1

Universitatea Ecologic Bucureti

Facultatea de psihologie
Lect. univ. dr. Gheorghe Perea
Cuprins................................................................................................
CAPITOLUL 1 - Ce este NLP .....................................................
De la inceputuri pan in prezent. O scurt istorie.............................
NLP in
prezent.............................................................................................
Preocupri actuale ale iniiatorilor NLP...................................................
Publicaii i organizaii NLP in lume i la noi..........................................
Domenii de aplicaie NLP.........................................................................
Definirea NLP...........................................................................................
tiina i arta eficienei
personale..............................................................
Studiul structurii experienei
subiective....................................................
Repere conceptuale de
baz.....................................................................
Modelarea i
programarea...........................................................................
Supoziii teoretice de
baz.........................................................................
Trei cadre ale eficienei: obiective, acuitate senzorial, flexibilitate
Direcii teoretice de inspiraie........................................................
Gestalt-terapia.................................................................................
Terapia ericksonian.........................................................................
Ideile lui Gregory Bateson..............................................................
Alte direcii...................................................................................
CAPITOLUL 2 Structura experienei subiective .........
Contient i incontient.................................................................
Sisteme reprezentaionale..............................................................
Preferinele senzoriale i sistemul de input....................................
Sinesteziile........................................................................................
Predicatele...........................................................................................
Indicatori de acces..........................................................................
Indicatorii (chei) vizuali de acces....................................................
Ali indicatori de acces.....................................................................
Submodaliti....................................................................................
Stri subiective................................................................................
Elicitatarea i calibrarea....................................................................
Libertatea emoional. Ancorele......................................................
Credine i valori........................................................................
Structura limbajului. Modelul Meta.........................................
Modelul TOTE i strategiile........................................................
1

Structurarea subiectiv a timpului. Linia timpului .............

In timp (In Time) i De-a lungul timpului (Through Time)..........
CAPITOLUL 3 - Comunicarea interpersonal - ..............
Este imposibil s nu comunicm....................................................
Sensul comunicrii este rspunsul primit...................................
Ponderea mijloacelor de comunicare............................................
Pacing i leading................................................................................
Intrebrile modelului META........................................................
Negocierea interpersonal. Construirea unui acord ...............
CAPITOLUL 4 - NLP si psihoterapia -................................
O privire de ansamblu asupra procesului terapeutic................
Lucrul cu submodalitile.............................................................
Ecranul mental.....................................................................................
Lucrul cu submodalitile critice.......................................................
Swish pattern........................................................................................
Tehnici de ancorare..................................
Ancorarea resurselor.................................
Inlnuirea ancorelor.................................
Distrugerea ancorelor................................................................
Schimbarea istoriei personale....................
Conectarea cu viitorul................................
Generatorul de noi comportamente............
Modelul Milton.........................................
Redefinirea i transformarea sensurilor
Redefinirea in 6 pai..................................
Lucrul cu metafora..................................
Lucrul cu conflictele interne...................
Terapia rapid a fobiilor.........................
Lucrul cu linia timpului...........................
Reimprinting............................................
CAPITOLUL 5 - Alte aplicaii NLP ......
NLP in afaceri...........................................
Vanzrile....................................................
Negocierile.................................................
NLP i domeniul educaional. Invarea ca modelare
O strategie pentru creativitate.......................................
Managementul stresului............................................................
Managementul solicitrilor ...............
Sporirea resurselor.........................................................
Schimbarea perspectivelor asupra factorilor de stres.
Glosar de termeni NLP ...........................................................
Bibliografie................................................................................
2
3

CAPITOLUL 1 - Ce este NLP -

De la nceputuri pn n prezent. O scurt istorie

Evoluia parcurs de NLP, de la primele idei formulate i pan la
statusul su actual,
este intrucatva uimitoare. Este ins, mai uor pentru noi s
desprindem sensul acestei
afirmaii urmrindu-i, foarte succinct, istoria. Practic, anul naterii NLP
este 1972 iar locul Universitatea din Santa Cruz, California, unde s-au intalnit cei doi
fondatori ai si -John
Grinder, asistent la catedra de lingvistic i Richard Bandler,
masterand in psihologie, cu
serioase preocupri legate de psihoterapie i in special de gestaltterapie. Pe parcursul
urmtorilor ani, cei doi au studiat, folosind metoda modelrii, trei mari
terapeui ai timpului:
Frederick Perls -fondatorul terapiei gestalt, Virginia Satir - celebr in
terapia de familie i
Milton Erickson - intemeietorul colii terapeutice care-i poart numele.
In primvara anului
1976, cei doi s-au reunit intr-o edin de lucru maraton de 36 de ore i
au pus primele baze
formale a ceea ce avea s devin programarea neurolingvistic(NLP).
Dei NLP putea fi definit iniial ca o orientare n psihoterapie, nu
aceasta a fost i
intenia fondatorilor si. Se pare c punctul de plecare al acestora
a fost ideea de a folosi
modelarea cu scopul de a realiza o continuitate ntre viziunea,
metodele practice i
rezultatele marilor terapeui ai timpului i cele ale noilor
generaii de terapeui, ideea ca
aceste noi generaii s poat beneficia n formarea lor de
experiena deja validat a
btrnilor". Este dificil s afirmm dac intre cele dou generaii de
psihoterapeui a
existat realmente o ruptur; cu siguran ins, cel puin in cadrul
curentului experienial n
psihoterapie, la momentul respectiv erau deja trasate marile direcii
iar aceasta tocmai prin
existena unor personaliti ca Frederick Perls, Virginia Satir,
Milton Erickson, Carl
Rogers, Jacob Levy Moreno i alii. Prin modelarea stilului de lucru al
primilor trei
psihoterapeui, Grinder i Bandler au reuit s-i depeasc practic
scopul iniial. Crile

acestora, The structure of Magic 1 i 2 (1975,1976), aprute la

editura Science and
Behavior Books(Structura magicului, aprute in traducere romaneasc
abia in 2008 la editura
Excalibur, editur, care i-a propus la noi in ar s se dedice
cunoaterii de ctre publicul
avizat din Romania a dezvoltrii personale prin NLP) i Patterns of
hypnotic techniques of
Milton Erickson 1 i 2 (1975, 1977), - Meta Publications, Cupertino,
California,(Tehnicile
hipnoterapiei ERIKSONIENE, in traducere romaneasc la editura
Curtea Veche, colecia
Biblioterapia, 2007) descriu practic un sistem terapeutic
experienial bine nchegat i
coerent.
Lucrurile nu se opresc ins aici. Incercand s modeleze stilurile
terapeutice extrem de
diferite ale celor trei, Grinder i Bandler au avut surpriza s constate
c, la un anumit nivel,
intre modelele comportamentale ale acestora exist numeroase
similitudini. Aceast
constatare a permis pe de o parte ca NLP s se prezinte in prima sa
form ca un sistem
terapeutic coerent i unitar, iar pe de alt parte a deschis
perspectiva modelrii i altor
tipuri de comportamente eficiente. De aici i pan la ideea de
tiin a eficienei umane
pare a mai fi de fcut doar un pas. In realitate ins, evoluia de la un
sistem terapeutic bazat
pe o serie de modele de comportament eficient in lucrul terapeutic
ctre o tiin a eficienei
umane a presupus parcurgerea unui alt pas de maxim importan,
acela al definirii NLP ca
studiu al experienei subiective.
Pentru a putea cunoate i modela comportamentele eficiente
era necesar a
cunoate structura acestora, modul lor de funcionare, era necesar a
le explicita i inelege
articulaiile interne i a le analiza comparativ cu cele ineficiente sau
patologice. Realizarea
acestui obiectiv a presupus la rndul ei modelarea structurilor
comportamentale a
numeroi indivizi remarcabili n diferite domenii de activitate,
precum i ale celor mai
puin remarcabili. Modelul Meta, construit in urma analizei i
modelrii tipurilor de

ntrebri folosite n lucrul terapeutic de ctre Fritz Perls i Virginia

Satir, este un exemplu
excelent in acest sens.
In alt ordine de idei, au fost destul de numeroi cei care s-au artat
interesai de
primele cri ale lui Grinder i Bandler. Iar unii dintre acetia, cum ar fi
Robert Dilts (de
3
4

formaie psiholog) sau Judith DeLozier (de formaie antropolog) chiar li

s-au alturat in
munca intreprins, astfel incat in 1980 apar cele dou volume
intitulate Neuro-Linguistic
Programming 1 i 2, dintre care primul are chiar subtitlul de The
study of the structure of
the subjective experience". Mai mult decat atat, nu Grinder sau
Bandler, ci Dilts este cel
care a adus contribuia cea mai important la realizarea
primului volum (practic,
disertaia lui de masterat). Aadar, pe de o parte prin modelarea
comportamentelor eficiente
ale unor omeni de succes din domenii tot mai variate - educaie,
vanzri, management,
negocieri etc, pe de alt parte prin sporirea numrului celor implicai in
creterea", in
structurarea i dezvoltarea NLP pornind de la modelele de baz
construite de Grinder i
Bandler, aceasta a devenit, treptat o tiin a experienei
subiective i apoi o tiin a
eficienei umane. Cele dou accepiuni i modaliti de definire a NLP
nu se exclud, ci sunt
valabile in aceeai msur i actualmente, ele fiind cumva
complementare.
Pe lang Dilts i DeLozier, celor doi li s-au alturat i Leslie Cameron
(psihoterapeut
practician), Todd Epstein i Steve Andreas, acesta fiind intreg colectivul
care a pus la punct i
a structurat intreg eafodajul teoretic i practic al NLP. Dup incetarea
colaborrii intre
Grinder i Bandler din 1981 (dup publicarea volumului 1 din NeuroLinguistic
Programming), munca inceput impreun a fost continuat de fiecare
in parte in diferite
formule. Ulterior, alte contribuii importante au fost aduse de persoane
cum ar fi Tad James,

Stephen Lankton, Theresa Epstein etc. Aproape fiecare dintre acetia a

dezvoltat cate o
direcie interesant din punct de vedere teoretic i aplicativ, direcii
care sunt de mare impact
in prezent. Numele lui Robert Dilts este asociat cu ideea de NLPU (NLP
University), fiind
coordonatorul grupului de la Santa Cruz in care lucreaz inc Judith
DeLozier i Theresa
Epstein i Tad James. Aici a fost dezvoltat terapia bazat pe linia
timpului, precum i o
direcie interesant ce imbin ideea de NLP cu Huna, un sistem
spiritual amanic din
Hawaii. In prezent Richard Bandler conduce The First Institute of NLP",
fiind promotorul
noii direcii numite DHE (Design Human Engineering).
NLP n prezent
Ni se pare interesant s prezentm in continuare cateva date privind
situaia actual in
lume a NLP: preocupri dominante in domeniu, rspandire i direcii de
evoluie, publicaii i
organizaii.
Preocupri actuale ale iniiatorilor NLP
Dup incetarea colaborrii cu Richard Bandler i grupul de la Santa
Cruz, John
Grinder i-a continuat activitatea de trainer (formator) NLP i
de construire a noi
modele, el fiind creatorul (impreun cu Dilts) noului cod NLP" (the
new NLP code).
Acest model a fost construit in 1985 ca o reacie la tendina majoritii
oamenilor de a
inelege NLP ca pe un set de tehnici i privete aplicarea ideilor
de poziii perceptive i
nivele logice pentru a descrie experienele subiective. Din 1997
- anul in care se pare c a
susinut ultimele seminarii publice, cu ocazia crora a prezentat unele
opinii personale
privind direciile de evoluie viitoare a NLP, Grinder s-a dedicat
activitii de consultan in
domeniul organizaional, in care a aplicat principiile i metodele NLP. In
prezent el activeaz
in cadrul companiei Quantum Leap Inc., in calitate de consultant.
Richard Bandler conduce in prezent The first Institute of NLP". El a
dezvoltat
noua direcie a DHE (Design Human Engineering - apreciat de unii
autori ca o continuare a

NLP), ca pe un model bazat pe procesarea simultan a

informaiilor (NLP fiind bazat pe
procesarea secvenial) ce ofer posibilitatea construirii de strategii
interne menite a pune la
dispoziia persoanei intreg apanajul de stri eficiente i pozitive de
care poate dispune.
Institutul condus de Bandler ofer numeroase traininguri pe teritoriul
SUA i in afara acestuia
i desfoar o campanie ampl n vederea obinerii dreptului
legal de autor pentru
NLP.
Robert Dilts ii continu activitatea in calitate de conductor al
grupului de la
Universitatea din Santa Cruz (locul naterii NLP), unde a dezvoltat,
incepand din 1991,
proiectul NLPU (NLP University), un proiect ambiios care ofer
posibilitatea formrii n
4
5

NLP n cadrul universitii, la nivel de master sau n diferite

alte variante. Din grupul
condus de Dilts face parte i Judith De Lozier. Pan in 1998, Dilts a
semnat in calitate de
autor i coautor un numr de 15 cri i numeroase articole, a fost
consultant pentru unele
dintre cele mai mari firme din lume (Apple Computer, Banca Mondial,
H.P., OMS, Alitalia,
Telecom Italia, I.B.M. Europa, numeroase universiti din SUA etc), a
fost fondator i cofondator
al mai multor organizaii i institute tiinifice i co-inventator al
aparatului de
bio-feedback Neuro Link.
Steve Andreas este probabil cel care a adus cele mai mari
contribuii n
structurarea coninuturilor i modului de desfurarea a
programelor de training
pentru practicienii NLP de diferite grade.
Tad James este actualmente preedintele American Hypnosys
Institute i al
American Pacific University, psihoterapeut i trainer NLP, furnizand
seminarii i traininguri
de NLP i hipnoz extrem de apreciate in mai multe ri ale lumii. In
Hawaii (unde-i are
domiciliul) conduce institutul Advanced Neuro Dynamics" i studiaz
practica amanic

tradiional Huna, pe care incearc s-o popularizeze i s o imbine cu

ideile NLP. El a pus
bazele i a dezvoltat terapia bazat pe linia timpului.
Publicaii i organizaii NLP n lume i la noi
Este dificil s conturm o imagine exact a rspandirii in lume a NLP in
momentul de
fa, din lipsa unor informaii exacte. Datele furnizate mai jos provin
din cunotine
personale, fie din datele prezentate in publicaii sau pe paginile de pe
internet ale unor
organizaii de profil.
Numrul crilor de specialitate publicate in toat lumea pan la
aceast dat este
imens i practic inapreciabil, mai ales avand in vedere i traducerile
unor lucrri in diferite
limbi, precum i multiplicarea domeniilor de activitate in care NLP i-a
gsit aplicabilitatea.
De exemplu, lucrarea Les secrets de la communication", aflat pe lista
biografic anexat
acestui studiu, este o traducere in limba francez a lucrrii originale
aprute in limba englez
sub titlul de Frogs into princes".
In afar de cri, apar i numeroase reviste de specialitate iar pe
internet pot fi gsite
mai multe culegeri de articole. Prezentm in continuare cateva dintre
titlurile publicaiilor cu
caracter periodic din domeniul NLP: Anchor Point", CarpeDiem",
InFact Magazine",
Muli Mind", NLP World", Rapport" etc.
In afar de publicaii, exist in toat lumea numeroase
organizaii(asociaii, societi)
i chiar mai multe categorii de organizaii ce au ca obiect de activitate
NLP:
1. In primul rand dorim s atragem atenia c, de aproximativ 10 ani
(din 1991,
cand a fost iniiat proiectul NLPU de ctre Robert Dilts i Todd Epstein)
NLP a ptruns in
mediul universitar, in special in forma unor module i
departamente de master. Avem
cunotine despre existena unor astfel de specializri in SUA, Frana i
Marea Britanie.
2. Cea de-a doua categorie de organizaii care activeaz in domeniul
NLP il
reprezint firmele de consultan care ofer training in domeniul
organizaional. Aproape

toate trainingurile din domeniile: comunicare, negociere,

strategii de prezentare,
vnzri, leadership, managementul stresului, au la baz
principii i modele NLP, chiar
dac nu sunt n totalitate NLP. Pentru o persoan neavizat este
ins dificil, chiar imposibil
s recunoasc aceste principii i modele.
3. O alt categorie de organizaii o constituie asociaiile sau
organizaiile
profesionale (guvernamentale sau non-guvernamentale) de profil sau
de psihoterapie (care
utilizeaz NLP). Prezentm in continuare cateva dintre aceste
organizaii, cu aceeai
precizare c, la nivel mondial, numrul lor este mult mai mare: ANLP
(Association for NLP),
AAPHAN (The Australian Association of Professional Hypnotherapists
and NLP
Practitioners Inc.), INLPTA (International NLP Trainers Association Ltd.),
GANLP (German
Association for Neurolinguistic Programming), The Society of NeuroLingustic
Programming. La noi in ar astfel de asociaii profesionale au aprut
mult mai tarziu, in anii
actualei democraii, dup anul 2005, din iniiativa unor practicieni
formai in exterior (SUA,
5
6

Marea Britanie, Austria etc..).

De exemplu, Asociaia NLP professional,a fost certificat de
Ministerul Educaiei
Cercetrii i Tineretului in anul 2007, cu sediul in Cabinetul individual
de psihologie Perea
Gheorghe, la care subsemnatul este membru fondator i
vicepreedinte. ANLP a fost creat la
iniiativa medicului psihiatru Ctlin Zaharia, trainer i coach NLP i
preedinte al acestei
asociaii. Ctlin Zaharia este fondatorul i directorul firmei de training
Mind Master, ce
desfoar, incepand cu anul 2004, programul de formare Coaching &
NLP Professional cu
o durat de 2,5 ani i care urmeaz standardele Master of Science in
Coaching i Mediere al
Austrian Training Center for NLP/NLPt.
Acest centru austriac este recunoscut de cofondatorii NLP prin The
Society of NLP i

acreditat de European Coaching Federation, Asociaia NLP Professional

i Asociaia
European de Psihoterapie Neuro-Lingvistic EANLPt
(www.eanlpt.org).
Programul NLP Professional cu durata de 2 ani i 6 luni are urmtoarea
structur:
Anul 1:NLP START(2 zile)-modul introductiv
NLP INTENSIV(5 zile)-modul de orientare i decizie
NLP PROFESSIONAL PRACTITIONER(30 de zile)-8 module-certificare NLP
Practitioner i Practitioner Coach(practic supervizat)
Anul 2: NLP PROFESSIONAL MASTER PRACTITIONER(32 de zile)-8
modulecertificare
NLP Master Practitioner i Master practitioner Coach(practic
supervizat)
Anul 3: ADVANCED NLP PROFESSIONAL (10 zile) - certificare
Professional
Coach
Echipa internaional de formare de formare:
Peter Schutz-ECP(Austria), Sid Jacobson(SUA), Bernedykt Krizystof
PeczkoECP(Polonia), Melita Stipancic-ECP(Croaia), dr. Helmut JelemECP(Austria), Siegrid
Sommer-ECP(Austria), Mirka Lukasik-ECP(Polonia), Ihor
Atamaniuk(Austria), dr.Ctlin
Zaharia(Romania).
Treptele certificrii in Coaching cu NLP Professional acreditate de
Asociaia NLP
professional i European Coaching Federation, cuprinde urmtoarea
structur:
Anul 1-Yellow-Practitioner Coach: 200h training, 80h dezvoltare, 30h
supervizare
Anul 2-Green-Master Practitioner Coach: 170h training, 40h literatur,
80h
dezvoltare, 80h supervizare
Anul 3-Blue- Senior Coach: 60h training, 20h literatur, 10h dezvoltare,
450h
supervizare
Black-Senior Coach: 3 ani de practic Professional Coach.
4. In sfarit, exist o alt categorie de organizaii, format din
institutele care ofer
training in domeniul NLP. Astfel, exist o serie de institute pe teritoriul
SUA i altele in afara
SUA. Am preferat s le imprim in aceast manier datorit largii
rspandiri a NLP in SUA,
pe teritoriul acesteia regsind un numr de institute egal cu
aproximativ jumtate din numrul

total al institutelor aflate pe teritoriul altor state. Aadar, in SUA

funcioneaz institute ce
ofer training NLP in urmtoarele state: Arizona (1), California (6),
Colorado (3), Florida (4),
Georgia (2), Illinois (3) Louisiana (2), Massachusetts (2), Nebraska (1),
New Jersey (3), New
York (2) Carolina de Nord (2), Oregon (1), Pennsylvania (3), Texas (5),
Utah (1),
Washington (4) Washington D.C. (2), Wisconsin (1), deci in total circa
47 institute.
In afara SUA, exist institute de training NLP in: Argentina (2), Australia
(4), Austria
(2), Belgia (4), Brazilia (7), Canada (12), Croaia (1), Danemarca (4),
Elveia (4), Frana (5),
Germania (7), Ungaria (1), Italia (3), Marea Britanie (13), Mexic (1),
Olanda (4), Irlanda de
Nord (1), Polonia (1), Singapore (2), Africa de Sud (1), Spania (3),
Suedia (2), Taiwan (1),
Turcia (1).
Facem meniunea, pentru cititorii interesai de informaii suplimentare,
c aceste
informaii au fost preluate de pe web-site-ul http: www.nlpifo.com, in
luna februarie 2008.
Este posibil, de asemenea, ca situaia prezentat mai sus s reprezinte
doar o aproximare a
rspandirii NLP la nivel mondial, neavand la indeman o posibilitate
real de centralizare a
6
7

datelor cu privire la aceasta.

Domenii de aplicaie NLP
Aria de aplicabilitate ale Programrii Neuro - Lingvistice coincide
practic cu cele trei
mari domenii aplicative ale psihologiei: clinic (psihoterapie),
educaional i
organizaional. In fiecare dintre aceste domenii, NLP a dezvoltat
tehnici i aplicaii
specifice, extrem de variate. La acestea trei se poate aduga un al
patrulea domeniu specific,
cu implicaii pentru toate celelalte i anume cel al comunicrii
interpersonale, unde NLP
mpreun cu analiza tranzacional constituie pilonii de baz
att din perspectiv
teoretic ct i aplicativ.
Astfel, n psihoterapie NLP se prezint ca: 1. un model asupra
relaiei terapeut -

client (pacing i leading, elicitation i calibration, cadrul

obiectivelor); 2. o viziune
asupra schimbrii n cadrul psihoterapiei i a procesului
terapeutic;
3. un model privind ntrebrile terapeutice (modelul Meta);
4. un set de modele i tehnici terapeutice specifice: un model de
inducere a transei
i de utilizare terapeutic a hipnozei (modelul Milton), un model de
redefinire a problemelor
clientului (tripla descriere, redefinirea in 6 pai), un model pentru
terapia rapid a fobiilor
(disocierea vizual - kinestezic), un set de tehnici de ancorare
(ancorarea resurselor,
inlnuirea ancorelor, anihilarea ancorelor, schimbarea istoriei
personale, conectarea cu
viitorul), un model de lucru cu submodalitile (ecranul mental,
modificarea submodalitilor
critice, swish pattern), un model de abordare a conflictelor interne
(intrapsihice), terapia
bazat pe linia timpului, reimprinting etc.
In domeniul organizaional, tehnicile NLP pot fi aplicate in
recrutarea de personal,
motivare, vanzri, negocieri, consultan. Pentru fiecare dintre aceste
tipuri de activiti au
fost dezvoltate modele i tehnici specifice: de desfurare a unor
negocieri de succes,
traininguri de vanzri, privind comunicarea in interiorul organizaiei i
cu clienii, privind
managementul stresului, strategii de prezentare i reclam, strategii
de organizare a
intalnirilor de afaceri, modele de selecie i motivare a personalului
etc.
In educaie accentul cade asupra conceperii invrii ca un proces de
modelare, NLP
putand fi utilizat in dou mari direcii: pentru stimularea creativitii
(modelul Disney,
construit de Robert Dilts) i pentru optimizarea procesului de predare invare (strategii de
memorare i optimizare a memoriei, de invare a muzicii, optimizarea
comunicrii profesor elev etc. ).
Sigur c aceste aplicaii nu aparin exclusiv domeniilor in care au fost
incadrate mai
sus. Managementul propriilor stri (utilizand tehnicile de ancorare)
poate fi un instrument

extrem de util i managerului i negociatorului i simplului lucrtor intro firm i

profesorului i elevului. La fel, modalitile de lucru cu sistemele
reprezentaionale i
submodalitile pot fi utilizate in coal sau intr-o firm la fel de bine ca
i in cadrului
procesului terapeutic.
Aceste direcii sau domenii de aplicaie vor fi reluate pe parcursul
acestui suport de
curs, ocazie cu care vom prezenta cateva dintre cele mai importante
modele i tehnici
construite in cadrul fiecruia dintre ele.
Definirea NLP
Definirea Programrii Neuro - Lingvistice a ridicat o serie de aspecte
problematice
iar aceasta mai ales in momentul in care aceasta a inceput s ias din
cadrul psihoterapiei i
s-i gseasc noi domenii de aplicabilitate. Vom incerca in cele ce
urmeaz s ilustrm
aceste aspecte i de asemenea s prezentm soluiile descoperite in
cadrul NLP la aceste
probleme.
La inceputurile sale, problema definirii era relativ simpl: NLP este un
set de modele
de comportament terapeutic eficient sau un sistem terapeutic bazat pe
aceste modele. Ulterior,
cand in sfera de interes i de aplicabilitate a NLP au intrat domenii de
activitate tot mai
diverse, cum ar fi educaia, vanzrile, negocierile, comportamentul
organizaional, o astfel de
definiie, evident, nu mai era posibil. i astfel a aprut necesitatea
unei redefiniri. Prima
7
8

soluie descoperit, definirea ca studiu al structurii experienei

subiective" poate pierde
din vedere finalitatea aplicativ a NLP, posibilitatea de a face diferena
dintre eficient i
mediocru i ca alte persoane s poat beneficia de rezultatele acestui
studiu pentru creterea
eficienei personale. Astfel, s-a conturat ideea definirii NLP ca tiin a
eficienei personale".
Termenul clasic de tiin atrage dup sine ideea de legitate, formule,
cadre precise. Or,
personalitatea uman este purttoare a atributului unicitii, aa c a
fost adugat in definiie

i termenul de art, astfel c o definiie de acest tip poate suna in felul

urmtor: NLP este
tiina i arta eficienei personale".
Este necesar s precizm c ambele definiii sunt valabile, ele avand
un caracter
complementar. Pentru a face diferena intre mediocru i eficient este
necesar s cunoatem ce
se ascunde dincolo de cele dou tipuri de comportament, cum gandesc
i ce simt cele dou
persoane, care este structura experienei interne a acestora care-i face
s fie pe unul eficient
iar pe cellalt mediocru intr-o anumit activitate. Este dificil s
afirmm c dispunem de dou
definiii diferite ale NLP sau c una dintre ele surprinde mai bine decat
cealalt esena i
specificul NLP. Mai degrab credem c cele dou definiii pot fi privite
precum cele dou
fee ale unei monede.
Mai este necesar de precizat, de asemenea, c dificultatea definirii NLP
persist in
comunitatea tiinific actual, in sensul c exist o tendin de
asimilare a NLP cu o
psihoterapie de factur experienial. De exemplu, in celebra
Encyclopedia of psychology",
editat sub coordonarea lui R., J., Corsini, in volumul 1, la pagina 428,
NLP este prezentat
in contextul psihoterapiei, dei autorii afirm c NLP se autodefinete
intr-un cadru mai
extins. In aceeai lucrare, crile publicate de autori ca Bandler,
Grinder, Dilts etc. sunt citate
exclusiv la seciunile privind psihoterapia i hipnoza. Aceast stare de
fapte poate fi parial
explicabil prin rapida dezvoltare i numeroasele ramificaii aprute
intr-un timp relativ scurt
in cadrul NLP.
In sfarit, un ultim aspect care considerm c poate fi util cititorului in
propria
incercare de definire a NLP, se refer chiar la sensul sintagmei
Programare Neuro Lingvistic". .Trebuie s precizm c acest nume conine trei idei
simple i in acelai timp
fundamentale.
Termenul de programare realizeaz o deschidere ctre ideea c
procesele psihice,
experienele subiective, viaa uman nu se desfoar oricum, la
intamplare, ci conduse dup

nite programe, dup trasee construite in urma experienelor de via

parcurse de individ. Mai
mult decat atat, persoana este sau poate deveni la un moment dat
propriul programator, cu
alte cuvinte poate alege care vor fi acele programe anume dup care
ii va conduce existena.
Ideea de baz este aceea c exist o varietate destul de mare de
moduri concrete, particulare
in care ne putem organiza gandurile, emoiile i aciunile, astfel incat
s ne simim confortabil
i s fim eficieni in relaie cu noi inine, cu ceilali i cu lumea in
genere.
Termenul de neuro- oglindete viziunea, gandirea sistemic ce st la
baza NLP.
Mintea i corpul fiind pri ale unui singur mare sistem cibernetic fiina uman, este firesc
ca orice desfurare pe plan cognitiv sau emoional s aib un
corespondent pe plan nervos i
somatic. De asemenea, intreaga noastr experien pornete de la
procesele de tip senzorial primele i poate cele mai importante ci de contact cu lumea, procese
care se bazeaz in inalt
grad pe funcionarea sistemului nervos.
Termenul de lingvistic aduce in atenie ideea c folosim limbajul atat
pe plan extern,
pentru a comunica, cat i pe plan intern, pentru a construi sensuri, a
acorda semnificaii
experienelor, pentru a ne ordona gandurile i comportamentele, intrun cuvant pentru
autoreglaj.
In continuare vom examina cele dou definiii schiate mai sus,
incercand s facem
totodat unele precizri i adugiri ce pot contribui la o bun imagine
i o inelegere adecvat
a acestora de ctre cititor.
tiina i arta eficienei personale
Una dintre definiiile NLP este ca tiin i art a eficienei
personale". Avand ca
8
9

punct de pornire identificarea i studiul paternurilor comportamentale

responsabile de
succesul in lucrul cu pacienii la trei mari psihoterapeui ai timpului
astfel incat tinerii
terapeui in formare s poat beneficia de aceste informaii i de
experiena celor trei, NLP a

avansat treptat ctre studiul comportamentului eficient in general,

indiferent de domeniul de
activitate. Mai precis, au fost studiai in manier similar educatori de
succes, negociatori,
oameni de afaceri.
Este tiin intrucat apeleaz la metode i la o modalitate de abordare
tiinific, i
este art intrucat avem de-a face - ca de altfel oriunde in psihologie cu fiina uman unic,
irepetabil i care nu poate fi cuprins i circumscris in totalitate cu
ajutorul unor formule,
modele, fie ele cat de cuprinztoare. NLP nu este tiin sau art", aa
cum, in mod
pertinent, s-ar putea pune problema la un moment dat, ci este tiin
i art", numai
imbinarea celor dou tipuri de abordare fiind capabil a surprinde atat
legitile ce in de
generalul uman, cat i aspectele particulare, atributul personalitii
unice, individuale.
Aceasta este de altfel aceeai intrebare care a fost pus in legtur cu
definirea psihologiei i
a statutului acesteia i - dup cum se poate observa - i-a gsit acelai
rspuns.
Studiul structurii experienei subiective
S examinm acum cealalt definiie a NLP, ca disciplin care se ocup
cu studiul
structurii experienei subiective". Un prim lucru demn de observat
este acela c NLP ii
recunoate chiar prin definiie apartenena la curentul experienial umanist din psihologie. In
al doilea rand, NLP este preocupat de felul in care gandurile, emoiile,
experienele interne
i comportamentele noastre se organizeaz, se articuleaz i se
determin, cu alte cuvinte este
preocupat s investigheze i s descopere care este structura
profund a vieii psihice
precum i articulaiile existente intre diferitele componente ale
acesteia.
Este important de menionat c, in structurarea concepie sale asupra
modului de
funcionare a psihicului, NLP acord cea mai mare atenie i importan
proceselor senzoriale
i reprezentrilor, uneori poate in dauna altor tipuri de procese psihice.
Importana acestora
deriv tocmai din calitatea lor, amintit deja mai sus, de prime pori
ale cunoaterii sau pori

ctre lume, precum i din constatarea unei mari ponderi a operrii cu

reprezentri in procesul
de gandire, de reamintire, in producerea emoiilor, invare.
In acest sens, NLP a dezvoltat i propune un model coerent asupra
structurii
experienelor subiective, care va fi prezentat in capitolul urmtor.
Repere conceptuale de baz
Considerm c prezentarea catorva concepte i postulate de baz
poate fi de folos
celui care se iniiaz in NLP, pentru inelegerea i circumscrierea
domeniului programrii
neuro-lingvistice, poate contribui la conturarea unei imagini clare i
complete i poate veni in
sprijinul incercrilor de definire a acesteia. In primul rand, vom
prezenta coninutul ideilor de
modelare i programare, apoi cateva idei care joac rolul de postulate
fundamentale pentru
NLP, 3 cadre generale ale eficienei, precum i direciile teoretice de
inspiraie ale NLP.
Modelarea i programarea
Am considerat necesar s dedicm cateva randuri acestor dou tipuri
de demersuri
intrucat ele joac un rol de cea mai mare importan in practica
programrii neuro-lingvistice
i sunt chiar definitorii pentru aceasta. Ele sunt practic cele dou mari
demersuri intreprinse
de orice persoan care folosete NLP. Ne propunem ca in randurile ce
urmeaz s explicitm
semnificaiile i coninuturile celor doi termeni, aa cum sunt ei utilizai
in NLP.
Dup cum bine se tie, modelarea face parte din arsenalul de metode
al psihologiei.
In NLP ins, modelarea nu numai c joac un rol de prim ordin, dar
dispune i de unele
elemente de specificitate, NLP fiind cea care a contribuit in msur
semnificativ la
dezvoltarea i lrgirea posibilitilor de aplicare acestei metode,
ridicand-o la rangul de
metod princeps. Programarea este un termen specific NLP (in
sensul in care este folosit),
ales probabil datorit preocuprilor lui Bandler pentru computere i
informatic.
Procesul de studiu, analiz i structurare n forma unor modele
teoretice
aplicative sau explicative a patternurilor comportamentale
eficiente poart numele de

9
10

modelare.
Aadar, modelarea reunete dou mari demersuri. Primul este de
natur analitic i
privete identificarea i investigarea aprofundat a acelor patternuri
comportamentale care
stau la baza succesului intr-un domeniu de activitate. Cel de-al doilea
este predominant
sintetic, el avand ca scop construirea unor modele privind aceste
patternuri ale eficienei.
Astfel, dispunem de modele privind utilizarea limbajului (in forma
punerii de intrebri sau
pentru a induce transa hipnotic), modele de negociere, de invare
eficient etc.
Practic, modelarea presupune parcurgerea a trei mari pai sau etape:
1. Prima etap const in observarea i chestionarea persoanei al crui
comportament urmeaz a fi modelat, precum i imaginarea propriei
persoane in rolul acesteia,
cu scopul de a contientiza ce" face (comportament i manifestri
fiziologice), cum" face
(strategiile de gandire) i de ce" o face (credinele i presupunerile
de la care pornete).
2. In cea de a doua etap sunt extrase acele elemente ale
comportamentului
persoanei model care sunt responsabile pentru eficiena sa. Dac
ceva este important doar
in mic msur, marginal, el poate fi lsat deoparte. In nici un caz nu
vom lsa departe un
element definitoriu pentru succesul, pentru rezultatele persoanei.
3. Cea de-a treia etap presupune construirea unor modaliti de a-i
nva pe
ceilali, de a-i ajuta s-i formeze unele deprinderi. De obicei,
profesorii buni reuesc s
creeze un mediu care permite studenilor s descopere singuri cum pot
proceda ca s aib
succes. Punerea in practic a acestor modaliti, programarea,
presupune un proces creativ,
de descoperire sau construire de tehnici i poate imbrca forme extrem
de variate. Ca un
exemplu, procesul formativ experienial presupune descoperirea de
modaliti provocative
prin care studentul s poat fi pus in situaia de a tri experiena"
descoperirii de sine, a
comunicrii, a creterii personale.

Procesul prin care modelele sunt nsuite de ctre o persoan,

prin care aceasta ii
interiorizeaz acele patternuri de eficien, poart numele de
programare.
Practic, programarea este scopul final al procesului de modelare,
evidenierea,
descoperirea criteriilor eficienei contand numai in msura in care i
alte persoane pot
beneficia de ele. Deducem de aici caracterul predominant aplicativ al
NLP, care rspunde
unui deziderat important al psihologiei i anume ca orice demers cu
caracter investigativ
iniiat s rspund unei necesiti practice, unui scop aplicativ.
In funcie de modelul avut in vedere, procesul de programare poate
imbrca diferite
forme de realizare. Dac pentru insuirea unor deprinderi de punere de
intrebri este indicat
mai degrab ca persoana s lucreze singur, avand eventual unele
intalniri de supervizare cu
un formator, in alte cazuri este necesar lucrul cu parteneri, lucrul
interactiv de grup sau
experimentarea procesului pe propria persoan. In funcie de domeniul
de activitate, procesul
de programare poate imbrca forma laboratorului
formativ(trainingul psihologic), a
trainingului profesional de specialitate sau al psihoterapiei.
Supoziii teoretice de baz
Literatura prezint urmtoarele idei ca supoziii sau postulate de baz
ale NLP.
1. Harta nu este teritoriul - Filtrele.
O parte important a concepiei privind viaa sau experiena subiectiv
este
considerarea acesteia prin analogie cu construirea unei hri. Ne
raportm la lume in primul
rand prin simurile de care dispunem, acestea reprezentand
modalitatea primordial prin care
cunoatem lumea (in sens generic). Dincolo de simuri, aducem in
relaie cu lumea seturile de
construcii subiective: idei, presupoziii, amintiri, experiena anterioar,
motenirile
educaionale, sociale sau familiale i nu in ultimul rand, fiziologia
organismului. Acestea
reprezint tot atatea filtre care mediaz relaia noastr cu lumea,
imaginea noastr despre
realitate, practic lumea in care trim fiind influenat, filtrat prin
simuri, fiziologie i

experiena anterioar. Rezult c imaginea despre realitate nu se afl

in relaie de identitate cu
realitatea insi, la fel cum harta nu este teritoriul pe care-l reprezint.
Dispunem de dou
mari categorii de filtre:
10
11

1. Acelea care in de limitele impuse de fiziologia noastr sau de

capacitile
funcionale ale organelor de sim. De exemplu, urechea nu poate
percepe undele sonore din
spectrul ultra sau infrasunetelor. Lumina prea puternic poate deveni
durere, dar numai cu
condiia de a nu fi orb.
2. Cea de-a doua categorie de filtre ine de universul experienial al
fiecruia, de
motenirea sa educaional sau familial, de principiile, valorile,
cunotinele, introieciile
sale, cu alte cuvinte de structura experienei sale subiective.
Consecina cea mai interesant care deriv din aceast presupoziie
este aceea c,
schimband filtrele pe care le folosim atunci cand ne raportm la
realitate, putem schimba
practic lumea in care trim. Aceeai experien trit de o persoan ca
incitant i stimulativ,
pentru alt persoan poate fi stresant sau obositoare - iar aceasta
datorit filtrelor fiecruia.
Lumea in care triete un depresiv este cu siguran impovrtoare i
descurajant. Realitatea
este una singur, ceea ce difer sunt felurile n care noi o privim.
2. In spatele oricrui comportament uman exist o intenie
incontient pozitiv
iar la un anumit moment acesta a reprezentat cea mai bun alegere
pentru respectiva
persoan.Acest principiu este specific atat psihologiei umaniste i
orientrii experieniale din
psihoterapie, cat i abordrii psihoterapeutice ericksoniene. Demararea
unui proces de
optimizare a unei persoane este mult mai favorabil dac se pornete
de la premisa c ea
dispune de resurse i intenii pozitive, decat de la a considera c este
apriori orientat ctre
eec, boal sau autodistrugere.
3. Nu exist eecuri, ci numai feedback-uri
Ideea de baz a acestui enun este aceea c orice rezultat obinut de
orice om in orice

domeniu poate fi utilizat ca informaie de autoreglaj, de corecie. Din

orice rezultat pot inva
ceva. Eecul reprezint doar o modalitate de a denumi rezultatele
nedorite sau pe care nu le
acceptm. Oamenii pozitiv orientai sunt capabili s invee din
majoritatea situaiilor i din
aproape toate rezultatele pe care le obin, aceast abilitate fiind
responsabil in msur
semnificativ de succesul lor.
4. Dac cineva din lumea asta poate face un lucru, i eu pot
face acel lucru.
Evident c am exagera teribil dac din aceast afirmaie am trage
concluzia c putem,
de exemplu, s ajungem pe Lun. Evident c, dac ne-am fi dorit toat
viaa acest lucru, dac
am fi urmat o pregtire corespunztoare, dac am fi avut ansa de a
ne nate intr-o ar care
deruleaz programe spaiale i dac coordonatele noastre fizice i
funcionale ne-ar fi permis,
poate c pan in prezent sau in viitorul apropiat am fi avut ansa de a
pi pe Lun. Oricum,
nu se tie niciodat exact ce ne poate rezerva viitorul.
Mai degrab, aceast afirmaie se refer la increderea in propriile
posibiliti i la
realismul scopurilor propuse. Mai mult, ea privete credina c exist
posibiliti multiple de
realizare pentru majoritatea oamenilor. Va fi foarte greu s atingem un
scop pornind la drum
cu credina c nu ne este in putin s-o facem. De asemenea, probabil
c in aceast lume
putem sau am putea face ceva mai multe lucruri decat ne imaginm c
putem face. Va fi ins
dificil s fim concomitent in toate rolurile pe care le putem juca, aa c,
cel puin din timp in
timp, va fi necesar s alegem.
5. Mintea i trupul sunt pri ale aceluiai sistem cibernetic, cu
alte cuvinte ele se
afl in relaie de unitate indisolubil.
a. O caracteristic de baz a oricrui sistem este aceea c schimbrile
survenite
intr-o parte a lui se rsfrang asupra celorlalte pri. In funcie de
natura, amploarea,
intensitatea acestei schimbri i de locul in care apare, ea poate avea
un efect minor, pasager
asupra celorlalte componente ale sistemului sau dimpotriv, poate
iniia schimbri radicale la

nivelul intregului sistem. Prin analogie, vom observa c emoiile au

intotdeauna un
corespondent somatic iar strile somatice le influeneaz pe cele
psihice.
b. Orice comportament se bazeaz pe derularea unor procese
nervoase i ofer
informaii despre aceste procese. Principala legtur pe care o putem
avea in vedere in lucrul
11
12

cu omul este cea dintre psihic i somatic, controlat prin intermediul

sistemului nervos.
Reamintindu-ne unitatea sistemului, majoritatea proceselor somatice
sau nervoase au
corespondeni pe plan comportamental manifest, in timp ce toate
manifestrile
comportamentale au un corespondent somatic i mai ales nervos.
Urmrind manifestrile
comportamentale ale unei persoane, putem trage concluzii despre
procesele nervoase pe care
le deruleaz in acel moment, deci i despre experiena sa psihic
intern. Este intr-o anumit
msur principiul care a stat la baza construciei poligrafului.
6. Orice pattern de comportament reprezint cea mai
adaptativ formul
disponibil persoanei in momentul cand a fost iniiat.
Comportamentele simptomatice
trebuiesc inelese ca cele mai bune soluii adaptative ale momentului
in care au aprut, prin
prisma ideii c un comportament simptomatic apare atunci cand
persoana se afl in deficit
de resurse iar simptomul este o incercare de depire a strii de impas
intern. Prezena
simptomului este cea mai bun soluie gsit de incontientul
persoanei pentru a evita un
conflict interior major, epuizarea sau chiar disoluia eului. Problema
este a neconcordanei
acestor modele cu noile condiii i coordonate existeniale ale
persoanei, cu situaia ei
prezent. 7. Orice problem poate fi definit n termeni de
rezultate dorite. A gandi
in probleme" inseamn a analiza detaliat tot ce nu merge bine, a ne
intreba permanent: De
ce am aceast problem?", Cum m afecteaz ea?", A cui e vina?",
lucruri care n-au nici o

utilitate, care ne permit doar s ne simim din ce in ce mai ru i s nu

facem nimic pentru a
rezolva problemele. A gandi n rezultate dorite inseamn s aflm,
s ne contientizm
motivaiile, dorinele i s descoperim resursele de care dispunem
pentru aceasta, apoi s le
folosim pentru a ne atinge scopurile. Diferena dintre cele dou
maniere este, credem, destul
de limpede.
8. ntrebrile tip Cum?" sunt mai utile dect cele tip De ce?".
ntrebrile
Cum?" ofer posibilitatea de a inelege structura problemei, in timp ce
prin De ce?"
obinem justificri i motive, dar fr a face nimic pentru a schimba
ceva.
9. A lua n considerare posibilitile mai degrab dect
necesitile ne
permite s realizm o schimbare de focus, de la constrangerile unor
situaii ctre soluiile
disponibile. Adesea, barierele sunt mai puin formidabile decat par a fi.
10. In final, NLP adopt o atitudine de curiozitate i nu una prin
care facem
presupuneri. Este o idee simpl cu consecine profunde. Copii inva
uimitor de repede
tocmai pentru c sunt curioi despre orice. Ei nu tiu i tiu c nu
tiu, aa incat nu-i pun
problema c o s par stupizi dac intreab. Putem presupune de
exemplu c nimeni nu ne
place i atata timp cat nu vom avea curiozitatea de a intreine relaii i
de a intreba pentru a
afla, cu siguran c vom tri cu convingerea c nimeni nu ne place.
Observm c toate aceste
principii sau supoziii de baz sunt tot atatea filtre pe care NLP le
propune in relaia noastr
cu realitatea. Lumea in care trim depinde de filtrele pe care le folosim
in relaie cu ea.
Trei cadre ale eficienei: obiective, acuitate senzorial,
flexibilitate
OConnor i Seymour afirm c, dac ar fi necesar ca cineva s
prezinte NLP intr-un
seminar de numai trei minute, acest lucru ar fi posibil expunand cele 3
idei enunate mai jos
drept cadre ale eficienei. Evident c expunerea in cadrul seminarului
de trei minute nu va fi
la fel de detaliat ca in aceste randuri.
1. OBIECTIVELE

Pentru a fi eficieni intr-o situaie este necesar s dispunem de

obiective bine definite.
Ideea de obiectiv i cadrul de lucru i relaional introdus de aceasta
este de altfel de maxim
importan in NLP. Intotdeauna cand avem de-a face cu procesul de
programare este necesar
s utilizm acest cadru pentru a inelege clar de unde pornim i unde
dorim s ajungem.
Termenii de stare dorit i stare prezent sunt de asemenea pe larg
folosii i prezeni in
aproape orice material legat de NLP. In psihoterapie, simptomele sau
tulburrile cu care se
confrunt o persoan reprezint starea prezent. Starea dorit este
cea final, in care
simptomele lipsesc iar clientul ii poate desfura in continuare viaa
pe propriile picioare,
12
13

eficient i confortabil, in primul rand va fi examinat starea prezent

sau problema, dup care
este necesar s cunoatem starea dorit, cum anume se va simi, ce
va face, ce va gandi
persoana atunci. Analiza diferenei dintre cele dou ne poate oferi de
multe ori sugestii
preioase cu privire la itinerariul necesar a fi parcurs de client pentru a
atinge starea dorit.
O bun definire a obiectivelor reprezint pasul preliminar de cea
mai mare
importan, fr de care orice proces de programare devine practic
imposibil. Va fi extrem de
dificil s ajungem undeva dac nu tim unde vrem s ajungem.
Trei tipuri de obiective
Exist trei tipuri de obiective de care ar fi bine s inem cont:
Obiectivul curent este un element dintr-o list de eluri pe care vrem
s le atingem.
Dac cineva ne-ar cere la un moment dat s facem o list cu 10 sau 20
de obiective importante
pentru noi, probabil c am fi capabili s o scriem destul de rapid.
Majoritatea oamenilor tiu ce
vor. Problema este c nu au o ordine de prioriti bine definit.
Conceptul de obiectiv major i
obiectiv suprem ajut la clarificare in acest sens. Obiectivul major
este cel mai important
scop pe termen mediu, care te poate ajuta i s ii indeplineti celelalte
scopuri. Este acel

obiectiv care are cel mai mare impact in performana ta imediat. De

exemplu, pentru o
persoan care nu s-a ingrijit de sntate niciodat, scopul major ar
putea fi s fac exerciiu
fizic de 5 ori pe sptman. Impactul ar putea fi colosal atat pentru
claritate mental, cat i in
privina stimei de sine i a capacitii de a lega relaii noi.
Obiectivul suprem este misiunea n via. Este motivul pentru care
am fost inzestrai
cu talent, abiliti, pasiune. Este locul in care putem contribui cel mai
mult in cadrul societii
in care trim. Nu exist realizare deplin in via fr identificarea unui
scop suprem. Scopul
suprem dinuie dup ce noi ne stingem. Este motenirea pe care o
lsm generaiilor care vin.
Obiectivul suprem poate prea banal in ochii celorlali, dar asta este
mai puin relevant.
Important este faptul c noi am descoperit c aceea este misiunea
noastr. Pentru o anumit
persoan obiectivul suprem poate fi s devin un printe exemplar, iar
pentru altcineva ar
putea fi s conduc o mare corporaie, in vreme ce pentru altcineva ar
putea fi bucuria de a
deveni un buctar foarte bun. Un indiciu c am identificat obiectivul
suprem (misiunea
noastr in via) este faptul c suntem dispui s depunem mult efort
i pasiune pentru
realizarea lui. In plus, el se manifest altruist, prin contribuia noastr
ctre ceilali.
Cand stabilim obiective, la inceput de an, ar fi de dorit s inem cont
de toate cele trei
tipuri de obiective. Cele trei tipuri de obiective, curent, major i
suprem, pot fi puse in
legtur cu termenele de realizare: scurt, mediu i lung. Obiectivele
curente sunt cele din lista
noastr de prioriti i sunt lucrurile crora probabil le dm zilnic
atenie. Termenele lor de
realizare se situeaz in intervalul de o lun - un an. Obiectivul
major este prioritatea
numrul unu. De regul este un obiectiv pe termen mediu - lung
(cteva luni - doi ani).
Obiectivul suprem este un obiectiv-umbrel, mai important decat
toate celelalte i orientat pe
termen lung i foarte lung. Este vorba de viaa intreag i chiar mai
mult. Misiunea personal

se refer de multe ori la motenirea pe care o lsm generaiilor

viitoare.
Sugestie:
Cand lucrezi la obiectivele tale, gandete-te mai intai care e
obiectivul suprem.
Gndete-te la el. Chiar dac nu l-ai identificat perfect, probabil c ai
o idee format despre
lucrurile care te pasioneaz, pentru care ai abiliti i de care cei
din jurul tu au nevoie.
Apoi f o list cu obiectivele tale curente.
Pune-i dou intrebri critice:
1. Care din obiectivele din list, odat realizat, va avea cel mai mare
impact in
realizarea scopului meu major n via ?
2. Care din obiectivele din list, odat realizat, are cel mai mare
impact pozitiv
asupra realizrii tuturor celorlalte obiective.
Ai obinut astfel ordinea prioritilor (primelor doua) in lista ta
de obiective.
Acestea sunt probabil cele 2 obiective asupra crora, daca te
concentrezi majoritatea
timpului in perioada urmtoare, vei avea cel mai mai mult
succes.
13
14

Va fi mai simplu s ajutm un client s-i catige increderea in sine

decat s scape de
probleme. Mai jos sunt schiate cateva cerine necesare pentru un
obiectiv bine definit.
a. Realizarea lui s in, s depind n cea mai mare msur de
propria
persoan. O persoan care ii definete obiective a cror realizare
ine de alte persoane se
expune riscului ca cellalt s nu vrea s fac niciodat acel lucru
necesar pentru atingerea
obiectivului, fapt care atrage suferin, nefericire, stres, dependen.
b. S fie definit n termeni pozitivi. Este mai util i mai simplu s
aflm cum
putem face pentru a ajunge intr-un loc decat cum putem face pentru a
pleca dintr-un loc. S-ar
putea s dispunem de atat de multe posibiliti de a o lua intr-o parte
sau alta, incat pan la
urm s rmanem pe loc. Un dependent de droguri poate avea ca
obiectiv al psihoterapiei s
nu mai fie dependent sau s poat duce o via normal.

c. S fie definite ct mai specific. Revenind la exemplul de mai sus

cu persoana
dependent de droguri, a dori s aib o via normal nu este suficient
in ordine fixrii unui
bun obiectiv. Este necesar s precizm exact ce anume inseamn o
via normal. Intr-un
training destinat optimizrii comunicrii este necesar s precizm ce
situaii particulare de
comunicare sunt vizate, ce anume va putea face persoana dup
parcurgerea trainingului,
despre ce fel de abiliti este vorba etc. Un obiectiv nedeterminat, prea
vag, prea abstract
definit poart in sine posibilitatea de a nu putea fi atins.
d. Persoana s dispun de dovezi de tip senzorial care s-i permit
s tie c a
atins respectivul obiectiv. Cum vom ti c ne-am atins scopul?" este o
intrebare mult mai
important i care ascunde mai multe subtiliti decat pare la prima
vedere. Netiind c ne-am
atins obiectivul s-ar putea s perseverm in direcia aceasta, s
consumm energie, s ne
stresm etc. E necesar ca persoana s tie dinainte ce va simi, cum va
vedea, ce va gandi in
momentul in care ii va atinge obiectivul, altfel existand posibilitatea
ca atingerea lui s
rman necontientizat.
e. S fie posibil de atins i s aib o dimensiune rezonabil. Prima
parte a
acestei cerine privete situarea obiectivului in domeniul realului i al
posibilului. Cea de a
doua privete fie obiectivele de mari dimensiuni, fie pe cele de
dimensiuni mici i foarte mici.
Atunci cand o persoan ii propune s ating un obiectiv amplu ca
dimensiune, de cele mai
multe ori este necesar ca acesta s fie segmentat in mai multe
obiective de mai mic
amploare, a cror atingere s fie urmrit separat. Altfel, mrimea
poate prea covaritoare
sau atingerea lui poate iei pur i simplu din sfera posibilului. In cazul
obiectivelor foarte
mici apare problema motivaiei insuficient de puternice. in cazul
acestui tip de obiective e
necesar ca ele s fie legate de unele de mai mare amploare, astfel
incat s poat beneficia de
motivaia acestora.

f. Persoana s dispun de resursele necesare atingerii lui. Pentru

satisfacerea
acestei cerine este necesar in primul rand identificarea acestor
resurse, urmand a se face
apoi o verificare amnunit a faptului dac persoana in cauz dispune
sau nu in mod real de
aceste resurse. In caz contrar, putem fixa ca obiectiv secundar tocmai
catigarea acestor
resurse.
g. S dispun de termene de realizare. Ideea este cea a termenelor
optime necesare.
S-a constatat c fixarea de termene programeaz persoana, o
motiveaz i o centreaz ctre
atingerea obiectivului. Un termen prea scurt va face persoana s
resimt panic la gandul c
nu se va putea incadra in el, unul prea mare, in schimb, va conduce in
timp ctre diluarea
motivaiei, amanarea unor demersuri i aciuni i chiar la renunarea la
respectivul obiectiv.
h. S fie cu puin deasupra posibilitilor de moment ale
persoanei. Un obiectiv la
limita inferioar a posibilitilor poate prea neatrgtor, neinteresant
i cu siguran nu poate
conduce persoana ctre progres. Unul care trece mult dincolo de limita
superioar a
posibilitilor va prea covaritor, descurajant, imposibil de realizat.
Dac obiectivul fixat va
fi cu puin deasupra posibilitilor de moment ale persoanei, acest fapt
poate constitui o
provocare, poate conduce la construirea unei motivaii puternice i
stimuleaz cumva tendina
fireasc spre progres, evoluie.
14
15

i. S rspund, s satisfac unele criterii ecologice. in ce msur

atingerea unui
obiectiv poate afecta alte laturi sau componente ale vieii persoanei? A
ne catiga o
independen total poate la un moment dat s nu fie cel mai favorabil
lucru din punct de
vedere al vieii de familie. Sunt foarte bine cunoscute cazurile multor
oameni de afaceri de
succes dar cu familia ruinat.
2.ACUITATEA SENZORIAL
Cel de-al doilea principiu al eficienei privete acuitatea senzorial. A
avea o bun

acuitate senzorial presupune a fi cu toate simurile treze, pentru a

putea percepe cat mai
multe dintre lucrurile care se intampl in jurul nostru. Vom putea
aciona eficient numai in
condiiile in care tim bine ce se intampl cu noi i cu clientul nostru
intr-un anumit moment.
NLP ofer o serie de principii i tehnici de dezvoltare, de cretere a
acuitii
senzoriale. Bineineles c asta nu inseamn c vom putea vedea sau
auzi mai bine, ci c
putem inva despre unde anume i cum anume trebuie s privim
pentru a vedea lucrurile
importante. Exist numeroase componente ale comportamentului
nonverbal ale clientului
care ne ofer informaii despre experiena subiectiv intern a
acestuia.
Poate cea mai interesant modalitate de utilizare a ideii de acuitate
senzorial se
regsete in ceea ce NLP numete calibrare. Procesul pe baza cruia
putem recunoate
diferitele stri ale celorlali poart numele de calibrare. Pentru detalii,
a se vedea in
continuare la subcapitolul elicitarea i calibrarea.
3. FLEXIBILITATEA
Privete abilitatea de a schimba ceva in situaiile in care ne-am propus
un obiectiv i
nu suntem mulumii de rezultatele obinute i de a menine aceste
schimbri atat timp cat
este necesar pentru a ne atinge obiectivele propuse. Ideea este foarte
simpl: dac de fiecare
dat facem ceea ce am fcut de fiecare dat, de fiecare dat vom
obine ceea ce am obinut de
fiecare dat.
Cu cat dispunem de mai multe soluii i alternative de aciune, cu atat
mai multe
anse de succes vom avea. Scopul NLP este ca oamenii s dispun de
cat mai multe
posibiliti de alegere. A avea o singur posibilitate inseamn in
realitate a nu dispune de
posibiliti, intotdeauna vor exista situaii in care nu vom putea face
fa. Dou variante ne
pot pune in dilem sau in conflict intern. A alege inseamn a dispune
de minim 3 posibiliti.
Problemele clienilor pot fi definite ca limitri ale campurilor de
alegere. In orice

interaciune, persoana care dispune de cea mai mare flexibilitate

comportamental va avea
controlul situaiei. Limitarea posibilitilor de intervenie este poate
explicaia lipsei de succes
a unor psihoterapii sau a aplicativitii lor limitate.
Direcii teoretice de inspiraie
In primul rand, ar trebui precizat c nu toate ideile cu care opereaz
NLP aparin
NLP, in sensul c nu au fost generate in cadrul NLP. In al doilea rand
este util de tiut c
NLP a avut la baz cateva idei fundamentale de plecare, a cror
apartenen o vom discuta
mai jos. In al treilea rand, bineineles, NLP a elaborat i dispune de
numeroase idei, concepte
i aplicaii proprii, care ii aparin. Pe tot parcursul acestui studiu sunt
prezentate aceste idei,
concepte sau aplicaii, motiv pentru care aici vom aminti doar
premisele teoretice de la care a
pornit NLP, precum i cele cateva idei i principii preluate de la ali
autori sau din alte teorii.
Gestalt-terapia
O prim direcie de inspiraie pentru statutarea sistemului teoretic al
NLP o reprezint
ideile i mai ales maniera de lucru a gestalt-terapiei. S nu uitm c
Richard Bandler a lucrat
ca terapeut gestalt i impreun cu Perls. Conceptele terapiei gestalt
sunt in genere bine
cunoscute, aa c nu vom insista aici asupra lor (pentru detalii, vezi
Mitrofan, 2000 sau
Nedelcea i Dumitru, 1999). Vom aminti doar c viziunea holistic,
organismic, precum i
concepia asupra comunicrii i transferului se regsesc aproape in
intregime in NLP. La fel,
modelul de relaie terapeut (programator) -client pstreaz
coordonatele fundamentale ale
celui din gestalt-terapie (vezi modelul Meta, Triple description, tehnicile
de abordare a
15
16

conflictelor interne etc).

Terapia ericksonian
Acestor elemente se adaug cele preluate din sistemul de lucru al lui
Milton Erickson.
Amintim concepia privind incontientul, pe cea privind vindecarea in
cadrul psihoterapiei i

pe cea privind utilizarea limbajului i hipnoza. Ele pot fi cu uurin

recunoscute in
modelul Milton, in conceptele de pacing i leading, in conceptele de
Uptime i Downtime
etc.
Ideile lui Gregory Bateson
O a treia direcie importanta de inspiraie o reprezint ideile lui
Gregory Bateson i
colaborarea apropiat cu acesta a celor doi fondatori ai NLP. Locuind in
vecintate i avand
cu acesta o relaie de tip ucenic - mentor, cei doi au fost profund
influenai in construirea a
ceea ce avea s devin NLP de multe dintre contribuiile lui Bateson
din domeniul
ciberneticii, al psihopatologiei, antropologiei i al teoriei sistemelor i
informaiei. Aceast
influen ar fi fost dificil de cuantificat la inceputurile NLP, ea avand
mai degrab valoarea
unui mediu de incubaie al ideilor i preocuprilor NLP. S nu uitm c
viziunea acesteia
asupra structurii experienei subiective(a psihicului uman) are
caracter sistemic i nici c
Bateson a fost cel care i-a pus pe Grinder i Bandler in contact cu
Milton Erickson.
Alte direcii
In sfarit, este posibil ca Bandler i Grinder s fi fost influenai de
unele dintre ideile
expuse de Carlos Castaneda in crile sale dedicate practicilor
spirituale ale indienilor yaqui
i sigur, ideile de structur profund i structur de suprafa ale
limbajului au la baz
preocuprile lui Grinder pentru gramatica transformaional a lui
Noam Chomski.
Sigur c lista acestor influene - la fel ca i in cazul oricrei alte
orientri psihologice
- poate continua cu numeroase alte exemple. Nu o vom detalia cu
acest prilej, aceast
expunere avand mai degrab scopul de a ilustra care au fost premisele
de pornire i
principalele direcii din care a fost influenat devenirea NLP, precum i
faptul c aceasta are
la baz idei care aparin unor orientri i personaliti recunoscute,
acreditate. Mai jos vom
enumera cateva dintre ideile care au fost preluate ulterior de NLP din
alte curente sau de la

ali autori, dar care nu au constituit neaprat premise in construirea

acesteia:
in concepia despre ancore pot fi recunoscute cu uurin principiul
condiionrii din behaviorism i teoria reflexelor condiionate a
lui Pavlov;
Ideea de Chunking" aparine semanticii generale, fiind promovat
de
Korzybski, Erickson, Watzlawick;
Ideea de patternuri ale micrilor oculare a fost indrodus la
Universitatea din
Stanford la inceputul anilor 70, in urma unor studii privind sinestezia;
Prima incercare de modelare a patternurilor de lucru terapeutic ale lui
Erickson aparine lui Jay Haley;
Concepia ce st la baza modelului Meta ii are originea in ideile lui
Chomsky. Mai mult, Virginia Satir a fost prima care a folosit in
psihoterapie acest model;
Ideea de cadru al obiectivelor (definirea i lucrul cu
obiectivele) aparine
de asemenea Virginiei Satir;
Ideea de pri (negocierea conflictelor interne") aparine lui Perls
i
Virginiei Satir (dialogul prilor", part parties", top dog,
underdog");
Ideea de reformulare, redefinire sau recadrare aparine
semanticii
generale (Watzlawick, Keeney);
Concepia asupra submodalitilor are la baz de asemenea
rezultatele
cercetrilor privind sinestezia de la Stanford (1970- 1978);
Conceptul de strategie i modelul TOTE (test, operation, test, exit)
au fost
sugerate de cartea lui Miller, Galanter i Pribram, Plans and
structure of behavior";
Ideea de linie a timpului a fost prima dat exprimat de William
James, in
ale sale Principii ale psihologiei" din 1890, la capitolul despre
memorie.
Observm cu acest prilej c NLP a preluat unele idei i din discipline
din afara
16
17

psihologiei, cum ar fi biologia, lingvistica i semantica general.

Acest fapt poate explica
deschiderea ctre multiple domenii de activitate uman realizat in
NLP, precum i depirea

contextului iniial al psihoterapiei. Pe de alt parte, am artat deja c

aceast deschidere a fost
de natur a pune probleme serioase privind posibilitile de definire a
NLP.
Capitolul 2. Structura experienei subiective
Aa cum afirmam in capitolul anterior, NLP a construit o viziune privind
modul de
structurare, constituire i funcionare a experienelor
subiective, definindu-se chiar intr-o
anumit etap ca studiu al structurii experienei subiective. In
cele ce urmeaz vom
prezenta ideile i modelele care prezint cea mai mare importan
pentru aceast viziune, cu
precizarea c ele se regsesc implicit sau explicit in cadrul tehnicilor i
modelelor cu caracter
aplicativ descrise in capitolele urmtoare.
Contient i incontient
Conceptele de contient i incontient sunt eseniale in NLP, atat din
perspectiva
lucrului terapeutic, cat i din cea a concepiei despre nvare.
Ideea de baz este aceea c
in mod contient procesm numai o mic parte a informaiei pe care
lumea, campul
stimulrilor ne-o ofer; percepem(evident, nu este vorba despre sensul
uzual al termenului de
percepie, ci despre faptul c receptm i rspundem la informaii i
stimuli de care nu suntem
contieni) i reacionm la mult mai multe lucruri fr a fi contieni.
Trebuie precizat c exist dou surse de inspiraie pentru aceast
viziune. Prima este
concepia despre incontient promovat de Milton Enckson,
regsit aproape in totalitate
in NLP. Cea de-a doua este descris mai jos i a fost promovat de
psihologul american
George Miller.
Mintea noastr contient este foarte limitat, ea putand procesa
simultan un maxim
de 7 plus/minus 2 uniti informaionale. Ideea dateaz din 1956,
cand a fost publicat intrun
articol intitulat: The Magic Number 7, Plus or Minus Two". Aceste
uniti
informaionale nu au mrimi fixe i pot conine lucruri diferite.
O modalitate de invare este prin procesarea contient de mici
uniti
informaionale sau comportamentale i combinarea lor in structuri mai
largi, care devin

automatizate i incontiente. Astfel, atenia contient se elibereaz de

ele i poate fi orientat
ctre alte aspecte ale realitii, ali stimuli alte comportamente.
Procesul coincide parial cu
binecunoscuta schem a formrii deprinderilor i cuprinde 4 stadii:
1. Incompetena incontient, n care nu tiu c nu tiu;
2. Incompetena contient, n care deja tiu c nu tiu i ncep
s nv;
3. Competena contient, n care nv exersnd, cu efort
voluntar i
implicarea ateniei i n care nivelul performanei ncepe s
creasc;
4. Competena incontient - abilitatea, structura
comportamental,
cunotinele sunt deja formate, achiziionate i automatizate,
astfel incat pot fi desfurate
fr control contient.
Asimiland procesul terapeutic unuia de invare, putem spune c un
client vine la
psihoterapie atunci cand se confrunt cu incompetena incontient
cu privire la anumite
laturi ale viei sale, cu lipsa resurselor i a strategiilor adaptative,
precum i a oricrei idei
despre cum poate fi depit problema. In continuare, clientul este
ajutat s ineleag cu ce
anume se confrunt-incompetena contient, apoi s descopere
alternativele posibile i s
treac la punerea lor in practic - competena contient. In faza
final a psihoterapiei acesta
va achiziiona acele deprinderi i abiliti care s-i permit
descoperirea i rezolvarea de unul
singur a propriilor probleme, construcia de proprii strategii adaptative
- competena
incontient. Mai ales intre ultimele 2 stadii (competena contient
u cea incontient) pot
exista o serie de intoarceri i treceri reciproce, orice abilitate sau
cunotin catigat fiind
susceptibil de a fi optimizat, dezvoltat, imbogit.
Deci, campul ateniei noastre contiente este limitat la 7 plus/minus 2
uniti de
17
18

informaie, chiar dac acestea aparin realitii sau propriei lumi i

experiene subiective. Prin
contrast, incontientul conine toate procesele vitale fiziologice i
corporale, tot ceea ce am

invat, experienele trecute i tot ceea ce am putea percepe in

momentul prezent dar n-o
facem. Incontientul este mult mai nelept i mai bogat dect
contientul. Ideea de a fi
capabili s cunoatem i s inelegem o lume extrem de complex,
infinit chiar sau propria
fiin folosindu-ne de o contiin ce poate opera simultan numai cu 7
uniti de informaie
devine in mod evident ridicol.
In NLP ceva este contient cand se afl in contiina momentului
prezent i
incontient cand nu este in contiina momentului prezent, deci in
sfera ateniei contiente.
Acesta este singurul criteriu de distincie intre cele dou stri sau
modaliti de funcionare
psihic. Amintirile despre ultima mea vacan la mare sunt aproape
sigur incontiente, pan
in momentul in care, intr-un mod sau altul, mi le amintesc i astfel
devin contiente, respectiv
pan ce, cutand un exemplu, am ajuns s m gandesc la amintirile
mele. Este interesant de
remarcat c aceast viziune este radical diferit fa de cea
psihanalitic, cel mai larg
rspandit i utilizat printre psihologi. Dac n psihanaliz
incontientul apare ca
principal component structural a aparatului psihic, n NLP,
aa cu am afirmat deja,
este vorba despre o modalitate de funcionare psihic specific
i despre acele
coninuturi care se plaseaz n afara sferei contiinei.
Una dintre presupoziiile de baz ale culturii occidentale este aceea c
aproape tot
ceea ce facem i ceea ce suntem este contient. In repetate
randuri am fost surprins de
reaciile diferiilor oameni la afirmaia mea c cea mai mare parte din
ceea ce facem este
incontient". De obicei rspunsul lor era ceva gen Cum adic?!",
Exist aa ceva?!", Cum
s se intample ceva cu mine fr ca eu s tiu?!". Cu toate c
experiena cotidian a oricrui
om este presrat cu exemple de manifestri incontiente, este
necesar, se pare, o anumit
pregtire psihologic pentru a accepta existena
incontientului. Este necesar s dm
dovad de tact i diplomaie atunci cand discutm cu clienii despre
experienele lor legate de

incontient, situaie care ne va permite s o facem fr ca reaciile lor

s ne surprind i fr a
le declana rezistenele.
De asemenea, incontientul fiind mult mai bogat i mai inelept decat
mintea
contient, este de presupus c resursele necesare pentru
rezolvarea diferitelor probleme
personale sau ale clienilor sunt plasate la nivelul
incontientului. Prin psihoterapie,
clientul este de fapt asistat, ghidat in procesul de descoperire a acestor
resurse, de aducere a
lor la nivelul contiinei. Fiecare sistem sau tehnic terapeutic sunt
practic modaliti de
conectare a clientului la realitatea sa intern i developare n
egal msur a
introieciilor i proieciilor, traumelor, mecanismelor interne ale
acestora sau a
resurselor sale ascunse, incontiente.
Ca o observaie, notm diferena fundamental existent intre aceast
viziune despre
incontient i cea psihanalitic freudian. Dac in psihanaliz
incontientul este definit mai
degrab ca o entitate structural diferit calitativ de contient, aici
accentul cade asupra
aspectului funcional; diferena ine mai degrab de facilitatea
accesrii i preferina operrii
cu anumite coninuturi. Personal considerm aceast viziune ca fiind
mult mai profitabil i
mai puin restrictiv pentru munca terapeutic, cu atat mai mult cu cat
este accentuat
preponderent valena incontientului de depozitar al resurselor
personale, mai degrab decat
al conflictelor sau traumelor nedepite. Este diferena dintre
reorientarea ateniei ctre un alt
obiect i accesul la o alt realitate, diferit.
Sisteme reprezentaionale
Dac experiena uman sau comunicarea au vreun inceput, acesta
este activitatea
senzorial, simurile. Practic, experienele senzoriale sunt cele pe baza
crora cunoatem, cel
puin in faz iniial, lumea i mai tarziu, prin interiorizarea lor, se
structureaz experiena
subiectiv, modelele noastre despre lume. Simurile sunt punctele
noastre de contact cu
lumea. Folosim numeroase filtre perceptuale, de natur fiziologic
sau funcional,

percepiile noastre fiind hri construite pe baza proceselor nervoase.

Lucrurile crora le
18
19

acordm atenie in aceste hri rezult dintr-o nou filtrare, prin

intermediul credinelor,
intereselor, preocuprilor, experienei noastre anterioare. Dincolo de
explorarea modalitii in
care funcioneaz aceste filtre, de procesul de modelare prin care este
reconstruit structura
experienei subiective, NLP ofer modaliti de cretere a acuitii
senzoriale, de dobandire a
unor abiliti care s permit s vedem mai multe i s facem distincii
mai fine cu toate
simurile. Aceste abiliti ne pot face viaa mai uoar sau mai
interesant, fiind utile i
necesare in numeroase domenii de activitate. Un pictor trebuie s aib
o percepie cromatic
i a formelor extrem de dezvoltate, la fel cum un degusttor de vinuri
trebuie s aib o
excelent discriminare gustativ. Dezvoltarea acuitii senzoriale
este un obiectiv important
i explicit al trainingurilor NLP.
Care este ins legtura dintre simuri i experiena subiectiv intern?
De exemplu,
comunicarea incepe cu gandurile noastre pe care le transmitem
celorlali cu ajutorul
mijloacelor de expresie. Dar ce sunt gndurile? NLP concepe gandirea
ca un proces in care
simurile sunt folosite pe plan intern. Atunci cand gandim despre ceea
ce vedem, auzim sau
simim, noi recrem pe plan intern aceste sunete. Reexperimentm
informaiile pe plan
intern, in forma senzorial in care le-am perceput prima dat. Uneori
facem asta contient,
alteori nu. De obicei, nu acordm atenie felului in care gandim; avem
tendina de a gandi
despre un lucru sau altul i nu despre cum gandim despre un lucru sau
altul. De asemenea,
presupunem automat c ceilali oameni procedeaz in acelai fel. Chiar
in cazul gandirii
abstracte, conceptuale, baza de pornire este tot experiena senzorial
asupra creia se aplic
diferite operaii de analiz, comparaie, sintetizare etc. Chiar i in acest
caz, operm adesea cu
reprezentri care au baz senzorial.

Unul dintre modurile cele mai importante in care gandim este prin
amintirea
contient sau incontient a experienelor senzoriale trecute. Cu
ajutorul limbajului putem
chiar crea variate experiene senzoriale interne, care nu au un
corespondent real in experiena
trecut, nu sunt amintiri. Dac cer cuiva s se gandeasc la o plimbare
pe Lun, pentru a da
sens unei asemenea idei, el va trebui s parcurg mental aceast
experien, folosindu-i
simurile pe plan intern pentru a-i reprezenta experiena descris prin
cuvintele mele. Dac
respectivul chiar a fost pe Lun vreodat, probabil ii va aminti
experiene specifice legate de
aceast cltorie. Dac nu a fost, ceea ce este de altfel aproape sigur,
probabil va construi
aceast experien pe baza unor experiene mcar parial similare sau
folosind materiale de la
TV, din filme, cri sau alte astfel de surse. Experiena lui va fi un
mozaic de amintiri i
imaginaie. Cea mai mare parte din gandirea noastr este de obicei un
amestec de experiene
senzoriale amintite sau construite. Poate acest exemplu nu este cel
mai ilustrativ. Drept
exemplu poate fi folosit orice experien de genul te gandeti la o
excursie in Arhipelagul
Greciei" sau la o ascensiune pe Mont Blanc".
Aceleai ci i procese nervoase stau atat la baza reprezentrii interne
a experienelor
cat i la baza experienelor directe, reale. Gandirea are efecte directe
pe plan fizic, corpul i
mintea fiind pri ale aceluiai sistem. Gandul la felul de mancare
preferat ne declaneaz
secreia salivar. Mancarea este imaginar dar salivaia in nici un caz.
Deci, folosim simurile in afar pentru a percepe lumea i in interior
pentru a ne
reprezenta experienele. in NLP, modurile n care prelum, stocm
i codm informaiile
senzoriale pe plan mental poart numele de sisteme
reprezentaionale.
Ele sunt corespunztoare principalelor modaliti senzoriale i pot fi
utilizate extern
(notaia e) sau intern (i). Sistemul vizual (V) este folosit in afar atunci
cand privim realitatea
sau intern, atunci cand vizualizm pe plan mental, in aceeai manier,
sistemul auditiv (A) se

divide in cel extern i cel intern. Sistemul kinestezic (K) extern include
senzaii tactile, de
temperatur sau textur. Kinestezia intern cuprinde senzaii amintite,
emoii i senzaii
interne i contiina corporal, reunite de obicei in sfera propriocepiei.
Sistemul vestibular,
responsabil cu senzaiile de echilibru, constituie o parte important a
kinesteziei i adesea este
considerat ca un sistem reprezentaional separat. Apare exprimat in
numeroase metafore
despre pierderea echilibrului", a cdea" etc. Aceste trei sisteme sunt
principalele cu care
19
20

opereaz cultura occidental. Sistemele gustativ (G) i olfactiv (O) sunt

considerate mai puin
importante i adesea sunt incluse in cadrul kinesteziei, dei exist
posibilitatea considerrii
lor separat, ca sisteme de sine stttoare. Folosim permanent toate
aceste 3 sisteme primare
(V A K), dei nu suntem in mod egal contieni de toate i avem
tendina de a favoriza pe
unul dintre ele.
Bandler i Grinder propun o alt viziune. Ei consider 4 dintre cele 6
sisteme
posibile, i anume: vizual, auditiv, kinestezic i olfactiv.
Sensibilitatea vestibular sau de
echilibru este inclus in kinestezie, iar cea gustativ in sistemul
olfactiv, datorit
numeroaselor puncte comune atat morfologice cat i funcionale ale
ultimilor doi analizatori.
Ei propun un model de notaie a experienelor parcurse de client in
termenii acestor 4 sisteme
reprezentaionale care poart numele de 4 - touple (Vi/e Ai/e Ki/e
Oi/e). Orice experien
poate fi evaluat in funcie de orientarea intern sau extern a celor 4
sisteme, iar terapeutul,
atunci cand pune intrebri, poate remarca nu atat rspunsul verbal al
clientului, cat orientarea
acestor sisteme. Experienele fiind mixturi de percepii i amintiri, este
util s notm modul in
care clientul se raporteaz la experienele prezente. Dac o
experien actual determin
trirea unor experiene preponderent interne, sau activarea unor
amintiri, probabil avem de-a
face cu o proiecie.

Aceste sisteme nu sunt reciproc exclusive. Este posibil s vizualizm i

in acelai
timp s trim senzaiile i sunetele asociate, la fel cum este posibil s
ne fie foarte dificil s
fim ateni la toate in acelai timp. In acest ultim caz, o parte a
procesului de gandire se va
desfura incontient. Cu cat mai adanc vom fi absorbii in lumea
imaginilor, sunetelor i
senzaiilor interne, cu atat mai puin vom fi capabili s acordm atenie
lumii externe.
Pe plan extern folosim permanent toate simurile, dei favorizm unul
sau altul dintre
ele in funcie de situaia in care ne aflm. Pe plan intern ins, avem
tendina de a favoriza
unul sau dou dintre ele in funcie de lucrul despre care gandim.
Suntem capabili s le
folosim pe toate, dar, incepand de la varsta de 11-12 ani avem
preferine clare.
Preferinele senzoriale i sistemul de input
Sistemul folosit in mod obinuit, preponderent de o persoan poart
numele de sistem
preferat sau primar. In cadrul sistemului preferat, de obicei suntem
capabili s facem
distincii i discriminri de mai mare finee decat in celelalte. Unii
oameni apar astfel ca
dotai sau talentai in mod natural pentru anumite tipuri de sarcini sau
activiti. Uneori, un
anumit sistem nu este suficient de dezvoltat, ceea ce face ca anumite
abiliti s fie dificil de
achiziionat.
Nici unul dintre sisteme nu este superior altuia; aceasta depinde de
ceea ce vrem s
facem. O calitate de care dispun oamenii cu performane
superioare n domenii multiple
este aceea de a se comuta de pe un sistem pe altul, in funcie de
sarcina in care sunt
angajai. Diferitele psihoterapii indic destul de clar preferina
iniiatorilor, practicanilor i
clienilor lor. Terapiile corporale sunt preponderent kinestezice(K),
psihanaliza
predominant verbal i auditiv(A), terapiile artistice i
simbolismul jungian sunt
exemple de terapii cu baz vizual(V).
Aa cum dispunem de un sistem de reprezentri preferat in gandirea
contient,

dispunem de maniere preferate de a aduce informaiile din memorie in

contiin. O amintire
complet conine toate imaginile, senzaiile, sunetele, gusturile i
mirosurile experienei
originale. De obicei, pentru a evoca ceva din memorie, ne folosim pe
plan intern de una
dintre aceste modaliti senzoriale, numit sistem reprezentaional
conductor sau de
input.
Majoritatea oamenilor au un astfel de sistem conductor, care nu este
neaprat acelai
cu cel dominant. De asemenea, el poate fi diferit in funcie de tipul de
experien.
Sinesteziile
Sinesteziile sunt responsabile de o mare parte a bogiei experienelor
subiective i
constituie o parte important a felului in care gandim. De obicei apar
intre sistemul preferat
i cel de input. Ele sunt definite in NLP ca asocieri, legturi
imediate i incontiente intre
20
21

dou simuri. Unele dintre ele sunt atat de naturale i fireti, incat par
s fie nscute odat cu
noi. Studiile efectuate arat c exist numeroase legturi intre culori i
strile emoionale,
intre culori i senzaiile termice sau intre muzic i culoare. Sinesteziile
pot fi utilizate cu
succes in munca terapeutic.
Uneori sinesteziile apar automat, alteori mai dificil. De multe ori este
necesar pentru
client ca ei s dispun de reprezentri complete (n toate
sistemele reprezentaionale) ale
unor experiene sau stri, care se pot realiza numai pe baza
sinesteziilor. Aceste reprezentri
complete sunt importante atat pentru ca el s poat contientiza, cat
i pentru descoperirea
posibilitilor de intervenie in vederea modificrii experienelor. Din
aceste motive, au fost
dezvoltate cateva modaliti tehnice de stimulare a apariiei
sinesteziilor in munca terapeutica
- i nu numai - cu clienii.
1. Suprapunerea sistemelor reprezentaionale
S presupunem c o persoan are dificulti n a vizualiza (are
sistemul auditiv ca dominant

i pe cel kinestezic ca sistem de input). Mai putem presupune c

acele caracteristici ale unor experiene
traumatice trecute responsabile de simptomele sale actuale aparin
modalitii vizuale. Putem presupune
chiar c inabilitatea vizual a clientului reprezint un mijloc de
aprare fa de suferina provocat
de respectivele evenimente. Cum vom proceda in acest caz?
Ii putem cere clientului s-i evoce o experien plcut, pe care s o
reparcurg, aa cum o face in
mod natural, in manier auditiv. Uor, clientul este ghidat ca, pe
lang experiena auditiv, s-i
aminteasc i aspectele tactile i kinestezice, dup care, pstrand
acestea in minte,( A se vedea lucrul
cu submodalitile). mai este doar un pas pan s poat vizualiza
imaginile asociate acelei experiene. De
exemplu, ii putem cere s-i aminteasc ultima situaie cnd a fost
la mare i s-a simit bine. Peste
sunetul valurilor, vocile oamenilor i ipetele pescruilor vom
suprapune uor senzaiile tactile legate de
atingerea cu nisipul, cldura soarelui sau de apa mrii. in pasul
urmtor, peste experiena auditiv i
kinestezic vom suprapune imaginile vizuale: cerul albastru,
culoarea mrii, nisipul etc.
Dup ce clientul deprinde aceast abilitate de a vizualiza, putem
aborda in aceeai manier
experienele sale semnificative legate de problema pentru care a venit
la psihoterapie.
2. Traducerea in alt sistem reprezentaional
Se bazeaz pe premisa c prin trecerea de la un tip de limbaj la altul se
pstreaz sensurile dar se
modific total forma, deci c experienele pot fi traduse dintr-un sim in
altul. Tehnica const deci in
modificarea limbajului terapeutului, a predicatelor folosite,
corespunztor unui alt sistem
reprezentaional, atunci cand lucreaz cu o experien a clientului.
Aceeai situaie traumatizant pentru
client poate fi perceput ca amuzant de ctre o alt persoan, cu un
alt sistem reprezentaional dominant.
Dincolo de beneficiul de a avea o reprezentare complet asupra
unor experiene, traducerea
experienelor in alt sistem reprezentaional permite clientului s-i
restructureze total unele experiene.
Predicatele
Folosim limbajul extern pentru a comunica i descrie celorlali
gandurile sau

experienele noastre interne, iar cuvintele prin care o facem indic

sistemul reprezentaional
pe care-l folosim. Cuvintele cu baz senzorial - verbe, adjective
i adverbe -, poart in
NLP numele de predicate. De obicei utilizarea cu preponderen a
unui anumit tip de
predicate indic sistemul preferat de reprezentri al persoanei. Este
posibil, de exemplu, s
aflm care este sistemul reprezentaional preferat al unui autor prin
analiza limbajului pe
care-l folosete. Marii scriitori de obicei folosesc intuitiv variate
tipuri de predicate,
aparinand tuturor sistemelor reprezentaionale. Unele cuvinte, cum ar
fi inelegere, gandire
sau proces nu au baz senzorial i sunt neutre din punct de
vedere al sistemelor
reprezentaionale. Chiar i aceste cuvinte neutre sunt traduse diferit de
cititori, in funcie de
sistemul reprezentaional cu care opereaz preponderent.
Exist i posibilitatea de aplicare a acestor predicate in lucrul cu clienii
sau in
relaiile cu partenerii. Ele sunt importante in obinerea raportului de
rezonan cu clientul, in
care important este nu att ce spunem, ct mai ales cum o
facem. Folosind predicatele
clienilor, practic vorbim aceeai limb cu acetia i le putem
vorbi exact n modul n
21
22

care ei gndesc. Aceast abilitate depinde de doi factori: acuitatea

senzorial a
terapeutului i faptul ca acesta s dispun de un vocabular
adecvat, care s-i permit
exprimarea n toate cele 3 - 4 tipuri de predicate.
n grup, este util s folosim mixturi de predicate, astfel nct
fiecare membru si
poat tri propria experien. Altfel, e posibil ca dou treimi dintre
membri s nu
asculte, s nu ineleag sau s nu urmeze ceea ce spunem.
EXERCIIU PENTRU IDENTIFICAREA PREFERINELOR
SENZORIALE
Participani: 3 persoane
Roluri: ghid, explorator, observatory. Durat: 45 minute
Desfurare
Ghidul cere exploratorului s relateze o amintire clar legat de ultima
vacan (poate fi folosit

orice alt tip de experien semnificativ) i il ajut in aceast relatare

cu intrebri, solicitri de detalii etc.
Simultan noteaz, impreun cu observatorul, predicatele pe care le
utilizeaz exploratorul in povestirea
sa. Acesta este ascultat circa 10 minute.
Comunicarea observaiilor realizate de ctre ghid i observator i
identificarea preferinei
senzoriale a exploratorului - 5 minute.
Cel mai probabil, sistemul reprezentaional preferat se va traduce
prin cea mai mare
frecven a predicatelor de un anumit tip la nivelul limbajului
(povestirea). O precauie necesar se refer la
informarea exploratorului privind scopul exerciiului i care poate
afecta eficiena acestuia. Cel mai bine
exerciiul se poate realiza in lipsa informriii persoanei observate. O
alt precauie privete distincia intre
sistemul preferat i cel de input. Cel mai adesea primele
predicate folosite de explorator in relatarea
sa aparin sistemului de input i nu celui preferat.
Se schimb rolurile i continu exerciiul.
Indicatori de acces
Este destul de uor s aflm in ce sistem reprezentaional gandete o
persoan la un
moment dat, ghidandu-ne dup modificrile fizice care apar atunci
cand gandim intr-un fel
sau altul. Gandirea se rsfrange pe plan corporal iar felul in care ne
folosim corpurile ne
afecteaz gandirea.
Indicatorii (chei) vizuali de acces
Exist unele micri sistematice ale ochilor - verticale i laterale -, in
funcie de
modul in care gandim, despre care studiile au artat c sunt asociate
cu activarea diferitelor
arii cerebrale. in neuro-fiziologie ele se numesc micri laterale ale
ochilor (LEM) iar in
NLP indicatori de acces vizuali sau chei de acces vizuale. Ele
constituie indicatori care ne
permit s tim cum gandesc oamenii, cum acceseaz ei informaiile.
Cand vizualizm ceva
din experiena noastr trecut, ochii au tendina de a se deplasa
n sus i la stnga. Cand
construim imagini pornind de la cuvinte sau incercm s ne
imaginm ceva ce n-am vzut
niciodat, ochii se mic n sus i la dreapta. Micrile laterale
n stnga indic sunete

amintite iar n dreapta sunete construite. Micrile n jos i la

stnga indic dialogul
intern. Cand accesm, ne amintim senzaii, sentimente privim jos
i la dreapta. Privirea
pierdut drept nainte la mare distan, defocalizat este
asociat cu vizualizarea(v.
imaginile de la pagina 50). Acest pattern este valabil pentru
majoritatea dreptacilor. El
poate fi inversat pentru stangaci, cel puin pentru unele sisteme
reprezentaionale. Excepii
pot s apar nu numai la stangaci, de aceea este necesar s fim
precaui atunci cand aplicm
aceste reguli in relaie cu clienii. Oricum, patternul micrilor ochilor
este consistent pentru
cei mai muli oameni, chiar dac respect sau nu acest pattern.
O prim utilitate a acestor indicatori privete utilizarea lor de ctre
fiecare in
activitatea sa. Va fi mult mai uor s accesm o reprezentare
anume dac folosim
micrile ochilor cu care este asociat n mod natural, dei in
mod contient putem privi
in orice direcie in timp ce gandim. Este ca i cum am face un acord fin
al creierului pentru a
funciona intr-un anume fel.
Aceste micri apar i dispar foarte rapid, aa incat este necesar s fim
buni
22
23

observatori pentru a le remarca pe toate. Ele vor indica secvenele de

activare a diferitelor
sisteme reprezentaionale pe care persoana le folosete pentru a da un
rspuns sau a parcurge
o experien. De obicei oamenii recurg in primul rand la sistemul de
input atunci cand caut
rspunsul la o ntrebare.
EXERCIII DE DECODIFICARE A PATTERNURILOR MICRILOR
OCULARE
Varianta 1
Participani: 3 persoane
Roluri: explorator, ghid, observatory
Durat: 45 minute
Desfurare
Pentru realizarea acestui exerciiu este necesar ca participanii s nu
cunoasc harta
indicatorilor vizuali, deci ca el s fie parcurs inainte ca participanii s
invee semnificaia

diferitelor tipuri de micri oculare. Ei vor beneficia astfel de

posibilitatea invrii prin
experimentare i vor putea surprinde unele aspecte de mai mare finee
i subtilitate legate de
micrile oculare laterale.
Pentru o bun desfurare a exerciiului este necesar ca in
componena grupurilor de
lucru s intre participani cu preferine senzoriale diferite (dac
este posibil), el putand fi
utilizat i ca exerciiu de identificare a preferinelor senzoriale.
Observatorul se va plasa intr-o poziie retras, din care s poat vedea
bine dar fr a
atrage atenia exploratorului sau a ghidului. Aceasta este o
condiie valabil pentru toate
exerciiile desfurate in triade i o vom aminti doar in treact in
legtur cu alte exerciii propuse
in cele ce urmeaz.
Ghidul cere exploratorului s relateze cateva amintiri legate de
ultima vacan sau de
orice alt eveniment despre care exploratorul are o amintire clar. Pe
msur ce povestirea se
deruleaz i in concordan cu coninutul relatrii, ghidul (i
observatorul de asemenea) va
observa ce tipuri de micri ale ochilor apar la explorator, realizand
corespondena dintre
acestea i tipul de experien parcurs de explorator.
In cea de a doua etap exploratorul va relata o experien viitoare,
planificat, imaginat
sau dorit iar sarcina pentru ghid i observator va fi aceeai.
Se schimb rolurile i se continu exerciiul.
In final, toate observaiile realizate de cei trei pentru fiecare in parte
sunt corelate i
traduse intr-o hart a semnificaiei micrilor oculare. Aceast hart
poate fi confruntat cu cea
prezentat in acest subcapitol. Principalul rol al observatorului este de
a corecta erorile ghidului,
care pot surveni mai ales datorit concentrrii acestuia asupra relatrii
exploratorului i
susinerii dialogului cu acesta.
Varianta 2
Aceast variant a exerciiului necesit un timp mai lung de
desfurare i se
difereniaz de prima prin aceea c presupune o mai mare
particularizare a sarcinilor pentru
23
24

explorator, cerandu-i-se s relateze experiene cu coninut specific, in

care s se poat identifica
toate tipurile de procesare a informaiei vizate (povestete-mi cum
arta marea cand era furtun imagini vizuale amintite; imagineaz-i rsritul pe Mediterana imagini vizuale construite;
amintete-i i fredoneaz in minte o melodie care-i place - sunete
amintite; incearc s compui
acum un discurs sau o melodie a ta - sunete construite etc.). in afara
timpului mai lung necesar, in
aceast variant pot aprea unele dificulti legate de preferinele
senzoriale ale participanilor i
de incapacitatea de a opera la nivelul unora dintre sistemele
reprezentaionale. Cu toate acestea,
acurateea exerciiului i varietatea informaiei culese utilizand aceast
variant sunt sporite in
raport cu prima.
Ali indicatori de acces
Dei indicatorii vizuali nu sunt singurii prin care putem afla cum
gandete clientul, ei
sunt cel mai uor de sesizat. Dac tim cum i unde s privim,
postura, mimica, gesturile,
respiraia i culoarea pielii ne pot oferi de asemenea o serie de
informaii despre felul in
care gandesc oamenii. Aceste aspecte constituie ceea ce in NLP poart
numele de ali
indicatori de acces. Mai jos vom examina sumar aceast nou
categorie de indicatori. Ei au
caracter mixt, in sensul c reunesc pattemuri de postur, mimic,
respiraie, ritm al vorbirii,
micare etc.
Cei care gndesc n imagini vizuale (V) de obicei vorbesc mai
repede i pe un ton
mai nalt dect ceilali. Este ca i cum ar incerca s in pasul cu
imaginile care se deruleaz
rapid in mintea lor. Respiraia este superficial i desfurat n
partea superioar a
toracelui. Adesea apar tensiuni musculare, mai ales in zona umerilor,
capul e inut drept in
sus iar faa e mai palid decat normal.
Cei care gndesc n sunete (A) respir in toat cavitatea toracic.
Uneori au mici
micri ritmice ale corpului iar vocea le este clar, expresiv i
rezonant. Capul este bine
echilibrat pe umeri, sau inclinat uor, ca i cum ar asculta discursul
cuiva.

Cei care discut cu sine adesea in capul intr-o parte sau sprijinit cu
mana sau
pumnul, in poziia telefonului", deoarece arat ca i cum ar vorbi la un
telefon invizibil.
Uneori repet ceea ce au auzit uor sub nivelul respiraiei, astfel incat
le putem vedea
micrile buzelor.
Kinestezicii (K) sunt caracterizai prin respiraie profund,
abdominal,
acompaniat adesea de relaxare muscular. Capul este lsat in
jos iar vocea are o
tonalitate profund, ritm lent, cu multe pauze.
Micrile i gesturile sunt de asemenea indicatori care ne ofer
informaii despre felul
in care gandesc oamenii. Muli vor indica cu mna sau n alt
manier organul de sim pe
care il folosesc pe plan intern. Aceste semne nu ne arat despre ce
gandete o persoan, ci
doar modul in care o face. Limbajul corporal este abordat in aceast
manier la un nivel mai
rafinat i mai subtil decat o fac alte abordri.
Abilitatea de a folosi aceti indicatori este esenial pentru terapeui i
educatori; ei
pot afla cum gndesc clienii sau elevii i astfel s descopere cum
s-ar putea schimba acest
lucru. Lista de indicatori prezentat in cele de mai sus nu este final i
nici exhaustiv. Ea
doar ilustreaz un model pe care fiecare practicant al psihoterapiei il
poate adapta propriilor
condiii i relaiei sale particulare cu clientul.
Oricum, aceste generalizri trebuiesc verificate prin observaii i
experien. Ideea
este aceea de a ti ce anume face clientul aici i acum, altfel relaia
psihologic cu acesta va fi
perturbat, nesincer, lipsit de utilitate. De asemenea, sunt de evitat
categorisirile noastre i
ale celorlali ca aparinand unui tip sau altul, eroare prezent pe larg in
psihologie i care nu
ine cont de faptul c omul real este intotdeauna mai complex decat
generalizrile ce pot fi
fcute in legtur cu el.
Submodaliti
Prin utilizarea indicatorilor de acces putem stabili numai modul general
in care
oamenii gandesc. Urmtorul pas este acela de a face acest lucru mai
precis, de a face distincii

de finee in cadrul respectivului sistem reprezentaional.

24
25

Vom observa c fiecare dintre cele trei sisteme principale dispune de

numeroase
distincii interne, specifice, care poart in NLP numele de
submodalitti. Dac sistemele
reprezentaionale sunt modaliti de a gndi, de a experimenta
lumea, atunci
submodalitile sunt cele care dau, construiesc sensurile
experienelor, felul n care sunt
structurate acestea.
Ideea de submodalitate aparine antichitii i a fost exprimat de
Aristotel prin
referirile sale la calitile simurilor. Ea apare de asemenea, aa cum
artam la capitolul 1, ca
rezultat al unor cercetri privind sinestezia realizate la Stanford in
perioada 1970 -1978.
In cadrul fiecrui sistem apar anumite submodalitti. Prezentm mai
jos o list a
principalelor submodalitti ale fiecrui sistem, cu precizarea c pot
exista i altele, importante
in ordinea semnificaiei experienei particulare a unor clieni. Sarcina
terapeutului este aceea
de a identifica acea sau acele submodalitti care structureaz
sensul unei experiene sau
amintiri, tocmai pentru a putea interveni spre a schimba intr-un sens
sau altul aceast
semnificaie.
Submodalitile sistemului vizual:
- Asociat sau disociat;
- Color sau alb - negru; incadrat sau neincadrat;
- Profunzimea (bi sau tridimensional);
- Localizarea (stanga - dreapta, sus - jos);
- Distana fa de imagine (dac e disociat);
- Strlucirea;
- Contrastul;
- Claritatea (clar sau in cea);
- Micarea (imagine static sau film ce se deruleaz);
- Viteza (desfurare mai lent sau mai rapid);
- Numrul de imagini;
- Dimensiunea.
Submodalitile sistemului auditiv:
- Stereo sau mono;
- Cuvinte sau sunete;
- Volum (mai tare sau mai incet);

- Tonul (inalte sau bai);

- Timbrul (plintatea sunetului);
- Localizarea sunetului;
- Distana fa de sursa sunetului;
- Durata;
- Continuu sau discontinuu;
- Viteza (mai lent sau mai rapid decat uzual);
- Claritatea sunetului.
Submodalitile sistemului kinestezic:
- Localizarea senzaiei;
- Intensitatea;
- Presiunea (greu sau uor);
- Extensia, dimensiunea (cat de mare);
- Textura (aspru sau moale);
- Greutatea (greu sau uor);
- Temperatura;
- Durata;
- Forma.
Acestea sunt cele mai frecvente submodaliti care apar in
experienele oamenilor.
Unele dintre ele sunt discontinue sau analogice (asociat sau disociat,
stereo sau mono, pe fa
sau pe picior etc.). Altele sunt continue i variaz pe o scal in sens
cresctor sau descresctor
25
26

(intensitatea unei lumini, tonul unui sunet, senzaiile de temperatur).

Multe dintre ele apar in
limbaj, in frazele pe care le folosim. Submodalitile pot fi
considerate drept coduri
fundamentale de operare ale creierului uman. Pur i simplu, nu
putem gandi i nu ne
putem evoca experienele fr a avea o structur de submodaliti a
acestora.
Cea mai interesant consecin i aplicaie privind submodalitile
privete
modificarea acestora. Unele sunt neutre in raport cu sensul
experienelor i amintirilor,
altele, dimpotriv, sunt cruciale. Schimbarea acestora din urm va
schimba radical felul in
care ne raportm la respectivele amintiri.
Stri subiective
In NLP termenul de stare mental sau emoional denumete
totalitatea proceselor
cognitive, afective i fiziologice experimentate de o persoan,
precum i a manifestrilor

comportamentale asociate dintr-un anumit moment sau

interval de timp.
Acest concept este foarte important in NLP, intrucat se regsete
adesea in lucrul
practic, atunci cnd abordm o stare negativ a clientului sau
cand incercm s ii punem
la dispoziie o stare inalt productiv, creativ. n psihoterapie in
special, procesul
schimbrii parcurs de client este de cele mai multe ori ineles ca
ghidare a acestuia de la o
stare iniial (problematic) ctre o stare final (adaptativ).
Vom incerca, din acest motiv, s aducem cateva lmuriri cu privire la
sensul su.
Strile sunt extrem de dinamice, ele modificandu-se permanent.
Pornind de la
principiul fundamental al unitii dintre corp i minte, rezult c o
modificare survenit la
nivelul oricreia dintre cele patru componente (cognitiv -mental,
emoional, fiziologic corporal i comportamental -acional) se va rsfrange asupra
celorlalte. Atunci cand
parcurgem o stare suntem contieni doar de o mic parte a
elementelor care o compun. De
obicei contientizm aspecte cognitive, tendine ctre aciune,
eventual triri emoionale
i corporale, dei pe acestea ultimele nu n mod necesar. Cei
care sunt familiarizai cu
practica lucrului experienial tiu s aprecieze la adevrata sa valoare
intrebarea Ce simi
acum?" sau distincia ntre ceea ce simt i ceea ce gndesc (i
cat este de greu adesea s-i
determini clientul s o fac). S nu uitm care este totui raportul
dintre contient i
incontient n viaa psihic.
Se pare c disponibilitile noastre de a contientiza sunt limitate iar
acest fapt se
motiveaz prin mai multe categorii de fapte. In primul rand este vorba
despre limitele
volumului ateniei contiente, care, aa cum artam mai sus, se reduce
la 7 plus / minus 2
uniti informaionale. In cel de-al doilea rand suntem invai prin
educaie s acordm in
mod selectiv atenie anumitor aspecte ale realitii i propriilor
experiene. In cel de-al treilea,
putem vorbi de anumite raiuni de economie ale creierului uman atunci
cand proceseaz

informaii, legate la randul lor de limitele sale funcionale. In sfarit,

reinerea unor aspecte
ale propriei experiene i eliminarea altora din sfera contiinei poate
rezulta din natura
intrinsec tocmai a acestor experiene. Experimentarea in mod repetat
a unor emoii negative
poate determina persoana s evite acest tip de triri i in timp chiar s
nu-i mai
contientizeze emoiile. Ea va putea spune cu relativ uurin ce
gandete sau ce-i vine s
fac intr-o situaie de via sau alta i foarte greu ce simte, ce emoii
triete in aceeai
situaie.
Prin analogie, o stare poate fi asimilat unui iceberg. Partea care este
vizibil la
suprafaa apei i care reprezint circa 10% din volumul total al
icebergului este partea
contient a strii; restul de 90%, scufundat i care nu este vizibil,
reprezint ponderea
elementelor pe care nu le contientizm.
Amintirile neplcute sau traumatice sunt stocate fizic, prin patternuri
ale tonusului
muscular, ale posturii i respiraiei, ca de altfel majoritatea amintirilor
cu o oarecare relevan
subiectiv. Adesea, ele ne afecteaz, ne contamineaz experienele
prezente i viitoare. Ele
joac rolul de filtre care dau nuana lumii in care trim i influeneaz
modul in care ne
raportm la realitate. Depresivii, de exemplu, dispun de o abilitate
remarcabil de a pstra
pentru timp ndelungat stri de tip negativ. Alte persoane, pozitiv
orientate, pot schimba
26
27

dup dorin strile pe care le triesc, in funcie de situaia in care se

afl.
Viaa reprezint o permanent schimbare, o trecere printr-o
succesiune de
diferite stri pe care putem alege s le influenm noi nine,
n mod contient i
responsabil sau pe care putem alege s le lsm la dispoziia
celorlali, a situaiilor, deci
a factorilor externi. Concepia occidental conform creia emoiile
scap controlului
contient are unele consecine extrem de nefavorabile din perspectiva
ideii de schimbare a

acestora. Din moment ce ele nu sunt susceptibile a fi controlate

contient, incercarea de a o
face este inutil ab initio, la fel cum este i tentativa de modifica
emoiile fr a ine cont de
starea global. Toat lumea cunoate faptul c niciodat
tranchilizantele singure nu sunt
suficiente pentru terapia nevrozelor.
Pornind de la aceeai idee a unitii corp - minte, NLP propune ca,
atunci cnd
dorim s schimbm o stare a cuiva, s-i solicitm s fac
altceva, gen activitate fizic,
micare, s urmreasc ceva, ntr-un cuvnt s-i refocalizm
atenia asupra a altceva
dect acele percepii, gnduri sau amintiri responsabile de
apariia strii pe care o
dorim schimbat. Aceast tehnic poart numele de schimbare sau
spargere a strii. Exist
dou idei importante legate de cea de stare, calibrarea i libertatea
emoional, prezentate
mai jos.
Elicitarea i calibrarea (Elicitation and calibration)
Procesul de ghidare a cuiva intr-o stare anume poart in NLP numele
de licitare
(elicitation).
Elicitarea este un proces care apare in mod natural, permanent i prin
care, contient
sau incontient, cu scop sau fr, obinuim s aducem n anumite
stri sau s scoatem din
ele pe ceilali. Facem aceste lucruri prin, cuvinte, mimic, gesturi,
postur, calitatea vocii.
Utilizarea contient a acestui proces reprezint o abilitate terapeutic
important in
egal msur atunci cand lucrm asupra unor experine traumatice
sau limitative ale clientului
i atunci cand intenionm actualizarea, accesarea unor resurse
adaptative de ctre acesta. Cea
mai simpl manier de a face acest lucru este s cerem persoanei s-i
aminteasc o situaie
trecut cand s-a aflat in acea stare. Sunt dou aspecte importante,
anume: a. expresivitatea i
calitile persuasive, sugestive, seductive, provocative ale terapeutului
i b. necesitatea unei
posturi asociate a clientului fa de respectiva amintire atunci cand o
reexperimenteaz.
Reinem c in sfera elicitrii intr in egal msur abilitile inductive
ale unui

hipnoterapeut, sau cele de provocator ale unui dramaterapeut, precum

i toate acele jocuri sau
acte incontiente prin care incercm, din anumite motive, s
introducem anumii oameni in
anumite stri.
In alt ordine de idei, poate cea mai interesant modalitate de utilizare
a ideii de
acuitate senzorial se regsete in practica a ceea ce NLP numete
calibrare. Procesul pe
baza cruia putem recunoate diferitele stri ale celorlali
poart numele de calibrare.
Calibrarea conine dou aspecte calitativ diferite:
1. Capacitatea de a sesiza c o persoan sau alta se afl intr-o stare
diferit sau c
starea sa s-a modificat i
2. Capacitatea de a sesiza acele elemente care fac diferena dintre o
stare i alta,
care fac ca o stare s fie diferit de alta.
Este o abilitate pe care o folosim permanent in mod natural, fiind chiar
foarte
dezvoltat in anumite direcii pentru fiecare persoan. Fiecare dintre
noi dispune de o
sensibilitate particular pentru anumite tipuri de emoii sau de situaii,
pe care le poate
recunoate cu uurin. Este un proces care poate fi contientizat sau
nu i se bazeaz tot pe
observarea unor aspecte ce in de conduita nonverbal i voce. In
unele situaii identificm
corect strile celorlali, alteori nu reuim s o facem deloc. Probabil
oricui i s-a intamplat s
intrebe o cunotin De ce eti suprat?" i s fie contrariat de
rspunsul acestuia Nu sunt
deloc suprat". Baza procesului sunt proieciile pe care le facem
in contact cu ceilali,
experienele trecute pe care anumite elemente din conduita lor
nonverbal ni le actualizeaz
la nivel contient sau incontient. De foarte multe ori ins, atunci cand
identificm greit
27
28

strile celorlali, responsabil pentru acest eec este faptul c acordm

prea mult atenie i
credit planului verbal. O alt surs a acestor erori o constituie
diferenele interindividuale
n exprimarea anumitor emoii.

Un bun exemplu de calibrare poate fi faptul c adesea tim in mod

intuitiv,
incontient cnd suntem minii de persoana iubit sau cand
aceasta este suprat, inainte
ca ea s ne spun acest lucru.
EXERCIII DE CALIBRARE
1. Exerciiu in diade
Participani: 2 persoane
Roluri: explorator, ghid
Durat: 10-20 minute
Desfurare
Exploratorul se gandete la o persoan agreabil, iar ghidul se
asigur c o face, dup
care noteaz (mental) poziia ochilor, unghiul de inclinare a capului,
patternul respirator, tonusul
musculaturii faciale, culoarea pielii, grosimea buzelor i tonul vocii
primului. Dup aceasta,
ghidul ii cere exploratorului s se gandeasc la o persoan
dezagreabil i face acelai lucru,
remarcand schimbrile care apar.
In cea de-a treia etap a exerciiului, exploratorul se gandete la una
dintre cele dou
persoane fr a spune la care anume iar ghidul are sarcina de a
recunoate la care dintre ele se
gandete. Dac reuete s identifice corect, putem spune c a
calibrat bine cele dou stri i c
acum tie cum arat.
2. Exerciiu in triade
Participani: 3 persoane
Roluri: explorator, ghid, observator
Durat: 45 minute
Desfurare
n prima etap, ghidul cere exploratorului s-i aminteasc in
manier asociat i s
povesteasc trei evenimente de via diferite, reale, in care a
experimentat trei emoii diferite,
remarcand de fiecare dat manifestrile fiziologice i corporale
asociate emoiilor. Dup fiecare
secven este necesar ieirea din stare sau spargerea strii.
Observatorul este aezat intr-o poziie
mai retras, astfel incat s nu interfereze cu relaia ghid - explorator i
noteaz la randul su
manifestrile emoionale ale exploratorului.
n cea de-a doua etap a exerciiului exploratorul va rememora
cele trei evenimente,

intr-o ordine aleatoare diferit de cea iniial. Sarcina pentru ghid i

observator este de a identifica
emoiile acestuia.
n cea de-a treia etap ghidul comunic exploratorului ce anume a
identificat. Mai ales
in cazul in care primul nu a reuit s fac o bun calibrare, accentul
cade pe rolul observatorului,
care va oferi feedback-ul necesar ghidului pentru a-i inelege erorile i
pentru a-i corecta
modalitatea de a calibra.
Se schimb rolurile i se reia exerciiul.
Intr-o prim etap a exersrii se recomand calibrarea a trei emoii
fundamentale, ceea
ce va asigura o bun acuratee a exerciiului. Abia ulterior, dup ce
fiecare participant i-a insuit
abiliti minimale de calibrare, acestea pot fi perfecionate prin
calibrarea unor stri
emoionale mai nuanate. Concluzia este aceea c ne putem
perfeciona contient aceast
capacitate, cu toate c de cele mai multe ori identificm in mod
incontient emoiile celorlali.
Exersarea contient a abilitilor de elicitare i calibrare reprezint
un scop specific al
trainingurilor NLP, ele intrand in componena unor abiliti mai largi,
cum ar fi acelea de
pacing i leading (prezentate la capitolul 3).
Libertatea emoional. Ancorele
Conceptul de ancor din NLP se afl in strans legtur cu cel de
stare i cu
dinamica i schimbarea strilor subiective. Ancorele sunt nite
declanatori, asocieri dintre
ceva din prezent i o experien trecut, care conduc la
reexperimentarea acesteia. Mai precis,
28
29

numim ancor un stimul care este legat de i declaneaz o

stare. Ele pot fi orice, cu
condiia s acceseze o stare emoional.
Ancorele apar in mod incontient i natural, reprezentand una dintre
modalitile prin
care crem sens pentru ceea ce facem. De obicei sunt externe,
stimuli exteriori in raport cu
persoana - ceasul detepttor, semaforul, vocea sau micrile
interlocutorului etc. dar pot
fi i interne - sunete, imagini, micri sau senzaii corporale.
Observm c ele pot aparine

oricruia dintre cele 4 sisteme reprezentaionale. Pot fi plcute sau

neplcute, folositoare
sau nu iar in unele cazuri extreme au consecine negative majore, de
exemplu in cazul
fobiilor. Experiena cotidian a fiecrei fiine umane este practic
presrat cu ancore
pozitive sau negative. Reinem faptul c ancorele prin sine sunt
neutre; ele capt
semnificaie numai in raport cu starea cu care sunt asociate, devenind
astfel pozitive sau
negative. Un alt criteriu dup care ancorele sunt apreciate ca pozitive
sau negative este
constituit de consecinele funcionrii lor pe plan adaptativ.
Exist dou modaliti sau mecanisme pe baza crora se structureaz
ancorele:
1. Prin repetiie, printr-un simplu proces de invare condiionat. De
menionat
c aceast modalitate nu implic rezonan emoional puternic.
2. Printr-o asociere singular, in situaiile cnd emoia este
foarte puternic
i dac exist o bun potrivire n timp (simultaneitate) ntre
stimul i starea emoional.
3. NLP propune utilizarea printr-o serie de tehnici a ancorelor,
avand ca
scop, a aduce la dispoziia persoanei strile de care are nevoie in
diferite situaii existeniale.
Oare ce ar putea insemna capacitatea de a putea intra in strile
noastre inalt performante exact
atunci cand dorim sau situaia o cere? Aceast capacitate este numit
libertate emoional i
reprezint de multe ori scopul procesului de intervenie in NLP.
Observm c exist un nivel
inalt de sinonimie intre conceptul de stare, aa cum este definit in
NLP i cel de experien
utilizat in experienialism, precum i o diferen semnificativ fa de
conceptul de stare
utilizat in psihologia general, care se refer in principal la componenta
emoional. Dei
considerm ca preferabil termenul de experien - mai cuprinztor i
mai puin susceptibil a
crea confuzii -, credem c aceast precizare este de natur a lmuri
unele confuzii posibile ale
cititorului, ea subliniind totodat o idee implicit in acest paragraf libertate emoional
nseamn o libertate a experienei.
Credine i valori

Privite ca fiind componente importante ale personalitii i experienei

subiective,
credinele sunt definite in NLP ca principii utilizate n autoreglaj,
componente
fundamentale ale hrii interne prin care dm sens lumii. A se
inelege c nu orice produs
al cogniiei, nu orice concluzie rezultat in urma unui act de cunoatere
este o credin.
Credine sunt doar acelea care dispun de stabilitate i continuitate
n viaa persoanei,
nsoind-o i ghidndu-i experienele. Ele i vor influena
comportamentul, ii vor genera
anumite motivaii i chiar ii vor da un anumit traseu n via.
Sperm c cititorul
sesizeaz similitudinea cu conceptul tranzacional de decizie
component a unui scenariu de
via.
Dispunem de credine despre lume, despre oameni sau despre
noi nine.
Dispunem de credine care ne sunt confirmate in fiecare zi de mediul
fizic in care trim i
care sunt legate in general de legile naturale, cum ar fi aceea c dup
fiecare noapte urmeaz
o zi sau c focul arde. Dispunem de asemenea de o serie de credine
legate de oameni, de
propria persoan sau de lumea n care trim i care nu sunt la fel
de clar definite ca i cele
privind legile naturii. Credinele sunt filtre de mare importan n
medierea contactelor
noastre cu realitatea.
Exist mai multe modaliti de a dobandi credine, cum ar fi n urma
experienelor
trecute (pozitive sau trumatice), prin interiorizarea modelelor
pe care ni le ofer
persoanele sau relaiile semnificative din viaa noastr, prin
intermediul presiunii
grupului social, prin interiorizarea unor norme i valori
culturale, prin tentativa de a
satisface ateptrile celorlali legate de noi etc. Ceea ce este
comun tuturor acestor
29
30

modaliti este un proces de generalizare a experienelor

personale legate de lume, relaii,
alte persoane sau de sine. Intrebarea care apare in aceast situaie
este urmtoarea: este

favorabil pentru o persoan s generalizeze in forma unor credine

toate aceste experiene,
dintre care unele traumatice, altele legate de anumite persoane i
contexte? Iar aceasta cu atat
mai mult cu cat unele credine sunt dobandite la varste foarte mici i
ne insoesc uneori pentru
tot restul vieii. Ne intrebam cum ar fi, de exemplu, dac o femeie de
40 de ani ar aciona
consecvent credinei c sunt o feti frumoas" dobandit la varsta
de 3-4 ani in relaie cu
mama sa, cum ar afecta aceast credin rolurile sale adulte etc?
Probabil rspunsul la oricare
dintre cele dou intrebri este evident pentru un terapeut sau un
psiholog cu experien. Nu
tim dac i reciproca este valabil, dac incercarea de a deveni
psiholog sau terapeut poate
reprezenta o cale sigur pentru gsirea rspunsului la aceast
intrebare.
O alt caracteristic interesant legat de credine este faptul
c de obicei
acionm ca i cum ceea ce credem este adevrat, ceea ce va
face ca ele s fie dificil de
contrazis sau de schimbat. Evenimentele sunt interpretate in
funcie de ceea ce credem iar
excepiile confirm regula. Ceea ce facem, modul in care acionm
menine i intrete
credina, care in urmtorul pas ne va influena aciunile viitoare.
Mecanismul prin care
credinele ne afecteaz viitorul este bine cunoscut in psihologie
sub numele de profeie
care se automplinete.
Exist dou tipuri de credine care ne intereseaz in mod special atunci
cand lucrm
cu oamenii: credinele pozitive (centrate in jurul increderii in sine i
in propriile posibiliti)
i credinele limitative sau autolimitative (centrate in jurul ideii de
nu pot ..."). In cele ce
urmeaz vom explora sumar aceste dou tipuri de credine,
consecinele lor i implicaiile
privind o intervenie terapeutic sau de optimizare.
Credinele autolimitative, exprimate prin afirmaii simple de tip nu
pot...",
intotdeauna ...", niciodat ..", descriu de obicei anumite capaciti,
incapaciti sau ateptri
aplicate prezentului i viitorului. Anticipand intr-o anumit direcie,
persoana se va orienta

ctre confirmarea anticiprilor i astfel se va (auto)programa pentru

eec. Mai mult, se va
indeprta de i va scpa din vedere adevratele sale posibiliti.
Credinele negative nu au o
baz experienial solid, fiind cel mai adesea generalizri nejustificate
le unor unice
experiene negative sau traumatice vechi, consolidate in timp.
Majoritatea persoanelor
nevrotice sau care fac apel la serviciile de psihoterapie dispun de
adevrate sisteme de astfel
de credine negative.
Credinele pozitive, in replic, vor orienta persoana ctre succes,
eficien i confort
personal. Chiar dac in prim faz o credin pozitiv nu garanteaz in
mod necesar succesul,
nu este suficient in vederea atingerii anumitor obiective, ea va orienta
persoana ctre succes
i ctre descoperirea unor modaliti acionate mai eficiente.
In fond, singura posibilitate de a ti dac poi face un lucru este
crezand c il poi face
i acionand conform acestei credine. Eecul poate fi un feedback
important privind propriile
posibiliti, limite sau modaliti de atingere a scopurilor.
Credina contrarie, c nu pot face" acel lucru, nu va da niciodat
persoanei
posibilitatea de a afla dac poate sau nu, in primul rand pentru c cel
mai adesea nu-i va da
ansa s incerce i in cel de-al doilea pentru c, chiar dac va incerca,
o va face in aa
manier incat s-i confirme credina. De multe ori, a avea fa de un
acelai aspect al
realitii o credin pozitiv sau negativ este o chestiune de opiune
personal, credinele
nefiind innscute aa cum sunt unele caracteristici fizice, cum ar fi
grupa sanguin.
Posibilitatea schimbrii credinelor este o alt caracteristic important
a lor, cu implicaii
personale multiple. Coreland ideea de schimbare cu cea de opiune
personal, putem inelege
c dispunem de posibilitatea de a renuna la o parte dintre credinele
negative i de a ne
construi in schimb unele pozitive.
In practica noastr terapeutic, atunci cand intalnim un client care are
credine
negative puternice legate de anumite aspecte ale vieii sale personale,
cel mai adesea pentru

inceput ii propunem un exerciiu de imaginaie simplu, care const in a

anticipa felul in care
30
31

se va desfura existena sa, relaiile sale, felul in care se va simi

peste 5, 10 sau 20 de ani in
condiiile in care se raporteaz la sine in acest mod negativ
(credinele). Dac ghidajul intr-un
astfel de exerciiu este suficient de bun (clientul s poat experimenta
viitorul in postur
asociat i in toate sistemele reprezentaionale), concluziile sale vor fi
suficient de
suprtoare sau ingrijortoare pentru a constitui o bun motivaie de
schimbare in sens
pozitiv.
Exist i dou posibile aspecte negative legate de credinele
pozitive. Primul ine
de caracterul realist al acestora, de concordana dintre scopurile
propuse i posibilitile reale
ale persoanei. Credinele pozitive nerealiste pot duce in extremis la
apariia unei imagini de
sine gonflate sau a unei atitudini de superioritate nejustificat, la o
discrepan intre nivelul
de ateptri al persoanei i rezultatele obinute in mod real de aceasta.
Cel de-al doilea se
refer la tria credinelor pozitive, mai ales a celor construite de ctre
persoan ca achiziii in
urma unor experiene. in cazul in care o credin pozitiv nu este
suficient de puternic, de
solid, eecul in anumite iniiative va atrage dup sine sentimente de
dezamgire,
neincredere, neadecvare i un nivel sczut de performan.
In sfarit, o ultim precizare se refer la schimbarea credinelor i
privete faptul c
aceasta va atrage dup sine schimbri uneori spectaculoase la nivel
comportamental, mai ales
dac persoana poate accesa odat cu aceasta i resursele necesare
pentru a face fa in
anumite situaii existeniale. i procesul invers este uneori valabil schimbarea
comportamentului va conduce la schimbarea credinelor -, ins nu in
mod necesar. Aceasta
este in fond una dintre limitele importante ale abordrii terapeutice
comportamentale. Unele
persoane nu sunt convinse de experienele care se repet - un anxios
tie sigur c nu a murit

niciodat in urma unui atac de panic (dei a trecut prin numeroase),

ceea ce nu-l impiedic
s-i fie team de fiecare dat c va muri atunci cand face un atac de
panic. Oricum, dincolo
de aceste considerente este important s gsim acea strategie care
funcioneaz in cazul
persoanei reale i unice pe care o avem in fa atunci cand lucrm.
Conectate cu credinele, valorile constituie urmtorul nivel incontient
de filtre,
constituind in principal un filtru de evaluare. Valorile sunt aranjate
intr-o ierarhie, cea mai
important fiind in mod tipic plasat in varf, iar cele mai puin
importante sub ea. Fiecare
persoan opereaz cu un model despre lume iar valorile sunt
interrelaionate cu aceste
modele. Valorile sunt acele idei in care suntem dispui s investim
timp, energie i resurse
pentru a le atinge sau evita.
Valorile sunt cele fa de care, in mod tipic, oamenii se indreapt sau
indeprteaz.
Ele sunt generalizri ale sistemului profund de credine, despre ceea ce
este important, bun
sau ru. Valorile se pot modifica odat cu contextul in care
funcioneaz. Aceeai persoan
poate fi simultan un printe devotat i un om de afaceri extrem de
competitiv. Valorile umane
referitoare la dorinele legate de un domeniu sau altul pot fi foarte
diferite. Mai mult, dac nu
sunt diferite, este foarte probabil s apar probleme in ambele situaii.
Din moment ce
valorile sunt relaionate cu contextul, ele pot fi relaionate i cu strile
de moment, chiar dac
valorile sunt mult mai puin relaionate cu strile decat sunt credinele.
Modul in care oamenii ii encodeaz valori, credine i atitudini
are un profund
efect asupra personalitii. Prognozarea strilor interioare ale celorlali
ca reacii la diferite
situaii, deci a comportamentului devine posibil pentru specialist in
condiiile in care
dispune de informaii prealabile privind modul in care le-au fost
formate sau encodate
valorile, credinele i atitudinile. Cunoscand toate aceste aspecte, este
posibil de asemenea
pentru specialist s intervin n sensul schimbrii valorilor
clientului. Aceast posibilitate

este important in lucrul cu oamenii i in special in psihoterapie

deoarece valorile sunt
responsabile de motivaiile noastre i vor determina modul in care
ne vom petrece timpul,
aciunile pe care le vom intreprinde. In sfarit, pe plan intraindividual
exist pri (subpersonaliti
sau sisteme de valori distincte) care menin procesualitatea intern a
personalitii i leag intre ele toate componentele acesteia.
Conflictele interne, plasate la
nivelul relaiilor dintre aceste pri ale personalitii sunt responsabile
de apariia a numeroase
31
32

probleme, plecand de la simplele incongruene i pan la dezechilibrele

severe de la nivelul
personalitii i chiar tulburrile de personalitate.
Structura limbajului. Modelul Meta
Modelul META este unul dintre primele i cele mai importante modele
structurate de
Bandler i Grinder, fiind publicat in 1975 in cartea "The structure of
magic 1". Acesta
pornete de la analiza tipurilor de intrebri pe care le foloseau in lucrul
terapeutic Fritz Perls
i Virginia Satir i conine dou componente: 1. o viziune teoretic
asupra limbajului i 2. o
serie de intrebri menite s conduc la eliminarea generalizrilor,
distorsiunilor i lipsurilor
informaionale. El reface legtura dintre experien i limbaj, fiind un
model de utilizare a
limbajului pentru a clarifica limbajul, pentru a permite o bun
inelegere a interlocutorului i
o bun exprimare. La acest punct ne vom concentra asupra viziunii
teoretice propuse prin
acest model, pentru ca la capitolul dedicat comunicrii interpersonale
s prezentm setul de
intrebri terapeutice propus in cadrul su.
Pentru a inelege modelul Meta trebuie s analizm modul in care
gandurile sunt
transpuse in cuvinte, limbajul neputand ine pasul, in nici o situaie, cu
viteza, varietatea i
senzitivitatea gandirii, el putand fi doar o aproximare a acesteia.
Vorbitorul dispune de o idee,
o imagine complet a ceea ce dorete s spun, numit structur
profund. Aceasta nu este
contient, limbajul existand la un nivel foarte profund in neurologia
noastr. Pentru a vorbi

noi scurtcircuitm structura profund, ceea ce spunem de fapt purtand

numele de structur
de suprafa. Lipsa acestor scurtcircuitri ar face conversaiile foarte
lungi i plictisitoare.
In trecerea de la structura profund ctre cea de suprafa, in mod
incontient punem
in funcie trei structuri operaionale:
1. Selectm doar o parte a informaiilor disponibile in structura
profund, o
mare parte a lor fiind dat la o parte - lipsuri, tergeri de informaii,
2. Generalizm. Specificarea tuturor condiiilor i excepiilor ar face
conversaia
mult prea plicticoas - generalizri,
3. Oferim o viziune simplificat a ceea ce dorim s spunem, care in
mod
inevitabil modific inelesul - distorsiuni.
Fiecare dintre cele trei operaii se concretizeaz in patternuri specifice.
Modelul
Meta conine un set de ntrebri care ncearc s descurce i
s clarifice toate lipsurile,
distorsiunile, generalizrile limbajului. Aceste intrebri intesc s
umple lipsurile
informaionale, s recreeze structura i s clarifice informaiile pentru a
da sens comunicrii.
Nu trebuie ineles c vreunul din patternurile descrise este bun sau ru
in sine. Aceasta
depinde de contextul in care sunt folosite i de consecinele utilizrii
lor. Patternurile de
limbaj descrise de acest model sunt prezentate in continuare:
1. Substantivele nespecificate
Subiectul activ al unei propoziii (aciuni) poate fi anulat, eliminat,
folosind o
exprimare pasiv, spunand de exemplu "Casa a fost construit", mai
degrab decat "X a
construit casa". Acest tip de omisiune poate implica o viziune a lumii
ca spectator pasiv,
neajutorat, in care lucrurile se intampl fr nici o responsabilitate din
partea persoanei.
Corectitudinea din punct de vedere gramatical a propoziiilor de acest
tip nu ofer nici un fel
de garanie a claritii lor.
Atunci cand auzim o propoziie care conine un substantiv nespecificat,
putem
solicita informaia lips intreband cine este autorul aciunii, subiectul
activ al

propoziiei. Substantivele nespecificate sun clarificate deci intreband

"Cine sau Ce anume
....................................................?"
2. Verbele nespecificate
Uneori verbele pot fi i ele nespecificate, de exemplu. "Ea ii face ru
singur", "El
m-a ajutat" sau "incerc s-mi amintesc asta".
Poate fi important de tiut cum au fost fcute aceste lucruri (aciuni)
iar pentru
aceasta avem nevoie de adverbe.
Verbele nespecificate sunt clarificate intreband "Cum sau Ce
anume ?"
32
33

3. Comparaiile
Propoziiile in care apar termeni ca "cel mai bun", "mai bun", "mai ru",
"cel mai
ru" presupun existena comparaiilor iar acestea pot fi fcute numai
dac dispunem de ambii
termeni. Dac unul lipsete, trebuie s intrebm pentru a afla. De
exemplu, "Am fost slab in
aceast discuie". Slab n comparaie cu ce sau cu cine?
Foarte des, termenul lips al comparaiilor este nerealist i poate
conduce persoana la
sentimente de inferioritate, neputin, inadecvare, cum ar fi cazul in
care compar de exemplu
performanele mele sportive cu cele ale unui campion mondial.
Comparaiile sunt clarificate intreband "n comparaie cu Ce sau cu
Cine ....?"
4. Judecile (evalurile)
Sunt legate destul de strans de comparaii, dei nu le implic in mod
necesar. Dac
cineva spune "Sunt o persoan egoist", il putem intreba "Cine spune
asta?". Dac va
rspunde "Eu", atunci il putem intreba "Care este standardul dup care
te apreciezi astfel?".
Este util deci s tim cine face o judecat, cui aparine i de
asemenea, care sunt
motivele, argumentele, raiunea pe care se ntemeiaz. Adesea
adverbele dau de o parte
persoana care face aprecierea.
Judecile sunt clarificate prin intrebrile "Cine a fcut aceast
apreciere?" i "Pe
ce argumente, idei se bazeaz ea?".
5. Substantivrile

Aceste pattern denumete situaia in care un verb - care descrie un

proces aflat in
desfurare sau o aciune -, a fost transformat, inlocuit cu un
substantiv static. Termenul
aparine lingvisticii. De exemplu, "nvarea i disciplina, aplicate cu
respect i fermitate,
sunt eseniale in procesul educativ". Dac un substantiv nu poate fi
vzut, auzit, atins,
mirosit, gustat, deci nu este obiectiv, el este o substantivare.
Substantivrile n-au nimic ru in sine, ele pot fi folositoare, numai c
ascund
diferenele care apar intre modelele (hrile) despre lume ale
oamenilor. Ce inseamn cand
cineva spune "Am o memorie slab"? Pentru a afla putem ntreba
ce informaii anume
sunt dificil de memorat pentru el i cum procedeaz pentru a le
memora? Cineva care
gandete c are memoria slab se poate simi neajutorat i inadecvat.
Credina c lumea
extern este modelat de felul in care vorbim despre ea este ca i cum
am manca fotografia
care prezint un fel de mancare apetisant. Cuvintele pot fi combinate
i manipulate in moduri
care n-au nimic de-a face cu experiena senzorial.
Substantivrile sunt un fel de "balauri" ai acestui model. Ele nu produc
nici un ru
atata timp cat nu acceptm ideea c exist in mod real. Ele terg atat
de multe informaii incat
abia dac mai rmane ceva. Prin aceast transformare a proceselor in
lucruri, substantiva rea
poate fi considerat ca cel mai important model de distorsiune a
limbajului.
Ele sunt clarificate prin transformarea in verbe i solicitarea
informaiilor lips. "Cine
substantiveaz in legtur cu ce?" i "Cum face el asta?".
6. Operatorii modali ai posibilitii
Exist reguli de conduit dincolo de care nu putem sau nu trebuie s
trecem,
exprimate prin cuvinte ca "a nu putea" sau "nu trebuie s". Acestea
sunt cunoscute in
lingvistic drept operatori modali i definesc limite generate de legi
nescrise.
Operatorii posibilitii definesc - in harta vorbitorului - ceea ce este
considerat posibil
i apar cu necesitate in mod natural. Ceea ce intereseaz este faptul
c limitele definite de

credinele fiecruia sunt extrem de diferite: "Pur i simplu nu pot

refuza", "Aa sunt eu", "Nu
pot schimba asta" sau "Este imposibil s spun asta". Nu este nimic ru
ca o persoan s
cread c are anumite capaciti (doar dac exagereaz in mod
evident sau sfideaz legile
naturii), problema este acel "nu pot" care limiteaz, creeaz o stare de
incompeten i
incapacitate de a schimba.
Perls obinuia s rspund clienilor care spuneau "Nu pot ", spunand
la randul su
"Nu spune nu pot, spune nu fac sau nu voi face ".
Aceast reformulare aparent dur are un rezultat imediat - comut
clientul de la starea
33
34

de neputin, inepenire, ctre una in care este capabil cel puin s

contientizeze posibilitatea
existenei unei alternative.
O posibilitate de a intreba mai clar, de a reformula mai puin dur, fr a
exista riscul
de a rupe raportul de rezonan cu clientul, este a spune "Ce s-ar
putea ntmpla dac ai
face ?", "Ce te oprete s ?" sau "Cum faci ca s te opreti
singur de la ?". Cand
cineva spune c nu poate face ceva, el i-a definit un obiectiv i apoi la fcut de neatins.
Identificarea barierelor este primul pas pentru a le trece. Educatorii i
psihoterapeuii lucreaz
permanent cu schimbrile acestui tip de limitri, in care primul pas
privete intrebrile legate
de acest operator modal.
Operatorul modal al posibilitii este clarificat intreband
"Ce s-ar putea ntmpla dac ai ?" sau "Ce te mpiedic s...?"
7. Operatorii modali ai necesitii
Indic o necesitate i apar in cuvinte ca "ar trebui" sau "n-ar
trebui", "trebuie"
sau "nu trebuie", "am obligaia" sau "n-am obligaia". Avem de-a
face cu reguli de
conduit care opereaz in mod implicit. Care sunt consecinele reale
sau imaginare ale
inclcrii regulii? Odat ce consecinele i raiunea lor devin explicite,
ele pot fi asimilate
contient i evaluate critic, altfel, ele doar ne limiteaz alegerile i
comportamentul. "Trebuie

s in cont de ceilali mai mult decat de mine", "Trebuie s nu vorbesc

in timpul orei", "N-ar
trebui s ai de-a face cu aceti oameni" etc.
Este neindoielnic c regulile de conduit sunt foarte importante,
existena societii
bazandu-se pe un cod moral, ins exist o mare diferen de exemplu
intre a spune "Ar trebui
s fii politicos cu toat lumea" sau "Ar trebui s iei mai des in natur".
Regula este intradevr
folositoare i potrivit situaiei?
Operatorii modali ai necesitii sunt clarificai intreband "Ce s-ar fi
putut ntmpla
dac ai fi / nu ai fi,..........................................?".
8. Cuantificatorii universali
Prin generalizare, unul sau cateva exemple sunt considerate ca
reprezentative pentru
o multitudine de posibiliti sau pentru o clas de obiecte sau
fenomene. Pericolul este acela
de a nu putea vedea copacii din cauza pdurii, deci de a deveni
incapabili s admitem
existena excepiilor, ceea ce ne indeprteaz de realitate.
De obicei generalizrile sunt exprimri vagi, in care putem include cu
uurin o
multitudine de lucruri i fapte particulare. Sunt exprimate in cuvinte
precum "tot", "toi",
"intotdeauna", "niciodat", "nimeni", care nu admit excepii i poart
numele de cuantificatori
universali. Uneori ei nu sunt prezeni, ci implicai i limiteaz foarte
puternic persoana.
Extinderea unei afirmaii la toate posibilitile face excepiile dificil de
aprut. Sunt create
astfel filtre perceptuale sau profeii autoimplinite - vom vedea i auzi
ceea ce ne ateptm s
vedem i auzim.
Cuantificatorii universali nu sunt intotdeauna negativi, ei pot fi factuali,
reali, cum ar
fi "apa nu curge niciodat in sus". Exist ins mari diferene intre acest
caz i o persoan care
spune "Niciodat nu fac ceva cum trebuie", care sesizeaz numai
situaiile in care a dat gre
i niciodat pe cele in care a avut succes. Cum este imposibil ca cineva
s eueze permanent,
rezult c o astfel de persoan ii limiteaz lumea prin felul in care
vorbete despre ea. in
astfel de cazuri trebuie cutate excepiile, situaiile in care a fcut ceva
bine: "Poi s-i

aminteti o situaie n care ai fcut ceva bine?". Oamenii de

succes au tendina de a
generaliza in sens invers.
Alt modalitate de a aborda acest tip de generalizri este prin
exagerarea i reducerea
lor la absurd, deci printr-un model de intervenie paradoxal, care de
obicei atrage un rspuns
de aprare in direcie contrar.
Cuantificatorii universali sunt abordai i clarificai prin intrebri de tip
"A existat
vreo situaie n care?" sau prin exagerare i reducere la absurd.
9. Echivalena complex
Definete situaia in care dou afirmaii sunt legate in aa manier
incat par s
34
35

semnifice acelai lucru, de exemplu "Nu zambeti Nu te bucuri" sau

"Dac nu te uii la
mine cand vorbesc cu tine, atunci nu-mi acorzi atenie". Sunt
generalizri ale propriilor
experiene asupra tuturor celorlali oameni, care exclud faptul c
oamenii gandesc diferit. In
aceste situaii intrebrile merg pe direcia "Cum anume faci aceast
legtura, cum anume
crezi c?.
10. Presupoziiile
Cu toii dispunem de credine i ateptri provenite din propria
experien, fr de
care ar fi imposibil s trim. Ele ne pot permite foarte bine s fim liberi
i s ne bucurm de
lume sau ne pot limita foarte mult. Adesea obinem ceea ce ne
ateptm s obinem.
Aceste presupoziii bazale trebuiesc aduse in plan deschis i explorate.
Adesea apar
sub forma intrebrilor "De ce?", de exemplu "De ce te uii urt la
mine?". O alt form sub
care apar sunt falsele alternative de alegere, care presupun acceptarea
principalei presupoziii
coninut in respectiva afirmaie. De exemplu "vrei s mnnci
salat sau friptur",
presupune acceptarea lui "a vrea s mnanci". Ele sunt abordate prin
intrebri de tip "Ce te
face s crezi c vreau s mnnc?".
Propoziiile care conin cuvinte de tip "de cand", "atata timp", "cand",
"dac", de
obicei conin presupoziii.

Presupoziiile sunt aduse pe plan deschis intreband "Ce anume te

face s crezi c?".
11. Cauz - efect
Privete afirmaii de tipul "M-ai fcut s m simt prost", "M
plictiseti", bazate
pe un model cauzal simplu, aplicabil numai obiectelor externe statice.
Este o mare diferen
intre a spune "Vantul face copacii s se legene" i "Tu m faci s m
nfurii". A crede c
cineva este responsabil pentru propria mea stare emoional implic ai acorda un fel de
putere asupra mea pe care el in mod real nu o are. A gandi c putem
fora sau putem fi forai
s experimentm anumite stri limiteaz foarte mult i produce un
stres semnificativ. Astfel
ne vom simi dominai, determinai sau vom manifesta o grij
exagerat pentru ceea ce
spunem sau facem, devenind fie victima, fie bona celuilalt.
Sunt dou nivele la care putem aborda acest mecanism. Unul este s
intrebm simplu
cum anume un lucru este cauzat de cellalt. Descrierea felului in care
se intampl adesea
ofer noi alternative de rspuns, dei credina, mecanismul
fundamental de tip cauz - efect
rmane intact. Este vorba despre o credin adanc inrdcinat in
cultura occidental,
conform creia ceilali au putere asupra i sunt responsabili pentru
strile noastre. Cu toate
acestea, noi suntem singurii responsabili pentru propriile stri iar
credina c alii ar fi
presupune asumarea unei condiii statice, asemntoare celei a bilelor
de pe o mas de biliard.
Modelul META propune pentru abordarea afirmaiilor bazate pe acest
mecanism
intrebri de tipul "Cum exact faci ca s te simi atunci cand cellalt ?",
intrebri care
introduc ideea c persoana are la dispoziie mai multe variante de
rspuns emoional la
diferitele situaii.
Este dificil uneori pentru client s-i asume responsabilitatea pentru
propriile triri,
motiv pentru care aceste intrebri pot fi utilizate numai atunci cand
avem deja o foarte bun
relaie cu acesta. Altfel, ele pot fi percepute ca agresive.
Intrebrile care se pun in legtur cu acest mecanism sunt: "Cum
anume face asta s

se ntmple cealalt?" sau "Ce ar trebui s se ntmple pentru

ca asta s nu fie cauzat
de cealalt?". Cand avem de-a face cu credina fundamental cauz efect, intrebarea este
"Cum anume procedezi pentru a te face s te simi sau s
rspunzi ntr-un anume fel la
ceea ce vezi sau auzi?".
12. Citirea minii (a gandurilor)
Este mecanismul prin care o persoan presupune c tie, fr dovezi
obiective, ce
gandete sau simte cellalt. Cu toii facem asta frecvent. Uneori este
vorba despre un rspuns
intuitiv la anumii indici nonverbali sesizai i procesai incontient,
alteori este pur
halucinaie sau proiectarea de sine in situaia celuilalt i perceperea
acesteia ca i cum ar veni
de la el.
35
36

Exist dou mari tipuri de citire a minii. Prin primul dintre ele - cel
direct, persoana
presupune c tie ce gandete cellalt: "El este nefericit", "Era furios,
dar nu voia s admit
asta" etc. Pentru a putea face aceste afirmaii avem nevoie de dovezi
sensibile, obiective,
comportamentale, corporale. Altfel, putem face erori, de multe ori
serioase. Cel de-al doilea
tip de citire a minii - cea proiectat este oglinda primului i prin el
oferim celorlali puterea
de a ne citi gandurile. Astfel, putem folosi acest mecanism pentru a-i
invinovi c nu ne
ineleg atunci cand noi credem c o fac: "Dac i-ar fi plcut de
mine ai fi tiut ce-mi
doresc" sau "Chiar nu vezi cum m simt?". Persoana care folosete
acest mecanism nu
comunic clar ce vrea de la ceilali, presupunand c ei tiu deja.
Intrebrile care se pun in acest caz merg pe direcia "Cum anume tii
ce gndete
el?" sau, in cazul citirii minii proiectate "Cum anume ai presupus c
tii cum se simt?".
Dac intrebm simplu "Cum de tii?" sau "De unde tii?", de obicei
rspunsul va fi o
credin sau o generalizare.
Acest pattern este abordat prin intrebri ca "Cum anume tii c ?"
Operaii asupra
structurii profunde a limbajului

Paternuri de limbaj
tergeri (omiteri) 1.Substantive nespecificate
2.Verbe nespecificate
3.Comparaii
4.Judeci
5.Substantivri
Generalizri 1.Cuantificatori universali
2.Operatori modali ai posibilitii
3.Operatori modali ai necesitii
Distorsiuni 1.Echivalen complex
2.Presupoziii
3.Cauz-efect
4.Citirea gandurilor
Tabelul ilustreaz in mod sintetic i rezumativ modelul Meta
Modelul META este un instrument puternic in multe domenii de
activitate, premisa
sa de baz fiind aceea c oamenii ii construiesc modele personale i
diferite ale lumii, deci
nu putem ti dinainte ce inseamn cuvintele lor.
Modelul TOTE i strategiile
Modelul TOTE (Test, Operate, Test, Exit) aparine psihologiei
cognitive i a fost
formulat de Miller, Galanter i Pribram in cartea Plans and structure of
behavior". Baza de
pornire pentru construirea sa este modelul Stimul > Reacie din
behaviorism, care a fost
imbuntit prin incorporarea ideilor de feedback i rezultate vizate. El
ofer totodat o
viziune despre secvena de procesri interne declanate de un stimul.
Testele (cele 2 secvene
de Test) se refer la condiiile pe care operaiile trebuie s le satisfac
pentru ca rspunsul s
se produc in faza de feedback, sistemul opereaz in sensul
schimbrii unor aspecte ale
stimulului sau ale strii interne a persoanei pentru a satisface testul.
Modelul a fost preluat in NLP i dezvoltat de ctre Robert Dilts, el stand
la baza
modelului privind strategiile de gandire. in figura de mai jos este
exemplificat funcionarea
acestui model in cazul unei persoane care regleaz volumul sunetului
la un aparat de radio
(dup Robert Dilts).
36
37

Modelul TOTE (dup Bodenhamer i Hall , 1999 )

1.Starea prezent
Stimul

2. Starea dorit
Rspuns
3. Resursele necesare pentru trecerea de la starea prezent la starea dorit
Modelul TOTE n varianta Dilts (dup Bodenhamer i Hall , 1999)
TEST
Volumul sunetului
OPERARE
Mai tare sau mai ncet
Incongruien Ieire
Congruien
Starea Prezent
Versus Starea
Dorit Ateptat
Input senzorial
Incongruien
Ieire
Congruien
Operare:accesarea
i aplicarea
Resurselor la Starea
Prezent

37
38

Modelul presupune c eficiena pe plan comportamental depinde de:

1. Existena unui scop pentru viitor,
2. Existena unor dovezi de tip senzorial i comportamental privind
atingerea
scopului, 3. Existena unui set de operaii, proceduri sau alternative cu
ajutorul crora va fi atins
scopul.
Strategiile reprezint modul in care ne organizm gandurile i
comportamentul
atunci cand ne angajm intr-o sarcin de orice tip. Ele rspund
intotdeauna unul scop pozitiv
i pot fi influenate de credine. Chiar o strategie eficient nu va
funciona in condiiile
existenei unor credine limitative legate de sarcina respectiv. Ele
sunt rezultatul unei serii de
operaii pe care creierul nostru le-a efectuat cel mai des in afara
pragului contiinei. O
strategie este compus din secvena de procese pe care le utilizeaz o
persoan pentru a se
deprima, a se motiva, a lua o hotrare sau a aciona. Putem s ne
decodificm strategiile, s le
modificm dac este necesar sau s invm altele mai performante. A
dispune de strategii
eficiente este un factor necesar pentru eficiena personal i de aceea
ele reprezint
componente importante ale structurii experienei subiective.
O strategie implic existena urmtoarelor componente.
1. Un declanator: un eveniment, un stimul contient sau incontient
care s

declaneze aceast strategie particular. Acest declanator poate fi

intern sau extern.
2. Stri interne, procese de gandire compuse din imagini, sunete,
dialoguri
interioare, senzaii i emoii (V.A.K.O.G.)
4. Etape interne: compuse din lucruri pe care le vedem, auzim, simim
venind din
afar i din aciuni pe care le intreprindem i care fac parte din
strategie. De exemplu, s
adunm mai multe informaii (Ve, Ae, Ke, Oe, Ge). Un test: care
servete de comparaie intre
obiectivul nostru de la pornire (tiut sau nu), i rezultatul obinut dup
o etap a procesului.
Obiectivul i starea prezent trebuie s aib o reprezentare senzorial
precis.
5. O bucl de retroaferentaie (feed-back): care permite, dac testul
este negativ
(obiectivul nu este atins), s inem cont de rezultatul etapei, s
continum sau s modificm
tipul de proces pentru a nu mai face acelai lucru din nou" (aceast
schimbare se poate afla
in aciune sau in revizuirea obiectivului).
6. O ieire: cand rezultatul nostru corespunde complet obiectivului,
este timpul
s ieim din strategia noastr... pentru a incepe alta!
In general, strategiile puin eficace nu prezint intreg ansamblul de
elemente descris
mai sus.
Credem c elementele comune ale celor dou modele sunt uor de
sesizat, aa c nu
vom insista asupra lor.
Structurarea subiectiv a timpului - Linia Timpului
Ideea de Linie a Timpului (L T) apare pentru prima dat exprimat de
William James,
in lucrarea Principii ale psihologiei" din 1890, la capitolul despre
memorie. In NLP, ea a
fost preluat i dezvoltat de Tad James i Wyatt Woodsmall, in cartea
Terapia prin linia
timpului i bazele personalitii".
Principalul punct de pornire pentru modelul privind L T este realitatea
faptului c
orice fiin uman dispune de un mod de reprezentare a timpului
subiectiv, cu care opereaz
in sensul structurrii acestuia i a propriei biografii. Este ca i cum
omul ar fi o mainrie

temporal aparte, timpul subiectiv fiind intotdeauna calitativ diferit de

cel fizic, msurat cu
ajutorul calendarelor, ceasurilor, cronometrelor. In timpul subiectiv cele
trei dimensiuni ale
acestuia -trecutul, prezentul i viitorul - sunt oarecum relativizate,
persoana putandu-se
deplasa intre ele cu relativ uurin i putandu-i plasa experienele la
nivelul oricreia, cu
toate c in mod obiectiv nu poate fi decat intr-una singur -prezentul.
Chiar acceptand
postulatul conform cruia o experien este in mod intrinsec prezent
i contient, aceast
deplasare prin dimensiunea temporal nu dispare, ci mai degrab ia
forma aducerii in prezent
a trecutului sau viitorului. Probabil c aceast din urm posibilitate se
apropie ca mecanism
38
39

de producere in mai mare msur de realitatea experienelor umane,

ins, indiferent de acesta,
efectele vor fi aceleai. Dispunem adesea de experiene ale unor
evenimente viitoare sau
reeditm experiene trecute, indiferent dac pentru a face acest lucru
ne deplasm ctre trecut
sau viitor sau le aducem pe acestea in prezent. De multe ori chiar,
pentru a facilita
experimentarea contient a unor momente trecute sau viitoare, este
mult mai practic i mai
util metafora deplasrii de-a lungul axei tipului pan la un moment
sau altul.
O a doua precizare important privind modul de structurare subiectiv
a timpului
privete forma liniar a reprezentrii asupra acestuia, cu alte cuvinte
faptul c oamenii ii
reprezint timpul personal sub forma unei linii pe care sunt encodate i
stocate propriile
evenimente de via, amintiri, planuri i proiecii. Aceast precizare
conine in realitate dou
idei. Prima se refer la caracterul personal, subiectiv al L T. Ea
reprezint un important filtru
subiectiv, o component a hrii subiective a realitii, care
configureaz modelul propriei
biografii, al drumului personal in via i ofer persoanei repere
temporale. Cea de-a doua are
in vedere faptul c, indiferent de forma i caracteristicile concrete ale
acestei reprezentri, ea

va avea form liniar. Mai mult decat atat, ne vom atepta ca fiecare
persoan s dispun de o
L T care se particularizeaz cumva fa de ale celorlali, dei exist
cateva tipuri mai des
intalnite.Reperele spaiale, legate de direcie, poziie etc., joac la
randul lor un rol important
in L T. Dac cerem unei persoane s-i aminteasc ceva anume,
intotdeauna acea amintire
pare s vin de undeva, cu alte cuvinte dispune de o localizare
spaial. Dac ii vom cere s
ne indice unde este trecutul sau viitorul, ne va indica o direcie anume,
de tip: fa, fa dreapta - sus, spate sau spate - stanga -jos etc. Aceste repere sunt
importante pentru
codificarea experienelor persoanei i vor da o anumit orientare sau
un sens al acestora. Nu
este acelai lucru dac linia viitorului merge ascendent sau
descendent, dac trecutul este in
spate sau in fa (deci dac poate sau nu fi vzut). Dorim s precizm
c, alturi de reperele
spaiale exist i altele importante pentru determinarea sensului
experienelor. Semnificaiile
acestor repere, precum i implicaiile privind lucrul cu L T sunt
analizate mai pe larg la
capitolul de psihoterapie.
O ultim precizare pe care dorim s-o facem in aceste randuri are in
vedere faptul c in
reprezentarea asupra L T sunt implicate in principal dou sisteme
reprezentaionale -cel
vizual i cel kinestezic, ea cptand astfel un caracter mixt, compozit.
Evident c in
reprezentarea despre L T pot fi implicate i celelalte sisteme
reprezentaionale i obligatoriu
sunt implicate elemente ce in de submodalitile acestora, ins pentru
structurarea i
reprezentarea LT eseniale sunt cele dou modaliti. De la o persoan
la alta, ele pot avea o
pondere egal sau diferit in reprezentarea LT, pondere de careva fi
necesar s inem cont
atunci cand incercm s lucrm cu LT.
n timp (In Time) i de-a lungul timpului (Through Time)
Tad James descrie dou mari modaliti de structurare subiectiv a
timpului, deci
dou mari tipuri de linie a timpului, tipuri in apariia crora sunt
implicate din perspectiv

determinativ aspecte ce in de mediul cultural al persoanei. Notm c

modelul subiectiv al
timpului poart amprenta culturii in care triete persoana. Aceast
influen poate fi sesizat
cu mult mai mare claritate examinand cele dou modaliti. Ele au fost
aezate in cele dou
coloane ale unui tabel pentru a uura cititorului o analiz comparativ.
De-a Lungul Timpului n Timp
39
40

Occident
De la stanga spre dreapta
Este prezent succesiunea: trecut, prezent, viitor
Plasat in faa subiectului
Existena ordinii
Amintiri experimentate uzual disociat
Planificarea timpului este important
Dificil de a rmane in momentul prezent
Orient
Din spate ctre fa
Timpul este cel prezent: se intampl acum
Nu este toat in fa
Timpul este flexibil
Amintiri experimentate uzual asociat
Planificarea timpului nu este foarte important
Experimentarea prezentului este facil
n Timp sau timpul arab" caracterizeaz o persoan a crei linie a
timpului este cel
puin in parte plasat in spatele persoanei (spaial) sau in interiorul
corpului acesteia.
Consecina acestui mod de reprezentare este aceea c persoana nu
are o viziune complet
asupra timpului i a succesiunii evenimentelor, care va fi oarecum
relativizat. Este o
persoan care triete intr-un fel de permanent prezent, ceea ce
presupune o viziune limitat
asupra viitorului i trecutului, creia ii este greu s precizeze dac un
eveniment s-a intamplat
ieri sau acum o sptman. Am intalnit o persoan de 26 de ani care,
la 3 ani dup absolvirea
facultii, intr-o discuie mi-a spus aproximativ: acum vreo trei - patru
ani, cand eram in
clasa a opta ....". O alt caracteristic a acestui tip de persoane este
dificultatea de a-i
planifica timpul (sarcinile) i de a respecta planificrile i orarele.

De-a Lungul Timpului sau timpul anglo - european" se leag foarte

bine de
expresia Timpul inseamn bani" i de specificul culturii occidentale
concureniale. O
persoan din acest tip are toat linia timpului plasat in fa, cu
trecutul de obicei in stanga i
viitorul in dreapta (probabil o corelaie cu dominana interemisferic) i
care are fie form de
linie dreapt orizontal sau ascendent dinspre trecut ctre viitor. fie
forma unui U sau V in
care cele dou laturi ale liniei sunt in faa persoanei i se indeprteaz
de el. Consecina este o
foarte clar percepie asupra succesiunii i repere temporale foarte
ferme. Este genul de
persoan pentru care fix inseamn fr un sfert, creia ii va fi dificil s
ineleag pe cineva
care intarzie i va fi extrem de contrariat i deranjat de aceste
intarzieri.
Aceste dou tipuri descrise de James sunt pure", in afara lor existand aa cum
artam mai sus - cam tot atatea linii ale timpului cai oameni,
majoritatea acestor linii
intrunind elemente i din tipul arab i din cel anglo - european, deci
aparinand unui tip
mixt".
EXERCIII DE IDENTIFICARE A LINIEI TIMPULUI
Probabil, cel mai simplu pentru a afla cum arat LT a unei persoane ar
fi s intrebm
intai unde se afl plasate trecutul, prezentul i viitorul, apoi s cerem
persoanei o descriere a
acestora. Din pcate ins, foarte puini oameni vor putea face acest
lucru, aa incat aceast
modalitate nu ne ajut prea mult.
Cel mai adesea reprezentarea asupra LT este parial sau total
subcontient; pentru a
fi clarificat este necesar un ghidaj serios al persoanei, uneori chiar o
uoar schimbare a
strii de contiin a acesteia. Acest ghidaj poate imbrca o form sau
alta, in funcie de
ponderea elementelor vizuale sau kinestezice in reprezentarea
persoanei asupra LT, ceea ce
impune o cunoatere prealabil a sistemului de preferine i sinestezii
pe care le face aceasta.
Cele dou exerciii prezentate mai jos vizeaz cele dou situaii tipice
care apar, adic

cea in care persoana ii poate reprezenta mai uor L T pornind de la

elemente de kinestezie
sau pornind de la elemente vizuale. Ambele exerciii presupun
modificarea strii de contiin
a exploratorului (clientul), aa realizarea lor cu o alt persoan trebuie
fcut doar de
specialiti cu o formare i o practic psihologic i psihoterapeutic
specific. Din acest
motiv am prezentat aici doar paii urmai in tehnic, nu i instructajele
complete.
Ele se inscriu intr-o viziune mai larg in noiunile de pacing (contact) i
leading
(ghidare) i trebuie s respecte toate cerinele acestora.
Exerciiul 1
Participani: 2 persoane
40
41

Roluri: explorator, ghid

Durat: variabil
Desfurare - Pai
1. Exploratorul este ghidat in defocalizarea de pe stimulii externi i
focalizarea ateniei asupra
propriei persoane. Aceast refocalizare se realizeaz cel mai uor
pornind de la senzaiile corporale i
continuand cu deplasarea ateniei asupra planului mental. De obicei, o
bun focalizare a ateniei
asupra propriei experiene i detaarea de stimulii exteriori se asociaz
cu o uoar modificare a strii de
contiin. 2. Exploratorului i se cere s-i actualizeze 3 amintiri despre
sine din trecut: una din trecutul
apropiat, una dintr-un trecut indeprtat i una intermediar. in legtur
cu fiecare i se cere s precizeze:
localizarea spaial, modul de accesare, modul de rememorare
(reexperimentare).
Exploratorul unete cele trei amintiri printr-o linie, pe care o
prelungete in ambele sensuri,
ctre trecut i prezent.. El va examina apoi linia trecutului rezultat i
va nota: forma i traiectoria; gradul
de vizibilitate asupra ei (inclusiv pan la ce punct din trecut poate
vedea); claritatea, luminozitatea i
culoarea; felul in care sunt codificate amintirile (ca nite mrgele pe un
irag, ca fotogramele dintr-un
film, ca diapozitivele dintr-un sertar etc.); modul de organizare a
amintirilor (in jurul unor teme sau
sensuri, in succesiune temporal etc.); consistena liniei (bi - sau
tridimensional etc.); modul in care

acceseaz i reexperimenteaz amintirile; starea asociat cu

rememorarea. El ii va clarifica astfel
reprezentarea asupra trecutului.
3. Se procedeaz in aceeai manier cu viitorul. Tad James atrage
atenia asupra faptului c
este preferabil a se utiliza termenul de amintiri din viitor'', lucru care
se poate explica prin necesitatea ca
exploratorul s acceseze elemente cu o anumit stabilitate pentru
viitor i nu s fac un simplu exerciiu
de imaginaie.
4. Exploratorului i se cere s experimenteze prezentul i s-i precizeze:
localizarea (in fa
sau in spate, in interiorul sau in exteriorul propriului corp, in prezent
sau in afara prezentului etc.); modul de
trire a prezentului (modaliti senzoriale utilizate, stare emoional
asociat); modul de articulare cu
trecutul i viitorul.
5. Exploratorul trece in postur disociat fa de L T (plutete deasupra
sau merge pe
lang) i o exploreaz deplasandu-se de-a lungul ei ctre trecut i
viitor. Se poate indeprta i apropia de ea
i se poate deplasa pan aproape de limitele ei (in trecut sau viitor), cu
scopul de a obine o reprezentare
clar. El va fi ghidat ctre a nota: diferenele care apar intre trecut,
viitor i prezent, precum i elemente de
definire i submodaliti pe care nu le-a sesizat in paii precedeni,
incheie aceast explorare in postur
asociat, in prezent (este ghidat).
6. Ghidul i exploratorul au o discuie (feedback) in care este analizat
i integrat
(contient i verbal, de ctre explorator) reprezentarea asupra L T.
Dup caz, dac apar neclariti,
unei secvene de explorare pot necesita a fi reluate. Acest exerciiu se
poate realiza i in grup,
caz in care necesit unele adaptri i un timp mai indelungat.
Exerciiul 2
Participani: 2 persoane
Roluri: explorator, ghid
Durat: variabil
Desfurare - Pai
Pentru realizarea acestei exerciiu este necesar o sal cu spaiu liber
mai larg, in care
exploratorul s se poat deplasa un minim de 10 pai fr a intalni
obstacole.
1. Ghidul cere exploratorului s-i imagineze pe podea o linie (L T) care
strbate

spaiul liber al incperii. El va plasa apoi prezentul intr-un punct al

acestei linii, dup care va
preciza in ce direcii se afl poziionate trecutul i viitorul.
Este important ca exploratorul s fie lsat s aleag in care parte este
trecutul i in care
viitorul i nu ghidul s indice acest lucru. Dac exploratorului ii va fi
dificil s decid, el va
trebui ghidat s experimenteze spaiul dintr-o parte i din cealalt a
prezentului i s descopere
unde este plasat trecutul i unde viitorul.
2. Exploratorul este ghidat in explorarea, pas cu pas, a trecutului,
viitorului i
41
42

prezentului. Este posibil ca in urma acestei explorri L T s capete o

alt form decat cea
rectilinie. Ghidul va insista ca exploratorul sa noteze elementele
definitorii, calitile L T. Dac
anumite segmente al liniei sau anumite evenimente sunt dificil de
experimentat in postur
asociat, exploratorul o poate face din postur disociat (pete in
afara liniei).
3. Exploratorul examineaz L T din postur disociat (pind de-a
lungul liniei, altturi
de ea), cu scopul de a obine o reprezentare clar i unitar asupra ei
(a L T ca intreg). El va
preciza diferenele dintre trecut i viitor, precum i toate calitile
reprezentrii pe care nu le-a
sesizat in prima etap (pasul 2).
4. Ultimul pas in acest exerciiu este cel de feedback, in care
exploratorul relateaz
ghidului despre L T. Cei doi realizeaz o analiz a acesteia, cu scopul ca
exploratorul s poat
integra verbal experiena.
Aa cum se poate observa, cele dou exerciii utilizeaz in manier
difereniat
(preferenial) cele dou sisteme reprezentaionale implicate (vizual i
kinestezic). Dac primul
este mai favorabil persoanelor cu imaginaia vizual dezvoltat, cel deal doilea poate fi utilizat cu
mai mult succes atunci cand clientul are disponibiliti mai reduse de
operare pe canalul vizual
sau atunci cand intenionm experimentarea (sau reexperimentarea)
unor evenimente, stri,
amintiri, traume sau resurse din postur asociat. Faptul c persoana
se afl pe L T in general

garanteaz o experimentare in manier asociat.

Capitolul 3 Comunicarea interpersonal
Viziunea asupra comunicrii interpersonale este deosebit de
important, ea
regsindu-se practic in calitate de component a oricrei aplicaii din
NLP. Pe de alt parte, a
generat la randul ei numeroase aplicaii.
Dintr-o alt perspectiv, se impune a aminti aici c ideile dezvoltate in
NLP cu
privire la comunicarea interpersonal stau alturi de ideile Analizei
Tranzacionale i
concepia despre comunicarea asertiv, la baza oricrei abordri
serioase asupra fenomenului
comunicaional.
Majoritatea ideilor exprimate vizeaz nu doar procesul comunicaional
ca atare, ci
mai ales eficiena in comunicarea interpersonal. Fr a dedica un
subcapitol special
comunicrii eficiente, am punctat de fiecare dat referirile la aceasta.
Este imposibil s nu comunicm
Atunci cand dou persoane se afl fa in fa, in relaie direct, intre
ele se vor
produce schimburi informaionale indiferent dac cei doi au sau nu o
intenie in acest sens.
Mai mult, dac privim in strad de la fereastra unei cldiri, receptm
numeroase informaii
despre oamenii care o populeaz, putem inelege unele lucruri, ne
putem amuza uneori, chiar
dac nu suntem in situaia de a stabili o relaie direct cu trectorii.
Contactul senzorial este
premisa suficient i necesar pentru stabilirea unei relaii
comunicaionale.
Atunci cand suntem in contact senzorial cu alte persoane, indiferent
dac dorim sau
nu acest lucru, primim informaii despre acestea i le transmitem
informaii despre noi. Un
exerciiu simplu poate fi foarte relevant in acest sens. Incercai s stai
timp de cateva minute
in faa unui auditoriu, in tcere, incercand s nu comunicai nimic ctre
acetia. Dup acest
interval intrebai-i ce au ineles, ce le-ai transmis. Probabil vei fi
surprins de bogia
informaiei receptate de acetia. Situaia devine mult mai complex
atunci cand ne propunem
s stabilim o relaie de comunicare cu cineva, moment in care intervin
scopuri, intenii,

efortul de a inelege i a te face ineles etc.

Dac schimburile comunicaionale sunt o realitate inerent oricrui
contact senzorial
cu alt persoan, apare problema modului in care o facem.
Intampltor? in nici un caz.
Contientizarea acestei realiti nate pentru specialist un nou tip de
preocupare, aceea de a
comunica eficient.
Dincolo de faptul c nu este posibil s nu comunicm, permanent
avem reacii de
rspuns la mesajele celorlali i observm reaciile lor la mesajele
noastre, deci permanent
influenm i suntem influenai. Munca in consiliere, psihoterapie,
educaie, management sau
42
43

negocieri presupune comunicarea i influenarea celorlali. Apare astfel

o situaie paradoxal
- dac ne optimizm abilitile de a comunica, de fapt ne lrgim
posibilitile de a-i influena
pe ceilali iar acest lucru poate fi considerat manipulare, care
intotdeauna are conotaii
negative. Dac a nu influena nu este posibil, atunci dilema etic ce
poate rezulta din aceast
situaie are o singur soluie. Acceptm acest fapt i ne dezvoltm
abilitile de a o face, dar
numai cu integritate, intr-o manier responsabil i respectand modelul
despre lume al
clientului. Tehnicile NLP sunt neutre din punct de vedere valoric i
rspund unor criterii
ecologice; felul in care sunt folosite depinde de abilitile i inteniile
consilierului,
psihoterapeutului, educatorului. De altfel, numai fiind extrem de
responsabili, contieni,
numai dispunand de serioase abiliti de comunicare i de influenare a
celorlali putem
realiza acceptarea necondiionat a clientului, cu valorile sale, filtrele
sale, viaa sa.
Sensul comunicrii este rspunsul primit
Aceast viziune este diferit de cea simplist adoptat adesea de muli
dintre noi, prin
care comunicarea este considerat ca un simplu schimb de mesaje
verbale. in realitate,
comunicarea este un proces extrem de complex i dinamic, desfurat
pe planuri i canale
multiple, la care protagonitii particip cu totalitatea fiinelor lor.

Atunci cand decodificm mesajul cuiva, o facem prin filtrele active in

acel moment,
rspunsul la mesajul interlocutorului fiind determinat de rspunsul
intern pe care
decodificarea mesajului ni l-a prilejuit i care este de asemenea
dependent de filtrele folosite.
in fapt, nu rspundem mesajului partenerului, ci propriei imagini
interne despre acesta, adic
ceea ce am ineles. Acelai lucru se intampl i cu partenerul de
comunicare.
Rspunsul sau mesajul oferit partenerului depinde la randul lui de
filtrele constituite
de capacitile noastre expresive i nu intotdeauna coincide cu intenia
pe care am avut-o.
Probabil orice om dispune de experiena de a nu fi fost ineles, de a nu
fi exprimat ceea ce
inteniona, de a obine de la cellalt reacii sau rspunsuri care l-au
contrariat. Astfel, sensul
comunicrii este rspunsul pe care-l primesc de la cellalt.
Aceast viziune are o serie de consecine interesante. De exemplu, a
putea s m
consider responsabil de reaciile pe care le produc celorlali, mai
degrab decat neineles sau
decat s-i consider pe aceiai ceilali nite ri, proti sau ignorani. A
putea deveni mai
contient i a putea lucra asupra capacitilor mele de a exprima
exact ceea ce intenionez.
A putea contientiza unde dau gre i ce a putea schimba ca s n-o
mai fac.
Ceea ce aduce in prim plan aceast afirmaie este necesitatea de a
considera
feedback-urile primite de la parteneri. Ceea ce conteaz realmente in
comunicare este nu
intenia mea, ci ceea ce inelege partenerul din ceea ce spun eu. Altfel,
apare fenomenul
comunicrii paralele, distorsionate i posibil tensiuni pe planul relaiei.
In toate situaiile in
care lucrm cu oamenii se impune cu necesitate a considera acest
feedback, altfel eficiena
noastr va fi mult diminuat. Orice terapeut cu oarecare experien
tie care este importana
mesajelor uneori foarte subtile transmise indirect de ctre client. Este
practic imposibil a fi
eficient intr-o relaie de comunicare, indiferent de contextul in care se
desfoar aceasta, in

lipsa considerrii i utilizrii ca informaie de autoreglaj a feedbackurilor partenerului de

comunicare.
Un alt element util de precizat este acela c feedback-urile relevante
nu ne parvin
intotdeauna prin intermediul comunicrii verbale, cel mai adesea
avand caracter indirect,
implicit i slab contientizat. Din acest motiv va fi necesar s invm
i s ne antrenm unele
abiliti specifice, cum ar fi cele de calibrare sau pacing.
Ponderea mijloacelor de comunicare
Dispunem de numeroase mijloace de expresie. Exprimm prin cuvinte,
dar i prin
calitatea vocii: ton, ritm, intensitate, accente i prin mijloacele
nonverbale: corp i postur,
gesturi i mimic. Sintetizand, putem spune c dispunem de mijloace
de exprimare verbale
lingvistice i extralingvistice, precum i de mijloace nonverbale.
Comunicarea este mult mai mult decat cuvintele pe care le spunem.
Rezultatele unui
43
44

experiment privind impactul unor discursuri asupra unor grupuri de

asculttori indic faptul
c acesta este determinat in proporie de 7% de coninutul prezentrii,
38% de calitatea vocii
i 55% de expresivitatea mimic i corporal. Fiecare dintre aceste
mijloace de exprimare
spune permanent ceva, lipsa expresiei este la fel de expresiv ca cea
mai clar expresie.
Cuvintele contand in comunicare numai in proporie de 7% iar restul de
93% aparinand altor
mijloace, ideea c tcerea inseamn lipsa comunicrii devine pur i
simplu ridicol. in
realitate tcerea este la fel de expresiv i plin de informaii ca un
milion de cuvinte. Milton
Erickson a trit cea mai mare parte a vieii paralizat intr-un scaun cu
rotile. Faptul c nu-i
putea folosi corpul in comunicare l-a obligat s-i foloseasc vocea i a
fcut-o suficient de
bine pentru a deveni probabil cel mai mare hipnoterapeut modern.
Cuvintele constituie
coninutul mesajelor transmise sau receptate, in timp ce gesturile,
postura, mimica i
calitile vocii formeaz contextul in care fiineaz mesajul, impreun,
ele dau sensul,

inelesul comunicrii. Arta actorilor const de fapt in capacitatea de a

asocia multiple sensuri
emoionale diferite aceluiai mesaj verbal. Revenind la inelesul
comunicrii, capacitatea de a
exprima eficient poate fi abordat i in sensul concordanei intenie mesaj verbal - mesaj
nonverbal.
Raportul coninut - context poate fi mai uor surprins analizand ce
tipuri de
coninuturi se vehiculeaz cu ajutorul celor dou mari categorii de
mijloace de expresie. Prin
intermediul cuvintelor transmitem i receptm preponderent idei, in
timp ce prin voce i corp
transmitem informaii legate de strile emoionale, de atitudinile pe
care le avem, de stare de
acord sau dezacord etc. Bogia coninuturilor transmise prin
intermediul mijloacelor
nonverbale i cu ajutorul vocii este cu mult mai mare decat cea a
coninuturilor transmise prin
cuvinte.
Dintr-o anumit perspectiv, comunicarea eficient presupune o dubl
capacitate: a.
De a decodifica mesajele nonverbale i pe cele transmise prin
intermediul vocii de ctre
partener i b. De a face uz in mod cat mai variat de cat mai multe
dintre mijloacele de
expresie de care dispunem. in fond, este foarte simplu s inelegem
sau s spunem cuvinte.
Felul in care o facem este mult mai nuanat i adesea mai complex.
Perfecionarea acestei
duble capaciti presupune un antrenament amplu i indelungat, ce
cuprinde: antrenarea
abilitii de observare a indicatorilor nonverbali din comportamentul
interlocutorului i a
variaiilor cel mai fine ale vocii acestuia; antrenarea abilitilor de
modulare a vocii, de
variere rapid a ritmului, timbrului, tonului i volumului acesteia;
antrenarea expresivitii
corporale; capacitatea de a inelege i a utiliza predicate din toate
sistemele reprezentaionale,
indiferent de propria preferin; capacitatea de a inelege i utiliza
diferite tipuri de limbaj,
cum ar fi cel argotic sau metaforic; capacitatea de adaptare a
discursului la modelul despre
lume al interlocutorului.
Pacing i leading

Conceptele de pacing i leading sunt fundamentale pentru orice

intervenie de tip
NLP. Ele au fost introduse in practic i literatur de Milton Erickson, cu
toate c accepiunea
lor actual depete in oarecare msur, pe de o parte, viziunea
acestuia, pe de alt parte,
cadrul psihoterapiei.
In orice relaie de comunicare i cu atat mai mult in cadrul relaiei
terapeutice, este
vital existena unei legturi, a unui raport de rezonan empatic
intre cei doi parteneri, ca
baz a unui climat de incredere reciproc in care cellalt s se poat
simi i manifesta liber.
Este greu de imaginat o evoluie bun a procesului terapeutic in
condiiile in care clientului ii
lipsete ncrederea n terapeut sau dac prezena acestuia il face s
se simt insecurizat,
evaluat etc. Putem spune c stabilirea acestui raport, a acestei
conexiuni reprezint punctul de
plecare al psihoterapiei i al oricrei comunicri autentice, singurul
posibil.
Existena acestui tip de legtur intre dou persoane sau intr-un grup
face
comunicarea s se desfoare cursiv, parc de la sine. Urmrind
situaiile spontane in care
apare, vom constata c partenerii rezoneaz, se armonizeaz att
la nivelul limbajului
nonverbal ct i la al celui verbal, intorcandu-ne la ideea de
comunicare, putem afirma c
44
45

mesajul verbal, cuvintele contribuie numai in proporie de 7% la

crearea acestei legturi. La
fel, prin lipsa de rezonan la nivel verbal putem distruge acest raport
numai in proporie de
7%. Limbajul corporal i calitatea vocii sunt mult mai importante.
Cand doi oameni se afl
in raport de rezonan ei au tendina de a se oglindi i de a se reflecta
reciproc in postur,
gesturi, mimic, contact vizual i tonalitatea vocii, ca intr-un dans in
care fiecare partener
rspunde la micrile celuilalt prin propriile micri. Limbajele lor
corporale sunt
complementare in aceast situaie. Cu cat raportul este mai strans,
mai profund, cu atat

aceast tendin de oglindire, reflectare i rspuns este mai

accentuat. Raportul empatic
poate fi obinut in situaiile de lucru prin contientizarea, finisarea i
utilizarea abilitilor de
acest tip pe care le folosim in mod natural. Pe scurt, este vorba de a ne
altura dansului
persoanei, preluand i reflectandu-i limbajul corporal in mod sensibil i
cu respect. Aceasta
va duce la construirea unei puni intre noi i modelul su despre lume.
A prelua i reflecta nu inseamn a mima, ci a te armoniza. Exist
cateva situaii
tipice care trebuie evitate in relaiile pe care le stabilim. In primul rand,
aceea cand partenerul
poate sesiza c este imitat. De obicei va interpreta aceast conduit ca
pe o ofens i va
reaciona intr-un fel sau altul. Atunci cand conduita nonverbal a
partenerului nu poate fi
oglindit fr ca acesta s sesizeze, este recomandat oglindirea
folosind o alt parte a
corpului, folosind tehnica oglindirii sau reflectrii incruciate. Acelai
lucru este valabil i in
alte dou situaii tipice: atunci cand conduita nonverbal a
partenerului este foarte ampl,
exagerat sau agresiv sau atunci cand practicarea acestei reflectri
ne-ar face s ne simim
inconfortabil - de exemplu patternul respirator al unui anxios sau al
unui astmatic. De
asemenea, se recomand ca, atunci cand conduita partenerului este
foarte ampl, de tip
agitaie sau de tip agresiv, terapeutul s diminueze oarecum
amploarea acestor manifestri in
reflectarea sa. In sfarit, dac partenerul sesizeaz artificialitatea
actului, teatralismul
reflectrii, probabil se va simi ridiculizat sau va considera c nu
suntem sinceri in relaie cu
el.
Un bun exerciiu este de a urmri ce se intampl atunci cand reflectm
conduita
celorlali, de exemplu a unor prieteni. De asemenea, ce se intampl
cand incetm s-o mai
facem sau atunci cand reflectm greit. Capacitatea de a reflecta
greit este o abilitate
esenial atunci cand vrem s punem capt unei discuii sau cand
dorim s incheiem o edin
de psihoterapie. Cea mai elegant manier de a opri o discuie este
prin ieirea din dans.

Pentru aceasta este necesar ins s fi dansat mai intai. Alt modalitate
de a obine raportul
empatic este reflectarea vocii partenerului: tonalitate, volum,
intensitate, ritm etc.
Exist dou limite posibile ale abilitii de a stabili un raport:
capacitatea de a sesiza,
de a percepe elementele de limbaj corporal i voce ale partenerului deci acuitate
senzorial, i capacitatea terapeutului de a prelua i reflecta
conduitele clientului - deci
flexibilitatea.
Odat raportul de rezonan empatic stabilit, putem incepe s ne
modificm
comportamentul iar cellalt va avea tendina natural s ne urmeze.
Astfel, il putem conduce
in alt direcie, spre contientizarea unor aspecte, spre sesizarea unor
noi posibiliti sau
alegeri, spre redefinirea unor situaii, spre descoperirea unor resurse
sau modificarea unor
comportamente, deci putem ghida partenerul in cadrul relaiei.
Aceste dou demersuri poart in NLP numele de pacing i leading.
Deci pacing
nseamn construirea unei puni ntre mine i lumea
partenerului meu i este bazat pe
rezonan i respect iar leading modificarea propriului
comportament astfel nct
interlocutorul s urmeze aceste modificri. Nu putem ghida pe
cineva s treac peste un pod
dac nu l-am construit mai intai.
EXERCIII
1. EXERCIIU DE PACING .'
Participani: 3 persoane
Roluri: ghid, explorator, observator
Durat: Aproximativ 45 minute
45
46

Desfurare
Exploratorul relateaz ghidului despre o situaie real in care a fost
implicat, ultimul
incercand s-l susin pe plan verbal pentru a se exprima in bune
condiii. Pe plan nonverbal,
ghidul va observa i va prelua reflectand unele elemente din conduita
exploratorului. Este
necesar a fi identificate acele aspecte care exprim in mod esenial
starea emoional a

exploratorului. ATENIE! Nu este suficient o simpl oglindire, ci

realizarea unui contact
participativ autentic la nivel emoional intre cei doi. Dup cateva
minute de la stabilirea acestui
contact, ghidul va inceta reflectarea, modificandu-i conduita
nonverbal (se uit la ceas, pe
geam, schimb poziia etc.), dialogul continuand in aceast manier
inc alte cateva minute.
Urmeaz o etap de feedback i analiz in care exploratorul comunic
tririle
experimentate pe parcursul dialogului. Un rol important in aceast
etap revine observatorului,
care va ajuta la stabilirea relaiei dintre tipul de contact stabilit intre
ghid i explorator, pe de o
parte i emoiile i uurina in exprimare a exploratorului, pe de alt
parte.
Se schimb rolurile.
2. EXERCIIU DE PACING INCRUCIAT
Participani: 2 persoane
Roluri: ghid, explorator
Durat: Aproximativ 20 minute
Exerciiul presupune in esen reflectarea unei componente a conduitei
nonverbale a
unei persoane cu ajutorul unei alte componente sau cu o alt parte a
corpului. De exemplu,
respiraia partenerului poate fi reflectat la nivelul vocii, ritmul vorbirii
cu ajutorul micrilor din
man sau al atingerilor etc. Indiferent de modalitile utilizate, etapa
de pacing poate fi urmat de
una de leading. Evident, pot fi construite numeroase variante sau
alternative ale acestui
exerciiu.
Desfurare
Exploratorul i ghidul stau fa in fa sau cumva lateral unul fa de
cellalt. Ghidul ii
va plasa mana pe umrul exploratorului i in prim faz va incerca s
surprind patternul
respirator al acestuia. In cea de-a doua etap va puncta acest ritm cu
apsri foarte uoare pe
umrul ghidului. In etapa de leading ghidul (dup cateva minute de
pacing) va modifica ritmul
apsrilor incercand s determine pe explorator s urmeze acest ritm
la nivel respirator.
ATENIE! Exploratorul se va lsa ghidat numai dac prezena ghidului
este securizant i dac

experiena propus prin leading este una pozitiv i favorabil. Va fi

mult mai uor s ghidm pe
cineva ctre o stare de relaxare decat ctre una de team.
Exerciiul este urmat de o etap de feedback in care cei doi analizeaz
efectele i
dificultile aprute.
ntrebrile modelului Meta
Aa cum artam la capitolul 2., modelul Meta este un instrument foarte
util in munca
terapeutic i nu numai. El reconecteaz experiena cu limbajul i
poate fi utilizat in trei mari
direcii:
1. Pentru culegerea de informaii de calitate. Uneori este
important s tim exact
ce vor s spun oamenii. Dac am, de exemplu, un client anxios, ca
terapeut este necesar s
aflu ce anume inseamn anxietatea in modelul su despre lume, mai
degrab decat s
consider c tiu exact cum stau lucrurile cu el.
In acest model nu intalnim intrebarea "De ce?", aceasta avand doar o
relevan
limitat - ea culpabilizeaz sau, in cel mai bun caz, atrage justificri i
explicaii lungi, fr o
legtur real cu cazul.
2. Pentru clarificarea nelesurilor personale. El ofer un cadru
sistematic pentru a
intreba "Ce anume vrei s spui?".
3. Pentru sesizarea alternativelor. Credinele, generalizrile,
regulile i
substantivrile definesc limite personale, care aparin ins cuvintelor i
nu lumii reale.
Desprinderea consecinelor i a excepiilor poate lrgi uneori aria de
via a persoanei sau
poate contribui chiar la modificarea credinelor autolimitative.
46
47

Cum utilizm ins modelul, ce intrebri vom pune in primul rand sau
intr-un anumit
caz? Aceasta depinde de contextul comunicrii, de clientul pe care-l
avem in fa i de scopul
pe care l-am stabilit. O prim modalitate este analiza raional a
patternurilor de limbaj
utilizate de client, urmat de ierarhizarea i abordarea acestora in
ordinea importanei sau a
frecvenei lor. Cea de a doua privete familiarizarea cu modelul,
asimilarea lui profund i

aplicarea lui ghidat de propria intuiie. Cea de-a treia modalitate

vizeaz integrarea acestor
intrebri in propriul dialog intern, ceea ce poate avea un efect mai
puternic decat mai muli
ani de seminarii pe tema gandirii eficiente.
Tabelul de mai jos sintetizeaz intrebrile din model
Operaii Patern
de limbaj
Exemple ntrebri
(abordare)
tergeri Substantive
nespecificate
Lipsete autorul
aciunii:Masa a fost
pus
Cine sau Ce anume?
Verbe
nespecificate
Lipsesc adverbele: M-a
ajutat
Ce sau Cum anume?
Comparaii Lipsete un termen: am
fost slab, mai bun
In comparaie cu ce sau
cu cine
Judeci
(evaluri)
Sunt o persoan egoist Cine face aprecierea?;
Pe ce argumente se
bazeaz?
Substantivri Verbele devin substantive:
Am o rezisten fizic
slab
Transformarea in verbe
i solicitarea
informaiilor lips:
Cine i cum face?
Distorsiuni Echivalen
complex
Nu zambeti, nut te bucuri;
Nu m priveti, nu m
placi
Cum anume crezi c?
Cum faci aceast
legtur?
Presupoziii De cand,.; Dac,.;

Falsele alternative de
alegere:Vrei biscuii sau
ciocolat
Evidenierea
raionamentelor.
Ce anume te face s
crezi c?
Cauz - efect Implic un model cauzal
simplu:M plictiseti; M
faci s m simt prost
Cum anume A B?
sau Cum anume faci ca
s rspunzi.atunci
cand X?
Citirea
gndurilor
Propriu - zis: E suprat
darn u vrea s-o spun.
Proiectat: Chiar nu-i dai
seama c sunt suprat?
Cum anume tii /
presupui ce gandete/
simte el?
Cum anume tii /
presupui c el tie ce
simi /gandeti ?
Generalizri Cuantificatori
universali
Impiedic apariia
excepiilor:
Toi; Mereu; Nimeni;
Niciodat
Evidenierea excepiilor
sau Exagerare i
reducere la absurd
Operatorii
modali
ai posibilitii
Pot; Nu pot; Aa sunt eu. Ce s-ar intampla
dac..?;
Ce te impiedic s?
Cum te impiedici singur
s?
47
48

Operatorii

modali
ai necesitii
Reguli de conduit
implicit: Trebuie; Nu
trebuie; Am voie
Ce s-ar intampla dac?
Exist ins un risc i totodat un avertisment ridicat de acest model,
cel al strangerii
de prea multe informaii, de transformare a dialogului therapeutic intrun interogatoriu
incruciat, de a focaliza terapia pe terapeut i nu pe client, dup
modelul investigative al
medicinei alopate clasice. Este necesar s ne intrebm permanent:
Am nevoie, folosete s
aflu/ sau s tiu asta? Corespunde aceasta scopului meu? Este
important s utilizm
intrebrile acestui model numai in cadrul unei relaii de rezonan
empatic, incredere deplin
i respect necondiionat pentru client in care scopul este mutual
imprtit. Intrebrile
repetate pot fi percepute ca agresive, deci unele provocri trebuie s
nu fie foarte directe.
Pentru a indulci intrebrile, putem folosi un ton al vocii linitit i
politicos, putem intreba
elegant i precis, respectand decizia clientului privind rspunsul pe
care ni-l furnizeaz.
In sfarit, cum putem inva s utilizm acest model? O manier foarte
bun este ca
timp de o sptmana s exersm una sau dou dintre categoriile sale,
construindu-ne pe plan
mintal o serie de intrebri. Facem asta pan ne familiarizm cu
modelul i apoi vom putea ti
cu uurin ce intrebri vom folosi intr-o situaie sau alta. Clientul ne
poate oferi, de
asemenea, o serie de indicii privind partea important a unei afirmaii,
prin ceea ce subliniaz
prin voce sau prin limbajul corporal. O alt strategie este s-i urmrim
discursul pentru cateva
minute i s sesizm ce tip de pattern folosete mai frecvent, pentru
ca apoi s lucrm asupra
lui.
Negocierea interpersonal. Construirea unui acord
NLP propune un model de mediere a negocierilor interpersonale prin
care prile
aflate in conflict sau disput pot fi ajutate s ajung la un rezultat
comun acceptat. Paii

urmai intr-o mediere de succes sunt urmtorii:

1. Este specificat situaia i obiectul medierii intre cei doi parteneri
(natura
conflictului sau a disputei).
2. Sunt precizate rezultatele vizate (ateptate) de ctre fiecare in
parte.
Cei doi sunt ghidai ctre gsirea unui scop sau rezultat comun, cu care
amandoi sunt
de acord. Pentru aceasta este necesar de obicei redefinirea scopurilor
i plasarea acestora la
un nivel mai inalt de generalitate.
4. Este utilizat apoi incheierea condiionat a negocierii (acordul
condiionat).
5. Mediatorul se centreaz asupra obieciilor partenerilor, in vederea
soluionrii
acestora. Dac exist obiecii:
a. Fiecare partener al negocierii este intrebat ce obine prin respectiva
obiecie.
intrebrile modelului Meta pot fi un instrument foarte util pentru
ghidarea partenerilor de
negociere ctre un scop sau rezultat cu care amandoi sunt de acord.
b. Fiecare partener este intrebat ce se va intampla dac nu reuesc s
ajung la un
acord, care sunt consecinele lipsei acestui acord. Aceast soluie va fi
utilizat numai dac
prile nu coopereaz in negociere.
ACORDUL CONDIIONAT
Acest model ofer mediatorului unele sugestii cu privire la cerinele ce
trebuiesc
satisfcute inc de la inceputul negocierii pentru ca aceasta s poat fi
finalizat cu succes,
printr-o soluie de tip invingtor - invingtor.
Presupunem c ne aflm intr-o situaie de negociere intre dou
persoane (A i B), in
care A face o propunere lui B iar acesta ridic o obiecie la propunerea
lui A. A la randul su
va reformula obiecia lui B, condiie de baz pentru realizarea acordului
condiionat.
Realizarea acordului condiionat presupune acceptarea propunerii lui A
de ctre B cu condiia
satisfacerii obieciei ridicate de B. Satisfacerea acestor obiecii este cel
mai adesea
condiionat de reformularea lor astfel incat s devin acceptabile
pentru ambele pri. In
acest mod obieciile ridicate de ctre parteneri sunt folosite in favoarea
negocierii i a

48
49

atingerii unui acord. Este important pentru mediator s in cont de

toate obieciile ridicate de
ctre parteneri. Dac unul dintre acetia refuz acordul, probabil exist
inc unele obiecii
nemrturisite.
Capitolul 5 -NLP i psihoterapia
Unii autori au incercat argumentarea apartenenei NLP la curentul
umanist-experienial din
psihoterapie. In momentul de fa considerm mai util a privi NLP din
perspectiva abordrii
integrative in psihoterapie. Ca direcie de mare actualitate, abordarea
integrativ vizeaz cel
puin dou aspecte fundamentale.
1. Depirea unor limite inerente fiecreia dintre marile orientri
psihoterapeutice cat i ale colilor sau sistemelor terapeutice
particulare. Sunt vizate aspecte
ca: accentul exagerat pus asupra trecutului i sexualitii in
psihanaliz, in dauna prezentului
i a altor laturi ale vieii personale, centrarea excesiv a demersului
terapeutic asupra
aspectelor cognitive i comportamentale in dauna celor emoionale i
corporale specific
orientrii cognitiv-comportamentale; insuficienta preocupare pentru
validare i psihodiagnoz
in unele abordri de factur experienial.
2. Integrarea elementelor de teorie i tehnic aparinand unor coli sau
orientri
diferite in modele de lucru unitare, centrate pe eficiena in abordarea
cazurilor concrete. Sunt
vizate acele aspecte bine dezvoltate i utile specifice fiecrei coli.
Fiecare sistem terapeutic poate fi apreciat in funcie de msura in care
intrunete
cerinele unui model integrativ. Din aceast perspectiv putem afirma
c NLP valorific
foarte bine numeroase elemente aparinand orientrii experieniale
(gestalt-terapie,
psihoterapia centrat pe client etc.), orientrii cognitivcomportamentale i abordrii
ericksoniene. Ideile psihanalizei sunt absente sau se regsesc intr-o
form dublu filtrat, dup
cum au fost preluate, mai intai in gestalt-terapie i de aici in NLP.
Faptul c NLP ca sistem
terapeutic nu integreaz contribuiile psihanalizei poate constitui o
limit a sa, importana

ideilor psihanalitice pentru psihoterapie fiind bine cunoscut tuturor

specialitilor (chiar dac
unii ar inclina s afirme c aceasta este doar teoretic).
In alt ordine de idei, background-ul unui psihoterapeut de orientare
integrativ
presupune o formare cat mai variat, care s includ elemente
teoretice i metode aparinand
mai multor coli din cadrul celor trei mari orientri terapeutice. Din
acest punct de vedere,
formarea exclusiv in NLP este insuficient, ea necesitand a fi
completat, mai ales dac este
vizat posibilitatea psihoterapeutului de a aborda cu succes o
cazuistic variat. Dintr-un alt
punct de vedere, formarea in NLP ofer specialistului un bagaj de
cunotine, tehnici i
abiliti de lucru extrem de valoroase in activitatea practic, ce pot fi
cu uurin integrate
unui sistem terapeutic mai complex. Una dintre preocuprile noastre
de baz, de exemplu,
este aceea de integrare a modelelor i tehnicilor NLP in sistemul
terapiei experieniale a
unificrii, sistem ce tinde ctre integrativitate.
In acest capitol sunt prezentate cele mai importante tehnici i modele
NLP din
domeniul psihoterapiei. Ele nu sunt nimic altceva decat aplicaii ale
ideilor i modelelor de
baz descrise in primele trei capitole.
O privire de ansamblu asupra procesului terapeutic
Pentru psihoterapeutul care intenioneaz s utilizeze in activitatea sa
modelele i
tehnicile NLP este necesar parcurgerea unui minim de training
formativ, prin care s-i
formeze sau perfecioneze urmtoarele abiliti: a. Capacitatea de
observare i utilizare a
manifestrilor legate de corporalitatea clientului (indicatori de acces);
b. Abiliti de
calibrare; c. Abiliti de pacing i leading; d. O bun flexibilitate i
expresivitate corporal i
a vocii.
In plus fa de abilitile enumerate in paragraful anterior, exist dou
aspecte
eseniale pentru orice psihoterapeut sau pentru orice persoan care
ajut pe cineva s fac
schimbri in propria via.
49
50

1.Primul este relaia - a construi i a menine un raport de rezonan

cu clientul,
pentru a stabili o atmosfer de incredere, acceptare, siguran.
2.Cel de-al doilea este congruena, armonizarea. Este necesar s fii
complet
armonizat in tot ceea ce faci pentru a ajuta pe cineva; lipsa
congruenei va genera mesaje
amestecate i va scdea eficiena procesului de schimbare. Aceasta
inseamn a aciona cu
convingerea c tehnicile vor avea efect. Congruena reprezint starea
de acord, de coeren
intern a psihoterapeutului care crede in ceea ce face sau spune i las
ca acest fapt s vie
vizibil in exterior, pentru client.
Relaia i congruena sunt dou cadre de lucru ce se plaseaz la un
nivel semantic
mai inalt decat orice tehnic ce poate fi aplicat in contextul lor.
Cadrul obiectivelor este folosit pentru a culege informaii despre
problemele
clientului, starea prezent i cea dorit i resursele necesare
pentru a o atinge pe ultima. In
cadrul acestui demers este necesar acordarea unei atenii sporite, o
sensibilizare la totalitatea
stimulrilor senzoriale - acuitate senzorial, concomitent cu intenia
de a rspunde
necesitilor de schimbare ale persoanei.
Tehnicile pot fi aplicate numai in cadrul acestor structuri. Uneori
tehnicile au
inelesuri fixe, alteori nu, de aceea terapeutul trebuie s fie pregtit
pentru a varia paleta
tehnicilor, pentru a le abandona i a utiliza altele, in ordinea atingerii
scopului - flexibilitate.
Ele trebuie folosite cu grij i inelepciune, inand cont de relaia cu
clientul i de echilibrul
intern al acestuia. Intenia de baz a NLP este de a oferi intotdeauna
mai multe alternative,
niciodat de a le restrange.
Aceste aspecte sunt ilustrate in figura de mai jos (dup O'Connor i
Seymour, 1993).
Stephen
Lankton (1981) prezint o hart
pentru organizarea
modului de utilizare a
instrumentelor i tehnicilor
terapeutice in lucrul cu
clientul. Iat aadar cum ar

putea arta schema unui

proces terapeutic:

Tehnici,
instrumente de
lucru
Stabilirea
raportului
terapeutic
(relaia)
Adunarea de date Accesare
Resurse
Programarea
comportamentul
ui i experiena
reconstruciei
Pacing Canal/ canal Continu legtura Continu
legtura
Continu legtura
Potrivirea
sistemelor de
reprezentri
Armonizarea
predicatelor
Datele sunt cel mai
bine culese prin
folosirea sistemului
de reprezentri
conductor,dominant
(leading)
Utilizarea
sistemului de
reprezentri
dominant
Fiecare sistem
reprezentaional
va dispune de
resurse valoroase
Over lapping Suprapunere pentru
reprezentri
complete/ intregi
Folosite pentru
a obine
reprezentri
complete
Folosite future
pace

nelepciune/Ecologie/Congruen
Relaie/Raport
Obiective

Culegere de informaii
Tehnici
Schimbarea
tehnicilor
Stare prezent
Stare dorit
50
51

ntrebrile
modelului Meta
Pentru a obine
rspunsuri bazate pe
senzorialitate, pentru
a identifica forma de
limitare a experienei
Ajut la
specificarea
resurselor
necesare pentru
obinerea strii
dorite
Ancorarea Ancoreaz relaia;
selecteaz
cuvintele pentru a
stabili legtura
Folosite pentru
a construi mici
schimbri cu
resursele dorite
Folosite pentru a
asocia componentele
senzoriale
(ale sistemelor reprezentaionale
i
comportamentul)

Un alt considerent de maxim generalitate legat de inelegerea

procesului terapeutic
vizeaz abordarea acestuia in termini de schimbare. Prin excelen,
orice proces terapeutic
este unul de schimbare, iar orice tehnic sau demers care este utilizat
in cadrul su vizeaz
producerea de schimbri cu diferite grade de generalitate, plasate la
diferite nivele in
profunzimea psihologiei clientului, al emoiilor, atitudinilor, modului de
gandire sau al
comportamentului acestuia.

Aspectul schimbrii vizeaz deci atat o intenie cu caracter

programatic a sistemului
terapeutic, cat i ansamblul rezultatelor procesului, concretizate in
achiziiile realizate de
client in urma psihoterapiei. De aici putem concluziona cu privire la
necesitatea
contientizrii de ctre client a nevoii de schimbare, precum i la
existena unei dorine de
schimbare personal a acestuia. Aceste elemente sunt deosebit de
importante in desfurarea
procesului terapeutic, a crui prim etap se axeaz in numeroase
cazuri exclusiv asupra lor.
Este vorba despre o bun motivaie pentru psihoterapie i schimbare a
clientului.
Exist dou mari tipuri de schimbare care apar in cadrul psihoterapiei:
1. Schimbarea de prim ordin
Este cel mai simplu caz de schimbare, in care avem un singur obiectiv o stare
diferit sau un rspuns anume intr-o situaie dat, de exemplu: mereu
te infurii in prezena
unei persoane; te simi inconfortabil cand ai de rezolvat unele
probleme de munc etc.
Simpla reformulare este un mod bun de a incepe schimbarea acestui
tip de situaii,
descoperind cand pot fi folositoare aceste rspunsuri i ce anume
altceva pot insemna ele.
Tehnicile de ancorare a resurselor sunt i ele utile, la fel cele de
destructurare, suprapunere i
inlnuire a ancorelor, care aduc la dispoziia clientului resurse
suplimentare aparinand altor
contexte. Starea sau procesul iniial au fost ancorate, aa c vom folosi
acelai proces care a
dus la fixarea unei stri pentru schimbarea ei. Generatorul de noi
comportamente i repetiia
mental de asemenea pot fi utile dac este necesar crearea unei noi
abiliti sau a unui nou
comportament.
Uneori tehnicile de ancorare nu vor da rezultate in cazurile in care
persoana rspunde
in mod necontrolat la anumite obiecte sau situaii. Evenimentele
trecute pot face dificil
orientarea in prezent. Schimbarea istoriei personale poate s nu
funcioneze deoarece pot
exista experiene traumatice trecute despre care clientului ii este greu
chiar s se gandeasc

fr a se simi prost. Aceste evenimente trecute pot duce la apariia

fobiilor, in care un obiect
sau o situaie genereaz instantaneu i automat starea de panic, fiind
asociate cu traumele
din trecut.
2. Schimbarea de ordin secundar
Definete situaia in care avem obiective multiple i in care sunt
implicate
consideraii secundare. Probabil toate terapiile implic acest tip de
schimbare. De exemplu, o
nou resurs sau un nou tip de rspuns, odat achiziionate, necesit
declanarea unor procese
de cretere i reechilibrare la nivelul intregii personaliti a clientului. in
cazul schimbrii de
prim ordin, aceste lucruri se intampl de la sine, obiectivele secundare
fiind suficient de
neinsemnate pentru a putea fi ignorate. Acest tip de schimbare descrie
cel mai bine situaiile
in care neindeplinirea unor obiective de ordin secundar blocheaz sau
impiedic realizarea
51
52

obiectivului principal al clientului.

Lucrul cu submodalittile
Exist dou premise fundamentale de la care pornesc toate tehnicile
de lucru asupra
submodalitilor. Prima ar fi aceea c operm cu reprezentri ale
experienelor sau situaiilor
trecute - o parte important a experienei subiective const in
operarea pe plan mental cu
impresii senzoriale externe sau interne. Dispunem de reprezentri
senzoriale pentru
majoritatea experienelor emoional semnificative, indiferent dac
sensul acestor emoii este
pozitiv sau negativ. Cu alte cuvinte, majoritatea strilor emoionale au
asociate reprezentri
de tip senzorial, care conin elemente ale situaiei iniiale care a
prilejuit emoia. De cate ori
retrim o emoie, ne evocm reprezentarea situaiei iniiale care a
provocat-o. Cu alte cuvinte,
ne putem atepta ca cel mai adesea clienii s dispun de reprezentri
ale strilor emoionale
problematice, de tip anxietatea mea este ceva mare i ceos, in care
atunci cand intru nu mai
pot vedea", atunci cand m simt deprimat imi vine in minte o imagine
care ..." sau atunci

cand simt starea de panic parc incepe s se invarteasc totul cu

mine".
Conform celei de-a doua premise, sensul experienelor subiective este
dat de
reprezentrile pe care le avem asupra lor i mai puin de situaiile reale
in sine - harta este
diferit de teritoriu. Mai mult decat atat, sensul reprezentrilor, deci al
experienelor, este dat
de unele dintre elementele interne componente ale acestora, deci de
unele dintre
submodalitile de care dispun, acestea aprand drept coduri
fundamentale de operare ale
creierului uman.
O alt idee important este aceea c noi nu suntem afectai de
evenimentele trecute, ci
de amintirile pe care la avem despre ele. Odat ce un eveniment s-a
intamplat, el a intrat in
trecut i nu ne mai putem intoarce pentru a modifica ceva la el;
experiena subiectiv se
desfoar exclusiv in prezent. Chiar dac nu putem modifica
evenimentele trecute, nimic nu
ne oprete s modificm amintirile pe care le avem despre ele, de fapt
semnificaia lor, dat,
aa cum am vzut, de cateva submodaliti.
Dei putem lucra asupra submodalitilor oricruia dintre cele 4 mari
sisteme
reprezentaionale, majoritatea tehnicilor descrise in literatur privesc
sistemul vizual.
Responsabile pentru aceasta sunt pe de o parte faptul c exist
probabil o preponderen
statistic a sistemului vizual ca sistem reprezentational dominant iar
pe de alt parte faptul c
receptm in manier vizual o parte semnificativ a informaiilor
despre lume, ceea ce
permite aproape oricrei persoane s opereze cu uurin in cadrul
acestui canal senzorial,
indiferent dac are un alt sistem reprezentaional dominant.
Ecranul mental
O tehnic util i important pentru lucrul asupra submodalitilor este
cea a
ecranului mental, prin care se solicit clientului s vizualizeze un ecran
interior,
reprezentrile sale fiind proiectate pe acest ecran. Ideea de ecran
implic dou considerente
importante:
1. Disocierea de situaie i

2. Ideea de control asupra acesteia.

Este important ca, atunci cand clientul lucreaz asupra unor experiene
negative sau
traumatice, s fie disociat de acestea, adic s le priveasc din afar,
de la o anumit distan,
ca i cum ar privi la altcineva. Majoritatea situaiilor negative sunt
experimentate in manier
asociat i de multe ori aceast singur modificare la nivelul
submodalitilor (disocierea)
modific semnificativ trirea situaiei. in alt ordine de idei, este util
pentru client s poat
avea un control mcar minimal asupra strilor sale. Ideea de a lucra
asupra reprezentrilor
controland o imagine care se deruleaz pe ecranul interior al propriei
mini include ideea
posibilitii de a controla reprezentrile, experienele i strile
emoionale.
Lucrul cu submodalitile critice
Cel mai interesant aspect legat de utilizarea terapeutic a
submodalitilor il
constituie lucrurile care se intampl atunci cand facem unele schimbri
la nivelul acestora.
Unele pot fi schimbate fr a se intampla nimic, altele, in schimb, sunt
cruciale, definitorii
52
53

pentru anumite experiene i amintiri. Modificandu-le pe acestea din

urm, felul in care
persoana simte, triete i interpreteaz respectiva amintire sau
experien se va modifica
radical. De obicei, impactul i sensul amintirilor depind de cateva
submodaliti critice i mai
puin de coninutul lor propriu zis. Modificarea submodalitilor critice
ale unor experienei
este o chestiune de experien personal, dificil de descris in cuvinte,
care trebuie
experimentat pentru a fi ineleas.
Atunci cand lucrm asupra submodalitilor unei reprezentri, o mare
atenie trebuie
acordat descoperirii acelor submodaliti critice pentru respectiva
experien i schimbrilor
ce pot fi operate la nivelul acestor submodaliti, astfel incat sensul,
valoarea negativ a
experienei clientului s se modifice. Mai este necesar, de asemenea,
s existe o

disponibilitate a clientului de a lucra asupra propriilor reprezentri

despre evenimentele
trecute. Holdevici (1995, pp. 128 - 136), descrie o serie de tehnici
bazate pe modificarea
submodalitilor care pot fi lecturate de cei interesai.
Mai este util de menionat faptul c tehnicile de modificare a
submodalitilor sunt
folositoare i eficiente in multe situaii, chiar atunci cand lucrm asupra
unor tulburri
afective de intensitate i profunzime mai accentuat. Ele pot fi utilizate
la fel de bine i atunci
cand clientul se afl in stare de contiin normal i cand se afl in
relaxare sau hipnoz.
Cand lucrm cu starea de relaxare sau hipnoz, este necesar ca dup
terminarea lucrului s
avem un dialog cu clientul, prin care s clarificm modificrile operate
de acesta asupra
submodalitilor i consecinele acestor modificri asupra experienei.
EXERCIIU EXEMPLIFICATIV (instructaj):
V putei acorda cateva minute pentru a v relaxa, pentru a gsi o
poziie comod in care
s v aezai i s v permitei o experien plcut de destindere, s
acordai atenie corpului
dumneavoastr, s-l observai i s inelegei cum se conecteaz
tririle corporale cu cele
emoionale i cu gandurile sau amintirile care v trec prin minte. Dac
ai fcut acest lucru
probabil v aflai suficient de in downtime" pentru a incepe lucrul cu
ecranul mental.
V putei imagina acest ecran ca pe un ecran de TV, de cinema sau ca
pe un monitor,
orice cadru bine delimitat este foarte bun, un cadru cu ajutorul cruia
v putei explora lumea
interioar, gandurile, amintirile. V aezai la o distan confortabil
fa de acest ecran interior al
minii sau plasai ecranul la o distan confortabil fa de
dumneavoastr, de unde putei vedea
bine tot ce apare pe ecran.
Lsai ca pe ecran s apar imagini, ganduri sau amintiri i observai
cum se deruleaz
acest proces, cum facei pentru a fi martorul propriei lumi interioare,
care este modalitatea prin
care putei controla imaginile care apar, cum funcioneaz comenzile
ecranului,... incercai s
oprii o imagine pe ecran sau s o facei s circule mai repede,
modificai sonorul,

luminozitatea, contrastul etc.

Oprii acum pe ecran in faa dumneavoastr imaginea unei situaii sau
eveniment care va
produs o emoie negativ dar de intensitate moderat i incepei s-o
explorai in acest fel.
Observai ce s-a intamplat cu ea dac ai oprit-o pe ecran, dup care
putei incerca s-o micorai
sau s-o indeprtai de dumneavoastr. O putei plasa undeva sus sau
undeva jos, in stanga sau in
dreapta i de fiecare dat s observai ce se intampl cu
dumneavoastr in timp ce privii i
facei aceste modificri. Vei observa c unele modificri n-au nici un
haz, nici un sens i putei
renuna la ele, putei lsa imaginea aa cum a fost iniial, in timp ce
alte modificri vor schimba
ceva fundamental. Suntei liber s alegei ce modificri facei i pe
care le reinei. Putei incerca
s dai sonorul mai tare sau mai incet, mai pe bai sau mai pe inalte,
s modificai culoarea,
contrastul sau s facei un acord fin al imaginii de pe ecran i de
fiecare dat s notai
schimbrile care apar.
Putei alege in final una sau dou modificri eseniale pe care s le
reinei, s fixai noua
imagine, apoi s-o lsai s se intoarc de unde a venit, undeva in
memoria dumneavoastr.
Observai ce se afl acum pe ecran i lsai-l i pe acesta s revin la
locul su. Observai-v starea
emoional i senzaiile pe care le avei la nivel corporal. Revenii in
prezent, la realitatea care
v inconjoar.
53
54

Incercai acum s v gandii inc o dat la acea situaie care v-a

produs o stare
emoional negativ. Ce imagine v vine acum in minte i care este
starea emoional pe care o
experimentai acum? Dac nimic nu s-a modificat, probabil nu ai reuit
s identificai detaliile
care conteaz, deci putei relua exerciiul i s cutai acele modificri,
acele detalii care pot
schimba realmente lucrurile.
Swish pattern
Prezentm in continuare o tehnic ce include i depete lucrul cu
submodalitile

critice. Tehnica poart numele de Swish pattern i este aplicabil in

cazurile in care exist
comportamente, rspunsuri sau obinuine defavorabile, de care
clientul dorete s scape.
Este o tehnic prin care comportamentul sau starea problematic sunt
schimbate prin
reorientarea lor in alt direcie, deci printr-un proces de schimbare
generativ.
PAI:
1. Alegerea unui comportament sau a unei stri care urmeaz a fi
modificat,
precum i a unei situaii in care clientul dorete s dispun de mai
multe resurse, de exemplu
o situaie de tip relaional. Mancatul compulsiv sau fumatul sunt
exemple bune de
comportamente nedorite.
2. Abordarea comportamentului nedorit ca pe o resurs, explorarea i
identificarea acelui element care il declaneaz. Este ca i cum clientul
ar incerca s invee pe
cineva despre acest comportament. Este important s identificm acel
element specific, intern
sau extern, care
declaneaz comportamentul nedorit i clientul s dispun de o bun
reprezentare
asupra sa. Este necesar ca el s experimenteze aceast imagine din
poziie asociat.
3. Identificarea a cel puin dou submodaliti care vor fi modificate in
cadrul acestei
reprezentri i care sunt capabile a schimba modul in care clientul
reacioneaz la ea. in multe
cazuri vor funciona mrimea i strlucirea. Micorarea sau mrirea,
creterea sau scderea
strlucirii imaginii vor avea de asemenea impact in suficient de multe
cazuri. Dac acestea nu
funcioneaz, vor fi cutate altele dou, cu precizarea c ele trebuie s
fie de tip analogic sau
continuu, s permit variaii gradate. Ele sunt testate pe o alt imagine
pentru a verifica dac
au efectul dorit.
Clientul este scos din stare cerandu-i s se gandeasc cateva
momente la altceva.
4. Clientul ii construiete o imagine nou despre sine, in care dispune
de resursele de
care are nevoie sau se comport intr-un anumit mod. Este important ca
aceast reprezentare

s fie complet i foarte clar: cum se va simi, faptul c va putea

dispune de mai multe
posibiliti, c va avea anumite caliti etc i nu c se va comporta intrun anume fel.
Totodat, ea trebuie s fie experimentat in manier disociat, pentru
a fi motivant i
atractiv. O imagine asociat poate da clientului impresia c a realizat
deja schimbrile dorite
i nu-l va mai motiva.
Clientul verific dac aceast imagine despre sine rspunde criteriilor
ecologice. In
cazul in care intr in contradicie cu alte aspecte importante ale vieii
i mediului clientului,
ea va fi modificat, ajustat astfel incat contradiciile s fie eliminate.
Clientul identific resursele de care are nevoie s dispun aceast
nou imagine a sa
pentru a putea depi sau face fa comportamentului negativ iniial.
El se va asigura c
aceast imagine este echilibrat, realist, credibil i posibil de atins,
precum i de faptul c
nu este condiionat de orice situaie particular.
Clientul este scos din stare.
5. Lucrul asupra imaginii declanatoare a comportamentului negativ
nedorit.
Clientul i-o imagineaz ca mare i foarte strlucitoare (dac acestea
sunt
submodalitile alese), dup care plaseaz in colul ei o imagine mic
i intunecat a noii sale
viziuni despre sine. Apoi, foarte repede, face ca, simultan, imaginea
negativ s devin mic
i intunecat iar cea pozitiv mare i strlucitoare. Esena procesului
este viteza cu care
clientul face aceast transformare, precum i simultaneitatea
modificrii celor dou imagini.
Poate fi de folos ca clientul s-i imagineze un sunet ca un fasait1 care
s reprezinte acest
54
55

proces de dubl transformare, ca el s lase sunetul s exprime starea

pe care o simte atunci
cand devine noua sa imagine.
Procesul este repetat rapid de minim 5 ori. Dac se lucreaz cu ecranul
mental, este
indicat curirea prealabil a ecranului de ctre client inainte de
fiecare repetiie, vzand pe

el ceva diferit. Un proces de transformare inversat va avea efect invers

i va anula
transformarea pozitiv, deci este necesar s ne ghidm clientul pentru
a face transformrile in
sensul dorit. Este posibil ca dup 5 repetiii schimbarea s nu
funcioneze. In acest caz trebuie
cutate alte submodaliti critice sau o nou imagine de sine a
clientului mai complet sau
mai realist.
6. Cand clientul este satisfcut de modificrile obinute, achiziiile sale
sunt
testate prin tehnica conectrii cu viitorul(future pacing).
El ii evoc imaginea declanatoare a comportamentului negativ i
sesizeaz dac rspunsul
su se modific, dup care se imagineaz in urmtoarea situaie in
care ar putea aprea
comportamentul negativ i verific dac apare un
rspuns diferit, nou.
Tehnici de ancorare
Lucrul cu ancorele este poate cel mai simplu i eficient mod de
schimbare a
comportamentului clientului. Principalul su beneficiu este acela al
utilizrii propriilor stri
pozitive.
Ideea de la care pornesc tehnicile de ancorare este aceea c putem
alege ce asocieri
facem i c ne putem construi ancorele pe care le dorim, cu alte
cuvinte, putem trece in planul
contiinei procesul incontient natural. Putem analiza acele experiene
pe care le percepem
ca dificile, blocante, stresante sau ca pe nite provocri i in urma
acestei analize s decidem
in avans in ce stare am dori s ne aflm atunci cand ne confruntm cu
ele. Pentru cele mai
multe dintre situaiile neplcute putem crea noi asocieri i noi
rspunsuri la ele, folosind
ancorele i tehnicile de ancorare. Or, acest lucru poate fi esenial
pentru confortul vieii
multor clieni i nu numai.
Exist dou mari stadii ale oricrui proces de ancorare:
1. Alegerea strii emoionale dorite i
2. Asocierea cu un stimul sau ancor, astfel incat s-o putem aduce in
prezent
oricand dorim prin utilizarea ancorei. Sportivii, de exemplu, folosesc
adesea ca ancore mici

ritualuri sau mascota echipei, pentru a-i crea o stare pozitiv potrivit
competiiei. Tot
ancorele pot explica de ce multe echipe de fotbal catig majoritatea
meciurilor atunci cand
joac acas".
La fel ca i in procesul natural, ancorele construite in cadrul lucrului
terapeutic pot
aparine oricruia dintre sistemele reprezentaionale. Se recomand
adesea ca pentru
ancorarea unei stri s se foloseasc o ancor in fiecare sistem
reprezentaional. Mai mult,
ancorele trebuie s indeplineasc anumite condiii:
1. S fie plasate atunci cand starea pozitiv se apropie de varf. in cazul
in care
asocierea se face dup ce starea pozitiv a depit momentul de
maxim, ancorm de fapt
ieirea din stare. Dac ancorm o stare la debutul ei, resursa catigat
astfel s-ar putea s nu
fie suficient pentru a face fa situaiei.
2. S fie unice i distincte. Ar fi interesant de constatat ce s-ar intampla
dac o
ancor pentru o stare anume a unei persoane ar coincide cu un stimul
cu care se intalnete, s
spunem, de 20-30 de ori pe zi. Este cazul cuvintelor cheie care se
folosesc in hipnoterapie
pentru aprofundarea transei. Dac persoana le-ar intalni frecvent in
viaa sa cotidian, ar
exista permanent riscul de a intra in trans in diferite situaii.
3. S fie uor de repetat exact. Aceast condiie privete dou aspecte.
in primul
rand, lungimea i complexitatea stimulului trebuie s permit
repetarea lui exact. in al doilea
rand, trebuie acordat atenie nuanelor i expresiilor emoionale
asociate lui (in cazul
ancorelor verbale sau al micrilor corporale). O expresie emoional
particular sau o nuan
a vocii anume sunt binevenite, cu condiia ca ele s poat fi amintite i
repetate cu uurin de
55
56

client atunci cand dorete. Trebuie menionat c, dac stimulul cu care

este asociat o stare nu
va fi repetat cu exactitate, el nu va funciona ca ancor.
4. S fie legate de o stare pe care clientul o poate experimenta uor i
complet.

Este greu de presupus c ancora pentru starea de curaj a unui fricos va

funciona, in condiiile
in care acesta nu tie cum este atunci cand simi
curajul, cand el nu a experimentat niciodat aceast stare.
Pornind de la aceste idei generice, in NLP au fost dezvoltate cateva
tehnici care
folosesc ideea de ancor, pe care le vom prezenta in continuare.
Ancorarea Resurselor
PAI:
1. Din poziie disociat, clientul identific situaia in care dorete s se
manifeste
mai eficient.
2. Este identificat cu precizie resursa (starea) de care are nevoie in
acea situaie.
3. Clientul verific dac resursa este cea potrivit, exact aceea de care
are nevoie.
Dac ai dispune de aceast resurs in situaia X, chiar ai putea face
fa cu succes?" Dac
resursa nu este cea potrivit situaiei se reia pasul 2.
4. Identific o situaie din viaa lui in care a dispus de respectiva
resurs. Dac nu
poate, alege o persoan care o deine sau ii imagineaz. E preferabil
ca aceast soluie s
rman totui ca o ultim opiune, resursa trebuind s fie a clientului.
5. Alege ancorele pe care le va folosi in fiecare sistem reprezentaional,
dei
uneori este suficient i o singur ancor.
6. Clientul ii schimb poziia intr-una de implicare deplin (asociat) in
situaia
in care a dispus de acea resurs i o reexperimenteaz plenar (in toate
cele 3-4 sisteme
reprezentaionale principale). Dup ce starea resurs ajunge la varf,
este scos din stare prin
reorientarea ateniei ctre altceva.
7. Se reia procesul iar atunci cand starea se apropie de varf sunt
conectate
ancorele. Clientul pstreaz o perioad starea pozitiv, apoi il scoatem
din ea.
8. Testarea ancorelor (a asocierii) prin aplicarea lor i confirmarea sau
infirmarea
apariiei strii resurs. Dac aceasta nu apare dup aplicarea ancorelor
se reia pasul 7.
Este identificat un semnal care s-i permit clientului s tie c se afl
in situaia in
care are nevoie de starea resurs. Cum vei ti c te afli in acea
situaie?" Acest semnal ii va

aminti s foloseasc ancorele iar in timp va funciona chiar el ca

ancor.
Ancorarea resurselor reprezint o abilitate ce poate fi invat i
perfecionat i
totodat o tehnic important pentru creterea libertii emoionale a
clientului, cu atat mai
mult cu cat in cultura occidental exist credina c strile emoionale
sunt involuntare, ele
fiind create de circumstane sau de ceilali.
Pe aceeai ancor pot fi conectate mai multe stri pozitive, rezultand
astfel o ancor
foarte puternic. Tehnica poart numele de suprapunerea resurselor.
nlnuirea ancorelor
Ancorele pot fi conectate intre ele, astfel incat una va conduce ctre
cealalt. Fiecare
joac rolul unei verigi dintr-un lan i o declaneaz pe urmtoarea.
Intr-un fel, ancorele sunt
oglindirea in afar a felului in care noi ne crem conexiuni i circuite
inter-neuronale intre un
stimul iniial i un rspuns nou. Conectarea ancorelor ne permite s
trecem foarte uor,
aparent automat, printr-o succesiune de stri diferite. Aceast
inlnuire poate fi util mai ales
atunci cand starea problem este foarte puternic iar cea resurs prea
indeprtat pentru a fi
atins intr-o singur edin.
De exemplu, imi pot aminti o situaie in care m-am simit frustrat. Pot
de asemenea
identifica semnul (stimulul) care imi declaneaz starea. Chiar dac mi
se pare c lumea
conspir impotriva mea, c are ceva cu mine, inc pot alege i controla
felul in care
reacionez la aceast conspiraie. Pot de exemplu s aleg ca
sentimentul frustrrii s nu-mi
modifice imaginea despre lume. Atunci cand sesizez semnalul care-mi
declaneaz starea de
56
57

frustrare, pot decide in ce stare vreau s intru in continuare. Poate

curiozitate iar dup ea chiar
creativitate.
Pentru a-mi construi lanul de ancore nu trebuie decat s-mi amintesc
o situaie in
care am fost curios i s-o ancorez, s ies din aceast stare i s-mi
amintesc un moment in

care am fost creativ dup care pot ancora i aceast stare. Ulterior,
imediat ce sesizez
semnalul care-mi declaneaz starea de frustrare, voi declana ancora
pentru curiozitate iar
cand aceasta se apropie de maxim, pe cea pentru creativitate. Aceast
asociere o voi exersa
pan ce ea devine automatizat. Astfel, imi voi crea o reea de
conexiuni neuronale prin care
trec uor de la frustrare ctre curiozitate i apoi ctre creativitate.
Aceast tehnic este foarte eficient in psihoterapie, ea putand fi
utilizat i in cazuri
de tulburri afective de intensitate mai mare.
Distrugerea (anihilarea) ancorelor
Ce s-ar intampla dac a incerca s m simt in acelai timp vesel i
trist? Ce s-ar
putea intampla dac a aciona simultan dou ancore opuse?
Pentru a anihila o stare negativ este necesar s o ancorm, s
ancorm apoi o stare
pozitiv iar in final s punem in funcie simultan cele dou ancore.
Dup o scurt perioad de
confuzie, starea negativ se schimb i o nou stare ia natere.
PAI:
1. Identificarea strii problematice i a unei stri pozitive pe care
persoana
prefer s-o aib disponibil.
2. Clientul este ghidat in experimentarea strii pozitive. Este scos din
stare prin
focalizarea ateniei ctre altceva.
3. Este reexperimentat starea pozitiv i ancorat atunci cand se
apropie de varf.
Ieire din stare.
4. Este testat ancora pozitiv (calibrare). Dac nu funcioneaz, se
repet paii
anteriori. Dup ce ancora pozitiv este fixat, clientul este scos din
stare.
5. Se identific starea sau experiena negativ i se repet pai 2-4
ancorand-o
printr-o alt ancor.
Ieire din stare.
6. Clientul e ghidat, pe rand, in experimentarea celor dou stri,
folosind
ancorele. Se repet procedeul fr a scoate clientul din stare de fiecare
dat inaintea trecerii
de la o stare la alta,
7. Clientul este ajutat s contientizeze schimbrile care apar, dup
care

acioneaz simultan ambele ancore. Atenie la manifestrile sale

corporale i fiziologice.
Probabil vor apare semne de confuzie. Ancora negativ va fi
indeprtat inaintea celei
pozitive.8. Este testat procedeul prin cererea ca clientul s recreeze
experiena negativ
sau prin acionarea ancorei respective. De dorit este ca persoana s
intre intr-o stare nou,
diferit sau intr-o stare pozitiv. Dac reapare starea negativ este
necesar descoperirea unor
resurse suplimentare de care are nevoie clientul, care vor fi ancorate
prin suprapunere pe
ancora pozitiv. Se reia apoi procesul de la pasul 6.
9. Se solicit clientului s se gandeasc la o situaie din viitorul
apropiat in care
se ateapt s se simt negativ. Este asistat s parcurg aceast
experien pe plan imaginar,
notandu-se starea prin care trece (calibrare). Dac ceva nu
funcioneaz i reapare starea
negativ, clientul e ajutat s descopere alte resurse suplimentare, care
vor fi suprapuse pe
ancora pozitiv, dup care se reia procesul de la pasul 6.
Distrugerea(anihilarea) ancorelor nu va funciona decat dac starea
resurs este mai
puternic decat cea negativ iar pentru aceasta poate fi necesar s
suprapunem mai multe
resurse pe aceeai ancor pozitiv. Un mod in care putem explica
modul in care funcioneaz
aceast tehnic este s ne imaginm c sistemul nervos incearc s
intre simultan in dou
stri mutual incompatibile. Nu va putea, deci va face ceva diferit.
Vechiul pattern este spart i
unul nou se creeaz. Aceasta explic confuzia care apare adesea
atunci cand dou ancore se
57
58

anihileaz reciproc.
Ancorele permit ca persoana s dispun de experienele sale folosind
in mod
contient aceleai procese care in mod normal se desfoar
incontient. Ne ancorm pe noi
inine permanent, de obicei intr-un mod complet bazat pe hazard. Cu
toate acestea, putem
alege s fim mult mai selectivi privind ancorele la care rspundem.
Schimbarea istoriei personale

Experiena uman se desfoar exclusiv in prezent. Trecutul exist

numai sub forma
amintirilor, care, pentru a fi reamintite, trebuie reexperimentate in
prezent. Viitorul exist sub
forma planurilor, ateptrilor sau fanteziilor, elaborate de asemenea
tot in prezent. Tehnicile
de ancorare ajut persoana s-i dezvolte libertatea emoional prin
ieirea de sub dominaia
trecutului i construirea unui viitor pozitiv.
Prin aceast tehnic clientul ii reevalueaz unele experiene negative
trecute, in
lumina cunotinelor prezente. Cu toii dispunem de o bogat istorie
personal, plin de
experiene care exist in prezent ca amintiri. Ceea ce s-a intamplat nu
mai poate fi modificat.
Putem ins modifica inelesul prezent al respectivului fapt i in
consecin efectul su asupra
comportamentului.
Aceast tehnic nu va fi folosit atunci cand avem de-a face cu
experiene traumatice
majore sau cu tulburri nevrotice propriu-zise. Ea este util atunci cand
clientul se confrunt
cu emoii sau comportamente negative recurente, dar de mai mic
amplitudine.
PAI:
1. Identificarea strii negative, experimentarea ei, calibrare, ancorare
i ieire din
stare.
2. Este meninut ancora negativ i se cere clientului s-i
aminteasc i alte
momente cand a avut sentimente similare. Se continu pan la cea
mai timpurie experien pe
care i-o poate aminti. Renun la ancor i iese din stare (este ghidat
ctre aici i acum).
3. Clientului ii este solicitat ca, in lumina a ceea ce tie acum, s se
gandeasc de
ce resurse anume ar fi avut nevoie in acele situaii trecute pentru a nu
le tri ca pe nite
experiene negative. Resursele descoperite trebuie s provin din
interiorul clientului i s se
afle sub controlul su. Prezena in situaie a unei persoane cu
comportament diferit nu va
permite neaprat clientului s invee ceva nou. El poate obine
rspunsuri diferite de la
celelalte persoane implicate numai dac el insui este diferit.

4. Este ghidat in experimentarea strii resurs, este ancorat i apoi

testat
ancora.
5. Pstrand aciunea ancorei pozitive, clientul este ghidat in retrirea
experienei
negative timpurii. Este invitat s se priveasc pe sine din afar
(disociat) in condiiile in care
dispune de noua resurs i s remarce cum i se modific experiena.
Dup care este ghidat s
intre efectiv in situaie (asociat), meninandu-se ancora pozitiv i s
sesizeze modificrile
din comportamentul celorlali. I se cere s-i imagineze cum este vzut
din punctul de vedere
al altei persoane (un observator neutru), astfel incat s-i formeze o
idee despre cum percep
ceilali noul su comportament .
Dac ceva nu funcioneaz, se reia pasul 4, identificandu-se i
suprapunandu-se
resurse suplimentare pe ancora pozitiv. Aceste resurse vor fi aduse
astfel in experiena
negativ timpurie. Cand clientul este satisfcut, poate experimenta
situaia ca diferit i poate
inva din ea, este indeprtat ancora i-l scoatem din stare.
6. Este testat schimbarea fr a utiliza ancora, cerand clientului s-i
reaminteasc
situaia negativ trecut i s remarce cum s-au modificat amintirile.
Atenie la indicii
corporali. Dac apar semne ale strii negative se reia procesul de la
pasul 4 i sunt adugate
noi resurse.
Conectarea cu viitorul (future pacing)
Aceast tehnic ofer clientului posibilitatea de a experimenta unele
situaii in avans
i reprezint pasul final in multe tehnici i intervenii din NLP. Clientul
pete in viitor pe
plan imaginar pentru a experimenta in avans o stare dorit. Este vital
din partea terapeutului
58
59

o bun calibrare a strilor clientului, in special a celei negative asupra

creia se lucreaz.
Dac inc apar semne ale acesteia, inseamn c mai este de lucru
asupra ei.
Prin conectarea cu viitorul terapeutul testeaz eficiena propriei munci,
a propriilor

intervenii. Este felul in care ne putem apropia cel mai mult de

problema real a clientului,
adevratul test al oricrei achiziii sau schimbri realizate de acesta.
Insight-urile, achiziiile,
schimbrile se pot ancora cu uurin de cabinetul terapeutului,
adevratul test fiind lumea
real.
In alt ordine de idei, conectarea cu viitorul este o form de exersare i
repetiie
mental. Antrenamentul i practica mental reprezint un pattern care
apare frecvent la
persoanele de succes. Multe programe de training sunt focalizate in
intregime pe acest aspect.
Repetiia mental este echivalent cu o practic in imaginar. Cum
mintea i corpul sunt pri
ale aceluiai sistem global, repetiia mental va pregti nu numai
mintea, ci i corpul pentru
situaia actual. Pe acelai principiu se bazeaz i antrenamentul
ideomotor utilizat in sport.
Oferind creierului imagini pozitive, il vom programa s gandeasc in
termeni pozitivi i vom
atinge mai uor succesul. Ateptrile sunt profeii autoimplinite.
UN MODEL - PAI:
1. Clientul trece in revist ziua care tocmai a trecut, marcand
momentele bune i
pe cele de care nu este pe deplin mulumit.
2. Clientul experimenteaz aceste momente in mod asociat, timp in
care se
intreab: Ce a fi putut face diferit.?", Unde sunt punctele nodale ale
acestor experiene?",
Cum ar putea experienele negative s capete valene pozitive?".
3. Clientul reexperimenteaz cele dou situaii pe plan mental, dar
avand un alt
comportament. Cum arat i sun ele acum? Ce senzaii are?
In aceast manier clientul poate descoperi soluii multiple de rspuns
la diferitele
situaii negative, pe care le poate pune apoi in practic.
Generatorul de noi comportamente
Se utilizeaz atunci cand clientul dorete s aib la dispoziie noi
comportamente sau
s-i dezvolte pe unele deja existente. El se va imagina pe sine aa
cum dorete s se
comporte. Dac nu reuete, va trece in poziia regizorului care
dirijeaz jocul actorilor de pe
scen (poziie disociat). Din aceast postur, ii va imagina un actor
care joac rolul pe care

clientul i-l dorete pentru sine. Rmane disociat i privete la ceea ce

se intampl in timp ce
creeaz scenariul. Clientul este eroul la fel de bine ca i regizorul. Dac
in joc exist i alte
persoane, el va remarca cum se comport acestea.
Clientul va face acest lucru pan cand va fi complet satisfcut de
scenariu, dup care
va intra in el (poziie asociat) i se va imagina parcurgandu-l. Va fi
atent la toate emoiile
sale i la comportamentul celorlali.
Dac ceva nu funcioneaz, intr din nou in poziia regizorului i
schimb scenariul.
Atunci cand atinge pe plan imaginar performana dorit, identific un
semn intern sau extern
pe care-l va utiliza ca ancor in viitor i repet mental procesul de
ancorare.
Modelul Milton
Modelul aparine lui John Grinder i Richard Bandler i este numit
Milton dup
numele terapeutului a crui manier de lucru terapeutic o are la baz Milton Erickson. A
fost apreciat de cei doi ca fiind cel mai important pe care l-au construit
vreodat, deoarece
Erickson a adus in sfera preocuprilor psihoterapiei nu doar o realitate
diferit, ci o clas
diferit de realiti.
Aceast ultim afirmaie necesit o serie de comentarii importante,
cred, pentru
practica multor psihoterapeui. Modelul Milton incearc s surprind
esena abordrii i
mecanismele pe care se baza Erickson atunci cand lucra cu clienii si,
fiind notorii
uimitoarea sa eficien i numeroasele exemple de abordare cu succes
a cazurilor considerate
"fr rezolvare". Pe de alt parte, Erickson este de obicei catalogat in
literatura despre
psihoterapie ca "cel mai mare" sau "marele" hipnoterapeut. Am
putea trage de aici concluzia
c Modelul Milton se refer exclusiv la practica hipnozei terapeutice,
lucru numai parial
59
60

adevrat. Pentru a inelege modelul propus de NLP, afirmaia lui

Grinder i chiar natura
influenei lui Erickson in psihoterapie este necesar s examinm
concepia acestuia asupra

hipnozei i a relaiei terapeutice, care se regsesc in NLP.

UPTIME i DOWNTIME
Noua hipnoz sau hipnoza ericksonian are, ca practic terapeutic i
ca stare
subiectiv, prea puine in comun cu hipnoza clasic tradiional, lucruri
bine cunoscute i
subliniate in mod repetat in literatur. Dac in manier tradiional
starea hipnotic este
definit comportamental-simptomatic iar inducerea sa ca un demers
de tip autoritar patern sau
matern seductiv i securizant, in viziune ericksonian transa apare ca o
stare de comutare a
ateniei i de focalizare asupra unor experiene interioare ale clientului
iar inducia ca un
proces firesc prin care terapeutul il ghideaz in realizarea acestor
lucruri. Starea hipnotic
aparine unei clase largi de stri, conceptualizate in diferite moduri i
cu nume la fel de
variate, care au in comun cateva elemente, cum ar fi: 1. Focalizarea
ateniei asupra proceselor
interne profundei 2. Activarea predominant a emisferei cerebrale
drepte; 3. Trirea strii de
bine subiectiv i relaxare; 4. Gandire holistic, in viziuni globale; 5.
Activarea proceselor
intuitive i creative; 6. Accesarea resurselor incontientului. Aceast
categorie de stri
constituie ceea ce in NLP este numit Down Time i sunt definite prin
opoziie cu strile in
care atenia ne este orientat ctre lumea extern, de veghe vigilent,
reunite prin conceptul
NLP de Up Time. Singurul element comun al transei tradiionale i
ericksonieine este
apartenena la aceeai clas larg de realiti. Se impune a preciza c
lumea Down Time, a
strilor de contiin modificat, lumea interioar este mult mai
bogat, mai variat i mai
complex decat lumea strilor contiinei, caracteristici din care rezult
cel mai adesea i
dificultile de operaionalizare i definire a sa. Ea reunete hipnoza,
visele diurne sau din
timpul somnului, reveriile, transele cotidiene, strile de contemplare,
strile meditative sau
transpersonale, practic toate strile prin care se manifest acele pri
ale sinelui total al fiinei
umane care ies in afara contiinei.

Cum s ne imaginm c putem cunoate lumea i complexitatea

extraordinar a
propriei interioriti folosindu-ne de o contiin limitat, care opereaz
cu aceleai
mecanisme, aceleai stri i principii in toate situaiile, care poate
cuprinde simultan in sfera
ei un maxim 7 plus / minus dou piese de informaie? Reiese foarte
limpede de aici
necesitatea, adaptativ vorbind, a existenei Down Time.
Sistemele educative tradiionale, viaa cotidian conduc cu relativ
necesitate ctre
experimentarea preponderent a strilor "normale" de contiin,
putand afirma c frecvena
apariiei acestora este mai mare decat a celor aparinand sinelui.
Somnul fr vise este
considerat cel mai sntos i odihnitor, experienele de "cdere pe
ganduri" in situaiile
sociale sunt etichetate negativ i ridiculizate iar la muli oameni putem
remarca o team
aproape patologic de hipnoz, asociat pierderii controlului. Nu dorim
s afirmm c strile
particulare ale contiinei sunt absente din viaa cotidian a omului
actual, ci doar c o parte a
acestora sunt defavorizate, descurajate, manifestandu-se mai ales
acelea care reuesc s se
sustrag controlului contient. Este firesc, in aceste condiii, s
dispunem de relativ puine
cunotine legate de ele, s putem distinge numai cu dificultate intre
ele i s le putem
confunda adesea. Psihologia nu a reuit pan in prezent s aduc o
lmurire satisfctoare
nici mcar tuturor proceselor contiinei, care reprezint doar o mic
"insul pe marea
sinelui".
Intrebarea pe care dorim s o ridicm privete certitudinea
conceptualizrii ca
hipnoz a strilor folosite in terapiile de inspiraie ericksonian. Putem
fi siguri c, din
intreaga complexitate de stri mentale posibile, clientul unui terapeut
de orientare
ericksonian, NLP sau chiar al lui Erickson insui, va intra tocmai in
starea de hipnoz?
Tehnica de inducie este complet diferit, experienele relatate de
subieci asemenea,
principiile de lucru altele, strile posibile foarte numeroase i totui
vorbim despre hipnoz i

nu despre altceva. Credem c la baza acestei situaii stau dou

aspecte. Unul privete
similitudinea relativ dintre strile subiective iar cel de-al doilea
experiena terapeutic a lui
60
61

Erickson i cadrul su teoretic iniial de referin. Utilizand hipnoza

terapeutic, el a cutat
mijloace de depire a rezistenelor pacienilor la aplicarea hipnozei
tradiionale, modaliti
noi de inducie i utilizare a transei. Este firesc in aceste condiii ca el
s-i fi numit terapia
"hipnotic". Mai mult decat atat, hipnoza fiind la acel moment deja
acceptat ca modalitate
sau tehnic terapeutic, pare mult mai simplu apelul la o realitate
verificat, cunoscut etc. S
nu uitm ins c hipnoza ericksonian sau hipnoza din NLP sunt altfel,
altceva decat hipnoza
tradiional, aa cum ne reamintesc permanent practicanii lor.
Afirmaia lui Grinder, dup care Erickson a deschis o poart nu doar
ctre o realitate
diferit, ci ctre o clas de realiti diferite, vizeaz faptul c el a
conceptualizat i a afirmat
in lumea psihoterapiei lucrul cu Down Time, depind concepia
tradiional din hipnoterapie
i chiar lrgind cadrul teoretic al multor alte psihoterapii. Catigul adus
de aceast viziune
este dublu: teoretic - o concepie despre lucrul cu zonele profunde ale
psihismului i rolul
acestora in viaa individului i practic - o serie de principii i modaliti
extrem de eficiente
de intervenie. in realitate, practic orice terapie folosete lucrul cu
Down Time. Clientul se
afl in Down Time atunci cand face analiza unor vise sau asociaii
libere in psihanaliz,
atunci cand este protagonistul unei dramatizri in psihodram sau in
terapia gestalt, la fel ca
i atunci cand abordeaz un scenariu metaforic in mai noua terapie a
unificrii. Down Time
este o realitate, un mod de funcionare a umanului cuprinzand o serie
de stri ale contiinei
ce apar in diferite situaii i care, aa cum am vzut, au un rol major in
adaptarea la lume i la
sine a individului. Ele pot aprea spontan, in contextul vieii habituale a
individului sau pot fi

provocate in cadrul lucrului terapeutic, al experienelor iniiatice,

religioase sau spirituale.
Problema pe care o ridic i totodat marele avantaj al abordrii
ericksoniene este asumarea
responsabil sau neacceptarea existenei acestor experiene i
opiunea pentru a le utiliza in
lucrul terapeutic. Existena Down Time inand de domeniul evidenei,
opiunea de a nega, de
a minimaliza aceste experiene ale clientului poate echivala cu
tentativa frecvent a mutelor
de a ptrunde in oglind sau cu experiena unor psri care incearc
s treac printr-o
fereastr inchis. Pe de alt parte, exist permanenta i fireasca team
de a nu fi manipulat
care, in contextul relaiei terapeutice bazate pe o serie de opiuni
deontologice poate lua
forma temerii sau a deciziei terapeutului de a nu manipula, de a nu
influena clientul.
Psihoterapia fiind prin excelen un proces de schimbare, este greu de
imaginat o posibilitate
de a lucra cu un client fr ca aceste procese de inter-influen s se
manifeste. Situaia este
similar cu a accepta responsabilitatea pentru influena pe care o
exercitm asupra
partenerului i pe care el o exercit asupra noastr in orice proces de
comunicare, incercarea
de a evita orice posibil influen ar putea duce numai la absena,
inexistena comunicrii, caz
in care procesele de inter-influenare nu ar disprea, ci ar cpta doar
un caracter indirect.
Cazul contrar, acceptarea existenei acestor procese de interinfluenare, este singura poziie
care ne permite optimizarea propriilor relaii de comunicare. Oare din
ce motiv este mai
simplu s acceptm c putem fi influenai de i c putem influena un
prieten sau o
cunotin mai degrab decat un terapeut sau un client? De altfel,
orice relaie terapeut - client
este in ultim instan o relaie de comunicare.
Concepia asupra omului, a modului su de fiinare i evoluie,
dezideratele
fundamentale ale abordrii terapeutice ericksoniene sunt de natur a
rezolva dificultatea de
opiune sugerat anterior. Dac in realitate singura opiune eficient ca
psihoterapeui este de

a ne asuma responsabil faptul c influenm clienii, c suntem sursa

unor schimbri care apar
la ei i c putem fi influenai la randul nostru, atunci a considera
clientul ca pe o fiin
responsabil, cu potenial natural de dezvoltare i de rezolvare a
situaiilor problematice in
care uneori se afl, devine, din nou, singurul principiu pe care ne
putem fundamenta munca
terapeutic. Este mult mai eficient i mai securizant s presupunem c
vom fi suficient de
capabili de a filtra i decodifica adecvat mesajele clientului i c el va
putea alege dintre
feedback-urile noastre pe acelea care-i sunt necesare i utile, decat s
trim permanent cu
teama de a grei sau de a nu dezvolta o reacie de tip
contratransferenial. Erickson pornea, de
exemplu, de la premisa c clientul face intotdeauna cea mai bun
alegere posibil pentru el in
61
62

respectivul moment sau c in spatele oricrui comportament al su st

o intenie pozitiv.
Chiar lipsa rspunsului este un rspuns; problema terapeutului este de
a-i gsi semnificaia.
Sarcina terapeutului devine in acest caz aceea de a arta clientului un
respect necondiionat i
de a-l accepta in totalitate, pentru ca, pornind de la aceast baz, s
se poat acorda cu el cat
mai complet, s-l poat inelege cat mai adecvat posibil. Este vorba
despre conceptul lui
Erickson de pacing, despre conceptul de rezonan empatic din
gestalt sau de prezen in
situaia clientului al lui Rogers. Odat "acordat" pe deplin la realitatea
clientului, terapeutul il
va putea ajuta pe client, din interior, s-i examineze experienele,
problemele i resursele.
Este vorba despre un proces "impreun" sau - metaforic vorbind despre transformarea
terapeutului intr-o "oglind perfect", in care clientul se poate vedea
pe sine, aa cum este el
in realitate, in totalitatea fiinei sale. Observm c aceste principii sunt
comune atat orientrii
ericksoniene - atat de greu de incadrat in cadrul curentelor terapeutice
- cat i
experienialismului sau NLP, ceea ce face ca intre ele, pe planul cel mai
profund, s existe o

mare apropriere i numeroase similitudini. Am vzut cum modelul Meta

ne ajut in
decodificarea mesajelor clientului, in eliminarea distorsiunilor, lipsurilor
i generalizrilor.
Modelul Milton este unul opus i complementar, el definind o manier
de a utiliza limbajul
astfel incat clientul s poat alege sensul cel mai potrivit pentru sine
din mesajul terapeutului
i un mod de inducie i utilizare terapeutic a transei (generic vorbind,
a tuturor strilor
aparinand Down Time) care face clientul capabil s-i abordeze
problemele i s descopere
propriile resurse necesare rezolvrii lor. Am realizat analiza de mai sus
in principal pentru a
argumenta faptul c un astfel de model nu se restrange la practica
hipnozei terapeutice, ci
ofer posibiliti acionale diversificate. Noi personal am construit
numeroase scenarii
metaforice destinate in principal vizualizrii creative i care au in mod
pregnant un caracter
meditativ - pornind de la un pattern de lucru ericksonian. Scopul unei
astfel de maniere de
lucru este accesarea resurselor ascunse (incontiente) ale persoanei,
urmand calea pe care
mintea merge in mod natural - transa (Down Time) este o stare in care
suntem puternic
motivai pentru a inva de la propriul incontient, intr-un mod dirijat
din interior. Principiul
de la care pornete este acela c, dac clientul a intrat intr-un impas
contient, resursele
pentru a-l depi trebuiesc cutate la nivelul incontientului. Relaia
dintre client i terapeut
este una de cooperare, rspunsul clientului permiandu-i terapeutului
s tie ce are de fcut in
pasul urmtor. Terapeutul trebuie s ofere clientului cat mai multe
alternative, posibiliti
dintre care acesta s poat alege pe cea mai potrivit. Acestea sunt
cateva idei de baz ale lui
Erickson i ale modelului Milton i totodat principii ale NLP.
Modelul Milton reprezint un mod de a utiliza limbajul in vederea:
1. PACING l LEADING
Erickson considera c rezistenele clienilor se datoreaz cel mai
adesea lipsei
raportului de rezonan, de asemenea c toate rspunsurile clientului
sunt valide i pot fi

utilizate. Nu exist clieni rezisteni, ci doar terapeui inflexibili. Pentru

a ne racorda cu
realitatea clientului, cu lumea sa subiectiv, ceea ce avem de fcut
este simpla descriere a
experienei senzoriale pe care o parcurge, el urmand natural i cu
uurin cele spuse de
terapeut. Este important felul in care vorbete terapeutul. Starea de
linite intern se poate
induce cel mai bine vorbind rar, pe o tonalitate joas, intr-un ritm lent
i acordand vorbirea cu
respiraia clientului.
Clientul este ghidat uor ctre Down Time, prin redirecionarea ateniei
ctre interior.
Totul este descris in termeni generali, astfel incat s reflecte cat mai
clar experiena
clientului. Nu vom spune "acum inchide ochii ..., te vei simi confortabil
i vei intra in
trans", ci ceva de genul "e uor s inchizi ochii oricand doreti s te
simi mai confortabil ..."
sau "pentru muli oameni este uor s intre in trans astfel ...". Aceste
formulri generale
trebuie s acopere orice rspuns posibil al clientului. Dac atenia
clientului este focalizat i
fixat asupra unui numr mic de stimuli, el va intra tot mai profund in
Down-Time,
experiena sa devine tot mai subiectiv i va putea fi folosit de
terapeut pentru a aprofunda
transa. Nu spunem clientului ce s fac, ci ii orientm atenia ctre
propria lui experien.
62
63

Cum putem ti ce sau la ce se gandete o persoan? Nu tim i nici nu

putem ti, de aceea este
necesar arta de a utiliza limbajul intr-un mod suficient de vag i
general pentru ca clientul s
gseasc in ceea ce spunem sensuri personale.
Instructajele vor fi mult mai eficiente dac trecerile intre propoziii sunt
line,
curgtoare, folosind cuvinte ca: "i", "incat", "atunci", "aa incat", "in
timp ce" etc., care
realizeaz legturi fireti intre sugestiile care se succed. Terapeutul
practic conecteaz ceva
care exist - sunetul vocii sale, cu ceva ce vrea s vin - starea de
trans. Lipsa acestor
cuvinte de tranziie duce la apariia salturilor intre propoziii i idei,
care vor fi detaate una

de alta i astfel mai puin eficiente.

CUTAREA SENSURILOR (a nelesurilor)
Modelul Milton este imaginea in oglind a modelului Meta, un mod de a
construi
propoziii incomplete, bogate in deformri i generalizri. Asculttorul
trebuie s completeze
detaliile i lipsurile, s caute in mod activ inelesul a ceea ce aude, prin
i pentru propria sa
experien. Altfel spus, ii definim un context cu un coninut cat mai
srac, ii oferim rama i-l
lsm pe client s aleag tabloul pe care-l va pune in ea. Atunci cand
clientul (asculttorul) ii
definete, furnizeaz singur coninutul, cu siguran va gsi cel mai
relevant i apropiat sens
personal pentru ceea ce aude.
Dac spunem clientului c undeva in trecut a avut o experien
important, el va
trebui s caute inapoi in timp i s selecteze acea experien care i se
pare cea mai relevant
pentru momentul actual. El va face acest lucru la nivel incontient,
mintea contient fiind
prea lent pentru o asemenea sarcin. O propoziie ca "Oamenii pot
trage invminte din
ceea ce li se intampl" determin aciunea (tendina) de a evoca
aspecte particulare despre ce
anume poate fi invat iar dac lucrm asupra unei probleme anume,
elementele acesteia au
tendina de a se lega de intrebrile pe care clientul i le pune in
legtur cu ceea ce ar putea
inva. Cu toii utilizm permanent acest tip de cutare i facem
permanent asociaii pentru a
inelege ce ne spun ceilali. Tot ceea ce conteaz sunt inelesurile,
concluziile la care ajunge
clientul, pe care terapeutul nici nu este necesar s le cunoasc in cele
mai multe cazuri.
Este relativ uor s construim instruciuni vagi i oarecum ambigue,
aa incat
clientul s se aplece asupra unei experiene personale semnificative i
s invee din ea. De
obicei se procedeaz in urmtorul mod: se cere clientului s se
focalizeze asupra unei
experiene trecute semnificative, apoi s o parcurg inc odat pe plan
mental dar cu toate
simurile interne deschise, activate i s invee lucruri noi din ea. Apoi i
se solicit

incontientului su s foloseasc ceea ce a invat in situaiile viitoare

in care va fi necesar.
2. DISTRAGEREA l UTILIZAREA MINII CONTIENTE
O parte important a modelului Milton privete omiterea unor
informaii i pstrarea
in acest mod a minii contiente ocupate s umple golurile, cutand in
cele stocate in
memorie. Ai avut vreodat experiena de a citi o intrebare vag i de a
v strdui s inelegei
la ce se refer? Patternurile din modelul Meta sunt folosite in
manier inversat.
Nominalizrile terg o mare parte a informaiei. Cu cat le folosim mai
pe larg, cu atat mai
mult scade riscul de a intra in contradicie cu experiena celuilalt.
Verbele trebuie s rman
nespecificate din acelai motiv. Substantivele pot fi generalizate sau
lsate la o parte.
Pot fi folosite judeci, de tipul: "e chiar foarte bine s vd cat eti de
relaxat". Din
comparaii vor lipsi anumite pri: "e mai bine s intri intr-o trans i
mai profund". Atat
judecile cat i comparaiile sunt modaliti bune de a emite
presupoziii i in acelai timp
instrumente puternice de inducere i folosire a transei. De exemplu:
"Probabil te intrebi cand
intri in trans" sau "Ai vrea s intri in trans acum sau mai tarziu?"
sunt afirmaii sau intrebri
care implic dorina subiectului de a intra in trans. "Vei intra in trans,
singura intrebare este
cand" ar putea fi o bun decodificare a lor. "M intreb dac-i dai
seama de gradul de
relaxare?" (Eti relaxat), "Te relaxezi in timp ce incontientul tu
inva" (Incontientul tu
inva), "Te simi mai bine relaxandu-te i netrebuind s-i reaminteti"
(Eti relaxat i nu-i
aminteti) sunt tot atatea exemple. Cuvintele de tranziie (i, ca i,
cand, in timp ce), care
63
64

leag afirmaiile, constituie totodat forme uoare (moi) de

raionamente tip cauz - efect. O
form mai puternic a acestui raionament se obine prin folosirea
cuvantului "face": "Acel
tablou te va face s intri in trans" sau "Vocea mea te face s te
relaxezi tot mai mult".

Pattemul citirii gandurilor poate fi i el folosit, ins intr-o manier mai

puin
specific, existand riscul ca afirmaia s nu se potriveasc cu datul
mental al clientului.
Afirmaiile generale despre ceea ce poate gandi au un rol relativ
important in stabilirea
relaiei cu clientul (pacing) i apoi conduc uor ctre experimentarea
lor (leading). De
exemplu: "Probabil te intrebi cum e in trans" sau "incepi s te intrebi
despre lucrurile pe care
i le spun". Cuantificatorii universali sunt de asemenea folosii de
exemplu: "Poi inva din
orice situaie" sau "ii da seama c incontientul are mereu un scop".
Operatorii modali ai posibilitii sunt i ei folosii: "Nu inelegi cum
privind la lumin
intri intr-o trans i mai adanc", care presupune c privind lumina
clientul se va adanci in
trans. "Nu poi deschide ochii" este o sugestie prea direct i il va
determina pe client s
dezaprobe afirmaia i s incerce s-i reziste. "Te poi relaxa uor in
scaun" este un exemplu
diferit. A spune "poi" face ceva ofer o permisiune dar fr a fora
aciunea. Oamenii
rspund sugestiilor comportandu-se aa cum este permis iar dac nu o
vor face, au ocazia de a
se gandi la asta.
EMISFERA STNG l EMISFERA DREAPT
Cum proceseaz creierul limbajul i cum se descurc cu aceste forme
vagi ale
limbajului?
Experimente care au msurat activitatea nervoas in ambele emisfere
cerebrale pentru
sarcini diferite, au artat c ele indeplinesc funcii complementare.
Emisfera stang este
cunoscut ca fiind dominant i este responsabil de gandire i limbaj,
procesand informaia
in mod raional i analitic. Emisfera dreapt proceseaz informaia intro manier holistic i
intuitiv. Este implicat in muzicalitate, vizualizri, demersuri creative
i sarcini ce implic
comparaii i schimbri gradate. Aceast specializare a emisferelor
este valabil pentru 90%
din populaie. Pentru o mic parte - stangacii de exemplu - funciile
sunt inversate i de
limbaj se ocup emisfera dreapt iar la unii oameni ambele tipuri de
funcii sunt prezente in

ambele emisfere. S-a dovedit c i emisfera non-dominant are abiliti

de limbaj, mai ales
inelesuri simple i gramatica copilreasc. Emisfera dominant a fost
identificat cu mintea
contient iar cea non-dominant cu cea incontient, ins aceasta
este o distincie prea
simpl. Este folositor ins s gandim despre emisfera stang ca avand
de-a face cu inelegerea
contient a limbajului iar despre cea dreapt ca ocupandu-se de
inelesuri simple, sub nivelul
contiinei. Patternurile modelului Milton distrag mintea contient,
inand emisfera
dominant supraincrcat, astfel incat toate cele 7 plus-minus 2 pri
ale ateniei contiente
sunt implicate in cutarea unor posibile inelesuri i sondarea
ambiguitilor.
Exist numeroase moduri de a folosi limbajul astfel incat s crem
confuzie i s
distragem emisfera stang. Ambiguitatea este o astfel de metod.
Cel mai simplu exemplu
sunt cuvintele cu dou sensuri, omonimele i paronimele, caz in care
ambiguitatea este de
factur fonologic. O alt form de ambiguitate este cea sintactic.
"A provoca oamenii este
adesea dificil". Ce inseamn a provoca oamenii sau c e dificil s o
faci? Sau. "Este posibil s
invei...". Ce poate fi invat i cum poate fi realizat acest lucru? Cel
de-a treilea tip de
ambiguitate ine de punctuaie, propoziii ce se deruleaz impreun,
incep i se termin cu
acelai cuvant.
3.ACCESAREA INCONTIENTULUI I A RESURSELOR
Emisfera dreapt este sensibil la tonul vocii, volumul i direcia
sunetului, la toate
acele aspecte care se schimb gradat i nu la cuvintele separate unele
de altele. Este sensibil
la contextul mesajului i nu la coninutul acestuia. Emisfera dreapt
fiind capabil s
ineleag formele simple ale limbajului, mesajele simple crora li se
confer un anumit accent
merg la emisfera dreapt. Aceste mesaje trec "pe lang" emisfera
stang i rareori vor fi
recunoscute contient. Exist mai multe moduri de a conferi acest tip
de accent. Pot fi
marcate fragmente ale discursului prin tonuri ale vocii i gesturi
diferite, prin care putem

64
65

accentua instruciuni i intrebri pentru atenia incontient. in scris

acest lucru se face prin
folosirea italicelor sau a sublinierilor. Cand un autor dorete s te
mulumeasc i vrea s
citeti ceva pe acea pagin, o anumit propoziie, cu atenie, va
marca aceste lucruri cu
italice sau caractere ingroate. In vorbire, cuvintele pot fi marcate prin
anumite tonuri ale
vocii astfel incat s capteze atenia. Erickson, care a trit o parte
semnificativ a vieii sale
intr-un scaun cu rotile, ii mica capul astfel incat diferitele lucruri pe
care le spunea s vin
din direcii diferite. Marcarea pasajelor importante prin voce, accent,
direcie etc este un
pattern pe care adesea il folosim in viaa normal, in conversaiile pe
care le purtm. Pot fi
accentuate i fragmente mai lungi sau propoziii. "M intreb dac tii
care din minile tale
este mai cald dect cealalt!".Acest exemplu conine i o
presupoziie. Nu este o intrebare
direct, dar sigur va avea ca efect verificarea mainilor de ctre client.
Ne intrebm dac putei
sesiza ce mod elegant de culegere a informaiei este acest pattern?
Exist i un alt pattern interesant, care se refer la "citate". Putem
spune orice, cu
condiia de a stabili intai contextul in care nu noi suntem cei ce fac
respectivele afirmaii. Cel
mai simplu mod de a face acest lucru este o poveste unde cineva
spune mesajul pe care-l
dorim transmis, marcandu-l intr-un fel diferit de restul povestirii.
Un alt pattern privete apariia formelor negative. Negaiile apar doar
in limbaj, nu i
in experien. Comenzile negative funcioneaz la fel ca cele pozitive.
Incontientul nu
opereaz cu negaiile lingvistice, nu le cunoate, nu le proceseaz i
pur i simplu nu le ia in
seam. Un printe sau un profesor care spune unui copil s nu fac un
anumit lucru, in fapt se
asigur c acel copil va face respectivul lucru. Cu alte cuvinte, este
recomandabil ca unuia
care merge pe sarm s-i spunem "Fii atent?' i nu "S nu cazi?'.
Un ultim pattern se refer la postulatele conversaionale. Acestea
sunt intrebri care

literar solicit rspunsuri de tip da sau nu i care in subsecvent solicit

un alt tip de rspuns,
de exemplu comportamental. "Poi s duci gunoiul?" nu este intrebare
legat de capacitatea
efectiv, fizic de a face acest lucru, ci o cerin de a o face. "Este
masa pus?" (Pune masa),
"Ai fcut piaa?" (F piaa) sunt alte exemple ale acestui pattern.
Toate aceste patternuri exist permanent in conversaiile pe care le
purtm i
rspundem la ele permanent. Ele sunt foarte comune, general umane,
fapt care poate explica,
de exemplu, de ce Grinder i Bandler se contraziceau unul pe cellalt
la seminarii. Unul
spunea, de exemplu: "Nu exist hipnoz" iar cellalt "Nu, totul este
hipnoz". Dac hipnoza
este doar un alt termen pentru comunicarea pe canale multiple,
persuasiv, multimodal,
atunci putem trage destul de uor concluzia c toi suntem
hipnotizatori i c in mod natural,
permanent intrm i ieim din trans.
Redefinirea i transformarea sensurilor
Oamenii intotdeauna caut sensuri. Evenimentele se intampl dar n-au
nici o
importan atata timp cat nu le decodificm, le dm un ineles, le
relaionm cu restul vieii
noastre i le evalum consecinele posibile. Invm ce inseamn
fiecare lucru din cultura in
care trim, din familie, din grup sau din experiena individual i
educaia pe care o primim.
Pentru antici, astrele erau foarte importante, micrile lor avand
semnificaii prognostice
importante. Astzi oamenii de tiin nu se mai raporteaz personal la
eclipse i comete decat
ca la nite fenomene studiate sau interesant de privit.
La fel stau lucrurile i cu multe dintre simptome. Dac un client ii va
redefini
simptomul, va gsi un nou sens al acestuia, probabil vor exista mai
multe posibiliti de
acceptare i rezolvare a lui. Este mai uor de negociat cu o persoan
pe care o cunoti, de la
care tii la ce s te atepi decat cu una total necunoscut. La fel, este
mai uor s accepi sau
s schimbi o problem pe care poi s-o inelegi. Lucrurile devin i mai
clare atunci cand
clientul poate vedea intenia incontient pozitiv din spatele
simptomelor sau strilor sale

negative, cand va inelege c problemele lui reprezint de fapt

incercri de autoprotecie ale
eului. in multe cazuri, redefinirea problemei cu care vine clientul la
terapie, a avea o bun
definiie a problemei, este hotratoare pentru evoluia procesului.
Ce inseamn o ploaie? Veti rele dac te prinde dezbrcat pe strad
sau dac vrei s
65
66

organizezi o petrecere in aer liber. Veti bune dac eti agricultor i a

fost secet. inelesul
fiecrui eveniment depinde de cadrul in care este plasat. Dac
schimbm cadrul se va
modifica i sensul su. Atunci cand sensurile se schimb, se vor
modifica i rspunsurile i
comportamentele noastre.
Abilitatea de a redefini evenimentele i modul de a reaciona emoional
la ele ofer o
mare libertate de alegere. Orice eveniment, chiar negativ la prima
vedere, poate deveni un
bun prilej de invare. Ghinionul este numai un punct de vedere. Dac
un client stabilete de
exemplu c anxietatea sa reprezint o strategie de rspuns emoional
de tip infantil, vom
stabili ca obiectiv al terapiei maturizarea sa emoional. Mai mult decat
atat, clientul va
incerca probabil ca in continuare s aib rspunsuri emoionale de tip
adult i va deveni
interesat de reaciile celorlali.
Metaforele sunt redefiniri, prin ele spunand de fapt "asta ar putea
insemna c..." .
Basmele sunt de asemenea exemple minunate de redefinire. Ceea ce
pare a fi nefericit devine
util. Ruca urat este o lebd tanr; broasca poate fi un prin.
Inventatorii fac redefiniri.
Este cunoscut exemplul omului care nu putea dormi din cauza unei
dureri de spate provocate
de un arc ieit din salteaua patului. El s-a gandit ce ar putea face cu
acel arc i rezultatul a fost
un nou suport pentru oule fierte. A dezvoltat apoi o afacere bun cu
aceast idee. Glumele
sunt reformulri. Aproape toate incep prin a defini evenimentele intr-un
cadru precis, apoi
acesta este schimbat brusc i radical. Ele implic punerea rapid a
unui obiect intr-un context
diferit sau a-i acorda rapid un alt sens.

Redefinirea nu este un mod de a privi lumea prin ochelari cu lentile roz,

aa incat
orice s devin "bun". Problemele nu vor disprea ca de la sine, ele
inc trebuie "lucrate" ins
cu cat le putem vedea in mai multe feluri, c atat vor fi mai uor de
rezolvat. Este necesar s
reformulm pentru a vedea posibilele avantaje i s ne reprezentm
experienele in moduri
favorabile rezultatelor dorite de noi i de ceilali. Nu putem fi liberi s
alegem atunci cand ne
simim impini de fore mai presus de propriul control. Redefinirea ne
poate oferi spaiu de
manevr.
REDEFINIREA CONTEXTULUI
Aproape toate comportamentele sunt utile undeva. Exist foarte puine
care n-au
valoare in nici o situaie. A te dezbrca in centrul Bucuretiului poate
insemna o amend sau
ceva mai grav iar pe o plaj de nuditi un lucru absolut firesc. A fi
plictisitor la un seminar nu
este recomandabil dar poate fi o bun abilitate dac vrei s scapi de
cineva nedorit.
Anxietatea clientului nu este un rspuns favorabil situaiilor sociale, ea
a fost ins un rspuns
absolut normal in situaiile traumatice trecute in care se origineaz.
Redefinirea contextului funcioneaz cel mai bine in cazul afirmaiilor
de tip "Sunt
prea." sau "A vrea s m pot opri s...". Persoana respectiv se poate
intreba (poate fi
intrebat): "Cand poate fi sau a fost folositor acest comportament?",
"in ce situaie acest
comportament poate deveni o resurs?".
Cand gsim un context potrivit pentru respectivul comportament,
putem cere
clientului s-l repete chiar in respectivul context i s gseasc un
comportament adecvat
contextului iniial. Pentru aceasta poate fi util tehnica generatorului
de noi comportamente.
Ideea de redefinire a contextului semnific deci fie gsirea unui context
in care
comportamentul, strategia sau reaciile emoionale ale clientului se pot
dovedi utile, fie
contientizarea de ctre acesta c aceleai strategi i comportamente
aparin unui alt context,
de obicei trecutului i nu prezentului, cel mai adesea copilului i nu
adultului.

Dac un comportament arat nepotrivit privit din afar, asta se

intampl de obicei
deoarece persoana se afl in down time (adancit in ganduri) i i-a
definit un context intern
care nu se potrivete cu cel extern (lumea de afar). Transferul in
psihoterapie este un bun
exemplu. Terapeutul trebuie s redefineasc comportamentul infantil al
clientului i s-l ajute
s dezvolte noi modaliti de aciune.
REDEFINIREA CONINUTULUI
66
67

Coninutul unei experiene este acel lucru asupra cruia alegem s ne

focalizm. De
multe ori, clienii vd in experienele lor numai acele pri pe care le
pot interpreta in
conformitate cu mecanismul lor patologic ca frustrante, depresive,
anxiogene, angoasante etc.
Este un talent teribil al multora dintre noi acela de a vedea doar faa
intunecat a Lunii, dei
aceast fa in mod real nu este vizibil. Ceea ce vedem intr-o
experien ine de asemenea de
alegerile personale. Clientul va avea ca sarcin s contientizeze ce
alte posibiliti de alegere
are la dispoziie.
Reformularea coninutului privete aadar trei tipuri de demersuri:
1. Contientizarea de ctre client a intregului coninut al experienei.
2. Focalizarea acestuia asupra unor alte aspecte ale coninutului.
3. Modificarea sensului unora sau altora dintre prile coninutului
global al
experienelor.
Pentru realizarea fiecruia dintre cele trei, terapeutul poate utiliza in
manier
specific probabil majoritatea tehnicilor terapeutice, fiind necesar,
dup cum afirmam la
inceputul acestui subcapitol, existena unei mari flexibiliti i
creativiti legate de tehnici,
relaia cu clientul, cu problemele acestuia i chiar cu lumea in general.
Lsm cititorului
plcerea de a descoperi cum i care dintre tehnicile prezentate aici pot
fi utilizate in acest
scop.
Redefinirea coninutului poate fi util in cazul unor afirmaii ca: "Devin
furios cand
oamenii imi cer (diverse lucruri)" sau "Intru in panic cand m apropii
de data limit pentru

(anumite activiti)". Aceste afirmaii sunt bazate pe paternul cauz efect din modelul Meta
i vor fi abordate prin intrebri ca : "Ce altceva poate insemna asta?",
"Care este valoarea
pozitiv (partea bun) a acestui comportament ?", "Cum altfel ai putea
descrie acest
comportament?".
Politica este prin excelen arta redefinirii coninuturilor. Blocajele in
traficul rutier
sunt groaznice dac eti prins in ele dar pot fi i semne ale prosperitii
la o adic (multe
maini, muli bani). Reclama i vanzrile sunt domenii unde redefinirea
(reformularea) este
foarte important. Produsele sunt puse in cea mai bun lumin.
Reformularea este atat de
convingtoare incat o vom intalni oriunde. Simpla reformulare este
puin probabil s conduc
la schimbri majore, dar dac este folosit inteligent, congruent cu alte
mijloace, ea poate
deveni foarte eficient.
Redefinirea(recadrarea) n 6 pai
In NLP este folosit adesea acest procedeu de redefinire ceva mai
formal, vizand
indeprtarea unor comportamente nedorite prin descoperirea unor
alternative mai utile de
rspuns. Redefinirea in 6 pai poate fi utilizat cu succes dac exist
pri ale eului clientului
care-l fac s se comporte intr-un fel pe care nu-l dorete sau in cazul
simptomelor
psihosomatice.
PAI:
1.Identificarea comportamentului care va fi schimbat. De multe ori,
terapeutul nu are
nevoie s tie care este acest comportament al clientului. De obicei
sunt situaii de tip Vreau
s ... dar ceva m oprete" sau Nu vreau s ... dar se pare c
intotdeauna sfaresc prin a face
asta". S numim acest comportament X. Clientul va identifica de
asemenea la ce ii folosete
sau i-a folosit in trecut acest comportament. Dac nu reuete, poate
identifica intenia
pozitiv a comportamentului.
2.Stabilete o relaie de comunicare cu partea responsabil de apariia
comportamentului X. De obicei, aceast parte va fi incontient i
poate fi mai dificil de ajuns

la ea. Adesea apare sub forma unor senzaii interne sau corporale,
motiv pentru care clientul
trebuie s aib simurile bine deschise in interior. Dac partea ar fi sub
control contient, nu
ar mai fi necesar redefinirea ei, ci doar oprirea aciunii ei. Cand pri
ale persoanei sunt in
conflict, exist intotdeauna indicatori ai acestui conflict la nivelul
contiinei, semnale
involuntare care trebuie depistate.
3.Descoperirea inteniei pozitive a comportamentului X i a prii
responsabile de
67
68

apariia lui. Clientul intr in dialog cu aceast parte i incearc s-i afle
inteniile. Dac partea
incontient este de acord cu deconspirarea inteniilor ei (rspuns Da),
clientul ii va mulumi
i se poate gandi pentru ce ar putea avea nevoie ca o parte a sa s
pun in micare
comportamentul X. Dac partea nu e de acord s-i fac cunoscute
inteniile (rspuns Nu),
atunci clientul va renuna la incercarea de a le afla i va incepe s
exploreze care ar putea fi
condiiile in care partea ar fi de acord s-i fac cunoscute inteniile.
Oricum, este necesar si
asume faptul c exist o intenie pozitiv a acestei pri.
Partea este intrebat: Dac i s-ar oferi libertatea de a pune in
practic aceast
intenie cel puin la fel de bine cum o faci acum, ai fi de acord ?". Nici o
parte a minii unui
om normal" nu poate refuza oferta de a se manifesta in exterior.
4.Clientul cere prii s dezvolte noi modaliti de a-i pune in practic
scopurile. De
exemplu, ii poate sugera s lucreze pentru aceasta impreun cu partea
sa creativ, creia s-i
comunice raiunile i scopurile sale. Astfel, creativitatea clientului
devine responsabil de
construirea unor noi ci de realizarea obiectivelor prii incontiente.
Unele vor funciona,
altele nu, de unele dintre ele clientul va fi contient, de altele nu.
Oricum, nu acesta este
aspectul important. ii cere prii s aleag variantele care i se par
potrivite sau cel puin mai
bune decat comportamentul iniial. Ele trebuie s fie disponibile
imediat. Clientul trebuie s

descopere astfel cel puin 3 alternative la comportamentul negativ

iniial.
5. Partea X este intrebat dac e de acord ca in urmtoarele sptmani
s foloseasc
noile variante de comportament identificate i nu tot pe cea veche,
dezadaptativ. Aceasta
este o form de conectare cu viitorul, repetiia mental a unui nou
comportament in situaiile
viitoare.
Dac lucrurile funcioneaz, rspunsul va fi Da. Dac rspunsul e Nu,
partea X
trebuie asigurat c-i poate pstra varianta ei de comportament.
Clientul ii va spune c el
dorete s incerce mai intai noile strategii descoperite. Dac rspunsul
intern este in
continuare negativ, partea care obiecteaz poate fi redefinit trecand
iar prin toate fazele
redefinirii in 6 pai.
6.Verificarea ecologic a noilor soluii sau comportamente. Clientul
trebuie s se
asigure dac exist sau nu alte pri interioare care ar putea obiecta la
noua sa alegere, deci
care ar putea constitui surse ale unor noi conflicte interne. El va fi
foarte atent la toate
semnalele interne. Dac descoper ceva, va cere prii respective s
intensifice semnalul dac
acesta este cu adevrat o obiecie. Ideea este ca noua alegere s fie
aprobat de toate prile
interne ale persoanei care sunt interesate de ea. Altfel, acestea vor
incerca s o saboteze.
Dac exist obiecii, acestea pot fi abordate in dou moduri: fie vor fi
redefinite
reluand procesul de la pasul 2, fie se va cere prii care obiecteaz s
intre in contact cu
creativitatea i s genereze noi alternative. Acestea vor trebui ia randul
lor verificate.
Aceast tehnic este foarte util in psihoterapie i munca de
optimizare personal, ea
lucrand direct cu trei elemente psihologice importante.
1. Primul este cel de beneficiu secundar, ideea c, oricat de bizar i
distructiv poate
prea a fi un comportament, intotdeauna el are la un anumit nivel, de
obicei incontient, o
intenie pozitiv. Nu are sens s facem lucruri total contrarii intereselor
noastre.

2.Cel de-al doilea este transa. Oricine trece prin acest proces de
redefinire se va afla
intr-o trans uoar, cu atenia focalizat in interior.
3. In cel de-al treilea rand, ea lucreaz cu abilitatea de negociere intre
propriile pri a
persoanei.
Lucrul cu metafora
In NLP, termenul de metafor se refer la orice povestire sau formul
de limbaj care
implic o comparaie, incluzand comparaiile simple, similitudinile,
analogiile precum i
povestirile mai lungi, alegoriile i parabolele. Metaforele comunic
indirect; cele simple fac
comparaii simple: ca o coal alb, rotund ca o minge. Multe dintre ele
devin cliee, dei o
metafor simpl bine aleas poate aduce lumin asupra
necunoscutului prin asocierea ei cu
ceea ce clientul tie deja.
68
69

Metaforele complexe sunt povestiri cu multiple nivele semantice. A

spune o poveste
este un mod elegant de a distrage contientul i de a activa cutarea
incontient de inelesuri
i resurse. In trans, este un mod excelent de comunicare cu clientul.
Erickson folosea pe larg
metafora cu clienii si. Incontientului ii plac "relaiile", legturile; in
vise apar imagini i
metafore. Un lucru este simbolizat prin altul deoarece ele au anumite
trsturi in comun.
Pentru a crea o metafor bun, una care s poat ghida clientul ctre
rezolvarea problemei
sale, relaiile dintre elementele povestirii trebuie s fie identice cu
relaiile dintre elementele
problemei. Incontientul va rezona cu metafora (sau invers, metafora
va rezona in
incontient) i va mobiliza resursele acestuia. Incontientul primete un
mesaj, care-l
determin s inceap s fac schimbrile necesare.
A crea o metafor seamn cu a compune muzic, iar metaforele ne
influeneaz in
acelai fel ca muzica. Un sunet armonios, o melodie const din note
aflate in relaie. Ea poate
fi cantat intr-o gam mai joas sau mai inalt dar rmane aceeai
melodie: aceleai note cu

aceleai relaii intre ele, aceleai distane, la fel cum exist i in

melodia original. La nivel
mai profund, notele se combin in acorduri iar intre secvenele de
acorduri exist de
asemenea relaii. Ritmul muzical, melodia exist atata timp cat
diferitele note au legtur una
cu alta. Muzica dispune de sens intr-un cu totul alt mod decat limbajul.
Ea merge direct in
incontient, iar emisfera stang n-are nimic de analizat. La fel ca
muzica bun, povestirile
metaforice bune creeaz ateptri i apoi le satisfac, in funcie de
modul in care sunt
construite i relevana lor pentru incontientul clientului.
Basmele sunt metafore. "A fost odat ca niciodat..." plaseaz
povestirea i clientul in
timpul interior. Informaia care urmeaz nu este util ca informaie
real despre lume ins
incontientul proceseaz informaia. Povestirea era o art a timpurilor
vechi. Povestirile
destind, ofer cunotine, exprim adevruri, deschid alternative i
posibiliti dincolo de
modalitile uzuale de aciune.
CREAREA DE METAFORE
Necesit abilitile din modelul Milton i mai mult. Sunt necesare
abiliti de a intra
in rezonan cu i de a ghida clientul, de a lucra cu sinestezia, de
ancorare, de inducie i de
tranziie delicat de la o stare a clientului la alta. Punctul de plecare al
povestirii trebuie s
aib substrat psihologic i s se potriveasc cu experiena clientului.
In primul rand, este nevoie s examinm starea prezent i pe cea
dorit a clientului.
Metafora va fi povestea cltoriei de la starea prezent la starea
dorit.
Stare prezent Stare dorit
"A fost odat ca niciodat..." "...i au trit fericii..."
Sunt evideniate apoi elementele componente ale ambelor stri:
personajele, locul,
obiectele, activitile, momentul etc. fr a uita sistemele
reprezentaionale i submodalitile
fiecrui element.
Este ales un context potrivit al povestirii, unul care-l va interesa pe
client i sunt
inlocuite elementele problemei cu elementele povestirii, pstrand
identice relaiile dintre ele.

inceputul povestirii trebuie s urmeze aceeai form cu starea

prezent, iar continuarea ei s
conduc printr-o serie de pai i legturi ctre o strategie rezolutiv
(starea dorit). Linia
povestirii va inela emisfera stang iar mesajul merge in incontient.
Lucrul cu conflictele interne
In situaia in care avem mai multe idei in conflict, abilitile de
negociere pot fi
utilizate intre diferitele pri ale personalitii. Rezolvarea unei
probleme presupune atingerea
unui echilibru prezent (interior) cel puin la fel de stabil ca i cel vechi
(dinaintea apariiei
conflictului).
Echilibrul intern este o realitate dinamic i nu static iar conflictele au
tendina de a
se dezvolta intre diferite pri ale personalitii, responsabile de valori,
credine i abiliti
diferite. Este posibil s ne dorim experiene incompatibile sau s existe
situaii familiare din
care s fim intrerupi de alte pri ale noastre prin cereri conflictuale.
Dac rspundem acestor
cerine, prima parte ne va face s ne simim prost. Rezultatul este
acela c de regul nu ne
69
70

putem bucura de niciuna dintre activiti. Cand ne relaxm, o parte din

noi poate scoate la
iveal, in imagini foarte vii, toate lucrurile pe care le avem de fcut.
Dac muncim, tot ceea
ce ne dorim este s ne relaxm.
REZOLVAREA CONFLICTELOR INTERNE (pai):
1. Identificarea clar i separarea prilor. Acestea vor face cereri
conflictuale, de
exemplu una ii poate dori libertate i distracie iar cealalt securitatea
unui venit stabil.
Fiecare parte face aprecieri negative asupra celeilalte. Unele pri sunt
construite pornind de
la valorile parentale i de multe ori este dificil s convieuiasc panic
alturi de cele
construite de propria experien de via. Oricum, fiecare dintre ele are
ceva valoros de oferit
(fundamentat valoric).
2. Obinerea unei reprezentri clare a fiecrei pri. Dac sunt
dou, ele pot fi
imaginate ca inute in cele dou palme sau pot fi aezate pe dou
scaune in faa clientului.

Este important ca acesta s obin o reprezentare complet (vizual,

auditiv i kinestezic) a
fiecrei pri. Cum arat ele? Cum se simt sau ce simt? Cum sun sau
ce spun? Ele sunt
conduse, de-a lungul liniei vieii, prezent i viitor, pentru a le defini,
pentru ca clientul s le
poat contientiza istoria i orientarea.
3. Descoperirea inteniilor, scopurilor fiecrei pri. Apreciai
faptul c ambele au
intenii pozitive fa de persoan. Se poate merge pan la un nivel atat
de inalt cat este
necesar pentru ca ele s cad de acord asupra unui obiectiv comun
(gsirea unui obiectiv
comun). Probabil amandou vor fi de acord c doresc bunstarea
(starea de bine) a persoanei
i vor ajunge la inelegere asupra acestui punct. Prile sunt puse apoi
s negocieze ca i cum
ar fi persoane reale. Dac prile sunt in conflict profund, probabil
singurul scop asupra
cruia vor cdea de acord este supravieuirea persoanei.
4. Negocierea. De ce resurse dispune fiecare parte i care ar putea-o
ajuta pe cealalt
s-i ating scopurile? La ce poate renuna fiecare? Ce inelegeri pot fi
fcute? Cum ar putea
ele coopera? Ce vrea fiecare parte de la cealalt astfel incat amandou
s fie satisfcute?
Clientului i fiecreia dintre prile aflate in conflict trebuie s le fie clar
faptul c in realitate
conflictul impiedic realizarea inteniilor ambelor pri. Fiecare parte e
antrenat / invat s
semnaleze situaiile in care are nevoie de ceva, cum ar fi timp,
libertate, atenie sau apreciere.
5.Integrarea prilor. Fiecare parte este intrebat (i se cere) dac
dorete s rezolve
impreun problemele comune. Nu este intotdeauna foarte important ca
ele s fac acest lucru
impreun, uneori fiind preferabil ca prile s rman distincte (dac
putem spune aa),
fiecare dispunand de resurse i valori diferite. Dac ele doresc s fie
integrate, se cere
clientului s fac un gest prin care le aduce fizic in corpul lui. E
important s se simt
confortabil cand face acest lucru. Dac prile erau plasate in cele
dou palme, ele vor fi
aduse impreun vizual i kinestezic, prin unirea i strangerea mainilor.

Clientul este ghidat apoi s creeze o reprezentare integral (vizual,

auditiv,
kinestezic) a noii sale condiii, a prilor integrate i s i-o
interiorizeze in ritm propriu
(astfel incat s se simt confortabil). Pstrm cateva momente tcerea
pentru ca el s poat
contientiza schimbrile care apar (au aprut). Poate fi necesar ca
clientul s reparcurg linia
vieii sale i s redefineasc unele evenimente i experiene trecute in
lumina noilor
cunotine i a noii capaciti de inelegere.
In timpul negocierii este posibil ca noi pri ale personalitii clientului
s ias la
suprafa (s se manifeste, implicarea lor in conflictul intern nefiind
contientizat). Cu cat
conflictul este mai profund, cu atat acest fapt este mai probabil.
Virginia Satir utiliza aa
numitele "Parts Parties", in care membrii grupului jucau rolul diferitelor
pri ale clientului,
acesta luand locul regizorului dramei.
Negocierea prilor este o tehnic eficient de rezolvare a conflictelor
profunde,
acestea neputand fi niciodat inbuite sau date la o parte. intre
anumite limite, aceast
negociere joac rolul unei condiii preliminare necesare pentru
reechilibrare i insntoire.
Bogia i misterul fiinei umane ii au originea in diversitate iar
maturitatea i fericirea in
echilibrul i cooperarea dintre diferitele aspecte ale sinelui.
70
71

Terapia rapid a fobiilor

Indiferent de tipul fobiei, de obiectul acesteia, rspunsul persoanei este
o anxietate
necontrolat, copleitoare. Utilizand metodele clasice ale psihoterapiei,
cura unei fobii se
poate intinde pe perioade lungi, NLP ofer o tehnic numit Disocierea
Vizual Kinestezic
prin care fobiile pot fi abordate printr-o singur edin.
Tehnica pornete de la considerentul c putem simi numai in
momentul prezent;
orice stare proast dat de o amintire neplcut este determinat de
fapt de modul in care ne
reamintim respectiva situaie.
Cel mai facil si uzual mod de a reexperimenta strile negative legate
de evenimente

trecute este in forma unor imagini in / cu care suntem asociai. Pentru

a simi din nou ceea ce
am simit atunci este necesar s fim acolo, s vedem i s auzim ceea
ce am vzut i am auzit
atunci. Starea legat de reexperimentarea unui eveniment trecut chiar
traumatic, se modific
radical dac ne disociem de situaie i ne privim din afar in situaie.
Aceasta este cheia care
ne permite s scpm de sentimentele negative asociate cu
evenimentele trecute.
PAI:
1. Avand in vedere faptul c clientul va lucra cu o experien trecut
dificil, vom
construi o ancor puternic pentru starea de siguran. Putem folosi o
ancor aici i acum sau
putem ancora o experien trecut in care clientul s-a simit in
siguran. Ii cerem s
reexperimenteze aceast stare cat mai deplin, apoi o ancorm
kinestezic prin atingere. Ne
asigurm c respectiva atingere determin un sentiment de siguran.
Prinderea mainilor
clientului de obicei merge foarte bine, ea permiand concomitent
contactul nemijlocit cu ceea
ce simte in mod real. Putem pstra aceast ancor de-a lungul edinei
sau s-o folosim atunci
cand este necesar.
2.Cerem clientului s se imagineze pe sine la cinema sau privind la TV,
avand pe
ecran o imagine statica. Cand reuete asta, ii cerem s se imagineze
c plutete i / sau se
poate vedea pe sine privind ecranul
3.Clientul este ghidat inapoi de-a lungul liniei vieii sale ctre primul
eveniment
traumatic sau ctre primul incident, care a dus la apariia fobiei. Este
posibil s nu-l putem
obine pe primul, oricum, este necesar s lucrm cu cel mai timpuriu
posibil. Ii cerem
clientului s-i deruleze pe ecran filmul evenimentului, incepand cu
puin inainte de a deveni
neplcut (cand se simea in siguran) i pan cand s-a simit din nou
in siguran (sfaritul).
Astfel, clientul va revedea aceast amintire traumatic intr-o stare
dublu disociat: se
privete pe sine privind un sine mai tanr care parcurge pe ecran
aceast experien. Este

meninut in acest mod o distana emoional suficient i necesar.

Din aceast poziie dublu
disociat clientul se privete pe sine in poziia simplu disociat (cel
care se uit la ecran) i-i
urmrete cu atenie manifestrile fiziologice i corporale. Dac
acestea incep s indice
apariia strii fobice, ii cerem s-i imagineze c imaginile de pe ecran
dispar i acesta devine
alb, ii putem cere apoi s ruleze din nou filmul, modificand
submodalitile imaginii de pe
ecran; s-o fac mai luminoas sau mai intunecat, mai mare sau mai
mic, s-o indeprteze, in
aa fel incat s reduc intensitatea sentimentelor negative. Aceast
etap poate dura mai mult
timp i necesit o serie de lucruri de la terapeut: creativitate i
flexibilitate, un limbaj clar i
precis. Dac reapare starea fobic, aducem clientul inapoi in prezent,
declanm ancora
pozitiv i relum exerciiul (dac clientul mai dorete, desigur). Poate
fi necesar s-l
asigurm prin cuvinte de tip: "eti aici, eti in siguran, imaginandu-i
c vezi un film".
Procesul este complet cand clientul a parcurs toat scena cu o stare de
confort i siguran (nu
au aprut manifestrile strii fobice).
4.Dup ce filmul s-a terminat, felicitm clientul pentru c a putut
reexperimenta acest
eveniment fr ca strile negative asociate s se manifeste i-i cerem
s asocieze cele dou
ipostaze ale sale, ceea ce va integra perspectiva vizual cu postura
corporal actual.
5.Clientul ii imagineaz c pete in interiorul ecranului i ofer
sinelui mai tanr
incurajri i suport. El poate reasigura acest sine mai tanr prin cuvinte
ca: "eu sunt din viitor,
71
72

ai supravieuit, e OK, n-ai s ai treci niciodat prin asta".

Dac incidentul iniial presupune un pericol real, este firesc s persiste
o oarecare
anxietate (de exemplu, fobia de erpi, care pot fi veninoi).
6. Cand sinele mai tanr a ineles cum stau lucrurile, ii cerem clientului
s-l pun
pe acesta inapoi in propriul corp i s-i acorde puin timp pentru a
descoperi i integra
schimbrile profunde care tocmai s-au produs cu el.

7. Conectarea cu viitorul. Cerem clientului s-i imagineze (asociat)

viitoarea
ocazie cand se ateapt s simt emoiile negative. Aceasta poate
determina puin team, dar
nu aceeai "cdere in fric" dinainte.
Dintr-o anumit perspectiv, fobia reprezint o achiziie, un puternic
rspuns
condiionat bazat pe o singur experien. Niciodat nu vom uita s
avem un rspuns fobie.
De exemplu, dragostea la prima vedere urmeaz acest model. Ideea,
problema este de a ne
folosi in sens pozitiv de acest mecanism la fel de uor cum o facem in
sens negativ.
Lucrul cu linia timpului
Linia Timpului (prescurtat LT) reprezint un instrument terapeutic
foarte important,
ce poate fi utilizat in variate maniere i cu scopuri multiple. Tad James
i Wyatt Woodsmall
descriu in detaliu aceste posibiliti in cartea lor Terapia prin Linia
Timpului i bazele
personalitii", motiv pentru care recomandm clduros cititorului
aceast lucrare. Din acelai
motiv ne vom rezuma in cele de fa la a exemplifica cateva dintre
aceste posibiliti intr-un
spaiu relativ restrans.
Rezumand, se poate afirma c LT este un instrument terapeutic preios,
care permite
un acces facil la experienele clientului i lucrul asupra trecutului sau
viitorului acestuia.
Atunci cand lucrm asupra viitorului o putem face fie in forma future
pacing, cand vizm
testarea unor achiziii realizate de client, fie cu scop de
autoprogramare in vederea atingerii
unor obiective, atunci cand cerem clientului s experimenteze in
manier asociat una dintre
ipostazele sale viitoare. Uneori simpla deschidere a perspectivei asupra
viitorului reprezint o
achiziie extrem de important pentru client, de exemplu in cazul
depresivilor sau a celor cu
boli grave, care pun in mod real in pericol viaa persoanei. Un anxios
de obicei anticipeaz in
manier catastrofizant. Dac acesta reuete s parcurg in manier
asociat o experien
viitoare favorabil, este posibil ca anticiprile sale negative s-i
schimbe coninutul sau
orientarea.

Lucrul asupra trecutului poate viza fie identificarea i accesarea de

resurse, fie
lucrul asupra unor experiene traumatice, a unor afaceri neincheiate
etc. Foarte simplu
vorbind, vom cere clientului s identifice i s reexamineze unele
experiene trecute. LT
poate fi utilizat i ca modalitate de reamintire, ea pornind de la
maniera natural de
reprezentare a modului in care sunt stocate informaiile autobiografice.
Dac avem un client
care spune c niciodat nu i s-a intamplat nimic bun sau niciodat n-a
reuit s duc o sarcin
pan la capt, este suficient s-l ghidm ctre un moment trecut in
care a experimentat
succesul, o surpriz plcut etc. Partea cea mai interesant este faptul
c intotdeauna, fr
excepie, vom descoperi astfel de experiene pozitive in trecutul
clienilor notri. Unii oameni
pot uita anumite evenimente, uneori datorit semnificaiei negative
acordate acestora.
Ghidarea acestora ctre un moment anterior evenimentului vizat i
solicitarea de a reparcurge
LT ctre prezent de obicei determin o reamintire spontan, aceasta cu
atat mai mult cu cat
un client care lucreaz cu LT se afl in downtime. Desigur c, aa cum
credem c se poate
sesiza din acest paragraf, LT poate fi utilizat cu succes i pentru
accesarea unor resurse
aparinand trecutului clientului.
LT poate fi utilizat i ca o component a unei alte tehnici sau a
unei intervenii mai
largi, reimprinting fiind cel mai bun exemplu in acest sens. Uneori este
necesar s ajutm
clientul pentru a schimba modul in care ii reprezint, semnific,
amintete unele experiene
trecute. LT este un foarte bun suport pentru modificarea unor
submodaliti sau a poziiei
clientului in raport cu anumite experiene personale.
Lucrul cu LT poate fi focalizat i asupra prezentului. Un client al
nostru experimenta
72
73

prezentul in manier disociat. Acesta vedea prezentul in faa i in

afara sa, ca pe un film, pe
sine percepandu-se mai degrab ca lipit fizic de trecut. Consecinele
acestui mod de

reprezentare erau incapacitatea de a respecta un program de

activitate i o atitudine mai
degrab neimplicat fa de propria via. Bineineles c in acest caz
am centrat intervenia
asupra experimentrii asociate a prezentului, ctre a fi in situaie, aici
i acum. Un alt client
nu sesiza existena unei legturi intre trecut, prezent i viitor, LT fiind
intrerupt.
Ultimele exemple sunt foarte bune pentru lucrul cu LT Acesta incepe
prin
cunoaterea LT, mai precis prin clarificarea reprezentrii clientului
despre propria LT, dup
care terapeutul se poate orienta asupra modului concret de
intervenie, in funcie de cazul
concret. Exist cateva caliti mai importante ale acestei reprezentri,
care este necesar a fi
luate in calcul de terapeut. Acestea reprezint elemente definitorii in
harta persoanei despre
drumul su in via i experienele parcurse sau anticipate. Ele ne pot
da informaii preioase
despre modul de apariie a unor simptome sau tulburri in aceeai
msur ca i despre
posibilitile de intervenie terapeutic. Mai jos am incercat o sintez a
acestora:
1. Forma de ansamblu a LT. Poate fi relevant in anumite cazuri dac
LT are
forma unei linii frante, drepte sau mai degrab curbate, la fel ca i
faptul dac este o linie
continu sau intrerupt. intr-un singur caz am cunoscut o persoan
care ii reprezenta 2 LT.
Toate aceste aspecte trebuiesc traduse i inelese in contextul vieii,
biografiei i mai ales al
problemei clientului, ele putand codifica informaii eseniale pentru o
bun derulare a
interveniei.
2. Orientarea spaial a celor dou segmente.
Majoritatea oamenilor cu preferin manual dreapta vor avea tendina
de a-i
reprezenta trecutul in stanga i in spate i viitorul in dreapta i in fa.
Dac unul dintre
segmentele LT se afl plasat intr-o direcie care face dificil accesul
persoanei la el, este
interesant de sesizat care sunt urmrile accesibilizrii sale. Poate
clientul va accesa mai uor
unele resurse sau poate va fi nevoit a se confrunta cu unele experiene
pe care avea tendina a

le evita. in timp i de-a lungul timpului sunt de asemenea foarte

ilustrative in acest sens.
3.Existena continuitii trecut - prezent - viitor. Lipsa
continuitii poate face
dificil orientarea temporal a persoanei, poate corela cu incapacitatea
de a se adapta unor
orare stricte, cu termene limit etc. O LT cu intreruperi poate corela la
fel de bine cu o
viziune nerealist sau distorsionat asupra unei perioade din viaa
persoanei sau cu tendina
acesteia de a evita anumite experiene.
4. Aspectul spaial (bi- sau tridimensional). O LT bidimensional
(ca o
panglic sau ca un film) poate fi lipsit de vitalitate, poate cpta un
caracter static i chiar
depersonalizat. Este posibil ca o astfel de modalitate de reprezentare
s fie rezultatul
interveniei unor mecanisme de aprare ale persoanei, util de explorat
in procesul terapeutic.
incercai s v imaginai propria via desfurandu-se plan (plat) sau
tridimensional, viu i
sesizai diferenele.
5. Modul de organizare i articulare a amintirilor. Este posibil ca
amintirile s
aib aspectul unor cri sau diapozitive intr-un sertar, al unor mrgele
intr-un irag, al
fotogramelor dintr-un film sau al unor ciorchini construii in jurul unor
perioade din via sau
tipuri de experiene. Varietatea acestor moduri de organizare a
amintirilor este dezarmant de
multe ori, ins de fiecare dat d informaii preioase despre
experienele clientului.
Lipsurile sau golurile de pe LT de obicei indic prezena unor
evenimente traumatice
sau investite in mod negativ de ctre persoan. Ele pot ascunde
totodat unele resurse
importante care astfel devin inaccesibile. O client a noastr avea o
perspectiv extrem de
limitat asupra trecutului. Un prim element definitoriu era acela c nui putea aminti nimic
din anumite perioade ale vieii. Cel de-al doilea era incapsularea
trecutului (la nivel de
reprezentare) intr-o membran lucioas i consistent de culoare
neagr care fcea foarte
dificil accesul la majoritatea amintirilor. Desigur, clienta noastr
declara c in trecutul ei nu

exist nimic pozitiv i c, dac ar putea, l-ar terge cu totul. Ca

intervenie, in prim faz a
fost necesar s facem apel la resursele viitorului pentru a face posibil
accesul la amintirile
73
74

aparinand trecutului (permeabilizarea, diluarea consistenei

membranei negre). In cea de-a
doua faz am centrat clienta asupra amintirilor trecute de factur
pozitiv i fixarea
reprezentrii acestora pe LT.
7. Diferenele dintre cele dou segmente: lungime, culoare,
claritate, form,
uurina accesului. Foarte adesea putem intalni in practica terapeutic
unele asimetrii intre
cele dou segmente ale LT, care traduc modul in care se raporteaz
persoana la diferite
perioade ale vieii i unele aspecte legate de structura personalitii.
De exemplu, trecutul
poate fi luminos i colorat iar viitorul intunecat i neclar, ceos, situaie
care poate indica
tendina persoanei de a se refugia in trecut sau refuzul de a se
confrunta cu anumite provocri
sau de asumare a anumitor responsabiliti, deci o structur
dependen, imatur. Situaia
invers poate s indice o perspectiv nerealist asupra viitorului sau
un trecut traumatic pe
care persoana il respinge, il neag. Desigur c aceste repere sunt doar
nite sugestii
orientative, semnificaia asimetriilor intre trecut i viitor trebuind
ineleas in contextul hrii
globale a clientului despre realitate i despre sine.
8.Poziia persoanei fa de diferite segmente ale LT (orientarea unde privete i
ce vede, asociat - disociat). Unele persoane au tendina de a privi
permanent ctre trecut,
retrind amintiri pozitive sau negative, pe care eventual le pot proiecta
asupra viitorului.
Foarte des, vor incerca s repete istoria i vor avea o poziie
neimplicat fa de prezent. Alii
se orienteaz preponderent ctre viitor, uitand trecutul. Este posibil ca
o astfel de persoan s
repete la nesfarit aceleai greeli i s fie lipsit de capacitatea de a
inva din propriile
experiene. in sfarit, pot exista persoane care sunt total detaate,
rupte de propria via care

parc trece pe lang ele sau dimpotriv, care sunt atat de prinse in
desfurarea evenimentelor
incat nu sunt capabile s se detaeze de acestea chiar dac in acest fel
ii produc singure
suferin, boal etc.
9. Flexibilitatea persoanei n raport cu LT (vede i se poate
deplasa in raport cu ea)
este un element cheie pentru un bun echilibru personal, pentru starea
de sntate i confort. O
persoan care se poate manifesta flexibil in raport cu propria LT are
acces cu uurin la
resursele personale, poate inva din propriile greeli i experiene, se
poate focaliza asupra
experienelor negative pentru a le putea depi etc. O persoan rigid
nu poate face cel puin
o parte dintre aceste lucruri i va avea tendina de a proceda
permanent in acelai fel, chiar
dac acesta ii este defavorabil, cu alte cuvinte are un comportament
nevrotic.
10. Cunoaterea preferinei senzoriale a clientului (vizual sau
Kinestezic) va
permite terapeutului s centreze lucrul cu LT asupra respectivei
modaliti. La capitolul 2
sunt prezentate dou exerciii de clarificare a LT bazate tocmai pe
aceste preferine.
Reimprinting
Reimprinting (REINTIPRIRE in traducere aproximativ) este o
modalitate foarte
eficient de lucru atat asupra credinelor autolimitative, negative, cat
i asupra amintirilor
traumatice. Tehnica a fost conceput de Robert Dilts i se bazeaz pe
utilizarea poziiilor
perceptive (metapoziii), a LT i a tehnicilor de ancorare, din acest
motiv fiind necesar
cunoaterea i un bun antrenament in lucrul cu acestea din partea
terapeutului.
Premisele de la care se pornete in reimprinting sunt urmtoarele:
1. Exist evenimente personale (experiene) trecute in urma crora neam fixat
(invat, generalizat, intiprit) modaliti specifice de rspuns
comportamental, emoional,
fiziologic i unele credine cu privire la sine sau la lume. Experienele in
urma crora se
structureaz un imprint sunt cele cu incrctur emoional mare, in
special traumatic. Vom

diferenia intre imprint i alte tipuri de urme ale experienelor trecute

asupra prezentului prin
aceea c rspunsul determinat de un imprint are stabilitate mare in
timp i se asociaz cu
existena credinelor autolimitative. Probabil cel mai simplu putem
defini termenul de imprint
folosind asemnrile cu alt termen specific, in acest sens putandu-se
observa un nivel inalt de
sinonimie intre termenul NLP de imprint i termenul gestalt de
introiecie.
2. Suntem afectai de amintirile evenimentelor trecute i nu de
evenimetele ca
atare. Acestea ultimele sunt incheiate i nu mai exist, ceea ce rmane
fiind doar amintirile
74
75

stocate de obicei in forma unor reprezentri. Amintirile despre

evenimentele trecute cu
semnificaie subiectiv sunt codificate pe LT, deci LT reprezint o
modalitate de acces la
aceste amintiri.
3. Schimband perspectiva persoanei asupra acestor amintiri putem
schimba
comportamentul actual i credinele asociate, deci modul in care
aceste amintiri se reflect in
experienele prezente ale persoanei. in nici un caz nu este vorba
despre inlocuirea sau
modificarea amintirilor, aa cum ar putea sugera termenul de
reintiprire, ci de o schimbare
de perspectiv bazat pe accesarea unor resurse suplimentare.
PAI:
1. Identificarea imprint-ului original. Aceasta se va realiza
centrand clientul asupra
simptomului i ghidandu-l inapoi pe LT pan in momentul in care s-a
confruntat pentru prima
dat cu simptomul. Este important s ne asigurm c nu exist i
momente mai vechi in care
simptomul a existat, chiar dac clientul crede c a identificat prima
apariie a simptomului.
Uneori simptomele sufer modificri i transferuri intre diferite
contexte din viaa persoanei.
Este definit momentul iniial al apariiei simptomului: varsta clientului,
contextul, persoanele
semnificative prezente in situaie.
Desigur c pentru a realiza paii descrii este necesar ca in prealabil
clientul s

acceseze reprezentarea asupra LT i s fie familiarizat in lucrul cu

aceasta.
2. Identificarea credinelor. Clientul este ghidat de-a lungul LT pan
in
momentul imprintului, in postur asociat. Dac reexperimentarea
respectivului moment este
foarte neplcut pentru client, acesta este trecut in poziie disociat
(observator), in afara LT,
de unde observ ce se intampl in respectivul moment.
a. Din postur asociat, clientul identific generalizrile fcute,
concluziile trase
cu ocazia evenimentului respectiv, in legtur cu sine, cu persoanele
semnificative sau cu
lumea in general. Aceste concluzii pot fi verificate din punct de vedere
al corespondenei cu
realitatea.
b. Din postur disociat, clientul identific i alte generalizri sau
concluzii
posibile, mai dificil de sesizat din postur asociat.
3. Evidenieirea efectelor pe termen lung ale imprintului.
a. Clientul este ghidat ctre un moment anterior apariiei simptomului
i este
trecut in poziie disociat fa de LT de unde observ efectele avute de
respectivul eveniment
asupra restului vieii sale (pan in prezent sau chiar in viitor).
b. Clientul identific ce generalizri (concluzii, credine) secundare a
fcut de-a
lungul vieii pornind de la cele de baz (care pot fi corelate cu
acestea).
4. Identificarea inteniilor pozitive. Este o etap de redefinire in
care, din
poziie disociat, clientul:
a. Identific aspectele pozitive ale simptomului. Ce rol a jucat? sau Ce
incercai
s obii prin ...?
b. Mulumete simptomului pentru ceea ce i-a oferit in respectivul
context.
c. Identific inteniile pozitive ale persoanelor semnificative implicate
in evenimentul
originar. Aceste intenii pot viza persoana clientului sau propria
persoan a celor implicai in
desfurarea evenimentelor.
5. Accesarea resurselor. Clientul va oferi resursele necesare pentru
a aciona intr-un
mod diferit tuturor persoanelor semnificative implicate in evenimentul
originar care au

nevoie de ele (inclusiv siei). Este preferabil s inceap acest proces cu

celelalte persoane,
lsandu-se pe sine ultimul. Uneori clientul va constata c este suficient
s ofere resurse
celorlali pentru ca perspectiva asupra evenimentului s i se modifice.
Paii descrii mai jos vor fi repetai pentru fiecare persoan care
necesit resurse
suplimentare in momentul originar. Pornind din postur disociat,
clientul:
a. Alege persoana implicat i resursa(ele) necesar.
Este indicat ca acesta s poat numi atat persoana cat i resursa
necesar acesteia.
b. Identificarea i accesarea resursei. Clientul caut de-a lungul
propriei LT un
75
76

moment in care a dispus de acea resurs. Este posibil s o poat

identifica mai uor mergand
de-a lungul LT in poziie asociat sa disociat, astfel incat
terapeutul trebuie s fie suficient de flexibil pentru a se acorda cu
modelul clientului.
c. Experimenteaz resursa in postur asociat. Ea va fi ancorat
corporal (pasul
fcut de client i atingerea terapeutului). Clientul pete in interiorul
LT in punctual care
marcheaz momentul resurs i-l retriete. Cand terapeutul sesizeaz
apariia semnelor strii
resurs (schimbarea strii - calibrare), o ancoreaz cu o atingere
(plaseaz mana pe umrul
clientului).
d. Trimite resursa inapoi in momentul originar. Pstrand ancora
(atingerea),
terapeutul cere clientului s gseasc o modalitate de a oferi acea
resurs persoanei care are
nevoie de ea. Clientul observ apoi cum modific resursa
comportamentul persoanei
implicate in eveniment.
e. Duce resursa in trecut. Terapeutul ghideaz clientul inapoi ctre
momentul
originar (de-a lungul LT, in poziie disociat). in momentul in care
clientul pete in postur
asociat in respectivul moment, terapeutul acioneaz ancora
(plaseaz mana pe umrul
clientului).
Este important pentru client s sesizeze modificrile ce apar in situaie
pe msur ce

acceseaz resurse necesare in respectivul moment.

f. Noteaz (identific) schimbarea credinelor. Terapeutul cere clientului
s
examineze inc o dat generalizrile realizate i concluziile trase in
urma evenimentului
trecut. In ce s-au schimbat acestea? Ce crede acum clientul?
6. Generalizarea schimbrilor. Clientul observ modul in care se
reflect in
viaa sa schimbrile pe care Ie-a realizat i resemnific o serie de
experiene personale prin
perspectiva acestor schimbri. Terapeutul va oferi acestuia suficient
timp pentru
reparcurgerea unor experiene i asumarea schimbrilor.
7.Aducerea n prezent a noilor credine. Noile credine i resurse
sunt ancorate de
client prin postur sau un gest. Ele sunt ancorate de asemenea cu o
atingere a terapeutului.
Clientul este ghidat pe LT pan la un moment anterior imprintului,
trece in LT i ii
reparcurge viaa pan in prezent in lumina noilor resurse. El poate nota
contient unele
schimbri ce apar la nivelul experienelor sale, dei probabil cele mai
multe modificri au loc
la nivel incontient. Ajuns in prezent, clientul va proiecta aceste
resurse in viitor. Eventual,
tehnica poate continua cu future pacing.
Capitolul 5 Alte aplicaii NLP
In acest capitol ne propunem s prezentm cateva dintre aplicaiile
mai importante ale
NLP, care se plaseaz in alte domenii decat psihoterapia. Aa cum
artam la capitolul 1.,
domeniile de aplicabilitate ale NLP coincid in mare cu domeniile
aplicative ale psihologiei.
Dou dintre aceste modele aplicative, mai precis cel privind
creativitatea i cel
referitor la managementul stresului au fost prezentate separat de
aceste domenii mari datorit
caracterului lor mai degrab universal decat specific unui anumit
domeniu. Abilitile de
adaptare la stres i capacitatea de gandire i aciune creativ sunt la
fel de importante in
munca terapeutic sau in educaie la fel ca i in afaceri.
Foarte multe dintre aceste modele se bazeaz pe concepia privind
strategiile de
gandire. Ele fac parte dintre modelele dezvoltate in NLP dup
depirea contextului

psihoterapiei i consolidarea sistemului teoretic i conceptual.

NLP n afaceri
Multe dintre ideile i modelele NLP sunt aplicabile i in diverse domenii
ale
psihologiei organizaionale, cum ar fi comunicarea in interiorul i in
afara organizaiei,
construirea unor strategii de prezentare i reclam, vanzri,
organizarea i desfurarea de
intalniri, conflicte i negocieri etc. In continuare vom incerca s
exemplificm cum se aplic
76
77

aceste idei i modele in dou dintre situaiile enumerate mai sus. Nu

avem in vedere
nicidecum epuizarea subiectului, ci mai degrab a oferi cititorului
cateva idei, a deschide
posibilitatea de a privi aceste activiti prin prisma filtrelor NLP.
Vnzrile
Seymour i OConnor (1993, p.157) afirm c adesea vanzarea este
greit ineleas,
la fel ca i reclama. In mod natural am fi inclinai s spunem c scopul
unei vanzri este
acela de a incasa o sum de bani in scopul publicitii ar fi acela de a
manipula nevoile i
gandurile cumprtorilor astfel incat ei s cumpere un produs. In
abordarea NLP, scopul
vanzrii nu mai este acela de a obine o sum de bani, ci de a ajuta
clientul s obine ceea ce
vrea. Cu cat un vanztor reuete asta mai bine, cu atat va fi un
vanztor mai bun . vanzarea
apare aadar ca o relaie de comunicare intre agent i client, cu scopul
de a face clientul s
obin ceea ce vrea.
Pornind de la ceast idee, in psihologia economic au fost construite
modele
structurate de desfurare a procesului vanzrii, care sunt oferite
agenilor sub forma
trainingurilor. Orice carte serioas despre psihologia vanzrilor prezint
cel puin un astfel de
model. S vedem ins cum pot fi puse cateva dintre ideile NLP in slujba
scopului de a ajuta
clientul s obin ceea ce vrea.
Contactul iniial (o bun comunicare) este deosebit de important.
Tehnica de ancorare
a resurselor poate ajuta agentul s se plaseze in cea mai eficient
stare a sa in momentul

contactelor cu clientul, fapt care ii va permite s fie eficient in relaia

cu acesta. Conectarea
cu viitorul asigur posibilitatea anticiprii, a repetrii mentale in avans
a situaiilor ce pot
aprea in timpul relaionrii cu clienii.
Capacitatea de definire a unor obiective bune, corecte, este poate cea
mai important
abilitate de care trebuie s dispun vanztorul iar aceasta pentru c
poi satisface clientul, poi
veni cu o ofert in intampinarea nevoilor sale numai in condiiile in
care tii foarte bine ce
vrea. in unele modele despre vanzare primul pas este tocmai sondarea
nevoilor clientului.
Cadrul obiectivelor din NLP reprezint o modalitate foarte eficient de
a realiza practic acest
lucru. Clientul are deja un obiectiv in minte legat de ceea ce cumpr
sau este nevoie s fie
ajutat s i-l defineasc.
Aadar, conform acestor idei agentul de vanzri ar trebui in primul
rand s rspund
mai multor tipuri de intrebri cu privire la clientul su potenial iar in al
doilea rand s poat
fi congruent cu sine in relaia centrat pe vanzare. in primul rand ar fi
necesar s afle care
sunt criteriile i scopurile clientului legate de achiziia pe care vrea s-o
fac, dup care s afle
ce obiect sau produs anume dorete clientul. Avand rspunsul la
aceste dou categorii de
intrebri (in aceeai idee de a ajuta clientul s obin ceea ce dorete),
se poate dovedi necesar
un dialog cu clientul privind ce alte produse ar putea rspunde
obiectivelor, nevoilor i
criteriilor sale (in cazul in care produsul pe care dorete s-l cumpere
iniial nu le poate
satisface). Astfel, agentul poate afla ce anume ii place clientului la un
produs, care sunt
punctele tari ale acestuia in viziunea lui, care sunt acele elemente
care-l determin s aleag
un produs i nu altul. Toi agenii de vanzri de succes reuesc,
contient sau nu, s rspund
acestor tipuri de intrebri in relaia cu clientul.
Congruena cu sine a agentului in relaia cu clientul presupune unele
aspecte de tipul:
agentul este consumator al produsului pe care-l vinde sau nu, el chiar
crede in avantajele pe

care i le recit clientului, crede ce spune, face toate aceste lucruri

convingtor sau nu?
Incongruena agentului poate transpare cu uurin in voce, postur, in
relaia nonverbal cu
clientul i-l poate face pe acesta s nu cumpere.
Negocierile
Negocierea in viziune NLP reprezint un caz particular de comunicare,
al crei scop
este de a ajunge la o decizie imprtit de ambele pri. Ea este
procesul de a obine ceea ce
vrei de la ceilali oferind-le ceea ce vor" (Seymour i O'Connor, 1993, p.
164). Situaiile de
negociere apar intotdeauna atunci cand exist interese in conflict.
77
78

In Optimizarea comportamentului profesional" (Nedelcea, C.,1999, p.

91), se arat
c nu intotdeauna intre prile aflate in conflict exist o opoziie real
de interese, nu
intotdeauna obiectivele lor se exclud reciproc, ci ei doar cred acest
lucru, triesc cu aceast
convingere. Mai mult decat atat, in majoritatea situaiilor conflictuale
putem descoperi un
fond de interese comune iar acesta este chiar principiul de la care
pornete ideea de negociere
in NLP. intotdeauna se poate ajunge la un echilibru intre cele dou
pri, cheia negocierii
fiind posibilitatea de a imbina rezultatele astfel incat toi cei implicai
s obin ceea ce
doresc. Sigur c este posibil ca nici una dintre pri s nu obin
absolut tot ce-i dorete i c
poate fi necesar s renune la unele lucruri. Presupunand c avem
dou firme concurente care
produc subansambluri pentru calculatoare, aceasta ar echivala cu
acceptarea reciproc a
supremaiei celeilalte firme in producia unui anume tip de
subansambluri i acceptarea de
ctre aceasta a propriei supremaii in producia unui alt tip de
subansambluri, la fel de
important ca posibiliti de a aduce venituri, costuri de producie
reduse, cutare pe pia etc.
Ambele firme concurente vor fi satisfcute dei fiecare a renunat la
supremaia privind
producia unui tip anume de subansamblu. Observm c adesea acest
ceea ce vreau" obinut

in finalul negocierii (respectiv supremaia privind un anumit tip de

subansambluri) este diferit
de cel avut in vedere la inceputul negocierii (respectiv supremaia
asupra celeilalte firme pe
pia). Mai observm c adesea opoziia intereselor i a obiectivelor a
dou pri aflate in
conflict reprezint doar o chestiune de definire, de cadrare.
Situaia contrar, opus celei de echilibru i imbinare a obiectivelor
prilor este
manipularea, cand dorinele i interesele celeilalte pri sunt lsate la o
parte, nu se ine cont
de ele. Practica manipulrii implic riscul apariiei a 4 mari consecine
negative (la una dintre
cele dou pri): remucarea, resentimentul, invinuirea i rzbunarea.
Din acest motiv, este
preferabil ca partenerul de negociere s devin un aliat i nu un
duman, negocierea putand fi
definit ca o situaie in care doi aliai rezolv impreun o problem.
Observm c avem iari
de-a face cu redefinirea situaiei, fapt care de cele mai multe ori
echivaleaz cu rezolvarea pe
jumtate a conflictului. De altfel, de foarte multe ori contientizarea de
ctre pri a faptului
c dispun de interese i obiective comune (fapt care se intampl cu
necesitate) reprezint
cheia procesului de negociere, dincolo de care realizarea acordului
prefigurat intre pri nu
mai poate fi impiedicat.
S examinm in continuare cateva dintre sugestiile oferite de NLP
pentru realizarea
unei negocieri eficiente, adaptate dup Seymour i O'Connor (1993, p.
166 - 167). In primul
rand este necesar s separm oamenii de probleme. Cel mai adesea
negociem cu oameni cu
care dorim s avem o relaie bun. Dac incercm s ne atingem
obiectivele neinand cont de
partener, exist posibilitatea ca acesta s se simt manipulat,
constrans, obligat, s-i piard
increderea in noi iar relaia cu el s aib de suferit. Acest fapt va afecta
la randul lui
posibilitatea de a ne atinge scopurile, dac nu in momentul imediat
urmtor, sigur in viitor.
Interesele opuse trebuie analizate i redefinite astfel incat s
descoperim acele zone
unde exist avantaje reciproce. Conflictul intereselor de la un anumit
nivel poate fi depit

dac fiecare parte obine rezultatele dorite la un alt nivel. Descoperind

rezultatele alternative
de nivel superior, putem inelege c rezultatul dorit iniial reprezenta
doar o cale de a obine
aceste avantaje de nivel superior. De exemplu, un ef poate solicita
subalternilor si s
lucreze in program prelungit, in opoziie cu dorina acestora de a avea
un program normal.
Unul dintre scopurile de nivel superior ce ar putea fi imprtite mutual
in acest caz ar putea
privi eficiena in munc a angajailor. eful ii poate imagina iniial c
un angajat va fi
eficient muncind mult, deci decizia de a-i solicita un program prelungit
este fireasc. In
acelai timp, dorina angajatului de a avea un program mai scurt i se
poate prea o tentativ
de subminare a acestui scop. Pe de alt parte, succesul i eficiena
profesional pot reprezenta
obiective de prim ordin ale angajatului, cerina de a lucra in program
prelungit fiind
perceput ca o piedic, barier in realizarea acestor scopuri (conduce
la stres, epuizare, deci
ineficient i incapacitatea de atingere a scopurilor profesionale).
Clarificarea, contientizarea
de ctre ambele pri a existenei scopului comun de nivel superior
poate deschide calea ctre
78
79

rezolvarea situaiei conflictuale legate de programul prelungit.

O alt sugestie privete faptul c motivele pentru care cei doi parteneri
ii doresc
acelai rezultat pot fi adesea diferite. Multe conflicte dispar dac
situaiile sunt analizate in
aceast manier. Este celebru exemplul negocierii dovleacului. Eu imi
pot dori dovleacul
pentru a-i scoate seminele i a le manca, in timp ce oponentul meu il dorete pentru a-i lua
coaja i a face din ea o masc de Halloween. O alta privete
concentrarea asupra intereselor i
a inteniilor i nu asupra comportamentului.
In situaiile de impas, in care partenerul refuz s ia in considerare un
pas, o idee, o
alternativ, putem pune intrebarea: Ce ar trebui s se intample ca
asta s nu mai fie o
problem?" sau in ce condiii ai fi de acord cu asta?". Aceasta este o
manier particular de a

folosi intrebarea Ca i cum?", prin care punem persoana care are un

blocaj legat de o
problem s o gandeasc in ali termeni i s descopere o soluie.
Este necesar s ne definim limitele inainte de a ne angaja intr-o
negociere. Este dificil
i perturbator s trebuiasc s negociezi in acelai timp cu partenerul
i cu tine. In acest caz
este necesar stabilirea C B A N A (Cea mai Bun Alternativ pentru
Negocierea unui
Acord), idee prezentat de R. Fisher i W. Ury in cartea Getting to Yes".
Ce vei face dac, in
ciuda tuturor eforturilor fcute de tine i de partener, nu putei ajunge
la un acord? Stabilirea
acestor limite ofer libertate i confort personal in timpul desfurrii
negocierii.
Un acord durabil va lua in considerare criterii de tip ecologic, dup
modelul catig catig i nu catig -pierdere. El va necesita de asemenea cutarea unei
soluii comune, diferit
de cele ale prilor.
Nu vom face niciodat o contrapropunere imediat dup o propunere a
partenerului.
Este obligatoriu s discutm i s analizm mai intai propunerea
acestuia, altfel el se va simi
neascultat, neluat in seam etc. intotdeauna vom adresa intrebri
lmuritoare acestuia. Ele
ofer timpi de gandire, precum i o alternativ la exprimarea
dezacordului. Este mai util ca
partenerul s sesizeze singur dezacordurile i neajunsurile propunerii
sale decat s i le
comunicm noi. intrebrile din modelul Meta pot reprezenta un bun
ghid in acest sens.
intrebrile puse partenerului intotdeauna vor fi anunate prin intrebri
sau afirmaii
pregtitoare: Am o intrebare in legtur cu acest fapt" sau Pot s
intreb ceva despre asta?".
Acestea focalizeaz discuia i nu ofer partenerului posibilitatea de a
evita rspunsul.
Dei la prima vedere ar prea c este cu atat mai bine cu cat dispunem
de mai multe
argumente in favoarea unei idei, practica a demonstrat c ceea ce
conteaz este mai degrab
tria, greutatea argumentelor decat numrul acestora. Furnizarea unor
argumente slabe ne
poate pune in situaia de a ne apra, justifica punctul de vedere iar
aceasta echivaleaz

aproape cu pierderea negocierii. Este preferabil s furnizm un singur

argument solid decat
mai multe slabe.
Aceiai autori (p. 167 - 168), prezint o list de aciuni ce trebuie
intreprinse atunci
cand ne angajm intr-o negociere:
A. naintea negocierii
Stabilirea C B A N A i a limitelor personale in negociere.
B. n timpul negocierii
a. Stabilirea unui raport de rezonan, incredere.
b. Clarificarea propriilor rezultate dorite i chestionarea partenerului in
legtur
cu rezultatele dorite de el.
c. Definirea negocierii ca o cutare de soluii impreun.
d.Clarificarea ideilor i argumentelor principale i obinerea unui acord
intr-un cadru
mai larg. Aceasta presupune analiza obiectivelor i motivelor i
eventual descoperirea de
obiective comune de nivel superior. Fiecare parte implicat trebuie s
fie in congruent cu
acordul stabilit.
e. Obiectivele sunt lsate la o parte i se analizeaz graniele in care
este valabil
acordul stabilit, zonele unde este cel mai uor de realizat, unde este
mai dificil i pan unde
poate merge.
79
80

f. Se incepe negocierea abordand acele zone unde acordul este cel mai
uor de
realizat. Scopul este acela de a obine acordul prilor. Zonele mai
dificile vor fi abordate
la sfaritul negocierii.
C. ncheierea negocierii
a. Recapitularea (trecerea in revist) in manier sumar a rezultatelor
negocierii
i a acordului stabilit.
b. Testarea acordului i a congruenei prilor in raport cu acesta.
c. Conectarea cu viitorul (testare anticipativ).
d. Redactarea acordului in form scris. Fiecare participant va avea o
copie semnat
de toi participanii.
NLP i domeniul educaional, nvarea ca modelare
Aa cum afirmam la capitolul 1., intervenia sau practica NLP
presupune dou mari

tipuri de demersuri: modelarea i programarea. Practica didactic

presupune o modalitate
specific de utilizare a acestora. in aceast viziune procesul de
transmitere a unor cunotine
i deprinderi este privit ca un demers de modelare, continuat in etapa
final de unul de
programare. Este necesar a face meniunea c invarea ca modelare
presupune a lua
contient in stpanire", a avea control asupra procesului i nu a lsa
s se manifeste la
intamplare" strategiile naturale de invare pe care persoana i le-a
elaborat in urma
experienei personale. Acest lucru este valabil atat pentru profesor, cat
i pentru elev.
Propriile comportamente i strategii eficiente pot fi de asemenea
modelate i
transmise studenilor (sau clienilor) i de multe ori acest proces se
desfoar sub pragul
contiinei. Aceste este cazul oamenilor de succes care-i imprtesc
experiena personal in
cadrul unor seminarii sau al dezvluirii de sine a psihoterapeutului in
terapia experienial.
Criteriul de apreciere a unui astfel de demers este, bineineles, cel al
rezultatelor
obinute de beneficiarul interveniei (elev, client etc) in urma acesteia.
Dac acestea sunt
asemntoare cu acelea ale modelului, putem afirma c ea s-a
desfurat cu succes. Dac nu,
ori nu am realizat o bun modelare, ori nu am descoperit modalitatea
eficient de a transmite
modelul, ori beneficiarul interveniei nu a fost disponibil pentru
invare.
Evident c nu putem obine in acest fel rezultate identice cu ale unor
persoane
remarcabile sau de geniu. Fiina uman este mult prea complex
pentru a avea pretenia de a
o putea reproduce i, in plus, beneficiaz de atributul unicitii. Dincolo
de aceasta,
conceperea invrii ca un proces de modelare urmat de unul de
programare este o modalitate
util de a cpta noi deprinderi, de a ne putea imbuntii unele
strategii de comportament in
diferite situaii relaionale, de a achiziiona noi cunotine i noi
strategii de invare i
evident, de a pune la dispoziia studenilor (elevilor) notri cate ceva
din toate acestea.

Modeland de exemplu, strategiile de invare ale unor studeni (elevi)

cu rezultate
remarcabile, putem construi modaliti de predare sau formare prin
care i ceilali studeni s
poat beneficia de experiena primilor.
Rezumand, putem spune c un proces de modelare adecvat presupune
cunoaterea
credinelor, a manifestrilor fiziologice precum i a proceselor
particulare de gandire strategii, care stau in spatele unui comportament eficient.
Identificarea credinelor este foarte important intrucat credinele pe
care le avem
despre noi, ceilali sau lume ne influeneaz, chiar ne determin
calitatea experienelor, dup
modelul profeiilor autoimplinite. Ele imbrac cel mai adesea una
dintre urmtoarele trei
forme: a. Credine despre ce anume inseamn un lucru sau altul (viaa
este o lupt sau o
coal); b. Credine de tip cauz - efect (care genereaz reguli de
via); c. Credine despre
ceea ce este important in via, activitate etc. (din care se nasc
criteriile i valorile noastre).
Exist cateva intrebri tipice pentru identificarea acestor credine: a.
Ce te determin
s faci ceea ce faci? (Nu De ce?"1); b. Ce inseamn aceasta pentru
tine?; c. Ce s-ar intampla
dac nu ai face-o?; d. Cum este?, Cu ce se compar? (celebrul Ca i
cum?" din psihoterapia
experienial); e. Ce te nemulumete la asta?.
Dup ce am reuit s identificm aceste credine, putem incerca s le
experimentm
80
81

puin pe plan imaginar, incercand s contientizm: a. Ce lucruri noi

am face dac am crede
asta?; b. Ce am face diferit?; c. De ce alte lucruri am fi capabili?.
O alt component important a modelrii presupune identificarea i
preluarea unor
elemente ce in de manifestrile fiziologice i corporale ale
modelului. in anumite cazuri,
cum ar fi in educaia fizic, aceste componente sunt cele mai
importante. Micrile unui
sportiv de marc pot fi partea cea mai important a unui model de
predare didactic a
respectivului sport, alturi de credina, de exemplu, c va invinge.

Ins aceste componente corporale i fiziologice nu sunt importante

doar in sport. Sunt
importante tonul sau ritmul cu care un profesor vorbete la curs,
poziia in care st,
mobilitatea i mimica sa. in hipnoterapie calitile vocii i capacitatea
de a susine privirea
pacientului sunt vitale. i exemplele pot continua.
Ultima component important a procesului de modelare presupune
identificarea
strategiilor de gandire ale modelului. intotdeauna, strategiile
urmresc atingerea unui scop
pozitiv, dei ele pot fi activate sau inhibate de credinele persoanei. Ca
s poi duce pan la
capt un lucru este necesar s crezi c o poi face, altfel n-o s te
implici pe deplin. Este
necesar de asemenea s crezi c merii s faci respectivul lucru i c
respectivul lucru merit
s fie fcut. Este necesar ca scopul propus sau sarcina s-i trezeasc
interesul i curiozitatea.
Este evident, credem, legtura ce poate exista intre aceste credine i
nivelul motivaional
vis-a-vis de respectiva sarcin sau scop.
Strategiile constituie pri din filtrele perceptuale pe care le utilizm in
relaie cu
realitatea. Ele joac un rol important in felul in care percepem lumea.
Fiind componente ale
filtrelor perceptuale, vom folosi pentru a evidenia o strategie notaia
for - touppie (V A K O)
sau notaia de tip (V A K O G) in care considerm sistemele olfactiv i
gustativ difereniate
de cel kinestezic.
Atunci cand incercm s evideniem o strategie, practic, pentru fiecare
secven de
gandire sau comportament urmrim s descoperim i s figurm
modul in care lucreaz cele
4-5 sisteme reprezentaionale: in ce sens (extern sau intern), cu ce
coninut (submodaliti) i
in ce succesiune (paii).
Pentru profesori este necesar s poat inelege i face fa diferitelor
strategii de
invare ale studenilor (elevilor). Unii il ascult pe profesor i apoi ii
construiesc
reprezentri pentru a inelege ideea. Alii au nevoie intai de
reprezentri vizuale. O figur
poate fi mai util decat o mie de cuvinte, depinde ins cine o privete.

Seymour i OConnor (1993, p. 188 - 198) prezint o serie de strategii

de memorare a
muzicii, de funcionare a memoriei, de citire liter cu liter (spelling). in
continuare vom
prezenta succint modelul strategiei de funcionare optim a memoriei.
Ideea de baz de la care pornete modelul este aceea c ceea ce
conteaz pentru a
avea o bun reamintire este procesul de memorare. Cum funcioneaz
i cum poate fi
imbuntit? Presupunem c avem de memorat o secven fr sens
format 12 din litere i
cifre (mai mult decat capacitatea minii contiente ce poate opera cu
maxim 7 plus - minus 2
uniti informaionale separate): DJWI8EDL421S.
Pentru a ni le putea reaminti pe toate, avem nevoie de o strategie de a
asocia (to
chunk) elementele secvenei intr-un numr mai mic de uniti. Putem
folosi in acest sens mai
multe strategii. De exemplu, putem repeta foarte repede, de mai multe
ori, seria de semne, ca
i cum am inregistra-o pe band. Problema este c reinerea va fi doar
de scurt durat,
imediat (operm auditiv intern). Sau o putem repeta ritmic, ca pe o
poezie. Sau o putem
scrie pe hartie (vizual extern). O putem privi cu atenie, fcandu-i o
fotografie pe care o
putem vedea in minte. Folosind o astfel de prob ca test, putem cu
uurin afla care este
strategia de memorare a persoanei, chiar fr a-i pune intrebri.
O strategie foarte util pentru memorare o reprezint a lua secvene
aleatoare din
seria de memorat i a le acorda sensuri personale. Robert Dilts
povestea despre o femeie care
a relatat la un seminar demonstrativ despre strategia ei de memorare.
Secvena de memorat
era A2470558SB iar femeia era buctreas. A spus c incepe cu
prima liter a alfabetului.
81
82

Apoi vine 24, varsta la care s-a calificat ca buctreas. Apoi urmeaz
705, ca i cum ar fi
ajuns la micul dejun cu 5 minute mai tarziu. Pe 58 ii era dificil s i-l
reaminteasc, aa c l-a
vizualizat in minte in alt culoare. Apoi a legat B, cea de-a doua liter a
alfabetului, de A,
prima liter a seriei.

A inva s invei este cea mai important abilitate in munca didactic

i ar trebui s
constituie unul dintre primele obiective ale oricrui educator. Cel mai
adesea, sistemele
educaionale se concentreaz asupra coninuturilor i omit procesul
invrii, fapt care are
dou consecine: a. Studenii au dificulti in asimilarea informaiilor i
b. Chiar dac reuesc
s invee, vor avea doar un sens vag al cunotinelor intrucat acestea
au fost scoase din
context.
In lipsa unei strategii de invare studenii ajung in situaia de a
acumula informaii
dar fr a inva nimic, fiind permanent dependeni de profesori pentru
informaii.
Concentrarea asupra greelilor deturneaz studenii din procesul de
invare. Notele i
aprecierile nu au nici un efect asupra strategiei sau a strategiilor de
memorare pe care un
student le folosete. Ele au doar scopul de a ierarhiza studenii dup
merit. Ei pot continua dup o not mic sau dup una mare - s incerce s invee din greu
folosind aceleai strategii
ineficiente. O bun strategie de invare poate asigura imbuntirea
rezultatelor oricrui
student. Fr a prinde acest aspect, educaia va deveni doar un proces
de clasificare a unor
oameni in nite ierarhii, invarea presupune comunicarea, intrarea in
rezonan i conducerea
(ghidarea) studenilor in gsirea strategiilor personale de a-i folosi
gandirea sau corpul
pentru a inelege i a da sens informaiilor. Altfel, dac un student are
eecuri i acestea se
repet, el va avea tendina de a generaliza eecul, de la performana
colar la capacitile
personale, ctre credina c nu poate face fa. Mai mult decat
ghidarea studentului spre a-i
descoperi strategia personal de invare eficient, munca didactic
presupune lucrul cu
motivaia, motivarea elevilor pentru activitile didactice i de invare.
Oare de ce unii
profesori reuesc s atrag la cursuri majoritatea studenilor in timp ce
alii doar o mic parte
dintre ei?O strategie pentru creativitate
Acest model a fost construit de ctre Robert Dilts, pornind de la
strategia utilizat de

binecunoscutul Walt Disney. Se pare c acesta reuea s-i organizeze

activitatea dup o
strategie creativ de tip general, aplicabil in mai multe tipuri de
probleme. in primul rand
dispunea de o imaginaie foarte bogat, era un vistor. Pornind de la
aceste vise, crea o
viziune a filmului pe care dorea s-l realizeze. El imagina sentimentele
personajelor sale,
structurand desfurarea povestirii din perspectiva acestora. Dac
realiza un film de animaie,
cerea animatorilor s deseneze personajele pornind de la aceste
sentimente. in urmtoarea
etap ii transpunea visul in realitate, punand in balan timpul, banii,
resursele i aduna toate
informaiile pentru a se asigura c filmul poate fi realizat cu succes.
Dup ce visa filmul,
incerca s-l vad din perspectiva unui spectator critic, intrebandu-se: A
fost interesant?,
Distractiv?, Exist ceva in plus / fr sens?
Atunci cand lucra, Disney se transpunea in trei ipostaze diferite:
Vistorul, Realistul
i Criticul. Toi colaboratorii si au recunoscut aceste ipostaze dar nu
au tiut niciodat pe
care o folosea in edinele de lucru. Probabil edinele reprezentau un
mod de a o imbunti
pe cea mai slab reprezentat dintre cele trei.
Dilts descrie un model, o strategie pentru creativitate pe care o putem
folosi in mod
formal:
1. Selectai o problem, oricat de dificil, fr a v gandi inc la ea.
Alegei trei
locuri in faa dumneavoastr pe care v putei aeza, unul pentru
vistor, unul pentru realist i
altul pentru critic.
2. Gandii-v la un moment in care ai fost foarte creativ, cand
vistorul din
dumneavoastr a generat idei creative. Aezai-v pe locul vistorului
i retrii acel moment.
Astfel vor vi ancorate strategia i resursele vistorului cu poziia
actual aleas.
Dac accesarea sau identificarea unei experiene creative este dificil,
putei cuta o
82
83

metafor pentru problema aleas care v-ar putea ajuta s gandii

creativ. Sau v putei

imagina o alt persoan despre care tii c este creativ i s

incercai s procedai ca ea.
Poate c este necesar s segmentai problema in pri mai mici ce pot
fi mai uor analizate i
soluionate. O alt soluie ar fi s v distragei mintea contient,
focalizandu-v atenia
asupra a altceva, cum ar fi unele sunete sau activiti fizice. Dup ce
ai visat suficient,
revenii la poziia dumneavoastr actual.
3.Gandii-v acum ia un moment in care ai fost foarte atent i realist
in legtur cu
un plan, cand ai pus in practic un plan in manier foarte elegant i
eficient. Dac este
dificil, luai pe altcineva ca model. Acesta poate fi intrebat in legtur
cu modul in care
procedeaz sau putei incerca s vedei situaia din perspectiva lui.
Dac a fi X, cum a pune
in practic acest plan?
Cand suntei pregtit, aezai-v pe locul realistului i trii aceast
experien
ancorand-o cu poziia aleas. Va reintoarcei apoi in propria poziie.
4.Gandii-v la un moment in care ai criticat un plan in manier
constructiv, cand
ai putut vedea atat punctele slabe cat i atuurile. Dac este dificil,
utilizai modelul altcuiva.
Fiecare dintre cele trei ipostaze va fi astfel ancorat spaial. Pot fi
utilizate trei scaune
sau poziii diferite sau chiar trei incperi diferite. Probabil vei constata
c una dintre cele trei
ipostaze este mai uor de accesat i una sau celelalte dou mai dificil.
Acest fapt spune ceva
despre strategia utilizat de dumneavoastr in soluionarea unor
probleme. Pentru a rezolva in
mod creativ o problem este necesar s folosii trei strategii diferite,
cuprinse intr-una
singur.
5. Alegei problema sau obiectivul asupra cruia vrei s lucrai. Trecei
in
poziia vistorului i lsai-v mintea liber. Vistorul nu are nevoie s
fie realist. Visele sunt
de obicei vizuale, aa incat v putei atepta s vedei imagini
mentale. Nu lsai realitatea s
v perturbe. Ce ai putea face dac n-ai da gre? Vistorul ii este
caracteristic s se intrebe:
Ce-ar fi dac ...?". Dup ce ai terminat, revenii in poziia
dumneavoastr prezent. in ciuda

a ceea ce vi s-a spus la coal, visatul cu ochii deschii poate fi

sntos, creativ, folositor i
distractiv.
6. Aezai-v pe locul realistului i gandii-v la planul la care ai visat.
Organizaiv
ideile. Cum poate fi pus in practic acest plan? Ce trebuie schimbat in
el pentru a fi
realist? Dup ce ai terminat, revenii in propria poziie. Realistului ii
este specific
intrebarea: Cum pot face asta?". Este foarte posibil ca acesta s se
manifeste kinestezic, in
aciune".
7. Aezai-v pe locul criticului, de unde verificai i reevaluai planul.
Lipsete
ceva? Dac este nevoie de cooperarea altora, cu ce-i ajut pe ei acest
plan? Ce obinei prin
acest plan, dumneavoastr i ceilali? Criticul se intreab: Ce
lipsete?", Eu ce obin?". De
obicei opereaz prin dialog intern.
8. Aezai-v pe locul vistorului i schimbai planul in mod creativ,
luand in
considerare ce ai aflat de la realist i critic. Trecei apoi i prin celelalte
poziii pan cand
planul devine favorabil i acceptabil pentru fiecare. Experimentrii
asociate a fiecrei poziii
dintre cele trei ii vor corespunde triri diferite la nivel corporal i
modaliti diferite de a
gandi. Asigurai-v c schimbai cu adevrat locurile de fiecare dat i
c exist o continuitate
intre poziii.
Pentru a v asigura c partea critic este constructiv i nu
destructiv, amintii-v c
criticul nu este in nici un fel mai realist decat vistorul. El este doar un
alt mod de a gandi
asupra posibilitilor. Criticul nu critic pe realist sau pe vistor, ci
planul realizat. Unii
oameni se autocritic autodeterminandu-se astfel s se simt prost,
mai degrab decat s
foloseasc critica sub forma unui feedback util pentru planurile lor.
Uneori criticul apare prea
devreme in construirea unui plan i aproape desfiineaz visele sau
vistorul.
Unii oameni folosesc aceast strategie in mod natural. Uneori au o
incpere special
in care gandesc creativ, deci o ancor pentru vistorul lor. Cand cele
trei ipostaze sau moduri

de a gandi au o reprezentare, o poziie spaial clar, fiecare va opera

la maxim de randament,
83
84

neexistand interferene. Dac planul sau ideea final st in picioare in

fiecare dintre cele trei
poziii, inseamn c a fost atins momentul trecerii la aciune, c planul
final rezultat nu va fi
urmat de intrebri de tip: S fac asta?", E bine?" ci mai degrab de
intrebri ca: "Ce
altceva s fac?".
Acesta este un exemplu de strategie creativ echilibrat, in care sunt
implicate toate
cele trei sisteme reprezentaionale de baz, deci toate canalele de
informare sunt deschise i
disponibile.
Managementul stresului
Fr a intra in detalii teoretice privind problematica stresului vom
accepta ca o bun
definiie de lucru asupra acestuia pe urmtoarea: Stresul este un
dezechilibru ntre
percepia unei persoane asupra cerinelor exprimate fa de
sine ntr-o situaie i percepia
asupra resurselor personale necesare pentru a ndeplini
respectivele cerine". Pornind de la
aceast definiie, msurile de combatere a stresului pot fi plasate la
trei nivele distincte,
descrise mai jos.
I. MANAGEMENTUL SOLICITRILOR
Managementul solicitrilor se refer la capacitatea persoanei de a
realiza un echilibru
personal intre propriile posibiliti i resurse i incrctura de sarcini de
indeplinit intr-o
perioad sau pe care aceasta i le asum. Ideea de pornire este a
existenei unui dezechilibru
in sensul supraincrcriii. Are caracter personalizat in funcie de ritmul
i resursele fiecruia
i cuprinde dou direcii importante:
1. Realizarea unei ncrcturi optime de sarcini. Unele persoane
prezint tendina
general de a se supraincarc, bazat fie pe o imagine distorsionat
asupra propriilor
posibiliti, fie pe o anumit anxietate de performan, care determin
acceptarea sarcinilor
suplimentare, eventual a celor care in mod normal aparin altor
persoane. La baza tendinei

spre supraincrcare poate sta i increderea redus in posibilitile

celorlali (colegi,
subordonai, angajai), care va determina persoana s-i asume o serie
de responsabiliti care
in mod normal nu ii aparin. Ideea general pentru realizarea acestui
echilibru este
renunarea la sarcinile suplimentare, nonnecesare.
a. Un prim pas poate fi constituit de identificarea existenei
supraincrcrii i a
faptului dac ea reprezint o surs de stres profesional (intensitatea
efectelor stresului generat
- dac aceasta reprezint sau nu o problem).
b. Cel de-al doilea poate viza identificarea modului concret, particular
in care se
produce supraincrcarea, precum i precizarea mecanismelor
psihologice care stau la baza
acesteia (anxietate de performan sau de evaluare, neincredere in
ceilali etc).
c. In cea de-a treia etap (opional) pot fi analizate cauzele i
mecanismele de
producere cu scopul ca persoana s-i poat redefini viziunea asupra
problemei.
d. In cea de-a patra se va lucra cu persoana asupra abilitii de a-i
construi
programe echilibrate de activitate.
e. Etapa final este una de urmrire i feedback.
2. Managementul timpului este indirect vizat cand se lucreaz
asupra programelor
echilibrate de activitate. Ca idei generale, vom urmri;
a. Construirea unor programe (orare) de activitate optime, in sensul
corespondenei dintre timpul necesar pentru soluionarea unor cerine
sau indeplinirea unor
sarcini i timpul real alocat acestora de ctre persoan. Adesea,
aceasta ii propune sau
accept prea multe pentru timpul disponibil in mod real, ceea ce va
avea drept consecin fie
scderea eficienei, fie prelungirea programului, urmat de oboseal i
efecte negative mai
largi pe plan ecologic (in relaiile familiale, cu prietenii etc.).
b. Necesitatea existenei unor perioade suficient de semnificative de
timp alocat
propriei persoane sau altor preocupri decat cele profesionale.
Neglijarea propriei
persoane la fel ca i a familiei sau relaiilor sociale pot avea consecine
la distan, in lan,

care pot deveni ulterior surse de stres independente i pot afecta

eficiena i echilibrul
84
85

persoanei. Existena acestor timpi personal alocai rspunde unei

duble necesiti, anume a
adaptrii ecologice la condiiile de via i cea a investiiilor realizate in
propria persoan.
II. SPORIREA RESURSELOR
Resursele personale joac un rol fundamental in adaptarea la stres.
Pornind de la
premisa simpl c stresul apare atunci cand resursele persoanei sunt
depite, epuizate,
rezult ca o concluzie la fel de simpl necesitatea descoperirii i
utilizrii de resurse
suplimentare pentru o bun adaptare la stres.
Direciile sugerate in literatur pentru amplificarea resurselor
adaptative personale
sunt urmtoarele:
1. Existena (construirea) unor experiene de relaxare zilnice, cu
caracter regulat.
Relaxarea reprezint cel mai puternic instrument in combaterea
stresului iar existena unei
regulariti a experienei relaxrii in programul zilnic este o condiie
fundamental pentru o
bun adaptare la stres. Referitor la relaxare, este important atat
existena pe parcursul
oricrei zile de activitate a unor momente de tipul pauzelor (chiar dac
scurte - dedicate altor
tipuri de activiti, care s permit decentrarea de pe sarcini i
centrarea pe sine), cat i
practica regulat a unor exerciii i tehnici de relaxare.
UN EXERCIIU DE RELAXARE
Tehnica ne aparine i are anumite caracteristici care o
individualizeaz:
a. Utilizarea ecranului mental, specific NLP, pe care subiectul poate
vizualiza o
serie de coninuturi personale i cu ajutorul cruia poate lucra asupra
lor.
b. Focalizarea succesiv a ateniei pe diferite elemente, pan la fixarea
asupra unuia
singur, ceea ce favorizeaz schimbarea strii de contiin i
desensibilizarea fa de
distractorii externi.
c. Elemente de sugestie indirect, ericksonian, de tipul: "poate ai
fcut aceasta

deja sau poate mai trebuie s caui puin" sau "te destinzi atat cat
vrei", care sunt de natur a
atrage in mod indirect atenia subiectului c el este responsabil de
ceea ce se intampl.
d. Ieirea din exerciiu utilizand micarea. Micarea face de multe ori
legtura
dintre fizic i psihic i este totodat poate cel mai bun mijloc de
exprimare a coninuturilor
psihice. Micarea inseamn activitate i real iar prezena ei
semnaleaz subiectului faptul c
exerciiul s-a incheiat, ancorandu-l in realitatea imediat, concret.
INSTRUCTAJ
V aezai intr-o poziie comod, cea mai comod pe care o putei gsi.
V micai puin,
v intindei, v modificai poziia corpului astfel incat aceasta s fie cat
mai comod, s v simii
cat de bine dorii.
Inchide ochii i fii foarte atent la ceea ce se intampl in jurul tu; vei
constata c poi
percepe o mulime de lucruri din jur, ai senzaii de contact, auzi
sunete, simi mirosuri,
explorezi aceast lume a senzaiilor cu foarte mare atenie, eti
contient de tot ceea ce se intampl
in jur.
Dup ce ai contientizat pe deplin ce se intampl in jurul tu i relaiile
pe care le ai in
acest moment cu mediul, poi s-i indrepi atenia asupra corpului tu,
asupra senzaiilor pe care le
ai i s-i lai corpul s se destind; observ cum se modific senzaiile
pe care le trieti
datorit relaxrii muchilor; te relaxezi tot mai mult iar dac simi
nevoia, acesta este cel mai bun
moment s-i schimbi poziia, astfel incat s te simi atat de bine cat
vrei.
Eti relaxat, respiri uor i regulat, eti atent la respiraia ta, la felul in
care aerul intr i
iese din pieptul tu, intr i iese, eti foarte atent la aerul care intr i
iese din pieptul tu; vei
observa c poi avea control asupra respiraiei tale, c o poi face cat
de linitit i regulat
doreti, respiri uor i regulat, te destinzi, te relaxezi.
Iei contact cu lucrurile care ii trec acum prin minte, o mulime: idei,
sentimente,
amintiri, imagini, senzaii, culori; prin minte ii trec o mulime de lucruri
pe care le priveti, le

observi cum apar pe ecranul minii tale, vin i se duc. Poate este mai
uor dac vizualizezi intai
acest ecran, gol, un spaiu bine delimitat pe care ii poi vizualiza i
urmri gandurile. Poate fi
un ecran alb sau de o alt culoare, de diferite forme i mrimi,
important este s ai in fa un
85
86

spaiu bine delimitat, pe care s ii poi urmri gandurile. Te plasezi la o

distan confortabil fa
de acest ecran interior i lai s apar pe el ganduri, sentimente,
amintiri, imagini, senzaii, le
priveti cum apar pe ecranul interior al minii tale, le urmreti pentru
cateva clipe apoi le lai s
treac, fr a te opri prea mult asupra vreuneia dintre ele, vin i trec,
eti martorul imaginilor care
formeaz propria ta lume interioar, le urmreti cum apar pe ecran, te
opreti pentru cateva
clipe asupra lor i le lai s treac, eti martorul propriei lumi
interioare.
Explorezi astfel intreaga ta lume interioara, linitit, detaat, iei
cunotin de ceea ce se
intampl, priveti imaginile care apar pe ecran i invei cum poi
controla viteza cu care acestea
circul, descoperi ce poi face ca acestea s circule mai rapid sau ca s
le poi pstra in faa ta
mai mult vreme: poate pe unele nu le cunoti foarte bine. Le explorezi
cu atenie i alegi din
lumea propriilor imagini interioare una care te face s te simi foarte
bine, care-i place foarte
mult, amintirea unui moment in care le-ai simit cu adevrat linitit i
pe deplin relaxat. Poate ai
gsit deja aceast amintire sau poate este nevoie s mai caui.
Opreti imaginea pe ecran in faa ta i o explorezi cu atenie, te apropii
uor de ea i-o
priveti in toate detaliile sale; eti acum foarte aproape de ea; aproape
pe nesimite ptrunzi uor
in interiorul imaginii, a acestui moment de relaxare i-l explorezi de
data aceasta dintr-o nou
perspectiv, din interior, trieti toate senzaiile legate de el, simi
senzaii, auzi sunete, vezi
culori, trieti plenar experiena de a fi relaxat, priveti inapoi i
contientizezi ce anume s-a
schimbat in viziunea ta. Te miti in interiorul acestei experiene i-o
explorezi in toate detaliile

sale, aa incat ea devine i mai bogat. Devii una i aceeai persoan

cu cea din imagine, cu tine
din acel moment i lai ca experiena ta s devin deplin. Tehnica ne
aparine i are anumite
caracteristici care o individualizeaz:
a. Utilizarea ecranului mental, specific NLP, pe care subiectul poate
vizualiza o
serie de coninuturi personale i cu ajutorul cruia poate lucra asupra
lor.
b. Focalizarea succesiv a ateniei pe diferite elemente, pan la fixarea
asupra unuia
singur, ceea ce favorizeaz schimbarea strii de contiin i
desensibilizarea fa de
distractorii externi.
c. Elemente de sugestie indirect, ericksonian, de tipul: "poate ai
fcut aceasta
deja sau poate mai trebuie s caui puin" sau "te destinzi atat cat
vrei", care sunt de natur a
atrage in mod indirect atenia subiectului c el este responsabil de
ceea ce se intampl.
d. Ieirea din exerciiu utilizand micarea. Micarea face de multe ori
legtura
dintre fizic i psihic i este totodat poate cel mai bun mijloc de
exprimare a coninuturilor
psihice. Micarea inseamn activitate i real iar prezena ei
semnaleaz subiectului faptul c
exerciiul s-a incheiat, ancorandu-l in realitatea imediat, concret.
INSTRUCTAJ
V aezai intr-o poziie comod, cea mai comod pe care o putei gsi.
V micai puin,
v intindei, v modificai poziia corpului astfel incat aceasta s fie cat
mai comod, s v simii
cat de bine dorii.
1. Inchide ochii i fii foarte atent la ceea ce se intampl in jurul tu; vei
constata c poi
percepe o mulime de lucruri din jur, ai senzaii de contact, auzi
sunete, simi mirosuri,
explorezi aceast lume a senzaiilor cu foarte mare atenie, eti
contient de tot ceea ce se intampl
in jur.
Dup ce ai contientizat pe deplin ce se intampl in jurul tu i relaiile
pe care le ai in
acest moment cu mediul, poi s-i indrepi atenia asupra corpului tu,
asupra senzaiilor pe care le
ai i s-i lai corpul s se destind; observ cum se modific senzaiile
pe care le trieti

datorit relaxrii muchilor; te relaxezi tot mai mult iar dac simi
nevoia, acesta este cel mai bun
moment s-i schimbi poziia, astfel incat s te simi atat de bine cat
vrei.
Eti relaxat, respiri uor i regulat, eti atent la respiraia ta, la felul in
care aerul intr i
iese din pieptul tu, intr i iese, eti foarte atent la aerul care intr i
iese din pieptul tu; vei
observa c poi avea control asupra respiraiei tale, c o poi face cat
de linitit i regulat
doreti, respiri uor i regulat, te destinzi, te relaxezi.
Iei contact cu lucrurile care ii trec acum prin minte, o mulime: idei,
sentimente,
86
87

amintiri, imagini, senzaii, culori; prin minte ii trec o mulime de lucruri

pe care le priveti, le
observi cum apar pe ecranul minii tale, vin i se duc. Poate este mai
uor dac vizualizezi intai
acest ecran, gol, un spaiu bine delimitat pe care ii poi vizualiza i
urmri gandurile. Poate fi
un ecran alb sau de o alt culoare, de diferite forme i mrimi,
important este s ai in fa un
spaiu bine delimitat, pe care s ii poi urmri gandurile. Te plasezi la o
distan confortabil fa
de acest ecran interior i lai s apar pe el ganduri, sentimente,
amintiri, imagini, senzaii, le
priveti cum apar pe ecranul interior al minii tale, le urmreti pentru
cateva clipe apoi le lai s
treac, fr a te opri prea mult asupra vreuneia dintre ele, vin i trec,
eti martorul imaginilor care
formeaz propria ta lume interioar, le urmreti cum apar pe ecran, te
opreti pentru cateva
clipe asupra lor i le lai s treac, eti martorul propriei lumi
interioare.
Explorezi astfel intreaga ta lume interioara, linitit, detaat, iei
cunotin de ceea ce se
intampl, priveti imaginile care apar pe ecran i invei cum poi
controla viteza cu care acestea
circul, descoperi ce poi face ca acestea s circule mai rapid sau ca s
le poi pstra in faa ta
mai mult vreme: poate pe unele nu le cunoti foarte bine. Le explorezi
cu atenie i alegi din
lumea propriilor imagini interioare una care te face s te simi foarte
bine, care-i place foarte

mult, amintirea unui moment in care le-ai simit cu adevrat linitit i

pe deplin relaxat. Poate ai
gsit deja aceast amintire sau poate este nevoie s mai caui.
Opreti imaginea pe ecran in faa ta i o explorezi cu atenie, te apropii
uor de ea i-o
priveti in toate detaliile sale; eti acum foarte aproape de ea; aproape
pe nesimite ptrunzi uor
in interiorul imaginii, a acestui moment de relaxare i-l explorezi de
data aceasta dintr-o nou
perspectiv, din interior, trieti toate senzaiile legate de el, simi
senzaii, auzi sunete, vezi
culori, trieti plenar experiena de a fi relaxat, priveti inapoi i
contientizezi ce anume s-a
schimbat in viziunea ta. Te miti in interiorul acestei experiene i-o
explorezi in toate detaliile
sale, aa incat ea devine i mai bogat. Devii una i aceeai persoan
cu cea din imagine, cu tine
din acel moment i lai ca experiena ta s devin deplin.
(Dup 4-5 minute) Contientizezi inc odat ce anume i-a adus nou i
util aceast
experien, memorezi foarte bine locul in care eti, este locul tu i
invei ce poi face ca s poi
merge aici de cate ori vrei, dup care incepi s te miti uor in
interiorul spaiului in care te
afli, il explorezi inc odat in toate detaliile lui i te indrepi uor spre
punctul prin care ai intrat,
poate l-ai gsit sau poate trebuie s-l mai caui puin, gseti acest
punct i iei din aceast
imagine, acum o poi vedea iari in faa ta, din afar, proiectat pe
ecranul interior al minii
tale, te indeprtezi de ea uor, aa incat s ajung la dimensiunea
iniial i lai ca tocul acestei
imagini pe ecran s fie luat de alta, apoi de alta, eti din nou martorul
propriei lumi interioare, al
gandurilor care-i trec prin minte, eti contient de felul in care respiri
uor i linitit, de aerul
care intr i iese din pieptul tu, eti relaxat i pe deplin contient de
tine i de corpul tu, revii
uor la starea ta fireasc, te simi bine i odihnit, cand simi nevoia te
poi mica, poi deschide
ochii, te intinzi uor, te dezmoreti, poate simi nevoia s-i freci ochii,
poi vorbi, ii poi relua
activitatea.
2. O alt resurs important ce poate fi pus in joc pentru combaterea
stresului

privete unele obinuine i deprinderi ale persoanei, mai precis

schimbarea acestor
obinuine. Sunt avute in vedere in principal:
a. Reducerea sau renunarea la consumul de cafein (cafea, ceai
negru, cola,
ciocolat). Cofeina are asupra organismului efecte similare cu ale
adrenalinei (implicat in
adaptarea la situaii limit, de fug sau lupt) i va determina
creterea nivelului stresului
bazai, de fundal. Pentru multe persoane simpla renunare la consumul
de cofein este
suficient pentru o reducere semnificativ a nivelului de stres.
Interesant este c efortul
necesar pentru o astfel de msur este mic, existand totodat i soluii
alternative, cum ar fi
consumul de cafea decofeinizat.
b. Reducerea sau renunarea la consumul de alcool i tutun. Dincolo de
efectele
duntoare pe termen lung asupra sntii, alcoolul i tutunul
constituie noxe pentru
organism contribuind la intoxicarea acestuia i astfel la apariia
stresului fizic.
c. Apelul la un regim alimentar echilibrat. Echilibrul alimentar se refer
atat la
87
88

regularitatea programului i respectarea unor cerine alimentare

minimale, cat i la tipul i
calitatea alimentelor consumate. Se recomand alimentaia cu un
program relativ regulat, ca
ultima mas a zilei s fie cu cel puin 5 ore inainte de culcare, anumite
combinaii ale
grupelor alimentare etc. Referitor la alimentele consumate este vizat
diminuarea sau
eliminarea consumului de zahr, sare, grsimi etc.
d. Apelul la sport i exerciii fizice, preferabil intr-un cadru natural. Este
necesar de
asemenea o regularitate a programului de micare. Activitile sportive
stimuleaz
metabolismul i eliminarea toxinelor acumulate in organism,
conducand ctre ameliorarea
strii de sntate i reducerea nivelului stresului.
3. Invarea, achiziionarea de noi abiliti i deprinderi se refer la
acele direcii sau
componente ale activitii care sunt susceptibile a fi optimizate,
eventual automatizate in

forma deprinderilor i astfel desfurate cu un consum energetic mai

redus, deci cu un stres
mai mic. Achiziionarea unor abiliti de comunicare asertiv cu
ajutorul unui training de
specialitate poate fi un instrument foarte util unei persoane cu
autocontrol sczut sau cu
tendine impulsive in relaiile cu ceilali, care vor conduce la instalarea
tensiunii
interpersonale i apariia stresului.
Exist o serie de abiliti cu valoare i aplicabilitate general, cum ar fi
cele de
comunicare interpersonal, negociere, relaxare, precum i numeroase
abiliti specifice
diferitelor domenii de activitate. in genere, trainingurile specifice
reprezint o bun soluie,
cu precizarea c acestea trebuiesc orientate formativ i nu informativ.
Aceast distincie nu
este intotdeauna clar chiar pentru unii specialiti i este util de
precizat. Diferena dintre
formativ i informativ este diferena intre a inva cum" i a inva
despre". A inva
despre de cele mai multe ori nu ne ajut cu nimic in activitatea
practic concret, cand este
necesar s tim cum putem proceda pentru a fi eficieni.
Din nefericire multe oferte de cursuri i traininguri sunt in acest
moment orientate
informativ, motiv pentru care este necesar o anumit selectivitate in
alegerea acestora. O
abilitate nu poate fi format decat prin exerciiu planificat i susinut,
pan ce capt
independen i stabilitate. A cunoate teoretic cum stau lucrurile inc o dat - nu ajut la
nimic. 4. Investiiile in propria persoan (Investete in tine!). Pentru
a putea investi in
propria persoan este necesar s dispun de timp pentru aceasta, deci
atenie la managementul
timpului. De ce a face-o ins, care ar fi motivaiile pentru aceasta?
Simplu, dac munca
devine un scop in sine, la un moment dat este posibil s-mi neglijez
unele nevoi pe care le am
chiar dac nu sunt contient de ele i astfel s apar frustrarea i
stresul inerent acesteia. Cu
cat imi voi acorda mai puin timp personal, cu atat este mai probabil
s-mi neglijez unele
nevoi importante i s-mi diminuez contiina de sine, resurs
important in adaptarea la

stres.
Mai mult, o persoan care se implic in exces in tot felul de activiti
profesionale sau
impuse este in situaia riscant de a-i pierde scopurile. Pentru ce fac
asta?", este intrebarea
care va deveni foarte presant la un anumit moment, cand frustrarea o
va obliga s
contientizeze c muncete foarte mult i cheltuiete tot timpul pentru
un scop care nu are
nici o legtur cu propria persoan. Situaia devine i mai acut in
momentul in care apar
dificulti i discuii in familie, cu prietenii sau probleme de sntate.
A investi in propria persoan permite o mai bun contientizare de sine
i o redefinire
asupra scopurilor personale. Dac activitatea profesional va fi pus
astfel in slujba atingerii
unor scopuri personale, a unor motivaii evolutive, potenialul stresant
inerent unor aspecte
ale ei va diminua sensibil, eficiena va crete i o dat cu aceasta,
nivelul de satisfacie.
Acordarea de timp investit personal pe parcursul i in afara
programului de activitate
profesional este o condiie necesar realizrii unora dintre
demersurile descrise la punctele
anterioare, cum ar fi regularitatea meselor, momentele de relaxare,
implicarea in anumite
activiti, timp pentru invare i autoperfecionare etc. Ea va avea i o
funcie compensatorie
pentru investiiile i eforturile depuse in activitatea profesional.
In sfarit, investiiile in propria persoan se refer la distracii, vacane,
relaii sociale,
88
89

lecturi, spectacole, hobby i orice alt tip de activitate capabil a oferi

echilibru i satisfacie
personal.
III. SCHIMBAREA PERSPECTIVEI ASUPRA FACTORILOR DE STRES
Este binecunoscut faptul c reacia la stres nu este determinat de
stresor ca atare, ci
de reprezentarea pe care o avem asupra acestuia, de felul in care il
inelegem i decodificm.
Rspundem nu realitii eterne, ci reprezentrii interne pe care o avem
despre aceasta.
Niciodat intre cele dou nu va exista o relaie de identitate, in primul
rand din simplul motiv

c una reprezint o imagine despre cealalt. Schimband filtrele pe care

le utilizm in
contactul cu realitatea (situaia stresant) putem schimba realitatea
(schimbarea perspectivei
sau semnificaiei acordate situaiei).
In funcie de filltrele la nivelul crora vom opera modificri, procesul de
schimbare a
perspectivei poate cpta dou forme:
1. Schimbarea percepiei asupra unei situaii cu potenial stresant.
Cel mai simplu
mod de schimbare a percepiei asupra unei situaii este disocierea
senzorial de aceasta, de
exemplu imaginand-o ca fiind proiectat pe un ecran, in faa noastr
sau ca petrecandu-se
undeva la o anumit distan. Examinarea unei amintiri despre o
situaie stresant in aceasta
manier comparativ cu maniera in care o facei in mod obinuit cel mai
adesea este un
exerciiu extrem de ilustrativ pentru efectele schimbrii percepiei.
Aceste schimbri pot
continua dac este necesar aezand de exemplu imaginea respectiv
intr-un cadru bine
delimitat (cum este ecranul) dac acesta lipsete, schimbandu-i unele
caracteristici de
claritate, vizibilitate, poziie, luminozitate, culoare, sunet etc. Utilizarea
descrierii triple i a
poziiilor perceptive (metapoziii) poate de asemenea fi un instrument
foarte util in
schimbarea perspectivei asupra factorilor de stres.
2. Practica unor tehnici formale de redefinire i recadrare. in
linii mari,
redefinirea presupune schimbarea perspectivei asupra unei situaii i
de aici a semnificaiei
acordate acesteia prin intermediul identificrii unor aspecte sau
valene pozitive. La capitolul
4 sunt descrise unele modaliti posibile de redefinire. De cele mai
multe ori ins, apelul la
astfel de tehnici elaborate i care necesit asisten i ghidaj din
partea unui specialist nu este
necesar, fiind suficient evidenierea unor aspecte pozitive ale situaiei
stresante, fie la nivelul
coninutului acesteia fie la nivelul contextului in care apare. Cel mai
adesea, evidenierea
acestor aspecte duce la scderea potenialului stresant al situaiei.
89
90

Glosar de termeni NLP

Acuitate senzorial Procesul prin care invm s facem distincii de finee
legate de informaiile
despre lume recoltate cu ajutorul simurilor.
Analogic Care variaz continuu intre anumite limite.
Ancorare Proces prin care un stimul sau o reprezentare este conectat cu un
stimul care
declaneaz un rspuns sau o stare.
Asociat A fi in interiorul unei experiene, a vedea cu ochii ti i a
experimenta cu toate
simurile.
Auditiv Legat de sensibilitatea auditiv.
Cadru (frame) Stabilirea unui context de gandire sau a unui mod de
percepie asupra unor
pri ale realitii.
Calibrare Recunoaterea strilor celorlali pe baza semnelor nonverbale.
Capacitate Strategie adecvat pentru indeplinirea unei sarcini.
Chunking Schimbarea percepiei prin schimbarea nivelului logic in sens
ascendent sau
descendent (generalizare sau particularizare).
Comportament Orice activitate in care ne angajm, inclusiv procesele de
gandire.
Conectare cu viitorul Repetare mental anticipativ a unui rezultat pentru
a ne asigura un anumit
comportament intr-o situaie viitoare. O form de autoprogramare.
Contient Orice aflat in sfera contiinei momentului prezent.
Credin Generalizare in raport cu lumea sau cu sine.
Criteriu Ceea ce este important pentru o persoan intr-un anumit context.
Criteriu pentru o
bun definire
Mod de a gandi i descrie un rezultat care-l face posibil de atins i verificabil.
Stau la baza unei bune definiri a obiectivelor sau rezultatelor vizate.
Congruen Stare de acord intern, unificare, in care toate elementele
interne ale unei
experiene conlucreaz in vederea atingerii unui scop.
Cuantificator
universal
Una dintre categoriile modelului Meta, termen lingvistic ce desemneaz
cuvinte precum toi", intotdeauna", niciodat, care nu admit existena
excepiilor.
Descriere cu baz
senzorial
Informaie care este nemijlocit observabil i verificabil cu ajutorul
simurilor.
Descriere multipl Procesul descrierii unei aceleiai pri a realitii din
diferite puncte de vedere.
Descriere tripl Procesul prin care percepem aceeai experien din cele
trei poziii perceptive
(A,B,C).

Digital Alternan intre dou stri diferite, de exemplu intreruptorul care

poate fi pe
poziia OPRIT sau PORNIT.
Disociat Vzut, auzit din exterior, nu din interiorul propriei experiene.
Distorsiune Proces prin care un aspect este reprezentat fr acuratee in
experiena intern.
Downtime Stare de uoar trans, in care atenia este orientat ctre
procesele interne:
senzaii, ganduri, emoii.
Ecologie Preocupare pentru relaia general dintre fiin i mediul ei.
Referirea se poate
face i la ecologia intern: preocuparea pentru relaiile dintre o persoan i
propriile-i ganduri, strategii, comportamente, capaciti, valori i credine.
Echilibrul dinamic al elementelor dintr-un sistem
Echivalen complex Pattern prin care dou judeci sau afirmaii sunt
privite ca semnificand acelai
lucru.
Elicitare (elicitation) Evocarea unei stri a interlocutorului cu ajutorul
propriului comportament.
Filtru perceptiv Experienele, ideile, credinele i cuvintele care ne
configureaz modelul despre
lume, ne mediaz contactul cu realitatea.
Fiziologic Legat de componenta fiziologic a unei experiene sau persoane.
Generalizare Proces prin care o experien este privit ca reprezentativ
pentru o intreag
clas de experiene
Gustativ Care este legat de sensibilitatea gustativ.
Hart a realitii Model despre lume. Fiecare persoan dispune de o
reprezentare unic despre
lume, construit pe baza percepiilor i experienelor personale.
Identitate Imaginea sau conceptul despre sine. Cine crezi c eti. Totalitatea
propriei
90
91

fiine.
Incongruen Stare de conflict intern exprimat la nivelul comportamentului
persoanei.
Referirea se face la comportamentul care indic un conflict intern.
Incontient Orice nu se afl in contiina momentului prezent.
Indicator de acces Mod in care ne acordm (pregtim) corporal prin micri
oculare, postur,
gesturi pentru a gandi intr-un mod anume.
Indicatori de acces
vizuali
Micri ale globilor oculari in anumite direcii i care indic o gandire intr-o
anumit form: vizual, auditiv, kinestezic.
Intenie Scopul, rezultatul dorit al unei aciuni.
Kinestezic Ceea ce este legat de senzaiile corporale interne sau de
sensibilitatea tactil.

Lead system Sistem reprezentaional cu ajutorul cruia accesm informaii

din memorie
pentru a le aduce la nivelul contiinei.
Leading (ghidare) Schimbarea propriului comportament in aa fel incat
interlocutorul s urmeze
aceast schimbare. Presupune existena unui raport rezonant intre cei doi
interlocutori.
Linia timpului Modul in care stocm imagini, sunete i senzaii despre
trecut, prezent i viitor.
Meta Ceva plasat la un alt nivel logic(psihologic). Derivat din greac, unde
semnific
dincolo de.
Metacogniie A ti despre a ti, a dispune de o abilitate i de cunotinele
necesare pentru a o
explica.
Metafor Comunicare indirect prin intermediul unei povestiri sau a unei
figuri de stil care
implic o comparaie.
Metaprogram Filtre habituale i sistematice pe care le utilizm in
experienele noastre.
Model O descriere practic a felului in care funcioneaz ceva, destinat a fi
utilizat in
practic.
Modelare Procesul prin care surprindem secvenele de gandire i
comportament
desfurate de cineva pentru a realiza o sarcin. Baza pentru invarea
accelerat.
Modelul Meta Model pentru identificarea patternurilor de limbaj prin care se
modific
inelesurile in comunicare. Conine operaiile pe care se bazeaz aceste
transformri i intrebri specifice menite a clarifica limbajul interlocutorului.
Modelul Milton Inversul modelului Meta, utilizeaz formule de limbaj vagi i
metaforice
pentru a realiza acordul subtil cu experiena interlocutorului i pentru a ne
adresa incontientului acestuia.
Nivel logic Ceva se afl la un nivel logic inalt dac include altceva plasat la
un nivel
inferior.
Nivele Neurologice
(psihologice)
Nivele logice diferite ale experienei: mediu,
comportament, capaciti, credine, identitate i spiritual.
Nominalizare Termen lingvistic ce se refer la procesul transformrii unui
verb intr-un
substantiv abstract i la substantivul astfel rezultat.
Noul cod O descriere a NLP cu originea in cartea Turtles all the way down" a
lui Grinder
i Judith DeLozier.
Oglindire (reflectare) Rezonana precis cu unele aspecte vizibile ale
comportamentului

interlocutorului.
Olfactiv Legat de sensibilitatea olfactiv.
Operator modal al
necesitii
Termen lingvistic ce face referire la reguli.
Operator modal al
posibilitii
Termen lingvistic pentru cuvinte ce denot ceea ce este considerat posibil.
Pacing Obinerea i meninerea unui raport de rezonan cu o persoan prin
acordarea la
modelul despre lume al acesteia.
Pri Sub-personaliti construite in jurul unor scopuri, intenii i motivaii
diferite,
uneori conflictuale.
Postulat
conversaional
Form de limbaj utilizat in hipnoterapie, intrebare interpretat drept
comand
de ctre client.
Poziie perceptiv Punctul de vedere de care suntem contieni i din care
privim la un moment dat.
Poate fi al propriei persoane (A-prima poziie), al altcuiva (B-a doua poziie)
sau
al unui observator neimplicat (C-a treia poziie).
91
92

Predicat Cuvant cu baz senzorial care indic utilizarea unui anume sistem
reprezentational.
Presupoziie Idee sau judecat ce trebuie acceptat ca atare pentru a da
sens comunicrii.
Raport (rapport de
rezonan)
Procesul de stabilire i meninere a unei relaii de incredere mutual i
inelegere intre dou persoane i abilitatea de a obine rspunsuri relevante
de
la interlocutor.
Redefinire
(reframing)
Schimbarea cadrului de referin in care este privit o situaie, experien sau
judecat, astfel incat s capete un alt sens.
Redefinnirea
contextului
Schimbarea sensului acordat unei experiene sau stri de lucruri prin
schimbarea contextului in care este plasat aceasta.
Redefinirea
coninutului
Schimbarea sensului acordat unei experiene sau stri de lucruri prin
focalizarea asupra altor elemente ale coninutului acesteia.
Reflectare (oglindire)
ncruciat

Simultaneitatea intre limbajul corporal al unei persoane i o alt micare sau

parte a corpului a interlocutorului.
Reformulare A sintetiza sau face un sumar utilizand cuvintele cheie sau
tonalitatea vocii
interlocutorului.
Reprezentare Modalitate de codare i stocare a informaiilor cu baz
senzorial.
Reprezentri interne Patternuri informaionale pe care le crem i le
stocm in minte sub forma unor
combinaii imagistice, sonore, kinestezice, tactile, olfactive i gustative.
Resurs Orice poate fi pus in slujba atingerii unui rezultat sau scop: triri
corporale,
fiziologie, stri emoionale, ganduri, strategii, experiene, oameni,
evenimente.
Rezonan Adoptarea unor pri ale comportamentului interlocutorului cu
scopul de a stabili
un raport de rezonan, o relaie de incredere.
Rezultat vizat Un rezultat vizat descris precis in termeni senzoriali care
intrunete criteriile unei
bune definiri.
Sinestezie Conexiune imediat i incontient intre dou simuri.
Sistem preferat
(primar)
Sistem reprezentational utilizat in mod preferenial de o persoan pentru a
gandi
contient i pentru a-i organiza experiena.
Sistem
reprezentational
Modul in care codm informaiile cu ajutorul celor 5 tipuri de procese
senzoriale.
Structur profund Forma lingvistic complet a unei afirmaii, din care
deriv structura de suprafa
Stare Ansamblul tririlor unei persoane intr-un anumit moment.
Stare resurs Ansamblul manifestrilor unei persoane atunci cand poate
face fa unei situaii
sau atinge un scop.
Strategie Succesiune, secven de gandire i comportament pus in joc
pentru a obine un
rezultat vizat.
Structur de
suprafa
Termen lingvistic pentru comunicarea oral sau scris derivat din omisiuni
(tergeri), distorsiuni i generalizri din structura profund.
Submodalitate Distincie de finee in cadrul unui sistem reprezentaional,
calitate a
reprezentrilor interne, cea mai mic unitate de gandire.
Substantiv
nespecificat
Substantive care nu specific la cine sau la ce se refer.
Suprapunere

(overlap)
Utilizarea unui sistem reprezentaional pentru a accesa date despre altul, de
exemplu a vizualiza o scen, proces urmat de contientizarea sunetelor care
o
insoesc.
tergere (omisiune) Lipsa unei secvene de experien dintr-o relatare sau
din gandirea unei
persoane.
Trans Stare modificat a contiinei in care atenia este focalizat asupra
unui
numr redus de stimuli interni.
Uptime Stare in care atenia i simurile sunt orientate ctre exterior.
Valoare Ceea ce este realmente important pentru o persoan.
Verb nespecificat Verb de lang care lipsete adverbul, care nu precizeaz
cum este desfurat o
aciune. Procesul descris este neclar.
Vizual Legat de sensibilitatea vizual.
Vizualizare Procesul prin care persoana vede imagini (eventual cu caracter
dinamic) in minte.
92
93

Bibliografie
Andreas, Steve (2008), Transform-te! Cum s devii ceea ce ii
doreti, Colecia
Dezvoltare personal NLP, Editura EXCALIBUR
Andreas, Steve, Faulkner, Charles (ed.), (2008), NLP I SUCCESUL,
Ediia a IIa,
Colecia Biblioterapia, Editura Curtea Veche, Bucureti
Bandler, Richard, (2008), VREMEA PENTRU SCHIMBARE, Colecia
Dezvoltare
personal NLP, Editura EXCALIBUR
Bandler, Richard, Grinder, John,(2007), Tehnicile hipnoterapiei
Ericksoniene, Vol.
1, Colecia Biblioterapia, Editura Curtea Veche, Bucureti
Bandler, Richard, Grinder, John,(2008), STRUCTURA MAGICULUI , Vol.
1 i 2,
O carte despre limbaj i terapie, Colecia Dezvoltare personal NLP,
Editura EXCALIBUR
Bandler, Richard, La Valle, John,(2005), NLP- inva s convingi! In
afaceri,
vanzri, relaii i societate, Editura AMALTEA
Bodenhamer, B. G., Hall, L. M., (2008), MANUAL DE UTILIZARE A
CREIERULUI, volumul 1, Manualul complet pentru certificarea ca
Pratitioner in NLP,
Colecia Dezvoltare personal NLP, Editura EXCALIBUR
De Lassus, Rene, (2005), Programarea Neuro-Lingvistic i arta
comunicrii, Editura
Teora

Dilts, Robert B.,(2008), Strategii de geniu, vol.I, Colecia Dezvoltare

personal
NLP, Editura EXCALIBUR
Knight, Sue,(2004), Tehnicile programrii neuro-lingvistice, Colecia
Biblioterapia,
Editura Curtea Veche, Bucureti
Molden, David, Hutchinson, Pat,(2008), NLP genial! Ce tiu, ce fac i
ce spun
oamenii care au succes..., Ed. AMSTA publishing
OConnor, J., Seymour, J.,(1993), Introducing neurolinguistic
programming, The
Aqurian Press, London, England
Szekely, Andy (2003), NLP - calea succesului, Editura AMALTEA
93