.
- moderate simptome (ex. afect plat, limbaj
circumstanţial, atacuri de panică ocazionale);
60-51 - moderate dificultaţi in functionarea socială,
profesională sau şcolară (ex. puţini prieteni,
comportament conflictual cu egalii sau cu
colaboratorii).
- severe simptome (ex. ideaţie suicidară, ritualuri
obsesionale severe, furturi din magazine) sau
50-41 - deteriorare severă in funcţionarea socială,
profesională sau şcolară (ex. niciun prieten,
incapacitatea de a-şi păstra serviciul).
 - o oarecare deteriorare in capacitatea de testare a
realitaţii sau in comunicare (ex. uneori, limbajul este
ilogic, neinteligibil, irelevant) sau
40-31 - deteriorare majoră in mai multe domenii: şcoala,
familie, profesie, gandire sau afectivitate (ex.
depresivul evită prietenii, işi neglijează familia,
Expertiză medicală
incapacitatea de a-şi menţine serviciul, agresivitate
comportamentală).
–
- comportament influenţat in mod considerabil de
dacă sunt prezente simptome psihopatologice, ele sunt tranzitorii şi sunt reacţii comprehensibile la stresori psihoso-
80-71
idei delirante
ciali (de exemplu, sau de halucinaţii
dificultăţi de concentrare după un conflictsaucu familia);
– nu mai mult decât tulburări discrete în funcţionarea socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, rămâne pentru
- deteriorare
scurt timp în urmă cu temele);
severă in comunicare sau judecată (ex.
– simptome uşoare (de exemplu, dispoziţie depresivă sau insomnie uşoară); sale sunt
uneori este incoerent, acţiunile
30- 21
70-61
– unele dificultăţi în funcţionareapreocupări
inadecvate, socială, ocupaţională sau şcolară (de exemplu, chiul ocazional sau furturi din casă),
suicidare);
dar funcţionarea generală este relativ bună);
– - incapacitatea de
există câteva relaţii interpersonale semnificative. a funcţiona in majoritatea
– domeniilor:
simptome moderate social,
(de exemplu, ocupaţional
aplatizare afectivă, vorbiresau familialocazional
circumstanţială, (ex. stă atacuri de panică);
60-51 – dificultate moderată
in pat în funcţionarea
toata socială,nu
ziua, ocupaţională sau şcolarănicio
desfaşoară (de exemplu, prieteni puţini, conflicte cu cole-
activitate
gii, salariaţii).
– lucrativă,
simptome serioase nu are
(de exemplu, prieteni).
ideaţie suicidară, ritualuri obsesionale severe, furt frecvent din magazin);
50-41 – tulburări severe în funcţionarea
- există un oarecare socială, ocupaţională sau şcolară (dede
pericol exemplu, fără prieteni,
auto sau incapabil de a-şi păstra
slujba).
–
heteroagresivitate (ex. tentative de suicid
tulburări în testarea realităţii sau în comunicare (de exemplu, în unele momente vorbirea este ilogică, obscură,
irelevantă); demonstrative, fără urmarirea clara a morţii )
40-31 – tulburări majore în unele domenii, printre care: judecată, gândire, dispoziţie, muncă sau şcoală, relaţii din familie
- frecvent violenţa, excitaţie maniacală sau
20-11 (de exemplu, persoana depresivă care îşi evită prietenii, îşi neglijează familia, este incapabil de muncă, manifestă
agresivitate,- înregistrează
ocazional, incapabil
eşecuri şcolare). sa menţină un minimum de
– comportament influenţat
igiena considerabil de
personală delir miroase
(ex., sau halucinaţii;
a fecale) sau
– tulburare severă în comunicare sau judecată (de exemplu, uneori incoerent, acţionează evident neconcordant cu
situaţia); - deteriorare flagrantă in comunicare (ex.
30-21
– incoerenţa sau mutism).
preocupări suicidare;
– incapacitate de a funcţiona în majoritatea domeniilor: social, ocupaţional sau familial (de exemplu, stă în pat toată
ziua, nu are-serviciu,
pericol persistent
nu are prieteni). de vătămare severă sau a altora
– există pericol(ex.de a violenţă recurentă)
face rău altora sau tentative suicidare);
sau sieşi (de exemplu,
10-1 – frecvent violent, agresivitate sau excitaţie maniacală;
20-11
–
- incapacitatea menţinerii unei igiene personale
nu reuşeşte să menţină o minimă igienă personală;
– minime
tulburare grosieră sau (de exemplu, incoerenţă cvasipermanentă).
în comunicare
– pericol persistent
- act suicidarrănire
de a produce severseveră
cualtora sau sieşi
dorinţa (de exemplu,
clară de a violenţă
muri. recurentă);
– inabilitate persistentă de a menţine igiena personală minimă;
10-1 – acte homicidare;
– expectaţie mare de moarte;
– frecvente tentative de suicid.

III. Corelaţia între scala GAFS (evaluarea globală a funcţionalităţii sociale), deficienţa
funcţională, incapacitatea adaptativă şi capacitatea de muncă

Scorul Incapacitatea
Deficienţa funcţională Capacitatea de muncă
GAFS-SEGFS adaptativă
100-81 Fără deficienţă psihică 0-19%
Păstrată
80-61 Deficienţă psihică uşoară 20-49%
60-41 Deficienţă psihică medie 50-69% Pierdută cel puţin jumătate, gradul III
40-21 Deficienţă psihică accentuată 70-89% Pierdută în totalitate, gradul II
Capacitate de autoservire pierdută,
20-1 Deficienţă psihică gravă 90-100%
gradul I
MMSE-2 (Mini Mental State Examination, Second Edition)

- Examen clinic standardizat de evaluare a deteriorării cognitive

- MMSE-2 include trei versiuni (EV – versiunea extinsă, VS – versiunea standard și BV –
versiunea scurtă)
- Examinarea cu MMSE-2 este sistematizată de enunțarea clară a itemilor și a
instrucțiunilor și de amplasarea lor într-o ordine bine gândită. De asemenea, modalitatea
în care sunt formulați itemii (întrebări simple, în legătură cu abilitatea funcțională din viața
de zi cu zi) permite evitarea monotoniei, a dezinteresului sau a abandonului la completare.
- Utilizabil în screening-ul pacienților cu deteriorare cognitivă, în urmărirea în timp a
tratamentelor medicamentoase asupra performanțelor cognitive și în activitățile de
prevenție prin verificări periodice ce ar putea prezice apariția unei boli degenerative.
- Versiunea extinsă include activitățile Atenție și calcul, Denumire, Repetiție, Înțelegere,
Citire, Scriere, Desenare, Memorarea unei povestiri, Viteza de procesare. Versiunea
standard include activitățile: Înregistrare, Orientare în timp, Orientare în spațiu și
Reamintire, Atenție și calcul, Denumire, Repetiție, Înțelegere, Citire, Scriere, Desenare.
Versiunea scurtă include activitățile Înregistrare, Orientare în timp, Orientare în spațiu și
Reamintire.

ABAS II (Adaptive Behavior Assessment System II)

Evaluare comprehensivă a abilităților adaptative ale persoanelor, parte din rutina periodica
pentru copii sau adulti cu dizabilitati sau tulburari care intervin in functionarea zilnica.

Arie largă de utilitate, ofera informatii importante pentru diagnosticare si planificarea

tratamentului, respectiv pentru:
• a evalua deprinderile adaptative ale unei persoane, cât și capacitatea acesteia de a
trăi independent,
• diagnosticarea și clasificarea anumitor dizabilități sau tulburări,
• identificarea punctelor tari și a limitelor,
• a ajuta la documentarea și monitorizarea progresului.

Interval de varsta: 0 - 89 ani.

Evaluează în totalitate cele zece arii de deprinderi adaptative specificate de Manualul de

Diagnostic a tulburărilor Mintale, Ediția a Patra Revizuită (DSM-IV-TR) și de Asociația de
Psihiatrie Americană (APA, 2000).

Incorporează direcțiile curente oferite de American Association of Intellectual

Disabilities (AAID) pentru evaluarea celor trei arii de comportament adaptativ
(Conceptual, Social, Practic).

Deprinderile adaptative măsurate și domeniile din care acestea fac parte corespund
specificațiilor identificate de Asociația Americană a retardului Mintal (AARM; 1992, 2002b)
În numeroase state, a fost ales ca standard în determinarea eligibilității pentru acordarea
beneficiilor Serviciilor sociale.

Kitul ABAS-II cuprinde manualul de utilizare şi cele cinci tipuri de formulare de evaluare
care măsoară:
• Comunicare
 • Utilizarea resurselor comunităţii
• Funcţionalitate preşcolară
• Viaţa în şcoală/familie
• Sănătate şi siguranţă
• Timp liber
• Autoîngrijire
• Autodirecţionare
• Social
• Motricitate
• Muncă

Aşa cum sunt măsurate de ABAS-II, deprinderile adaptative sunt definite ca: acele
abilităţi practice de zi cu zi care sunt necesare pentru ca persoana să funcţioneze şi să
corespundă cerinţelor mediului înconjurător, incluzând aici şi capacitatea de a avea grijă
efectiv de propria persoană în mod independent, dar şi interacţiunea cu alţi oameni.

Evaluarea abilităţilor adaptative poate oferi informaţii importante pentru diagnosticare şi

pentru planificarea tratamentului sau a intervenţiei pentru persoane cu:
• întârzieri de dezvoltare,
• factori de risc biologici,
• traume craniene,
• autism,
• ADHD,
• tulburări de ȋnvăţare şi comportament,
• insuficienţă senzorială,
• dizabilităţi sau traume fizice,
• sănătate precară,
• insuficienţă motorie,
• tulburări emoţionale,
• leziuni cerebrale,
• atac cerebral,
• demenţe,
• Alzheimer,
• tulburări legate de consumul de diverse substanţe,
• tulburări psihotice şi multiple dizabilităţi.

Descrierea abilitatilor adaptative masurate de ABAS II

1. Comunicare (Com) - vorbire, limbaj, abilitati de ascultare necesare

comunicarii cu alte persoane, incluzand vocabularul, raspunsul la intrebari,
abilitati conversationale, implicit non-verbale.

2. Utilizarea resurselor comunitatii (Cu) - abilitati necesare pentru

functionarea adecvata in comunitate, inclusiv orientarea in comunitate,
exprimarea interesului in activitati exterioare casei, identi5icarea diferitelor
resurse comunitare, etc.
3. Deprinderi functionale scolare (FA) - abilitati pre-universitare
fundamentale (scris, citit, calcul) si a altor deprinderi necesare in viata
cotidiana pentru a functionare independenta.

4. Viata in scoala/familie (HL) - abilitati necesare pentru intretinerea minima

a unei case sau a altui cadru de viata incluzand curatenia, ordine, implicarea
in treburi gospodaresti, grija pentru propriile lucruri, etc.

5. Sanatate si siguranta (HS) - abilitati necesare pentru protejarea si

mentinerea propriei stari de sanatate, reactia la boala sau accident, inclusiv
respectarea regulilor de siguranta, utilizarea medicamentelor,
comportamente preventive, evitarea situatiilor cu risc de ranire, etc.

6. Timp liber (LS) - abilitati necesare plani5icarii timpului liber si desfasurarii

activitatilor recreative, incluzand jocul cu ceilalti, folosirea jucariilor,
respectarea regulilor jocului, etc.

7. Autoingrijire (SC) - abilitati necesare pentru propria ingrijire incluzand

hranirea, imbracarea, igiena, toaleta, etc.

8. Autodirectionare (SD) - abilitati necesare autonomiei personale,

responsabilizarii si auto-controlului, incluzand luarea deciziilor in ceea ce
priveste hrana si imbracamintea, initierea si 5inalizarea sarcinilor,
respectarea unei rutine cotidiene, urmarea instructiunilor, etc.

9. Social (Soc) - abilitati necesare interactiunii sociale, inclusiv manifestarea

afectiunii, initierea si sustinerea unei relatii de prietenie, exprimarea si
recunoasterea emotiilor, asistarea celorlalti, folosirea manierelor, etc.

10. Munca (WK) - abilitati necesare pentru detinerea si functionarea adecvata la

un loc de munca part-time sau full-time, incluzand indeplinirea sarcinilor de
lucru, interactiunea cu superiorii si respectarea unui program de lucru.