SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (I)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Apa nu trece pe sub piatra care nu se mişcă.”

Crezi cu adevărat că eşti capabil să reuşeşti mai multe? Visezi la aceasta, dar eşti împovărat de
responsabilităţi şi griji zilnice sau ai „reuşit” deja să fii dezamăgit?
Einstein afirma că în fiecare copil se ascunde un geniu. Fiecare dintre noi are şansa şi dreptul de
a fi un învingător.
În viaţa fiecăruia dintre noi au fost momente când cei din jur au încercat să ne impună să nu
avem încredere în deciziile luate. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi continuă să se mai întâmple şi azi
în viaţa mea. Dar de fiecare dată îmi amintesc cuvintele unui mare învingător: „Mă deranjează
doar un singur lucru: dispreţul cuiva faţă de ceilalţi. Aceste persoane îi privează pe oameni de
şansa de a obţine succesul şi de a fi fericiţi. Nimeni, dar absolut nimeni, nu are dreptul să le
spună celorlalţi: „Tu niciodată nu vei avea o viaţă mai bună!” Şi nimeni nu are dreptul să-şi
spună acest lucru sieşi”.
În acest serial de articole, vei descoperi secretele învingătorilor, acele secrete care dăinuie în
timp şi sunt valabile pentru toţi. Unele sunt bine cunoscute, dar nu sunt folosite. Printre ele se
întâlnesc principii pe care le auzi de zece ani, şi doar în al unsprezecelea descoperi cu mare
satisfacţie cât de profunde şi eficiente sunt aceste idei.
Vei descoperi trei lucruri importante.
Primul: vei avea impresia că unele principii sunt în contradicţie cu altele. Principiile
învingătorilor dirijează viaţa oamenilor, iar ea este plină de paradoxuri. Lucrurile care par
contradictorii sunt, de fapt, părţi componente ale întregului.
Al doilea: vei descoperi că unele principii se repetă. Aceasta demonstrează că principiile
interferează. Doar acceptându-le pe toate, vei putea într-adevăr să-ţi îmbogăţeşti viaţa.
Al treilea: vei observa că nu este prea uşor să trăieşti printre oameni, atunci când te conduci de
principiile învingătorilor. Dar tu eşti destul de puternic ca să faci acest lucru. Poţi schimba
propria viaţă în orice moment. Succesul nu depinde în prea mare măsură de noroc. El este
rezultatul modului tău de viaţă, care se bazează pe anumite principii.
O astfel de abordare a lucrurilor nu este prea agreată. Majorităţii oamenilor le place să se
victimizeze. Ei au permanent la îndemână o scuză.
Dar adevărul este cu totul altul. Tu eşti cel care trebuie să faci alegerea! Rezultatele nu depind de
situaţia în care te afli, ci de modul în care o foloseşti. Şi eu, şi tu, şi fiecare dintre noi avem
posibilitatea de a deveni învingători.
Materializează-ţi visele. Garniseşte fiecare zi cu momente frumoase. Fii cel ce poţi fi.
Principiul nr.1: Decide!
Trăia odată un râuleţ mic, care a ajuns la marginea unui pustiu imens. Şi a auzit o voce: „Nu-ţi
fie frică, mergi mai departe”. Dar îi era frică să se avânte în teritorii noi şi necunoscute. Îi era
frică de schimbare. Desigur că dorea să fie mai mare, să aibă o experienţă mai interesantă, dar îi
era frică să rişte şi să schimbe ceva.
Dar vocea insista: „Dacă nu vei decide să faci acest pas, niciodată nu vei afla de ce eşti capabil.
Pur şi simplu, crede că şi în noile condiţii îţi va fi bine. Fii calm şi mergi înainte”.
Şi râuleţul a decis să meargă înainte. Nu i-a fost deloc uşor. Temperatura în pustiu devenea tot
mai mare şi, într-un sfârşit, apa din râuleţ s-a evaporat. Picăturile de apă ce s-au ridicat în aer au
format nori care au fost mânaţi de către vânt pe deasupra pustiului câteva zile, până când au
ajuns la mare. Acolo picăturile au căzut în mare sub formă de ploaie.
Viaţa râuleţului a devenit mult mai frumoasă decât îşi putea imagina el. Plutind în larg pe
valurile mării, el se gândea bucuros: „Viaţa mea s-a schimbat de multe ori, dar numai acum am
ajuns să fiu cel care sunt”.
Oamenii decid destul de greu, mai ales în situaţiile când trebuie să rişte. Ei sunt opriţi de frica de
necunoscut. Se poate întâmpla ca multe lucruri să fie schimbate: modul de viaţă, locul de trai,
cercul de prieteni şi cunoscuţi. Dar cea mai mare schimbare se va produce în interiorul tău.
Anume aceasta îi sperie pe oameni. Tu decizi: să rămâi aşa cum eşti sau să te schimbi în bine.
Ţine minte: orice schimbare porneşte de la decizie.
Frica de a nu greşi în momentul deciziei este destul de mare. Omului îi este frică să părăsească
teritoriul cunoscut şi să pornească în necunoscut. Dar numai acest pas îţi oferă şansa de a deveni
mai bun. Este cea mai mare şansă a ta.
Orice decizie impune pierderi
Cuvântul „decizie” este în consonanţă cu „pierdere”. Adoptând o decizie, le anulezi pe celelalte.
Conştient te dezici de celelalte posibilităţi.
Orice decizie serioasă te impune să faci o alegere între trecut şi viitor. Raţionamentele te pot
determina să te ţii de ceea ce ai deja. Dar în acest caz te dezici de toate noile posibilităţi. Iar
aceasta înseamnă că spui “adio” viselor tale la un viitor mai bun. Însă poţi să te dezici de trecut şi
să te concentrezi plenar asupra scopurilor şi tendinţelor tale.
Este imposibil să tinzi spre scopul tău continuând să te ţii de trecutul „sigur”. Vei fi impus să te
dezici sau de modul de viaţa obişnuit sau de şansa de a-ţi materializa visele.
Ce vei alege? Trecutul sau şansa pentru o viaţă mai bună? Răspunsul îl cunoşti doar tu. Doar tu
ştii dacă vrei să faci careva schimbări. Ţine minte: orice schimbare începe cu o decizie. Sigur va
trebui să te dezici de anumite lucruri. Iar pentru aceasta este nevoie de curaj.
Nehotărârea stopează creşterea
Ştii cum sunt prinse maimuţele în Africa? Vânătorul pune o piatră de mărimea unui ou de găină
într-o scorbură cu diametrul de şase centimetri. El face acest lucru destul de secret. Maimuţele îl
urmăresc de la distanţă şi sunt măcinate de curiozitate.
Apoi vânătorul se îndepărtează la câţiva metri. Imediat apare o maimuţă care bagă mâna în
scorbură. Ea simte că acolo este un obiect şi încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este
mult prea mic. Sigur, maimuţa îşi poate scoate mâna în orice moment, dar pentru aceasta este
nevoie să dea drumul pietrei, ceea ce este peste puterile ei. Vânătorul se apropie şi bagă maimuţa
în sac.
Exact aşa oamenii nu pot să se despartă de trecutul lor. Agăţându-se de el, ei îşi leagă mâinile,
renunţând la viitor, la o viaţă fericită. În faţa noastră avem cea mai importantă întrebare: ce
dorim să atingem în această viaţă?
Theodore Roosvelt spunea: „E mult mai bine să te aventurezi la lucruri măreţe şi să triumfezi,
chiar dacă vei suporta multe înfrângeri, decât să rămâi printre mediocrităţile care nu cunosc nici
bucurii, nici emoţii şi trăiesc o viaţă în care lipsesc victoriile şi înfrângerile”.
Învingătorii nu se agaţă de situaţiile care nu le satisfac cerinţele. Ei sunt gata să rişte, deoarece
ştiu că orice alt final va fi mai bun decât existenţa de la care nu au nici o satisfacţie. Pentru
majoritatea oamenilor, sărăcia nu înseamnă foame, ci o viaţă de rutină.
Există o deosebire principială în jocul vieţii: joci pentru a nu pierde sau joci pentru a câştiga. Cel
care se străduieşte să nu piardă se concentrează doar asupra riscurilor şi pericolelor. Cel care se
axează pe câştig, vede în faţa sa doar şansa victoriei. Cum crezi, care dintre aceşti doi este mai
fericit?
Cauzele ce împiedică adoptarea deciziei
1. Mulţi cred că trebuie să se ocupe toată viaţa de unul şi acelaşi lucru
Majoritatea oamenilor îşi aleg profesia în tinereţe, atunci când multe nu cunosc şi nu ştiu. Posibil
că au luat o decizie corectă, dar posibil că nu. În ultima situaţie e cazul să ne gândim la noi
decizii. Întreabă-te: îmi place ceea ce fac? Viaţa este mult prea scurtă, pentru a merge zilnic la o
muncă pe care o urăşti. Nu contează cu ce te ocupi, dar e posibil că cineva visează la acest loc.
2. Mulţi consideră că pot decide şi mai târziu
Cei care amână permanent adoptarea deciziei pierd încrederea în sine. Chiar dacă nu vrei să iei
nici o decizie, tu ai făcut deja aceasta. Tu ai decis că totul trebuie să rămână pe vechi. Dar
această stare e legată de o pierdere enormă de energie. Ea te presează şi te limitează în acţiuni.
Cu toate acestea, mulţi afirmă că o decizie poate fi luată şi mai târziu. Imaginează-ţi că scopul
tău este o treaptă a unui escalator. Fiind permanent în mişcare, ea se îndepărtează de tine. Dacă
vei mai tărăgăna cu adoptarea deciziei, nu o vei mai prinde niciodată.
3. Multora le este frică să nu adopte o decizie „incorectă”
Nu există decizii incorecte. Făcând o alegere, tu respingi celelalte alternative. De aceea nu ştii
cum ar fi fost viaţa ta dacă decizia ar fi fost alta.
De exemplu, nu ştii unde să pleci la odihnă: la munte sau la mare. Ai decis să pleci la munte. Tot
timpul a plouat. Majoritatea ar spune: „Am făcut o alegere greşită”. Au dreptate?
Sigur că nu. Doar nu poţi şti ce s-ar fi întâmplat la mare. Poate ca ai fi stat în pat toate cele zece
zile din cauza unei intoxicări.
Dar dacă la munte ai fi întâlnit o persoană la care ai visat toată viaţa, atunci imediat ţi-ai schimba
punctul de vedere vizavi de decizia ta. Adevărul este că niciodată nu vei şti cum s-ar fi desfăşurat
evenimentele, dacă ai fi ales alternativa. Dar, orice decizie e mai bună decât lipsa ei.
4. Mulţi cred că deciziile se adoptă uşor şi fără durere
Oamenii preferă să aştepte momentul când există doar o alternativă. În acest caz, nu mai este
vorba despre decizie. Pur şi simplu, nu există alternative.
Decizia capătă valoare doar atunci când ai mai multe alternative.
Dacă vrei să te stimezi mai mult, învaţă să decizi repede. Antrenează „muşchiul deciziei”.
Atunci când adoptăm o decizie, ne decidem soarta.
Imaginează-ţi că în viitor apare o persoană nouă în viaţa ta. El va avea cheile de la casa ta şi de la
maşina ta. El se va folosi de toate bunurile pe care le-ai obţinut cu multă muncă şi care-ţi sunt
dragi. El va citi conturile tale bancare. El va dormi în patul tău. Priveşte în oglindă şi vei
descoperi această persoană. Da, acesta eşti tu. Tu ai creat această fiinţă cu ajutorul deciziilor pe
care le adopţi azi şi ai paşilor pe care îi faci acum.
Cum va arăta această persoană? Cum va trăi? Ce va face? Cine-i vor fi prietenii? Va putea trăi o
viaţă plină de bucurii şi de evenimente?
Răspunsurile la aceste întrebări depind de deciziile tale de azi. Oamenii care nu au încredere în
sine, încearcă să se apere evitând riscurile. Anume din această cauză majoritatea se agaţă de ceea
ce, de fapt, nu le place. Dar cel mai mare risc este că poţi trăi o viaţă fără a avea vreo satisfacţie.
Un mare învingător a spus: „Riscă. Cel care e la pământ nu are unde să cadă”.
Făcând o alegere, învingătorii au în vizor ceea ce-şi doresc. Ei adoptă decizii repede şi pentru
mult timp. Ceilalţi tărăgănează luarea deciziilor şi le modifică permanent. Învingătorii aleg
repede, deoarece ştiu că o decizie proastă e mai bună decât lipsa ei. Ei ştiu ce vor. Aptitudinea de
a lua decizii repede se bazează pe conştientizarea valorilor personale. Dacă ştii ce este de preţ
pentru tine, este mult mai uşor să faci o alegere.
Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (II)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Toată viaţa tinde spre perfecţiune, fără de a-ţi fi frică că ai s-o atingi.”
Principiul nr. 2: Autoinstruieşte-te permanent pentru a deveni om de succes
Conform unei istorioare indiene despre facerea lumii, Dumnezeu a creat mai întâi o scoică şi a
plasat-o pe fundul mării, care ducea o viaţă nu prea interesantă. Tot ce trebuia să facă, era să
deschidă şi să închidă din când în când valvele, pentru ca apa de mare să pătrundă în interior.
Aceasta era ocupaţia ei zilnică.
Apoi Dumnezeu a creat vulturul. I-a dat libertate şi dreptul de a zbura oriunde. Dar pentru
libertate trebuia să plătească. Zilnic îşi dobândea hrana singur. Nu era deloc uşor, mai ales când
apăreau puii şi era nevoit să vâneze toată ziua, pentru a-i hrăni. Dar vulturul a acceptat acest
statut cu mare bucurie.
Mai târziu Dumnezeu a creat omul. I-a arătat scoica şi vulturul şi l-a întrebat ce fel de viaţă
alege.
Învaţă permanent şi dezvoltă-te (ÎPŞD)
Noi avem posibilitatea să alegem unul dintre cele două modele. Scoica simbolizează persoana
care ratează şansa de a se dezvolta. Ea este sortită să facă toată viaţa unul şi acelaşi lucru.
Napoleon Hill a remarcat: „Unii oameni mor devreme, deoarece mănâncă mult, alţii – pentru că
beau mult, iar cea de-a treia categorie pentru că, pur şi simplu, nu le mai rămâne nimic de făcut”.
Acei care-şi doresc o viaţă de vultur, aleg un drum destul de greu. Există doar o singură
modalitate de a rezista pe acest drum: să te bucuri că înveţi şi te dezvolţi. Cu cât mai multe
aflăm, cu cât mai mult ne dezvoltăm, cu atât devenim mai liberi. Toate greutăţile şi problemele
vieţii trebuiesc tratate drept lecţii ordinare.
Filozofia vieţii ÎPŞD se bazează pe patru principii:
1. Fiecare este dotat cu o genă a dezvoltării
Cum deosebim un corp viu de unul mort? Tot ce este viu, se dezvoltă. Prin aceasta se deosebeşte
o piatră de un coral. Atunci când încetează creşterea şi schimbările, vine moartea. Astfel,
dezvoltarea este un atribut al vieţii. Dar în cazul nostru, nu este vorba doar despre o dezvoltare
simplă, ci despre o evoluţie direcţionată, care urmăreşte scopul de a ne transforma într-o
personalitate prosperă.
2. ÎPŞD este condiţia de bază
Urmărind copiii, putem înţelege cât de adânc este încorporată necesitatea de a învăţa şi a ne
dezvolta toată viaţa. Picii permanent studiază ceva, învaţă şi îşi perfecţionează aptitudinile. Ei
sunt pregătiţi pentru aventuri şi riscuri. Involuntar te întrebi, de unde iau copiii atâta energie
pentru toate astea? Poate că ea apare atunci când tinzi să-ţi satisfaci cerinţele?
Pentru comparaţie, urmăriţii pe maturii care nu mai învaţă şi nu se dezvoltă. Cu toate că încearcă
să-şi petreacă timpul cât mai interesant, puţini dintre ei par fericiţi. Explicaţia este foarte simplă:
dacă ai încetat să mai înveţi şi să te dezvolţi, viaţa devine tristă şi fără de sens. Necesităţile
nesatisfăcute absorb toată energia şi dragostea de viaţă.
3. Toate religiile au scopul de a-l face pe om mai bun
Toate religiile lumii exprimă necesităţile profunde şi visele oamenilor despre salvare, lumină,
pace, viaţă mai bună şi dragoste. Aceasta înseamnă că omul trebuie să se schimbe şi să se
dezvolte. Nu există nici o religie care ar spune: „Rămâi aşa precum eşti”.
4. Orice companie şi orice sistem economic se bazează pe principiul: stopul înseamnă moarte.
Orice companie ori se dezvoltă, ori slăbeşte. Încercările de a se menţine la un anumit nivel duc la
înfrângere în procesul concurenţei. Orice întreprinzător trebuie să înveţe şi să se dezvolte. În caz
contrar, va slăbi tot mai mult şi mai mult. Adwords Deming s-a exprimat astfel, vizavi de
calitate: „Calitatea nu înseamnă susţinerea unui anumit standard, ci un proces dinamic de
perfecţionare permanentă”.
Cum poţi fi fericit, dacă încalci legea fundamentală a vieţii, principiul evoluţiei, mergi împotriva
necesităţilor, a tendinţelor şi legilor economice? Învăţătura şi dezvoltarea sunt părţi
indispensabile ale sensului vieţii. Nicio minune sau vrajă nu-ţi pot da ceea ce poţi obţine cu
ajutorul ÎPŞD.
Decizia care trebuie luată permanent
Ai putea avea impresia că este suficient să decizi doar o singură dată asupra stilului tău de viaţă.
De facto, suntem nevoiţi ca în permanenţă să alimentăm această decizie.
Trebuie să ne impunem să citim cărţi permanent, să avem un jurnal, să frecventăm seminare, să
ne întreţinem cu oamenii de la care putem învăţa ceva.
Există două motive, de ce oamenii încetează să mai înveţe şi să se dezvolte.
În primul rând, ei cred că nu pot deveni mai buni. În realitate, perfecţiunea nu are limite.
În al doilea rând, este indiferenţa. Este cea mai mare ispită. Dacă nu vom învăţa permanent şi nu
ne vom dezvolta, atunci neapărat vom regresa.
Dar cel mai mare pericol se ascunde în gândul: „Un mic pas înapoi nu poate fi un pericol”.
Capcana pentru broscuţe
Ce se va întâmpla dacă aruncăm o broscuţă într-o cratiţă cu apă fierbinte? Ea va decide: „Aici nu
este confortabil. Trebuie s-o şterg cât mai repede”. Şi va sări imediat. Dar dacă o punem
într-o cratiţă cu apă rece, punem cratiţa pe foc şi încălzim apa încet? Broscuţa se va relaxa, va
simţi că apa se încălzeşte şi se va gândi: „Un pic de căldură nu strică”. Dar totul va finaliza cu
fierberea broscuţei. Morala: multe în viaţă se acumulează încet. Aşa se întâmplă cu datoriile.
Dacă te-ai trezi dimineaţa cu o datorie de 1000 de euro, te-ai alarma. Dar dacă datoria s-a
acumulat pe parcursul unui an, atunci nu eşti prea deranjat. În viaţă totul se acumulează. Şi într-
o bună zi, datoriile nu-ţi permit să respiri liber. Vei fi deranjat, dacă vei urca pe cântar şi vei
depista că ai treizeci de kilograme în plus? Sigur. Dar dacă pui lunar doar câte un kilogram,
atunci nimic nu este tragic. Aminteşte-ţi de broscuţă şi gândeşte-te la tendinţe. Nu ai dreptul să
subestimezi fleacurile. Ele se acumulează. Nu există o stare neutră. De aceea permanent trebuie
să te întrebi: „În ce direcţie mă mişc?”
Depistarea tendinţelor
S-ar părea că nu există nicio diferenţă dacă mâncăm astăzi un măr sau o tabletă de ciocolată,
citim o carte bună sau privim o telenovelă, economisim 10 lei sau îi cheltuim...
Dar peste zece ani sigur vei simţi diferenţa. Ciocolata, telenovela şi cheltuirea banilor duc la
îngrăşare, superficialitate şi sărăcie. Fructele, cărţile bune şi economiile aduc sănătate, cunoştinţe
şi bunăstare. Nimeni nu aşteaptă de la tine doar decizii înţelepte. Dar viaţa este compusă din
suma tuturor deciziilor, iar indiferenţa este un sfetnic rău.
Un tată dorea să lucreze în linişte şi trebuia să-i găsească fiului mic o ocupaţie. El a găsit într-o
revistă harta lumii, a rupt-o în mai multe bucăţele şi i-a propus fiului s-o strângă la loc.
Mare i-a fost mirarea când fiul său s-a întors peste câteva minute cu harta strânsă corect. Nu-i
venea să creadă, dar fiul i-a explicat: „Pe verso era fotografia unui om. Nu era deloc greu s-o
refac şi m-am gândit că dacă adun fotografia acestui om, atunci şi harta lumii va fi aşezată
corect”.
În aceasta constă esenţa ÎPŞD. Noi suntem o sumă a deciziilor noastre, care determină viitorul
nostru. Dacă suntem „aranjaţi” corect, atunci şi harta vieţii noastre este aranjată corect.
ÎPŞD se autosusţine
Cum să ne autodisciplinăm, pentru a învăţa şi a ne dezvolta permanent? Răspunsul te va uimi:
avem nevoie de un elixir miraculos. Secretul forţei lui Asterix şi Obelix rezidă într-o băutură
miraculoasă. În viaţa de toate zilele, această băutură este mediul care are o influenţă (de multe ori
la nivel de subconştient) impunătoare asupra noastră. De el depind deciziile pe care le luăm
zilnic. Suntem, de asemenea, influenţaţi de cărţile pe care le citim, de jurnalul personal, pe care îl
scriem, de seminarele pe care le frecventăm.
Obelix a fost favorizat de soartă. El a fost scăpat în vasul cu licoare atunci când era mic. Din
copilărie, poseda o forţă de nedescris. Asterix a avut o altă soartă. El trebuie să bea de fiecare
dată această licoare, pentru a face faţă greutăţilor. Acelaşi lucru se întâmplă cu fiecare dintre noi.
Permanent avem nevoie de ajutorul oamenilor, care sunt un exemplu pentru noi, de ajutorul
cărţilor care ne inspiră, de ajutorul jurnalului personal care ne permite să înţelegem propria viaţă,
să învăţăm din propriile greşeli şi să devenim tot mai puternici, de ajutorul seminarelor care ne
descoperă noi căi şi ne dau noi imbolduri.
Cu cât mai mult învăţăm şi ne dezvoltăm, cu atât mai puternică devine necesitatea de a învăţa şi
a ne dezvolta. Ea devine obişnuinţă, mod de viaţă. Astfel ÎPŞD se autosusţine.
Învingătorii sunt curioşi. Ei permanent doresc să facă cunoştinţă cu persoana de la care iau
exemplu. Pentru a învăţa şi a se dezvolta, învingătorii folosesc şi laudele şi critica. Cel mai
important este măsura. Lor le place lauda, dar nu exagerată. Critica nu le place, dar nu în măsura
în care i-ar face să se oprească.
În show-rile televizate, cel care nu ştie răspunsul este eliminat din joc. La fel şi în viaţă. Pentru
învingători, ÎPŞD înseamnă că, odată cu trecerea anilor, totul se schimbă şi ei devin acea
personalitate la care visează.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un om de succes!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (III)
Motto: „Nu număra anii. Numără clipele fericite din viaţă.”
Principiul nr. 2: Fii conştient de importanţa fiecărei zile
După o săptămână grea, Jane a decis să se relaxeze un pic şi a plecat pe malul mării. Acolo, ea a
făcut cunoştinţă cu o fetiţă mică, pe care o chema Melanie. Ea locuia împreună cu mama sa într-
o căsuţă de lângă plajă. Fetiţa avea un caracter foarte vesel, de aceea lui Jane îi plăcea să se joace
des cu ea. Odată, când erau pe plajă, pe alături a zburat o rândunică.
-Uite, o zburat o bucurie, - a strigat Melanie.
-Ce a zburat?
-O bucurie. Mama mea spune că rândunelele aduc bucurie.
Spre seară ele s-au despărţit.
De fiecare dată, când simţea că îi lipseşte „o rândunică”, Jane pleca la mare ca s-o întâlnească pe
Melanie. Ele se simţeau foarte bine împreună. Uneori, stăteau pur şi simplu pe plajă şi urmăreau
rândunelele. Peste un anumit timp, Jane a înţeles că rândunele aduc bucurie. Jane şi Melanie au
devenit prietene.
Într-o zi, Jane a venit pe plajă foarte indispusă. Melanie i s-a aruncat în braţe, dar Jane vroia să
fie de una singură.
-Azi nu am poftă de joacă. Mama mea a decedat. Lasă-mă în pace.
-Te-a durut atunci când ea a murit?
-Foarte,- a întrerupt-o Jane, s-a întors şi a plecat. Ea era dominată de durerile ei.
Peste câteva săptămâni, Jane s-a simţit mai bine şi i s-a făcut dor de Melanie. În afară de aceasta,
ea se simţea vinovată faţă de Melanie şi a plecat pe plajă, însă fetiţa nu era acolo.
Jane a plecat acasă la Melanie. O femeie tânără, dar foarte necăjită i-a deschis uşa. Jane s-a
prezentat şi i-a spus:
-Mi-e dor de Melanie. Nouă ne plăcea mult să ne jucăm împreună. Unde este ea?
-Melanie a murit săptămâna trecută. Era bolnavă de leucemie.
Probabil că nu v-a spus nimic despre aceasta.
O durere puternică a străpuns sufletul lui Jane.
-Melanie iubea această plajă,- a continuat mama. –M-a convins să trecem cu traiul încoace. Eu
aveam impresia că se simte mult mai bine aici. Ea era fericită. Dar brusc sănătatea ei s-a
înrăutăţit... Ea, ea...Melanie m-a rugat să vă transmit ceva.
Mama i-a întins un plic abundent colorat, pe care era scris: „Pentru prietena mea”. Înăuntru era
un desen – nisipul galben, marea albastră şi o rândunică mare. Jos era scris: „Rândunele aduc
bucurii”.
Jane n-a fost în stare să-şi stăpânească lacrimile. Ea a îmbrăţişat-o pe mama lui Melanie.
Astăzi acest desen este atârnat deasupra mesei de scris. Acesta este cadoul fetiţei, care a învăţat-o
să se bucure de viaţă.
Uneori, se pare că doar situaţiile tragice ne pot face să abandonăm rutina vieţii şi să ne gândim la
adevăratele valori. Suntem prea ocupaţi pentru a vedea frumuseţile vieţii şi a acorda atenţie celor
mai dragi.
Loviturile vieţii
Mulţi dintre noi au suportat tragedii şi lovituri ale vieţii. Uneori, se petrec lucruri pe care nu le
înţelegem. Ele ne depăşesc. În viaţă există loc şi pentru catastrofe, şi pentru boală, şi pentru
moarte. Cum reacţionăm? Căutăm explicaţii, apelăm la Dumnezeu, învinuim tot ce ne înconjoară
sau încercăm să găsim ceva pozitiv?
Atunci când a decedat Robin, fiica mai mică a soţilor George şi Barbara Bush, la vârsta de trei
anişori, reacţia părinţilor a fost uluitoare: „Noi suntem bucuroşi că lumea în care fiica noastră s-a
bucurat de viaţă şi a alergat pe pământ este şi lumea noastră. De aceea nu suntem trişti, dar
suntem recunoscători pentru timpul petrecut împreună. Datorită lui Robin, George şi eu am
început să preţuim mult mai mult fiecare om. Ea trăieşte în inimile, amintirile şi acţiunile
noastre. Noi nu mai plângem, este partea fericită a vieţii noastre.”
Bucură-te de fiecare clipă
Ar trebui să ne gândim mai des asupra a două lucruri: cât de important este fiecare om pe care-l
întâlnim în viaţă şi cât de fantastică este fiecare clipă a vieţii. Din păcate, majoritatea au impresia
că acestea se subînţeleg de la sine. Ni se pare că avem în faţă o veşnicie întreagă.
Doar în cazurile pierderilor ireversibile, începem să înţelegem că fiecare clipă a vieţii este un dar
de nepreţuit. Câte astfel de cadouri au rămas fără atenţia noastră, din simplul motiv că am fost
prea ocupaţi cu „lucruri mai importante”?
Vizavi de problemele care apar, trebuie să avem o atitudine filozofică şi să ne întrebăm: „Ce va
rămâne din aceste probleme peste cinci ani?” Nimic. Sau, sănătatea distrusă pentru că am acordat
prea multă atenţie lucrurilor de nimic.
De ce nu planificăm timpul
În ciuda existenţei metodelor de planificare a timpului, există patru neajunsuri importante:
1. Mulţi folosesc tehnicile contemporane de planificare a timpului, frecventează seminarii, dar ai
impresia că au tot mai puţin timp la dispoziţie. Toate metodologiile urmăresc scopul de a
comprima timpul şi de a reuşi cât mai multe într-o zi.
2. Unii se concentrează la economisirea minutelor, cheltuind în zadar ani din viaţă. Dacă îţi
imaginezi prost scopul tău în viaţă, dar foloseşti tehnici contemporane de planificare a timpului,
atunci te perfecţionezi pe un drum greşit. Pierzi controlul asupra celui mai important lucru din
viaţă. Noi venerăm timpul, uitând de busolă. Începem să ne gândim la aceasta atunci când este
prea târziu.
3. Toate situaţiile imprevizibile le interpretăm drept „bariere”. Aceasta se întâmplă atunci când
suntem presaţi de termene. Cel care se concentrează doar asupra planurilor şi termenelor, trăieşte
pentru viitor. Dar cel mai grav este faptul că în viitor va trăi tot pentru viitor. El niciodată nu va
fi apt să preţuiască clipa şi oamenii care-l înconjoară. Pe primul loc trebuie să fie oamenii dragi.
4. Atunci când nu facem nimic, ne mustră conştiinţa. Suntem convinşi că trebuie să facem ceva.
Cel care nu ştie cum să folosească timpul, se plictiseşte. Iar cel care percepe fiecare clipă ca
şansă şi cadou al vieţii, nu are timp să se plictisească. El ştie că totul este relativ. Se plictisesc
doar cei care nu apreciază momentul şi nu sunt capabili să se folosească de situaţia în care s-au
pomenit.
A sosit timpul să te opreşti şi să te gândeşti
Învingătorul este fericit atunci când repurtează o victorie şi timpul se opreşte un pic. El are şansa
de a trăi intens acest moment al fericirii. Chiar şi pauzele te pot face fericit.
Nu este necesar ca permanent să faci ceva. Uneori trebuie, pur şi simplu, să trăieşti. Chiar şi cel
care este permanent ocupat, îşi doreşte o relaxare.
Fiecare are nevoie de asemenea pauze, pentru a conştientiza valorile personale şi a se gândi la
direcţia în care merge. Este necesar să ne oprim din când în când, pentru a nu fi luaţi şi duşi de
torentul lucrurilor neînsemnate, care ni se par foarte importante. Dar în clipele de linişte putem
să ne dăm seama ce este important şi să stabilim priorităţile.
De asemenea pauze avem nevoie pentru a ne gândi la oamenii dragi care ne înconjoară. Nimic nu
poate înlocui acele clipe fenomenale pe care le putem petrece împreună cu ei. Nimic nu ne poate
îmbogăţi viaţa atât de mult.
Ziua de azi este şansa ta
În zilele noastre se consideră ceva „normal” să trăieşti cu trecutul (să regreţi ceva) sau cu viitorul
(să te pregăteşti de ceva). Sigur că aptitudinea de a planifica ceva este considerat drept indicator
al progresului. Dar o astfel de abordare te poate prinde în capcană. Acest lucru se întâmplă atunci
când ratăm toate frumuseţile zilei de azi.
Dar aceasta este o şansă unică, care nu se va mai repeta. Poţi petrece timpul perfect cu o
persoană pe care o preţuieşti. Te poţi relaxa şi medita asupra scopurilor tale. Poţi fi, pur şi
simplu, fericit. Gândeşte-te, ce ar trebui să faci pentru a-ţi petrece ziua în mod conştient.
Totul depinde de atitudinea noastră faţă de cele ce se întâmplă. O fetiţă mică a plecat în pădure şi
în acest moment s-a declanşat o furtună. Mama a plecat să o caute şi a rămas uimită de ceea ce a
văzut. De fiecare dată când fulgera, fetiţa se oprea, se uita la cer şi zâmbea. „Nu-ţi este frică ?”- a
întrebat mama. „Nu, doar Dumnezeu mă fotografiază”.
Dacă ai neplăceri, nu le lua aproape de inimă. Nimic nu-ţi poate strica dispoziţia. Spune-ţi:
„Unicul lucru care poate să mi se întâmple este încă o zi petrecută minunat”. Transformă
deznădejdea în bucurie. Controlează situaţia. Benjamin Disraeli a spus: „Nimicurile au putere
doar asupra celui care un suflet mic”.
Mulţumirea
Cunoşti secretul oamenilor satisfăcuţi şi plini de succes? Secretul celor care fluieră pe timp de
ploaie şi zâmbesc? Secretul lor rezidă în aptitudinea de a percepe fiecare clipă drept miracol şi de
a fi satisfăcuţi de aceasta.
Ziua de azi este şansa ta de a fi satisfăcut de oamenii pe care îi iubeşti şi care te iubesc, de clipele
pe care ţi le dă viaţa. Poţi fi satisfăcut că eşti sănătos, că poţi merge, poţi vedea şi auzi, poţi
mânca fără ajutorul cuiva, poţi vorbi...poţi continua la nesfârşit. Simţi cât eşti de bogat şi câte
daruri primeşti zilnic?
Învingătorii tratează fiecare zi ca pe o şansă unică. Îi preţuiesc pe cei cu care trăiesc împreună. Ei
mulţumesc pentru tot şi nimic nu-i poate împiedica să se bucure de viaţă. Învingătorii folosesc
toate şansele pe care le oferă ziua de azi.
Bună dimineaţa!
Tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (IV)
Motto: „Este o nebunie ca zilnic să faci unul şi acelaşi lucru, dar să aştepţi alt rezultat.”
Principiul nr. 4: Concentrează-te asupra activităţilor care aduc profit.
Odată elevul discuta cu învăţătorul despre muncă şi roadele ei. Era interesat să primească
răspuns la întrebarea care este criteriul de apreciere a rezultatului.
Învăţătorul i-a arătat un copac şi l-a întrebat:
- Ce fel de copac este acesta?
- Smochin, a răspuns elevul.
- Are fructe pe el?
- Nu, a răspuns mirat elevul. Cu toate că suntem în plină vară, el n-are fructe.
- Este un copac inutil, a zis învăţătorul. El nu are loc în livada noastră. Taie-l.
Care este criteriul de apreciere a muncii? Mulţi oameni nu înţeleg cine plăteşte pentru munca lor.
Aceştia sunt utilizatorii, adică piaţa. Noi suntem plătiţi pentru valorile pe care le propunem
pieţei.
Şi totuşi, la fiecare pas întâlnim oameni care afirmă că primesc mai puţin decât merită. Dacă este
aşa, atunci ar trebui să demonstreze că merită mai mult. Piaţa îl remunerează pe fiecare la
valoarea pe care o merită.
Rezultatele ca derivate ale activităţii, care aduce profit (ACAP)
Din punctul de vedere al valorilor economice, totdeauna urmărim anumite rezultate ale muncii.
Plătite sunt rezultatele, şi nu dorinţa sau intenţiile bune. Nu vei primi nimic, nici pentru scuze,
nici pentru motive. Magnatul Clement Stone a spus: „Sunt predispus să apreciez oamenii după
rezultatele muncii lor. Rezultatele sunt mult mai elocvente decât cuvintele.”
Vrei să câştigi mai mult? Doar tu poţi să-ţi măreşti valoarea de piaţă, obţinând rezultate mai
performante. Cea mai bună soluţie este să te concentrezi asupra ACAP. Pareto a stabilit că
optzeci de procente ale venitului nostru sunt rezultatul a douăzeci de procente ale efortului.
Aceasta înseamnă că noi cheltuim ineficient optzeci de procente din timp.
Ce reprezintă aceste douăzeci de procente magice, care ne aduc optzeci de procente din venit?
Mulţi vânzători trăncănesc aiurea, deoarece nu se pot decide asupra întrebării finale. Mulţi
funcţionari pierd timpul cu hârţoagele. Mulţi şefi execută munca subalternilor. Şi totul în
detrimentul activităţii, care ar putea aduce venit. Învingătorii folosesc o bună parte a acestor
optzeci de procente în calitate de ACAP. Aceasta le permite să-şi ridice productivitatea muncii.
În orice activitate există câteva sarcini fundamentale, de care depinde mărimea venitului. Anume
asupra lor trebuie să te concentrezi. Oricât ar părea de straniu, dar ACAP are câteva componente
destul de simple. Învingătorii se deosebesc nu prin faptul că rezolvă probleme complexe, ci prin
capacitatea de a rezolva foarte bine problemele simple. Întreabă-te permanent ce trebuie să faci
pentru a câştiga mai mulţi bani. Orice ai face, răspunsul va fi totdeauna unul şi acelaşi: „Ia şi fă!”
Ce nu le permite cel mai des oamenilor să folosească cele optzeci de procente ale timpului pentru
ACAP? Frica de insucces. Ea are la bază două componente. Prima: noi putem greşi şi pentru
aceasta purtăm o anumită responsabilitate. A doua: putem rata fără a purta vreo vină (ceea ce
este de neconceput). Hai să analizăm ambele cauze, care ne fac să pierdem încrederea în sine. Cu
mare regret, putem constata că majoritatea oamenilor percep eşecul ca pe un verdict final.
Insuccesele vin precum anotimpurile
Să analizăm insuccesele de care nu suntem responsabili. În acest caz, rezultatul negativ este parte
componentă a sistemului. Pentru a explica acest fenomen voi apela la o mică povestioară.
În adâncurile pământului trăiau spiriduşii. Le era cald şi confortabil. Odată au auzit că viaţa pe
suprafaţa pământului este fenomenală, dar periculoasă. Ei au decis să verifice acest lucru şi au
trimis un cercetaş.
În momentul când a ajuns la suprafaţă, el a suportat cel mai mare şoc din viaţa sa. Era iarnă şi
viscolea puternic. El îşi imagina suprafaţa pământului altfel. Spiriduşul s-a întors grăbit la ai săi
şi le-a povestit despre condiţiile insuportabile de la suprafaţă.
Dar zvonurile insistente despre frumuseţea de la suprafaţă i-au determinat pe spiriduşi să trimită
alt cercetaş, însă la mijlocul verii. Acesta a descoperit un cu totul alt tablou. Soarele încălzea,
păsările ciripeau şi peste tot zburau fluturi. Spiriduşul s-a întins pe iarbă să se încălzească. La
întoarcere, a descris cu mari emoţii cele văzute.
Acum spiriduşii s-au încurcat definitiv. Ei nu ştiau ce să creadă. Ce-i acolo sus: gheaţă şi zăpadă
sau iarbă mirositoare? Au trimis încă doi cercetaşi: unul toamna şi altul primăvara. Şi din nou
informaţia era destul de contradictorie. În final, au decis să nu rişte şi să rămână cu traiul sub
pământ.
În istorioara despre spiriduşi este vorba despre anotimpurile anului. Dar în orice activitate există
„vara”, când totul merge perfect, dar şi „iarna”, când totul stagnează. Sunt perioade când
muncim mult, dar rezultatele sunt parţiale.
Mulţi, din simplă naivitate, caută o activitate unde este permanent vară. Dar, precum în natură
vara alternează cu iarna, în business succesul alternează cu insuccesul. Este valabil pentru orice
domeniu al economiei. Această legitate a naturii nu are excepţii.
Învingătorii ştiu că iarna schimbă vara, de aceea ei sunt capabili să se acomodeze la condiţiile
vitrige. Iarna nu-i face să lase aripile în jos. Ei ştiu că ea nu poate dura la nesfârşit. Ei percep
„iarna”, în activităţile lor, drept parte componentă a sistemului în care activează, şi nu ca pe un
eşec personal.
Legea numerelor mari
Pentru a obţine succes, este nevoie să cunoaştem şi să folosim „legea numerelor mari”.
Dacă luăm un zar şi-l aruncăm o singură dată, atunci numărul căzut va fi o simplă întâmplare.
Dacă-l aruncăm de zece ori, la fel vor fi nişte întâmplări. Dar dacă-l aruncăm de o sută cincizeci
de ori, atunci intră în rol teoria probabilităţilor. Cu cât mai multe aruncări facem, cu atât mai
mare este probabilitatea apariţiei unei legităţi.
Deoarece nu vrei ca rezultatele tale să depindă de noroc, există o singură garanţie a succesului.
Cu cât mai des vei face unul şi acelaşi lucru, cu atât mai repede se va manifesta legea numerelor
mari. În acest caz, pot fi planificate şi calculate rezultatele activităţii. Orice ai face, fă cât mai
mult. Doar astfel ai garanţia succesului. Restul este loteria amatorului.
Greşeli vor fi permanent
Percepe greşelile drept cea mai importantă componentă a dezvoltării personale. Ele nu sunt
tragice dacă sunt săvârşite pentru prima oară. Din greşeli oamenii învaţă şi încearcă să nu le
repete. Cu toţii cunoaştem un vechi proverb: „Nu greşeşte doar cel ce nu face nimic”. În procesul
oricărei activităţi apar greşelile. De aceea trebuiesc considerate un criteriu al străduinţei. Din
acest punct de vedere, greşelile chiar aduc folos.
Fondatorul companiei IBM a fost întrebat cum trebuie să se comporte un angajat pentru a face
carieră în cadrul companiei. Cunoscând că orice persoană, care a învins frica de a greşi,
îndeplineşte un volum mai mare de ACAP, Watson a răspuns: „El trebuie să-şi dubleze numărul
de greşeli”.
De regulă, greşelile apar în cazul executării unor lucrări de pionierat. Nimeni nu reuşeşte să facă
ceva grandios, dacă se teme de greşeli.
Succesul este legat indisolubil de recunoştinţă şi bani. Greşelile, la început, nu aduc venit. Dar
ele sunt importante pentru dezvoltare, deoarece te ajută să acumulezi experienţă. Experienţa, la
rândul ei, îţi permite să adopţi deciziile cele mai bune, care te duc spre succes. De aceea, cel care
a încetat să mai facă greşeli, se opreşte din dezvoltare.
Învingătorii ştiu în ce constă ACAP şi tind în permanenţă să-i acorde cât mai mult timp.
Totodată, ei folosesc legea numerelor mari. Ei nu lasă aripile în jos după eşecuri şi greşeli.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (V)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Puţine minţi au murit pentru că au fost solicitate. Majoritatea au decedat ruginite.”
Principiul nr. 5: E necesar să devii o personalitate.
Un măscărici de la curtea regelui a decis să-şi schimbe viaţa. El dorea să se scalde în bogăţie şi
să călătorească. Dar cel mai mult îşi dorea respect din parte celor care-l înconjoară. Toată viaţa
oamenii l-au arătat cu degetul şi au spus: „Priviţi la acest prostănac”. Măscăriciul visa la ziua
când toţi îl vor stima.
El i-a povestit despre aceasta regelui şi acela a spus: „Mulţi ani mi-ai adus bucurii. Eu voi
îndeplini dorinţa ta şi-ţi voi dărui bogăţie”.
Măscăriciul se delecta cu bogăţia sa. Trăia într-o casă scumpă şi servea mâncăruri alese. Însă, a
observat că stima din partea celor care-l înconjoară este o prefăcătorie. Pentru ei el a rămas nimic
mai mult decât un măscărici, chiar şi bogat. Cu atât mai mult, foarte curând a cheltuit tot.
El şi-a împărtăşit problemele celui mai înţelept sfetnic al regelui, iar acesta, cu zâmbet pe buze, i-
a arătat un pahar gol şi o sticlă plină cu vin: „Eu nu pot turna tot vinul din sticlă în pahar. Este
prea mic. La fel şi personalitatea ta este prea mică pentru dorinţele tale. Regele ţi-a dat bogăţii,
dar personalitatea ta n-a fost în stare să le păstreze”.
Pas cu pas, lecţie cu lecţie
Pentru ca circumstanţele să se schimbe în bine, trebuie mai întâi să ne schimbăm noi. Cu toţii
cunoaştem persoane, care aşteaptă ca circumstanţele să fie mai favorabile pentru succes. De
facto, nicio circumstanţă nu-i va ajuta, deoarece ei sunt prea „mici” ca să asimileze aceste
circumstanţe. Pentru a reuşi, ei trebuie să se schimbe. Şi totul este ca la şcoală, pornim din clasa
întâi, trecem în a doua, a treia ş.a.m.d. Este un sistem destul de înţelept. Cu cât devenim mai
buni, cu atât mai multe şanse apar.
Cineva ar putea spune: „Dă-mi două milioane de euro şi niciodată nu voi avea problema
banilor”. Este o abordare incorectă. În primul rând, este nevoie să facem faţă situaţiei de azi.
Trebuie să adunăm şi să investim inteligent o mie de euro. Apoi zece mii ş.a.m.d. Pentru a
deveni mai bun, nu trebuie să aşteptăm situaţiile favorabile, ci să folosim la maximum situaţiile
existente.
Nu este cazul să ne întrebăm dacă suntem sau nu buni pentru o activitate sau alta. Doar
antrenându-ne în activitate putem deveni maeştri. Dacă ştii din timp că poţi face ceva bine,
atunci această activitate nu-ţi va oferi posibilitatea de a deveni mai bun.
Poţi deveni personalitate doar în procesul activităţii
Ce le-a făcut pe personalităţile cunoscute să devină celebre? Einstein a devenit cunoscut datorită
teoriilor sale din fizică, Beckenbauer – succeselor sale de pe terenul de fotbal, Gandhi – luptei
pentru eliberare paşnică a Indiei de sub jugul colonial, maica Tereza – ajutorului acordat
săracilor. După cum vedem, toţi au devenit cunoscuţi datorită acţiunilor lor. Cea mai eficientă
metodă de perfecţionare este activitatea. Dacă-ţi doreşti o viaţă mai bună, începe a munci intens
şi cât mai devreme. Nu le vei reuşi pe toate din prima, dar nu este nimic grav. Principalul este să
nu cedezi. Sigur că succesele ne fac mai bogaţi, dar datorită insucceselor ne perfecţionăm.
Cinci lecţii ale semănătorului
Posibil că ştii parabola despre semănător. El a semănat, dar nu toate seminţele au încolţit. Unele
au fost ciugulite de păsări, altele s-au uscat, iar restul au fost înăduşite de buruiene. Din această
alegorie putem ajunge la cinci concluzii importante:
1. Nu toate seminţele încolţesc. De aceea, trebuie de semănat cât mai mult. Nu ai dreptul să
mizezi pe o singură sămânţă.
2. Trebuie să te concentrezi asupra activităţii, şi nu asupra duşmanilor. Distrugând duşmanii,
niciodată nu-ţi vei atinge scopul. Gândeşte-te: un om de succes are destui oponenţi. Acesta-i o
legitate a naturii. Păsări şi buruieni au fost, sunt şi vor fi. Semănătorul deştept, pur şi simplu,
continuă să semene.
3. Dacă nu ai semănat, nu recoltezi. Recompensa vine după îndeplinirea muncii. Universul oferă
recompense pentru efort, şi nu pentru scuze şi motive. Majoritatea încearcă să ocolească această
legitate a naturii, uitând că în acest mod este imposibil de a obţine un succes stabil.
4. Ai nevoie de răbdare. Pentru a creşte este nevoie de timp. Peste două zile de la semănat nu vei
recolta nimic, în pofida efortului mare depus. Doar munca şi răbdarea îţi aduc rezultate.
5. Ce ai semănat aceea vei recolta. Pe parcursul vieţii, oamenii sunt însoţiţi de semănături bune şi
rele. Fii atent: seminţele proaste tot încolţesc.
Şase bariere în drumul spre succes
De ce nu toţi oamenii obţin succesul? Doar şanse are fiecare. Există şase motive care omoară
succesul încă în faşă. Anume din această cauză oamenii trăiesc diferit. Este vorba despre
procesele interioare asupra cărora nu poţi influenţa din exterior:
1. Îngâmfarea. Cunoşti persoane care au mai multe răspunsuri decât întrebări? Precum spunea
Geothe, „prea mulţi oameni vor să fie cineva, şi unităţi vor să devină cineva”. Pentru a învăţa
ceva, trebuie să fii elev.
2. Ignoranţa. Majoritatea oamenilor, din anumite motive, nu sunt pregătiţi să fie deschişi pentru
tot ce este nou.
3. Înfumurarea. Contează prea mult părerea despre propria persoană şi aşteptăm onoruri din
partea celor care ne înconjoară. Cheltuim toată energia pentru o imagine „demnă”. Şi în final,
anume această energie nu ajunge pentru succesul personal. În afară de aceasta, înfumurarea
exagerată este un indiciu al lipsei inteligenţei.
4. Frica. Frica este imaginea posibilelor eşecuri. Ne concentrăm atât de mult asupra lucrurilor pe
care nu ni le dorim, încât acestea se transformă în realitate.
5. Îndoiala. Considerăm că nu suntem destul de pregătiţi pentru anumite activităţi. Îndoielile apar
în momentul când începem să ne comparăm cu alţii, în loc să căutăm aptitudinile noastre
puternice. Este nevoie să întărim sistematic încrederea în forţele proprii. Pentru aceasta începe să
scrii jurnalul succeselor.
6. Vinovăţia. Mulţi nu sunt capabili să-şi trăiască viaţa din plin, deoarece oamenii egoişti din
anturaj le manipulează cu îndemânare conştiinţa, insuflându-le sentimentul de vinovăţie. Dar
dacă decizi să-ţi trăieşti viaţa cu demnitate, atunci acest sentiment fals de vinovăţie dispare de la
sine.
Dar o muncă intensă nu garantează de la sine succesul.
Patru variante de muncă
Vorbind despre muncă, involuntar o divizăm în „bună” şi „rea”. Cea „bună” este în concordanţă
cu cele trei principii fundamentale. În primul rând, ea îţi aduce satisfacţie, în al doilea -
corespunde talentelor şi aptitudinilor tale, în al treilea – cu ajutorul ei poţi rezolva problemele
altor oameni şi câştiga suficienţi bani. Însă, atât munca „bună” cât şi cea „rea” poate fi
îndeplinită, având o atitudine corectă sau incorectă vizavi de ea. Rolul principal îl au cele şase
bariere enumerate mai sus. Meditează asupra situaţiei tale actuale pornind de la cele patru
variante:
Muncă rea şi atitudine incorectă
Rezultatele unei asemenea activităţi sunt catastrofale. Viaţa îşi pierde sensul şi nu aduce nici o
satisfacţie.
Muncă rea şi atitudine corectă
În acest caz, putem realiza anumite scopuri. Dar cheltuim mult prea mult timp şi energie,
deoarece o astfel de activitate este legată de prea multe eşecuri.
Muncă bună şi atitudine incorectă
Cu o astfel de atitudine e posibil să realizezi ceva, dar scopul principal nu va fi atins.
Muncă bună şi atitudine corectă
Doar în acest caz este posibil de a atinge scopul fixat în cel mai scurt timp.
Este o analiză simplistă, dar foarte exactă, care-ţi permite să faci un test imediat. Ai o muncă
bună? Activezi în domeniul, care este în unison cu interesele şi aptitudinile tale? Ai o atitudine
corectă vizavi de munca ta? Dacă munca sau atitudinea ta nu te satisfac, atunci este cazul să te
gândeşti la ce ai putea schimba. Posibil, este cazul să te debarasezi de cele şase bariere
(îngâmfarea, ignoranţa, înfumurarea, frica, îndoiala şi vinovăţia).
Majorităţii oamenilor le place să se plângă pe soartă. Ei vorbesc în permanenţă despre
nedreptate, dar continuă să execută o muncă „rea”, având o atitudine incorectă faţă de ea. În
acest caz, ei vor să recolteze ceea ce n-au semănat. Aceşti oameni ignorează legităţile naturii.
Învingătorii nu cheltuiesc timpul în zadar, sperând că circumstanţele se vor schimba favorabil
pentru ei. Ei nu cheltuiesc energie, încercând să schimbe lucrurile pe care nu le pot schimba.
Învingătorii ştiu că circumstanţele se vor îndrepta de la sine într-o direcţie favorabilă, dacă vor
face lucrul cu mult entuziasm.
Richard Bach a spus: „Fiecare se naşte, având în interior un bloc de marmură şi instrumentele
necesare pentru prelucrarea lui. Putem căra toată viaţa acest colos neprelucrat, îl putem mărunţi
în bucăţele mici, sau îi putem da o formă impresionantă”.
Avem un drept nativ pentru o viaţă fericită şi împlinită. Nu avem dreptul să cedăm în faţa celor
şase bariere, în drumul spre succes. Însă, doar dorinţa nu te va face bogat, plin de succes şi
influent. Personalitatea noastră este ceea ce am creat noi. Nimic nu poate substitui munca asiduă
şi direcţionată. Învingătorii ştiu că un loc destoinic în viaţă poate fi asigurat doar de aptitudinile
personale.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (VI)
Motto: „Corăbiile se simt în siguranţă în port, dar ele au fost construite pentru a ieşi în largul
oceanelor.”
Principiul nr. 6: Ia şi fă!
În anii 60-70 piaţa încălţămintei pentru sport era dominată total de către compania „Adidas”.
Nici un concurent serios nu se vedea la orizont.
În acest timp câţiva tineri au fondat o companie de producere a încălţămintei sportive, care
trebuia să concureze cu marele gigant. Ei au făcut acest lucru în pofida criticii din partea
familiilor lor. Organizarea procesului de producere era legat de mari greutăţi, iar rezistenţa opusă
de către membrii familiilor agrava situaţia şi mai mult.
Odată, aceşti tineri s-au adunat şi au început să discute ce ar trebui să întreprindă pentru a rezista
atacurilor. Au discutat mult în contradictoriu, dar n-au găsit nici o soluţie.
În final unul dintre ei a spus: „Tot ce discutăm aici nu are nici o importanţă. Trebuie, pur şi
simplu, doar să facem”. Ceilalţi au înţeles imediat ce a vrut să spună. Nu trebuie să asculţi ce
spun alţii, trebuie să acţionezi.
Aceste cuvinte i-au entuziasmat atât de mult pe tinerii proprietari, încât ei au decis ca acestea să
fie deviza companiei. Ei au comandat tricouri cu inscripţia: „Ia şi fă!”, pe care le îmbrăcau la
lucru.
Cred că ai înţeles despre ce companie este vorba. Doar în câţiva ani, „Nike” a depăşit „Adidas”-
ul şi a devenit unul dintre cei mai mari producători de încălţăminte sportivă din lume. Dar şi azi,
colaboratorii companiei poartă tricouri cu inscripţia „Ia şi fă!” („Just do it!”).
În lume există foarte mulţi oameni, care trăiesc şi muncesc sub nivelul posibilităţilor, pentru că
nu au învăţat să acţioneze sau „ştiu” cum se face aceasta, dar nu depun nici un efort. Socrate a
fixat următorul criteriu: „Eu îl consider leneş pe cel, care este capabil de mai mult”.
Cunoştinţele sunt doar o forţă potenţială. Ele capătă putere adevărată doar atunci când nimeresc
în mâinile celui care ştie cum să le folosească. Cel mai mare talent al învingătorilor este
aptitudinea de a găsi motivare pentru propriile acţiuni.
Mulţi oameni suferă de „sindromul cascadei”. Ei sar în râul vieţii fără a-şi fixa direcţia şi sunt
duşi de curs. Aceştia se simt neajutoraţi şi nu întreprind nimic. Şi într-o bună zi, descoperă că
până la cascadă mai sunt doar câţiva metri. Atunci ei se trezesc, dar căderea este inevitabilă.
Cu cât mai devreme începem să acţionăm, cu atât mai frumoasă va fi viaţa noastră. Toate
secretele învingătorilor nu au nici rost, dacă nu sunt transpuse în practică. Este mai tentant să te
scalzi într-o apă liniştită, dar viaţa trece fără nici un folos.
Mulţi oameni ştiu ce vor, dar nu ştiu cine vor să fie şi ce ar trebui să facă pentru aceasta.
Cele mai frecvente scuze
Întreabă-te din când în când:
1. Se întâmplă să amâni permanent pentru mai târziu anumite lucruri, fiindu-ţi frică că ai putea
greşi? Îţi este frică să nu te faci de ruşine?
2. Există anumite lucruri pe care nu le faci, din motivul că încă n-a sosit „momentul potrivit”?
3. Ţi se pare că pentru anumite lucruri ai nevoie de o pregătire adăugătoare? De cunoştinţe
suplimentare, experienţă, susţinere?
4. Consideri că şansa bună vine doar o dată în viaţă şi nu trebuie grăbit acest moment, deoarece
„încă nu eşti pregătit”?
5. Vrei să schimbi anumite circumstanţe înainte de a te apuca de lucru?
6. Consideri că visele tale nu sunt reale?

Analizează şi vezi dacă răspunsurile la aceste întrebări nu sunt doar nişte scuze, care au menirea
de a argumenta inactivitatea ta. În realitate, aşa şi este. Dar tu ştii: cel mai potrivit moment
pentru a acţiona este acum.
Multe probleme şi bariere vor dispărea de la sine în momentul când vei începe să acţionezi.
Reţete ideale nu există, precum nu există perfecţiune absolută. Este imposibil de a găsi
momentul ideal pentru start. De aceea, învingătorii acţionează imediat.
Toate lucrurile măreţe au avut un început mic. Totul se construieşte pe greşelile de la start.
Greşelile sunt temelia deciziilor corecte ulterioare şi a personalităţii noastre. Greşelile sunt utile.
E mai bine să începi a acţiona făcând greşeli, decât să tărăgănezi din frica de a nu face greşeli.
Niciodată nu vei fi pregătit pentru fapte măreţe. Doar acţionând, putem învăţa multe lucruri noi.
Cea mai bună modalitate de a te pregăti pentru acţiuni este să acţionezi.
În pofida acestor principii, auzim: „Atunci când voi avea mai multă energie, voi începe să fac
sport”. NU este adevărat! Energia va veni doar atunci când vei face sport. „Atunci când voi avea
bani mă voi gândi la propria afacere”. Iar NU este adevărat! Doar propria afacere îţi aduce
suficienţi bani şi nu statutul de angajat.
Recompensa se dă pentru muncă
Într-o încăpere stăteau două pluguri. Unul era ruginit rău, iar celălalt lucea ca nou. Plugul ruginit
se uită cu invidie la vecinul său şi-l întrebă: „De ce eşti atât de frumos, iar eu atât de urât? Nu
este corect. Cer egalitate”. Plugul care strălucea i-a răspuns: „Toată frumuseţea mea este
consecinţa muncii”.
Astăzi toţi vorbesc despre dreptate socială. În acest domeniu este mult de lucru. Dar nu este
cazul ca dreptatea socială să devină o speculă. Nu trebuie de admis ca o parte a societăţii să
trândăvească, iar cealaltă să o întreţină. Cel care parazitează pe spinarea altuia devine tot mai
slab şi mai slab.
Pentru toţi cei care sunt apţi de muncă trebuie să existe următorul criteriu: egalitatea în consum
corespunde cu egalitatea în muncă. În caz contrar aceasta nu va fi egalitate ci egalitarism.
Egalitarismul, în ultimă instanţă, „bate” în cei care duc tot greul societăţii, în cei care muncesc.
Şi mai grav, el „bate” şi în cei care au nevoie serios de susţinere.
Secretele învingătorilor
Experienţa pe care se bazează secretele învingătorilor are mii de ani. Învingătorii tuturor
timpurilor au trăit şi au activat în conformitate cu aceste secrete. Dar nici unul dintre ei nu le-a
asimilat total. De ce? În primul rând, ne dezvoltăm şi ne confruntăm cu probleme tot mai
complicate. În al doilea rând, cu cât mai mult suntem preocupaţi de secretele învingătorilor, cu
atât mai multe domenii noi descoperim. De aceea, atunci când cineva afirmă că „ar cunoaşte
aceste lucruri de mult timp”, nu este nimic altceva decât aroganţă şi înfumurare.
Un singur criteriu
Mulţi oameni sunt consideraţi leneşi pe nedrept. Ei, pur şi simplu, nu au nici un scop spre care să
se îndrepte. De ce să alerg mai repede dacă nu cunosc direcţia?
Nu uita, există doar un singur criteriu după care poţi stabili seriozitatea tendinţelor tale. Acestea
sunt acţiunile. Dacă ai depistat că îţi lipseşte acţiunea, atunci trebuie să afli care este cauza.
Întreabă-te: de ce vrei să atingi acest scop? De ce ai nevoie neapărat de succes?
Nu te grăbi cu răspunsul. Doar factorul stimulatoriu, care-l face pe om să se mişte înainte, nu
este răspunsul la întrebarea ce ar trebui să întreprindă, ci la de ce ar trebui să facă aceasta. Cel
care a găsit răspunsul la întrebarea de ce, va găsi neapărat şi răspunsul la întrebarea ce.
Nu permite nimănui să te oprească din drumul tău. Nu asculta vocile de tipul: „Este imposibil.
Nu vei reuşi niciodată”. Mai bine întreabă-te: „Cât de autoritară este pentru mine persoana care a
rostit cuvântul „imposibil”? Unul consideră că problema poate fi rezolvată, altul afirmă că nu.
Ambii au dreptate, deoarece unul acţionează, iar celălalt nu. Toate valorile lumii au fost create de
către cei care au acţionat. De către cei care au făcut ceva. Învingătorii ştiu că factorul
determinant este acţiunea. Ia şi fă!
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (VII)
Principiul nr. 7: Învaţă să dirijezi stresul
Stresul, se pare, a devenit tragedie naţională. Practic, fiecare suferă din cauza lui. Şi toţi
consideră că stresul este dăunător pentru sănătate. Din această cauză oamenii încearcă să evite
stresurile. Dar, aproape fiecare, nu ştie ce-i aceasta. În final, apar diferite mituri şi rătăciri.
Stresul s-a transformat într-un monstru. Cele mai populare trei mituri despre stres:
1. Stresul generează boală.
2. Stresul este o consecinţă a muncii asidue.
3. Stresul trebuie evitat.
Toate trei mituri sunt incorecte.
Stresul este necesar pentru sănătate
Să analizăm prima afirmaţie. De fapt, stresul este necesar pentru sănătate. El apare în momentul
dezechilibrării interne a celulelor organismului. Hormonii stresului restabilesc dezechilibrul şi
interacţiunea funcţiilor. Acest fenomen poate fi perceput ca ceva pozitiv sau negativ. Totul
depinde de puterea stresului şi capacitatea noastră de a-l controla. De exemplu, flacăra lumânării
poate fi percepută ca un fenomen pozitiv, iar un incendiu, care nu poate fi controlat, ca unul
negativ. Stresul are un impact pozitiv asupra sănătăţii, dacă este ţinut sub control.
Stresul nu este periculos, dacă-ţi controlezi gândurile
A doua afirmaţie este, la fel, greşită. Chiar şi un volum mare de muncă nu generează stresuri.
Stresul este o consecinţă a conjuncturii interne. Astfel, responsabil de stres nu este volumul mare
de muncă, dar atitudinea noastră vizavi de el şi de modul de a reacţiona.
Se spune că Ghandi, care la vârsta de şaptezeci de ani muncea câte şaisprezece ore pe zi, nu
simţea stresul. Cum este posibil? Secretul este în concentrarea asupra muncii. Adevăraţii genii
sunt capabili să se concentreze plenar asupra unei activităţi, apoi o şterg din memorie şi trec la
alta.
Doi călugări, în timpul pelerinajului, au întâlnit o femeie frumoasă, care se temea să treacă un
râu din cauza apei repezi. Unul dintre ei a luat-o în spinare şi a trecut-o de cealaltă parte a râului.
Ei şi-au continuat drumul în tăcere. Peste un timp, celălalt călugăr i-a reproşat: „Noi am jurat să
nu ne atingem de femei. Cum de ai îndrăznit s-o iei în spinare?” Primul a răspuns: „Eu am dus
femeia în spinare acum o oră, iar tu, se pare, o mai cari şi acum”.
Foarte mulţi nu sunt capabili să-şi controleze gândurile. Încercând să rezolve o anumită
problemă, ei paralel se gândesc la ce au uitat să facă ieri şi ce trebuie să facă mâine sau
poimâine. Gândurile lor sunt asemenea flăcărilor unui incendiu, care se extinde. Pentru a trage
foloase din stres, este nevoie de a ne controla gândurile. O concentrare plenară asupra unui lucru
concret este cheia succesului. Toată energia şi puterea noastră trebuie concentrată asupra
momentului. Pentru a putea face acest lucru, este nevoie de antrenament. E dificil să găseşti o
persoană concentrată non-stop, însă învingătorii dezvoltă această aptitudine şi permanent o
perfecţionează.
Fii atent la umeri şi maxilare
A treia afirmaţie, precum că stresul trebuie evitat, la fel este incorectă. Stresul nu poate fi evitat.
Cel care încearcă să facă acest lucru, va depista destul de repede că pune la inimă toate fleacurile
şi de la aceasta oboseşte şi mai mult. Oricine încearcă să evite stresurile, are parte de ele. Este şi
mai afectat.
Viaţa nu este posibilă fără stresuri. De aceea, trebuie să învăţăm să le înfruntăm. Cel care îşi
ascultă vocea interioară, este capabil să depisteze momentul în care stresul începe să aibă un
impact negativ. Există două lucruri evidente, care apar în acest moment. Primul – umerii ridicaţi.
E suficient să vezi o persoană stresată pentru a depista că umerii sunt ridicaţi, minimum, cu cinci
centimetri.
Al doilea – maxilarele încleştate. E necesar să fie atenţi la aceasta, în mod deosebit, cei care se
află mult timp la volan. Dacă depistezi că dinţii sunt încleştaţi, opreşte-te şi odihneşte-te. De
regulă, este nevoie doar de cinci minute. Cu fiecare expiraţie, umerii trebuie să se lase tot mai
jos. Vei simţi imediat starea de relaxare.
Douăzeci de reguli pentru a controla stresul
Un stres controlat se transformă în forţă pozitivă. Următoarele reguli te vor ajuta să fii calm şi să
ai o capacitate mare de muncă:
1. Regula de bază rezidă în a te concentra plenar asupra momentului. Dacă mănânci, atunci
mănâncă (nu citi). Nu fă două lucruri concomitent. Pentru a te bucura de viaţă, e nevoie ca
gândurile tale să fie acolo unde eşti prezent fizic.
2. Reduce viteza. Găseşte tempo-ul muncii care-ţi aduce satisfacţie.
3. Găseşte timp pentru cel mai important lucru al vieţii. Planifică-ţi ziua şi săptămâna.
4. Nu te suprasolicita. Omul supraîncărcat cu munci începe să reacţioneze neadecvat.
5. Învaţă să te protejezi de influenţele exterioare. Chiar cea mai plăcută persoană te poate stresa.
Inscripţia „Nu deranjaţi” nu este valabilă doar în hotel.
6. Planifică timpul cu rezervă, pentru a reuşi să ajungi la timp. Graba generează stresul.
7. Evită ambiţiile exagerate şi tendinţa de a fi perfect în toate.
8. Dacă ai obţinut un succes, bucură-te. Fă o mică pauză şi sărbătoreşte. Fii recunoscător şi
fericit. Cazi în braţele emoţiilor pozitive.
9. Nu miza pe un succes permanent. Ţine minte că după vară vine iarna.
10. Nu-ţi da prea multă importanţă. Va fi mai greu să fii deziluzionat şi ofensat. Dacă rămâi
impasibil în cazul victoriei sau înfrângerii, laudei sau criticii, înseamnă că eşti echilibrat.
11. Îngrijorarea pentru viitor te privează de concentrare şi generează stresul. Ai nevoie de toată
energia pentru momentul actual.
12. Fă ordine în lucruri şi activitate. Dacă pe masa de lucru se află doar ceea cu ce te ocupi acum,
ai mai multe şanse să te concentrezi asupra muncii. Înainte de a începe o activitate nouă, fă curat
pe masă.
13. Învaţă să ai satisfacţie de la activitatea ta. Atunci când te străduieşti să faci ceva bine, ai mare
satisfacţie de la rezultat. Pune suflet în activitatea ta.
14. Planifică pauzele şi nu le ignora. Dacă tu consideri că nu există timp pentru odihnă, înseamnă
că ai nevoie stringentă de ea.
15. Controlează acţiunile tale. Dar, din când în când, permite-ţi să pluteşti după curs. Este destul
de obositor să te controlezi permanent.
16. Dacă ai de îndeplinit un volum mare de muncă, scrie tot ce trebuie să faci. Apoi începe să
rezolvi problemele în ordinea importanţei lor.
17. Împarte munca cu alţii. Învaţă să deleghezi anumite responsabilităţi. Oferă posibilitatea ca să
greşească şi alţii. Nu este neapărat să le faci pe toate.
18. O parte a zilei trebuie folosită pentru activităţi ordinare. Aceasta dezvoltă autodisciplina şi te
ajută să păstrezi echilibrul intern.
19. Permiteţi, din timp în timp, să „te prosteşti”. Debarasează-te de stres cu ajutorul râsului.
Lumea este condusă de către cei care pot râde.
20. Dacă eşti axat pe succes, încearcă să faci şi lucruri lipsite de sens. Nu e cazul ca totul să aibă
un sens. Permite-ţi să fii superficial.
21. Nu încerca, în orice situaţie, să fii accesibil pentru cei care te înconjoară. Unii consideră act
de eroism deconectarea telefonului mobil. Poate că e mai bine să-l deconectezi din când în când.
22. Învaţă să te distrezi. Rezervă timp pentru sport, spectacole, distracţii. Ai grijă de sănătatea ta
şi de starea emoţională.
23. Organizează-ţi periodic „Ziua Leneşului”. Când ţi-ai permis ultima oară să stai tolănit în pat
toată ziua?
24. Nu încerca să îndeplineşti toate regulile imediat. Aceasta îţi va crea o stare de stres.

Starea normală este cea dominată de calm şi echilibru. Este adevărat că sufletul nostru tinde să
sară de la o idee la alta, precum un greieraş. El trebuie dirijat. Nu trebuie să i să permită să
dicteze. Pentru aceasta există câteva tehnici.
Dar, se pare, nu există nimic mai eficient decât tehnicile vechi şi încercate, precum rugăciunea,
meditarea, atmosfera calmă şi influenţa naturii. Toate acestea permit conştientului nostru să se
ridice la un nivel mai înalt.
Multor oameni le este greu să creadă în existenţa Intelectului suprem. Dar aceste tehnici le pot fi
de folos şi lor. Nu contează ce confesiune ai. Fiecare are acces la Forţa divină şi e cazul ca ea să
fie parte componentă a vieţii noastre. Alternativă nu există.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (VIII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Un om fără vis este ca o pasăre fără aripi. Se găinăţează, dar de zburat nu mai
zboară.”

Principiul nr. 8: Învaţă să depăşeşti greutăţile

Winston Churchill avea 93 de ani când a fost invitat la o universitate pentru a ţine o lecţie.
Oamenii au venit din diferite colţuri ale ţării pentru a-l auzi pe marele lor compatriot. În
momentul apariţiei lui Churchill, erau adunaţi vreo 3000 de oameni. Rectorul universităţii i-a
anunţat pe cei prezenţi că marele politician va citi o lecţie despre quintesenţa vieţii sale. Cei
prezenţi au început a aplauda frenetic, iar Churchill s-a ridicat la tribună şi a exclamat:
„Niciodată, niciodată, niciodată nu renunţa”.
Viaţa lui Churchill
Oamenii au avut nevoie de ceva timp pentru a înţelege că discursul a luat sfârşit. Unii erau
nemulţumiţi. Ei au parcurs mii de kilometri pentru a asculta discursul. Dar dacă aruncăm o
privire peste viaţa lui Churchill, atunci totul se limpezeşte.
Pentru el a fost cel mai important ca să le spună oamenilor următoarele: cel care renunţă, este
înfrânt. Noi toţi putem greşi, dar nu este nimic grav. Fiacare dintre noi poate avea probleme, însă
ele pot fi rezolvate. Dar dacă cedăm în faţa greutăţilor, atunci totul s-a terminat. Cine şi-a trădat
visul, cel mai probabil, nu va mai visa niciodată. Dar dacă nu visezi, nu trăieşti.
În decursul vieţii sale, Churchill a avut parte şi de perioade proaste. I-a fost pusă la încercare
răbdarea. Atunci când a fost numit prim-ministru, a început al Doilea Război Mondial. El a fost
întrebat dacă este sigur de deciziile sale. Churchill a răspuns: „Mai mult ca sigur. Pentru aceasta
m-am pregătit toată viaţa”. Apoi, aviaţia germană a început să bombardeze Londra. Se părea că a
sosit sfârşitul Angliei. Bombardierele veneau în fiecare noapte. Oamenii mureau. Sfetnicii şi
prietenii cereau capitularea, pentru a pune capăt măcelului inutil.
Odată noaptea, după un raid ordinar al bombardierelor, Churchill a luat cea mai importantă
decizie a vieţii sale. Cei mai buni prieteni, care se aflau alături, îl implorau să capituleze. Ei îl
învinuiau că oamenii mor fără nici un sens.
Însă Churchill ştia că dacă va capitula, vor fi şi mai mulţi morţi. El şi-a ridicat pumnii spre cer şi
le-a strigat bombardierelor: „Eu niciodată nu voi renunţa. Niciodată, niciodată, niciodată”.
Lecţia care nu poate fi chiulită
Nu fiecare are parte de asemenea încercări, dar răbdarea şi insistenţa în faţa greutăţilor sunt cele
mai importante calităţi. Toate celelalte neajunsuri pot fi redresate, dar dacă ai renunţat, atunci
totul este pierdut. Viaţa nu mai are nici un sens. De aceea, fiecare este dator să achiziţioneze
„imunitate împotriva dezamăgirilor”.
De ce învingătorii tratează greutăţile ca pe o lecţie? De ce totul ni se dă atât de greu? De ce
trebuie să luptăm pentru tot? Un răspuns exhaustiv nu există. Este in mister al vieţii.
Se ştie doar atât: aşa este construită viaţa. Oasele noastre trebuie să suporte presiuni, în caz
contrar, vor slăbi şi vor deveni sfărâmicioase precum oasele cosmonauţilor, care se află mult
timp în stare de imponderabilitate. Avem nevoie de greutăţi pentru a deveni mai puternici.
Odată, un băieţel urmărea cum se chinuieşte un fluture ca să părăsească gogoaşa în care a
crescut. I s-a făcut milă de el şi a vrut să-l ajute, însă taică-său l-a oprit. „Ajutorul” băiatului ar fi
însemnat moarte sigură pentru fluture. El are nevoie de a trece prin asemenea greutăţi, pentru a-şi
întări aripile. Fără aceste eforturi, ele ar fi rămas slabe şi n-ar fi putut zbura.
Copiii generaţiei noi
Mulţi dintre cei care au pus umărul la apariţia fenomenalului model economic american, au
suportat o criză economică dureroasă, au trecut prin al Doilea Război Mondial, învăţând să
depăşească greutăţile. Dar ei au îmbătrânit şi au cedat administrarea companiilor copiilor lor. Dar
această generaţie a crescut în cu totul alte condiţii. Ei nu ştiu ce înseamnă greutăţile. Părinţii i-au
protejat, deoarece îşi doreau ca ei să trăiască mai bine.
Ajungând în fruntea companiilor, aceşti copii s-au comportat precum au fost învăţaţi. Ei evitau
problemele şi greutăţile. Ei n-au fost capabili să facă faţă situaţiilor. Şi cel mai elocvent exemplu
este criza actuală a sistemului financiar mondial. Dar această lecţie dură, îi va face pe oameni să
înveţe, încât astfel de situaţii să nu se mai repete niciodată.
Abraham Lincoln spunea: „Nu-l poţi ajuta pe om, făcând în locul lui ceea ce ar trebui şi poate
face el”.
Greutăţile devin mai mari cu fiecare treaptă nouă
Viaţa se aseamănă cu o scară. Se întâmplă că mult timp nu putem urca următoare treaptă şi vine
momentul când urcăm câteva trepte la rând, ajungând în faţa uneia şi mai înalte. Pe fiecare
treaptă nouă ne aşteaptă noi probleme şi acesta este sensul profund. Ele ne pregătesc pentru a
putea urca mai sus. Fiecare treaptă are sensul ei. Nu poţi sări peste ele. Este o legitate a vieţii.
Nimeni nu poate evita eşecurile. Ele ne urmăresc peste tot – acasă, la serviciu, în viaţă. Nu poţi
schimba oamenii sau legile naturii. Multe lucruri nu pot fi controlate. Orice tentativă de a le
influenţa duce la decepţii. Unicul lucru pe care-l poţi schimba, eşti tu însuţi şi aptitudinea ta de a
depăşi greutăţile.
Indiferent cât de bune sunt ideile, produsele sau serviciile tale, nu poţi fi permanent cel mai bun
şi de neînvins. Totdeauna se vor găsi persoane care vor critica produsele şi serviciile tale.
Totdeauna vor apărea greutăţi. Fiecare refuz şi fiecare rezistenţă poate deveni o scuză pentru a
lăsa mâinile în jos sau o şansă pentru a învăţa şi a creşte. Greutăţile pot fi sau bariere sau şanse
pentru a urca. Alegerea ne aparţine.
Care este alternativa?
Cu cât mai activ eşti şi mai repede avansezi, cu atât mai multe probleme apar. Unii încearcă să le
evite şi îşi găsesc o ocupaţie care îi absolveşte şi de greutăţi şi de dezamăgiri. Dar aceasta este
eşec sigur, deoarece greutăţile sunt parte componentă ale oricărui succes.
Unii încearcă să rămână pe treapta care se află, deoarece ştiu că o treaptă nouă înseamnă noi
probleme. Ei nu ştiu că rămânând acolo unde sunt, vor fi nevoiţi să se confrunte permanent cu
problemele, caracteristice acestei trepte. Iar aceste probleme apar iar şi iar, deranjând. Lecţia pe
care n-ai învăţat-o, se repetă permanent. Neapărat, va apărea şi deziluzia. Nu e mai bine s-o
înveţi şi să treci la alte obiective?
Exemple ale posibilelor trepte
Învingătorii au satisfacţia de a se confrunta cu noi probleme. Ei se bucură că problemele apărute
la nivele noi sunt tot mai complicate, deoarece aceasta este un indiciu al creşterii. Probabil că din
această cauză Churchill nu s-a limitat doar la cuvintele „nu renunţa”, dar a adăugat: „Niciodată,
niciodată, niciodată”. El doar ştia că la fiecare nivel nou ne aşteaptă greutăţi şi mai mari.
Te poţi confrunta, de exemplu, cu următoarele probleme:
Primul nivel. Ai o idee, dar nimeni nu crede că ai putea s-o realizezi. Rudele şi cunoscuţii tăi te
roagă „să fii înţelept”. Trebuie să înveţi să ai mai mare încredere în sine.
Al doilea nivel. Vrei să-ţi deschizi propria afacere, dar ai nevoie de un capital primar. Banca te
refuză, deoarece trebuie să arăţi ce poţi. Dar pentru a arăta ai nevoie de bani. Trebuie să înveţi să
lupţi pentru scopurile tale.
Al treilea nivel. Compania ta merge bine, dar în loc de recunoştinţă simţi invidia celor care te
înconjoară. Apar diferite bârfe. Trebuie să înţelegi că tot ce se vorbeşte despre tine nu are nici o
importanţă.
Al patrulea nivel. Ai greutăţi temporare şi divergenţe cu partenerul. Nu ai timp ca să înţelegi
care-i motivul. Partenerul refuză să te înţeleagă. Trebuie să înveţi să-l atragi de partea ta,
deoarece împreună sunteţi mai puternici.
Al cincilea nivel. Ai găsit cumpărători pentru mărfurile sau serviciile tale. Dar ei nu-şi plătesc
facturile. Datoriile cresc. Trebuie să fii pregătit pentru surprize şi să faci rezerve din timp.
Al şaselea nivel. Păşeşti vertiginos dintr-un succes în altul, dar ai probleme de sănătate. Trebuie
să ştii că viaţa nu este compusă doar din succese materiale. A venit timpul să ai grijă şi de alte
sfere ale vieţii.
Al şaptelea nivel. Ai nevoie stringentă de muncitori calificaţi, dar nu-i poţi găsi. Încearcă să
micşorezi nivelul cerinţelor tale şi să decizi: ai nevoie de executori calitativi sau de parteneri,
cărora le poţi oferi o şansă.
Al optulea nivel. Timp îndelungat, ai fost înconjurat doar de succes, dar acum totul se
demolează. Trebuie să ştii că succesul nu poate fi veşnic. Stând pe un pisc, te afli la marginea
prăpastiei. După fiecare vârf de munte urmează o colină şi din nou un vârf de munte.
Al nouălea nivel. Ai impresia că viaţa nu are nici un sens. Pierzi motivarea pentru acţiunile
ulterioare. Succesul financiar este apt să compenseze golul interior doar pentru un timp scurt.
Trebuie să înţelegi care este sensul vieţii tale, să-ţi asculţi vocea interioară şi să ai grijă de
oamenii dragi.
Aceasta este o mică spicuire din multitudinea de lecţii, pe care ni le pune la dispoziţie viaţa. Ai
reuşit s-o înveţi pe una şi imediat apare alta. Aşa-i viaţa. De fiecare dată când apare o nouă
problemă, există două variante de continuare: sau renunţi sau devii mai puternic.
Tratează pozitiv noile situaţii, apărute în viaţa ta. Dacă a apărut o greutate ordinară, înseamnă că
ai urcat un nou nivel. Meriţi aceasta.
Acceleratorul progresului
Există o modalitate sigură de a accelera procesul de învăţare şi de creştere. Învingătorii nu
aşteaptă situaţiile dificile. Ei merg conştient în întâmpinarea lor. Ei demarează noi proiecte,
ştiind că-i aşteaptă multe probleme. Acolo unde ceilalţi văd situaţii nefavorabile, ei văd noi
posibilităţi.
Condu-te de deviza: „Imediat ce am rezolvat o problemă, trec la alta şi mai dificilă”. Orice
problemă nouă cere o stabilitate mai mare pentru a nu fi dezamăgit.
De unde luăm forţă pentru aceasta? Te aşteaptă o descoperire interesantă: la începutul unei noi
activităţi lucrurile uşoare par grele, dar apoi devin destul de uşoare. Aminteşte-ţi cum ai învăţat
să scrii. La început, era mult mai greu de scris litera „a” decât cuvântul „ascensiune” peste câţiva
ani.
Nu greutăţile ne fac să stăm pe loc, ci atitudinea faţă de ele. Cel mai mare duşman se află în
interiorul nostru, şi nu în exterior. Învingătorii niciodată, niciodată, niciodată nu renunţă!

Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (IX)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Ieri am avut curajul să lupt. Azi voi avea curajul să înving.”
Principiul nr. 9: Nu inventa din nou bicicleta
Un tânăr a venit la învăţător pentru a afla tainele vieţii. El a fost rugat să-şi povestească viaţa,
principiile şi a făcut aceasta destul de mult timp, vorbind despre calităţile şi succesele sale.
Atunci când înţeleptul a început să-l înveţe cum se fac anumite lucruri, elevul a început a replica.
El considera că este mai bine să facă lucrurile altfel, deoarece realizase ceva anterior. Chiar dacă
erau din alt domeniu, aceste cunoştinţe puteau fi aplicate şi în alte situaţii. Orice ar fi propus
învăţătorul, elevul avea de fiecare dată o soluţie „mai bună”.
Atunci înţeleptul a luat un pahar plin şi l-a rugat pe elev să-l ţină în mână, iar el a început a turna
vin din ulcior. Deoarece paharul era deja plin, vinul curgea pe podea, dar învăţătorul nu se oprea
de turnat. Elevul a exclamat:
- Suficient! Verşi tot vinul.
- Acelaşi lucru se întâmplă şi cu cunoştinţele pe care încerc să ţi le transmit, a zis înţeleptul. Ele
se pierd. Tu eşti deja plin, precum acest pahar.
- Oare experienţa mea anterioară nu costă nimic? - a întrebat elevul.
- Modul tău de gândire te-a adus la ceea ce ai azi. Dacă vei gândi pe vechi şi mai departe, atunci
nu vei realiza ceea ce visezi. Du-te şi revin-o atunci când vei fi „gol”. Doar atunci voi putea să te
învăţ ceva.

Tot posibilul că în domeniul tău de activitate poate fi găsită o persoană, care a obţinut rezultate
de mare succes. Te-ai gândit să-l întâlneşti şi să-i ceri un sfat? În caz contrar, va trebui să
descoperi totul cu propriile forţe.
Foloseşte experienţa altora
Gândirea creatoare este o calitate fenomenală, dar nu este cazul de a fi utilizată permanent.
Uneori, pentru ea trebuie să plăteşti prea mult. Aşa se întâmplă, de exemplu, când începi o
anumită activitate şi încerci să modelezi principiile fundamentale, folosind gândirea creatoare. În
loc să folosească un sistem afirmat, mulţi încearcă să inventeze bicicleta din nou. Putem avea o
atitudine respectuoasă faţă de aceste tentative, dar apare întrebarea: nu ne eschivăm noi de la
activitatea de bază? Creaţia poate fi un pretext pentru a nu învăţa lucrurile fundamentale.
Posibil că odată cu trecerea timpului, vei inventa propria tehnologie. Dar la început nu trebuie să
inventezi bicicleta. Ai nevoie de toate forţele pentru a depăşi barierele de la început de cale.
Nu există nici o alternativă pentru tehnicile fundamentale, care sunt instrumentele necesare
pentru a obţine succesul. Mulţi consideră că ele nu sunt valabile pentru activitatea lor, că situaţia
care s-a creat necesită o altă strategie. Fiecare este unic. Unice sunt şi situaţiile. Dar principiile
fundamentale se numesc fundamentale, deoarece pot servi pentru viaţa şi activitatea fiecărei
persoane.
Mai întâi apar obiceiurile
Etapa iniţială a oricărei activităţi este subapreciată de către oameni. Mulţi consideră că la acel
moment este nevoie doar de a analiza situaţia. Cu regret, această părere este greşită. Anume la
etapa iniţială se alege direcţia, se învaţă tehnicile, necesare pentru rutina ulterioară. Toţi
cunoaştem proverbul: „Repetarea este mama învăţăturii”. E nevoie de repetat ceea ce a trecut
proba timpului. Doar atunci poţi învăţa ceva. Repetarea ca proces, nu te face maestru. Ceea ce
repeţi de multe ori se transformă în obicei. Dacă repeţi lucruri incorecte, atunci dezvolţi
aptitudini incorecte.
La începutul oricărei activităţi este nevoie de a achiziţiona obiceiuri, care te vor însoţi toată viaţa.
Această fază iniţială nu este potrivită pentru experimente şi jocuri. Cei care o ignorează, îşi
dezvoltă aptitudinea de a experimenta şi de a se juca toată viaţa, fără a finaliza vreodată acest
proces.
Etapele „copil”, „adolescent” şi „matur”
În activitatea sa profesională, omul trece prin diferite etape de dezvoltare. La început este etapa
„copil”. Copiii sunt curioşi şi vor să afle cât mai multe lucruri noi. Ei repetă tot ce văd. Pun
multe întrebări deştepte şi proaste şi cred fiecare cuvânt. A-i învăţa pe oameni la această etapă
este o mare plăcere.
După primele succese, începe etapa „adolescent”. Adolescentul este convins că ştie răspunsurile
la toate întrebările. El devine încăpăţânat. Este o etapă destul de periculoasă. Cel care este
convins că le ştie pe toate, încetează să mai pună întrebări, adică încetează să mai înveţe, să
crească şi să se dezvolte. Adolescentul nu acceptă ajutor de la nimeni, el încearcă să le facă pe
toate. Mulţi oameni stagnează pentru totdeauna la această etapă. Cu toate acestea, ei se consideră
deştepţi şi savurează succesele de odinioară.
Dar, în esenţă, totul este atât de simplu. Noi trebuie să păstrăm aptitudinea de a învăţa tot ce este
nou. Cel puţin, până la etapa când vom atinge rezultatele dorite. Modul nostru de gândire ne-a
ajutat să avem ceea ce avem astăzi, dar nu este apt să ne aducă acolo unde vrem să ajungem în
viitor. Uneori este bine să folosim sfatul unui ştiutor, chiar dacă strategia propusă nu prea îţi
place.
Şi etapa „matur”. Noi devenim din nou capabili să învăţăm, deoarece conştientizăm că
perfecţiunea nu are limite. Noi nu ştim răspunsurile la toate întrebările şi nu le vom şti niciodată.
Problemele nu vor dispărea drept consecinţă a faptului că ştim multe lucruri sau că avem mulţi
bani. Ele vor căpăta doar alte dimensiuni. Suntem datori să folosim permanent cunoştinţele
acumulate şi să dezvoltăm aptitudini noi.
Apelează la experţi
A folosi experienţa altora, în locul inventării bicicletei, poate fi util în multe domenii ale vieţii,
chiar şi atunci când ai de rezolvat o anumită problemă. Doar nu eşti tu primul cel, care se
confruntă cu ea. Sigur există persoane care au rezolvat-o cu succes. Despre aceasta poţi găsi în
cărţi. Poţi, de asemenea, să vorbeşti cu persoane experimentate.
Acest sfat se referă şi la situaţia când trebuie să faci ceva ce nu ţine de domeniul tău. În acest
caz, mulţi oameni încearcă să economisească bani şi se apucă de sine stătător de muncă,
deoarece munca unui expert costă scump. Acest comportament, cu regret, este destul de
răspândit, iar despre aceste persoane se spune: „Bravo! Ce persoană diversă.” În esenţă, este
ignorat un principiu important al învingătorului: poţi obţine succesul adevărat, dacă te
concentrezi doar asupra muncii pe care o faci cel mai bine. Celelalte munci trebuie încredinţate
specialiştilor. Învingătorii nu inventează bicicleta.
Cineva ar putea reproşa: „Dar un expert costă mulţi bani”. Este adevărat. Dar dacă foloseşti util
timpul care s-a eliberat, atunci poţi face mult mai mulţi bani. În afară de aceasta, expertul va face
lucrul mult mai calitativ.
De regulă, oamenii încearcă să economisească bani şi fac multe lucruri de sine stătător, cheltuind
o groază de timp. Învingătorii cumpără timp pe banii lor, care este o valoare mult mai mare.
Banii cheltuiţi pot fi câştigaţi iar, dar timpul pierdut – niciodată.
Cea mai eficientă modalitate de a învăţa este copierea
În Europa, oamenii au o atitudine negativă vizavi de cei care încearcă să-i copieze pe alţii. Şi
astăzi, există tendinţa de afirmare a individualităţii. Mulţi consideră că este mai destoinic să
inventezi bicicleta. Sunt mândri că au reuşit doar cu propriul intelect. Însă omenirea va obosi,
odată şi odată, să sărbătorească inventarea bicicletei. Este total ineficient.
Fiecare dintre noi simte necesitatea de afirmare. Întrebarea este, cum faci acest lucru. Copii îi
copiază pe cei din jur. Datorită acestui lucru, ei învaţă mult mai repede şi pun temelia vieţii lor.
Noi, cei maturi, suntem datori să-i copiem pe oamenii de succes şi să punem temelia unei vieţi de
succes. Atunci când cineva îşi construieşte viaţa folosind principiile succesului, descoperite de
către alţii, poţi spune că este o persoană inteligentă. Atunci când te afli pe umerii giganţilor, vezi
mult mai departe.
Nedorinţa de a folosi experienţa maeştrilor este un indiciu al ignoranţei. Individualitatea se
dezvoltă mult mai bine, dacă se sprijină pe cunoştinţele înaintaşilor. Aceasta te ajută să cucereşti
culmi mult mai înalte. Compozitori au trăit şi până la Mozart. El a învăţat destul de multe de la
ei, dar aceasta nu l-a încurcat să scrie muzica sa genială.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (X)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Apa nu trece pe sub piatra care nu se mişcă.”
Principiul nr. 10: Creează impulsul mişcării
Ai încercat vreodată să opreşti un tren, care se mişcă cu 200 km pe oră? Chiar dacă ai construi pe
şine un zid din cărămidă, trenul l-ar spulbera fără probleme. Explicaţia este că un tren care a luat
viteză posedă un mare impuls de mişcare.
O locomotivă are mii de cai putere. Aceasta este suficient pentru a mişca din loc tot trenul. Dar
atunci când trenul stă pe loc, este suficientă o piedică cât de mică, pentru ca el să nu se poată
mişca. Dacă punem sub una din roţi o piedică, atunci locomotiva este impotentă. Toate eforturile
vor fi zadarnice.
Dacă lipseşte impulsul mişcării, atunci este suficientă o piedică mică, care poate distruge
compania. Dar dacă impulsul mişcării este prezent, atunci lucrurile merg de la sine şi nici o
barieră nu este imposibil de depăşit.
Este destul de dificil de abandonat vechile obiceiuri. O activitate nouă este grea, cel puţin, pentru
că este necunoscută. În această situaţie, orice barieră neînsemnată creează mari probleme. De
aceea, creează din start impulsul mişcării. Cu cât mai devreme o vei face, cu atât mai bine. Nu
vei reuşi niciodată să înlături din cale toate barierele şi situaţiile nefavorabile. Probleme vor
apărea mereu.
Dar vei reuşi să le depăşeşti, dacă vei crea impulsul mişcării. Este unica modalitate inteligentă de
depăşire a problemelor şi situaţiilor complicate. De îndată ce ai luat viteză, ele nu te mai pot opri.
Timpul, pe care l-ai investit pentru dezvoltarea afacerii sau pentru carieră, facilitează formarea
acestui impuls. Este foarte important de a crea cât mai repede impulsul mişcării la începutul
oricărei activităţi. Totul se petrece ca şi atunci când vrei să mişti din loc un automobil. Primii
metri sunt cei mai grei. Ai nevoie de toate forţele. Atunci când automobilul se mişcă, ai nevoie
de mult mai puţine forţe.
Oamenii complică procesul de creare a impulsului, căzând în una dintre cele patru „capcane”:
- „Eu am să încerc”;
- „La început voi munci la jumătatea forţelor”;
- „Eu voi munci, orientându-mă la rezultatul final”;
- „Mai întâi voi alege strategia corectă”.
Să analizăm de ce aceste „capcane” fac posibilul imposibil.
Nu e posibil de „a încerca”
Nu poţi „încerca” să mişti un automobil. Sau aplici toată forţa şi el se mişcă, sau rămâne pe loc.
Noi nu vom reuşi „să încercăm”. Sau faci, sau nu faci. Dacă citeşti aceste rânduri şi sănătatea îţi
permite, ridică-te în picioare. Nu poţi doar „încerca” să te ridici. Sau te ridici, sau rămâi pe
scaun.
Oamenii care spun că vor să încerca să facă ceva, cel mai des nu fac nimic. Ai impresia că ei
aşteaptă conştient ca ceva să le stea în cale. Cel care face, aşteaptă succesul. Cel care „încearcă”,
aşteaptă ca ceva să-l încurce.
Exemplul cu automobilul explică încă un gând. Dacă aplici jumătate de forţă, nu vei reuşi să
mişti automobilul şi nu vei şti niciodată cât de uşor e să-l împingi atunci când se mişcă. De aceea
nu vei mai întreprinde nimic. Jumătate de efort nu este egal cu jumătate de rezultat, ci cu zero.
Efortul orientat doar pentru succes, frânează impulsul mişcării
La începutul oricărei activităţi, trebuie să accelerezi la maximum, dar nu trebuie să ridici prea
tare ştacheta aşteptărilor. La această etapă rezultatul nu este important. Un succes imediat te
poate dezorienta. Este nevoie stringentă să te concentrezi asupra creării impulsului mişcării, dar
nu asupra rezultatelor.
Cel care se concentrează la început asupra rezultatului, dar nu asupra impulsului mişcării,
niciodată nu va folosi toate posibilităţile. Munca, orientată pentru rezultat, duce la aşteptarea
situaţiilor favorabile, pentru a obţine uşor succesul. În acest caz, avem de-a face cu o scuză a
leneşilor: „Eu lucrez pentru rezultat”.
Oamenii care aleargă după rezultate, cred în geniul lor, dar nu ştiu nimic despre forţa impulsului
mişcării. Atunci când este prezentă mişcarea, apar căi şi mijloace, de regulă, ascunse pentru ochii
oamenilor. În acest caz, apar şi rezultatele care nu puteau fi nici planificate, nici prevăzute.
Mişcarea generează automat rezultate. Cel mai important este să acţionezi. Cel care se mişcă,
poate continua mult mai uşor să facă aceasta, decât să se oprească. El este susţinut de impulsul
de mişcare.
Nu căuta strategia ideală
Nu avem nevoie de o strategie ideală pentru a demara un anumit proiect. Sigur că ar fi un mare
avantaj, dar nu este o condiţie obligatorie. Multe companii care au obţinut rezultate impunătoare,
au încercat o serie de strategii, până când au găsit-o pe cea de succes. Găsind-o, aplic-o şi nu
inventa bicicleta. Dacă nu ai încă o strategie, fii sigur că se va profila după ce vei crea impulsul
mişcării. Învingătorii nu stau cu mâinile în sân şi aşteaptă strategia ideală. Ei ştiu că ea este
creată de către impulsul mişcării.
De ce fel de impuls ai nevoie?
Fii precaut. Impulsul mişcării este un lucru viclean. El poate munci pentru tine, dar şi împotriva
ta. Unii oameni creează un impuls al mişcării pentru critică, cheltuirea banilor etc. Presupunem
că ai decis să mănânci zilnic câte o tabletă de ciocolată, chiar dacă nu-ţi este poftă. Nu trebuie să
te mire faptul că peste câteva săptămâni nu te vei mai putea opri. Ai creat impulsul de a mânca
ciocolată. De aceea, din când în când, e nevoie să analizezi critic acţiunile tale. Nu ţi-ai format o
deprindere urâtă? De asemenea, trebuie să te întrebi ce deprinderi ai dori să achiziţionezi şi să
lucrezi asupra lor.
Impulsul porneşte de la disciplină
Pentru ca impulsul mişcării să capete un caracter permanent, este nevoie să devii disciplinat.
Pentru a reuşi într-un domeniu nou, trebuie să-i cunoşti principiile. Pentru a le învăţa, ai nevoie
de disciplină. Cu cât mai mult te antrenezi, cu atât mai bun devii. Cu cât mai mare este măiestria,
cu atât mai plăcute sunt rezultatele. Cu cât mai bune sunt rezultatele, cu atât mai puternică este
motivarea. Cu cât mai puternică este motivarea, cu atât mai viguros este impulsul mişcării. Însă
totul începe de la disciplină, atunci când înveţi.
De ea este nevoie pentru a te mişca din loc. Alegerea e simplă: plăcerea de moment sau
recompensa de durată.
Dar am şi o veste bună: lupta cu obiceiurile rele nu durează o veşnicie. Ai nevoie de o disciplină
de fier atât timp cât se formează noi deprinderi. Şi aceasta durează trei-şase săptămâni. Apoi
apare impulsul mişcării şi-ţi va fi mai uşor să faci decât să nu faci. Activitatea pe care ai învăţat-
o cu ajutorul disciplinei de fier, se va transforma în plăcere.
Trei etape ale procesului de disciplinare
Imaginează-ţi că acum nu alergi, dar doreşti să faci aceasta.
Prima etapă se numeşte de start. Ea se prelungeşte trei-şase săptămâni. În acest răstimp, lupţi
permanent cu dorinţa de a abandona.
A doua etapă începe atunci când ai creat impulsul mişcării şi faci aceasta ca pe ceva firesc. Dar
nu zilnic, ci doar cinci zile pe săptămână. Pentru celelalte două zile mai ai nevoie de
autodisciplină, dar nu atât de puternică ca la început. Imediat ce ai ieşit din casă, ai satisfacţie de
la alergat.
A treia etapă începe aproximativ peste un an. Dimineaţa încalţi adidaşii automat. De cu seară,
savurezi plăcerea de a doua zi. Şi aşa zilnic. Cu excepţia a una-două zile pe lună, când trebuie să
te impui să faci aceasta. Această etapă durează toată viaţa. Ai nevoie de disciplină foarte rar,
deoarece a început să funcţioneze impulsul mişcării.

Atunci când eşti în mişcare

Atunci când ai creat un impuls al mişcării, este nevoie doar de a fi susţinut. Pentru aceasta ai
nevoie foarte rar de disciplină. Un impuls al mişcării puternic îţi dă mai multe forţe, decât este
nevoie pentru a fi susţinut.
Un mare concern a cheltuit milioane pentru campania publicitară. Ea s-a dovedit a fi atât de
reuşită, încât veniturile au crescut brusc. Însă concernul n-a încetat să facă publicitate. Atunci
când directorul a fost întrebat de ce continuă campania de publicitate şi după obţinerea unui
asemenea rezultat, el a răspuns: „Imaginaţi-vă că sunteţi într-un avion. Pentru a-l ridica în aer
este nevoie de o forţă enormă, dar apoi vine o fază liniştită de zbor. Oare la această etapă veţi
opri motoarele?”
Învingătorii depun toate eforturile pentru a crea impulsul mişcării. Ai nevoie de timp şi forţe
pentru a începe ceva de la zero, dar atunci când turaţiile au crescut, nimeni şi nimic nu te poate
opri, în afară de tine.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XI)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Dacă nu-ţi vei schimba direcţia în care te mişti, rişti să ajungi exact acolo unde te-ai
pornit.”
Principiul nr. 11: Visează şi materializează-ţi visele
Într-o dimineaţă, o fetiţă de cinci anişori a alergat la patul mamei sale şi a întrebat-o: „Mami,
cine vrei să fii atunci când vei fi mare?”
Mama a decis că fiica a inventat un joc nou şi i-a răspuns:
- Eu cred că voi fi mamă.
- Tu nu poţi fi mamă, deoarece deja eşti. Cine vrei să fii?
- Bine, vreau să fiu învăţătoare.
- Nu este adevărat. Tu eşti deja învăţătoare.
- Fata mamei, eu nu ştiu ce să-ţi răspund.
- Mami, spune-mi sincer, cine vrei să fii atunci când vei fi mare? Tu doar poţi deveni cea care
vrei să devii.
Atunci mama a înţeles. Dar acest gând a venit pe neaşteptate, încât ea nici nu ştia ce să răspundă.
Această discuţie banală i-a demonstrat că în ochii fetiţei ea încă putea deveni cea care vroia să
fie. Familia, lucrul, rutina vieţii, doi copii, totul a devenit neimportant într-o singură clipă. Doar
fiica este încrezută că ea mai poate visa, că viitorul ei încă este nedefinit. Ea trebuie să crească şi
are încă atâtea de făcut.
Situaţia, în care te afli în acest moment, are o importanţă minoră. Cea mai importantă întrebare
este cine vrei să fii în viitor. Şi nu contează dacă cineva îţi va spune: „Aceasta nu este posibil”.
Nu contează câte astfel de persoane vor apărea în calea ta. Important este ca aceste cuvinte să nu
le pronunţe un singur om – TU.
Niciodată nu-ţi permite să gândeşti că viaţa a trecut, deja. Dacă nu vei încerca tu să-ţi
materializezi visele, atunci nimeni nu o va face în locul tău.
A doua capcană în care cad cei mai mulţi, nu pare atât de evidentă. Este gândul că în acest
moment nu este indicat să cazi pradă viselor. Ţine minte că nu există moment ideal pentru a
începe ceva nou. De fiecare dată, când amâni începutul unei noi activităţi, te îndepărtezi de ea.
Catastrofa ca un nou început
Nici chiar catastrofelor nu trebuie să le permitem să ne descurajeze. Cu noi se pot întâmpla cele
mai urâte lucruri, după care s-ar putea părea că viaţa nu mai are sens. În aceste situaţii e cazul să
fim înţelepţi şi să căutăm şansa care se ascunde în catastrofă.
Prima dragoste a unei fete de 17 ani a falimentat. Prietenul i-a dat papucii. Ea avea impresia că
nu mai are sens să trăiască. Şi brusc, privirea ei a căzut pe oglinda din baie, unde maică-sa a scris
cu ruj de buze următoarele cuvinte: „Atunci când pleacă idolii, vin zeii”.
Cu cine ai vrea să-ţi petreci viaţa – cu idolii sau cu zeii? Eşti gata să alegi? E greu să răspunzi la
astfel de întrebări. Şi bine că viaţa ia decizii în locul nostru. Cu noi se întâmplă lucruri pe care nu
le putem influenţa. Contează doar cum reacţionăm la ele.
În luna decembrie, anul 1914, când Thomas Edison a împlinit 67 de ani, i-a ars complet
laboratorul. Paguba era evaluată la 3,5 milioane de mărci, iar laboratorul fusese asigurat doar cu
400 de mii. Dar cel mai grav era că arsese toate rezultatele experienţelor. Au fost distruse
materialele ştiinţifice, însemnările şi amintirile. Murise activitatea de o viaţă.
Fiul său l-a găsit nu departe de laborator. El stătea şi privea distant la incendiu. Era pe deplin
calm şi concentrat. Privind cu un zâmbet pe buze dezastrul, el a rugat să vină soţia. Atunci când
ea a alergat, el i-a spus: „Priveşte doar. Aşa ceva nu vei mai vedea niciodată în viaţă.
Catastrofele sunt un mare lucru. Doar acum ard toate greşelile noastre. Acum, slavă Domnului,
noi putem începe totul de la început”.
Dacă ai suportat o catastrofă, atunci îţi va ajuta gândul că ai o şansă să începi de la început.
Însă nu este nevoie neapărat de o catastrofă ca să începi o nouă viaţă. Doar poţi visa. Tu poţi
deveni cel care vrei să fii. Ai dreptul să-ţi fixezi scopul vieţii tale şi să mergi spre el. Ai tot
dreptul să trăieşti cea mai interesantă viaţă. Trecutul tău nu se aseamănă deloc cu viitorul tău. Tu
poţi crea în orice moment acea viaţă la care visezi.
Tu nu mai visezi?
Capcanele pot fi întinse nu numai de trecut, dar şi de prezent. Un ins a pierdut cheile de la casă şi
a început să le caute. Vecina şi-a oferit ajutorul, căutând conştiincios prin toate colţurile, prin
tufişuri, dar a observat că vecinul se învârte doar în jurul stâlpului de care era agăţat un felinar.
Foarte mirată, ea i-a propus să caute şi prin alte părţi, doar putea pierde cheile şi în altă parte.
Bărbatul i-a răspuns: „Desigur, tot ce-i posibil, dar în schimb aici este lumină”.
Foarte mulţi oameni consideră că realizarea visului lor este legată de domeniul, în care activează
la moment. De facto, sensul vieţii poate fi ascuns în cu totul alte sfere ale vieţii. Poate că cheia se
află în trecutul tău? Aminteşte-ţi de visele din anii tinereţii, de care te-ai dezis la un anumit
moment. Şi ţine minte că în tine sunt ascunse suficiente forţe pentru a-ţi schimba din temelie
viaţa.
Omul caută, în permanenţă, programele teleradio, orarul trenurilor, avioanelor, autobuselor,
programele teatrelor. El vrea să-şi planifice timpul. Dar nu este oare ridicol faptul că viteza
mişcării are o importanţă mai mare decât direcţia? Oare nu este periculos să economiseşti câteva
minute, pierzând în zadar ani din viaţă? Şi totul se petrece, din simplul motiv că nu s-a gândit
niciodată la direcţia în care se îndreaptă. Şi n-a făcut acest lucru, deoarece n-a conştientizat că,
într-o bună zi, poate deveni persoana care se deosebeşte fundamental de cea de ieri şi de azi.
Totul poate fi luat de la capăt
Gilbert Kaplan a editat prima revistă la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. El era un rob al muncii.
Răstimp de cincisprezece ani a reuşit s-o aducă printre cele mai populare, mărindu-i substanţial
tirajul. El muncea non-stop. Iar la vârsta de patruzeci de ani, el a vândut-o. De ce?
Într-o zi, Kaplan a auzit a Doua Simfonie a lui Maler. Sunetele muzicii l-au fermecat. Ele au
trezit la viaţă nişte sentimente adormite. Şi mai era ceva. El a înţeles că această simfonie poate fi
interpretată altfel, că ceva lipseşte.
El şi-a vândut editura şi a decis să devină dirijor. Toţi îl considerau nebun. Doar niciodată n-a
fost dirijor şi n-a cântat la nici un instrument. Chiar şi prietenii credeau că este dus cu pluta. Dar
Kaplan nu atrăgea atenţie criticii. El şi-a pus scopul să-l interpreteze pe Maler aşa cum n-a
făcut-o nimeni.
Şi a început să înveţe. Muncea necontenit asupra visului său. El s-a materializat peste doi ani. În
anul 1966, Gilbert Kaplan a înregistrat în SUA un album de muzică clasică, care a avut un succes
nebun. În acelaşi an, fiind unul dintre cei mai renumiţi dirijori, deschidea festivalul de muzică
clasică din Saltsburg.
Cum se materializează visele
Visele şi scopurile noastre sunt asemenea unui magnet, care atrage tot ce ne poate apropia de ele.
Sunt de acord că este greu de crezut, dar orice om de succes va fi de acord cu mine.
Este adevărat că nu este suficient doar să visezi un pic. Trebuie să-ţi concentrezi toate forţele
pentru a-ţi realiza scopul, să te gândeşti permanent la el şi să nu admiţi nici o umbră de
neîncredere că nu poate fi materializat. Te va ajuta o tehnică simplă. Imaginează-ţi că ai atins
scopul. Imaginându-ţi aceasta, savurează emoţional situaţia.
De fiecare dată, când te concentrezi asupra visului, uneşti imaginar punctul în care te afli acum
cu cel spre care tinzi. Şi de fiecare dată, încrederea devine tot mai mare şi mai mare că acest vis
este realizabil. Iar încrederea se transformă în acţiuni eficiente, orientate spre succes. Încrederea,
care apare drept consecinţă, permite descoperirea drumului care duce spre realizarea visului.
Cu cât mai mult visăm, cu atât mai puternici devenim
Norman Vincent Pill a nimerit în zece atunci când a spus: „Majoritatea oamenilor nu vor să
creadă că au absolut tot ce este necesar pentru a deveni cei care doresc să devină. De aceea ei se
mulţumesc cu lucrurile care nu-i merită”. Despre acelaşi lucru a scris şi Benjamin Disraeli:
„Nimic nu se poate împotrivi voinţei omului, care pentru a-şi realiza scopul este gata să pună pe
tapet chiar şi viaţa sa”.
De ce în viaţă unii merg în frunte, iar alţii la coadă? Diferenţa este că unii se conduc de vise, iar
alţii le ignorează. Atunci când se întâlnesc doi oameni, este foarte probabil că cel care are un
scop şi munceşte intens asupra lui îl va putea lejer convinge pe al doilea să lucreze pentru el. Cu
cât mai puternic este visul nostru, cu atât mai puternici devenim. Ai impresia că oamenii care se
mişcă cu încredere spre scop sunt ajutaţi şi de Univers.
În viaţă, nu există nimic mai atractiv decât drumul spre vis. Cel care şi-a trădat visul şi a uitat de
el se va întâlni cu cele mai mari deziluzii.
Învingătorii se opresc din când în când şi se întreabă: „ Merg spre vis sau plutesc după curs?”. Ei
ştiu că-şi pot construi viitorul singuri. Îşi făuresc o viaţă demnă de ei. Învingătorii ştiu că trecutul
şi prezentul sunt total diferite de viitor. Cu aceleaşi culori, fiecare va desena un alt tablou. Dante
a spus cândva: „Un foc mare porneşte de la o scânteie mică”.
Trăieşte acea viaţă de care se bucură sufletul tău. Totdeauna avem dreptul de a alege: trăim în
armonie cu visul nostru sau îi ajutăm pe alţii să-şi realizeze visele. Mama lui Abraham Lincoln i-
a spus înainte de moarte fiului: „Promite-mi că VEI DEVENI CINEVA”. Şi el i-a jurat.
Învingătorii ştiu că viaţa este destul de scurtă şi nu merită să fie de culoare gri.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Cea mai bună modalitate de a-ţi prelungi viaţa este să nu o scurtezi.”
Principiul nr. 12: Ai grijă de sănătatea ta
Imaginează-ţi că ai un cal de curse, care costă un milion de euro. Cum te vei comporta cu el? Cu
ce-l vei hrăni? Îi vei da vodcă şi cipsuri? Îl vei adăpa cu bere în loc de apă, iar la amiază îl vei
hrăni cu îngheţată cu frişcă în loc de ovăz? Îl vei impune să asculte muzica la maximum şi-l vei
duce pe la cluburi de noapte până târziu? Îl vei învăţa să fumeze şi îi vei pune în grajd un
televizor, ca să nu poată adormi până târziu?
Desigur că nu. Dar de ce atât de mulţi oameni fac acest lucru în raport cu sine?
Sănătatea nu înseamnă doar lipsa bolilor
Cum ai defini sănătatea? Majoritatea oamenilor consideră ca dacă nu sunt bolnavi, atunci sunt
sănătoşi. Dar sănătatea este ceva mai mult decât lipsa bolilor. Ea înseamnă un tonus ridicat,
energie, calitate a vieţii şi vioiciune.
A-ţi întări permanent sănătatea, nu numai că e posibil, dar e şi necesar. Poţi să-ţi îmbunătăţeşti
tonusul vieţii şi să devii mai vioi şi mai energic.
Mulţi încep să se preocupe de sănătatea lor doar atunci când ea nu mai este. Ei întreprind ceva
doar în cazul când se simt slăbiţi şi apatici. Dar în acest caz acţionează principiul general: dacă
nu te preocupi la timp de lucrurile importante, atunci, mai devreme sau mai târziu, vei fi nevoit
să iei decizii radicale. În raport cu sănătatea, aceasta înseamnă că vei fi nevoit să înlături răul
făcut pe parcursul anilor.
Posibil că vei întreba de ce vorbim despre sănătate? Învingătorii ştiu că ea are un impact
substanţial asupra eficienţei muncii. E greu să cucereşti lumea, dacă boala nu-ţi permite să te
ridici din pat.
Sănătatea influenţează starea ta psihologică, nivelul de motivare, entuziasmul şi atitudinea faţă
de ceea ce faci, cât eşti de carismatic şi atractiv.
E nevoie să ai grijă de sănătate şi să te gândeşti la ceea ce mănânci, ce bei şi cât de mult te mişti.
Poţi savura succesul la intensitate maximă doar dacă eşti sănătos tun.
Evită extremele
În zilele noastre, mulţi vorbesc şi scriu ce trebuie să faci sau să nu faci pentru o sănătate ideală.
Dar trebuie luat în calcul faptul că fiecare organism uman reacţionează în felul său la mediul
înconjurător. Ceea ce este folositor pentru un organism, este dăunător pentru altul. În primul
rând, trebuie să ne ascultăm pe noi înşine. În al doilea rând, e cazul să ştim că orice extreme sunt
nocive. Avem nevoie de un mod de viaţă echilibrat şi raţional.
De exemplu, e mai bine să te alimentezi variat, decât să mănânci permanent unul şi acelaşi
produs. Nu este cazul să te ţii de o singură dietă timp îndelungat. Cu părere de rău, aflăm mult
prea târziu despre faptul că ne-am alimentat incorect. Nu este vorba de a evita tot ce este „rău”. E
cazul doar de a urmări ca organismul să primească suficientă hrană de calitate.
Organismul ne semnalizează permanent de ce are nevoie. De exemplu, din când în când, ni se
face poftă de anumite bucate. Apleacă urechea şi nu te autobiciui pentru aceasta. Fiecare om
trece prin anumite etape de dezvoltare. Ascultă-ţi organismul, fiindcă el ştie de ce are nevoie.
Principiile de care deseori uităm
Viaţa trebuie să ne aducă satisfacţie. Noi nu putem suporta diferitele interdicţii şi limitări. Dar
totuşi este raţional să ne conducem de câteva principii de bază. Aceasta îmbunătăţeşte tonusul
vieţii şi permite să ai mai repede satisfacţie de la ea.
Mănâncă mai încet, mai puţin şi liniştit
Noi toţi mâncăm prea mult. E nevoie să reducem cantitatea de mâncare folosită. Aceasta se
referă şi la cei care n-au probleme cu greutatea. Învăţaţii demonstrează permanent că am putea s-
o ducem foarte bine doar cu o treime din cantitatea de mâncare folosită zilnic. Celelalte două
treimi, mai degrabă, ne răpesc forţele, deoarece cea mai multă energie o folosim pentru digestie.
De aceea, mănâncă mai puţin, dar mai lent. Mestecă de multe ori şi savurează gustul. Mănâncă
întotdeauna aşezat pe scaun. În timpul mesei, în măsura posibilităţilor, nu citi, nu condu maşina.
Atunci când mănânci, este necesar să te concentrezi plenar asupra produselor şi satisfacţiei de la
ele.
Mănâncă produse naturale
Ai grijă ca produsele naturale să constituie cel puţin o treime din raţia alimentară. Mănâncă mai
multe fructe şi legume. Experimentează şi află ce produse sunt cele mai indicate pentru
organismul tău. Încearcă sucurile proaspăt stoarse.
Alimentele gen „fast food” sunt mai degrabă o povară pentru organismul nostru. Dacă nu te poţi
dezice de ele, atunci compensează cu produse utile. Nu exagera cu zahărul, cafeaua, grăsimile de
origine animală şi alcoolul. Este iraţional ca zilnic „să bagi în tine” produse nocive în cantităţi
mari.
Evită, totuşi, extremele. Mulţi „apostoli ai modului sănătos de viaţă”, de multe ori, nu arată chiar
sănătoşi şi nu radiază de fericire.
Bea mai mult
Nu este vorba despre alcool. O halbă de bere, de exemplu, conţine tot atâtea calorii cât două
chifle. Nu cred că vei decide, după cină, să mănânci încă patru chifle. Atunci când vorbim despre
necesitatea de a bea mai mult, avem în vedere apă curată. Avem nevoie zilnic de doi-trei litri de
apă curată. Nu se subînţelege cafea, coca-cola, băuturi alcoolice, deoarece ele scot apa din
organism. De aceea, după o cană de cafea trebuie să bem două pahare de apă. Cel mai bine e să
bem apă între mese, dar nu în timpul ei, deoarece apa încurcă la digestie.
Mulţi oameni uită să-şi asigure organismul cu apă. Ei ar trebui să se concentreze asupra acestui
lucru. De exemplu, să ia drept regulă ca dimineaţa să bea un pahar cu apă, să bea atunci când
pleacă la sport şi se întorc de la antrenament, înainte de somn etc.
Mişcă-te cât mai mult
Organismul nostru este creat pentru mişcare, dar nu pentru a şedea într-un singur loc. Zilnic
poate acoperi o distanţă de 50-60 kilometri. Nu este necesar să te mişti permanent. Trebuie să
faci acest lucru doar în zilele când te alimentezi. Organismul nostru poate funcţiona normal doar
atunci când facem sport în fiecare zi.
În această situaţie, se îmbunătăţeşte capacitatea de muncă, lucrul organelor interne,
metabolismul, imunitatea. Se ridică dispoziţia şi tonusul vieţii.
Mulţi afirmă că nu au timp pentru sport, dar aceasta nu este decât o scuză. Dacă faci sport
regulat, atunci este mult mai uşor să te concentrezi asupra muncii şi lucrezi mai puţin. În
consecinţă, câştigi timp, iar viaţa devine mai complexă.
Odihneşte-te periodic
Toţi avem nevoie de odihnă. Fă pauze în timpul lucrului. De fiecare dată când simţi că ai obosit,
meditează sau odihneşte-te zece minute. Plimbă-te un pic pe stradă. Ascultă o melodie liniştită.
Închide ochii şi nu te gândi la nimic. Dacă nu reuşeşti, imaginează-ţi un peisaj liniştit, de
exemplu, o pădure sau plaja mării.
Mulţi afirmă că nu au timp pentru a-şi permite acest lucru. Noi nu ne putem dezice de odihnă.
Cel care face pauze în timpul lucrului şi ştie să se odihnească corect, munceşte cu mai multă
abnegaţie.
Strategia de durată
Deosebirea dintre amatori şi profesionişti rezidă în înţelegerea strategiei de durată. Profesioniştii
nu pun în pericol scopul lor de durată - sănătatea şi vioiciunea, în favoarea succesului de
moment. Dacă munceşti câte 95 de ore pe săptămână, ai putea obţine un succes rapid, dar în
perspectivă te vei confrunta cu probleme de sănătate. Cu ajutorul cafelei, poţi păstra capacitatea
de muncă. Dar lipseşti organismul de odihna de care are nevoie.
Nu ai dreptul să rezolvi problemele de perspectivă cu ajutorul unei strategii de moment.
Învingătorii au grijă de sănătatea lor, pentru a avea suficientă energie pentru proiectele ulterioare.
Pentru un ciclist, fiecare kilogram în plus înseamnă un minut în plus pentru ridicarea pantei.
Învingătorul ştie că o atitudine iresponsabilă faţă de sănătatea sa înseamnă pierderea capacităţii
de muncă.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XIII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Nicăieri în lume nu există monumente înălţate criticilor.”
Principiul nr. 13: Nu-ţi fie frică de critică
Acum câţiva ani, am avut ocazia să particip la un seminar internaţional al unui lector vestit.
Discursul a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât am decis să schimb din temelie
unele lucruri.
Însă, după seminar, am constatat unele lucruri destul de interesante. Nu toţi au apreciat la fel
discursul referentului. Unii dintre ei râdeau pe seama lui şi-i criticau ideile expuse.
Un alt grup considera că discursul este mediocru, adică nici rău nici bun. Dar majoritatea l-au
perceput ca mine. Ei erau încântaţi şi ardeau de nerăbdare să materializeze cele auzite.
Atunci m-am apropiat de referent, pentru a afla de la el, din care cauză au reacţionat atât de
diferit cei prezenţi. El mi-a răspuns: „Fiecare referent se confruntă cu aceste trei categorii de
ascultători. Procentual diferă, dar în fiecare auditoriu sunt prezenţi cei care critică, cei neutri şi
cei care-l susţin pe referent. La început, încercam ca toţi să fie de partea mea, dar mi-am dat
seama că este imposibil. Unii consideră că s-au născut pentru a critica şi a avea o atitudine
negativă faşă de toţi şi de toate. În afară de aceasta, pentru asimilarea ideilor noi este nevoie de
deschidere şi chiar de curaj, ceea ce nu fiecare foloseşte. Şi am înţeles că e cazul să accept
existenţa acestor trei categorii. Iar eu mă concentrez asupra acelei părţi a auditoriului, care este
de partea mea”.
Trei categorii
Fiecare învingător trebuie să aibă o atitudine corectă vizavi de critică şi să ştie că în anturajul său
sunt permanent trei categorii:
- prima categorie are o atitudine critică;
- a doua categorie este indecisă şi nu întreprinde nimic;
- a treia categoria acceptă ideile şi proiectele.
Aceste trei grupuri le vei întâlni pe parcursul întregii vieţi, indiferent de marfa ta, serviciile tale,
compania în care activezi sau personalitatea ta. Aşa sunt oamenii.
Trei etape
Orice proiect sau idee, indiferent de domeniu şi calitate, trece prin trei etape de dezvoltare.
Prima etapă: zeflemeaua şi bătaia de joc. Nu eşti luat în serios şi cei din jur râd de ideile tale.
A doua etapă: critica. Zeflemeaua a trecut, deoarece au apărut primele succese. Acum, locul
râsului este luat de critică. Această etapă poate fi concepută drept progres, fiindcă critica trebuie
meritată.
A treia etapă: recunoaşterea. Dacă ai fost perseverent şi ai rămas fidel ideii tale, atunci critica
încetează. Locul ei este ocupat de recunoaştere. Cu toate că criticii nu au dispărut, ei tac,
deoarece sunt în minoritate.
Spre binele nostru, la fiecare etapă întâlnim cele trei categorii de oameni, descrise mai sus.
Astfel, nu toţi ne vor critica. Este adevărat că printre ei vor fi şi persoane pe care ai mizat. Cu
toate acestea, la fiecare etapă vor exista persoane care te vor susţine.
Care trebuie să fie atitudinea faţă de critică
Nu există nici o excepţie pentru cele trei categorii şi cele trei etape. Întrebarea este care trebuie să
fie atitudinea noastră. Adesea putem depista două extremităţi. Unii se îngrădesc, pentru a evita
orice critică. În acest mod, se autolipsesc de şansa de a privi critic la lucruri şi de a învăţa. Alţii
sunt doborâţi de critică de la bun început şi încep să aibă îndoieli faţă de acţiunile lor. Aceştia
încearcă să-i împace pe toţi şi, în final, pierd încrederea în forţele proprii şi îşi trădează ideile.
Este o artă să poţi găsi mijlocul de aur. Pe de o parte, nu trebuie să închizi ochii la critica
constructivă. Suntem datori să recunoaştem greşelile noastre. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm
că greşelile ne însoţesc în permanenţă şi de aceea critica este inevitabilă. Astfel, critica trebuie
folosită pentru dezvoltare şi învăţătură, dar nu percepută ca pe ceva tragic, care ar putea să ne
oprească din drumul nostru.
Între aceste două extreme nu existe frontiere bine trasate. De aceea, de fiecare dată este cazul de
a analiza cât de constructivă şi argumentată este critica.
Învingătorii sunt capabili să ignoreze critica distructivă. Ei înţeleg că au în faţă un critic ordinar,
care are o problemă. La fel, ei ştiu că există un anumit număr de persoane care permanent îşi bat
joc de alţii, îi iau peste picior şi critică. Nu poţi să-i împaci pe toţi.
Doar noi decidem care este atitudinea noastră faţă de critică
Noi nu putem schimba firea oamenilor. Şi este bine. Fiecare are dreptul la libertatea gândirii şi a
exprimării. Dar noi avem dreptul să decidem, cum reacţionăm la reproşurile celor care ne
înconjoară şi ce impact au ele asupra acţiunilor noastre. Totdeauna se găsesc persoane cărora nu
le place ce facem. Nu este nimic rău în aceasta. Pur şi simplu, nu trebuie să gândeşti la fel ca ei.
O înţelepciune din Biblie spune: „...părăsind o casă, scutură praful de pe tine”. Logic ar fi să
scuturi praful atunci când intri în casă. Dar aici este vorba cu totul despre altceva. Nu trebuie să
dai prea mare importanţă cuvintelor pe care le-ai auzit în această casă, fie laudă sau critică.
Conform teoriei probabilităţilor, totdeauna se vor găsi oameni care te vor susţine cu mult
entuziasm.
Dar vor fi şi oameni care nu vor accepta ideile tale. Şi chiar îşi vor argumenta minuţios critica.
Unele argumente îţi vor sta ca nisipul în papuci. La început, câteva fire de nisip nu te vor
deranja, dar după câţiva kilometri îţi vor roade picioarele în aşa hal, încât va fi imposibil să mai
mergi. Învingătorii au aptitudinea de a se scutura de critica nefondată, precum ţi-ai scutura
picioarele de nisip.
Trebuie să te împaci cu cele trei categorii
Prin ce se explică existenţa celor trei categorii? Este o taină. Drept argument poate fi o istorioară
despre o broscuţă şi un scorpion.
Un scorpion a ajuns pe malul unui râu, şi deoarece nu putea înota, a rugat o broscuţă să-l treacă
de cealaltă parte. Ea a refuzat categoric:
- Nu sunt smintită. Nici nu vom ajunge la mijlocul râului că tu mă vei înţepa şi eu voi muri.
- Gândeşte-te cu creierii tăi de broască că această faptă a mea va genera şi moartea mea.
Acest argument imbatabil a determinat-o pe broscuţă să-i permită scorpionului să se urce pe
spatele ei. Dar de îndată ce au ajuns la mijlocul râului, scorpionul şi-a înfiptul acul ucigaş în
spinarea broscuţei. Murind, ea l-a întrebat:
- De ce ai făcut acest lucru? Acum vom muri ambii.
- Deoarece sunt scorpion.
În această lume, există oameni care vor cu toată fiinţa să vă deranjeze. Unii o fac din invidie, iar
alţii dintr-o insatisfacţie interioară. Invidioşii dau discursului lor o alură de critică serioasă.
Alţii consideră că sensul vieţii lor rezidă în a avea o atitudine negativă faţă de toţi şi de toate. Nu
merită să le acorzi vreo atenţie. Ei, pur şi simplu, doresc să vopsească totul în negru. Posibil că
te-ai întrebat de ce minciunoşii mint permanent. Răspunsul este destul de simplu. Deoarece ei
sunt minciunoşi. Tâlharul fură, minciunosul minte, nihilistul neagă tot, iar zeflemistul ia totul în
derâdere.
Există o singură modalitate de a evita critica: să nu faci nimic. Dar noi nu avem dreptul să le
intrăm în voie criticilor care încearcă să-şi îndulcească viaţa, înăcrind-o pe a altora.
Doar tu decizi cât de corectă este critica
Deoarece acesta este un adevăr, învingătorii nu sunt afectaţi de nici un fel de critică. Ei ştiu că
nici un fel de critică sau zeflemea nu poartă în sine o obidă. Importanţă are atitudinea noastră
faţă de ea. Dacă cineva te va învinui că ai relaţii cu omuleţii verzi de pe Marte, aceasta te va face
să zâmbeşti. Suferim din cauza criticii doar în cazul în care nu suntem încrezuţi în ceea ce facem.
Toţi oamenii sunt subiectul criticii, dar reacţionează diferit. Totul depinde de atitudinea lor faţă
de companie, de oameni, de activitate. Dar factorul determinant este atitudinea faţă de sine. O
critică falsă nu ne atinge. Numai noi putem să ne supărăm.
Învingătorii au o calitate deosebită. Ei sunt entuziasmaţi de ceea ce fac. Sunt mai predispuşi
pentru a învăţa, sunt muncitori şi încearcă din răsputeri. Învingătorii sunt gata să facă totul pentru
a-şi atinge scopul. O astfel de atitudine te va ajuta să nu-ţi pierzi curajul în caz de eşec.
O astfel de calitate poate fi cultivată. Cu cât mai multe motive vei avea să-ţi atingi scopul, cu atât
mai puternic va fi această calitate. Şi în acest caz, nu mai contează ce spun cei din jur. Scopul
devine mult mai important decât ceea ce spun cei care te înconjoară.
Decizia ne aparţine
Cheia unei vieţi fericite şi pline de succes este în a-ţi concentra atenţia asupra acelor persoane
care te acceptă pe tine şi ideile tale. Scrie toate succesele tale. Vei înţelege: cu cât mai puţin îţi
aminteşti de insuccese, cu atât obţii succese mai mari. Discuţiile rataţilor au drept temă
catastrofele, crizele, înfrângerile suferite şi situaţiile neplăcute, în care au nimerit. Învingătorii
vorbesc despre ceea ce le-au reuşit cel mai bine în ultimul timp.
Rataţii preferă să se axeze pe înfrângeri, iar învingătorii pe succese. Unii sunt opriţi de critică, iar
alţii se scutură de ea precum ai scutura nisipul din papuci. Şi nu contează cine are dreptate şi cine
nu, dar care dintre ei se simte mai confortabil. Cred că îţi dai seama care este răspunsul.
Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică!
Crăciun Fericit şi un An Nou doldora de succese!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XIV)
Motto: „Toată viaţa să tinzi spre perfecţiune, dar să nu-ţi fie frică că ai s-o atingi.”
Principiul nr. 14: Lucrează cu un randament de 110%
Un jurnalist l-a întrebat pe campionul Bulgariei la atletica grea: „Dacă trebuie la antrenamente să
ridici halterele de zece ori, care încercare este cea mai importantă?” Campionul a răspuns: „A
unsprezecea”.
Pentru a executa ceva la o sută zece procente, e cazul să consideri că şi cel mai bun rezultat al tău
nu este destul de bun.
Dacă în acest moment laşi ziarul din mâini şi începi să faci flotări, atunci care va fi rezultatul
tău? Dacă ai forţat până la capăt, acesta va fi recordul tău personal. Presupunem că timp
îndelungat n-ai făcut sport. În acest caz, rezultatul nu va fi prea impunător. Dar dacă în
următoarele trei luni vei face flotări zilnic câte cinci minute, atunci la ce număr vei ajunge?
Dacă n-ai făcut sport niciodată, atunci progresul va fi impunător. Totdeauna poţi avea rezultate
mai bune decât cele de azi. Şi acest lucru este valabil, practic, pentru orice domeniu al vieţii,
deoarece există rezerve nelimitate pentru perfecţiune.
Zece procente de supraefort multiplică rezultatul
Presupunem că răstimp de trei luni, zilnic faci flotări de trei ori câte cinci minute. De fiecare dată
depui un efort maxim (o sută de procente). Şi atunci când nu te mai poţi ridica de la podea, mai
încearcă o dată (o sută zece procente). Nu vei reuşi de fiecare dată. Uneori vei reuşi doar pe
jumătate. Dar fiecare sportiv ştie: şansa unui record se ascunde în „încercarea adăugătoare”,
atunci când nu mai există forţă.
Dacă vei face flotări zilnic, atunci de câte ori vei reuşi să te desprinzi de la podea?
Există persoane care sunt gata să execute munca cu un randament de 110%. Aceştia sunt cei care
vor să fie primii în orice domeniu al vieţii. Şi recompensa nu se lasă aşteptată prea mult timp.
Cele zece procente de efort suplimentar fac diferenţa dintre succes şi medie, dintre bogăţie şi
existenţă. Astfel, recompensa pentru cele zece procente suplimentare este mult mai mare decât
pare la început. Un efort suplimentar de doar zece procente îţi poate aduce un profit de o sută de
procente, de o mie sau chiar de o sută de mii.
Pentru a afla cine eşti cu adevărat, trebuie să fii gata pentru acest efort de 110%. Tendinţa
permanentă de a face mai mult decât se cere de la tine, trebuie să se transforme într-un obicei.
Miliardarul John Templeton, unul dintre cei mai de succes jucători la bursă, acorda interviuri
foarte rar, deoarece punea un preţ destul de mare pe timpul său. De asemenea, refuza să pozeze,
dar unei reviste cu un tiraj impunător i-a dat o şansă de treizeci de minute. Şedinţa a durat şapte
ore. Atunci când Templeton a fost întrebat de ce nu l-a oprit pe fotograf, el a răspuns: „Eu într-
adevăr n-am dorit să pierd atât de mult timp pentru şedinţa foto, dar acest fotograf a muncit la o
capacitate de 110%. El era absorbit de activitate şi îndrăgostit de munca sa atât de mult, încât n-
am vrut să-l opresc”.
De ce nu toţi muncesc 110%?
De ce unii oameni dau un randament de 50-60%, iar alţii de 110%? Oricât ar fi de straniu,
răspunsul este simplu. Noi facem doar ceea ce ne aduce satisfacţie. Există oameni care au o mare
satisfacţie dacă lucrează la o capacitate de 110%. Dar nu toţi se nasc cu asemenea capacităţi.
Noi, oamenii, mergem pe drumul celei mai mici rezistenţe. Dar dacă sunt suficiente şi 50%, de
ce să ne spetim la capacitatea de 110%?
Răspunsul este următorul: pentru că în acest caz ne vom stima mult mai mult şi vom şti de ce
suntem capabili în această viaţă. Doar în acest caz ne vom putea bucura plenar de viaţă. Numai
un randament de 110% ne asigură perfecţiunea.
Cei care au înţeles acest lucru, au o satisfacţie deplină de la o activitate de 110%. Atunci când
ajung în situaţii dificile, deviza lor este: „Chiar dacă nu pot, dar trebuie”. Aceşti oameni suportă
foarte dureros ratarea scopurilor importante ale vieţii. Ei se urăsc atunci când nu se ţin de planul
de activitate. Ei sunt gata să îndeplinească sarcini adăugătoare, şi aceasta chiar le aduce
satisfacţie.
Arnold Schwarzneger a spus: „Durerea este ceva plăcut. Aptitudinea de a munci la limita durerii
îi deosebeşte pe campioni de necampioni. Eu iubesc acea durere care mă face campion”.
Deficienţele strategiei de „o sută de procente”
Unele persoane afirmă: „Eu nu pot da mai mult de o sută de procente. Este imposibil”. Aceste
persoane pot fi întrebate: „Dar de unde ştii cât este o sută de procente?” Învăţaţii, în toate
timpurile, au constatat că potenţialul nostru este cu mult mai mare decât ne putem imagina. Ceea
ce considerăm o sută de procente, poate fi de facto şaptezeci sau chiar mai puţin. Noi suntem
capabili de mai mult.
Dacă dorim să dăm un randament „doar” de o sută de procente, atunci coborâm artificial ştacheta
posibilităţilor noastre. Oamenii care muncesc după principiul strategiei de o sută de procente,
găsesc o scuză plauzibilă lenei lor. Ei afirmă că nu pot mai mult. Asemenea persoane nu se
dezvoltă, nu avansează, deoarece consideră greşit că au atins cota maximă.
Cei care sunt părtaşi ai strategiei de o sută de procente, consideră foarte bun un rezultat de
optzeci de procente. În afară de aceasta, ei aleg un domeniu de activitate „sigur” şi nu riscă să-l
părăsească în favoarea altora, pentru a evita durerea şi oboseala. Aceste persoane se mulţumesc
cu minimul, iar randamentul lor foarte rar depăşeşte cota de optzeci de procente.
Învingătorii nu se mulţumesc niciodată cu ceea ce au la moment. Oamenii care muncesc la cota
de o sută zece procente, nu recunosc limitele şi limitările.
Ei permanent aşteaptă mai mult de la sine. Învingătorii cred în posibilităţi şi se autoapreciază nu
după rezultatul de moment, ci după cine doresc să devină. Ei ştiu că o sută de procente nu este un
rezultat satisfăcător, deoarece în această situaţie omul trăieşte doar în frontierele pe care şi
le-a fixat şi nu are şanse de perfecţionare. O sută zece procente permit stabilirea unui rezultat
mult mai bun, rezultat de la limita posibilităţilor.
Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci...
Există o scuză veche şi prostească: „Dacă muncesc la capacitatea maximă, atunci...” Cel care
spune acest lucru, pur şi simplu, se autolinişteşte. El, de facto, este incapabil de a da un
randament de o sută zece procente. Pentru că această strategie este mod de viaţă, este un obicei,
şi nu o acţiune singulară. Este filosofia vieţii oamenilor de succes. Este o formă de existenţă, şi
nu teorie neargumentată. Persoana care trăieşte după principiul de o sută zece procente, este
recunoscută de la prima întâlnire. Imediat simţi că te afli în anturajul unui învingător. Toate
lucrurile măreţe de pe Pământ sunt opera unor astfel de persoane.
Cel care consideră că o sută zece procente este prea mult, ratează şansa succesului. Succesul nu
are alternativă. Succesul este unul dintre cele cinci domenii importante ale vieţii. El nu poate fi
înlocuit cu nimic, precum nu au înlocuitori sănătatea, relaţiile, finanţele şi emoţiile. Recompensa
pentru succes este mare, dar pentru aceasta este nevoie de cele zece procente în plus. Regula
randamentului de o sută zece procente este valabilă pentru orice domeniu al vieţii. Aplicând-o,
vei reuşi să-ţi faci viaţa capodoperă.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XV)
Motto: „Dacă tu nu-ţi faci probleme, atunci ţi le dă Dumnezeu, pentru a deveni mai puternic
şi mai profesionist.”
Principiul nr. 15: Foloseşte problemele drept stimulator al creşterii
O tânără se plimba pe malul mării cu prietenul ei, un marinar. Ea avea probleme şi era dominată
de griji din cauza lor. Marinarul a întrebat-o:
- Cum crezi, dacă cad în apă de pe malul abrupt, mă înec?
Fata s-a uitat la valurile reci, care se izbeau de stâncă şi a răspuns:
- Desigur.
- Eu n-am văzut niciodată o persoană care s-a înecat din motivul că a căzut în apă, a reproşat
marinarul. Eu mă voi îneca doar dacă nu voi putea ieşi din apă.
- Atunci, vei răci zdravăn şi vei nimeri în spital, nu ceda fata.
- Dacă voi fi mult timp în apă, da. Eu am căzut în apă de multe ori. La început îmi era frică,
dar apoi am înţeles că nu poate să mi se întâmple nimic grav, dacă ies repede din apă. La fel şi tu
cu problemele tale. Decât să-ţi faci griji pentru ele, mai bine gândeşte-te cum le poţi soluţiona.
Despre problemele grave, care apar în viaţa noastră, se poate de spus următoarele: nu situaţia
creată este adevărata problemă, ci atitudinea noastră referitor de ea. Cel mai mare pericol se
ascunde în deznădejdea, care urmează imediat. Problema nu are un impact serios asupra noastră,
dacă nu-i acordăm atenţie, dacă nu ne gândim doar la ea.
Trebuie să delimităm lucrurile care se întâmplă în jurul nostru şi modul în care reacţionăm. Noi
nu putem influenţa toate evenimentele. Din când în când, suntem nevoiţi „să cădem în apă”.
Nu vom reuşi să evităm dezamăgirile vieţii, dar putem scurta timpul neliniştilor. Dacă ai avut un
eşec şi stai blocat pe parcursul a trei săptămâni, poţi învăţa cum să reduci acest timp până la trei
zile, apoi la trei ore şi, în sfârşit, la trei minute. Învingătorii au învăţat acest lucru.
Probleme au toţi oamenii. Dar dacă majoritatea sunt neliniştiţi timp îndelungat, învingătorii îşi
fac griji mult mai puţin timp. Apoi transformă toate emoţiile negative în energie pozitivă. Foarte
repede devine activ şi purcede la rezolvarea problemelor.
Din momentul când problema domină emoţiile, noi pierdem capacitatea de mişcare, devenim
inerţi. Nu trebuie să uităm că stăpân adevărat al situaţiei suntem noi, dar nu problema. Ea pierde
controlul emotiv asupra noastră atunci când trecem atenţia de la problemă la rezolvarea ei. Din
momentul când a apărut o problemă, suntem datori să-i acordăm nu mai mult de zece procente
din energia noastră, iar restul de nouăzeci s-o folosim pentru rezolvarea ei.
Atitudinea învingătorilor faţă de probleme
De ce învingătorii rezolvă problemele altfel? De unde iau forţe? Factorul determinant este
atitudinea vizavi de problemă. Ei se deosebesc prin:
1.Învingătorii consideră că orice problemă are o soluţie
Ei sunt convinşi că totul poate fi schimbat. De aici apare forţa, care le permite să caute soluţia. În
acelaşi timp, oamenii care nu cred în rezolvarea problemei, lasă mâinile în jos şi se conformează
cu situaţia apărută.
2.Învingătorii nu permit problemei să influenţeze alte domenii ale vieţii.
Dacă a apărut o problemă într-un anumit domeniu al vieţii, nu înseamnă că ai ratat întreaga viaţă.
Oamenii, care preamăresc problemele, încetează să se mai bucure de viaţă şi consideră că totul
este pierdut. Ei se subapreciază şi pierd controlul asupra vieţii.
3.Învingătorii nu consideră aptitudinile personale cauză a problemei
Ei văd în probleme o provocare şi o nouă şansă pentru perfecţionare. Dacă te consideri vinovat
de apariţia problemei, atunci devii impotent.
Învingătorii au o atitudine aparte faţă de probleme:
- Problema este ATITUDINEA vizavi de ea. Uneori o luăm prea în serios şi uităm că este doar o
şansă pentru perfecţiune. Atunci când ne concentrăm pe rezolvare, ea se transformă într-o sarcină
ordinară, iar rezolvând-o învăţăm, creştem şi devenim mai puternici.
- Răspunsul se conţine în problemă. Trebuie să ne facem probleme, pentru a găsi răspunsurile de
care avem nevoie.
- Atunci când apare o problemă, trebuie să părăsim zona confortului personal. Dacă sensul vieţii
rezidă în a învăţa şi a creşte, atunci problema este o şansă.
- Dacă vrei să devii bogat, ai nevoie de o listă lungă de probleme. Poţi folosi energia pentru a
evita problemele, dar aceasta este imposibil. Sau îţi poţi folosi energia pentru rezolvarea lor.
- Nu evita situaţiile complicate. Dezvoltă-ţi aptitudinile de a rezolva probleme grele. Nu aştepta
până când problema va dispărea de la sine. Ea trebuie soluţionată.
- Orice prost poate face faţă succesului, dar foarte puţini eşecurilor şi greutăţilor. Profesionist
este acela care obţine succese chiar şi atunci când nu are nici o şansă. Pentru fiecare succes
primeşte recompensă, iar fiecare eşec îl face mai puternic. O plantă are nevoie de soare şi ploaie,
iar învingătorul – de succese şi probleme.
- Cele mai de valoare calităţi apar datorită problemelor. Problemele nu ne permit să ne
pulverizăm potenţialul, dar ne impun să fim activi şi inventivi.
- După orice problemă şi eşec vin recompensele. Dar majoritatea se concentrează asupra
problemei şi nu văd perspectiva.
- Deseori nu avem discernământul de a vedea tabloul în ansamblu. Situaţiile create ne par
catastrofale, deoarece vedem doar un colţ al tabloului. Mult mai târziu înţelegem că această
„catastrofă” ne-a oferit cea mai mare şansă a vieţii.
Tu eşti stăpânul vieţii tale
De fiecare dată când apare o problemă, treci imediat la rezolvarea ei. Nu pierde timpul important
pentru emoţii şi milă pentru propria persoană. Nu avea impresia că eşti o jertfă neajutorată. Nu
căuta compătimire la cei din jur, descriind apocaliptic situaţia creată. Ai nevoie de stimă şi nu de
compătimire.
Doar tu eşti stăpânul vieţii tale. Desigur că nu eşti responsabil pentru fiecare situaţie apărută, dar
o mică vină purtăm fiecare. De aceea, soluţionarea problemei este în puterea ta.
Există trei feluri de probleme:
1. Probleme pe care le putem controla direct. Ele pot fi rezolvate, schimbând obiceiurile. De
exemplu, atitudinea faţă de bani rezidă în ce facem cu ei – economisim sau cheltuim. Totul este
în puterea noastră.
2. Probleme care pot fi controlate numai indirect. Ele pot fi soluţionate prin extinderea sferelor
de influenţă.
3. Probleme care sunt în afara controlului nostru. Dar şi în asemenea situaţii, putem controla ceea
ce este în interiorul nostru, adică sentimentele şi reacţiile. Mai bine este să zâmbeşti, decât să-ţi
strici dispoziţia.
Şase paşi concreţi pentru rezolvarea problemelor
De îndată ce a apărut o problemă, gândeşte-te imediat ce poţi întreprinde. Trecutul nu poate fi
schimbat. Răspunde la următoarele întrebări:
1. Care este utilitatea acestei probleme?
Dacă nu-ţi trece nimic prin minte, concentrează-te asupra lecţiilor pe care le vei învăţa din
această problemă. Putem învăţa din orice situaţie, dar nu toţi se gândesc la aceasta.
2. Ce cusur a dus la apariţia problemei?
Această întrebare te va ajuta să te debarasezi de statutul de jertfă neajutorată. Posibil că problema
este consecinţa unor acţiuni intenţionate ale altei persoane. Dar aceasta nu schimbă situaţia. Este
mult mai important să înveţi cum poţi evita astfel de situaţii în viitor.
3. Ce pot face pentru a nu mai nimeri în asemenea situaţii?
Soluţia optimală nu rezidă în înlăturarea problemei. Trebuie să întreprinzi acţiuni ca ea să nu se
mai repete niciodată. Multe probleme pot fi lichidate schimbând comportamentul nostru.
4. Care sunt soluţiile?
Cere sfaturi de la persoane competente. Atunci când expui problema, concentrează-te doar
asupra lucrurilor importante. Ai nevoie de sfaturi, dar nu de compătimire.
5. Care este cea mai bună soluţie?
Nu căuta un răspuns în trecut. El nu poate fi schimbat. A fi nemulţumit de sine, la fel, nu este o
soluţie. Priveşte în viitor şi concentrează-te asupra soluţionării problemei.
6. Cum pot fi satisfăcut de la soluţionarea problemei?
Omul nu devine mai bun atunci când suportă loviturile problemelor. Cel care consideră că poate
fi fericit doar după soluţionarea tuturor problemelor, are această satisfacţie foarte rar. Viaţa este
compusă dintr-un şir de probleme. Şi aceasta-i bine. Cineva ar putea să-ţi spună că eşti tare de
cap şi fără sentimente, văzând cum zâmbeşti şi te bucuri, în pofida tuturor problemelor. Dar, de
cele mai multe ori, aceasta-i o simplă invidie.
Problemele apar permanent
Viaţa noastră niciodată nu va fi simplă. Dar noi suntem apţi să învăţăm şi să creştem, pentru a
face faţă mai bine diferitor intemperii ale vieţii. Sfaturile de mai sus pentru soluţionarea
problemelor nu sunt valabile pentru o viaţă liniştită, ci pentru una trăită interesant.
Majoritatea oamenilor consideră că pot fi fericiţi doar în lipsa oricăror probleme. Învingătorii
ştiu că probleme vor fi permanent. Cu cât mai mare este succesul, cu atât mai mari au fost
problemele. De aceea, învingătorii învaţă să iubească problemele. Ei sunt fericiţi, în pofida
oricăror probleme, sau poate datorită lor. Ei trăiesc după principiul: dacă problema este
rezolvată, caută alta şi mai dificilă.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XVI)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Dacă tu nu-ţi planifici viaţa, atunci se va găsi neapărat cineva care va face acest
lucru.”
Principiul nr. 16: Fii şeful şi subalternul tău
Domnul X era un tip care muncea cu alternanţă. Atunci când lucrul mergea bine, depunea un
efort înzecit. Dar în situaţiile de criză, practic nu făcea nimic, aşteptând vremuri mai bune.
Mentorul său ştia că în acest mod, domnul X nu va reuşi nimic. El se uita cu durere la talentul
care se pierde. La o întâlnire ordinară, mentorul a decis să-i dea o lecţie.
El a luat ibricul de pe masă şi a început a vărsa cafeaua pe podea. Domnul X a strigat. El a crezut
că mentorul său a uitat să pună cana, însă acesta continua să verse cafeaua. Domnul X privea
mirat băltoaca de pe podea.
Mentorul şi-a explicat comportamentul: „Cafeaua simbolizează talentul tău, iar cana este
disciplina, care-ţi lipseşte. Atât timp cât talentul şi disciplina nu vor fi un tot întreg, vei pulveriza
aiurea capacităţile tale. Omul fără disciplină doar există”.
De ce mulţi întreprinzători falimentează
Mulţi şi-au organizat propria afacere pentru a-şi realiza visul. Ei vor să fie stăpânii propriei vieţi.
Cu părere de rău, mulţi falimentează pe acest segment. Chiar şi persoane care au avut anumite
succese ca angajaţi.
De ce succesul se întoarce cu spatele la persoane care timp îndelungat au muncit asiduu, apoi au
decis să devină întreprinzători? De ce i-au îmbogăţit pe alţii, dar nu sunt capabili să se
îmbogăţească pe sine?
Pur şi simplu, acestor persoane le lipsesc anumite aptitudini, care nu aveau importanţă, atât timp
cât erau angajaţi. Deprinderile, formate pe parcursul anilor, s-au transformat într-o dramă, atunci
când au decis să fie întreprinzători. Ei s-au deprins atât de mult să muncească sub control şi să
atingă scopuri sub presiune exterioară, încât au pierdut aptitudinea autodirijării. Acelaşi lucru se
întâmplă şi cu angajaţii care au fost promovaţi şi au primit mai multă libertate.
Explicaţia este simplă. Majoritatea oamenilor nu încearcă să devină întreprinzători, deoarece au
nevoie de control şi presiune din exterior. Ei muncesc mai bine atunci când cineva îi îmboldeşte.
Succesele şi eşecurile sunt direct proporţionale cu obiceiurile. Dacă dorim ca circumstanţele să
se schimbe, e nevoie să schimbăm deprinderile vechi, proaste pe altele noi, care ne vor aduce
succesul.
Diferenţa esenţială pare neimportantă
Problema rezidă în subestimarea importanţei „micilor diferenţe”. Nu se întâmplă nimic, dacă nu
îndeplinim planul zilnic, săptămânal sau lunar. Chiar atât de mult se schimbă rezultatul dacă
muncim nouă ore în loc de zece? Avem un profit de 4500 de lei în loc de 5000 şi nu-i chiar atât
de rău.
Ce este rău în faptul că ne-am reţinut cu o oră la masă? Sau am avut trei întâlniri de afaceri în loc
de patru? Sau venim la birou la 9.30 în loc de 9.00? Pur şi simplu, nu observi legătura dintre
aceste lucruri şi venitul tău.
Dar, o astfel de relaţie există. Dacă analizezi munca ta pe parcursul câtorva ani, atunci impactul
este substanţial. Este important să te concentrezi plenar asupra lucrului, pe care îl îndeplineşti
acum şi să munceşti la capacitatea de 110%. În acest moment, această activitate este cea mai
importantă. De ea depinde dacă vei obţine succesul sau vei eşua, va deveni mai puternică sau va
slăbi încrederea în forţele proprii.
Comportamentul tău are un impact direct asupra vieţii tale. De el depinde cum va fi ea: săracă
sau bogată. Pe aici trece limita dintre învins şi învingător.
La început, unghiul liniilor vieţii acestor doi oameni este de doar câteva grade, dar peste câţiva
ani direcţiile vor fi opuse. Unul va trece dintr-un succes în altul, iar celălalt va lăsa disperat
mâinile în jos. Nu trebuie să ignorăm următoarele: autodisciplina are o importanţă mult mai mare
decât pare la prima vedere.
Cum rămâne cu libertatea?
Unii neagă disciplina invocând dreptul la libertate personală. Dar ce este libertatea? Acest cuvânt
are mai multe semnificaţii. Iată o definiţie perfectă a relaţiei dintre libertate şi autodisciplină:
„Libertatea nu este atât posibilitatea de a face sau nu ceea ce vrei, cât necesitatea de autolimitare,
pentru realizarea scopurilor fixate de către tine”.
Cum te poţi considera liber, dacă nu eşti capabil să faci nici ceea ce ai planificat tu? În acest caz,
tu nu eşti un om liber, ci un rob al deprinderilor proaste şi al slăbiciunilor.
O astfel de persoană nu poate scrie sincer un plan de acţiune. El ştie din timp că nu-l va putea
realiza. Urmăreşte-i pe oamenii care nu-s capabili să-şi materializeze visele. Ei sunt într-un
conflict permanent cu sine. Ei se urăsc şi cred că şi cei din jur fac acelaşi lucru. Şi dacă asemenea
persoane afirmă că sunt liberi, să ştii că ei mint.
Drumul spre bogăţie
Printre oameni circulă o părere greşită despre modalitatea de a deveni bogat. Mulţi consideră că
pentru aceasta este nevoie de nişte aptitudini deosebite. Ei nu sunt conştienţi că lipsa
aptitudinilor este doar o scuză. Dacă nu ai talent, de ce să te mai „umfli”?
Alţii sunt gata să muncească la 110% doar „dacă se merită”. Dar nu poţi să aştepţi la nesfârşit
„marea” şansă. Marea şansă trebuie meritată, dar pentru aceasta trebuie să munceşti intens
acum. Dacă există ceva în comun pentru oamenii de succes, atunci aceasta este aptitudinea de a
îndeplini exemplar munca momentului.
Succesul nu este determinat de îndeplinirea unor munci ieşite din comun, ci de rutina zilnică.
Dacă vrei să te îmbogăţeşti, atunci nu trebuie să îndeplineşti munci deosebite, ci munci ordinare
deosebit de bine.
Cheia succesului este autodisciplina care te impune să faci mai mult decât se cere. În acest caz,
îndeplineşti mai multe munci, care-ţi aduc satisfacţie. Găseşte o modalitate de a te convinge că
poţi îndeplini tot ce ai planificat. Cel care suferă eşecuri minore zilnic, pierde încrederea în sine.
Educarea autodisciplinei
Nu este nevoie de o voinţă de fier. Rolul principal îl joacă scopurile noastre. Dacă nu ai scopuri,
nu ai nevoie nici de desciplină. Cu cât mai exacte sunt scopurile, cu atât mai mici sunt abaterile
de la planul acţiunilor. Cu cât mai clar ne imaginăm scopul, cu atât mai mici sunt eforturile
pentru realizarea lui. Emoţiile şi dorinţa, în această situaţie, sunt înlocuite de către disciplina de
fier.
Vei fi impus de situaţie să primeşti careva sarcini de la tine însuţi şi chiar să controlezi dacă au
fost îndeplinite. Cum este posibil? Trebuie să fii şi şef şi subaltern. Chiar dacă eşti antreprenor,
trebuie să îndeplineşti orice lucru ca un angajat care este verificat.
În această situaţie, trebuie să îndeplineşti imaginar atât rolul de şef, cât şi cel de subaltern. În
calitate de şef elaborezi strategia, iar în calitate de subaltern – o realizezi. Atunci când fixezi un
scop, trebuie să fii încrezut că-l vei realiza.
Trebuie să fii un pic dur cu tine. N-ai dreptul să cauţi scuze şi să dai vina pe greutăţi. Şeful din
tine se va lupta cu deprinderile tale neproductive, pe care le-ai achiziţionat atunci când erai
subaltern.
Fii sincer cu tine însuţi
Dacă într-o persoană se regăsesc şi şeful şi subalternul, atunci trebuie să ne debarasăm de
obiceiul de a ne autominţi. Dacă doar visezi, desenezi proiecte fără a acţiona, atunci te
autoamăgeşti.
Poţi confunda destul de uşor ocupaţia cu munca productivă. Putem fi ocupaţi toată ziua, dar
muncim oare productiv?
De aceea, în fiecare seară, trebuie să răspunzi la întrebarea: „Care sunt rezultatele productive de
azi? Care sunt acţiunile profitabile şi ce am reuşit concret?”

Nu contează ce-ai făcut ieri, acum o lună sau un an. Nu contează ce vei face mâine sau peste o
lună, când „situaţia se va îmbunătăţi”. Nu contează din ce cauză n-ai îndeplinit planul de azi.
Importanţă are doar un singur lucru: te-ai ţinut de planul schiţat? Ce-ai făcut concret? Venitul tău
depinde doar de acţiuni bine direcţionate.
Evidenţa scrisă
Trebuie să fii sincer cu tine însuţi vizavi de acţiunile tale. Dacă evidenţa planificării şi
controlului este dusă de către minte, poţi avea iluzia că ai reuşit destul de multe. Dacă te vei
întreba ce-ai realizat azi, nu vei primi un răspuns sincer. El va fi compus din scuze şi
autoamăgiri. Aşa-i natura umană. Există o singură modalitate pentru a evita autoamăgirea.
Trebuie să duci evidenţa acţiunilor tale şi rezultatelor obţinute în scris. În minte poţi trişa, dar
hârtia este necruţătoare. Sau ai realizat ceva, sau nu ai făcut nimic. Foloseşte cifrele. Cu ele nu te
poţi certa.
Nu poţi duce evidenţa în minte. Businessul înglobează o sumedenie de cifre, date statistice, fapte
concrete, informaţie utilă şi detalii. Nu te poţi baza doar pe memorie. Deprinderea de a avea o
evidenţă scrisă te va ajuta şi în alte domenii ale vieţii.
Într-un învingător găsim întotdeauna două persoane: subalternul şi şeful. Pentru a evita
autoamăgirea, ei scriu tot ce trebuie controlat.
Dacă omul este permanent lăudat, el are o satisfacţie, dar este lipsit de posibilitatea de a deveni
mai bun. Critica constructivă nu este chiar atât de plăcută, dar este foarte utilă. Învingătorii au
nevoie de o evaluare obiectivă. Ei preferă să fie sinceri cu sine, chiar dacă este dureros.
Ţine minte: cel care nu poate fi subalternul său, va fi subalternul altora.
Bună dimineaţa!
Viaţa este fantastică
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XVII)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Ţinteşte în Lună. Chiar dacă ratezi, vei nimeri într-o stea.”
Principiul nr. 17: Fixează-ţi scopuri mari
Un magnat petrolier, vorbind cu elevul său, îi desena planuri şi scopuri grandioase. Elevul se uita
sceptic la toate acestea.
Sigur că aceste scopuri erau atractive, dar elevul nu credea în realizarea lor. Pentru el erau ireale.
Atunci când i-a spus miliardarului despre scepticismul său, acesta i-a răspuns: „Eu am aceste
bogăţii, deoarece mi-am fixat scopuri mari. Sincer să fiu, ele mi se păreau prea mari şi
irealizabile. Şi totuşi le-am realizat.”
Magnatul l-a invitat pe elev în grădină şi i-a arătat nişte bostani enormi. Toţi erau la fel de mari,
cu excepţia unuia, care avea o formă stranie şi era mult mai mic, deoarece creştea în interiorul
unei sticle goale.
„Tragedia multor oameni rezidă în faptul că din start s-au programat pentru un rezultat mediocru.
Progresul nostru este determinat de scopurile pe care ni le fixăm. Noi „creştem” în interiorul lor,
precum bostanul în sticlă. Majoritatea oamenilor se mulţumesc cu scopuri mici, care îi limitează.
Dacă visul tău va fi să câştigi un euro, atunci viaţa îţi va da un euro. Viaţa este mult prea scurtă
pentru a-ţi permite s-o trăieşti oricum”, a finalizat miliardarul.
Nu trebuie să ne înveţe cineva cum se fixează scopurile. Au fost scrise multe cărţi pe această
temă, dar nu prea avem nevoie de ele. Noi ştim cum se face acest lucru. În caz contrar, de unde
ar fi apărut apartamentul, mobila, automobilul? La început, ai ştiut ce vrei, apoi ai găsit
modalitatea de a primi aceasta. Totul este simplu.
Dacă dorinţa este puternică, atunci întotdeauna se găseşte o soluţie. Cauza principală a faptului
că oamenii nu primesc ceea ce vor este tendinţa de a avea doar ceea ce poate fi obţinut, în loc să
viseze şi să primească mai mult. Jonathan Swift a ironizat această idee astfel: „Fericit este cel ce
nu aşteaptă nimic, deoarece nu se decepţionează niciodată”.
Dacă dorim ceva şi muncim asiduu pentru acest „ceva”, atunci îl vom primi neapărat. Principalul
este ca scopul nostru să nu fie prea mic.
Nu ai dreptul să respingi un scop din start, din simplul motiv că îţi pare irealizabil. Odată cu
trecerea timpului, vei regreta doar lucrurile pe care nu le-ai făcut. Imaginează-ţi ce disconfort ai
avea, dacă te-ai întoarce în timp şi te-ai întreba: „Cum ar fi putut fi viaţa mea, dacă îmi fixam
scopuri mai mari?”
Dorinţele spălăcite nu sunt scopuri
Dacă vrei ca venitul tău să crească, atunci această dorinţă trebuie să fie dominantă. Trebuie să te
identifici cu acest vis.
Cei care au atins anumite culmi în viaţă, nu se orientează la scopuri „reale”. Ei schimbă realitatea
prin acţiuni. Învingătorii concresc cu scopul lor atât de mult, încât starea actuală de lucruri nu-i
mai satisface.
Avantajul scopului
Ai adunat vreodată un puzzle? Dacă da, atunci ştii cât de important este să ai în faţă un model
pentru a şti ce cauţi şi ce trebuie să rezulte.
Tabloul vieţii este mult mai vast şi poate fi „adunat” mult mai greu. Există atâtea cărţi, reviste,
seminare, web-site-uri, circumstanţe... Pentru a alege, ai nevoie de „un model”, de un scop bine
fixat.
La început, nu contează dacă scopul va fi atins sau nu. Dar odată atins, descoperim că aceasta
este doar o staţie intermediară în drumul nostru. Scopurile sunt nişte borne care ne ajută să ne
orientăm în viaţă:
1. Ne ajută să ne găsim un indicator după care ne verificăm cursul. În caz contrar, n-am şti în ce
direcţie să ne mişcăm.
2. Fac avansarea noastră să fie bine gândită, deoarece ne ajută să descoperim şansele pe care le
întâlnim.
3. Ne motivează şi stimulează avansarea noastră.
Sensul scopurilor mari
Scopurile mari au şi alte avantaje. Dacă vrei să faci un salt calitativ, e cazul să-ţi fixezi scopuri
grandioase. Nu este vorba despre o casă frumoasă sau un automobil scump, despre confort
deosebit sau bani mulţi. Esenţa este în personalitatea ta şi modul în care se va dezvolta ea.
Vom învăţa ceva, vom creşte şi vom dezvolta aptitudini noi. Adevărata importanţă a unui scop
mare este dezvoltarea personalităţii în procesul de atingere a lui. Cu cât este mai mare scopul, cu
atât mai mult trebuie să creştem pentru a-l atinge.
Unii îşi fixează nişte scopuri atât de mari, pe care nu le vor atinge niciodată. Ei ştiu că jumătate
de efort nu le va aduce succesul şi că trebuie să se impună la 110%. Doar astfel poţi să te
dezvolţi şi să creşti. Doar cerând de la viaţă ce este mai bun poţi deveni o personalitate. Fixându-
ne un scop mare, ne concentrăm asupra lucrurilor importante.
Chiar dacă unul dintre scopurile mari va rămâne nerealizat, totuşi succesul va fi destul de mare.
Dacă te-ai pornit spre stele, aceasta nu înseamnă că vei ajunge la ele, dar sigur te vei ridica mai
sus de copaci. Iar drumul spre scop ascunde atâtea lucruri noi, este atât de interesant, încât el
însuşi devine un scop.
Deosebirea dintre scopurile de scurtă şi lungă durată
În cazul scopurilor vieţii, trebuie să ridicăm ştacheta cât mai sus. Dacă fixăm scopuri de scurtă
durată, nu avem dreptul să supraapreciem posibilităţile. Pentru a schimba ceva fundamental în
viaţă, trebuie să ne schimbăm noi înşine. Pentru aceasta este nevoie de mult timp.
Majoritatea oamenilor supraapreciază ceea ce pot obţine într-un an şi subapreciază ceea ce pot
obţine peste zece ani. Uşor cedăm dacă nu ne atingem scopurile de scurtă durată. Aceasta ne face
să pierdem încrederea în forţele proprii şi motivarea pentru acţiune. De aceea scopurile de scurtă
durată trebuie să fie realizabile. Este rezonabil să planifici creşterea venitului anual cu maximum
20%.
Deci scopurile de lungă durată trebuie să fie maximale, deoarece ele determină îndemânarea de a
folosi circumstanţele, care apar zilnic în cale. Cu cât este mai mare scopul, cu atât mai multe
şanse suntem capabili să descoperim şi să folosim.
Scopurile de lungă durată ne arată cât de mult am crescut şi dacă facem ceea ce este în puterea
noastră pentru a ne schimba viaţa în bine.
Realizarea
Trebuie să depunem toată străduinţa pentru realizarea scopurilor importante de scurtă durată.
Aceasta ne va permite fixarea unor scopuri mai mari în viitor.
Dacă ratezi în permanenţă realizarea scopurilor de scurtă durată, atunci pierzi încrederea în sine
şi în visele de lungă durată. Scopurile de scurtă durată ne ajută să avem încredere în forţele
proprii. Scopurile realizate îmbogăţesc viaţa, dar cel mai important este schimbarea noastră.
Victoria te aduce pe ascendenta încrederii în sine. Eşecul – pe ascendenta neîncrederii, ceea ce
duce la tot mai puţină încredere în propria persoană şi, în final, încetarea oricărei activităţi.
Trei tipuri de scopuri
Învingătorii ştiu cât de important este realizarea scopurilor de scurtă durată. Dar deoarece ştiu că
nimeni nu le poate realiza sută la sută, ei le împart în trei grupe – A,B şi C.
- Scopurile de tipul C. Atingerea lor nu este neapărat necesară. Pur şi simplu, trebuie ţinute în
vizor până în momentul când vei decide că ele prezintă un interes serios.
- Scopurile de tipul B. Trebuie planificate, dar nu este neapărat să fie realizate. Ele servesc drept
borne.
- Scopurile de tipul A. Aceste scopuri trebuie realizate neapărat. În caz contrar, va suferi
integritatea ta şi încrederea în sine.
Fiecare scop trebuie să aibă o literă. De ce? Chiar dacă unele nu vor fi realizate, încrederea în
propria persoană nu va avea de suferit.
Scopurile de tip A trebuie să fie într-un număr limitat, deoarece ele trebuie realizate cu orice
preţ. O astfel de metodologie permite păstrarea încrederii în sine. Poţi spune: „Până acum am
realizat toate scopurile, pe care le-am fixat. Aşa va fi şi mai departe”.
Scopurile de tip A trebuie să fie realizabile. Uneori, pentru antrenament, putem nota cu această
literă un scop de scurtă durată foarte îndrăzneţ. El va necesita mai mult efort şi se va găsi în afara
capacităţilor noastre.
Scopurile de lungă durată de tipul A au un impact decisiv asupra vieţii noastre. Trebuie să fie
puţine, dar printre ele e cazul să înscriem şi unele „irealizabile”. Nu trebuie să te chinuiască
întrebarea cât de realiste sunt. Mai bine gândeşte-te cum va arăta realitatea ta, atunci când le vei
realiza.
Haide-ţi să fim realişti şi să realizăm imposibilul.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XVIII)
Motto: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”
Principiul nr. 18: Oferă oamenilor ceea ce-şi doresc
Soarele şi vântul încercau să demonstreze cine-i mai puternic şi au convenit că va învinge cel
care va reuşi primul să dezbrace un călător. Vântul a început să bată cu rafale puternice, dar cu
cât mai tare sufla, cu atât mai tare călătorul se înfăşura cu paltonul de pe el. Atunci când vântul a
cedat, soarele l-a încălzit cu razele sale atât de tare, încât călătorul şi-a scos singur paltonul.
Vom reuşi mult mai mult, dacă atitudinea faţă de oameni va fi plină de înţelegere, bunătate,
simpatie şi calm. Nu trebuie să lipsească sinceritatea şi dorinţa de a-i face pe oameni fericiţi.
Pentru a nu umple pagina doar cu epitetele care caracterizează această atitudine, o vom numi
simplu – DRAGOSTE.
Dragostea
Dragostea nu este doar un sentiment care apare de la sine. Acest cuvânt a fost ponosit într-atât,
încât mulţi se ruşinează să-l pronunţe. Şi totuşi, ceea ce le lipseşte oamenilor cel mai mult, este
dragostea. Ea simplifică relaţiile şi rezolvă, în cel mai rapid mod, orice problemă.
Dragostea este cea mai puternică şi cea mai înţeleaptă putere de pe Pământ. Cu cât mai multă
dragoste dăm celor din jur, cu atât mai repede ne atingem scopurile şi ne încărcăm cu energie.
Dragostea înlătură barierele care apar în drumul spre scop.
Dragostea este o forţă puternică. Însă, în viaţa de toate zilele, oamenii aleg drumul confruntării.
Ei cred că drumul confruntării este mai scurt. Da, este o satisfacţie de moment a victoriei
obţinute. În viitor, însă, vor apărea noi probleme. Nu există nimic mai eficient şi mai simplu
decât dragostea. Cu o lingură de miere poţi ademeni mult mai multe albine decât cu o găleată de
oţet.
Dragostea şi relaţiile umane
Medicul, care are o atitudine grijulie faţă de pacienţi, se bucură de mai mare încredere şi tratează
mai eficient. Aceeaşi calitate îi permite unui vânzător să vândă mai mult. Un manager va obţine
rezultate mai bune, dacă este înţelegător cu subalternii. Părinţii îşi arată dragostea faţă de copii şi
le dau ce au mai bun. Doar pe principiile dragostei şi respectului se construieşte o relaţie de
încredere reciprocă, necesară pentru o activitate în comun.
Mulţi sunt pregătiţi sufleteşte să dea dragoste celor din jur, dar nu ştiu cum s-o facă. Toţi
cunoaştem Regula de aur: „ Comportă-te cu oamenii aşa cum vrei ca ei să se comporte cu tine”.
Este o regulă de mare valoare, care aduce un beneficiu enorm.
Dar există şi reversul ei. Oamenii sunt diferiţi. Dorinţele şi necesităţile lor nu corespund cu ale
noastre. De aceea regula nr.18 sună astfel: „Oferă oamenilor ceea ce-şi doresc”. Noi nu avem
dreptul să le rănim sentimentele, de aceea trebuie să-i înţelegem cu adevărat.
Aceasta înseamnă că trebuie să fim atenţi cu oamenii. Fiecare individ transmite semnale despre
dorinţele sale. Arta este să fim capabili să le recepţionăm şi să le interpretăm corect. În asemenea
situaţie, nu există loc pentru conflicte.
24 de reguli de aur
Aceste reguli servesc drept puncte de orientare pentru a le oferi oamenilor ceea ce-şi doresc.
Foloseşte-le şi relaţiile tale se vor îmbunătăţi cu mult.
1. Susţine-i şi laudă-i pe oameni cu orice ocazie. Spune cuvinte de laudă chiar şi pentru cele mai
mici succese. Lauda este asemenea razelor de soare. Fără ele oamenii nu pot creşte.
2. Oferă oamenilor posibilitatea de a-şi păstra individualitatea. Nu râde de nimeni şi nu leza
nimănui demnitatea. Nu acorda prea mare atenţie greşelilor altor persoane.
3. Vorbeşte oamenii de bine. Dacă nu găseşti nimic pozitiv, taci.
4. Urmăreşte-i atent pe oameni. Astfel vei fi capabil să vezi lucrurile bune şi lauda nu va fi falsă.
5. Fă apel la bunătate. Oricui îi place să fie considerat corect şi cinstit. Dacă vrei ca cineva să
devină mai bun, construieşte relaţiile ca şi cum el este deja acea persoană. Astfel, el se va strădui
să nu te dezamăgească.
6. Critică-i pe oameni cât mai rar. Critica trebuie îndreptată împotriva faptei, dar nu a persoanei.
Arată că atitudinea ta este binevoitoare şi vrei să-l ajuţi. Niciodată nu critica pe nimeni în formă
scrisă.
7. Oferă posibilitate fiecăruia să-şi simtă propria importanţă. În loc să-ţi demonstrezi muşchii,
recunoaşte-ţi neajunsurile. Dacă vrei să ai parte de duşmani, demonstrează-ţi superioritatea. Dar
dacă vrei să ai prieteni, recunoaşte că sunt mai buni.
8. Dacă ai greşit, cere-ţi scuze. Dacă aştepţi că cineva te va certa, ia-o înainte şi recunoaşte-ţi
vina.
9. Propune în loc să comanzi. Vei reuşi să stabileşti o relaţie de colaborare.
10. Înţelege că cei din jur pot fi irascibili. Irascibilitatea este un semn că omul are nevoie de
ajutor şi atenţie. Compătimeşte-l.
11. Vorbeşte cât mai puţin. Oferă-le altora posibilitatea de a vorbi şi ascultă cu atenţie.
12. Fă-l pe om să creadă că ideea îi aparţine. Dacă este o idee bună, atunci nu contează cine a
enunţat-o. Fiecare vrea să se simtă important. Marea e mai importantă decât orice râu, deoarece
se află mai jos.
13. Nu întrerupe interlocutorul, chiar dacă ai impresia că nu are dreptate. Oricum nu te vor
asculta, până când nu-şi vor expune părerea.
14. Priveşte lucrurile din punctul de vedere al altora. Indienii spun: „Mergi un kilometru în
mocasinii prietenului”. Analizează motivul comportamentului altor persoane. A înţelege
înseamnă a ierta.
15. Nu încerca niciodată să demonstrezi că ai dreptate. Chiar dacă eşti mai deştept, nu arăta. Fii
de acord că ai putea rătăci. Astfel poţi curma orice ceartă.
16. Fă cadouri cât mai des, chiar dacă nu ai nici un motiv. Bucură-i pe oameni. Cadourile nu
trebuie să fie scumpe, ci semnificative şi variate.
17. Dacă ţi s-a reproşat, reţine-ţi emoţiile. Ascultă interlocutorul. Caută punctele de vedere
comune. Fii autocritic. Promite că vei analiza ceea ce a spus şi mulţumeşte.
18. Manifestă un interes sincer faţă de oameni. Condu-te de principiul: interesează-te de oameni
în loc să te strădui ca ei să se intereseze de tine. Arată că eşti gata să-i ajuţi, în orice moment.
19. Zâmbeşte. Nimeni nu are mai multă nevoie de zâmbetul tău decât persoana care nu zâmbeşte
în acest moment.
20. Numeşte-i pe oameni cu numele de familie. Acest gest demonstrează respect. Fiecare este
măgulit de numele său.
21. Priveşte lumea cu ochii altor persoane. Întreabă-te cât mai des: „Ce-şi doreşte el cu adevărat?
Cu ce-l pot ajuta?”
22. Fă astfel, încât după fiecare discuţie, oamenii să aibă o dispoziţie mult mai bună, iar
atitudinea faţă de sine, faţă de afacerea ta şi faţă de tine să se schimbe în bine.
23. Fii capabili să ierţi. Nu fi ranchiunos.
24. Nu fi zgârcit la complimente pentru cei din jur.
E firesc să nu poţi folosi din prima toate aceste reguli. Nu există persoană, care ar îndeplini strict
aceste reguli, dar e cazul să tinzi spre acest ideal.
Aceste reguli nu presupun să dai dragoste tuturor celor cu care vorbeşti. Ele presupun, mai
degrabă, toleranţă.
Unii oameni folosesc aceste reguli doar pentru a-şi atinge scopurile. O astfel de abordare nu este
în concordanţă cu secretul examinat azi. Scopul nostru nu rezidă în a spoi. Atunci când florile se
ofilesc, ele nu sunt vopsite cu pensula, pentru a arăta bine. Ele trebuie udate. Cele 24 de reguli te
vor ajuta să le dai celor din jur ceea ce-şi doresc.
Lumea este precum suntem noi
Dacă eşti permanent nesatisfăcut de oamenii care te înconjoară şi ai impresia că în jur sunt numai
cretini, atunci este destul de posibil că problema nu este în ei, ci în tine. Realitate obiectivă nu
există. Lumea este aşa cum ne-o imaginăm noi. În om vedem ceea ce credem despre el în
adâncul sufletului.
Există trei căi, care ne ajută să stabilim relaţii bazate pe toleranţă şi dragoste:
- În primul rând, trebuie să ne lămurim cine suntem noi. Doar iubindu-te pe tine, îi poţi iubi pe
alţii.
- În al doilea rând, nu trebuie să-i analizăm la microscop pe cei din jur. Segmentând o floare, îi
distrugem frumuseţea.
- În al treilea rând, trebuie să ne concentrăm la părţile bune ale oamenilor. Foarte mulţi îi bârfesc
cu plăcere pe cei mai apropiaţi, subestimându-i în acelaşi timp. Astfel îşi fac un mare deserviciu.
Spălând oasele altora, te concentrezi la greşeli şi slăbiciuni. În consecinţă, vei vedea lumea
întreagă plină de greşeli şi nedreptăţi. Atunci când căutăm părţile bune, lumea devine mult mai
frumoasă. O vorbă înţeleaptă spune: „Ce vezi în om aceea devii. Vezi lumină – devii lumină.
Vezi noroi – devii noroi”.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XIX)
autor: Valentin DOLGANIUC
Principiul nr. 19: Concentrează-te plenar asupra activităţii
X şi Y au venit în companie în acelaşi timp. X era un tip activ, dar era urmărit permanent de
momente de criză. Ba nu se pornea maşina, ba pierdea paşaportul şi era nevoit să cheltuiască
timp pentru a-l restabili, ba se spărgea o ţeavă etc. Antipodul lui eraY, un tip încet şi inert. Lui îi
plăceau telenovelele şi conştient fixa mai puţine întâlniri de afaceri, pentru a nu rata vreun
episod.
După câteva luni, Y a fost concediat, fără a reproşa ceva. Dar, a fost concediat şi X. Această
decizie l-a determinat să reproşeze furtunos: „Cum pot fi eu comparat cu acest leneş Y? Eu pot şi
vreau să muncesc. Pur şi simplu, am fost o jertfă a împrejurărilor”.
Administratorul i-a răspuns: „Eu sunt responsabil de prosperitatea companiei. Dacă nu realizăm
planurile fixate, atunci apare un mare pericol pentru companie şi pentru oamenii ei. Şi pentru
mine nu contează din ce motive n-ai îndeplinit planul. Pentru mine există un singur criteriu –
rezultatul final.”
Pentru a obţine adevăratul succes, e nevoie să-ţi concentrezi toată energia şi forţele asupra unei
singure activităţi. Puţini sunt cei care reuşesc acest lucru, deoarece permanent apar circumstanţe,
care ne împiedică să facem aceasta. Acestea pot fi: un meci de fotbal, problemele curente, o
ceartă în familie şi chiar timpul de afară. Unii pot munci eficient doar atunci când plouă, iar
timpul frumos îi împiedică să se concentreze asupra activităţii.
De la activitate ne pot distrage principiile de organizare a timpului şi modul de gândire. Dacă
după pauza de masă nu mai ai poftă de muncă, deoarece ai finalizat o sarcină importantă, este
echivalent cu abandonarea lucrului, care te-a dezamăgit.
Scuze multe – compătimire de sine
Adevăratul pericol sunt circumstanţele folosite pe post de scuze pentru eşecuri şi pentru
eforturile prea mici. Oamenii cheltuiesc o groază de energie pentru a găsi o scuză „genială”
pentru lenea lor. Ei vor să-şi păstreze o imagine bună, în condiţiile unor rezultate proaste. Dar
noi suntem apreciaţi după rezultatele muncii şi nu după scuze. Învingătorii obţin succese, în
pofida circumstanţelor.
Cu cât sunt mai impunătoare scuzele, cu atât mai confortabil ne simţim. Oricare ar fi scuzele
pentru lenea ta, rezultatele sunt aceleaşi. Cu cât mai dramatică este istorioara compusă, cu atât
mai plauzibile sunt scuzele tale. Sigur că poţi argumenta lenea ta prin faptul că ai nimerit la
început într-o tornadă, apoi ai suportat un cutremur de pământ, pe drum ai găsit o oaie moartă,
care trebuia îngropată, ai avut o pană şi chiar s-a oprit motorul maşinii. Dar REZULTATUL final
este acelaşi ca şi în situaţia când ai rămas acasă, deoarece n-ai avut poftă să mergi la lucru.
Toţi factorii, care te distrag de la muncă, sunt la fel. Ei nu-ţi permit să obţii rezultate. Unica
deosebire dintre scuzele „dramatice” şi cele simple constă în faptul că primele mai generează şi
milă faţă de tine însuţi.
Desigur că un viscol puternic sau o pană serioasă la motorul maşinii sună mult mai plauzibil.
Gândeşte-te la următorul lucru: scopul oricăror scuze este direcţionarea atenţiei de la tine spre
ceva sau cineva. În rezultat devenim o jertfă a circumstanţelor. Căutăm milă şi înţelegere în loc
de stimă şi recunoştinţă.
Este în puterea noastră de a decide: sau cădem în hău, sau urcăm spre culmi. Ce poţi spune
despre persoana, care-şi cheltuieşte timpul pentru a inventa scuze? Ea nu-şi trăieşte viaţa sa,
deoarece este incapabilă s-o controleze. Iar cel care utilizează toate forţele pentru atingerea
scopului şi nu-şi permite să fie sustras, îşi construieşte propria viaţă.
În viaţa noastră se vor perfecţiona doar acele lucruri asupra cărora ne concentrăm toate forţele.
Îndeplinind planurile fixate, ne schimbăm mentalitatea şi modul de viaţă. Şi din contra, cel care
acordă prea mare atenţie situaţiilor neprevăzute, le transformă în componenta de bază a vieţii
sale. În final, toată viaţa lui este compusă doar din scuze.
Cum tratăm situaţiile care ne distrag de la activitate
Gheote a spus cândva: „Unicul lucru care poate fi prevăzut, este că se va întâmpla ceva
neprevăzut”. Totdeauna vei fi distras de la activitate şi trebuie să înveţi să depăşeşti aceste
situaţii. La început, ai impresia că multe dintre aceste situaţii sunt importante. De fapt, ele pot fi
uşor ignorate.
Altele nu merită atât de multă atenţie, cel puţin, în acest moment. Aceasta înseamnă că ne putem
preocupa de ele mai târziu, după lucru. Există situaţii care cer să le acordăm atenţie imediat.
Deoarece astfel de situaţii neprevăzute şi urgente apar permanent, e cazul să fim pregătiţi pentru
ele.
Ce-ai spune despre un taximetrist, care nu a ieşit la lucru, deoarece nu a schimbat roţile de iarnă?
Sigur, vei zice: „Era cazul să se preocupe de aceasta din timp”. La fel precum iarna, anumite
situaţii apar periodic şi trebuie să fim pregătiţi pentru ele din timp, ca să ne putem continua
activitatea în acelaşi ritm.
Desigur că nu poţi prevedea orice „surpriză”. Viaţa, de departe, nu este o oglindă exactă a
planurilor noastre. Uneori apare un „incendiu” şi trebuie să acţionezi imediat. Dacă consideri că
astfel de situaţii pot apărea în fiecare săptămână sau în fiecare zi, atunci trebuie să le incluzi în
graficul tău, interzicându-le să-ţi perturbeze planurile tale. Trebuie să controlezi situaţiile
neprevăzute fără a le permite ca ele să te conducă.
Cel mai eficient, este acordarea timpului necesar pentru a rezolva astfel de situaţii, de exemplu,
două ore pe zi. Dacă astfel de situaţii vor apărea, ele nu vor avea nici un impact asupra planurilor
tale. Dacă nu-şi vor face apariţia, vei dispune suplimentar de două ore pentru muncă eficientă. În
nici un caz, n-ai dreptul să permiţi ca anumite situaţii să te oprească din drumul tău spre scop.
La fel, poţi programa o zi în două săptămâni sau trei-patru în jumătate de an pentru rezolvarea
problemelor accidentale. Dacă îţi poţi permite, angajează pe cineva, care să se preocupe de
situaţiile neprevăzute.
Utilitatea situaţiilor neprevăzute
Îţi este cunoscută situaţia când în timpul lucrului tău intră în oficiu persoane, care nu au anunţat
că vin? Posibil că nu o singură dată ai fost deranjat de astfel de situaţii. Dar pot fi consideraţi
oamenii o piedică? Poate că ei sunt mai importanţi decât munca ta? Dacă cineva a intrat deoarece
n-avea ocupaţie, înseamnă că-ţi fură timpul. Dar dacă a venit fiica cu o problemă, pa care o
consideră importantă în acest moment, sigur trebuie să-i dai prioritate.
Dacă ai planificat corect timpul, atunci poţi acorda ceva timp fiicei, fără a pune în pericol
realizarea scopului. O astfel de „distragere”, uneori, îţi poate da forţe noi pentru muncă. Ea îţi
permite să faci o pauză, iar apoi să priveşti lucrurile cu alţi ochi.
Nu vom reuşi niciodată să ne debarasăm de situaţiile neprevăzute, dar nici nu este cazul. Mai
bine e să învăţăm să le utilizăm în favoarea noastră. El pot fi un semnal pentru a privi înapoi şi a
evalua ceea ce am făcut, precum şi pentru a ne întreba:
1. Optimal folosesc timpul?
2. Mă preocup de scopurile de durată sau rezolv doar problemele de moment?
3. Pot folosi timpul mai eficient pentru a realiza scopurile vieţii?
Situaţiile neprevăzute ocupă un loc special în viaţa învingătorului. El este conştient de existenţa
lor şi le rezervă timp, dar nu permite ca anumite situaţii să-i perturbeze planurile de activitate.
Învingătorul nu foloseşte niciodată situaţiile neprevăzute drept scuză sau explicaţie. El îşi atinge
scopul, în pofida oricăror impedimente.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XX)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Viitorul aparţine celor care cred în frumuseţea viselor lor.”
Principiul nr. 20: Fii exemplu
O femeie a venit la Ghandi şi l-a rugat să-l convingă pe fiul ei să nu mănânce atât de mult zahăr.
Ea era convinsă că vorbele acestui om vor avea un impact mult mai mare decât ale ei. Ghandi i-a
răspuns că are nevoie de trei luni pentru această sarcină.
Peste trei luni de zile, femeia a venit la Ghandi împreună cu fiul său, iar acesta i-a explicat foarte
simplu că nu este bine să consumi mult zahăr, deoarece aceasta dăunează sănătăţii. Cu cât mai
des se va dezice de zahăr, cu atât mai repede va creşte şi va fi mai puternic. Băiatul a fost de
acord, fără a reproşa ceva.
Femeia s-a dat mai aproape de Ghandi şi l-a întrebat în şoaptă, de ce a avut nevoie de trei luni de
zile pentru o explicaţie atât de simplă. Acela i-a răspuns: „Pentru ca vorbele mele să fie
convingătoare, eu n-am folosit zahăr pe parcursul a trei luni. Doar astfel am putut să-l conving pe
băiat să facă acelaşi lucru”.
Cuvintele noastre au o greutate mult mai mare dacă au în spate experienţa. Importanţa cuvintelor
noastre poate fi apreciată după ecoul lor. Abraham Lincoln spunea: „Faptele tale sunt atât de
răsunătoare încât înăbuşă cuvintele”. Dacă oamenii nu cred cuvintelor noastre, cauza suntem noi.
Posibil că am nimerit în una din cele patru capcane.
Prima capcană: administrare ineficientă
Fiecare antreprenor sau manager se găseşte în una din cele patru faze:
Faza productivă. La început, fiecare desfăşoară o activitate productivă. Timpul este folosit
pentru activităţile care aduc venit. În această fază câştigi bani. Atât timp cât te ocupi personal de
producere, scopurile tale sunt convingătoare.
Faza administrării. Atunci când un întreprinzător înţelege că este imposibil să avanseze de unul
singur, el începe să caute parteneri sau angajaţi. Cea mai mare parte a timpului este folosită
pentru a-i motiva pe angajaţi şi a-i învăţa. Problema nu este faza administrării, ci retragerea de la
producere. Cel care este „plin de importanţă”, dar nu face prea multe, foarte repede nu va mai fi
luat în serios de către cei din jur.
Faza supravegherii. Directorul companiei devine supraveghetor în raport cu managerii săi. Ei, la
rândul lor, fac acelaşi lucru în raport cu noii angajaţi. „Veteranii” companiei încep să-i motiveze
şi să-i şcolească pe cei noi. Nu este nimic rău, dacă ei îşi îndeplinesc funcţiilor lor directe. Acest
pericol persistă în permanenţă, deoarece fiecare angajat doreşte să fie şefuleţ. În consecinţă, şeful
este nevoit să-i supravegheze pe noii şefuleţi, care conduc activitatea celor care muncesc.
Producerea trece la un nivel mai jos, dar nu creşte proporţional cu mărirea numărului de angajaţi.
Faza supravegherii supraveghetorilor. Compania angajează permanent noi colaboratori. Cei care
se ocupau direct de producere, încep să-i supravegheze pe noii angajaţi. Supraveghetorii de ieri
devin supraveghetori ai supraveghetorilor. Eşti în fruntea acestei piramide şi ai impresia că ai
atins apogeul.
Nici nu-ţi poţi imagina cât de uşor cad companiile în asemenea capcane. Cauza este una: oamenii
consideră că importanţa este oferită de postul deţinut, dar nu de rezultatul muncii. Greutatea
cuvintelor tale este direct proporţională cu rezultatele, dar nu cu postul ocupat.
Pentru a-i aprinde pe alţii, trebuie să ardem. Dacă vrem ca lumea să ne asculte, trebuie să şi
facem ceva.
A doua capcană: „Eu, la timpul meu...”
Mulţi oameni trăiesc doar cu amintirile succeselor din trecut. Ei sunt o umbră a trecutului lor.
Dacă vrem să fim respectaţi şi ascultaţi, atunci trebuie să ne întoarcem, din când în când, la
activitatea productivă şi să obţinem rezultate.
A treia capcană: „Voi veţi vedea, cine voi deveni...”
Trebuie să avem o atitudine sceptică faţă de lăudăroşi. Ei sunt meşteri în a compune şi ai
impresia că deja au atins culmi inimaginabile. De facto, avem în faţă un palavragiu.
Eşti ovaţionat pentru succesele obţinute şi pentru activitatea curentă. Ştim deja că un lider
adevărat vede viitorul. Dacă cei simpli văd realitatea de azi, atunci învingătorii ştiu cum va arăta
ea în viitor. Trebuie să fii capabil să explici aceasta şi altora, pentru a-i entuziasma şi a le trezi
dorinţa de a atinge scopurile.
Pentru aceasta este nevoie ca vorbele să fie susţinute de acţiuni. Acţiunile sunt mai
convingătoare decât cuvintele. Cei care te urmăresc, trebuie să fie încrezuţi că „o astfel de
atitudine duce la succes”. Dacă lucrezi asupra unui proiect de perspectivă, trebuie destul de
repede să prezinţi anumite rezultate. Vorbele frumoase nu vor înlocui niciodată munca asiduuă.
A patra capcană: lipsa exemplului personal
Mulţi oameni se aventurează în proiecte mari şi serioase. Dacă eşti capabil să le prezinţi
perspectiva şi căile de realizare a viselor, atunci nu este deloc dificil să găseşti adepţi. Cu toate
acestea, mulţi se plâng că nu pot găsi colaboratori. De la ei auzi doar că este imposibil să găseşti
angajaţi buni. Problema este alta: aptitudinea de a atrage oamenii. Nimeni nu va merge după tine,
dacă nu eşti un exemplu însufleţitor.
Întreabă-te: ai merge după o asemenea persoană? Ce-ai realizat în ultimele luni? Analizează
autodisciplina ta şi stilul tău de lucru. Cât de asiduu ai muncit? Cum se realizează planurile tale?
Dacă vrei să-i stimulezi pe alţii să muncească, trebuie să fii exemplu viu. Nu este suficient să stai
acasă şi să dai indicaţii. Niciodată nu vei obţine un succes, dacă nu vei munci productiv.
Uimeşte-i pe cei din jur cu productivitatea ta
Nu este vorba despre faptul că trebuie să fii în permanenţă ocupat, ci despre locul pe care îl
ocupă munca productivă în viaţa ta. Odată cu avansarea pe scara succesului, se deplasează şi
sarcinile.
Trebuie să demonstrezi permanent că eşti capabil să obţii rezultate concrete. Uimeşte-i pe cei din
jur cu idei noi. Astfel cuvintele tale vor avea greutate şi vei fi urmat.
Exemplul tău (pozitiv sau negativ) va avea un impact permanent asupra subalternilor. Dacă
permanent te eschivezi de la lucru, la fel vor face şi ei. Dacă eşti disciplinat şi orientat spre
succes, ei te vor urma. Dacă eşti străduitor, ei vor fi la fel. Nu crede că vei putea să-i fentezi. Ei
le văd pe toate.
Regula celor trei zile
Noi nu cunoaştem cum funcţionează creierul. Nu suntem capabili să explicăm de ce motivarea şi
entuziasmul dispar atât de repede. Dar, spre fericirea noastră, cunoaştem ce trebuie să
întreprindem. Există o tehnică simplă, care ne permite să ne păstrăm motivarea la un nivel înalt.
Se numeşte regula celor trei zile.
Ea spune că avem nevoie de un succes la fiecare trei zile. Succes este orice rezultat pozitiv, care
poate fi evaluat. Mulţi se autolipsesc de această plăcere. Lucrând asupra unui proiect, nu ai
dreptul să te opreşti până la primul succes.
Dacă în primele trei zile nu ai obţinut un succes, cât de mic, atunci motivarea scade la zero. E
nevoie de forţe deosebite pentru a intra din nou în ritm. Aminteşte-ţi de tren. Atunci când prinde
viteză, nu poate fi oprit. Dacă obţii succes la fiecare trei zile, nivelul motivaţional este ridicat
permanent. În acest caz, munca ta este eficientă şi automat devii un exemplu pozitiv pentru cei
care te înconjoară.
Regula celor trei zile şi colaboratorii
Pentru a păstra motivarea pe post de forţă motrice, e nevoie ca şi colaboratorii să obţină un
succes la fiecare trei zile. Explică-le acest mecanism şi organizează activitatea astfel, încât regula
celor trei zile să funcţioneze.
La fel, colaboratorii au nevoie de susţinerea ta la fiecare trei zile. Pot fi cuvinte de laudă sau
motivare sub orice formă. Aceasta le va spune că nu sunt lăsaţi de izbelişte şi pot miza pe
ajutorul tău.
Un colaborator nou nu poate obţine succese la fiecare trei zile, dar el poate fi susţinut. Pentru
aceasta există diferite tehnici: o discuţie personală, munca în comun, o convorbire telefonică, o
carte sau un CD.
Pentru a-i putea susţine pe colaboratori, e nevoie ca tu să fii antrenat plenar în activitate. Tu, la
fel, ai nevoie de motivare şi entuziasm. Nimic nu este mai eficient, pentru a menţine ritmul,
decât succesele personale. Pot fi orice rezultate de succes ale companiei. Ele au un impact
pozitiv asupra întregului colectiv.
Dacă vrei ca cei din jurul tău să se mişte mai repede, atunci tu eşti primul care trebuie să facă
aceasta.
Nu fi măgulit de succese
Pe de o parte, ai nevoie de un rezultat bun la fiecare trei zile. Pe de altă parte, succesul nu este
întotdeauna un indicator al muncii asidue. Posibil că este un rezultat al efortului de acum trei
săptămâni.
Efortul acestei săptămâni ar putea da roade peste o lună. Munca din prima jumătate a anului ar
putea să se materializeze în a doua jumătate.
Astfel, nu este obligatoriu ca rezultatele de azi să fie consecinţa efortului de moment. Foarte des,
ele sunt derivata efortului din trecut. Venitul acestui an reprezintă suma eforturilor anilor
precedenţi.
De aceea, nu te îmbăta cu apă de ploaie, nu fi măgulit de succese. Acordă mai multă atenţie
acţiunilor tale şi ai grijă ca ele să fie eficiente.
Învingătorii nu părăsesc niciodată faza productivă. Ei sunt siguri că acţiunile de azi stau la
temelia succesului viitor. Cuvintele şi acţiunile învingătorilor merg mână în mână. Ei muncesc
productiv şi sunt permanent un exemplu bun de urmat.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXI)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Dacă ai decis să faci ceva, s-o faci în primele trei zile.”
Principiul nr. 21: Începe să te preocupi de lucrurile importante cât mai devreme
Un om a venit la doctor. El se simţea obosit, deprimat şi toropit de multitudinea de
responsabilităţi. Capul îi era plin de lucruri, pe care urma să le facă. Iar sfârşitul nu se vedea. Cel
mai tare era marcat de faptul că nu are timp pentru cele mai importante lucruri din viaţă. Dormea
foarte rău noaptea, iar ziua obosea foarte repede. Zilnic scădea nivelul încrederii în forţele
proprii, iar depresia avansa. Medicul înţelept a înţeles din prima că problema este modul în care
acest om îşi administrează viaţa. Un rol deosebit îl jucau trei deprinderi ale pacientului:
- el confunda lucrurile urgente cu cele importante;
- permanent amâna anumite lucruri pentru mai târziu;
- tindea să fie perfect în toate domeniile.
Urgent şi important
Există o anumită deosebire dintre aceste două lucruri. Cu cât mai mult amânăm lucrurile
importante, cu atât mai urgente ele devin. Din această cauză ne simţim tot mai prost şi mai prost.
Acest impact îl pot avea şi lucrurile mai puţin importante. Din cauza unor sarcini de mâna a
doua, pe care nu le-am îndeplinit la timp, am putea avea remuşcări.

Caseta 1
Secretul învingătorilor este transformarea imediată a lucrurilor importante în lucruri urgente. Ei
rezolvă aceste probleme în primul rând şi în orice împrejurări.
Secretul învingătorilor este transformarea imediată a lucrurilor importante în lucruri urgente. Ei
rezolvă aceste probleme în primul rând şi în orice împrejurări.
Cu cât mai mult amânăm lucrurile pentru mai târziu (cele importante şi cele mai puţin
importante), cu atât mai urgente devin şi cu atât mai mult timp avem nevoie pentru a le soluţiona.
Aici începe cercul vicios. Fiecare persoană, care este impusă să se preocupe permanent de
lucrurile urgente, este în criză de timp pentru soluţionarea lor. Cu cât mai mare influenţă are
urgenţa asupra vieţii noastre,cu atât este mai mică influenţa importanţei. Preţul, pe care îl plătim
pentru urgenţă, este pierderea importanţei. Nu trebuie să permitem, în nici un caz, ca lucrurilor
importante să le acordăm prea puţin timp, din cauza că toată atenţia este concentrată asupra
urgenţei.
Imaginează-ţi că pleci în concediu şi începi să umpli portbagajul maşinii cu lucruri. Presupunem
că la început pui pachetele mici şi alte mărunţişuri. Atunci când vrei să pui geamantanele, îţi dai
seama că nu mai ai loc. Corect ar fi să procedezi invers: mai întâi pui geamantanele mari, apoi
lucrurile mărunte, în colţurile şi nişele rămase. La fel şi în viaţă. Mai întâi, te preocupi de
lucrurile importante, iar în nişele rămase goale, „bagi” probleme mai puţin importante.
Regula celor 72 de ore
Ai fost în situaţia când ai planificat anumite lucruri, dar nu le-ai materializat? Cel mai probabil
că da. Posibil că ulterior te-ai autobiciuit pentru indisciplină.
De facto, ai încălcat regula celor 72 de ore, care spune că pentru îndeplinirea oricărui plan,
trebuie să întreprinzi acţiuni concrete în primele trei zile. Dacă ai ignorat-o şi n-ai întreprins
nimic, atunci ai o şansă dintr-o sută pentru a-ţi realiza cândva planul tău. Aceasta echivalează cu
a da de înţeles creierului tău că nu crezi în succes. Dar dacă creierul tău nu crede în succes,
atunci mai bine abandonează intenţiile tale şi nu le lua în serios.
Pentru ca subconştientul să aibă o atitudine responsabilă vizavi de planuri şi să-şi amintească
permanent de ele, trebuie ca ele să se înrădăcineze în sistemul nervos central. Iar aceasta poate
să se întâmple doar în cazul în care acţionezi. Fiecare oră de întârziere slăbeşte tot mai mult şi
mai mult motivarea.
Diferenţa dintre „urgenţă” şi „grabă”
Aplicând regula celor 72 de ore, nu înseamnă că trebuie să măreşti viteza de lucru. Dimpotrivă,
graba exagerată amplifică stresul şi poate duce la boală. Astfel trebuie de muncit fără grabă.
Omul nu este creat ca în permanenţă să trăiască în regimul alergărilor de la un proiect la altul.

O companie a decis să facă comerţ în junglă şi a angajat hamali africani, pentru transportarea
mărfurilor. În pofida faptului că erau zoriţi în permanenţă, a treia zi ei s-au aşezat şi nici un
argument nu-i putea convinge să se ridice şi să meargă mai departe. Proprietarul companiei,
destul de iritat, a cerut explicaţii şi un african i-a spus: „Noi ne-am grăbit prea tare şi, cu toate că
corpurile noastre sunt aici, trebuie să aşteptăm ca să ne ajungă din urmă sufletele”.
Noi avem nevoie de linişte şi calm, pentru a ne auzi, a gândi, a elabora planuri noi şi a descoperi
importanţa din multitudinea de lucruri. De aceea există deosebire dintre noţiunile „imediat” şi
„repede”. De lucrurile importante trebuie să te preocupi imediat, dar nu este neapărat să le faci
cu viteză maximă.
Nu poţi face câteva lucruri concomitent. Nu poţi mări până la infinit viteza de lucru. Dar este
vital să te apuci imediat de lucrul important, fără a-l depozita într-un sertar.
Boala sertarului
Principiul începerii imediate a lucrului se referă şi la acelea care nu ne aduc prea mare satisfacţie.
În aceste cazuri, se profilează tendinţa de a le băga în sertar pentru mai târziu.
Sunt sigur că ai fost în situaţia când n-ai sunat la timp, pentru a rezerva o cameră la hotel. Şi ai
ajuns în situaţia în care trebuie să cheltuieşti o groază de timp, sunând la toate hotelurile,
deoarece îţi spun că n-au locuri. Dacă ai fi făcut acest lucru la timp, atunci era nevoie doar de un
singur sunet. Acum, această ocupaţie poate să îţi ia ore întregi.
Lucrurile neplăcute, pe care le amânăm pentru mai târziu, cu fiecare oră devin şi mai neplăcute.
Ele încep să ne chinuie cu adevărat. Ne otrăvesc ziua de muncă. Dacă ne-am fi preocupat de ele
la timp, nu ne rămânea decât să ne bucurăm de viaţă, deoarece am fi avut în faţă doar ocupaţii
plăcute. Trebuie să ţinem minte că şi cele mai neplăcute lucruri încetează să ne deranjeze din
momentul în care le-am îndeplinit.
Tendinţa spre perfecţiune
Este puţin să încep un lucru cât mai devreme. Trebuie şi finalizat. O tendinţă exagerată spre
perfecţiune ne împiedică să finalizăm un proiect sau altul. Ea este capabilă să paralizeze toate
acţiunile noastre. Amatorul de perfecţiune poate cheltui optzeci la sută din timp pentru a lustrui
ultimele trei procente ale muncii sale. Şi în acelaşi timp, nouăzeci şi nouă de procente dintre
oameni nu vor vedea nici o diferenţă în execuţie. Demult este demonstrat că adevărata
perfecţiune va fi pentru totdeauna o taină inaccesibilă.
Se spune că pictorul Pierre Bonnard a venit odată la Luvru cu pensula şi planşeta şi a început să
copieze unul din tablourile sale. Supraveghetorii muzeului l-au reţinut. Bonarrd a început să se
îndreptăţească: „Este tabloul meu pe care nu l-am finalizat”. Unul dintre supraveghetori i-a
reproşat: „Tabloul este finalizat. În caz contrar nu ajungea la Luvru”.
Problema perfecţionismului se explică prin existenţa unui sentiment ascuns de frică de a nu greşi.
Doar până la finalizarea proiectului, nimeni nu-l va vedea şi nu va descoperi greşelile. În
majoritatea cazurilor, obţine succesul nu cel care nu face greşeli, ci cel care munceşte. Munca
este legată în permanenţă de greşeli. Nu poţi aprecia rezultatul muncii după numărul de greşeli.
Cu toate acestea, în majoritatea şcolilor acesta este criteriul de bază. Oamenii trebuie să aibă
dreptul la greşeli. Noi învăţăm din greşeli.
Unul dintre subalternii fondatorului companiei IBM Tom Watson a făcut o greşeală pentru care
compania a plătit 10 milioane de dolari. Atunci când a fost chemat în cabinetul lui Watson, el era
sigur că va fi concediat. Spre mirarea lui, şeful i-a zis: „Să te concediez? După ce am investit 10
milioane pentru şcolarizarea ta? pentru nimic în lume”. Noi suntem datori să învăţăm din
greşelile noastre. Doar în acest caz putem deveni mai puternici şi, sper, mai deştepţi. În acest caz
trebuie să ne conducem de următoarea regulă: mai bine începi să acţionezi, făcând unele greşeli,
decât să încetineşti, tinzând spre infailibilitate.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Cel care vrea să facă ceva, caută soluţii. Cel care nu vrea să facă nimic, caută
motive.”

Principiul nr. 22: Fii responsabil pentru viaţa ta

Un proprietar l-a trimis pe angajatul său în oraş ca să vândă portocale. Seara, angajatul a
raportat:
- N-am avut noroc. Toţi oamenii au spus că eu vând portocalele prea scump, de aceea n-am
vândut nimic.
- Îmi pare rău că ai mai puţină minte decât o portocală, i-a răspuns proprietarul.
Angajatul s-a supărat, însă, proprietarul a luat o portocală şi l-a întrebat:
- Ce se va întâmpla, dacă strâng portocala în mâini?
- Va curge suc, a răspuns angajatul.
- Corect. Dar dacă o lovesc cu un ciocan?
- La fel va curge suc.
- Dar dacă o striveşte un măgar cu copita?
- Oricum va fi suc.
- Acesta-i secretul, a zis proprietarul. Orice ai face cu portocala, oricum va curge doar ceea ce
este în ea. În creierul tău este inoculată aptitudinea de a reacţiona la situaţiile care se creează în
viaţă. Tu cedezi această aptitudine altora, învinuindu-i de propria ta prostie.
Atunci când lucrurile merg altfel decât ne-am dori, de regulă, dăm vina pe circumstanţe sau pe
alte persoane. Dăm vina pe criza economică, pe părinţi, pe soţie, pe companie, pe sănătate, pe şef
etc.
Am auzit, nu o singură dată, următoarele:
„Dacă nu se întâmpla acest lucru, atunci eu...”;
„Dacă aş fi avut mai mult timp sau mai mulţi bani, atunci eu...”;
„Aveam dispoziţie bună, până când tu...”.
Toate aceste enunţuri au un numitor comun: toţi şi toate sunt de vină, numai eu nu. Dar cel care
pune responsabilitatea pe umerii altora, le dă şi putere, în acelaşi timp.
Chintesenţa nu e în circumstanţe, ci în modul în care ne folosim de ele
Poţi deveni un învingător, doar atunci când eşti responsabil, sută la sută, de propria viaţă.
Desigur, nu porţi responsabilitate pentru toate circumstanţele, care se creează în viaţa ta. Dar de
modul în care reacţionezi şi cum le interpretezi, eşti responsabil doar tu. Posibil că nu porţi nici o
vină pentru situaţia economică, în care ai nimerit. Însă numai tu eşti responsabil de modul în care
te vei comporta.
Poţi folosi situaţia nefavorabilă ca pretext pentru scuză: „ Acum trebuie să fiu de două ori mai
precaut”. Sau poţi întrezări noi şanse: „Nu mai am ce pierde. Mai jos n-am unde să cad”.
Responsabilitatea este îndemânarea de a răspunde corect la situaţiile create. Răspunsul este
corect, dacă te axezi pe scopul tău şi nu permiţi nimănui să te abată din drum.
Bernard Show a expus acest gând astfel: „Noi ne-am deprins să învinuim circumstanţele de toate
relele noastre. Eu nu cred în nici o circumstanţă. Cel care vrea să obţină succesul în viaţă, merge
şi găseşte acele circumstanţe de care are nevoie. Dar dacă nu le poate găsi, atunci le creează
personal”.
Cel care-şi declină responsabilitatea, nimereşte în prizonierat. Cel care este responsabil, devine
liber.
Victor Frankl a fost unul dintre cei mai de vază psihologi ai secolului XX. El a petrecut mulţi ani
în lagărele de concentrare. Acolo i-a murit familia. El a fost torturat bestial, fiind aproape de
moarte.
Fiind în prizonierat, Frankl a înţeles: „Nimeni, în afară de mine, nu are putere asupra atitudinii
mele faţă de situaţii. Mă puteţi tortura, îmi puteţi omorî familia, dar gândurile mele îmi aparţin
doar mie. Doar eu pot decide cum tratez o situaţie sau alta”.
El şi-a zis: „Dacă în aceste situaţii vitrege am putut să-mi păstrez personalitatea şi caracterul,
atunci aceasta o poate face oricine”.
Frankl a exprimat observaţiile sale într-o singură frază: „Ultima libertate a omului este
posibilitatea de a determina de sine stătător atitudinea sa faţă de orice situaţie complicată”.
În toate timpurile, milioane de oameni au fost luaţi în robie sau în prizonierat. Ei ar fi dat totul
pentru a fi la fel de liberi ca noi. Trebuie să înţelegem cât de liberi suntem. Zilnic trebuie să
răspundem la una şi aceeaşi întrebare: „Cum folosesc dreptul meu la libertate nelimitată?”
Alegerea zilnică
Mulţi înţelepţi au afirmat că în fiecare zi ne naştem iar şi iar. De ce? Pentru că zilnic avem şansa
de a începe o viaţă nouă. Fiecare zi vine cu un cadou de nepreţuit – posibilitatea de a schimba tot
ce ne încurcă să fim fericiţi. Bună dimineaţa, viaţă!
De regulă, nu observăm aceste şanse. Sau nu vrem să le observăm. De ce? Dacă recunoaştem că
alegerea ne aparţine, atunci pierdem dreptul la scuze. În acest caz, totul depinde doar de noi. De
aceea acordăm prea multă importanţă circumstanţelor, asupra cărora nu avem nici o putere. Şi
rezultatul nu se lasă aşteptat prea mult: trăim nu aşa cum vrem. Ne autodistrugem.
Există diferite mijloace de autodistrugere. Putem omorî corpul, dragostea şi visul. Cei din jur,
posibil, nici nu vor observa aceasta, dar noi, în acest caz, încălcăm legităţile naturii şi facem o
crimă împotriva noastră. Mulţi presupun că nu le vor ajunge forţe, pentru a schimba
circumstanţele şi a redobândi libertatea. În schimb, ei depun toate eforturile pentru a-şi păstra
statutul de rob.
Oamenilor le este greu să recunoască că toată responsabilitatea le aparţine. Cel care-şi declină
responsabilitatea, seamănă cu personajul din următorul banc.
Un tip se văicăra zilnic, în pauza de masă, colegilor de birou: „Iar tartine cu roşii şi caşcaval! Nu
le mai pot suporta.” Aceasta a continuat câteva luni, până când colegii n-au mai putut răbda şi i-
au zis: „Dacă nu-ţi plac tartinele cu roşii şi caşcaval, spune-i soţiei să-ţi gătească altceva”.
„Cum? a replicat tipul. Eu doar nu sunt căsătorit. Singur îmi prepar tartinele”.
În viaţă, fiecare îşi prepară tartinele. Alegerea ne aparţine.
Responsabilitatea pentru carieră
Doar tu eşti responsabil de mărimea salariului tău. Compania nu are nici o responsabilitate
pentru aceasta. Şeful nu este responsabil pentru avansarea ta. Soţia nu este datoare să
deconecteze televizorul, să-ţi deschidă uşile de la garaj şi să te conducă până la ieşire.
Desigur că în viaţă lucrurile nu merg totdeauna aşa cum ne dorim. Dar numai tu decizi modul în
care reacţionezi la o situaţie sau alta. Situaţiile nefaste pot frâna sau chiar pot opri mişcarea
noastră, dar tu poţi decide să mergi spre scop, în pofida tuturor greutăţilor.
Putem doar să-l compătimim pe cel care ratează permanent şansa. Mai devreme sau mai târziu,
va fi nevoit să răspundă la întrebarea: „Cum mi-am folosit capacităţile?” Nu ai dreptul să te
fereşti de deciziile care te fac liber. Ar însemna să renunţi la luptă şi să recunoşti că ai ratat viaţa.
Responsabilitatea pentru relaţiile cu cei din jur
Nu este uşor să recunoaştem că suntem responsabili de reacţiile noastre, mai ales dacă a fost una
neadecvată. Nu are sens să răspunzi la un conflict din motivul că acesta a fost declanşat de către
altcineva. Confruntarea are alternativă. Dacă începem să alergăm după vipera care ne-a muşcat,
va fi şi mai rău, deoarece otrava va ajunge mai repede în tot corpul. Mai bine să luăm un antidot.
În loc să te avânţi într-un conflict, aminteşte-ţi că suntem capabili să ne controlăm propriile
reacţii. Poate te vor ajuta următoarele gânduri:
- Suntem cauza principală a atitudinii negative a celor din jur faţă de noi. Dacă recunoaştem
aceasta, atunci schimbarea comportamentului personal este în puterea noastră.
- În spatele unui comportament agresiv al altuia, cel mai des, se ascunde frica. Posibil că el, pur
şi simplu, se teme de superioritatea ta.
- Este mult mai simplu să modifici criteriile de apreciere ale oamenilor, decât pe ei înşişi. Poate
că ai ridicat prea sus ştacheta şi nu poţi găsi omul care te-ar satisface pe deplin. În acest caz,
dezamăgirile sunt determinate de aşteptările noastre, dar nu de comportamentul celor din jur.
Dacă cineva se comportă altfel decât ne-am dori, e cazul să ne amintim că avem dreptul să
decidem care va fi răspunsul nostru. În acest caz, este indicat să luăm o pauză de câteva secunde,
în locul reacţiei spontane şi să răspundem la următoarele întrebări:
1.Posibil că este o reacţie la comportamentul meu negativ din trecut?
2.Posibil că în spatele irascibilităţii acestei persoane se ascunde frica inferiorităţii? În acest
caz, îl voi putea înţelege mai uşor şi îl voi putea ajuta.
3.Ce mă deranjează într-adevăr? Comportamentul sau discordanţa cu aşteptările mele? Sau
poate cauza este propria neîncredere?
Recunoaşte că totul este în puterea ta
Trebuie să înţelegi că viaţa ta este aşa cum este, deoarece, la timpul respectiv, ai îndreptat-o în
această direcţie. Doar după aceasta poţi lua o decizie conştientă de a schimba ceva. Înseamnă că
ai preluat controlul asupra propriei vieţi.
Trăia cândva un înţelept bătrân, care cunoştea răspunsul la orice întrebare. Doi tipi au decis să-l
păcălească.
Ei au ascuns la spate o păsărică şi s-au înţeles să-l întrebe pe bătrân dacă-i vie sau moartă. În caz
că zicea că este vie, ei îi suceau repede capul şi înţeleptul n-ar fi avut dreptate. Dacă zicea că este
vie, i-ar fi dat drumul şi înţeleptul iarăşi ar fi greşit.
Ei s-au apropiat de bătrân şi l-au întrebat: „Spune, e vie sau moartă pasărea pe care o ţin la
spate?” Înţeleptul i-a privit liniştit şi le-a răspuns: „Orice aş spune, totul este în mâinile voastre”.
Poţi schimba tot. De la relaţiile tale cu cei din jur până la mărimea contului tău bancar. Poţi face
acest lucru în ziua când vei lua decizia şi vei începe să acţionezi, deoarece eşti responsabil atât
pentru acţiunile, cât şi pentru inacţiunile tale.
Doar de tine depinde dacă se vor materializa visele tale. Dacă te vei apuca de lucru chiar acum,
atunci vei putea face, practic, tot ce vei dori. Ai destule forţe pentru aceasta. Dar fii atent: dacă
nu-ţi manifeşti prea mult timp puterea de voinţă şi hotărârea, ele devin tot mai firave şi dispar.
Învingătorii sunt responsabili permanent şi nu cedează nimănui puterea asupra propriei vieţi. Ei
ştiu că nu pot influenţa toate situaţiile, dar au încredere că totdeauna pot decide asupra atitudinii
lor.
Ei ştiu că toate emoţiile negative pierd puterea asupra lor, atunci când sunt responsabili pentru
propria viaţă.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXIII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Văd doar scopul, nu văd nici un obstacol.”

Principiul nr. 23: Învinge-ţi frica

Un copil a ajuns la marginea oraşului, acolo unde erau amplasate loturile de pământ ale
orăşenilor. Doi proprietari îşi lucrau pământul. Loturile lor se deosebeau foarte mult unul de
altul. Primul era plin de buruieni şi proprietarul era foarte supărat din această cauză.
Al doilea lot era îngrijit, iar proprietarul era bine dispus. Aveai impresia că această activitate îi
aduce mare satisfacţie.
Copilul a decis să facă cunoştinţă cu cel bine dispus ca să afle secretul lui. Cum de reuşeşte atât
de uşor, iar vecinul său se căzneşte fără nici un rezultat?
Acesta i-a răspuns: „Şi eu munceam la fel înainte, fără a reuşi să stârpesc buruienile. Nu reuşeam
niciodată să smulg toate rădăcinile şi cele rămase dădeau fire noi. Ele creşteau mai repede decât
prăşeam eu. Atunci am decis să aplic altă tactică. Eu am găsit un soi de flori, care creşteau mai
repede decât buruienile. Foarte curând ele au înăduşit toate buruienile, iar lotul a devenit curat”.
Alături de cele două loturi era unul pe care creşteau doar plante otrăvitoare. Proprietarul i-a
explicat că este proprietatea unui medic vestit şi că acesta este cel mai deştept dintre ei. Din
plantele otrăvitoare prepară medicamente.
Fiecare om, chiar şi cei măreţi, au sentimentul fricii. Viteaz nu este cel care nu se teme de nimic,
ci cel care merge înainte, în pofida fricii.
Frica este o derivată a evenimentelor, care nu vrem să aibă loc. Cu cât mai vii şi cu cât mai des
apar ele, cu atât mai mare este frica. E greu s-o învingi, dar este posibil de a o face aliat sau de a-
i contrapune un sentiment mai puternic.
Nu suntem neputincioşi în faţa fricii. Noi suntem capabili să ne luptăm cu ea şi să nu-i permitem
să ne otrăvească viaţa.
Frica poate fi învinsă cu ajutorul recunoştinţei
Frica nu poate fi smulsă din suflet precum o buruiană din pământ. Imaginează-ţi că stingi lumina
şi e întuneric beznă. Ce-i poţi contrapune? Este inutil să te lupţi cu întunericul sau să-l alungi. Îl
poţi învinge doar cu lumină.
Frica este asemenea întunericului. Ea nu poate fi alungată, pur şi simplu. Cu cât mai mult
încercăm să facem acest lucru, cu atât mai puternică devine. Forţa naşte contraforţă. Dar îi putem
contrapune un alt sentiment, unul mai puternic. El va învinge frica precum lumina dispersează
întunericul.
Cum se explică aceasta? Creierul nostru poate procesa într-un anumit moment doar un singur
gând. Dacă îl ocupăm cu emoţii contradictorii fricii, atunci pentru ea nu rămâne loc. Antipodul
fricii nu este vitejia. Doar cel viteaz tot are sentimentul fricii, dar acţionează în pofida lui. De
aceea şi este numit viteaz.
Antipodul fricii este recunoştinţa. Doar cu ajutorul recunoştinţei poţi învinge frica. Dacă îţi vei
aminti cinci lucruri, care îţi trezesc sentimentul recunoştinţei, atunci din frică nu va rămâne nici
urmă. Pot fi lucruri foarte simple, precum capacitatea de a merge, a vedea, a vorbi, a citi. Poate fi
automobilul tău, apartamentul, oamenii pe care îi iubeşti şi care te iubesc...
Noi considerăm aceste lucruri fireşti. Înţelegem importanţa lor doar atunci când le pierdem. Dacă
nu mai poţi merge, începi să înţelegi ce fericire este să mergi.
Este necesar de conştientizat cât mai des aceste lucruri şi atunci viaţa va deveni mai plină şi mai
bogată.
Scopurile mari sunt eclipsate de către frică
O altă modalitate de a învinge frica este concentrarea pe scop. Frica ne poate învinge doar atunci,
când am pierdut din vizor scopul. Scrie săptămânal cele mai importante scopuri. Imaginează-ţi
cum va fi viaţa ta, atunci când ele se vor realiza.
Vei descoperi că visând la scopuri nu mai ai sentimentul fricii. Va trebui să cheltuieşti zilnic
câteva minute pentru aceasta, dar inacţiunile şi frica ne răpesc mult mai mult timp.
Este adevărat că peste un anumit timp frica revine, dar tu eşti mult mai calm, deja. În acest caz,
frica este un semnal că trebuie să-ţi aminteşti de scopurile tale.
Zece sfaturi practice
Dacă eşti dominat de frică, citeşte aceste zece sfaturi:
1. Întreabă-te: „Ce s-a întâmplat cu fricile mele din trecut?” Vei înţelege că doar 5% dintre toate
fricile tale au devenit realitate. Întreabă-te cât de argumentate sunt temerile tale? Poate că îţi faci
griji degeaba?
2. Scrie cinci lucruri care-ţi trezesc sentimentul de recunoştinţă. Spune-ţi: „Până acum totul a
fost în ordine, şi cu această problemă mă voi isprăvi”.
3. Unele situaţii, de care ne este frică, pot apărea în viitor în viaţa noastră, dar e posibil să nu
apară niciodată. De ce să-mi fac griji astăzi?
4. Convinge-te pe tine că ziua de azi va avea un final fericit. Şi cea de mâine la fel. Viaţa este
compusă din zile separate, care vin una după alta.
5. Dacă frica este prea mare, discută cu un învingător. În prezenţa lui, frica ta va dispărea.
6. Acţionează. Nu este uşor atunci când eşti dominat de frică, dar este necesar. Frica este mai
puternică anume atunci când nu acţionăm.
7. Nu te întreba niciodată dacă vei reuşi. Întrebarea trebuie să sune altfel: „Cum voi reuşi?” orice
s-ar întâmpla, vei găsi soluţia corectă.
8. Imaginează-ţi situaţii de succes. Inventează o istorioară despre tine cu un final fericit.
9. Ascultă muzica care-ţi place. Frica va dispărea, ca şi cum nici nu a fost.
10. Citeşte jurnalul tău de succes. Imediat îţi vei aminti că eşti un om norocos şi nu ai nici un
temei să te nelinişteşti.
Frica poate fi şi otravă şi medicament
Uneori este bine de folosit o doză de frică drept factor stimulator. Ea trebuie tratată precum
otrava. O doză mare poate fi fatală, iar o doză rezonabilă – cel mai bun medicament. De aceea
învingătorii nu au nimic împotriva impulsurilor fricii. Însă ei nu-i permit să-i domine.
Învingătorii au înţeles demult că o anumită doză de frică poate fi un stimulator puternic. Ei spun:
„Dacă nu am nici un sentiment de frică înainte de a face acest pas, înseamnă că este un pas prea
mic pentru mine”.
Învingătorii interpretează frica drept indiciu al faptului că se află pe drumul cel corect. Ei au
reuşit să încheie un pact cu frica lor şi o consideră factor stimulator al avansării personale.
Catastrofele
Învingătorii nu evită catastrofele. Ei ştiu că în viaţa lor vor fi neapărat momente triste. Nimeni nu
este capabil să fugă de ele. De aceea foloseşte următoarele sfaturi:
- Este pierdere de timp şi energie să te nelinişteşti din cauza posibilităţii ca ceva trist s-ar putea
întâmpla.
- Învingătorii ştiu că au suficiente forţe şi destulă înţelepciune, pentru a depăşi momentele grele
din viaţă.
- Catastrofa este o posibilitate de a începe totul de la zero.
- Catastrofele sunt părţi componente importante ale vieţii noastre (nu este neapărat să le cauţi).
Richard Bach scria: „Ceea ce omida poate considera sfârşitul lumii, de facto este momentul
naşterii fluturelui”.
Perceperea pozitivă a vieţii
Învingătorii cred precum copiii. Ei, de exemplu, sunt convinşi că viaţa lor este dirijată de o forţă
divină şi totul are un anumit sens. Este adevărat că nu întotdeauna este posibil să descoperi acest
sens imediat, alteori este nevoie de multe căutări.
Unii interpretează o astfel de percepere ca naivitate. Dar care este alternativa? Să crezi, pur şi
simplu că succesul şi insuccesul se distribuie haotic? Cel care nu vrea să se considere jertfă a
întâmplării, dar caută sensul, se simte mult mai confortabil.
Pe de o parte, învingătorii caută sensul, iar pe de alta, se consideră un firicel de nisip în spaţiul
cosmic. Ei sunt conştienţi că lumea nu se învârte în jurul lor. Viaţa este un joc. Greşelile, în acest
joc, nu capătă o valenţă atât de mare. Chiar dacă ai eşuat, poţi începe jocul din nou, în orice
moment.
La prima vedere, principiile expuse pot părea contradictorii. Dar nu este chiar aşa. Dacă privim
viaţa ca pe un joc şi, în acelaşi timp, căutăm sensul ei, intercalăm superficialitatea cu
profunzimea gândirii. Aceasta ne permite să percepem frica mult mai relaxat.
Încrederea că tot ce se petrece cu noi are un sens profund, întăreşte încrederea în forţele proprii.
Căutarea sensului permite evitarea superficialităţii.
Acestea sunt versul şi reversul monedei şi una nu poate exista fără cealaltă. Seriozitatea şi jocul
se completează unul pe celălalt. Cel care ia viaţa ca pe un joc şi, în acelaşi timp, caută sensul ei,
nu va fi torturat de posibilele stări de frică.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXIV)
Motto: „Succesul este 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.”

Principiul nr. 24: Concentrează-te asupra aptitudinilor tale

Un copac era complexat de faptul că era mic, strâmb şi caraghios. Toţi copacii din jur erau
viguroşi. El îşi dorea să fie ca ceilalţi.
Dar acest copac creştea pe o pantă abruptă a muntelui. Rădăcinile se prinseseră de un bulgăre de
pământ dintre pietre. Soarele îl lumina doar dimineaţa, iar pe parcursul zilei se ascundea după
stâncă, dăruindu-le razele sale copacilor care creşteau mai în vale. Copacul nostru nu avea nici o
şansă să crească mai mare şi el îşi blestema soarta.
Dar într-o dimineaţă însorită, el şi-a aruncat privirea asupra văii muntelui şi a înţeles că viaţa nu-i
chiar atât de rea. În faţă avea o imagine splendidă. Nici unul dintre copacii viguroşi, care
creşteau pe vale, nu puteau vedea nici a zecea parte din acest peisaj. Marginea stâncii îl proteja
de viscol şi gheaţă. Dacă ar fi fost mai mare, demult ar fi fost smuls de vânt. El era unic în felul
său şi această îi oferea un şir de avantaje.
Fiecare om trebuie să înveţe să trăiască cu acele aptitudini şi capacităţi pe care le are. Atenţia
trebuie concentrată asupra lucrurilor pe care le putem face, pe care le avem şi pe care le
înţelegem. Cu părere de rău, oamenii se concentrează asupra a ceea ce nu pot, ce nu au şi ce nu
înţeleg.
Visele deşarte
Mulţi consideră că viaţa lor ar fi mai uşoară dacă ar avea mai multe aptitudini şi talente. De
exemplu, cel bolnăvicios consideră că ar fi mult mai simplu dacă ar fi sănătos. Dar sănătatea lui
este aşa cum este.
O mamă singură visează să petreacă mai mult timp cu copiii. Dar ea nu dispune de timp,
deoarece trebuie să lucreze.
Consideri că ar fi mai uşor de trăit, dacă ai avea o voce fenomenală sau alt talent artistic? Nu
cred. Pentru fiecare succes trebuie să plăteşti un anumit preţ. Dar principalul e că avem doar
acele talente pe care le avem.
Crezi că dacă ai avea mai mulţi bani, sănătate impecabilă, o soţie iubitoare, viaţa ar fi mai bună?
Nu, ar apărea probleme de altă natură.
Foloseşte ceea ce ai
Ceea ce-ai primit la naştere, este pentru toată viaţa. Pe parcurs vei constata că unii oameni au mai
multe aptitudini şi talente decât alţii.
Nu are sens să ceri să se facă dreptate. În primul rând, nu ştim care este preţul plătit de aceşti
oameni pentru talente. În al doilea, noi avem talente şi aptitudini, pe care alţii nu le au. În esenţă,
aptitudinile nu joacă un rol determinant. Este mult mai important modul în care folosim ceea ce
avem.
Poţi sta zile în şir acasă, visând la noi aptitudini, dar aceasta nu va schimba cu nimic viitorul tău.
Dacă nu ai talentele pe care le au alţii, atunci trebuie să mergi pe altă cale.
Un elev era in capabil să asimileze limba engleză în şcoală. Metodologia era impotentă în faţa
lui. El era ultimul din clasă. Apoi, a fost nevoit să locuiască în SUA doi ani. Astăzi, el vorbeşte
engleza mult mai bine decât semenii săi.
Esenţa nu este numai în aptitudini. Este mult mai important cum le folosim.
Sârguinţa este mai importantă decât aptitudinile
Nu e cazul să venerezi talentele altora. Noi nu ştim pe ce se bazează mai mult succesul: pe talent
sau pe muncă asiduă. Toţi învingătorii spun acelaşi lucru: cele mai mari succese au la bază
munca. Mulţi nu sunt de acord cu aceasta, deoarece sunt deposedaţi de scuza lor: „De ce să mă
chinui, dacă n-am talent?”
Poţi învinge, indiferent de ce cărţile ţi-au căzut. Posibil că va fi nevoie de mai mult timp şi de
mai multă transpiraţie. Dar dacă eşti hotărât şi ai răbdare, întotdeauna poţi găsi un drum care
duce spre succes. Cel care mizează doar pe noroc, se va opri în faţa primului obstacol şi va
aştepta timpuri mai bune.
Porneşte chiar acum, indiferent unde te afli. Fiecare zi să fie mai bună decât precedenta. Şi aşa,
pas cu pas. Nu aştepta să se schimbe timpurile. Creează singur situaţiile, de care ai nevoie pentru
succes.
Părţile puternice şi slabe
Fiecare are părţi puternice şi părţi slabe. Majoritatea atrag atenţie celor slabe şi cred că ele sunt
cauza principală a nereuşitelor. Am o veste bună: părţile slabe nu au nici un impact asupra
succesului. Cea mai frumoasă tufă de trandafiri nu este cea care are mai puţini ghimpi, ci cea
care are flori mai frumoase. Nimeni nu a devenit bogat fiindcă a reuşit să se debaraseze de
neajunsuri. Bogăţia este rezultatul folosirii aptitudinilor pe care le ai.
Dacă te-ai debarasat de un cusur, ce-ai obţinut? Ai cu unul mai puţin. N-ai devenit mai bogat sau
mai de succes. Vei rămâne o mediocritate, atât timp cât nu vei dezvolta părţile tale puternice.
Doar aceasta îţi va aduce bogăţia şi prosperitatea.
Nu avea emoţii prea mari din cauza neajunsurilor tale. Un număr mare de oameni trăiesc cu
asemenea neajunsuri şi prosperă. Nu e cazul să ignori total părţile slabe, deoarece ar putea fi o
barieră serioasă în avansarea ta.
Concentrează-te asupra părţilor puternice şi dezvoltă-le. Caută persoane care au făcut deja acest
lucru. Fii alături de ei şi învaţă de la ei.
Acţiunile tale te urmăresc toată viaţa
Cu timpul, vei înţelege că majoritatea circumstanţelor sunt rezultatul acţiunilor tale. E valabil
atât pentru cele favorabile, cât şi pentru cele derizorii. Posibil că greşelile şi înfrângerile tale vor
avea un anumit sens în viitor. Este ca la jocul de cărţi. O carte în parte nu poate fi nici bună nici
rea. Doar toate împreună determină victoria sau înfrângerea.
Dacă eşti apt să schimbi ceva în viaţa ta, fă-o. Unele lucruri nu vei reuşi să le schimbi imediat.
Este o regulă, care trebuie luată în calcul. Încearcă să depistezi avantajele din spatele unor situaţii
„nefavorabile”. Lucrurile de care au râs, pot deveni atuul tău.
Nu te compara cu alţii
Întotdeauna ne comparăm cu alţii, sperând că vom arăta mai bine pe fondul lor. Ajungem la
concluzia că suntem mai buni decât unii şi mai răi decât alţii. Nici una nici alta nu ne aduce
folos.
Dacă suntem mai buni, credem că este un succes. Însă criteriul de care ne conducem este
ambiguu. Posibil că persoana respectivă a încetat să mai avanseze. În acest caz, ne ascundem
după eşecurile altora.
Dacă suntem mai răi, nu ne e de mare folos. Oricând poţi găsi persoane care sunt mai bune pe
anumite segmente. În acest caz, putem pierde încrederea în sine şi hotărârea. Dacă ne
concentrăm doar asupra propriei persoane, conştientizăm faptul că suntem unici. De aceea,
comparaţiile nu au nici un sens. Ne putem compara doar cu persoana care dorim să fim.
Unicitatea
Nu există pe Pământ o altă persoană ca tine. Nimeni nu se va confrunta în viaţa sa cu probleme
exact ca ale tale. Unicitatea ta este determinată de experienţa personală şi aptitudini.
Poţi reproşa: „Dar ceea ce am făcut până acum, puteau face şi alţii”. În primul rând, este puţin
probabil. Principalul este că ai făcut totuşi! Tu ai făcut şi nu altcineva. Şi aşa va fi întotdeauna.
Nimeni nu va putea ocupa locul tău în viaţă. Nu merită să-ţi doreşti aptitudinile altuia. Mai bine
dezvoltă părţile tale puternice.
Atunci când te compari cu alţii, apar sentimente negative, precum invidia şi gelozia.
Invidia
Invidia este rezultatul conştientizării că eşti mai slab, într-un anumit domeniu, decât alţii. Astfel,
premiza este lipsa încrederii în forţele proprii.
Pentru ca persoanele care se află pe diferite nivele de dezvoltare să poată comunica, există două
căi. Ori avansezi până la nivelul celui cu care comunici, ori încerci să-l cobori la nivelul tău. Cei
care nu cred că se pot ridica mai sus, încearcă să le „găsească păduchi” celor din jur, atribuindu-
le diferite neajunsuri şi metehne. Cel mai rău este că invidia îi privează pe cei invidioşi de
posibilitatea de a deveni mai bun. În loc să folosească energia pentru a avansa pe un nivel
superior, ei cheltuie toată energia pentru a-i doborî pe cei de sus.
Gelozia
Gelozia exagerată este modul în care se manifestă neîncrederea în sine. Acest sentiment, ca şi
invidia, apare atunci când încercăm să ne comparăm cu alţii. Cel mai des, gelozia se manifestă în
familie. Tragic este faptul că cel gelos, în loc să întreprindă acţiuni pentru a trezi interesul
celuilalt vizavi de sine, cheltuieşte energia pentru a-i îngrădi libertatea. Finalul este arhicunoscut.
Soţii încep să se respingă. Este o părere greşită că gelozia este componenta unei dragoste
adevărate. Total greşit. Acolo unde domină frica şi dependenţa nu poate fi vorba de dragoste
adevărată. Dragostea oferă libertate, iar gelozia robie.
Cel care are complexul inferiorităţii, încearcă să-l extindă şi asupra altora. Precum narcomanul
este preocupat de căutarea drogurilor, gelosul caută permanent motive, legate de gelozie. Dacă
invidiosul doreşte ca cel bogat să devină sărac, atunci gelosul distruge atât fericirea sa, cât şi
fericirea celui, pe care are impresia că-l iubeşte.
Este inutil să încerci să înţelegi sentimentele gelosului, cu atât mai mult, să fii de acord cu
cerinţele lui. Doar el şi nimeni altul, se poate trata. Cel atins de gelozie, trebuie să-şi concentreze
atenţia asupra sa şi a părţilor sale puternice.
Atunci când va conştientiza propriul potenţial, va fi satisfăcut, fericit şi calm. Iar gelozia nu va
mai avea loc în sufletul său.

Posibil că nu vei reuşi să schimbi imediat situaţia în care te afli. Dar nu cheltui timpul şi energia
pentru aşteptări sterile a circumstanţelor favorabile. Acţionează chiar acum. Există lucruri pe
care nu le poţi schimba, deoarece nu deţii nici un control asupra lor. Concentrează-ţi forţele
asupra lucrurilor pe care le poţi controla. Învingătorii îşi colorează viaţa în culorile pe care le au
la îndemână. Şi fac acest lucru cu măiestrie.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXV)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Nu te plânge pe viaţă. Poate nici ei nu-i este prea uşor cu tine.”

Principiul nr. 25: Învaţă să dai şi să ierţi

Mulţi ani la rând, o femeie înţeleaptă trăia de una singură în munţi. Într-o zi ea a găsit pe malul
râului o piatră preţioasă. După o bucată de timp, ea a întâlnit un pelerin flămând. Atunci când a
deschis un dulăpaş, pentru a lua o bucată de pâine pentru el, pelerinul a observat piatra. El nu
mai văzuse niciodată o asemenea frumuseţe şi nu-şi putea rupe privirea de la ea. Observând acest
lucru, femeia a decis să-i dăruiască piatra.
După un timp, pelerinul a pornit din nou la drum. El ştia că vânzând piatra va primi atâţia bani,
încât va fi asigurat pentru tot restul vieţii.
Însă peste câteva zile el s-a întors înapoi. Găsind femeia, el i-a întors piatra preţioasă, spunându-
i: „Eu am cugetat mult. Ştiu că această piatră costă foarte scump. Dar ţi-o întorc, deoarece sper
să primesc de la tine ceva mult mai de preţ. Eu aş vrea să am un suflet ca al tău, care mi-ar
permite să fac asemenea cadouri”.
Foarte mulţi oameni îşi fixează drept scop în viaţă bogăţia şi abundenţa. Dar ei nu cunosc
adevăratul sens al cuvântului „abundenţă”. El înseamnă că bogăţia nu trebuie să fie ţinută doar în
mâinile tale. Cu ea trebuie să te împarţi.
Totul este energie, iar energia există doar în mişcare
Nimic nu se poate afla în stare de repaos total. Corpul nostru şi tot Universul se află permanent
în mişcare, făcând schimb de energie. Dacă acest ciclu ar fi distrus, atunci ar înceta viaţa. Viaţa
este flux de energie. O anumită parte vine spre noi, iar alta pleacă de la noi. Principiul
fundamental al vieţii se conţine în cuvintele „a lua şi a da”. În esenţă, este acelaşi proces, care
elucidează schimbul de energie în Univers.
Viaţa poate exista doar dacă există schimb de energie. Cel care încearcă să întrerupă acest
proces, încalcă legile naturii. Cu cât dăm mai mult, cu atât mai plină şi mai intensă este viaţa
noastră.
Relaţiile dintre oameni, la fel, se reduc la un schimb permanent. Cu cât mai mult dăm, cu atât
mai mult primim. Aceasta este legea vieţii: tot ce dai se întoarce înzecit. Cu cât mai intens este
schimbul dintre oameni, cu atât mai bune şi mai trainice sunt relaţiile lor.
În viaţă este o lege simplă: dacă vrei să te bucuri, mai întâi trebuie să dăruieşti bucurie altora.
Dacă vrei dragoste, învaţă mai întâi tu să iubeşti. Dacă ai nevoie de atenţie, fii atent primul cu cei
din jur. Dacă vrei să fii independent financiar, ajută-i pe alţii să fie independenţi financiar. Cea
mai simplă cale pentru a deveni bogat este să-i ajuţi pe alţii să primească ceea ce au nevoie.
Doreşte oamenilor numai bine
Dacă vrei ca viaţa să aibă o atitudine binevoitoare faţă de tine, învaţă să doreşti bine tuturor şi să-
i binecuvântezi. Binecuvântarea este un obicei antic, cu părere de rău, uitat tot mai mult şi mai
mult. Înainte erau binecuvântaţi călătorii, înainte de a porni la drum, mâncarea, familia şi
prietenii. La unele popoare, binecuvântarea părinţilor era mai importantă decât moştenirea.
Posibil, unii vor considera că este un obicei învechit, alţii că este ceva religios. În esenţa sa este
montat un sens profund. Dacă lumea înconjurătoare este energie, atunci şi dorinţele noastre au o
anumită rezervă din ea. Fiecare are tendinţa de a se materializa. De aceea, doreşte fiecărei
persoane, pe care o întâlneşti, tot ce este mai bun. Doreşte-i bucurii, fericire, bunăstare şi
sănătate. Urează-i multe zile fericite în viaţă.

Te vei convinge singur că energia ta pozitivă, într-adevăr poate schimba lumea înconjurătoare în
bine. Oamenii vor aprecia mai mult societatea ta, deoarece ei se simt mai bine împreună cu tine.
Cei din jur vor înţelege imediat că tu le doreşti sincer binele. Bunele tale sentimente şi dorinţe se
vor întoarce la tine, multiplicate înzecit.
Un obicei minunat de a face cadouri
Este bine să iei drept regulă obiceiul de a dărui ceva fiecărei persoane care vine la tine sau la care
mergi tu. Poate fi orice mărunţiş, o floare sau o felicitare, o maximă scrisă pe hârtie sau o poezie,
o carte sau numărul de telefon al unei persoane, care poate fi de folos.

Oare este o idee proastă, ca atunci când vii la cineva să-i aduci ceva, chiar dacă-i un simplu
compliment sau urări de bine? Este atât de simplu să demonstrezi că îţi pasă şi te gândeşti la el.
Cele mai bune întâlniri încep cu cuvintele: „M-am gândit la tine. Vreau să te ajut”.
Promite-ţi că vei dărui ceva fiecărei persoane, cu care vei contacta. Dăruind, vei primi mult mai
mult. Şi cu cât mai mult primeşti, cu atât mai mare este dorinţa de a dărui.
Iertarea
Iertarea este forma supremă a îndemânării de a da şi de a te împărţi cu alţii. Este cheia
dezvoltării spirituală. Nimic nu poate îngrădi energia mai tare decât răutatea ascunsă şi supărarea
faţă de altă persoană.
Astfel de emoţii negative ne lipsesc de bucurie şi linişte. Ele pot fi cauza unor boli psihice.
Sentimentele negative sunt capabile să se materializeze ca şi cele pozitive. Ele sunt îndreptate, în
primul rând, împotriva noastră, ne fură din sănătate şi ne scurtează viaţa.
Să ierţi nu este întotdeauna uşor, pornind de la cauză. Dar este mult mai important să-ţi trăieşti
viaţa din plin, decât să fii măcinat de ură. Noi trebuie să iertăm tot şi tuturor: sie, părinţilor,
soţului/soţiei şi altor persoane.
Iartă-ţi
Suntem datori să ne iertăm toate greşelile şi prostiile. Să nu uităm că suntem departe de
perfecţiune şi nu o vom atinge niciodată. Vom greşi întotdeauna. Şi nu este nimic rău în aceasta.
Dacă nu ne vom autocondamna pentru greşelile făcute, atunci vom fi capabili să învăţăm din ele
şi să avansăm.
Greşelile ar putea să ne lege de mâini şi de picioare, dacă nu vom învăţa să ne iertăm. Doar din
această cauză a fost distrusă nu o singură viaţă.
O insatisfacţie permanentă vizavi de propria persoană şi regretul pentru cele făcute, sunt indiciile
unui caracter slab. Dacă omul se căieşte, atunci el este predispus să folosească aceasta drept
scuză pentru inactivitatea sa, după principiul: „Din cauza greşelilor mele nu am reuşit să obţin
succesul, dar eu mă căiesc sincer. Înseamnă că nu sunt chiar atât de rău”.
Ranchiuna vizavi de sine nu te va face fericit. Nu ai dreptul să permiţi greşelilor din trecut să
influenţeze viaţa ta de azi. Trebuie să fii capabil să-ţi ierţi greşelile şi să înţelegi că ele sunt parte
componentă a procesului de maturizare. Fără ele n-am fi fost niciodată cel care suntem azi.
Iartă-ţi părinţii
Mulţi oameni nu sunt capabili să-şi ierte părinţii. În consecinţă, ei suferă ani în şir din cauza
nedreptăţilor, a grosolăniilor şi a durităţii, pe care le-au suportat din partea părinţilor. A ţine
supărare toată viaţa pe părinţi, este un preţ prea mare plătit pentru ceea ce nu mai putem
schimba.
Mai este un element important. Doar după ce i-am iertat pe părinţi, ne putem considera maturi.
Până în acest moment, noi rămânem copii, deoarece păstrăm dependenţa de ei.
Iertându-i, ieşim de sub influenţa lor. Doar după aceasta ne putem considera maturi. Trebuie să
ne ridicăm deasupra supărării copilăreşti. Cel mai uşor poţi face aceasta, conştientizând că
părinţii ţi-au dorit numai binele.
Iartă-ţi soţul/soţia, fă-o cât mai repede
Atât timp cât în capul nostru rămâne loc pentru gânduri negative şi pică, trăim în trecut, iar
splendoarea prezentului trece pe alături. Iubirea şi pica sunt duşmani de moarte.
Este o prostie dacă soţii nu-şi iartă imediat. Iubirea, pur şi simplu, nu mai are loc. De ce? Adesea,
unul dintre soţi nu vrea să-l ierte pe celălalt, „pentru ca acesta să înţeleagă tot şi să
conştientizeze”, pentru ca mai apoi să nu repete această greşeală. El lasă impresia că acum este
imposibil să ierte, deoarece supărarea este „prea proaspătă”. Un astfel de comportament
demonstrează că forţa motrice nu este fapta partenerului, ci emoţiile personale.
De multe ori, oamenii cred că o iertare rapidă va duce la ştirbirea autorităţii. Despre ce fel de
autoritate putem vorbi, dacă tu refuzi iubirea persoanei dragi? Pe o astfel de temelie n-ai nici o
şansă să construieşti ceva temeinic. Totul este invers: cu cât mai repede iertăm, cu atât mai
repede putem iubi din nou şi ne putem bucura de viaţă.
O femeie înţeleaptă a spus printre altele: „Eu oricum îl voi ierta cândva. De ce n-aş face-o
acum?” Pentru aceasta este nevoie să-ţi aminteşti doar calităţile persoanei dragi. Dacă-ţi vei
aminti zece lucruri care-ţi plac la persoana iubită, supărarea va slăbi imediat sau chiar va
dispărea.
Pot fi şi situaţii, când nu mai are sens să fiţi împreună. Dar chiar şi în această situaţie, trebuie să
ierţi cât mai repede posibil.
Iartă-i pe toţi oamenii
Dăruieşte iertare tuturor, fără excepţii, indiferent de faptele şi prostiile lor. Adevărata iertare,
chiar dacă este forma supremă a darului, serveşte în primul rând intereselor tale. Esenţa nu este
în persoana pe care ai iertat-o, ci în tine. Este necesară pentru fericirea ta, succesul tău şi liniştea
sufletului tău. Ai nevoie de ea pentru viitorul tău.
Nu este nimic mai prostesc, decât să te superi pe persoan, care este indiferentă faţă de tine. În
acest mod, îţi otrăveşti doar viaţa ta, iar ea nici nu presupune aceasta.
Cel ranchiunos şi plin de răutate îşi fură propriile forţe. Aceasta este evident în situaţiile în care
credem că alţii sunt vinovaţi de insuccesele noastre. Dacă învinuim pe cineva, îi cedăm controlul
asupra vieţii noastre. Făcându-i responsabili de situaţia creată pe cei din jur, blocăm propriile
forţe şi îngrădim calea succesului.
Aspectul practic
Mai întâi este nevoie să accepţi persoana. Încearcă să-i doreşti sincer fericire celui care te-a
ofensat. De fiecare dată când îţi aminteşti de ofensă, binecuvântează această persoană şi vei simţi
destul de repede că aceste amintiri îşi pierd puterea asupra ta. Poţi s-o telefonezi sau să te
întâlneşti cu ea. În aceste situaţii nu admite discuţiile şi scuzele. Spune-i, pur şi simplu că l-ai
iertat.
Îi poţi scrie o scrisoare. Spune-i că tu eşti responsabil de toate cele întâmplate. Posibil că
persoana respectivă a fost incorectă, dar doar de tine depinde cum reacţionezi. Spune-i că nu
aştepţi scuze pentru cele întâmplate, ci dimpotrivă cere-ţi scuze tu personal. În primul rând,
trebuie să-i dai de înţeles că l-ai iertat şi că-i doreşti numai binele.
Învingătorii posedă perfect arta de a da şi de a ierta. Şi una şi alta le binecuvântează sufletul şi îi
face să fie prietenoşi, apţi pentru sentimente sincere. Îndemânarea de a da este premisa pentru
abundenţă, fericire şi linişte.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXVI)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „În viaţă există lucruri mai importante decât banii, dar fără ei nu le poţi avea.”
Honore de Balzac
Principiul nr. 26: Administrează banii cu îndemânare
Odată, un ţăran sărac a descoperit că găina sa i-a făcut un ou de aur. El a crezut că este o glumă a
cuiva şi a dus oul unui giuvaiergiu. Acesta a confirmat că este aur curat.
Ţăranul a vândut oul pentru o sumă impunătoare de bani. Seara, a organizat o petrecere pe cinste.
A doua zi dimineaţa, toată familia a mers să vadă dacă găina n-a făcut din nou un ou. Spre
uimirea lor, în cuib era un alt ou de aur. Acest lucru s-a întâmplat pe parcursul a câtorva zile.
La început, ţăranul nu putea crede că o astfel de fericire s-a abătut asupra sa. Mai apoi, a început
să fie dominat de lăcomie. Pentru el era puţin un ou de aur pe zi. El a alergat spre găinărie şi a
tăiat găina, pentru a scoate toate ouăle odată, însă a descoperit doar un început de ou de aur.
Morala acestei istorioare este: nu tăia găina, care face ouă de aur.
Bunăstarea este un drept pe care l-am primit la naştere. Niciodată n-a fost atât de uşor să devii
bogat ca acum. Vei întreba: „Şi de ce nu toţi oamenii sunt bogaţi?” Răspunsul este simplu:
„Pentru că ei îşi taie găina, care face ouă de aur”.
Găina, în istorioara noastră, simbolizează capitalul, iar ouăle de aur – procentele. Fără capital nu
vor exista procente. Majoritatea oamenilor cheltuie toţi banii pe care-i au. Alţii cheltuie chiar mai
mult decât au şi acumulează datorii. Într-un asemenea mod, nu au nici o şansă să crească găina.
Ei omoară puiul, care nu poate face încă ouă de aur.
Inventăm strategii sofisticate în locul adevărurilor consacrate
Strategia bunăstării este foarte clară. Trebuie să cheltui mai puţin decât primeşti. Surplusul îl poţi
cheltui pe mărfuri sau îl poţi economisi pentru a creşte găina.
Trebuie să recunoaştem că nu avem nevoie de tot ce cumpărăm. Însă e cazul să fim sinceri. De
ce avem nevoie într-adevăr? Majoritatea oamenilor nu cheltuie toţi banii. Ce facem cu ei? Îi
putem cheltui pe mobilă, maşini, distracţii, telefon sau îi putem investi într-o afacere.
Totul este destul de simplu: banii pot fi ori cheltuiţi, ori economisiţi. Presupunem că vei dori să
faci bilanţul peste şapte ani. Cum va arăta situaţia ta financiară? Ai crescut găina sau ai tăiat
puiul?
Ai creat o temelie pentru investirea capitalului sau ai cheltuit toţi banii pe lucruri inutile?
Ai grijă să te plăteşti pe tine. Atunci când cumperi pâine, plăteşti brutarului, cumpărând legume
– grădinarului. Când te plăteşti pe tine? Atunci când economiseşti!
Poţi avea satisfacţie de la economii
Ai grijă să te plăteşti pe tine. Atunci când cumperi pâine, plăteşti brutarului, cumpărând legume
– grădinarului. Când te plăteşti pe tine? Atunci când economiseşti. Majorităţii le lipseşte
autodisciplina, pentru a economisi permanent. Ne poate ajuta un sistem foarte simplu.
Deschide un „cont al găinii”. Transferă lunar zece procente din venitul tău pe acest cont.
Destinaţia lor este afacerea şi nu ai dreptul să-i cheltui sub nici un pretext.
Nu trebuie să uităm şi de bucuriile vieţii. Pentru aceasta deschide un cont pentru distracţii. El
trebuie alimentat permanent. Aceşti bani îi poţi cheltui fără remuşcări. Astfel împuşti doi iepuri:
trăieşti într-o plăcere şi investeşti bani pentru viitorul tău.
Economiseşte din fiecare mărire de salariu
Sunt sigur că ai observat că nivelul tău de viaţă creşte proporţional cu veniturile. Dar nu trebuie
să se întâmple situaţia când primeşti tot mai mult, iar capitalul tău nu creşte. Poţi folosi şi în
acest caz o tehnică simplă.
De fiecare dată când ţi se măreşte salariul, transferă 50% pe contul de capital. Deoarece te-ai
deprins cu venitul tău anterior, nu va apărea nici o incomoditate. La fel de simplu te vei deprinde
cu o creştere de „doar 50%”. În această situaţie, rezervele tale vor creşte mult mai repede şi nu
vei fi nevoit să strângi cureaua.
Dacă eşti liber profesionist
Liberii profesionişti afirmă în permanenţă că nu pot economisi, deoarece veniturile lor au
fluctuaţii mari. Un astfel de argument nu numai că nu este corect, dar este şi periculos. El
vorbeşte despre faptul că aceştia nu sunt familiarizaţi cu regulile de bază ale antrepenoriatului.
Trebuie să fii proprietarul afacerii şi angajat concomitent. Această divizare a funcţiilor trebuie să
fie nu doar în minte, dar şi în evidenţa contabilă. Pentru aceasta ai nevoie de minimum două
conturi: unul al companiei şi altul al tău personal.
Dacă compania are profit, acesta îi aparţine ei, şi nu ţie ca persoană fizică. Iar tu trebuie să
trăieşti din salariu ca orice angajat. La sfârşitul fiecărei luni, transferă banii din contul companiei
în contul tău personal. Astfel, fluctuaţiile de venit nu vor avea nici un impact asupra acumulării
tale de capital şi a planificării financiare.
Nu-ţi fixa un salariu prea mare. Mărimea lui nu poate fi mai mare de 45% din venit. Mai ai de
plătit impozite, de făcut investiţii în dezvoltarea afacerii şi de transferat bani în fondul de
rezervă. De aceea, în acest caz trebuie să gândeşti ca un antreprenor, şi nu ca un angajat. Nu
admite ca necesităţile personale să influenţeze bunăstarea companiei.
Totul se răscumpără
Dacă nu vei organiza sistemul descris, atunci vei avea permanent remuşcări. Presupunem că ai
cheltuit zece lei, dar nu ai nici o bucurie, deoarece ai fi putut să-i economiseşti. Dar dacă i-ai
economisit, atunci nu te părăseşte gândul că ai fi putut să-i cheltui.
Modelul propus îţi permite să-ţi elaborezi planul financiar inteligent. Acum, economisirea
permanentă nu mai depinde de autodisciplina şi de puterea de voinţă. Sistemul funcţionează în
regim automat. Unicul lucru pe care nu ai dreptul să-l faci: nu atinge acest capital. Imaginează-ţi
ca aceşti bani nu-ţi aparţin, ei sunt ai „găinii” tale. Dacă vei fi tentat să-i cheltui, atunci nu vei fi
mai departe de ţăranul din povestioară. Dar tu nu vrei să-ţi meargă faima de prost, nu-i aşa?
Pe această bază se construieşte toată bunăstarea viitorului. La început, trebuie să acumulezi bani.
Posibil că mai apoi vei începe să primeşti mai mult sau vei primi dobânzi mai mari. Dar, la
început, trebuie să acumulezi capitalul.
Următorul pas, care urmează să fie făcut, este investirea acestor bani. Află unde ai putea investi
cu o dobândă de 12% pentru o perioadă îndelungată. Presupunem că ai acumulat 50 000 de lei.
Dacă îi investeşti cu o dobândă de 12% anual, atunci peste 24 de ani ei se vor transforma în 800
000 de lei.
Acestea sunt acele ouă de aur. Cu 12% anual vei putea primi 8 000 de lei lunar, fără a atinge
capitalul de bază. Dar nu uita: totul a pornit de la cei 50 000 de lei.
Cât sunt de importanţi banii
Banii nu sunt cel mai important lucru în viaţă. Ştii când capătă cea mai mare valoare? Atunci
când nu ajung şi eşti preocupat permanent de unde să-i iei. Banii ne oferă şanse adăugătoare.
Gândeşte-te la următorul lucru: cum ar arăta viaţa ta, dacă ai avea în cont un milion de euro?
Fiecare om are cinci domenii majore: sănătatea, banii, familia, spiritualitatea şi relaţiile sociale.
Fiecare are o importanţă deosebită. Atunci când obţinem un anumit succes, se schimbă şi
celelalte domenii. Dacă am învăţat să administrăm corect banii, viaţa noastră capătă valenţe
superioare. Apar o sumedenie de noi posibilităţi.
Faptele înţelepte ne însoţesc pe parcursul întregii vieţi, ajutându-ne şi bucurându-ne. La fel, se
întâmplă şi cu faptele nesăbuite. Ele, la fel, ne însoţesc, însă ne chinuie şi ne otrăvesc viaţa.
Banii, precum şi celelalte lucruri, pot lucra pentru noi sau împotriva noastră.
Mulţi oameni, deştepţi la prima vedere, nu au grijă de finanţele lor. în consecinţă, finanţele lor
sunt un haos permanent. Este nevoie să ne dezvoltăm înţelepciunea financiară. Nu avem dreptul
să admitem ca banii să devină o problemă. Ei trebuie să fie o forţă pozitivă.
Logotipul abundenţei
Cu cât devenim mai bogaţi, cu atât este mai mare responsabilitatea pentru cei din jur. Banii
„noştri” niciodată nu ne aparţin plenar. Nu putem fi fericiţi, dacă ne îngrădim de nevoile celor
apropiaţi. Noi suntem parte dintr-un întreg. De aceea trebuie să le fim recunoscători celor din jur
şi să demonstrăm aceasta, împărţindu-ne cu ei.
Mulţi spun: „Atunci când voi fi cu adevărat bogat, voi începe să mă împart cu alţii”. Ei doresc ca
la început să se ajute pe sine. Dar aşa ceva nu există. Nu poţi primi ouă de aur fără a avea o
găină. Nu poţi fi fericit, gândindu-te doar la tine. Nu poţi recolta înainte de a semăna.
Hai să analizăm din alt punct de vedere. În orice situaţie ai fi azi, în ochii majorităţii oamenilor
de pe Pământ, eşti un om bogat. Două treimi din populaţia globului sunt gata să se schimbe cu
locul cu tine. Imaginează-ţi ce importanţă ar avea banii tăi pentru cei săraci. Ştii că doar pentru
opt euro e posibil de făcut o operaţie la ochi în ţările sărace, operaţie care îi face pe oameni să
vadă din nou? Împărţindu-ne cu cei din jur est ca şi cum am trimite un mesaj Universului:
„Mulţumesc. Eu am mai mult decât îmi trebuie. Ei îi pot ajuta pe alţii”. În acest caz, atitudinea
noastră faţă de bani devine mai naturală. Ei ne aduc mai multe bucurii, deoarece într-un fel nu le
acordăm atât de multă importanţă, iar în altul, ne dăm seama ce importanţă au ei pentru cei
săraci. Binefacerea este dovada încrederii în forţele proprii şi în faptul că fluxul energetic al
Universului este veşnic. Eşti axat pe bogăţie, iar viaţa îţi oferă ceea ce aştepţi.
Trebuie să întreprinzi măsuri pentru a deveni liber din punct de vedere financiar. Nu numai tu,
dar şi cei din jur. Mai devreme sau mai târziu, vei înţelege pentru ce ai muncit atât de intens toţi
aceşti ani. Cândva, toţi vor înţelege că salariul mare nu asigură securitatea financiară. Cândva,
fiecare va deveni liber financiar şi va trăi din procentele capitalului său.
Învingătorii ştiu că nu banii te fac fericit, ci îndemânarea de a-i administra inteligent. Banii vin la
cei care merită acest lucru.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXVII)
autor: Valentin DOLGANIUC
Motto: „Odată cu trecerea anilor, unii se transformă în monument, iar alţii în caricatură.”

Principiul nr. 27: Construieşte meticulos temelia succesului

Pentru a creşte bambusul este nevoie de îndemânarea de a gândi în perspectivă şi de încredere în
succesul final. Ţăranul îngroapă ramuri tinere şi le acoperă cu un strat gros de pământ.
În fiecare dimineaţă, el udă ramurile, în pofida faptului că nu le vede. Distruge buruienile şi
afânează solul. Şi face aceasta pe parcursul a patru ani. Patru ani el nu vede rezultatul muncii
sale şi nu ştie dacă, în general, vor apărea. El nici nu ştie dacă mugurii sunt vii.
În final, la sfârşitul celui de-al patrulea an mlădiţele tinere ies la suprafaţă. Apoi, în decursul a
nouăzeci de zile, cresc douăzeci de metri.
Mulţi oameni îşi schimbă profesia, deoarece sunt nemulţumiţi de locul de muncă. Nu-i aranjează
salariul, posibilitatea carierei, monotonia. Unora nu le place că munca este neinteresantă şi nu le
aduce nici o satisfacţie. Altora le lipseşte sentimentul că fac ceva util, că ar putea să înveţe ceva
din această activitate, că va fi apreciat. Încet, încet toate aceste nemulţumiri se transformă într-o
stare generală de insatisfacţie. Schimbând locul de muncă, oamenii speră să rezolve toate
problemele imediat.
În realitate, la noul loc de muncă, nu numai că nu dispar problemele vechi, dar mai apar altele
noi. Posibil că noul loc de muncă solicită noi aptitudini, activitate mai intensă, mai multă energie
şi concentrare.
Termenul de adaptare
După un zbor cu avionul de douăsprzece ore, simţi oboseala şi ai nevoie de odihnă pentru a-ţi
reveni, ca să te poţi orienta în noile condiţii. Multe lucruri ţi se par neordinare. E nevoie să te
adaptezi la noul fus orar. Perioada de adaptare cere câteva zile. De ceva similar are nevoie şi
persoana care a decis să-şi schimbe locul de muncă. Anume în acest răstimp mulţi lasă mâinile în
jos şi cedează. Posibil că ei se dezic de şansa pe care le-o oferă viaţa.
De fiecare dată când începem un lucru nou, pentru a nu deveni jertfă a „perioadei de adaptare”,
trebuie să învăţăm două lucruri importante:
1. Nu trebuie să te autolinişteşti cu aşteptări utopice. Trebuie să vezi lucrurile aşa cum sunt ele.
Noua activitate nu este loterie, unde poţi câştiga din prima o grămadă de bani. Este nevoie de
muncă asiduă, răbdare şi reţinere. De exemplu, propria afacere este o şansă fenomenală, însă este
nevoie de efort.
2. Învingătorul trebuie să acorde atenţie nu numai metodelor, care îl vor ajuta să devină bogat în
scurt timp. La început, el trebuie să se familiarizeze cu secretele învingătorilor. De exemplu, el
trebuie să ştie că în calea sa vor apărea neapărat insuccese. Cum pot fi ele depăşite? Trebuie să
înveţe fundamental secretele învingătorilor. Trebuie să crească ca personalitate, pentru a
corespunde planurilor măreţe, pe care şi le trasează.
Cu cât mai măreţe sunt planurile, cu atât mai trainică trebuie să fie temelia
Este destul de interesant să urmăreşti acţiunile care au loc pe un şantier, unde se construieşte un
bloc cu multe etaje. Mult timp ai impresia că acolo nu se petrece nimic, cu excepţia faptului că
mişună o mulţime de muncitori şi se aude zgomotul maşinilor mari de construcţie.
Apoi, ca din pământ, apare temelia clădirii. Mai mult decât atât, ai impresia că ea a apărut
într-o singură noapte. Foarte repede, pe acest schelet se vor suprapune pereţii şi geamurile. Apoi
va apărea acoperişul şi va fi amenajat teritoriul. Într-o clipită, terenul pustiu al şantierului se
transformă într-o clădire măreaţă.
Însă, această clipită este amăgitoare. În realitate, pentru aceasta este nevoie de luni de zile pentru
proiectare şi lucrări de pregătire. La fel se întâmplă şi atunci când începi o activitate nouă.
Succesul de durată nu poate fi obţinut în câteva zile. Clădirea este construită din cărămizi.
Succesul poate fi „construit” doar cu ajutorul muncii zilnice, în deplină concordanţă cu secretele
învingătorilor. Anume astfel, pas cu pas, se construieşte temelia, pereţii, geamurile şi acoperişul
succesului tău.
Nu poţi face acest lucru cu ajutorul unei baghete magice. Toate lucrurile măreţe din lume n-au
fost construite într-o zi, o săptămână sau o lună. Dacă cineva a devenit bogat peste noapte, cauza
este că a muncit asiduu până în acest moment. Multora le lipseşte răbdarea. Ei mizează nu pe
victorii măreţe, ci pe câştiguri mărunte.
Rezultatele grandioase niciodată nu vin peste noapte. Dar dacă vei munci asiduu şi cu răbdare,
punând cărămidă peste cărămidă, atunci într-o bună zi te vei trezi şi vei vedea că ai construit
ceva, de care poţi fi mândru.
Răbdarea te ajută să rezişti termenului de adaptare
La începutul unei activităţi noi, avem tendinţa de a vedea totul în roz. Apoi ne trezim. Şeful nu
este chiar atât de mărinimos ca la început, clienţii nu pot fi convinşi, colegii la fel au anumite
slăbiciuni. Este o perioadă normală, cu care se confruntă toţi, atunci când trec la un loc nou de
muncă. Da, este posibil ca noul loc de muncă să nu fie chiar atât de bun, precum părea la început.
Dar nu este nici cel mai rău. Adevărul este undeva la mijloc. Dacă vrei să ştii adevărul, nu
trebuie să laşi mâinile în jos atunci când vezi totul doar în culori sumbre. Trebuie să ştii că ceea
ce pare fără soluţie este departe de adevăr. Foarte mult depinde de atitudine.
Trei broscuţe au găsit o oală cu smântână . Fără a gândi prea mult, ele au sărit în ea şi s-au simţit
ca în rai. Ele au înotat prin smântână şi au mâncat pe săturate. Dar atunci când au decis să plece,
au constatat că pereţii sunt abrupţi şi netezi. Atunci când au înţeles că au nimerit într-o situaţie
fără ieşire, două dintre ele au cedat şi s-au înecat.
A treia nu ştia ce înseamnă a renunţa. Ea continua să se bălăcească în smântână. Forţele au
început s-o părăsească. Se părea că situaţia este disperată.
Însă broscuţa şi-a adunat ultimele forţe şi a început să se mişte şi mai intens. Aceste mişcări au
făcut să apară un boţ de unt. Ea s-a urcat pe el şi a sărit din oală.
Încă un motiv pentru a nu renunţa: tot ce faci este pentru tine.
Indiferent de ce se întâmplă la locul tău de activitate, nu trebuie să renunţi, până când nu vei
vedea avantajele. În ultimă instanţă, lucrezi nu de dragul muncii, ci pentru a creşte şi a te
dezvolta. Oricum se va aranja cariera ta, vei acumula cunoştinţe şi deprinderi noi, care vor
rămâne cu tine pentru toată viaţa.
Situaţiile de forţă majoră pot distruge tot ce ai construit. Clădirea ta se poate transforma într-o
grămadă de gunoi. Dar nimeni niciodată nu-ţi va putea lua ceea ce ai învăţat.
Nu este important să ai un milion, ci să ştii cum îl poţi obţine. Dacă ai achiziţionat o asemenea
aptitudine şi ştii să administrezi inteligent banii, atunci nu te paşte nici un pericol. Chir dacă vei
pierde totul, în viitorul apropiat te aşteaptă un succes şi mai mare. Adevărata bogăţie se ascunde
în noi.
Dacă ai fost indus în eroare, posibil că singur ai dorit acest lucru
Sfântul Petru l-a întrebat pe unul, care a ajuns pe lumea cealaltă, unde ar vrea să meargă: în rai
sau în iad. Acesta a fost plăcut surprins de şansa de a alege şi a răspuns: „Înainte de a decide, aş
vrea să văd şi una şi alta”.
La început, Sfântul Petru i-a arătat raiul. Acolo toţi munceau pe plantaţiile de viţă de vie şi
cântau cântece vesele. Apoi au mers în iad, unde în acea zi se sărbătorea ceva. Toţi şedeau în
jurul unei mese bogate şi se veseleau din tot sufletul. Eroul nostru a decis imediat să rămână în
iad.
A doua zi a fost înlănţuit lângă un cuptor încins, unde trebuia să răscolească cărbunii toată ziua.
El i-a scris o depeşă revoltătoare Sfântului Petru, la care a primit următorul răspuns: „ Ai nimerit,
pur şi simplu, la o prezentare a companiei”.
Noul loc de muncă nu este chiar atât de atractiv? Care-i cauza? Ai fost minţit sau singur ai dorit
acest lucru? Posibil că nu ai vrut să schimbi nimic în interiorul tău şi nu eşti pregătit să plăteşti
pentru succes? Nu există un răspuns univoc. Pur şi simplu, ţine minte că în termenul de adaptare
n-ai dreptul să renunţi. Nu este vorba atât despre muncă, cât despre dezvoltarea personală.
Este nevoie de timp pentru a construi temelia, pe care se va înălţa viitorul tău. Şi trebuie să
începi cu schimbarea modului tău de gândire. Trebuie să asimilezi secretele învingătorilor. A
asimila nu înseamnă să păstrezi informaţia în minte. Trebuie să ajungi la situaţia când le utilizezi
permanent şi niciodată nu le uiţi. Dacă ai reuşit să construieşti o asemenea temelie, atunci nimic
nu te mai poate opri.
Pe învingători nu-i sperie termenul de adaptare. Ei sunt pregătiţi pentru aceasta şi au o atitudine
echilibrată faţă de rezultatele primului an de activitate. În schimb, în ei trăieşte sentimentul unor
schimbări fenomenale după primii zece ani. Ei ştiu că dacă vor fi capabili să treacă de termenul
de adaptare, atunci recompensa nu se va lăsa aşteptată.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!
SECRETELE ÎNVINGĂTORILOR (XXVIII)
autor: Valentin Dolganiuc
Motto: „Peste douăzeci de ani vei regreta mult mai mult ceea ce n-ai făcut, decât ceea ce ai
făcut.”

Principiul nr. 28: Înconjoară-te cu pozitivişti

Presupunem că ai decis să prepari un tort, la fel de bun ca al celui mai vestit bucătar. În primul
rând, ai nevoie de reţetă şi, posibil că va fi nevoie de câteva încercări, înainte de a reuşi. Dar dacă
te vei ţine de buchia reţetei, în final, vei obţine un rezultat nu mai rău decât al unui profesionist,
chiar dacă n-ai mai copt torturi niciodată.
Posibil că profesioniştii au avut nevoie de ani de zile, de o sumedenie de încercări pentru a crea
reţeta. Tu poţi economisi mulţi ani, folosind reţetele elaborate de ei.
Permanent simţim influenţa cuiva
În Grecia antică, părinţii considerau că nu este suficient pentru copii să meargă doar la şcoală. Ei
aranjau lucrurile astfel ca odraslele lor să trăiască câţiva ani împreună cu învăţătorul. Ei erau
convinşi de faptul că aceşti câţiva ani sunt cea mai bună şcoală.
Nimic nu are o influenţă mai mare asupra noastră decât cei care ne înconjoară. Posibil crezi că
preamăresc lucrurile? Este adevărul pur. Noi, oamenii, începem doar să înţelegem principiile de
funcţionare ale creierului uman, iar savanţii au ajuns, deja, la concluzia că creierul depozitează
absolut toată informaţia, despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Ne putem imagina că ochii sunt camere de luat vederi, iar urechile – microfoane. Noi înregistrăm
absolut tot ce se întâmplă în jurul nostru şi depozităm această informaţie în memorie.
Simplificând lucrurile, ne putem imagina că subconştientul nostru este un CD gigant, unde este
înregistrat tot ce s-a petrecut în viaţa noastră. Nu este logic să presupunem că de pe acest CD
putem reproduce doar acea informaţie, care este înregistrată? De unde să fie altă informaţie?
Ce atitudine ai avea faţă de o persoană, care ascultă doar muzica lui Michael Jackson, dar speră
ca odată şi odată să-l îndrăgească pe Mozart?
Cea mai bună tehnică pentru a învăţa
Noi împrumutăm, de la cei care ne înconjoară, mult mai mult decât presupunem. Unii consideră
că luăm doar ceea ce este util. În realitate, mintea noastră depozitează tot ce simţim. Totul se
produce la nivelul subconştientului.
Şi e bine, deoarece aceasta ne permite să învăţăm mult mai eficient. Atunci când „înregistrăm”
ceva şi apoi „reproducem”, procesul de învăţare este natural. Această modalitate de a învăţa este
cu mult mai superioară tehnicilor din şcoală.
Toţi cunoaştem persoane, care au încercat ani la rând să înveţe o limbă străină şi n-au reuşit. A
fost suficient să ajungă într-o ţară, unde se vorbeşte această limbă, ca în câteva luni să vorbească
fluent. Din cărţi nu vom asimila niciodată ceea ce asimilăm prin tehnica imitării.
Copiii mici învaţă foarte uşor limba maternă, oricât de grea ar fi ea. De asemenea, ei asimilează
toate particularităţile culturale ale ţării date. Nu este deloc greu, deoarece ei învaţă, imitându-i pe
alţii. Desigur că ei nu-i copiază pe toţi, ci pe cei care se află în preajma lor. De aceea, gândurile
noastre sunt determinate nu de origine, ci de anturajul în care creştem.
Emoţiile şi gândurile celor care ne înconjoară
Pe parcursul întregii vieţi, cu cei maturi se întâmplă exact ceea ce se întâmplă cu copiii mici.
Suntem permanent influenţaţi. Tot timpul „se înregistrează” ceva pe „CD”-ul nostru. Şi tot ce
este scris, într-un mod sau altul, are impact asupra vieţii noastre. Imaginează-ţi că cei din jurul
tău sunt sculptori, iar tu un bloc de marmură. Fiecare lasă o urmă pe acest bloc, modelându-ne.
Fiecare schimbă cumva deprinderile noastre, care pot fi modificate foarte greu. Atât timp cât nu
contactezi cu oamenii, tu rămâi acelaşi. Dar fiecare întâlnire îşi lasă amprenta. Anume aceasta
ne oferă posibilitatea să învăţăm. Azi suntem ceea ce gândim şi simţim. Gândurile şi emoţiile noi
vor determina viitorul nostru. Aceasta înseamnă că nu putem rămâne aceeaşi şi, în acelaşi timp,
aştepta alte rezultate. Dacă vrem ceva nou, atunci trebuie să învăţăm a gândi şi a simţi altfel.
Copiii mici învaţă de la maturi, imitându-i. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi. Pentru a afla
ce simte cineva, trebuie să te mişti ca el, deoarece mişcările şi emoţiile sunt strâns legate între
ele.
Pentru a prelua gândurile altcuiva, trebuie să vorbeşti ca el. Procesul de învăţare durează mult
mai mult decât pare. Noi învăţăm toată viaţa şi preluăm foarte multe gânduri şi emoţii de la cei
care ne înconjoară.
Cu regret, noi recepţionăm tot la rând
Avantajul acestei tehnici este că permanent suntem într-un proces de învăţare. Dar el are şi
deficienţe. Noi nu putem filtra conştient doar ceea ce am vrea să păstrăm.
Cel care tinde din răsputeri să obţină succesul, dar nu reuşeşte, posibil că reproduce nu acele
„înregistrări”. De fiecare dată când apar în cale bariere de netrecut, apasă butonul „Stop” din cap
şi analizează critic ceea ce reproduci. Posibil că are sens să schimbi CD-ul. Ce CD s-ar potrivi
mai bine pentru situaţia dată? Este insuficient să-ţi doreşti „altă muzică”. Ea trebuie, mai întâi,
„înregistrată”. Iar pentru aceasta este nevoie să te înconjori cu persoane care trăiesc aşa precum
îţi doreşti. De la ei poţi prelua calităţile de care ai nevoie.
Alegerea îţi aparţine
Până la o anumită vârstă nu suntem liberi să ne alegem anturajul. Noi suntem, oarecum, „jertfă”
a anturajului, care poate fi bun sau rău. În acest condiţii, subconştientul nostru este programat
într-un anumit mod, indiferent dacă dorim sau nu acest lucru.
Pe parcursul vieţii mature, suntem înconjuraţi de două grupuri de persoane. Unul are nevoie de
noi, celălalt – nu. Avem o anumită responsabilitate faţă de primul şi trebuie să-i ajutăm. Să nu
uităm că ajutorul va fi mai eficient, dacă vom fi mai puternici.
Al doilea grup întruneşte persoane care recunosc că tu ai nevoie să înveţi şi să creşti, dar şi
persoane care vor să-ţi pună beţe în roate şi să oprească ascensiunea ta. Trebuie să ştii că poţi
alege între aceste două categorii. Nu avem nici o datorie de a petrece timpul cu oricine apare în
drumul nostru. Libertatea dorinţelor noastre este mai puternică decât ne putem imagina. Noi
suntem apţi să influenţăm fundamental viaţa noastră. Majoritatea oamenilor nu conştientizează
că puterea lor rezidă în dreptul de a alege. Ei continuă să gândească ca nişte copii, care nu au
posibilitatea să-şi schimbe anturajul.
Noi putem alege în mod conştient anturajul care ne va influenţa şi ne va „programa”. Este
limpede că subconştientul nu poate fi deconectat, dar putem alege oamenii cu care ne întreţinem.
Nimeni nu are dreptul să ne impună ceva şi să frâneze dezvoltarea noastră. Noi suntem stăpânii
vieţii noastre.
Consecinţa
Oamenii reacţionează în mod diferit la această teză. Unii consideră că este nevoie de a rupe
imediat relaţiile cu cei care ne înconjoară. Nu este nevoie să faci acest lucru. Chiar este
contraindicat. Mai degrabă, este necesar să-ţi ajuţi anturajul, dacă ei vor aceasta. Nu-ţi impune
ajutorul. Cel care nu cere un sfat, mai degrabă nu simte necesitatea lui. Atât maturii, cât şi copiii
trebuie învăţaţi să se ajute singuri, dar nu să aştepte ajutor de la alţii toată viaţa.
Dar dacă ai nevoie de ajutor, adresează-te persoanelor, care au reuşit mai multe decât tine. Nu
are sens să-i asculţi pe cei care nu gândesc. Cel mai des, în loc de sfaturi vei auzi văicăreli despre
cât de grea este viaţa.
Ia exemplu de la oamenii de succes. Imediat apare întrebarea: „Dar ce este succesul?” Un
răspuns bun oferă Bessy Stanley:
Poţi considera că a obţinut succesul cel care a trăit bine, a zâmbit mult şi a iubit. Cel care a
meritat stima oamenilor deştepţi şi dragostea copiilor. Cel care a găsit o nişă a vieţii, pe care a
fost apt s-o umple cu flori frumoase crescute de el, sau cu poezii deosebite, sau cu suflete
salvate. Cel care nu s-a zgârcit la mulţumiri, cel care a preţuit frumuseţea lumii şi nu se sfia să
vorbească despre aceasta. Cel care vedea în oameni doar lucrurile cele mai bune şi împărţea cu
mărinimie ceea ce avea mai bun. Cel, a cărui viaţa îi inspiră pe oameni, iar amintirea despre el a
rămas în inimile lor.
Decide, cu ce fel de persoane ai dori să faci cunoştinţă şi ce ai vrea să înveţi de la ei? Dacă te vei
înconjura cu oameni de succes, va fi mult mai uşor să obţii succesul. Caută în anturajul tău
persoane, care aşteaptă mai mult de la tine. Astfel de aşteptări pot deveni un factor stimulator
puternic, pentru dezvoltarea ta personală.
Racii
Dacă te vei înconjura cu învingători, destul de repede vei descoperi că devii mai bun. Nu fiecare
dintre cei care te înconjoară azi va fi bucuros de schimbările, care se produc. Unii dintre ei vor
încerca să te oprească din acest drum.
Ai văzut vreodată ce se întâmplă într-o găleată plină cu raci, atunci când unul dintre ei vrea să
iasă din ea? Ceilalţi se prind de el şi încearcă să-l tragă înapoi. La fel procedează foarte mulţi
oameni. Ei fac aceasta nu cu intenţie rea, ci pur şi simplu.
Este foarte important să nu permiţi să fii oprit. Niciodată nu vei obţine un succes serios, dacă
oamenii din preajma ta îţi vor pune beţe în roate. Posibil, voi fi dur, dar de asemenea persoane
trebuie să te debarasezi. Nu permite nimănui să te oprească! Dacă te vei opri, nu vei fi de folos
nici pentru tine, nici pentru cei din jur.
Eu nu vreau să critic pe cineva. Fiecare este unic. Uneori, odată cu trecerea timpului, descoperim
că nu ne potrivim unii cu alţii. Este trist, dar nu ai ce să-i faci. În asemenea cazuri trebuie să
acţionezi hotărât, fără a pune la îndoială calităţile altuia.
Disciplina naşte deprinderile. Deprinderile determină comportamentul. Ele ne permit să facem
lucrurile importante în mod automat, fără prea mari eforturi. Cheia deprinderilor utile sunt
oamenii cu care ne întreţinem.
Învingătorii se întreţin cu cei care tind mai sus. Învingătorii au grijă ca în preajma lor să se afle
persoane care-i pot ajuta. Ei, la rândul lor, le oferă ajutorul lor. Dacă vei fi înconjurat de
învingători, atunci permanent vei creşte şi te vei dezvolta. Tu, la fel vei deveni un învingător.
Bună dimineaţa!
Şi tu poţi fi un învingător!