PLEIADE

EDUCATION SYSTEM
www.scoalapleiade.ro

Pentru fiecare DA există un NU

Cum să iei deciziile care te scot din ceață și te pun în acțiune.
Fișă de lucru individual în 4 etape, construită pe baza
celui mai cunoscut model de coaching



CAPITOLUL I

A decide


For sale. Baby shoes, never worn.

Probabil una dintre cele mai cunoscute povești în șase cuvinte. Deși i-a fost
atribuită lui Ernest Hemingway, nimeni nu știe cu adevărat dacă într-adevăr
a scris-o el sau nu.

Povestea spune că, într-o zi, Ernest Hemingway lua masa cu prietenii într-
un restaurant și, la un moment dat, a pus pariu cu aceștia că poate scrie o
nuvelă foarte interesantă într-o singură frază. Apoi, ca să mărească miza, i-a
invitat să parieze că o poate scrie în doar 6 cuvinte.

Fiecare dintre ei a pariat 10 dolari.

Un minut mai târziu, Hemingway a scris 6 cuvinte pe un șervețel și a colectat
de pe masă potul.

For sale. Baby shoes, never worn.
De vânzare. Papucei pentru bebeluși. Nepurtați.

*******

În mintea mea revine adesea o altă propoziție de fix 6 cuvinte.
O propoziție care a născut în mine zeci de gânduri, pagini întregi de reflecție,
eseuri, revelații…

6 cuvinte care, după ce le-ai pătrus, le-ai integrat cu adevăratul lor sens, le-ai
făcut parte din tine, îți simplifică viața la maxim.
Simplitatea. Răspunsul unei pleiade întregi de filosofi, fizicieni, matematicieni,
programatori sau oameni de afaceri la întrebarea: care este cheia?
În simplitate afli soluțiile optime, căile de progres și evoluție, echilibrul
interior și exterior.

Pentru fiecare DA există un NU.

M-am întâlnit prima dată cu această afirmație în urmă cu câțiva ani. Îi aparține
lui Irvin Yalom, psihiatru și scriitor, omul pe care l-am cunoscut doar prin
intermediul scrierilor sale și pe care îl văd drept unul dintre mentorii mei.

Pentru fiecare DECIZIE = DA, spui NU altor lucruri, renunți la alte lucruri.

Când ai ales iPhone, ai renunțat la Samsung și alte mărci posibile.
Când ai ales un job, ai spus DA unei variante și în același timp ai omorât o
multitudine de alte variante.
Când ai ales un bărbat sau o femeie cu care să formezi un cuplu, ai renunțat la
multe alte variante posibile.

Te-ai gândit veodată că la baza cuvântului ”de-cide” stă același verb ca la baza
cuvântului ”u-cide”?
Etimologic, rădăcina cuvântului este aceeași: latinescul caedere care
înseamnă, printre altele, a ucide.

Decizia implică, invariabil, o renunțare. Fiecare decizie elimină sau omoară
alte opțiuni.

Și este ceea ce îngreunează procesul luării de decizii: amânăm luarea deciziilor

pentru că, mai mult sau mai puțin conștient, odată luată o decizie am renunțat
la o altă variantă posibilă.

Poate, din această perspectivă, decizia pare ceva negativ.

În realitate, capacitatea de a lua decizii reprezintă una dintre micro-
competențele oricărui om de succes, așa cum o arată Alain Cardon – celălalt
mentor al meu, cu care am avut bucuria de a lucra personal și de a învăța
direct de la sursă.

”Deciziile”, spune el, ”sunt acte de creație, în orice moment, în orice situație de
viață. Chiar și atunci când este justificată de frică sau de nevoia de mai multe
fapte și analize, indecizia este, adesea, nimic mai mult decât procrastinare și
tergiversare, amânare și pasivitate. Indecizia individuală și colectivă este
pământul cel mai fertil pentru incertitudine, care, la rândul ei, consolidează o
dată în plus indecizia.

Orice decizie, bună sau rea, provoacă rapid o buclă informațională cu noi
informații utile. Acest lucru le permite oamenilor hotărâți să regleze rapid ce e
de reglat sau să meargă înainte, luând încă o decizie. Și asta din nou și din nou.

Ai putea compara această capacitate de a decide cu simplul act de a merge.

Fiecare pas înainte atrage următorul pas și următorul pas, iar procesul
permite mișcarea înainte. Fiecare nou pas se adaptează la drum, la obiecte ce
se modifică, pentru a redresa alunecări și greșeli făcute. În felul acesta se naște
avansarea sau progresul.

În general, se consideră că primii pași în viață sunt niște mari riscuri asumate.
Este momentul care a creat mișcarea inițială, fără de care nu am fi ajuns să
parcurgem distanțe incredibile, să ne îndeplinim cele mai nebunești vise,
mergând pas cu pas, rând pe rând.

Singura greșeală ar fi să eviți luarea de decizii sau să iei decizii definitive și

irevocabile”, spune în continuarea A. Cardon.

”Această micro-competență creează spațiul necesar pentru inițiativă, acțiune,

reacție, mișcare, progres, oportunități de creștere.”

Mergând mai departe, capacitatea de a lua decizii este competența care se

află în centrul tuturor proceselor de contractare și de aliniere, în orice
situație în care este necesar un parteneriat sau o acțiune colectivă focusată
pe obiective.

Pe decizie (pasul 1) și acțiune (pasul 2) se întemeiează procesul de coaching.

Unele dintre cele mai frecvente cuvinte pe care le aud la începutul unei
ședințe de coaching sunt: ”Sunt complet confuz”, ”Nu știu ce să fac”, ”Sunt
într-o ceață totală”, ”Mă aflu într-o mare dilemă (uneori trilemăJ)”. Și altele
asemenea.

Lipsa unei decizii atrage incertitudine. Incertitudinea consolidează indecizia.

Cercul vicios din care nu mai știi cum să ieși…

Cum poți să îți educi capacitatea de a lua decizii, decizia fiind, așa cum ți-am
arătat deja, calea de a avansa?

În cele ce urmează, vei găsi un model de coaching (GROW) – un instrument,
cel mai cunoscut de altfel, care îți poate ușura mult viața, mai exact te poate
ajuta să iei cele mai potrivite decizii, știind exact care sunt opțiunile la care
renunți în mod asumat, responsabil și conștient. Îți amintești? Pentru fiecare
DA există un NU și ceea ce ține cel mai adesea oamenii în zona de indecizie
sunt NU-urile, acele lucruri la care vor renunța după ce vor fi luat o hotărâre.

Poți parcurge singur acest proces – folosind fișa pe care o vei găsi la finalul
materialului, fișă în care am sintetizat elementele cheie din cadrul unei sesiuni
de coaching axate pe stabilirea și atingerea unui obiectiv.

Însă modelul GROW, singur, nu este suficient pentru a-ți asigura atingerea
obiectivului, chiar și după ce ai decis și poate ai făcut primii pași.

Ce vine în completarea lui vei afla în povestea următoare – nu este o poveste,

este un studiu de caz adevărat.

CAPITOLUL II

Bursa Alfred Săvulescu


Modulul 4 la Școala de coaching Pleiade.

În aceste zile vom lucra cu unul dintre cele mai cunoscute modele de coaching,
model de setare, atingere și monitorizare a obiectivelor. Modelul se numește
GROW – acronimul se referă la secvența întrebărilor, structurate pe 4 etape ce
trebuie parcurse în vederea definirii unui obiectiv și a strategiei de
implementare a acestuia.

• G – Goal (stabilirea obiectivelor);
• R – Reality (verificarea realității, situația curentă);
• O – Options (opțiuni și strategii alternative);
• W – Way Forward (plan de acțiune, ce trebuie făcut, când, de către
cine și voința de a duce lucrurile la îndeplinire).

După ce le prezint modelul în linii mari, cursanții sunt destul de nerăbdători să
intrăm în detaliu, mai ales că, prin remarcile făcute, crescuse mult anticipația:
- că este modelul cel mai aplicat în coaching,
- că se poate aplica atât pe obiective profesionale (fiind cel mai cunoscut
în cadrul organizațiilor care lucrează cu coach-i), cât și pe obiective
personale,
- că este ca o plasă de siguranță în cadrul unei sesiuni de coaching
- etc.

Și, în loc să trecem la treabă, cum se așteptau ei, adaug:

- Însă nu este suficient să definești un obiectiv respectând GROW pentru a-l
atinge. Mai sunt câteva lucruri extrem de importante de care e bine să ținem
cont, lucruri fără de care este posibil:
• fie să nu demarezi niciodată proiectul pe care îl ai pe hârtie, atât
de clar și de frumos conturat,
• fie să faci câțiva pași și să te oprești, să renunți,

• fie chiar să ajungi la jumătatea drumului și să uiți de ce ai pornit

în călătoria asta, care nu e tocmai distractivă, dimpotrivă, implică,
uneori, mult efort, alteori renunțări și sacrificii…

Tu te-ai întrebat vreodată de ce, deși îți dorești ceva foarte mult – nu
contează că vorbim despre a-ți cumpăra o mașină nouă sau o casă, a slăbi sau
a deveni manager în firma în care lucrezi, a avea clienți mai mulți sau a avea o
relație armonioasă cu partenerul tău – deși ai investit timp în acest sens, te-ai
gândit, ai căutat modalități de a-ți atinge obiectivul, chiar, la un moment dat,
lucrurile au început să se miște foarte bine în direcția respectivă, totuși nu ți-ai
atins obiectivul, nu ai obținut rezultatele pe care ți le doreai?

Da, am introdus aici o noțiune nouă – diferența dintre obiectiv și rezultat.
Însă nu despre asta vreau să vorbim acum.

Acum vreau să îți arăt, concret – cum găsești, într-o ședință de coaching,
combustibilul care te va ține în mișcare până când obiectivul tău devine
realitate.

Așadar, să revenim în sala de curs.

Întreb cine vrea să lucreze pe un obiectiv al său – un voluntar. Cursanții noștri
sunt deja obișnuiți cu acest mod de lucru – cel mai sigur mod de a învăța o
meserie sau niște abilități este practica reală și live J.
Așa că ședințele de coaching pe bune, cu obiective reale, în fața întregului
grup, sunt uzuale.

(O condiție esențială pentru a deveni un bun coach este, printre altele, să fii un
bun client. Dacă nu știi cum se simte clientul tău parcurgând acest proces cu
siguranță îți reduce mult din potențialul de a fi un coach extraordinar.
Nu e nimic diferit de alte domenii, aș zice. E ca și cum ai recomanda altcuiva o
mâncare absolut delicioasă și în același timp foarte sănătoasă, dar tu nici
măcar nu ai gustat-o, ce să mai vorbesc despre efectele pe care le are asupra
sănătății tale…)

Alfred vrea să lucreze pe obiectivul lui. Sunt un pic surprinsă – sunt deja 3 luni
de când a început școala de coaching și este prima dată când vrea să iasă în
față, să fie ”client”.

Sunt curioasă ce va urma J.

Alfred spune că obiectivul lui în această sesiune de coaching este să identifice
o modalitate de a face bani, folosindu-se de una sau mai multe dintre
competențele sale, modalitate prin care să își urmeze vocația.

Cum obiectivul lui conținea cel puțin 3 obiective, l-am rugat să aleagă unul
pentru azi, celelalte putând face obiectul altor ședințe.

- Aș vrea să lucrăm pe vocație.
- Vocație?
- Da. Pentru mine, să îmi urmez vocația ar însemna să fac ceea ce știu, să
îmi pun cunoștințele și experiența de viață în serviciul celorlalți și să îmi
facă plăcere toată această activitate.
De fapt, continuă el, eu știu ce îmi place, știu ce mi-aș dori să fac. Prima
dată m-am gândit la acest lucru în urmă cu vreo trei ani, într-o zi când
m-am întrebat: ok, faci bani, faci o mulțime de lucruri, te plimbi, te
distrezi, te dezvolți, dar ce rămâne în urma ta, când tu nu vei mai fi?

După o scurtă tăcere, Alfred continuă.

- Această întrebare mi-a deschis atunci ochii asupra vieții mele într-o
perspectivă complet diferită de tot ce gândisem până atunci că ar fi
sensul vieții. Am înțeles că ce mi-aș dori cu adevărat ar fi să fiu un fel de
profesor – să povestesc, să predau, să pun pe masă cunoștințele pe care
le am și să contribui astfel la schimbarea vieților multor oameni. Să le
vorbesc despre îmbinarea dintre nutriție, yoga, respirație, sport – să le
vorbesc din experiența mea de viață, din lucruri trăite de mine, nu din
cărți. Asta e foarte important – să le povestesc despre lucruri pe care le-
am experimentat personal, în care cred cu tărie.
- Și…? Ce ai făcut în sensul acesta, în acești trei ani?
- Am început… Chiar am fost la facultate, să le vorbesc studenților…

În timp ce rostește aceste cuvinte, vocea lui se schimbă.
O tristețe parcă adânc îngropată iese la suprafață; aud tristețe și amărăciune.

- Din zece cursuri, la două au fost 2-3 studenți. La restul… am fost singur
în sala de curs… Și am renunțat.

Parcă îi simt durerea, în timp ce cu greu rostește aceste vorbe.

- Alfred, înțeleg că atunci ai renunțat. Și totuși, ce aud eu azi, este că, în
continuare, asta este ceea ce îți dorești cu adevărat să faci.
- Da…
- Vrei să faci o scurtă plimbare cu mine?

Zâmbește.

- Da.
- Hai atunci să ne urcăm în mașina timpului… Au trecut douăzeci și cinci
de ani… Te afli într-un amfiteatru plin ochi. Zeci de priviri sunt ațintite
asupra ta. Zeci de oameni au venit azi aici din două motive: să te vadă și
să te audă pe tine, în carne și oase, să audă direct de la tine povestea
care le va schimba viața și, în al doilea rând, să afle câștigătorul de anul
acesta al bursei Alfred Săvulescu, bursa pe care ai creat-o în urmă cu
cincisprezece ani și care a devenit deja o tradiție, un vis pentru cei mulți
care concurează să o primească. Ești la catedră, îi privești, auzi zumzetul
care precede începerea sesiunii de comunicări la care tu ești unul dintre
invitații speciali. Te vezi?

Alfred confirmă printr-o mișcare ușoară a capului.

- Se face liniște și începi să le vorbești…

Și, spunând toate acestea, este rândul meu să tac.
Și Alfred tace. O vreme.
Apoi începe a vorbi, de undeva de departe.

- Le simt privirile, simt cum toată atenția este canalizată asupra mea.
Ceea ce le spun sunt experiențe personale – din vocea mea transpare
emoția pe care o simt vorbind despre experiențele care mi-au schimbat
viața, m-au adus în punctul în care sunt azi. Îmi dau seama cum îmi
absorb cuvintele, ca și cum ar cuprinde unele dintre cele mai valoroase
lecții de viață pe care le aud chiar de la sursă și pe care au șansa de a le
pune în practică pentru ca viețile lor să redevină ale lor, să își ia viețile
înapoi, să își locuiască trupul și să îl onoreze, să descopere maestrul
interior… Simt cum, din nou, dau tot ce știu, tot ce pot, tot ce sunt… Văd

10


printre ei studenți care fac parte din comunitatea pe care am construit-

o, tineri care vin la întâlnirile noastre săptămânale și care deja au făcut
mulți pași către maestrul lor interior… Majoritatea sunt însă
necunoscuți. Și cu toate astea par a absorbi fiecare cuvânt rostit de
mine. Văd, pe ici pe colo, ochi lucind în lacrimi. Mă simt și mic și mare,
mic în fața măreției ascunse în ei, mic în fața puterii ce zace în omul
creator, mare în puterea pe care mi-o dă toată această suflare, toți
acești oameni veniți aici cu dorința de regăsire și reconectare la sursa lor
interioară…

Se oprește.
Are ochii în lacrimi.

- Mulțumesc, zice el, adânc. Acum știu ce a lipsit, acum 2 ani, când am
renunțat. A lipsit visul – forța pe care o simt acum în mine să merg
înainte, indiferent de obstacole…

Ședința a continuat, cu trasarea unor obiective foarte clare, concrete. O
strategie cu plan de acțiune și termene, pe baza modelului GROW, pe care îl
vei regăsi, în fișa sintetică din paginile următoare.

La finalul zilei, l-am întrebat pe Alfred cum se simte.
- M-a consumat procesul de coaching… Vreo două ore după, nu am mai
fost prea atent la ce s-a întâmplat aici. Noroc că a fost și pauza de masă
între timp. Am simțit cum dau efectiv tot ce am mai bun în mine acolo, în
amfiteatru, la catedră…
- Te-a consumat pozitiv? zic eu zâmbind.
- O, da!

*******

Imaginează-ți că, într-o zi, cunoști un puști care vrea să devină alergător de
maraton. În ziua în care îl cunoști, aleargă ca un copil normal, fără
performanțe ieșite din comun, la nivelul unui copil care face sport la școală, de
două ori pe săptămână.
În ziua în care te desparți de el, este alergător de maraton, în fruntea
plutonului de alergare. Trăiește alergatul ca sursă de viață și de bucurie. Visul a
devenit realitate.

11


Eforturile pe care le-a făcut pentru a ajunge aici au fost mari. Însă niciodată
prea mari, raportate la vis.

În fiecare dintre noi există copilul care are un vis, iar visul este combustibilul
fără de care planurile de viitor, obiectivele, se opresc de cele mai multe ori
înainte de a ajunge la jumătatea drumului.

12


CAPITOLUL III

GROW – Strategie de atingere a obiectivelor.
Fișă de lucru


Oamenii vin la un coach ca să își îndeplinească niște dorințe, să își
îmbunătățească niște rezultate, să își crească performanțele, să își
îndeplinească obiectivele.
De ce au nevoie de un coach pentru asta?
Pentru că, în căutarea lor, au ajuns la un punct de confuzie, de ceață.
Sau pentru că rezultatele vin greu, dezvoltarea este lentă, iar ei au aflat deja că
procesul de coaching arde etape, scurtează timpii de atingere a unor rezultate
cu ani buni.

În mod normal, natural, căutăm răspunsurile umblând pe căile bătătorite din
mintea noastră. Însă potecile vechi nu ne mai ajută să evoluăm, ne țin pe loc,
ne țin în ceață. Trăim în tipare pe care nu le vedem. Căutăm soluții noi
folosind strategiile vechi.

Ce e drept, de unul singur în mintea ta e greu să găsești o potecă nouă,
nebătătorită.
Ce poți face diferit este să schimbi locul din care privești situația. O spun
metaforic, dar funcționează și fizic.
Să schimbi locul înseamnă să privești dintr-un alt unghi, să capeți o perspectivă
diferită asupra situației respective.
O astfel de schimbare de paradigmă îți pot aduce întrebările de mai jos,
întrebări structurate pe cele 4 etape ale modelului GROW.

IMPORTANT ATUNCI CÂND LUCREZI CU FIȘA DE MAI JOS (care reprezintă o
sinteză a etapelor esențiale din modelul de coaching GROW):
1. Leagă obiectivul pe care ți-l stabilești de un vis al tău, o viziune de viață
în care crezi cu adevărat. Acesta este combustibilul, este ceea ce te va
ține pe drum, în mersul continuu înainte, indiferent de dificultățile pe
care le-ai putea întâmpina pe traseu. Adu-ți aminte de exemplul lui
Alfred, din paginile anterioare.

13


2. Respectă ordinea celor 4 etape, nu este deloc întâmplătoare.

3. Nu este obligatoriu să răspunzi la toate întrebările, este posibil ca unele
să nu aibă sens, în funcție de obiectivul tău. Însă răspunde la cât mai
multe, fiecare răspuns în plus te va conduce la un nivel și mai profund
de înțelegere.
4. Scrie răspunsul la toate aceste întrebări – te va ajuta mult mai mult să
rămână undeva scris, altfel e posibil să uiți.
5. Nu în ultimul rând: stabilește recompense (le vei găsi la sfârșitul fișei de
lucru) încă de la această etapă de planificare. Chiar dacă acum te face să
zâmbești ideea de recompensă, vei vedea că are importanța ei. Și nu o
face mică: fă-o proporțională cu visul și obiectivul, cu eforturile pe care
le anticipezi J.

Îți amintesc rapid care erau cele 4 etape:
• G – Goal (stabilirea obiectivului sau obiectivelor – nu uita VISUL sau
VIZIUNEA, care alimentează acțiunea, menține motivația. Uneori,
trebuie să ni se reamintească printr-o întrebare meșteșugită ce ne-a
inspirat să începem sau să continuăm să facem ceea ce vrem);
• R – Reality (verificarea realității cu scopul de a explora situația curentă);
• O – Options (opțiuni și strategii alternative în raport cu cursul acțiunii);
• W – Way Forward (plan de acțiune, ce trebuie făcut, când, de către cine
și voința de a duce lucrurile la îndeplinire).

14


OBIECTIV (Goal)
• Care este obiectivul? Ce vrei? Ce-ți dorești?
• Ce este important pentru tine?
• De ce este important pentru tine?
• Ce îți dorești, de fapt?
• Ce depinde de tine?
• Cum poți defini obiectivul într-o singură propoziție?
• Dacă i-ai explica unui copil mic acest obiectiv, cum i-ai spune?


REALITATE
Este important ca răspunsurile să conțină o terminologie mai degrabă
descriptivă decât evaluativă. Terminologia utilizată în conversația normală
înclină în general către exprimarea evaluativă, care conține judecăți: bun,
corect, succes, eșec, eronat, rău.
Exemplu descriptiv /vs/ evaluativ: nu mă ajută prea mult că știu că
prezentarea mea a fost proastă, dar, dacă primesc feedback care îmi arată că
a fost clar structurată, că a fost concisă, că a fost viu ilustrată și s-a situat
dincolo de nivelul de cunoaștere al audienței, sunt într-o poziție mult mai bună
pentru a face îmbunătățiri.

• Care e situația actuală?
• Ce acțiune ai îndeplinit până acum? Care au fost efectele acesteia? (se
poate întâmpla să descoperi că nu ai inițiat nicio acțiune)
• Ce ai încercat și nu a funcționat?
• Ce merge bine acum?
• Când te-ai mai confruntat cu o situație similara? Ce ai făcut?
• Care este, pe o scară de la 1 la 10, nivelul tău de încredere că poți face
acest lucru azi?
• Ce abilități ai? Ce resurse ai?
• De ce resurse/abilități/comportamente ai nevoie?
• Cât de ecologic este obiectivul tău? Când îl vei îndeplini, pe cine va
afecta și cum? În timp ce îți urmezi obiectivul, pe cine afectează și cum ?
• Cum te văd ceilalți, în raport cu acest obiectiv?
• De ce îți este teamă?

15


OPȚIUNI
Se încurajează exprimarea tuturor gândurilor, ideilor, fără inhibiții, oricât de
stupide ar părea. Presupunerile negative limitează soluțiile creative: nu se
poate realiza, nu ne putem permite, competiția s-a gândit deja etc.. În această
etapă punem în paranteză temporar cenzura minții raționale, formulând
întrebări de tipul ”ce-ar fi dacă…?”. Declanșăm, astfel, gânduri mai creative și
este posibil ca obstacolul să nu fie considerat insurmontabil, așa cum părea la
început.

• Ce-ar fi dacă ai avea un buget suficient?
• Ce-ar fi dacă ai avea mai mulți angajați?
• Ce-ar fi dacă ai ști răspunsul? Care ar fi acesta?
• Ce-ar fi dacă obstacolul nu ar exista? Ce ai face în acest caz?
• Dacă ai avea toate resursele din lume, ce ai face?
• Ce altceva ai putea face?
• Dacă ar veni cineva cu o problemă similară, ce i-ai spune?
• Care este cel mai grav lucru care se poate întâmpla?

PLAN DE ACȚIUNE
• Ce vei face? (întrebare diferită de ”ce ai putea face?” sau ”ce te gândești
să faci?” sau ”care variantă o preferi?” – aceste întrebări nu implică o
decizie fermă)
• Când o vei face?
• Această acțiune se va ridica la înălțimea obiectivului tău?
• Ce obstacole ai putea întâmpina pe parcurs?
• Cine trebuie să știe?
• De ce susținere ai nevoie? Cum și când o vei obține?
• Ce alte lucruri ar mai fi de luat în considerare? (întrebare umbrelă, ca să
nu scape ceva)
• Pe o scară de la 1 la 10, estimează gradul de certitudine pe care îl ai, în
raport cu îndeplinirea acțiunilor asupra cărora ai convenit.
• Ce te împiedică să atingi un punctaj maxim?

Minimul nenegociabil
• Care este cel mai mic pas care te-ar aduce mai aproape de obiectivul
tău?
• Care este primul pas? Când îl faci? Unde?

16


Milestones – bornele care te asigură că ești pe cale să îți îndeplinești

obiectivul.
• Definește 3 pași intermediari, 3 sub-obiective.

MONITORIZARE (această etapă, extrem de importantă, se parcurge împreună
cu coach-ul; tu poți ruga un prieten sau o persoană apropiată să monitorizeze
evoluția ta)

Angajament față de o altă persoană
• Trimiți persoanei respective un email sau sms când ai făcut primul pas

Stare permanentă de feedback
• Informezi în mod regulat persoana pe care ai ales-o cu privire la ritmul
tău, răspunzând la întrebarea: cât de aproape sunt de realizarea
obiectivului, pe scară de la 1 la 10? (Dacă răspunsul nu e satisfăcător,
este util să redefinești pașii de acțiune, să găsești un nou PRIM PAS, mai
mic sau mai motivant)

Celebrare
• care va fi recompensa pe care ți-o oferi la atingerea obiectivului?

17


CONCLUZIE


Scriind acest material, am avut două obiective:
1. Să îți ofer un instrument practic, cu doar 4 (+1) etape, care te poate
ajuta să îți îndeplinești dorințele și să îți privești viața dintr-o altă
perspectivă;
2. Să te împrietenesc cu coaching-ul. Să arunci o privire în interior și astfel
să capeți un pic de claritate cu privire la acest concept, care este de fapt
un mod de evoluție, de obținere de rezultate concrete, centrat pe
decizie și acțiune.

Cuvintele cheie ce definesc coaching-ul sunt OBȚINEREA DE REZULTATE, într-
un spațiu de învățare și creștere creat de coach, spațiu ce atrage, pentru client,
dezvoltarea unor competențe ca:
- luarea de decizii asumate
- conștientizare și responsabilitate
- maximizarea potențialului personal
- autonomie

COACHING-ul (latura sistemică inclusă) a devenit noul INTERNET al evoluției
individuale și colective, al managementului și al sistemelor de orice tip (de la
familie la organizații corporatiste cu sute de angajați) pentru că întrunește
caracteristicile epocii în care ne aflăm:
- viteză, rapiditate de acțiune – într-o epocă în care timpul a devenit cel
mai de preț lucru pe care îl avem, o sesiune de coaching poate dura
doar 20 de minute, cu rezultate excepționale;
- mobilitate în spațiu – un coach cu adevărat competent poate face o
sesiune de coaching indiferent de locul în care se află – în pat, în
aeroport, în birou sau în mașină; atâta timp cât are are un telefon, un
bun coach nu este limitat de spațiu și poate răspunde solicitărilor cu
caracter de urgență ale clienților săi;
- simplitatea soluțiilor (ca urmare a abilității coach-ului de a privi
complexitatea sistemelor implicate);
- integrarea tuturor elementelor care concură la luarea unei decizii: tu
(cu cine ești și ce simți) + mediul în care trăiești (familie, job, climă etc.)
+ tiparele pe care le urmezi în mod inconștient.

18


Coaching-ul este definit de organizațiile fondatoare drept un set de

competențe (ce pot fi utilizate în diverse profesii, de la management, la
consultanță, training etc.) sau o profesie în sine.

Fără a elimina niciuna dintre variantele de mai sus, pentru mine coaching-ul
este mod de viață – o viață în care am integrat toate abilitățile specifice lui
(aici am prezentat probabil 10% din ceea ce este și îți oferă în totalitatea sa
coaching-ul).

Și, pentru mine, coaching-ul mai este țărm.
Este ”locul” din mine, către care știu, simt că mă pot îndrepta în orice moment
în care viața e mai puțin prietenoasă, în acele situații în care, înainte, simțeam
că îmi fuge pământul de sub picioare și că nu găsesc reperele ca să mă
stabilizez.

Azi mă duc fără frică înainte, iau decizii, pășesc, pas după pas, știind că ”Pentru
fiecare DA, există un NU”, conștientizând multitudinea de opțiuni și soluții
pentru orice provocare, mă avânt uneori nebunește și totuși fără frică, pentru
că am țărmul meu.

Care poate fi oricând și al tău.
Este vorba doar de o decizie.
Pentru fiecare DA, există un NU.

Spune și tu DA acum pentru grupa de coaching care demarează luna aceasta:
http://scoalapleiade.ro

19


mobil: 0744292439


mioara@scoalapleiade.ro
http://www.scoalapleiade.ro

Descoperă Magicianul din Tine!

20