Revista Revistã acreditatã CNCSIS – categoria C

CONTABILITATEA,
EXPERTIZA ªI AUDITUL AFACERILOR
ISSN 1454 – 9263 Comunicãri cãtre
profesioniºtii contabili
Editor: Corpul Experþilor Contabili ºi Contabililor
Autorizaþi din România (CECCAR) þ Editorul aºteaptã de la cititori articole,
Bucureºti, Intrarea Pielari nr. 1, sector 4, opinii ºi propuneri privind orice
cod poºtal 040296; OP 53, CP 199 problemã de contabilitate, fiscalitate,
Telefon: 021 330 88 69 / 70 / 71; Fax: 021 330 88 88 audit financiar, evaluare, pieþe de
ceccar@ceccaro.ro  www.ceccar.ro
capital, expertize contabile, divizãri,
Redactor-ºef: fuziuni, lichidãri ºi alte domenii
Paul Marinescu adiacente.
Colegiul de redacþie:
þ Rugãm autorii sã ne trimitã articolele
Dr. ec. Domnica Băghină – Preşedinte CECCAR
pe adresa de e-mail a redacþiei.
Prof. univ. dr. Jacques Richard – Université Paris-Dauphine, Franţa
Prof. univ. dr. David Alexander – University of Birmingham, Marea þ Volumul ideal al unui articol este
Britanie
de aproximativ ºapte/nouă pagini.
Prof. univ. dr. Andrei Filip – ESSEC Business School, Paris, Franţa
Prof. univ. dr. Elena Barbu – IAE Grenoble, Franţa þ Autorii trebuie ca, alãturi de semnãturã,
Prof. univ. dr. Donna Street – University of Dayton, SUA la subsolul articolului sã îºi precizeze
Prof. univ. dr. Robert Şova – ASE Bucureşti adresa, numãrul de telefon, locul de
Prof. univ. dr. Marioara Avram – Universitatea din Craiova muncã ºi calitatea, precum ºi codul
Prof. univ. dr. Dorin Cosma – Universitatea de Vest din Timişoara numeric personal.
Prof. univ. dr. Liliana Feleagă – ASE Bucureşti
þ Editorul nu publicã articole nesemnate
Prof. univ. dr. Adriana Tiron Tudor – Universitatea „Babeş-Bolyai”,
Cluj-Napoca ºi nu returneazã materialele
Conf. univ. dr. Răzvan Mustaţă – Universitatea „Babeş-Bolyai”, nepublicate.
Cluj-Napoca
þ Opiniile exprimate în articolele
Conf. univ. dr. Costel Istrate – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
publicate în revistã, ca ºi
Prof. univ. dr. Stefano Azzali – Università Degli Studi di Parma, Italia
responsabilitatea ºtiinþificã ºi juridicã
Prof. univ. dr. Paolo Andrei – Università Degli Studi di Parma, Italia
privind conþinutul acestora aparþin
Prof. univ. dr. Dorel Mateş – Universitatea de Vest din Timişoara în exclusivitate autorilor.
Ec. Daniela Vulcan – Director general CECCAR
Conf. univ. dr. Ştefan Bunea – ASE Bucureşti þ Menþionãm cã editorul nu este
Prof. univ. dr. Nadia Albu – ASE Bucureşti rãspunzãtor pentru nicio pierdere
Lect. univ. dr. Maria Mădălina Gîrbină – ASE Bucureşti cauzatã vreunei persoane fizice sau
Conf. univ. dr. Adriana Florina Popa – ASE Bucureşti juridice care acþioneazã sau se abþine
Prof. univ. dr. Marin Toma – Preşedinte CECCAR de la acþiuni ca urmare a consultãrii
articolelor apãrute în aceastã revistã.
Secretar general de redacþie: Valeria Marinescu
Redacþia: Bucureºti, Intrarea Pielari nr. 1, sector 4 þ Toate drepturile acestei ediþii sunt
Telefon: 021 330 88 69 / 70 / 71; Fax: 021 330 88 88 rezervate CECCAR. Nu este permisã
edituraceccar@yahoo.com  www.ceccar.ro reproducerea integralã sau parþialã
a artico­lelor publicate în revista
Tipar: SC Global Production SRL CONTABILITATEA, EXPERTIZA
Acest produs a fost realizat în unitatea protejatã ªI AUDITUL AFACERILOR fãrã
SC Global Production SRL, conform Legii nr. 448/2006. consimþãmântul scris al editorului.

Costul unui abonament la revista
CONTABILITATEA, EXPERTIZA ªI AUDITUL
AFACERILOR pentru anul 2014 este:
 anual ----------------------------------- 180 lei
 semestrial -------------------------------- 90 lei
 trimestrial -------------------------------- 45 lei
Contravaloarea abonamentelor se achitã fie direct la casieria
CECCAR – sediul central, fie cu ordin de platã sau mandat poºtal,
în contul CECCAR: RO91 RZBR 0000 0600 0061 5384, Raiffeisen
Bank – Agenþia Brãtianu.
Copia dupã documentul de platã îm­preu­nã cu nu­mele dvs. ºi
adresa unde doriþi sã primiþi revista expediaþi-le prin fax, la
021 330 88 88, sau prin e-mail, la adresa edituraceccar@yahoo.com.
 04 CECCAR – File de istorie CONTABILITATE ŞI
CONTROL DE GESTIUNE
16 Ziua Naţională a Contabilului
Român – 21 septembrie 2014 49 Utilizarea metodei Georges
Perrin în calculaţia costurilor –
Vasile Cristian Ioachim
Miron
STUDII
SUMAR
ŞI CERCETĂRI

18 Perspective asupra
contabilităţii manageriale –
cazul României – Liana
Mihaela Zidaru, Roxana
Steliana Câţă, Alina Camelia
Chelaru, Manuela Cimpoeru,
Elena Staicu
FISCALITATE
56 Clarificări privind impozitarea
veniturilor obţinute de
persoanele fizice pentru
anumite categorii (II) – Florin
Dobre, Radu Ciobanu

62 Impozitarea veniturilor
PRACTICĂ din arendă – Maria Mornea
CONTABILĂ

26 Politici contabile pentru

66 LEGISLAŢIE
o raportare financiară mai
COMENTATĂ
relevantă. Recunoaşterea
veniturilor din chirii în cazul
contractelor cu perioadă
de graţie – Ştefan Bunea 68 BIBLIOTECA
DE SPECIALITATE
33 Contabilitatea decontărilor
cu terţii. Studii de caz (II) –
Ioan Moroşan

ANALIZĂ
ECONOMICO-FINANCIARĂ

41 Fundamentarea deciziei
manageriale pe baza
analizei raporturilor
de proporţionalitate dintre
indicatorii de gestiune (I) –
Nicolae Mihăilescu, Ustinia
Răchită
 04 CECCAR – Pages of History MANAGEMENT
CONTENTS 16 The National Day of
the Romanian Accountant –
21st of September 2014 49
ACCOUNTING
AND CONTROL

Using the Georges Perrin

Method for Cost Calculation –
Vasile Cristian Ioachim
STUDIES AND Miron
RESEARCHES

18 An Overview of Management
TAXATION
Accounting – the Romanian
Case Study – Liana Mihaela 56 Clarifications Regarding
Zidaru, Roxana Steliana Câţă, Taxation of Natural Persons’
Alina Camelia Chelaru,
Revenues for Particular
Manuela Cimpoeru, Elena
Categories (II) – Florin Dobre,
Staicu
Radu Ciobanu

62 Taxation of Lease Revenues –

ACCOUNTING Maria Mornea
PRACTICE

26 Accounting Policies for

66 ANALYZED
a More Relevant Financial
Reporting. Recognition LEGISLATION
of Rent Revenues for Grace
Period Contracts – Ştefan
Bunea 68 SPECIALIZED
LIBRARY
33 Accounting for Third
Party Settlements. Case
Studies (II) – Ioan Moroşan

ECONOMIC AND
FINANCIAL ANALYSIS

41 Basing the Management

Decision on the Proportionality
Analysis of Management
Indicators (I) – Nicolae
Mihăilescu, Ustinia
Răchită
 04 CECCAR – Pages d’histoire COMPTABILITE ET
SOMMAIRE 16 La Journée Nationale
du Comptable Roumain –
21 septembre 2014
49
CONTROLE DE GESTION

Comment utiliser la méthode

de calcul Georges Perrin –
Vasile Cristian Ioachim
Miron
ETUDES ET
RECHERCHES

18 Une analyse de la FISCALITE

comptabilité de gestion –
56
l’étude de cas de la Roumanie
– Liana Mihaela Zidaru,
Roxana Steliana Câţă, Alina
Camelia Chelaru, Manuela
Cimpoeru, Elena Staicu
Des clarifications concernant
l’impôt sur les revenus
des personnes physiques
pour certaines catégories (II) –
Florin Dobre, Radu Ciobanu

62 L’impôt sur les revenus

de fermage – Maria Mornea
PRATIQUE
COMPTABLE

26 Les politiques comptables 66 COMMENTAIRE

pour une communication SUR LA LEGISLATION
financière plus pertinente.
La comptabilisation
des revenus des loyers
pour les contrats à délai 68 BIBLIOTHEQUE
de grâce – Ştefan Bunea DE SPECIALITE

33 La comptabilité des
règlements des tiers. Etudes
de cas (II) – Ioan Moroşan

ANALYSE ECONOMIQUE
ET FINANCIERE

41 Fonder une décision

managériale sur l’analyse des
rapports de proportionnalité
entre les indices de
gestion (I) – Nicolae
Mihăilescu, Ustinia Răchită
 CECCAR – File de istorie
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR) organizează
o dată la doi ani Congresul Profesiei Contabile din România, eveniment de amploare, cu participare
la nivel naţional şi invitaţi ai organismelor profesionale internaţionale. Tradiţia organizării acestei mari
reuniuni s-a impus ca reper în agenda mondială a profesiei contabile, autorităţi ale profesiei din întreaga
lume întâmpinând cu interes participarea la dezbaterile pe care CECCAR le propune în cadrul congresului.
De la înfiinţarea sa, în 1921, şi până la desfiinţare, în 1951, ca o tradiţie în lumea profesiei contabile,
Corpul a organizat Congresul Profesiei la fiecare doi ani. Au fost în total nouă congrese, primul desfă­
şurându-se la Bucureşti în 1923, iar ultimul, la Braşov în 1939. Deşi la ultimul congres se convenise ca
cel de-al X-lea congres să aibă loc la Iaşi, în 1941, intrarea României în război şi apoi instaurarea comu­
nismului în ţara noastră au făcut imposibilă desfăşurarea acestuia.
În cadrul congreselor s-au discutat foarte multe probleme de o importanţă deosebită pentru viaţa
economică a ţării, la care profesioniştii contabili erau chemaţi să ia parte. Multe dintre problemele abor­
date, finalizate prin moţiuni adoptate de congrese, au fost soluţionate, determinând progresul societăţii
româneşti.
Începând din anul 1994, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi a organizat Congresul
Profesiei Contabile din România, reluându-se astfel, după 55 de ani, tradiţia desfăşurării la fiecare doi
ani a congreselor Corpului.

Momentul festiv reprezentat de organizarea celui de-al XX-lea Congres al Profesiei Contabile
este un prilej pentru a aduce un viu omagiu celor care au luptat pentru şi au sprijinit înfiinţarea şi
reînfiinţarea Corpului şi celor care au asigurat buna organizare şi funcţionare a sa – structurile
alese şi cele executive – şi, nu în ultimul rând, membrilor CECCAR, care au asigurat unitatea şi au dat
puterea şi resursele necesare realizării strategiilor de dezvoltare a profesiei contabile în România
în cei peste 90 de ani de existenţă.

Primul Congres
Primul Congres al Profesiei Contabile din
România a avut loc la Bucureşti, în perioada
27-28 mai 1923, în aula Fundaţiei Universi­
tare „Carol I”.
Această primă manifestare a contabililor
din ţară s-a desfăşurat, atât din punctul de ve­
dere al pro­gramului profesional, cât şi din cel al
consolidării relaţiilor dintre membrii săi, într-un
mare entuziasm. Cuvântările ţinute cu ocazia
deschiderii Congresului de N. Butculescu şi Gr.
Trancu-Iaşi i-au emo­ţionat pe aceia care au avut
norocul să fie martorii acelor zile isto­rice de în­
Primul Congres – 1923
chegare a Corpului Contabililor din România.
În cadrul lucrărilor Congresului au fost dezbătute următoarele tematici:
› „Proiectul privind modificările aduse Codului de Comerţ” – expuneri făcute de S. Iacobescu şi
M.A. Dumitrescu, care au propus ca registrul Cartea mare să devină obligatoriu;
› „Reorganizarea învăţământului comercial” – raportori C. Pantelli şi P. Drăgănescu-Brateş;
› „Participarea la beneficii” – raportori N. Butculescu şi C.A. Rădulescu;

4 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 › „Rolul diplomaţilor în ştiinţe comerciale în viaţa comercială şi industrială” – expunere făcută de
V.M. Ioachim, dr. A. Galan şi D. Raţiu.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea modificării Codului de Comerţ: „Cu ocazia modificării Codului de Comerţ să fie consul­
tat şi Corpul Contabililor, atât în punctele privitoare la profesiunea sa, cât şi în celelalte puncte”.
› În chestiunea învăţământului comercial: „Profesorii de toate gradele să se recruteze cu precădere
dintre cei cu studii comerciale, care sunt în legătură cu viaţa practică; să se dea o dezvoltare mai mare limbilor
moderne cu tendinţă practică”.

Congresul al II-lea
Al II-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Cluj, în perioada 6-8 septembrie
1925, şi a reprezentat un real succes. Acest lucru s-a datorat şi excelentei organizări, de care s-au ocupat
preşedintele Secţiunii Cluj, Gh. Ionescu, şi secretarul secţiunii, S. Cioranu.
Lucrările Congresului au abordat următoarele tematici:
› „Introducerea contabilităţii în partidă dublă în instituţiile publice” – la acest punct, G. Alesseanu
a adus în discuţia generală un raport foarte documentat care a avut un succes deosebit în dezba­terile
acestei manifestări, iar consecinţa a fost chemarea domniei sale, în anul 1929, să participe la redactarea
pro­­iectului de lege privind reorganizarea contabilităţii publice, lege care a fost apoi votată în acelaşi an;
› „Codul muncii şi situaţia funcţionarilor particulari” – raportor N. Butculescu, decanul Corpului;
› „Asigurările sociale ale funcţionarilor particulari” – expunere susţinută de V.M. Ioachim;
› „Rolul titraţilor contabili în cooperaţie”;
› „Estimarea valorilor la inventar” – expunere susţinută de G. Alesseanu.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea introducerii contabilităţii în partidă dublă în instituţiile publice: „Membrii Corpului
exprimă dezideratul ca organele în drept să păşească la introducerea contabilităţii ştiinţifice în toate admi­
nistraţiile publice unde se mânuiesc fonduri. Pentru aceasta este nevoie să se facă deocamdată inventarul averii
Statului. Congresul exprimă dezideratul ca din Comisia de studii pentru modificarea Legii contabilităţii să facă
parte şi reprezentanţi ai Corpului Contabililor”.
› În chestiunea asigurărilor sociale: „Să se intervină pe lângă Onoratul Guvern, ba chiar în sesiunea de
toamnă, odată cu noua legiferare a Codului muncii, să se înfăptuiască şi asigurarea funcţionarilor particulari
prin contribuţia patronilor, a Statului şi a salariaţilor”. În acelaşi timp, Consiliul Superior a fost autorizat să
stabilească normele pentru crearea unei Case generale de boală, ajutor şi pensiuni a Corpului Contabililor.
› În chestiunea estimării valorilor la inventar: „Corpul Contabililor consideră că estimarea valorilor la
inventar trebuie astfel făcută încât să reiasă beneficiul efectiv realizat de întreprindere, fără ca plus-valutele
provenite din orice împrejurare să fie trecute ca beneficii”.

Congresul al III-lea
Al III-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Chişinău, în intervalul 14-16 oc­
tombrie 1927.
Lucrările Congresului, prezidate de V. Ghenzul, preşedintele Secţiunii Chişinău, au debutat cu con­
ferinţa susţinută de V. Slăvescu, deputat şi profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale.
În cadrul acestui eveniment au fost dezbătute următoarele tematici:
› „Bilanţul-tip” – raportor P. Drăgănescu-Brateş;
› „Casa de pensiuni şi asigurări” – raportori N.K. Constantinescu şi V. Vlaicu;
› „Bilanţul şi fluctuaţiunile monetare” – referent S. Blumenfeld;
› „Introducerea maşinismului în contabilitate” – raportori Al. Tănăsescu şi L. Lucianu.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 5

 La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea bilanţului-tip: „În concordanţă cu schema de bilanţ votată de Congresul Internaţional
de Contabilitate de la Bruxelles din iulie 1926, bilanţul-tip urmează să cuprindă: în activ – conturile aşezate şi
grupate după gradul de lichiditate, iar în pasiv – după gradul de exigibilitate. În ceea ce priveşte contul de profit
şi pierdere, să se oblige prin lege publicarea lui alături de bilanţ şi să se adopte principiul ca el să cuprindă la
Credit – toate sursele de venit după însemnătatea lor, cu sumele brute, iar la Debit – cheltuielile specificate pe cate­
go­rii mai importante, arătându-se şi cheltuielile de producţiune şi avându-se în vedere prescripţiunile legii fiscale”.
› În chestiunea Casei de pensiuni şi asigurări a contabililor din România: „Înfiinţarea unei Case de
pensiuni şi ajutor a contabililor din România”.
› În chestiunea bilanţului şi a fluctuaţiilor monetare: „Pentru a se evita distribuiri de beneficii aparente
şi impunerea nedreaptă a creşterii nominale a averii întreprinderii, Congresul crede că este absolut nece­sară –
pentru stabilirea exactă a beneficiului net – înregistrarea diferitelor poziţiuni de active şi pasive, apreciate cu
valoarea lor din momentul întocmirii bilanţurilor, ţinându-se cont separat de diferenţele rezultate din sporirea
nominală a averii, evaluată în monedă depreciată, faţă de beneficiile reale ale exploatării întreprinderii, rezultate
din operaţiunile curente”.
› În chestiunea introducerii maşinismului în contabilitate: „Este necesară modificarea dispoziţiilor
din Codul de Comerţ privitor la registrele legale pentru a se permite extinderea metodelor noi de contabilitate.
Programele de învăţământ comercial să prevadă şi practica la maşinile de calculat şi de contabilitate”.

Congresul al IV-lea
Al IV-lea Congres naţional al Corpului, care
s-a ţinut la Constanţa, în perioada 22-24 iu­
nie 1929, a avut o însemnătate istorică pen­tru
evoluţia Corpului Contabililor. Au luat parte
pes­te 200 de membri din toată ţara, care au fost
primiţi călduros de Secţiunea Constanţa a Cor­
pului şi de autorităţile locale.
În cadrul evenimentului s-au dezbătut ur­
mă­toarele tematici:
› „Darea de seamă pe anul anterior” – ra­
­port prezentat de dr. V.M. Ioachim;
› „Reorganizarea învăţământului co­mer­
cial” – raportor N. Butculescu; Congresul al IV-lea – 1929
› „Casa de asigurări şi pensiuni a Corpului” – raportor D. Vlaicu;
› „Funcţionarea şi controlul societăţilor pe acţiuni în noul Cod de Comerţ” – raportor I. Mecu;
› „Răspunderea expertului contabil” – raportor P. Drăgănescu-Brateş.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea învăţământului comercial: „Organizarea unui învăţământ comercial de zi şi de seară
paralel atât pentru cursul inferior, cât şi pentru cursul superior, separate pentru băieţi şi pentru fete, fără deo­
sebire între ei”.
› În chestiunea Casei de asigurări şi pensiuni: „Înfiinţarea unei Case de asigurări şi pensiune sub forma
unei societăţi anonime”.
› În chestiunea funcţionării şi controlului societăţilor pe acţiuni: „Să se prevadă în noul Cod de Co­
merţ următoarele: dispoziţiuni severe cu privire la aducerea şi evaluarea aporturilor în natură; fixarea unui
minimum relativ de capital la societăţile anonime pe acţiuni în raport cu obiectul în vederea căruia se înfiinţează
societatea; luarea măsurilor necesare în scopul ca societăţile să nu apară în bilanţ sau acte cu capitaluri fictive,
ci numai cu capitalul efectiv subscris şi vărsat; majoritatea cenzorilor să fie contabili autorizaţi sau experţi”.
› În chestiunea responsabilităţii experţilor: „Experţii contabili trebuie să răspundă moraliceşte şi ma­
te­rialiceşte în îndeplinirea misiunilor lor, pe baza actelor şi documentelor ce li s-au prezentat spre cercetare, a

6 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

căror exactitate formală sunt obligaţi să o examineze, aplicând şi în ce priveşte exactitatea materială şi înde­
mânarea unui expert contabil”.
De asemenea, Congresul a autorizat Consiliul Superior să studieze şi să întocmească un tarif de ono­­
rarii şi să obţină aplicarea lui legală.

Congresul al V-lea
Al V-lea Congres al Profesiei Contabile din Ro­
mânia a avut loc la Bucureşti, în perioada 5-9 sep­
tem­brie 1931.
În cadrul lucrărilor acestei manifestări de mare
însemnătate pentru profesia contabilă din ţara noas­
tră s-au abordat următoarele tematici:
› „Contabilitatea şi bilanţul fiscal”;
› „Contabilitatea financiară”;
› „Contabilii şi mijloacele lor de existenţă”;
› „Sindicatul bancar”.
La Congresul Internaţional de Contabilitate ţi­
nut la Barcelona în anul 1929 s-a hotărât ca cel de-al
Congresul al V-lea – 1931
VII-lea Congres Internaţional să se desfăşoare la
Bu­­cureşti, drept urmare Consiliul Superior al Cor­pu­lui a decis ca cele două congrese să aibă loc simultan
şi cu un program alternativ. Exceptând darea de seamă refe­ri­toare la activitatea Corpului de la precedentul
congres, restul tematicilor discutate au fost comune celor două congrese.

Congresul al VI-lea
Al VI-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Cernăuţi, în zilele de 27-28 august
1933.
Lucrările Congresului, de organizarea căruia s-a ocupat I. Ghiţescu, preşedintele Secţiunii Cernăuţi,
s-au ţinut în sala Teatrului Naţional din Cernăuţi şi au fost deschise cu prezentarea unei dări de seamă
privind activitatea Corpului în ultimii doi ani.
S-a trecut apoi la dezbaterea celorlalte tematici prevăzute în program:
› „Rolul Corpului Contabililor în gospodărirea publică” – referat prezentat de N. Arghir;
› „Rolul Corpului Contabililor în gospodărirea privată” – lucrări susţinute de dr. V.M. Ioachim şi
N. Butculescu;
› „Șomajul contabil” – referat prezentat de Al. Botez;
› „Corpul tehnic economic” – expunere făcută de P. Drăgănescu-Brateş;
› „Consideraţii asupra Legii şi Regulamentului Corpului” – referent I. Ghiţescu.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea Corpului tehnic economic: „Pentru însănătoşirea întreprinderilor şi a vieţii economice în
general, contribuţia membrilor Corpului este cea mai indicată, prin pregătirea, experienţa şi simţul lor gospodăresc”.
› În chestiunea şomajului contabil: „Pentru ajutorarea şomerilor contabili, Congresul îndeamnă secţiu­
nile să constituie fonduri speciale sau să înfiinţeze case de asistenţă după modelul celei din Bucureşti. Congresul
protestează împotriva elementelor din alte ţări pentru lucrările de contabilitate şi cere ca numai membrii Cor­
pului Contabililor, regulat înscrişi şi fiind pe Tabloul Corpului, să fie întrebuinţaţi la toate întreprinderile, fie
par­ticulare, fie cu participarea Statului”.
› În chestiunea rolului Corpului Contabililor în gospodărirea publică: „Se cere modificarea statutului
funcţionarilor publici în aşa fel ca funcţiile publice cu caracter contabil să fie încredinţate numai membrilor Cor­
pului Contabililor Experţi şi Autorizaţi, ţinându-se seama de gradul ce-l au în Corp”.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 7

 Congresul al VII-lea
Al VII-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Timişoara, în perioada 22-24 sep­
tembrie 1935.
Lucrările Congresului s-au deschis în sala Teatrului Comunal, în prezenţa reprezentanţilor autori­
tăţilor civile şi militare, în frunte cu A. Coman, primarul municipiului Timişoara, şi colonel Gh. Dănilă,
din partea diviziei infanteriei. Pentru început, a luat cuvântul dr. V.M. Ioachim, directorul Corpului.
Dom­nia sa a prezentat darea de seamă privind activitatea Corpului şi, în finalul expunerii, a protestat
faţă de practica unor tribunale de a numi experţi fără calificarea necesară, precum şi faţă de fap­tul că
Legea cooperaţiei i-a exclus pe experţii contabili de la expertizele în materie de cooperaţie.
În continuare s-a trecut la dezbaterea tematicilor incluse în programul Congresului:
› „Preţul de cost în industrie şi comerţ” – referent dr. I. Proca;
› „Expertul contabil ca liber-profesionist” – referent dr. P. Drăgănescu-Brateş;
› „Controlul în administraţiile publice” – referent Gh. Huber;
› „Controlul şi verificările contabile în întreprinderi” – referent A. Gheorghiu;
› „Corpul Contabililor şi Camera de Muncă” – referent V. Teodoru.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea preţului de cost în industrie şi comerţ: „Legiferarea obligativităţii stabilirii preţului
de cost după normele ştiinţei şi tehnicii contabile”.
› În chestiunea expertului contabil ca liber-profesionist: „Congresul autorizează organele de conducere
ale Corpului să sprijine acei membri care înţeleg să activeze ca liber-profesionişti, deschizându-se noi orizonturi
profesiei contabile, cum ar fi: organizatori contabili, consultanţi, experţi fiscali, verificatori”.
› În chestiunea controlului în administraţiile publice: „Se emite dezideratul de a se institui organe
au­to­nome de control pe lângă toate administraţiile centrale şi locale, precum şi pe lângă întreprinderile cu carac­
ter public. Aceste organe să aibă cele mai largi drepturi de control şi de sancţionare pe loc a neregulilor constatate,
în cazuri grave putând sesiza direct Înalta Curte de Conturi”.
› În chestiunea controlului şi a verificării contabile în întreprinderi: „Corpul va stărui ca să se legi­fe­
reze, în afară de controlul intern, verificarea întreprinderilor mai mari de către specialişti calificaţi independenţi
faţă de întreprindere, iar la societăţile anonime o parte din cenzori să fie numiţi de o autoritate, cum ar fi Tribu­
nalul, dintre membrii Corpului Contabililor Experţi şi Autorizaţi”.
› În chestiunea Corpului Contabililor şi a Camerei de Muncă: „Congresul cere autonomia Camerelor
de Muncă, ce trebuie scoase de sub tutela Ministerului Muncii”.

Congresul al VIII-lea
Al VIII-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Galaţi, în intervalul 19-21 iunie
1937, iar de organizarea lui s-a ocupat G. Eşanu, preşedintele Secţiunii Galaţi.
Evenimentul a început printr-un serviciu divin oficiat la catedrala oraşului, la care au luat parte toţi
congresiştii, împreună cu notabilităţile oraşului. De aici, toţi participanţii s-au îndreptat spre Liceul Co­
mer­cial „Alexandru Ioan Cuza”, în a cărui aulă profesorul Gr. Trancu-Iaşi a deschis lucrările Congresului.
În cadrul dezbaterilor au fost abordate următoarele tematici:
› „Studiul contabilităţii la Academiile de Înalte Studii Comerciale şi Industriale” – raportor S.
Iacobescu;
› „Importanţa situaţiilor contabile pentru conducerea întreprinderilor” – raportor dr. P. Drăgănescu-
Brateş;
› „Situaţia membrilor Corpului faţă de statutul funcţionarilor particulari” – raportori N. Butculescu
şi Gh. Panait;
› „Membrii Corpului Contabililor şi statutul funcţionarilor publici” – raportor Al. Costache;
› „Înfiinţarea unei Case de pensiuni, asigurare şi asistenţă a Corpului” – raportor Gh. Huber.

8 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea studiului contabilităţii la Academiile de Înalte Studii Comerciale şi Industriale: „În­
fiin­ţarea de cursuri de aplicaţie contabilă în materie de calculaţie, materia fiscală, tehnica bilanţului, exper­
tize etc. Înfiinţarea unei secţiuni contabile pe lângă Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din
Bucureşti”.
› În chestiunea importanţei situaţiilor contabile pentru conducerea întreprinderilor: „Situaţiile con­
tabile să fie astfel întocmite ca, în afară de controlul contabil, să dea o evidenţă clară a stărei patrimoniului
grupat din punct de vedere economic şi juridic şi să arate activitatea întreprinderii cu desprinderea în orice
moment a rezultatelor”.
› În chestiunea situaţiei membrilor Corpului faţă de statutul funcţionarilor particulari: „Congresul
cere stăruitor organelor în drept aplicarea integrală a Legii Corpului, dispoziţiile din această lege fiind de interes
general”.
› În chestiunea membrilor Corpului Contabililor şi a statutului funcţionarilor publici: „Funcţiunile
de contabilitate (conducere şi execuţie), de control şi inspecţie cu caracter economic şi financiar, ca şi în admi­
nistraţiile publice şi private să fie îndeplinite numai de specialişti titraţi, calificaţi în baza Legii de organizare a
Corpului Contabililor Experţi şi Autorizaţi”.

Congresul al IX-lea
Al IX-lea Congres al Profesiei Contabile din România a avut loc la Braşov, în perioada 28-29 mai
1939, de organizarea lui ocupându-se I. Pricu, preşedintele Secţiunii Braşov.
Evenimentul a fost precedat de oficierea unui serviciu religios la Biserica „Sf. Adormire” din Cetate,
la care au participat toţi delegaţii. Apoi, în prezenţa a peste 300 de delegaţi din cele 70 de secţiuni ale
Corpului din ţară, s-au deschis lucrările Congresului, sub preşedinţia lui N. Butculescu, în localul Camerei
de Comerţ.
În cadrul dezbaterilor au fost abordate următoarele tematici:
› „Inventarierea patrimoniului public” – referenţi I. Mărculescu şi S. Iacobescu;
› „Noul Cod de Comerţ” – referent S. Iacobescu;
› „Crearea Casei de pensiuni” – referent Gh. Huber;
› „Contabilitatea în serviciul raţionalizării întreprinderilor” – referent dr. V.M. Ioachim;
› „Înfiinţarea colegiului economic, cooperativ şi contabil” – referent dr. P. Drăgănescu-Brateş.
La finalul discuţiilor, Congresul a adoptat următoarele moţiuni:
› În chestiunea inventarierii patrimoniului public: „Inventarierea avuţiei noastre publice să fie făcută
cât mai repede, pentru că o bună conducere a vieţii publice nu se poate realiza bine fără desăvârşita cunoaştere
a patrimoniului public”.
› În chestiunea noului Cod de Comerţ: „La revederea materiei Codului de Comerţ să se încredinţeze
Consiliului Superior al Corpului Contabililor orânduirea materiei din Codul de Comerţ referitoare la: Registre,
Inventar, Bilanţ, Rezerve, Amortizări, Acţiuni, Obligaţiuni şi toată materia care se referă la patrimoniul co­
mercial reglementat de Codul de Comerţ”.
› În chestiunea creării Casei de pensiuni: „Să se ceară Onoratului Guvern de a legifera obligativitatea
cotizaţiei patronale la Casa de pensiuni a Corpului Contabililor pentru funcţionarii săi membri şi înfiinţarea
timbrului de 5% asupra onorariilor expertizelor; autorizarea Consiliului Superior al Corpului de a crea Casa de
pensiuni a Corpului”.
› În chestiunea contabilităţii în serviciul raţionalizării întreprinderilor: „Pentru ca funcţiunea con­
tabilă să-şi poată da toată contribuţia sa la acţiunea de raţionalizare economică, este necesar ca să fie astfel
organizată încât să redea în fiecare moment situaţia economică şi juridică a patrimoniului, rezultatele brute,
separat după provenienţa lor, şi cheltuielile după felul lor, după locul unde au luat naştere şi după obiectul sau
serviciul la care se referă, astfel ca să se poată urmări prin contabilitate, pentru fiecare unitate tehnică, raportul
între cheltuială şi rezultat”.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 9

 Congresul al X-lea
Al X-lea Congres al Corpului şi primul
Con­gres al Profesiei Contabile de după peri­oa­
da interbelică s-a desfăşurat la Bucureşti, în
zilele de 20-21 octombrie 1994, cu prezen­ţa
a 300 de participanţi, dintre care peste 50 din
afara ţării noastre. Manifestarea a avut ca devi­
ză „Profesia contabilă, între prezent şi viitor”, iar
ca temă centrală, „Profesia contabilă în Româ­nia
– rol şi importanţă în economia de piaţă”.
În cadrul lucrărilor Congresului au fost
abor­date următoarele tematici:
› „Rolul profesiei şi organismelor pro­
fe­sionale”;
Congresul al X-lea – 1994 – Colectivul de raportori
› „Rolul şi importanţa contabilităţii în­
treprinderii”;
› „Profesia de expert contabil şi contabil autorizat în economia de piaţă”;
› „Legiferarea expertizei în contextul economiei de piaţă”;
› „Cenzoratul şi auditul legal”;
› „Şcoala contabilă în România”.
Prima moţiune de după perioada interbelică adoptată prin vot în cadrul Congresului viza realizarea,
printre altele, a următoarelor deziderate:
› desfăşurarea Congresului experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România la un interval
de doi ani;
› recunoaşterea şi întărirea dreptului de exercitare a profesiilor de expert contabil şi de contabil
autorizat;
› orientarea învăţământului economic mediu şi universitar pe coordonate moderne, în aşa fel
încât să satisfacă exigenţele profesiilor de expert contabil şi de contabil autorizat, în vederea pregătirii şi
perfec­ţionării specialiştilor contabili;
› elaborarea unor noi forme legislative care să interzică practicarea contabilităţii de către persoane
neautorizate;
› trecerea urgentă la elaborarea ghidurilor profesionale – ghidul expertului contabil, ghidul audi­
torului, ghidul evaluatorului de întreprinderi;
› extinderea relaţiilor cu organizaţiile profesionale similare din ţările cu economie de piaţă dezvoltată.

Congresul al XI-lea
Al XI-lea Congres al Profesiei Contabile din ţara noastră organizat de Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România a avut loc la Sibiu, în perioada 23-24 octombrie 1996. Tema cen­
trală a manifestării a fost „Piaţa şi produsele profesiunii contabile în România”, iar sloganul Congresului,
„Competenţă, independenţă, responsabilitate”.
Dezbaterile s-au concentrat pe următoarele tematici:
› „Locul şi rolul profesiunii contabile, ale profesionistului contabil în viaţa economică şi socială a
României”;
› „Mutaţii în etica şi deontologia con­ta­bilă”;
› „Noi direcţii de dezvoltare a profe­siunii contabile”;
› „Profesiunea contabilă în economia de piaţă”;
› „Piaţa şi produsele profesiunii conta­bi­le”;

10 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 › „Rolul contabilului şi al auditorului”;
› „Rolul şi importanţa societăţilor de ex­pertiză contabilă”.
Congresul a marcat un moment jubiliar, împlinirea a 75 de ani de când a fost legiferată profesia con­
tabilă liberă în România (în luna iulie 1921), fiind creat Corpul de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili
din România.
Printre moţiunile adoptate la acest Congres s-au numărat următoarele:
› „Orientarea învăţământului economic mediu şi universitar pe coordonate moderne, în aşa fel încât să
satisfacă exigenţele profesiilor de expert contabil şi de contabil autorizat, în vederea pregătirii şi perfecţionării
specialiştilor contabili (...).
› Adoptarea unor norme legislative adec­
va­te care să interzică prestarea serviciilor con­ta­
bile de către persoane neautorizate.
› Elaborarea în continuare a ghidurilor pro­­
fesionale (...) indispensabile oricărui profesionist.
› Formarea de evaluatori să fie organiza­tă
şi reglementată corespunzător standardelor pro­
fe­­sionale internaţionale, de natură să asigure rea­
li­zarea unei practici unitare în domeniu în fo­losul
economiei naţionale.
› Aprobând constituirea Fundaţiei «Grigore
L. Trancu-Iaşi» pentru dezvoltarea conti­nuă a Congresul al XI-lea – 1996 – Colectivul de raportori
pro­fesiunii contabile, Congresul îşi exprimă con­­­­­
vingerea că această instituţie de cultură şi prac­tică profesională va reuni preocupările profe­sioniştilor, ale
societăţii civile, ale instituţiilor publice şi guvernamentale pentru progresul neîn­tre­rupt al profesiunii contabile,
cultivarea şi dezvoltarea pe planuri noi a tradiţiilor şcolii româneşti de con­ta­bilitate, afirmarea acesteia pe plan
naţional şi internaţional”.

Congresul al XII-lea
Al XII-lea Congres al Profesiei Contabile din România a fost organizat la Sibiu, în perioada 20-21 sep­
tembrie 1998, având ca temă centrală „Profesiunea contabilă din România şi interesul public”.
La acest eveniment de rezonanţă au participat peste 700 de delegaţi din toate filialele judeţene, precum
şi invitaţi din 38 de ţări din Europa, Asia, America şi Africa. De asemenea, au fost prezenţi repre­zentanţi
ai organizaţiilor internaţionale de profil şi din
partea forurilor internaţionale de prestigiu, prin­
tre care IFAC şi FEE, organizaţii în care Cor­pul
este membru cu drepturi depline.
Lucrările Congresului s-au desfăşurat în
plen şi pe secţiuni, subiectele supuse dezbaterii
înscriindu-se în deviza manifestării: „Indepen­
denţă, competenţă, responsabilitate”.
Printre tematicile abordate s-au aflat ur­­
mă­toarele:
› „Profesia contabilă şi perceperea ei de
către public”;
› „Unele cerinţe economice financiare la
Congresul al XII-lea – 1998 cumpăna dintre milenii”;

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 11

 › „Viitorul financiar al Europei şi mo­neda sa, euro”;
› „Independenţă şi obiectivitate în ac­tivitatea de audit”;
› „Profesia contabilă în secolul XXI”;
› „Profesia contabilă şi privatizarea”;
› „Naţional şi internaţional în contabilitate”.
În alocuţiunea sa, prezentată în faţa participanţilor la Congres,
preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România, prof. univ. dr. Marin Toma, menţiona, printre altele:
„Experţii contabili pot şi trebuie să fie parteneri de nădejde ai Admi­nis­
traţiei. Ei trebuie să fie implicaţi cu profesionalism în asi­gurarea calităţii
normelor financiar-contabile şi fiscale, trebuie să fie implicaţi în clarifi­
carea teh­nico-pro­fesională a unor probleme complexe, specifice tranziţiei,
Prof. univ. dr. Marin Toma, cum ar fi evaluările de întreprinderi şi active şi realizarea unui audit la
preşedintele CECCAR ni­velul standardelor internaţionale”.

Congresul al XIII-lea
În perioada 15-16 septembrie 2000, în
incinta Complexului Expoziţional Romexpo din
Bucureşti, s-au desfăşurat lucrările Congresului
al XIII-lea al Profesiei Contabile din România.
Tema centrală a Congresului a fost „Profesia
contabilă din România la graniţa dintre milenii”.
La manifestări au fost prezenţi 750 de ex­
perţi contabili şi contabili autorizaţi (re­prezen­
tanţi ai profesiei din cele 41 de fi­liale judeţene
ale CECCAR şi din compa­niile străi­ne de con­
sultanţă, prin societăţile de ex­pertiză contabilă
care activează în ţara noastră), invitaţi străini,
Congresul al XIII-lea – 2000
personalităţi de marcă ale pro­fesiei contabile din
peste 20 de ţări, reprezentanţi ai administraţiei centrale şi locale şi ai mass-mediei.
Lucrările Congresului au abordat, printre altele, următoarele tematici:
› „Auditul în România şi perspectivele sale”;
› „Relaţia contabilitate-fiscalitate”;
› „Codul etic al IFAC şi modul de aplicare a acestuia de către CECCAR”;
› „Standardele Internaţionale de Audit – modul de aplicare în România”;
› „Standardele Internaţionale de Contabilitate – programul de implementare în România”.
Congresul a constituit un excelent prilej pentru analiza stadiului de dezvoltare a profesiei, pentru o
mai bună înţelegere a modului de organizare şi exercitare a profesiilor libere de expert contabil şi de con­
tabil autorizat, a locului şi rolului acestor profesii în spaţiul socio-economic al ţării noastre.

Congresul al XIV-lea
A XIV-a ediţie a Congresului Profesiei Contabile din România s-a desfăşurat la Bucureşti, în in­ter­
valul 20-21 septembrie 2002, tema centrală fiind „Reglementare şi dereglementare în contabilitate”.
Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă numeroasă a specialiştilor străini şi din mediul economic
românesc. Cu ocazia acestei manifestări a fost marcat într-un cadru deosebit momentul aniversar „10 ani
de la reînfiinţarea CECCAR”.

12 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Dintre tematicile abordate în cadrul lucrări­
lor Congresului amintim următoarele:
› „Înţelegerea şi aplicarea Standardelor In­
ter­naţionale de Contabilitate şi de Audit”;
› „Etica şi deontologia profesională”;
› „Rolul profesioniştilor contabili în econo­
mia de piaţă concurenţială”;
› „Auditul statutar şi adaptarea la Standar­
dele Internaţionale de Contabilitate”.
Congresul a constituit un prilej pentru reite­
rarea îndemnului la dereglementarea contabilităţii,
participanţii subliniind necesitatea deregle­men­tă­
Congresul al XIV-lea – 2002
rii, nu numai spre binele agenţilor economici şi al
pro­fesiei contabile, ci, în primul rând, pentru succesul celor care elaborează reglementări în domeniu.

Congresul al XV-lea
Al VI-lea Congres postrevoluţionar al Pro­
fesiei Contabile din România şi al XV-lea din is­
toria Cor­pului a avut loc la Bucureşti, în zilele de
3-4 sep­tembrie 2004.
Această manifestare deosebit de importan­tă
pen­tru mediul economic din ţara noastră a reunit
peste 800 de specialişti români, europeni şi inter­
na­ţionali, pentru a-şi împărtăşi experien­ţele na­
ţio­­nale şi pentru a dezbate tema generală a Congre­
sului, „Armonizare sau conver­gen­ţă în Stan­dardele
Internaţionale de Contabili­tate?”.
Printre tematicile abordate în cadrul lu­ Congresul al XV-lea – 2004
cră­ri­lor s-au numărat:
› „Raportarea financiară, între principiile internaţionale şi regulile naţionale”;
› „Responsabilităţi şi independenţă în profesia contabilă, evoluţii recente”;
› „Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru IMM-uri”;
› „IAS/IFRS – programul de implementare în România”.
Comunicările ştiinţifice, referatele şi celelalte lucrări care au aprofundat tema generală în două pa­
ne­luri, şase ateliere şi o masă rotundă au creat un cadru comun de examinare şi dezbatere în detaliu a
unui evantai larg de probleme din contabilitate şi fiscalitate la nivel naţional şi global. Aprecierile, re­
zultatele, succesele şi neajunsurile din activitatea profesională, asemănările şi deosebirile de opinii,
identitatea sau diversitatea opiniilor exprimate în intervenţiile participanţilor au dobândit caracterul
unui izvor de informaţie, experienţă şi erudiţie, de învăţăminte pentru toţi cei prezenţi, de creare a acti­
velor intangibile ale profesiei.

Congresul al XVI-lea
În perioada 15-16 septembrie 2006, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi a orga­
ni­zat cel de-al XVI-lea Congres al Profesiei Contabile din România, cu tema centrală „Profesia con­tabilă şi
globalizarea”, precum şi Conferinţa privind aniversarea a 85 de ani de la înfiinţarea CECCAR, evenimente
găzduite de Opera Română din Bucureşti.
Acest eveniment a reunit profesionişti din cele 42 de filiale ale Corpului, precum şi specialişti şi
reprezentanţi ai celor mai importante organisme internaţionale şi regionale ale profesiei contabile.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 13

 Congresul a constituit pentru CECCAR o
oca­­zie de a sărbători 85 de ani de la înfiinţarea
sa, prin in­termediul unei conferinţe aniversare
care să marcheze evoluţia profesiei contabile du­
pă perioada co­mu­nistă, fiind un important factor
de creştere economică şi un instrument in­dis­
pensabil unei bune guvernări la toate nive­lurile.
În semn de recunoştinţă pentru contribu­ţia adu­
să la cooperarea interna­ţională în pro­fesia conta­
bilă, au fost acordate diplome de onoare şi medalii
jubiliare reprezentanţilor profesiei internaţionale
prezenţi la Bucureşti cu ocazia acestui eveniment.
În cadrul Congresului au fost abordate ur­ Congresul al XVI-lea – 2006
mătoarele tematici:
› „Raportarea financiară şi certificarea pentru IMM-uri”;
› „Rolul profesioniştilor contabili în afaceri”;
› „Trecerea la IFRS: noi schimbări şi provocări pentru profesioniştii contabili”;
› „Calitate, independenţă şi transparenţă: repere mondiale în raportările financiare în secolul 21”;
› „Normele de audit în spiritul celei de-a VIII-a Directive europene”.
Dezbaterile din timpul lucrărilor Congresului pe marginea temelor prezentate au arătat publicului
pro­fesiei contabile necesitatea acumulării de cunoştinţe suficiente pentru a fi motivat în depăşirea barie­
relor legate de globalizarea pieţei serviciilor contabile, prin dezvoltarea profesională continuă şi însuşirea
şi respectarea standardelor etice astfel încât să poată face faţă mediului concurenţial.

Congresul al XVII-lea
Al XVII-lea Congres al Profesiei Contabile din
România, organizat de CECCAR la Bucureşti, în
zilele de 1 şi 2 septembrie 2008, a reprezentat
cea mai mare manifestare naţională de acest gen
organizată de un organism neguvernamental şi a
doua din Europa (după Congresul experţilor con­
tabili francezi). În acelaşi timp, a constituit cea mai
importantă manifestare din domeniu, abor­dând
o problemă de strictă actualitate nu numai pen­
tru România, „Profesia contabilă între reglemen­tare
şi in­teresul public”, profesia contabilă găsindu-se,
într-adevăr, la răscruce şi la nivel global.
Congresul al XVII-lea – 2008
Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă masivă,
peste 1.200 de participanţi, specialişti naţionali, internaţionali şi reprezentanţii cei mai autorizaţi de la
nivel global, european şi regional: preşedinţii IFAC şi FEE, reprezentanţi ai Băncii Mondiale, ai Comisiei
Europene, preşedinţi şi alţi reprezentanţi ai organismelor profesionale din peste 25 de ţări.
Congresul a fost structurat în cinci mese rotunde, în cadrul cărora s-au abordat tematici legate de:
› „Naţional şi internaţional în profesia contabilă, contextul european”;
› „Supravegherea publică şi proiectul european de simplificare: consecinţe asupra profesiei con­
tabile şi asupra interesului public”;
› „Incompatibilităţi şi conflicte de interese în profesia contabilă; bine şi rău în profesia contabilă
din România”;
› „Fiscalitatea europeană şi întreprinderile româneşti”;
› „IFRS pentru IMM-uri – acţiuni şi rezultate”.

14 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Lucrările Congresului au demonstrat că politicile aplicate de CECCAR în domeniul profesiei contabile
sunt juste, ceea ce a reprezentat un îndemn pentru continuarea acţiunilor care să asigure dezvoltarea
acestei profesii, unitatea ei şi accelerarea procesului de implementare a standardelor internaţionale în
domeniul contabilităţii şi al auditului.

Congresul al XVIII-lea
Al XVIII-lea Congres al Profesiei Contabile
din România a reunit la Palatul Parlamentului din
Bucu­reşti, în perioada 3-4 septembrie 2010, eli­
ta specialiştilor din domeniul contabil, finan­ciar şi
economic din toată lumea.
La această manifestare, deja consacrată la ni­
vel mondial, având tema „Pentru o nouă cultură în
pro­fesia contabilă”, au participat peste 1.500 de pro­
fesio­nişti în contabilitate, specialişti naţionali şi
in­terna­­ţionali. Din rândul aces­tora s-a distins pre­
şe­­dintele IFAC, Robert Bunting.
Au fost dezbătute următoarele tematici:
› „Profesia contabilă şi interesul public: ce va urma?”; Congresul al XVIII-lea – 2010
› „Abordări actuale ale unităţii şi unicităţii profesiei contabile”;
› „IMM/PMM: care este viitorul?”;
› „Profesioniştii contabili angajaţi: o nouă abordare”;
› „Profesia contabilă şi serviciile fiscale”.
Ediţia a XVIII-a a Congresului a avut în vedere problematici de actualitate care au scos în evidenţă
preocupările multora dintre profesioniştii contabili în căutarea şi găsirea soluţiilor aplicabile pentru
consolidarea profesiei contabile, pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la nivelul diferitelor ca­
te­gorii de entităţi economice.

Congresul al XIX-lea
Al XIX-lea Congres al Profesiei Contabile din România s-a desfăşurat în perioada 7-8 septembrie
2012 la Centrul Internaţional de Conferinţe „Casino” Sinaia. S-a continuat astfel tradiţia Corpului de a
organiza evenimente care au devenit adevărate repere la nivel internaţional. Tema acestei ediţii a fost
„Guvernanţa corporativă şi profesia contabilă; competenţă şi responsabilitate”.
Lucrările s-au desfăşurat pe par­cursul a două zile, în cadrul a cinci sesiuni având ca te­matici:
› „Clarificări conceptuale şi normative pri­vind cultura guvernanţei corporative”;
› „Modele de guvernanţă corporativă: com­
pe­tenţele şi responsabilităţile profesiei contabile”;
› „Guvernanţa corporativă şi încrederea in­
ves­titorilor”;
› „Marketingul informaţiilor şi serviciilor con­
tabile şi rolul lor în guvernare”;
› „Între conformitate şi performanţă: rolul
su­pravegherii economice şi financiare”.
Participanţii la eveniment au apreciat, la su­
per­lativ, contribuţia de primă dimensiune a Corpu­
lui la schimburile de idei şi la elaborarea direcţiilor
de acţiune la scară naţională, regională, comunitară
Congresul al XIX-lea – 2012 şi mon­dială.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 15

 În fiecare an, la 21 septembrie, sub patronajul CECCAR se sărbătoreşte Ziua Naţională
a Contabilului Român, eveniment ce reuneşte profesioniştii contabili din România, membri
ai CECCAR liber-profesionişti sau angajaţi, dar şi reprezentanţii insti­tuţiilor publice.
Data de 21 septembrie a fost declarată Ziua Naţională a Contabilului Român de către Conferinţa Naţională a
CECCAR organizată în luna septembrie 2004. Această dată nu a fost aleasă întâmplător: în anul 1921, în această
zi, reputatul om de ştiinţă şi profesor universitar Grigore Trancu-Iaşi a prezentat în Parlamentul României Legea
Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili.
Anul acesta, filialele CECCAR de la nivel teritorial vor sărbători Ziua Naţională a Contabilului Român în
locaţiile prezentate mai jos, prin manifestări cultural-ştiinţifice, întâlniri socioprofesionale, simpozioane şi mese
rotunde.

Nr.
Filiala Oraşul Locaţia
crt.
1. Alba Alba Iulia Sala de conferinţe şi Salonul Roşu ale Hotelului Parc
2. Arad Arad Casa de Cultură a Sindicatelor
Chişineu-Criş Liceul Tehnologic
Ineu Hotelul Central
Sebiş Hotelul Sebiş
3. Argeş Piteşti Sala de conferinţe a Complexului Hotelier Alcadibo Center
4. Bacău Bacău Sala de cursuri „Ion Ionescu de la Brad” a filialei
5. Bihor Oradea Sala de cursuri „Eremia Bologa” a filialei
Băile Felix Sala de conferinţe a SC Turism Felix SA
6. Bistriţa-Năsăud Bistriţa Salonul 4 al Hotelului Bistriţa
7. Botoşani Botoşani Sala de cursuri „Ioan Florea” a filialei
8. Braşov Braşov Sala de cursuri „Emanoil Nechifor” a filialei
9. Brăila Brăila Restaurantul Swing
10. Bucureşti Bucureşti Crystal Palace Ballrooms
11. Buzău Buzău Sala de conferinţe a Hotelului Pietroasa
12. Caraş-Severin Reşiţa Sala de protocol a Complexului SC Milvo SRL
13. Călăraşi Călăraşi Sala de cursuri „Demitrie Jarcu” a filialei
14. Cluj Cluj-Napoca Sala de conferinţe a Hotelului City Plaza
15. Constanţa Constanţa Sala de conferinţe a Hotelului Ibis
16. Covasna Sfântu Gheorghe Sala de cursuri „Berde Áron” a filialei
17. Dâmboviţa Târgovişte Sala de cursuri „Theodor Ştefănescu” a filialei
18. Dolj Craiova Sala de cursuri „Constantin C. Demetrescu” a filialei
19. Galaţi Galaţi Teatrul Muzical „Nae Leonard”

16 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Nr.
Filiala Oraşul Locaţia
crt.
20. Giurgiu Giurgiu Centrul Cultural Local „Ion Vinea”
21. Gorj Târgu-Jiu Sala de cursuri „Prof. univ. dr. Marin Toma” a filialei
22. Harghita Miercurea Ciuc Casa de Cultură a Sindicatelor
23. Hunedoara Deva Sala de cursuri „Marin Toma” a filialei
24. Ialomiţa Slobozia Sala de conferinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea”
25. Iaşi Iaşi Sala „Cuza” a Centrului de Conferinţe Unirea, Hotelul Unirea
26. Ilfov Bucureşti Amfiteatrul „Prof. univ. dr. Marin Toma” al filialei CECCAR Bucureşti
27. Maramureş Baia Mare Restaurantul Parc Athos
28. Mehedinţi Drobeta-Turnu Sala de cursuri „Virgil Cărbunescu” a filialei
Severin
29. Mureş Târgu-Mureş Sala de cursuri „Victor Jinga” a filialei
30. Neamţ Piatra Neamţ Sala de conferinţe Milenium a Hotelului Central Plaza
31. Olt Slatina Sala de conferinţe a Hotelului Parc
32. Prahova Ploieşti Teatrul „Toma Caragiu”
33. Satu Mare Satu Mare Sala de conferinţe a Complexului Aurora
34. Sălaj Zalău Sala de conferinţe a Hotelului Brilliant Plaza
35. Sibiu Sibiu Sala de conferinţe a Complexului Terracotta
36. Suceava Suceava Universitatea „Ştefan cel Mare”
37. Teleorman Alexandria Terasa TAO a complexului SC Alex Tell SA
38. Timiş Timişoara Sala de cursuri „Cornel Olaru” a filialei
39. Tulcea Tulcea Sala de conferinţe a Hotelului Delta
40. Vaslui Vaslui Sala de cinematograf a Complexului Silver Mall
41. Vâlcea Râmnicu Vâlcea Sala de conferinţe a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vâlcea
42. Vrancea Focşani Sala de conferinţe a Hotelului Vrancea

Ziua Nationala
, a Contabilului Român
(

21 septembrie 2014
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 17
Studii si, cercetări Perspective asupra contabilităţii
manageriale – cazul României
Liana Mihaela ZIDARU, ec.
Roxana Steliana CÂŢĂ, ec.
Alina Camelia CHELARU, ec.
Manuela CIMPOERU, ec.
Elena STAICU, ec.
Bucureşti

ABSTRACT

An Overview of Management Accounting – the Romanian Case Study

The aim of this article is to present the perspective on management accounting of Romanian
professionals in the economic field. We have based our analysis on both a qualitative and
an empirical research method in order to better understand how Romanian professionals
understand the applicability and usefulness of using management accounting techniques
in the daily activities of the company. Furthermore, we wanted to identify to what extent
the companies they work in employ management accounting techniques and for which
purposes.
The article starts with an overview of the professional literature, focusing on the changes
that managerial accounting has faced in Romania over time. The second part presents
our research methods employed, both quantitative and qualitative, as well as the analysis
of the data collected. The article closes with conclusions drawn based on the findings.

Key terms: management accounting, surveys, interviews, empirical research, qualitative

research

Ü Introducere Acest articol se bazează pe metode de cer­cetare

Primul rol al contabilităţii de gestiune (sau ma-
nageriale) a fost acela de calculaţie a costurilor. Dar,
odată cu globalizarea şi creşterea ritmului în care de-
ciziile sunt luate, contabilitatea de gestiune s-a adaptat
situaţiilor noi prin schimbarea rolului şi creşterea
utilităţii pentru management.
În cazul României, întregul sistem de contabi-
litate a trecut prin schimbări majore după evenimen-
tele din 1989. Literatura de specialitate menţionează
apariţia articolelor axate pe tehnici de contabilitate
managerială moderne abia după anul 2000 (Albu &
Albu, 2012).
calitativă şi cantitativă şi îşi propune să pre­zin­te atât
cercetările anterioare în domeniu, cât şi actuala per­
spectivă pe care profesioniştii români din domeniul
economic o au asupra contabilităţii mana­geriale. În
plus, din întrebările adresate prin inter­mediul ches­
tionarelor am dorit să aflăm care sunt in­strumentele
şi tehnicile de contabilitate manage­rială folosite în
prezent în cadrul companiilor.
Articolul începe cu o sinteză a literaturii, urmată
de metodologiile de cercetare cantitativă şi calita­tivă
şi de rezultate. În secţiunea de concluzii sunt prezen­
tate rezultatele chestionarelor şi interviurilor, prin
intermediul cărora dorim să atragem atenţia asupra

18 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

aspectelor importante din evoluţia con­tabilităţii ma­
nageriale în România.
Ü Trecerea în revistă a literaturii
de specialitate
Rolul contabilităţii manageriale s-a aflat într-o
continuă schimbare, de la simpla metodă de calcu-
laţie a costurilor produselor la o sursă esenţială de
informaţii în conducerea unei afaceri, „permiţând
integrarea analizei costurilor în abordarea strategică
a entităţilor, contribuind la luarea deciziilor privind
portofoliul de produse şi servicii şi la un ansamblu
de decizii ce duce la transformarea strategiei corpo-
rative” (Coman et al., 2012).
Conform lui Briciu & Căpuşneanu (2011), con­
ta­­bilitatea de gestiune reprezintă o „parte integrată
în management, ce se ocupă cu identificarea, pre­
zenta­­rea şi interpretarea informaţiilor folosite în ela­
borarea strategiilor, luarea deciziilor, optimizarea
con­sumului de resurse, informarea angajaţilor şi pro­
tejarea acti­velor, planificarea şi controlul activităţilor,
infor­ma­rea asociaţilor şi a altor utilizatori externi”.
Schimbările de legislaţie, complexitatea tran­
zacţiilor şi raportării, evoluţia tehnologiei şi mediul
economic au un impact diferit asupra companiilor,
influenţând structura, sistemul de control şi perfor­
man­ţa. Cu scopul de a satisface necesităţile compa­
niei, contabilitatea managerială „trebuie să aibă in­
strumentele sale adaptate la toate aceste aspecte ale
companiei în vederea îndeplinirii unui rol dina­mic”
(Miculescu, 2012).
Căderea comunismului, cultura naţională şi me­
­diul economic şi politic au influenţat dezvoltarea
con­tabilităţii manageriale. Numai după anul 2000
au apărut noi tehnici de contabilitate managerială în
cărţile şi articolele de cercetare din România. Ana­
lizele furnizate indică faptul că cele mai frecvente
teh­nici adoptate sunt măsurarea performanţei finan­
ciare, planificarea şi bugetarea (Albu & Albu, 2012).
Concluziile cercetării realizate de Dumitru et al.
(2011) au arătat că între anii 1990 şi 2005 un nu­măr
redus de articole pe tema contabilităţii manageriale
au fost publicate. Până în anul 1989, cele mai multe
articole apărute făceau referire la metoda clasică de
calculaţie a costurilor, iar după anul 1990, „dua­lita­
tea postrevoluţionară a sistemului contabil român
implică abordări diferite privind problemele contabili­
tăţii de gestiune şi costuri”. Ulterior, după anul 1999,
contabilitatea de gestiune a cunoscut o abor­dare mo­
dernă, cu teme precum noi metode de calcu­laţie a
costurilor şi trendurile identificate în alte ţări.
În timp ce în România companiile aplicau me­
tode tradiţionale, ţările dezvoltate experimentau
noi metode, precum Activity-based costing – ABC,
Just-in-time – JIT sau Target costing – TC. Aceste
metode „asistă strategiile moderne de conducere în
atingerea funcţiilor şi obiectivelor din punct de vede­
re strategic” (AlMaryani & Sadik, 2012). Autorii au
defi­nit managementul strategic ca pe o sursă ce „fur­
nizează informaţii în elaborarea strategiei organi­za­
ţiei şi sus­ţine implementarea acesteia prin încurajarea
compor­tamentului în concordanţă cu strategia com­
paniei şi prin aplicarea de metode contabile orientate
direct către reducerea costurilor, îmbunătăţirea cali­
tăţii pro­­ducţiei, şi evaluarea performanţei ce atinge
stra­tegia organizaţiei şi menţine statusul privind po­
ziţia competitivă a companiei şi continuă să îşi des­
făşoare activitatea într-o piaţă aflată în schimbare”.
Contabilitatea de gestiune este orientată către
furnizarea de informaţii conducerii interne în urmă-
toarele domenii:
þ Cost. „Creşterea permanentă a economiei
efi­ciente şi a cererilor conducerii entităţii în contex-
tul economiei de piaţă determină necesitatea îmbu-
nătăţirii metodei de calculaţie a costurilor” (Coman
et al., 2012). De asemenea, eficienţa costurilor este
importantă şi ajută companiile în activitatea zilnică
pentru determinarea deviaţiilor.
þ Planificare şi bugetare. Contabilitatea de ges­
tiune ajută companiile în stabilirea obiectivelor prin
„furnizarea informaţiilor necesare în luarea decizii-
lor privind sistemele de producţie adoptate, politica
companiei privind preţurile, politica comercială şi
aprecierea capitalului investit” (Breuer et al., 2013).
þ Evaluarea performanţei privind profitabili-
tatea, câştigul şi productivitatea. Conform lui Coman
et al. (2012), performanţa „nu este măsurată, este
necesar să fie creată în mod activ, astfel încât con-
tabilitatea managerială necesită utilizarea talentului
său pentru a contribui la crearea «ex-ante» în con-
textul în care va permite maximizarea profitabilităţii
pentru a obţine rezultate «ex-post»”.
În continuare vom analiza percepţia profesio-
niştilor asupra contabilităţii manageriale, cercetând
rolul acesteia în cadrul companiei şi instrumentele
utilizate în obţinerea informaţiilor necesare condu-
cerii afacerii. De asemenea, cercetarea empirică rea­
lizată de Jinga et al. (2010) analizează atitudinea
managerilor privind informaţiile furnizate de con-
tabilitatea managerială din companiile româneşti.
Autorii consideră că aceasta „este esenţială în obţi-
nerea avantajului competitiv de-a lungul ciclului de
viaţă al unei entităţi”.
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 19
 Ü Metodologia cercetării empirice
Partea cantitativă a cercetării se bazează pe ches­
tionare care conţin 16 întrebări. Am primit 81 de ches­
tionare completate, dintre care jumătate au fost elimi­
nate din cauza răspunsurilor incomplete. Astfel, setul
final care a fost analizat cuprinde 40 de ches­tionare
cu răs­punsuri valide.
Cercetările anterioare au arătat că există dife­
renţe în ceea ce priveşte modul în care sunt percepute
noile concepte de către profesioniştii cu mai puţină
experienţă faţă de cei cu mai multă experienţă în
muncă, din această categorie făcând parte conta­bili­
tatea managerială în România (Bunea et al., 2012,
citaţi de Albu et al., 2013).
Acesta a fost unul dintre motivele pentru care
am folosit drept criteriu de selecţie a respondenţilor
experienţa acestora în muncă, pe care am împărţit-o
în trei categorii: mai puţin de trei ani, între trei şi
şapte ani şi peste şapte ani. Aşa cum a reieşit şi din
analiza rezultatelor, există o corelaţie pozitivă între
experienţa în muncă şi nivelul de management ocu-
pat. Am menţionat anterior existenţa diferenţelor de
perspectivă determinate de experienţa profesioniş-
tilor. Este exact ceea ce ne-am propus: să identificăm
diferenţele de opinii privind contabilitatea manage-
rială. În plus, am considerat că domeniul şi na­tura
companiei (românească sau multinaţională) au o in-
fluenţă semnificativă asupra perspectivelor respon-
denţilor.
Pe lângă informaţiile referitoare la respondenţi
(domeniu, experienţă în muncă, nivelul de mana­
gement ocupat, natura şi mărimea companiei în care
lucrează), am inclus întrebări legate de funcţiile
13%
8%
32%
Figura 1. Structura respondenţilor în funcţie de departament
20 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
managementului, instrumentele şi tehnicile de con­
tabilitate manage­rială utilizate în cadrul companiei,
rolul contabilităţii manageriale, sursele de date şi
acurateţea infor­ma­ţiilor furnizate. Chestionarele au
inclus toate tipurile de întrebări: grilă cu o singură
va­riantă de răspuns, grilă cu mai multe variante de
răspuns, scale de eva­­luare, de tip ierarhic şi întrebări
deschise. În total au fost 14 întrebări obligatorii şi
două întrebări des­chise adresate acelor respondenţi
care sunt şi profe­sori în acelaşi timp. Prin aceste ul­
time două întrebări am urmărit să descoperim per­
spectiva lor asu­pra rolului contabilităţii mana­geriale
în cadrul unei companii şi de ce ar trebui sau nu să
fie predată această disciplină în cadrul pro­gra­melor
de licenţă şi de mas­terat.
Ü Analiza rezultatelor obţinute
Aşa cum am menţionat mai sus, am obţinut în
final un număr total de 40 de ches­tionare valide cu
privire la perspectiva asupra contabilităţii de gestiu­
ne în România. Res­pon­denţii sunt profe­sionişti ce
lucrează în domeniul financiar-contabil, majoritatea
(65%) activând în com­­panii multina­ţio­nale care au
peste 150 de per­soane angajate.
Respondenţii pot fi grupaţi în funcţie de mediul
lor de lucru. Prin urmare, cel mai mare procent este
reprezentat de persoanele care lucrează în domeniul
auditului extern, urmat de contabilitatea manageria­
lă (care cuprinde departamentele de bugetare şi de
pla­ni­ficare), contabilitatea financiară şi alte depar­
tamente, acestea incluzând auditul intern, finanţele
şi managementul strategic, bancar, BPO (business
process outsourcing) sau vânzările.
Audit extern
Contabilitate managerială
Contabilitate financiară
Alte departamente
47%
 20%
70%

Mai puţin de trei ani experienţă

Între trei şi şapte ani experienţă
Mai mult de şapte ani experienţă
10%

Figura 2. Structura respondenţilor în funcţie de experienţă

În graficele de mai sus am ilustrat structura res­
pondenţilor în funcţie de departamentul lor de lucru
şi de experienţa în domeniu. Nivelul de experienţă în
cadrul companiei este corelat pozitiv cu nivelul de im­
plicare în management. 70% dintre persoanele cu mai
puţin de trei ani experienţă sunt de entry level, 15%
sunt de management de nivel scăzut, 10% sunt de
ma­nagement de nivel mediu şi doar 5% sunt la nivel
de top management. Ultimele trei categorii se ridică
la 30% dintre respondenţi cu peste trei ani experienţă.
Le-am cerut respondenţilor să evalueze (fo­lo­
sind o scală de la 1 la 5, de la cea mai puţin importan­
tă la cea mai însemnată) importanţa fiecărei func­ţii
în care este implicat managementul, cu pre­cizarea că
funcţiile acestuia sunt de planificare, de luare a de­
ciziilor şi de control.

Tabelul 1. Statistici descriptive – Importanţa funcţiilor managementului

Statistici Planificare Luarea deciziilor Control

Număr de observaţii 40 40 40
Minim 1,000 1,000 1,000
Maxim 5,000 5,000 5,000
Mediana 5,000 5,000 4,000
Media 4,050 4,200 4,050
Dispersia (n-1) 1,741 1,446 1,279
Abaterea standard (n-1) 1,319 1,203 1,131

Putem observa că planificarea şi controlul au,
la un nivel mediu, acelaşi grad de importanţă, luarea
deciziilor fiind numărul unu în ceea ce priveşte func­
ţia de management. Nu toţi respondenţii consideră
că aceste funcţii sunt importante, deoarece există o
deviaţie standard de 1,3, 1,2 şi 1,1 pentru funcţiile
respective. În plus, am vrut să vedem dacă răspunsu­
rile date au fost corelate între ele. În tabelul de mai
jos putem observa că toate răspunsurile sunt corela­
te, ceea ce înseamnă că un respondent a dat un ni­
vel ridicat sau scăzut de importanţă pentru fiecare
funcţie.

Tabelul 2. Corelaţia între funcţiile managementului

Variabile Planificare Luarea deciziilor Control

Planificare 1 0,656 0,789
Luarea deciziilor 0,656 1 0,671
Control 0,789 0,671 1

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 21

 Bazat pe cea mai mare parte a răspunsurilor date
(82,5%), scopul contabilităţii de gestiune este de a
fur­niza informaţii contabile despre business manage­
rilor şi altor utilizatori interni. Mergând într-o per­
spectivă mai detaliată, atunci când am întrebat care
este scopul principal pentru care a fost creată con­
tabilitatea ma­na­gerială, am descoperit că avem două
niveluri de importanţă. Primul este reprezentat de
mă­surarea eficienţei proceselor interne şi o mai bună
planificare a activităţii (35% fiecare răspuns), iar al
doilea este reducerea costurilor şi prognoza­rea acti­
vităţii (15% fiecare răspuns).
Informaţiile sunt colectate de la diferite tipuri
de surse, pe care respondenţii noştri le-au clasificat
după cum urmează, de la cel mai însemnat la cel mai
puţin important: surse interne, cum ar fi contabi­li­
tatea, salarizarea; surse externe, cum ar fi statul sau
contactele de afaceri; mediul economic ge­neral; teh­
ni­cile de eşantionare. Putem observa că importanţa
informaţiilor colectate scade pe măsură ce acestea
se îndepărtează de societate. Toate informaţiile fur­
nizate de contabilitatea de gestiune pentru conduce­
rea entităţii pot ajuta în procesul de luare a deciziilor,
de planificare şi de control. 95% dintre respondenţi
sunt de acord cu afirmaţia, 27,5% dintre ei fiind de
acord puternic cu aceasta.
Având în vedere faptul că respondenţii noştri
sunt persoane care pot avea interacţiune directă cu
contabilitatea de gestiune, i-am întrebat despre rolul
pe care aceasta îl are în compania lor. Rezultatele au
dus la un clasament al rolului contabilităţii de gestiu-
ne, de la cel mai însemnat la cel mai puţin important,
după cum urmează:

Tabelul 3. Rolul contabilităţii de gestiune într-o companie

1 Analiza costurilor şi estimare

2 Control
3 Coordonare
4 Proces decizional
5 Prognoză
6 Evaluarea performanţelor

Deşi respondenţii cred că, în procesul de luare
a deciziilor, contabilitatea managerială este un aju­
tor pentru manage­ment, în practică, rolul princi­pal
al acesteia constă încă în determinarea şi estimarea
costurilor, urmate de control şi coordonare. Aces­te
ro­luri sunt realizate prin utilizarea diferitelor tehnici
şi instrumente de contabilitate de gestiune, care sunt
prezentate în tabelul de mai jos, împreună cu frecvenţa
de utilizare a lor în afaceri. Teh­nicile de contabilitate
de gestiune le dau liderilor în afaceri instrumentele
necesare pentru a măsura şi a creşte marjele de profit,
reducând în acelaşi timp costurile de operare.

Tabelul 4. Tehnici şi instrumente folosite în entităţi

Frecvenţă Frecvenţă
Tehnici Instrumente
(%) (%)
Analiza situaţiilor financiare 55 Instrumente de cost 50
Analiza fluxului de numerar 47,5 Instrumente de stabilire a preţurilor 28
Calculaţia standard a costurilor 25 Instrumente de bugetare 43
Controlul bugetar 45 Instrumente de analiză a rentabilităţii 45
Analiza cost-volum-profit 25 Instrumente de luare a deciziilor de investiţii 40
Managementul performanţei 37,5 Instrumente de măsurare a performanţei 43
Calculaţia costului pe activitate 22,5
Just-in-time 5
Total quality management (TQM) 10

22 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Contabilitatea managerială este o ramură cu un
grad ridicat de importanţă în cadrul oricărei enti­tăţi.
Poate fi „funcţia de legătură care oferă coordona­
rea întregii companii (numită acum parteneriat de
business)”. Dar, deşi studiul nostru arată că profesio­
niştii o privesc ca pe o funcţie importantă în ca­drul
companiei, aceştia consideră în acelaşi timp că „ma­
na­gementul companiilor româneşti conduce afa­ce­rile
fără tehnici de contabilitate managerială adec­vate.
Managerii asociază contabilitatea managerială cu
contabilitatea de bază (bookkeeping) şi nu sunt con­
ştienţi de ceea ce poate face contabilitatea mana­
gerială pentru afa­cerile lor”. Aceasta este de obicei
o con­secinţă a fap­tului că managerii români, care nu
au o bază eco­nomică, ştiu prea puţin spre nimic des­
pre modul în care îi poate ajuta contabilitatea mana­
ge­rială, de­oarece „o companie de succes este aceea
ale cărei de­cizii sunt fundamentate de contabilitatea
manage­rială”. Dar acesta poate fi şi cazul manageri­
lor care au studii economice, în situaţia în care con­
sideră con­tabilitatea managerială dificil de aplicat,
dat fiind mo­dul în care această disciplină a fost pre­
dată (asi­milarea multor informaţii teoretice, dar foar­
te puţină practică). „Dezbaterea nu ar trebui să fie
dacă este necesar sau nu să se predea contabilitatea
managerială. Cred că întrebarea corectă este dacă
să fie mai multe studii de caz discutate la ore în lo­
cul teoriei. Studenţii ar trebui să fie mai implicaţi şi
autodidacţi, însemnând ca ei să studieze pe cont
pro­priu părţile teoretice, iar apoi, în clasă, să aibă
stu­dii de caz pentru a pu­tea înţelege cum se aplică
teoria în practică.”
O abordare mai practică în procesul de învăţare
a contabilităţii manageriale ar face ca fiecare student
sau viitor profesionist contabil să fie mai conştient
de faptul că această disciplină este un subiect de o
mare importanţă pentru orice companie, indiferent
de obiectul său de activitate.
Cercetarea noastră a arătat că aproape toţi pro­
fesioniştii contabili au de-a face mai mult sau mai
puţin cu contabilitatea managerială. Respondenţii la
studiu efectuează activităţi ca „supravegherea vân­
zării produselor bancare, managementul portofo­
liului de clienţi şi reprezentarea companiei în faţa
autorităţilor locale” sau „supravegherea execuţiei
bugetare, ceea ce se traduce prin înregistrarea chel­
tuielilor realizate de fiecare departament în funcţie
de natura cheltuielii şi de conturi. La sfârşitul anu­
lui, când este schiţat bugetul anului viitor, pregătim
diferite analize pe anumite conturi, livrăm execuţia
bugetară şi previzionăm cheltuielile generale”. Alt
profesionist pe care l-am intervievat a menţionat că
în descrierea postului său sunt cuprinse „toate ac­ti­
vităţile legate de contabilitate care ar trebui realizate
într-o companie”, şi asta datorită faptului că respec­
tiva companie oferă servicii de contabilitate clienţilor
care şi-au externalizat această activitate.
„Lucrul într-o echipă de contabilitate într-o
com­panie mare implică să ai de-a face cu toate ti-
purile de aspecte legate de contabilitate”. Chiar şi
aşa, în câteva cazuri, majoritatea proiectelor în care
respondenţii sunt implicaţi nu au o legătură directă
cu contabilitatea managerială. Aproape toţi au de-a
face în practică, cel puţin o dată, cu anumite aspecte
ale contabilităţii manageriale.
Studiul nostru arată că cei mai importanţi utili­
za­tori ai rapoartelor emise de profesioniştii contabi­
lităţii manageriale sunt reprezentaţi de managementul
companiei. „Rapoartele ajută managementul să pla­
nifice, să coordoneze şi să controleze operaţiunile
şi să ia decizii.”
La întrebările despre evoluţia contabilităţii ma­
na­ge­riale în compania în care lucrează, răspunsurile
au variat în funcţie de companie. Prin urmare, studiul
ne arată că există companii în care „nu a apărut
nicio modificare notabilă în modul în care sunt pre­
lucrate şi raportate datele”, dar şi companii în care
au avut loc schimbări importante în această privinţă.
Aceste modificări includ „sisteme şi programe in­
formatice mai performante care îi ajută pe profesio­
niştii contabilităţii manageriale în activitatea lor de
zi cu zi. Avantajul acestor instrumente îmbunătăţite
este că sunt mai puţin consumatoare de timp decât
practica veche, care se baza în mare parte pe munca
manuală”.
În ultima perioadă, „îmbunătăţirea cunoşti­n­
ţe­lor legate de contabilitatea managerială a dus la
reducerea riscurilor legate de luarea deciziilor”,
pre­­­cum şi la „crearea de valoare adăugată în in­te­
riorul companiei”.
Atunci când au fost întrebaţi despre cum ar fi
trebuit să evolueze contabilitatea managerială în ca­
drul companiei în care lucrează, respondenţii au afir­
mat următoarele: „Contabilii de gestiune ex­peri­
mentează schimbări în aproape fiecare dimen­siune a
mediului de lucru profesional. Contabilitatea ma­na­
gerială ar fi trebuit să acorde o mai mare importanţă
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 23
anumitor aspecte, ca legătura dintre com­petiţia cres­
cută în industrie şi importanţa mana­gementului
costurilor, pentru a atinge obiective privind calita­
tea produselor şi serviciilor şi nivelul profitabilităţii”.
În plus, „contabilii de gestiune ar trebui să fie im­
plicaţi mai mult în crearea stra­tegiilor de creştere
a profitabilităţii companiei şi să fie cooptaţi mai mult
în echipe transfuncţionale cu managerii tuturor
departamentelor din organizaţie. Ca rezultat al aces­
tor sarcini suplimentare, contabilii de gestiune ar
trebui priviţi nu doar ca simpli conta­bili, ci ca mem­
bri-cheie ai echipelor financiare”.
O altă problemă observată de unul dintre res-
pondenţi este aceea că managerii ar trebui să fie mai
conştienţi de faptul că „o contabilitate managerială
eficientă necesită cunoştinţe aprofundate legate de
strategia firmei şi de sistemele de producţie sau de
livrare a serviciilor”.
Chiar dacă, aşa cum am menţionat anterior, ma-
joritatea respondenţilor sunt de acord că mai este loc
de îmbunătăţiri în domeniul contabilităţii manageri-
ale, unul dintre profesioniştii intervievaţi de noi con-
sideră că, „de exemplu, pentru o instituţie publică,
în cadrul departamentului de buget nu va fi nevoie
de schimbări semnificative în viitor, cu excepţia unei
noi aplicaţii software îmbunătăţite care să crească
acurateţea informaţiilor, să scadă timpul petrecut
pentru livrarea informaţiilor şi să fa­că munca mai
uşoară în general”.
Ü Metodologia cercetării calitative
Pentru o mai bună înţelegere a opiniilor pro-
fesioniştilor români cu privire la aplicabilitatea şi
utilitatea folosirii tehnicilor de contabilitate mana-
gerială în activităţile de zi cu zi ale companiei, am
realizat şi o cercetare calitativă.
Partea calitativă a cercetării noastre se bazează
pe şase interviuri compuse din câte cinci întrebări.
Interviul are ca punct de plecare două întrebări din
chestionarul utilizat în partea empirică, pentru care
majoritatea răspunsurilor au fost împărţite în două
domenii majore.
Interviurile au fost realizate cu scopul de a ana-
liza în profunzime aspecte cu privire la modul în
care contabilitatea managerială evoluează în com-
panii şi influenţa acesteia. De asemenea, s-a urmărit
şi identificarea unei explicaţii mult mai complexe a
24 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
răspunsurilor primite, ca o completare a chestiona-
relor de la cercetarea empirică.
Prima întrebare a interviului a fost concepută
pentru a introduce respondentul în temă şi pentru a
înţelege rolul şi implicaţiile acesteia în ceea ce pri-
veşte contabilitatea managerială. Au fost utilizate în-
trebări semistructurate, cum ar fi: „Puteţi, vă rog, să
realizaţi o scurtă descriere a activităţii de zi cu zi?”.
Aceasta a precedat întrebări care urmăreau să clari-
fice nelămuririle rezultate din cercetarea cantitativă.
Pe parcursul cercetării calitative au fost inter-
vievate în mod oficial şase persoane cu trei niveluri
de experienţă diferite. În plus, alţi câţiva practicieni
au fost intervievaţi informal în perioadele de obser-
vare, atunci când timpul a fost petrecut observând
profesori la ore şi colegi în timpul şi după încheierea
programului de muncă.
Pe perioada interviului, întrebările au fost puse
una câte una, lăsându-i timp intervievatului să se
gân­­dească şi să dea un răspuns. Intervievatorul a
în­curajat răspunsurile şi, în acelaşi timp, a rămas pe
cât posibil neutru, pentru a nu influenţa răspunsurile
intervievatului, şi-a luat notiţe şi a scris observaţiile
făcute în timpul interviului.
Ü Concluzii
Scopul acestei cercetări a fost acela de a iden-
tifica perspectivele pe care profesioniştii români din
domeniul economic le au asupra contabilităţii ma-
nageriale. În acest scop am utilizat o îmbinare între
metoda de cercetare cantitativă (chestionare) şi cea
de cercetare calitativă (interviuri). Aceasta din urmă
a fost folosită pentru a susţine principalele rezultate
în urma folosirii chestionarelor şi pentru a avea o
imagine mai clară a perspectivelor profesioniştilor
cu privire la acest subiect.
Am început acest studiu prin metoda investi-
gativă şi astfel am adunat 40 de chestionare cu răs-
punsuri valide. Cele 16 întrebări care au compus
chestionarul au fost diferite ca format (întrebări grilă
cu o singură variantă de răspuns, grilă cu mai multe
variante de răspuns, scale de evaluare, de tip ierarhic
şi întrebări deschise). Ultimele două întrebări le-am
adresat special profesioniştilor care lucrează şi ca
pro­fesori în cadrul universităţilor.
Analizând informaţiile din chestiona­re, unele
rezultate ne-au atras atenţia şi am dorit să obţinem
o înţelegere mai clară a lor. În acest scop am re­a­­lizat
şase interviuri doar cu profesioniştii care au ex­
perienţă. Acestea au fost de tip semi­struc­turat, cu
cinci întrebări deschise legate de fo­losirea, sco­pul
şi evoluţia contabilităţii manageriale. Inter­viu­rile
au avut ca obiectiv aducerea de in­formaţii su­plimen­
tare privind perspectiva asupra contabilităţii mana­
ge­riale.
Analiza realizată a arătat că principalul scop al
contabilităţii manageriale este acela de a oferi in­
formaţii contabile managerilor şi altor angajaţi ai
companiei. Aceste rezultate au indicat foarte clar că
principalul rol al contabilităţii manageriale într-o
companie este cel de analiză a costurilor şi de esti­
mare a acestora. Interesant este faptul că, în ciuda
evoluţiei contabilităţii manageriale de-a lungul tim­
pului, profesioniştii încă asociază contabilitatea ma­
nagerială cu primul ei scop, acela de calculare a
cos­turilor.
Această lucrare are şi câteva limitări. Prima este
legată de aplicarea chestionarelor şi de numărul rela-
tiv redus al profesioniştilor cu experienţă care le-au
completat. O altă limitare se referă la numă­rul res­
trâns al interviurilor realizate.
Cu toate acestea, sperăm că am reuşit să redăm
în bună măsură actuala perspectivă pe care profe-
sioniştii români din domeniul economic o au asupra
contabilităţii manageriale.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, N., Albu, C.N. (2012), Factors Associated with the Adoption and Use of Management Accoun­
ting Techniques in Developing Countries: The Case of Romania, Journal of International Financial
Management & Accounting, vol. 23, nr. 3, pp. 245-276.
2. Albu, N., Durica, A., Grigore, N., Grigoraş, D., Mateescu, R., Ichim, A. (2013), Guvernanţa corporativă
în România. Percepţii şi perspective, Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor, nr. 6, pp. 36-42.
3. AlMaryani, M., Sadik, H. (2012), Strategic Management Accounting Techniques in Romanian Companies:
Some Survey Evidence, Procedia Economics and Finance, vol. 3, pp. 387-396.
4. Breuer, A., Frumuşanu, M.L., Manciu, A. (2013), The Role of Management Accounting in the Decision
Making Process: Case Study Caraş Severin County, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica,
vol. 15, nr. 2, pp. 355-366.
5. Briciu, S., Căpuşneanu, S. (2011), Aspects of the Normalization of Managerial Accounting in Romania
on a Microeconomic Level, Theoretical and Applied Economics, nr. 3, pp. 95-106.
6. Bunea, Şt., Săcărin, M., Minu, M. (2012), Romanian Professional Accountants’ Perception on the
Diffe­rential Financial Reporting for Small and Medium-Sized Enterprises, Journal of Accounting and
Management Information Systems, vol. 11, nr. 1, pp. 27-43.
7. Coman, D.M., Coman, M.D., Boca (Rakos), I.F. (2012), Managerial Accounting – a Source of
Information for an Efficient Management in SME, Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 62,
pp. 521-525.
8. Dumitru, M., Calu, D.A., Gorgan, C., Calu, A. (2011), A Historical Approach of Change in Management
Accounting Topics Published in Romania, Journal of Accounting and Management Information Systems,
vol. 10, nr. 3, pp. 375-396.
9. Jinga, G., Dumitru, M., Dumitrana, M., Vulpoi, M. (2010), Accounting Systems for Cost Management
Used in the Romanian Economic Entities, Journal of Accounting and Management Information Systems,
vol. 9, nr. 2, pp. 242-267.
10. Miculescu, C. (2012), Directions for Improvement of Managerial Accounting Economic Entities in
Romania, in the Current Economic Context, Annals. Economic Science Series, vol. XVIII, supliment,
pp. 115-120.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 25

 Politici contabile pentru o raportare
Practică contabilă financiară mai relevantă. Recunoaşterea
veniturilor din chirii în cazul contractelor
cu perioadă de graţie
Ştefan BUNEA, conf. univ. dr.
ASE Bucureşti

ABSTRACT

Accounting Policies for a More Relevant Financial Reporting. Recognition

of Rent Revenues for Grace Period Contracts

This article brings into consideration the issue of recognising rent revenues for grace period
contracts. In the context of the application of the accounting regulations according to the
European Directives represented by the Order of the Minister of Public Finance no. 3.055/2009
on the approval of the Accounting regulations compliant with the European Directives,
with its subsequent amendments and supplements, these revenue are mostly recognized
in accordance with contractual provisions, and as they are invoiced. In other words, no
revenues will be recognized during the grace period. For entities applying the IFRSs, the
accounting policies differ. In these cases, the total revenues related to the contract are
allocated for its entire duration, usually on a linear basis, meaning revenues will be
recognized even during the grace period. This technique ensures a correlation between
expenses and revenues and earnings smoothing, preventing the management (manipulation)
of the result (profit or loss). Such a management is permitted in the context of the application
of national regulations through the election of the grace period during which no revenues
will be recognized. This period may be closer or farther in time. It may belong to the
current financial year or to a future one. Another issue arising from different accounting
policies is that of the different fiscal effects. There is a case of fiscal imbalance between
entities that apply different accounting policies for similar transactions.

Key terms: revenue recognition, juridical approach, economic substance of contracts,

correlation between revenues and expenses, result manipulation

Vă supunem atenţiei, în paginile acestui articol,
problematica recunoaşterii veniturilor din chirii în
cazul contractelor cu perioadă de graţie. În contex­
tul aplicării Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene reprezentate de Ordinul minis­
trului finanţelor publice nr. 3.055/2009, cu modi­
ficările şi completările ulterioare, cel mai adesea,
aceste venituri sunt recunoscute în conformitate cu
prevederile contractuale şi pe măsura facturării. Cu
alte cuvinte, în perioada de graţie nu vor fi recu­nos­
cute venituri. La entităţile care aplică IFRS, politicile
contabile sunt diferite. În astfel de situaţii, veniturile
totale aferente contractului se alocă pe toată durata
acestuia, de regulă pe o bază liniară, ceea ce înseam­
nă că vor fi recunoscute venituri chiar şi în perioada
de graţie. Această tehnică asigură conectarea chel­
tuielilor la venituri şi netezirea rezultatului, neper­
miţând gestiunea (manipularea) acestuia (profit sau
pierdere). O asemenea gestiune este permisă în con­
textul aplicării reglementărilor naţionale prin ale­
gerea perioadei de graţie în care nu se vor recunoaşte
venituri în contabilitate. Această perioadă poate să

26 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

fie mai apropiată sau mai îndepărtată. Poate să fie a
exerciţiului financiar curent sau a unuia viitor. O altă
problemă care derivă din existenţa unor politici conta­
bile diferite este aceea a incidenţelor fiscale diferi­te.
Apare o situaţie de inechitate fiscală între entităţile
care aplică politici contabile diferite pentru tranzacţii
similare.
1. Recunoaşterea veniturilor din chirii
în cazul contractelor cu perioadă
de graţie la entităţile care aplică
OMFP nr. 3.055/2009, cu modificările
şi completările ulterioare
Există entităţi care încheie contracte de închiri-
ere a unor active pe o perioadă de cinci ani, zece ani
sau poate chiar mai mult. Sunt contracte pe termen
lung care pot prevedea perioade de graţie de la plata
chiriilor de la câteva luni până la un an sau chiar mai
mult. Chiriile pot fi şi ele semnificative (zeci de mii
de euro pe lună).
Reglementările contabile naţionale (OMFP
nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulteri-
oare) cuprind texte care întreţin o oarecare confuzie
în ceea ce priveşte tratamentul contabil al veniturilor
din chirii, pe care le analizăm în continuare:
þ Pct. 260 lit. b) – Redevenţele şi chiriile se
recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, con-
form contractului.
Din prevederile punctului de mai sus rezultă că
veniturile din chirii se vor recunoaşte conform con-
tractului. Dacă, spre exemplu, într-un contract se
acordă o perioadă de graţie de la plata chiriei pentru
primele 12 luni, în acest interval de timp nu se vor
recunoaşte venituri în contabilitate. Dacă perioada
de graţie este acordată la final (ultimele 12 luni),
recunoaşterea de venituri va înceta în acea perioadă.
În funcţie de cum cad de acord cei doi parteneri
implicaţi în contract, rezultatul contabil poate fi ma-
nipulat.
þ Pct. 42 – Principiul independenţei exerciţiu-
lui. Trebuie să se ţină cont de veniturile şi cheltuieli-
le aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.
Pct. 36 alin. (2) – Veniturile şi cheltuielile care
rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie
sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin aso­
cierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente,
cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi chel­
tuieli.
Dacă în contract se prevede că pentru o anumită
perioadă nu se plătesc chirii de către chiriaş, se poate
concluziona că este asigurată independenţa exerci-
ţiilor, în sensul că în perioadele în care se încasea-
ză chiriile conform contractului se vor recunoaşte
veniturile respective. Totuşi, atunci când se încheie
un asemenea contract se au în vedere şi alte aspecte
relevante. Unul dintre acestea este reprezentat de
faptul că cel care închiriază un activ determină şi
mai apoi negociază cu partenerul său venitul total
aferent contractului, pentru ca pe urmă să se convină
asupra modului în care acest venit va fi încasat pe
durata contractului. Dintr-o asemenea perspectivă,
nerecunoaşterea veniturilor din chirii în perioada de
graţie nu este justificată deoarece înseamnă nere-
cunoaşterea veniturilor aferente contractului pe o
parte din durata acestuia. Şi cum fiecare perioadă din
contract are o contribuţie la acest venit, nerecunoaş-
terea lui până la momentul încasării este o încălcare
a principiului independenţei exerciţiilor.
Un alt aspect relevant este acela că proprietarul
(cel care a dat activul cu chirie) suportă o serie de
cheltuieli pe durata contractului. De exemplu, dacă
activul închiriat este unul amortizabil, pe toată du-
rata contractului de închiriere (inclusiv în perioada
de graţie) proprietarul va recunoaşte cheltuieli cu
amortizarea. În acest caz, nerecunoaşterea venituri-
lor din chirii în perioada de graţie nu asigură conec-
tarea cheltuielilor la venituri. Cu alte cuvinte, pct. 36
alin. (2) invocat mai sus nu va avea nicio incidenţă
practică în aceste situaţii.
þ Pct. 46 alin. (3) – Exemple de situaţii când
se aplică principiul prevalenţei economicului asu-
pra juridicului pot fi considerate: încadrarea, de
către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing
operaţional sau financiar; încadrarea operaţiunilor
la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv
consignaţie; recunoaşterea veniturilor, respectiv a
cheltuielilor în contul de profit şi pierdere sau ca
venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans (…).
Din paragraful de mai sus înţelegem că, în anu­
mite situaţii, pentru a discerne dacă anumite sume
tre­buie recunoscute în contul de profit şi pierdere
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 27
sau în bilanţ, în masa cheltuielilor în avans sau a
veniturilor în avans trebuie să avem în vedere sub­
stanţa economică a tranzacţiilor şi, prin urmare, a con­
tractelor. Există situaţii în care gratuitatea i se acordă
chiriaşului ca o contrapartidă a unor amenajări sau
modernizări pe care acesta le efectuează asupra ac­
tivului care face obiectul contractului de închiriere.
În alte situaţii, astfel de obligaţii nu exis­tă, dar venitul
total aferent contractului şi în­tin­derea perioadei de
graţie sunt stabilite prin lua­rea în considerare a efec­
tului trecerii timpului.
Şi acest paragraf pledează pentru alocarea ve-
niturilor din contract pe durata acestuia, mai ales în
cazul în care recunoaşterea lor este legată de trece-
rea timpului.
Sintetizând, OMFP nr. 3.055/2009, cu modifică­
rile şi completările ulterioare, determină în practi­ca
entităţilor recunoaşterea veniturilor din chirii atunci
când contractul prevede plăţile şi când se emit factu­
rile, neasigurându-se conectarea cheltuielilor la veni­
turi şi creându-se premisele unor practici de conta­
bilitate creativă. Dacă proprietarul doreşte un profit
contabil mai mic în primul an de contract (anul N),
deoarece are deja un profit mare şi se aşteaptă să nu
obţină aceeaşi performanţă în anul următor, poate
în­cerca să convină cu chiriaşul să accepte perioada
de graţie în anul N, iar veniturile din chirii să se re­
cu­­noască începând cu anul următor. Dacă, dimpo­
trivă, în anul N performanţa financiară (profitul) a
proprie­tarului este modestă, acesta va încerca să îl
convingă pe chiriaş să accepte perioada de graţie
în­tr-un an viitor, pentru a putea recunoaşte deja ve­
­nituri din chi­rii şi pentru a ameliora rezultatul anu­
lui N. Se poa­te ajunge la report înainte şi report
înapoi de pro­fit prin legarea momentului recunoaş­
terii veniturilor de momentul încasării.
Din punct de vedere fiscal, veniturile din chirii
sunt impozabile pe măsura recunoaşterii lor în con-
tabilitate. În consecinţă, va fi posibilă şi o gestiune
(manipulare) a impozitului pe profit. Dacă proprie-
tarul nu doreşte să plătească impozit pentru chiriile
aferente anului N, acesta va conveni cu chiriaşul să
accepte perioada de graţie în anii viitori. Dacă se
do­reşte o diminuare a plăţilor de impozit pe profit
în anul N+1, se stabileşte ca perioadă de graţie anul
N+1.
Exemplificăm în continuare tratamentul conta-
bil de recunoaştere a veniturilor din chirii în cazul
contractelor cu perioadă de graţie, prin aplicarea
OMFP nr. 3.055/2009, cu modificările şi comple-
tările ulterioare.

Exemplul 1

La data de 01.07.N, societatea Alfa îi închiriază un echipament societăţii Beta pe o perioadă de

patru ani. Chiriile sunt de 1.000 lei/lună. Costul de achiziţie al instalaţiei este de 200.000 lei şi durata de
utilizare este de 20 de ani. Pentru a stimula chiriaşul, Alfa acceptă ca acesta să nu plătească chirie pentru
ultimele patru luni de contract.

Rezolvare:
Înregistrările efectuate de Alfa sunt următoarele:
– Recunoaşterea în fiecare lună a cheltuielii cu amortizarea echipamentului:
Amortizare lunară = 200.000/(20 x 12) = 833,333 lei
Amortizare aferentă exerciţiului N = 833,333 x 6 = 4.999,998 lei

+Ch +(-A)
6811 = 2813 833,333 lei
„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalaţiilor,
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor” animalelor şi plantaţiilor”

– Recunoaşterea în fiecare lună a veniturilor din chirii, mai puţin în ultimele patru luni, care reprezintă
perioada de graţie:
Chirii aferente contractului = 1.000 x 12 x 4 – 4 x 1.000 = 44.000 lei
Chirie lunară încasată = 1.000 lei

28 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 +A +V
5121 = 706 1.000 lei
„Conturi la bănci „Venituri din redevenţe,
în lei” locaţii de gestiune
şi chirii”

În ultimele patru luni, Alfa recunoaşte în contabilitatea sa cheltuielile cu amortizarea activului, dar nu
şi venituri din chirii. În acest caz, recunoaşterea veniturilor din chirii este legată de momentul încasării aces­
tora şi nu se realizează o conectare a cheltuielilor la venituri.

2. Recunoaşterea veniturilor din chirii
în cazul contractelor cu perioadă
de graţie la entităţile care aplică IFRS
Entităţile care aplică IFRS se raportează în de-
finirea politicilor contabile de recunoaştere a venitu-
rilor din chirii aferente contractelor cu perioadă de
graţie la următoarele texte din IAS 18 Venituri şi din
SIC-15 Leasing operaţional – Stimulente.
Extras din IAS 18 Venituri:
29. Veniturile rezultate din utilizarea de către
terţi a activelor entităţii care generează dobânzi,
redevenţe şi dividende trebuie recunoscute în con-
formitate cu punctul 30 atunci când:
(a) este probabil ca beneficiile economice aso-
ciate tranzacţiei să fie generate pentru entitate; şi
(b) suma veniturilor poate fi evaluată în mod
fiabil.
30. Veniturile trebuie recunoscute pe următoa-
rele baze:
(a) dobânzile trebuie recunoscute utilizând me­­
toda dobânzii efective, aşa cum este descrisă la punc­
tele 9 şi AG5-AG8 din IAS 39;
(b) redevenţele trebuie recunoscute pe baza
contabilităţii de angajamente, în conformitate cu
fondul economic al contractului în cauză; şi
(c) dividendele trebuie recunoscute atunci când
este stabilit dreptul acţionarului de a primi plata.
33. Redevenţele se acumulează conform terme-
nilor contractului relevant şi se recunosc de obicei
pe această bază, în afara cazului în care, având
în vedere fondul contractului, este mai potrivit să
se recunoască veniturile pe alte baze sistematice şi
raţionale.
34. Veniturile sunt recunoscute numai atunci
când este probabil ca beneficiile economice afe-
rente tranzacţiei să fie generate pentru entitate. Cu
toate acestea, când apare o incertitudine legată de
colectabilitatea unei valori deja incluse în venituri,
suma care nu poate fi colectată sau suma a cărei co-
lectare a încetat a mai fi probabilă este recunoscută
mai degrabă ca o cheltuială decât ca o ajustare a
valorii veniturilor recunoscute iniţial.
Din paragrafele de mai sus înţelegem că venitu-
rile din redevenţe trebuie recunoscute nu în confor-
mitate cu contractele încheiate, ci potrivit fondului
economic al acestora. Dacă suma totală a contrac-
tului (suma chiriilor) este văzută ca valoarea totală
a beneficiilor economice viitoare ale proprietarului
bunului dat cu chirie, atunci această valoare trebuie
alocată pe întreaga perioadă, deoarece fiecare dintre
ele are o contribuţie la obţinerea acestor beneficii
economice. Cu siguranţă, atunci când proprietarul
stabileşte perioada de graţie şi valoarea contractului,
acesta are în vedere şi costul de oportunitate.
Extras din SIC-15 Leasing operaţional – Sti­
mulente
Aspect tratat
1. La negocierea sau renegocierea unui leasing
operaţional, locatorul îi poate oferi locatarului anu­
­mite stimulente pentru a încheia contractul. Exemple
de astfel de stimulente sunt plata unui avans în nu­
merar către locatar sau rambursarea ori asumarea
de către locator a costurilor lo­ca­tarului (cum ar fi
cos­turi de reamplasare, moder­nizări ale activului
în regim de leasing şi costuri aferente unui angaja­
ment anterior de contract de leasing al locatarului).
Alternativ, se poate conveni ca în perioadele ini­
ţiale ale duratei contractului de leasing locatarul
să plătească o chirie mai mică sau să nu plătească
deloc.
Consens
3. Toate stimulentele acordate pentru încheierea
unui contract de leasing operaţional nou sau re­
înnoit trebuie recunoscute drept parte integrantă din

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 29

valoarea netă a contraprestaţiei convenite pentru
utilizarea activului în regim de leasing, indiferent
de natura stimulentului, de forma sau de momentul
în care se face plata.
4. Locatorul trebuie să recunoască valoarea
agregată a costului stimulentelor drept o diminuare
a venitului din leasing pe durata contractului de
leasing, pe o bază liniară, doar dacă nu există o altă
bază sistematică reprezentativă pentru eşalonarea
în timp a beneficiului activului în sistem de leasing.
5. Locatarul trebuie să recunoască beneficiul
agregat al stimulentelor drept o reducere a cheltuieli­
lor cu chiria pe toată durata contractului de leasing,
pe o bază liniară, doar dacă nu există o altă bază
sistematică reprezentativă pentru eşalonarea în timp
a beneficiului locatarului rezultat din utilizarea ac­
tivului în sistem de leasing.
Practic, entităţile care aplică IFRS definesc po-
litica de recunoaştere a veniturilor din chirii pentru
contractele cu perioade de graţie preluând regula din
SIC-15, deoarece un leasing operaţional este de fapt
o închiriere simplă.
Exemplificăm în continuare aplicarea SIC-15.

Exemplul 2

Vom avea în vedere, pentru comparaţie, informaţiile de la Exemplul 1.

Rezolvare:
Înregistrările efectuate de Alfa (proprietar) sunt următoarele:
– Amortizarea instalaţiei date cu chirie:
Amortizare lunară = 200.000/(20 x 12) = 833,333 lei
Amortizare aferentă exerciţiului N = 833,333 x 6 = 4.999,998 lei

+Ch +(-A)
6811 = 2813 4.999,998 lei
„Cheltuieli de exploatare „Amortizarea instalaţiilor,
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor” animalelor şi plantaţiilor”

Societatea Alfa îi acordă o perioadă de gratuitate chiriaşului. Stimulentele oferite pentru încheierea unui
contract de închiriere se recunosc ca parte integrantă din valoarea contraprestaţiei nete convenite pentru
contractul încheiat, indiferent de momentul la care se efectuează plata.
Chirii aferente contractului = 1.000 x 12 x 4 – 4 x 1.000 = 44.000 lei
Venit din chirii care trebuie recunoscut în fiecare lună = 44.000/(12 x 4) = 916,667 lei
Venit din chirii care trebuie recunoscut în exerciţiul N = 916,667 x 6 = 5.500 lei

– Chiriile aferente exerciţiului N:

+A +V, +D
5121 = % 6.000 lei
„Conturi la bănci 706 5.500 lei
în lei” „Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune
şi chirii”
472 500 lei
„Venituri înregistrate
în avans”

– Chiriile aferente exerciţiului N+1 (Venit = 44.000/4 = 11.000 lei):

30 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 +A +V, +D
5121 = % 12.000 lei
„Conturi la bănci 706 11.000 lei
în lei” „Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune
şi chirii”
472 1.000 lei
„Venituri înregistrate
în avans”

– Chiriile aferente exerciţiului N+4 (Venit = (44.000/12 x 4) x 6 = 5.500 lei):

+A, -D +V
% = 706 5.500 lei
5121 „Venituri din redevenţe, 2.000 lei
„Conturi la bănci locaţii de gestiune
în lei” şi chirii”
472 3.500 lei
„Venituri înregistrate
în avans”

Locatarul trebuie să înregistreze totalul stimulentelor ca o reducere a cheltuielilor cu chiria pe toată

durata contractului prin metoda liniară.

Înregistrările efectuate de Beta (chiriaş) sunt următoarele:

– Chiriile aferente exerciţiului N:
+Ch, +A -A
% = 5121 6.000 lei
612 „Conturi la bănci 5.500 lei
„Cheltuieli cu redevenţele, în lei”
locaţiile de gestiune
şi chiriile”
471 500 lei
„Cheltuieli înregistrate
în avans”

– Chiriile aferente exerciţiului N+1:

+Ch, +A -A
% = 5121 12.000 lei
612 „Conturi la bănci 11.000 lei
„Cheltuieli cu redevenţele, în lei”
locaţiile de gestiune
şi chiriile”
471 1.000 lei
„Cheltuieli înregistrate
în avans”

– Chiriile aferente exerciţiului N+4:

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 31

 +Ch -A, -A
612 = % 5.500 lei
„Cheltuieli cu redevenţele, 5121 2.000 lei
locaţiile de gestiune „Conturi la bănci
şi chiriile” în lei”
471 3.500 lei
„Cheltuieli înregistrate
în avans”

În concluzie, putem afirma că Reglementările
con­tabile conforme cu directivele europene, deşi con­
­ţin principii contabile menite să asigure atingerea
obiectivului de imagine fidelă în raportarea finan­
ciară, prevăd, de asemenea, şi politici contabile care
nu sunt chiar în spiritul acestor principii. Astfel de
situaţii nu sunt de dorit, cu atât mai mult cu cât între­
ţin un context de gestiune a rezultatului şi de gestiune
fiscală.
Având în vedere că în economia românească
găsim entităţi dintr-un anumit sector de activitate
care aplică IFRS şi altele din acelaşi sector care apli­
că reglementările naţionale conforme cu directivele
europene, ar fi justificat ca recunoaşterea veniturilor
din chirii pentru contractele cu perioadă de graţie să
se facă pe baza aceloraşi reguli, iar acestea să fie cele
prevăzute de referenţialul IFRS, mai ales că nu con­
travin principiilor enunţate în ordin, ci dimpotrivă.
S-ar crea, în plus, premisele asigurării echităţii fiscale,
un principiu fundamental pe care România trebuie
să îl respecte. Sunt cunoscute situaţii în care, la solici­
ta­­rea Comisiei Europene, România a fost determinată
să modifice Reglementările contabile con­forme cu di­
­rectivele europene pentru asigurarea echităţii fis­cale
(cazul tratamentului cesiunilor de creanţe). Pro­ble­
ma recunoaşterii veniturilor din chirii în peri­oa­de­le
de graţie este la fel de sensibilă şi va trebui să intre
în atenţia autorităţilor de reglementare contabilă.

BIBLIOGRAFIE

1. CECCAR (2010), Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile conforme cu directivele euro­
pene aprobate prin OMFP nr. 3.055/2009, Editura CECCAR, Bucureşti.
2. IASB (2013), Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Norme oficiale emise la 1 ia­
nuarie 2013, Partea A, traducere, Editura CECCAR, Bucureşti.
3. Unele aspecte privind aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte
componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul
ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009. Ghid practic, 2010, disponibil la http://discutii.mfinante.
ro/static/10/Mfp/reglementaricontabile/Ghid_27092010.pdf
4. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile con­
forme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/10.11.2009, cu modificările
şi completările ulterioare.

32 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

Contabilitatea decontărilor cu terţii.

Practică contabilă
Studii de caz
– partea a II-a –
Ioan MOROŞAN, expert contabil
Suceava

ABSTRACT

Accounting for Third Party Settlements. Case Studies

This paper describes, through a number of case studies, the manner in which the accounting
reflects economic operations related to third party settlements. The article comprises
examples on accounting for supplier settlements, accounting for client settlements,
operations related to commercial and financial discount sales, export sales receivables,
accounting for commercial settlements based on notes, accounting for payables and
receivables related to staff, insurances and social security, as well as accounting for payables
and receivables in relation to the state budget and other public bodies.

Key terms: settlements, suppliers, clients, commercial discounts, financial discounts,

receivables, fee, notes, excises, customs duties, regularisation

Studiul de caz 2

Societatea comercială Alita SRL înregistrează în contabilitate următoarele operaţiuni economico-fi­nan­ciare:

a) Se livrează clienţilor produse finite în valoare de 4.600 lei, semifabricate de 1.000 lei şi produse re­
zi­duale de 500 lei, TVA 24%:
4111 = % 7.564 lei
„Clienţi” 701 4.600 lei
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
702 1.000 lei
„Venituri din vânzarea
semifabricatelor”
703 500 lei
„Venituri din vânzarea
produselor reziduale”
4427 1.464 lei
„TVA colectată”

b) Se prestează servicii de transport pentru clienţi, valoarea din factură a prestaţiilor fiind de 2.000 lei,
TVA 24%:
4111 = % 2.480 lei
„Clienţi” 704 2.000 lei
„Venituri din
servicii prestate”
4427 480 lei
„TVA colectată”

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 33

 c) În contul semifabricatelor livrate unui client se primeşte o cambie, a cărei valoare este de 1.000 lei:
413 = 4111 1.000 lei
„Efecte de primit „Clienţi”
de la clienţi”

d) Se încasează de la un client un avans de 1.800 lei în vederea livrării ulterioare de produse finite:
4111 = % 1.800 lei
„Clienţi” 419 1.452 lei
„Clienţi – creditori”
4427 348 lei
„TVA colectată”
şi
5121 = 4111 1.800 lei
„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei”

e) Ulterior se livrează produsele finite, a căror valoare la preţ de vânzare este de 3.600 lei, TVA 24%:
4111 = % 4.464 lei
„Clienţi” 701 3.600 lei
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 864 lei
„TVA colectată”

f) Decontarea avansului primit de la client:

– În negru:
% = 4111 1.800 lei
419 „Clienţi” 1.452 lei
„Clienţi – creditori”
4427 348 lei
„TVA colectată”
sau
– În roşu:
4111 = % 1.800 lei
„Clienţi” 419 1.452 lei
„Clienţi – creditori”
4427 348 lei
„TVA colectată”

g) Încasarea de la client a diferenţei:

5121 = 4111 2.664 lei
„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei”

h) Pentru produsele rămase, clientul refuză plata pentru întreaga sumă de 620 lei. Acesta este acţionat
în justiţie, iar în urma cercetărilor efectuate şi a sentinţei date de justiţie este obligat la plata sumei de 400 lei,
care se încasează prin contul de disponibil. Diferenţa se transferă la pierderi.
– Refuzul de plată:
4118 = 4111 620 lei
„Clienţi incerţi „Clienţi”
sau în litigiu”

34 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 – Încasarea sumei de 400 lei:
5121 = 4118 400 lei
„Conturi la bănci „Clienţi incerţi
în lei” sau în litigiu”

– Transferarea diferenţei la pierderi:

% = 4118 220 lei
654 „Clienţi incerţi 177 lei
„Pierderi din creanţe sau în litigiu”
şi debitori diverşi”
4427 43 lei
„TVA colectată”

i) Pentru prestaţiile de transport în valoare de 600 lei se primeşte un cec, ce se depune la bancă pen­tru
încasare:
5112 = 4111 600 lei
„Cecuri de încasat” „Clienţi”

j) Se înregistrează livrarea de produse finite conform avizului de însoţire a mărfii, în valoare de 2.000 lei,
TVA 24%:
418 = % 2.480 lei
„Clienţi – facturi 701 2.000 lei
de întocmit” „Venituri din vânzarea
produselor finite”
4428 480 lei
„TVA neexigibilă”

k) Se înregistrează factura emisă pentru produsele finite livrate anterior, valoarea acestora fiind de
2.000 lei, TVA 24%:
4111 = 418 2.480 lei
„Clienţi” „Clienţi – facturi
de întocmit”
şi
4428 = 4427 480 lei
„TVA neexigibilă” „TVA colectată”

Studiul de caz 3

Societatea comercială Dio SRL înregistrează în contabilitate următoarele operaţiuni economico-finan­

ciare privind creanţele din vânzări de bunuri şi prestări de servicii pe credit:
a) Se încasează înainte de termen o creanţă de 4.000 lei, pentru care se acordă un scont de 10%:
% = 4111 4.000 lei
5121 „Clienţi” 3.600 lei
„Conturi la bănci
în lei”
667 400 lei
„Cheltuieli privind
sconturile acordate”

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 35

 b) Vânzarea de mărfuri clienţilor, în valoare de 5.000 lei, TVA 24%:
4111 = % 6.200 lei
„Clienţi” 707 5.000 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 1.200 lei
„TVA colectată”

c) Încasarea prin bancă a clienţilor:

5121 = 4111 6.200 lei
„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei”

d) Vânzarea de produse finite în valoare de 4.000 lei, TVA 24%:

4111 = % 4.960 lei
„Clienţi” 701 4.000 lei
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 960 lei
„TVA colectată”

e) Acceptarea de efecte comerciale pentru produsele finite vândute:

413 = 4111 4.960 lei
„Efecte de primit „Clienţi”
de la clienţi”

f) Primirea efectelor comerciale:

5113 = 413 4.960 lei
„Efecte de încasat” „Efecte de primit
de la clienţi”

g) Încasarea la scadenţă a efectelor comerciale:

5121 = 5113 4.960 lei
„Conturi la bănci „Efecte de încasat”
în lei”

h) Vânzarea la export de produse finite în valoare de 1.000 euro. Cursul valutar la data vânzării este
de 4,50 lei/euro:
4111 = 701 4.500 lei
„Clienţi” „Venituri din vânzarea
produselor finite”

2.1. Vânzări cu reduceri comerciale şi financiare

Criteriile de acordare şi de înregistrare a reducerilor comerciale şi financiare sunt similare cu cele pre­
zentate în cazul datoriilor comerciale.

Studiul de caz 1

Societatea comercială Alita SRL contabilizează o factură ale cărei elemente de bază se prezintă astfel:

36 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 l Materii prime: 1.000 kg x 50 lei/kg . ......................................................................... 50.000 lei
l Reducere comercială: 4% ........................................................................................ 2.000 lei
Netă comercială ............................................................................................... 48.000 lei
l Scont primit: 1% . ..................................................................................................... 480 lei
Netă financiară ................................................................................................. 47.520 lei
l TVA 24% . ................................................................................................................ 11.405 lei
Total factură . ................................................................................................... 58.925 lei
l Acont vărsat pe comandă ......................................................................................... 30.000 lei
Netă de plată .................................................................................................... 28.925 lei
a) Înregistrarea avansului primit (pe baza facturii de avans):
4111 = % 30.000 lei
„Clienţi” 419 24.194 lei
„Clienţi – creditori”
4427 5.806 lei
„TVA colectată”
şi
5121 = 4111 30.000 lei
„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei”

b) Înregistrarea facturii, fără a se evidenţia ca structură distinctă reducerea comercială de 4%:

4111 = % 59.405 lei
„Clienţi” 707 48.000 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 11.405 lei
„TVA colectată”

c) Înregistrarea scontului și ajustarea TVA:

% = 4111 595,2 lei
667 „Clienți” 480,0 lei
„Cheltuieli privind
sconturile acordate”
4427 115,2 lei
„TVA colectată”

d) Decontarea facturii:
% = 4111 58.809,8 lei
419 „Clienţi” 24.194,0 lei
„Clienţi – creditori”
4427 5.806,0 lei
„TVA colectată”
5121 28.809,8 lei
„Conturi la bănci
în lei”

Studiul de caz 2
Presupunem că acordarea reducerilor comerciale are loc ulterior emiterii facturii iniţiale. Datele de evi­
denţă şi calcul sunt:
Factură iniţială
l Mărfuri ..................................................................................................................... 10.000 lei
l TVA 24% . ................................................................................................................ 2.400 lei
Total de încasat ................................................................................................ 12.400 lei

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 37

 Factură ulterioară
l Mărfuri ..................................................................................................................... 10.000 lei
l Rabat: 5% . ............................................................................................................... 500 lei
9.500 lei
l Remiză: 10% . .......................................................................................................... 950 lei
l Reducere comercială acordată ................................................................................. 1.450 lei
l TVA 24% . ................................................................................................................ 348 lei
Total reduceri ................................................................................................... 1.798 lei
a) Contabilizarea facturii iniţiale:
4111 = % 12.400 lei
„Clienţi” 707 10.000 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
4427 2.400 lei
„TVA colectată”

b) Contabilizarea facturii ulterioare (înregistrarea reducerii comerciale consemnate în factură):

% = 4111 1.798 lei
709 „Clienţi” 1.450 lei
„Reduceri comerciale
acordate”
4427 348 lei
„TVA colectată”

c) Încasarea facturii (12.400 – 1.798 = 10.602 lei):

5121 = 4111 10.602 lei
„Conturi la bănci „Clienţi”
în lei”

2.2. Creanţe din vânzări la export

Studiul de caz 1

Export de mărfuri pe cont propriu

Factură externă de uz intern – condiţia de livrare CIF
l Valoare externă CIF: 1.000 euro x 4,50 lei/euro ......................................................... 4.500 lei

l Transport extern: 100 euro x 4,50 lei/euro . ................................................................ 450 lei

l Asigurare: 50 euro x 4,50 lei/euro .............................................................................. 225 lei
l Valoare externă FOB: 850 euro x 4,50 lei/euro........................................................... 3.825 lei

a) Livrarea mărfurilor la extern:

4111 = % 4.500 lei
„Clienţi” 707 3.825 lei
„Venituri din
vânzarea mărfurilor”
708 675 lei
„Venituri din
activităţi diverse”

b) Plata decontului de cheltuieli de asigurare:

613 = 401 225 lei
„Cheltuieli cu primele „Furnizori”
de asigurare”

38 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 401 = 5121 225 lei
„Furnizori” „Conturi la bănci
în lei”

c) Încasarea de la extern a contravalorii mărfurilor livrate, cursul de schimb valutar la data încasării
fiind de 4,51 lei/euro:
l Valoare în lei la încasare: 1.000 euro x 4,51 lei/euro ................................................. 4.510 lei
l Valoare în lei la facturare: 1.000 euro x 4,50 lei/euro . ............................................... 4.500 lei
l Diferenţă de curs valutar favorabilă ............................................................................ 10 lei

5121 = % 4.510 lei

„Conturi la bănci 4111 4.500 lei
în lei” „Clienţi”
765 10 lei
„Venituri din diferenţe
de curs valutar”

d) Factura de cheltuieli de transport extern:

Cursul valutar la data livrării la extern era de 4,50 lei/euro, iar cel din facturile prestatorilor de servicii
este de 4,40 lei/euro:
l Valoare în lei la livrare: 110 euro x 4,50 lei/euro .......................................................... 495 lei
l Valoare în lei la facturare: 110 euro x 4,40 lei/euro . ..................................................... 484 lei
l Diferenţă de curs valutar favorabilă ............................................................................... 11 lei

624 = % 495 lei

„Cheltuieli cu transportul 401 484 lei
de bunuri şi personal” „Furnizori”
765 11 lei
„Venituri din diferenţe
de curs valutar”

e) Regularizarea veniturilor cu diferenţa dintre cheltuielile antecalculate, de 100 euro, şi cele efective,
de 110 euro (10 euro x 4,50 lei/euro = 45 lei):
707 = 708 45 lei
„Venituri din „Venituri din
vânzarea mărfurilor” activităţi diverse”

f) Plata societăţii de transport, cursul de schimb valutar la data plăţii fiind de 4,51 lei/euro:
l Valoare în lei la plată: 110 euro x 4,51 lei/euro . ........................................................... 496 lei
l Valoare în lei la facturare: 110 euro x 4,40 lei/euro . ..................................................... 484 lei
l Diferenţă de curs valutar nefavorabilă ........................................................................... 12 lei

% = 5121 496 lei

401 „Conturi la bănci 484 lei
„Furnizori” în lei”
665 12 lei
„Cheltuieli din diferenţe
de curs valutar”

Notă:
În cazul în care vânzarea la export s-ar fi realizat în condiţia de livrare FOB, înregistrările ar fi fost ur­
mă­toarele:
a) Facturarea mărfurilor (850 euro x 4,50 lei/euro = 3.825 lei):
4111 = 707 3.825 lei
„Clienţi” „Venituri din
vânzarea mărfurilor”

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 39

 b) Încasarea contravalorii mărfurilor, cursul de schimb valutar la data încasării fiind de 4,51 lei/euro
(850 euro x 4,51 lei/euro = 3.834 lei):
5121 = % 3.834 lei
„Conturi la bănci 4111 3.825 lei
în lei” „Clienţi”
765 9 lei
„Venituri din diferenţe
de curs valutar”

Va urma…

BIBLIOGRAFIE

1. Moroşan, Ioan (2013), Contabilitate financiară şi de gestiune. Studii de caz şi sinteze de reglementări,
ediţia a II-a, Editura CECCAR, Bucureşti.
2. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003, cu modi­
ficările şi completările ulterioare.
3. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile con­­­­
forme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/10.11.2009, cu modifi­că­rile
şi completările ulterioare.

Standardul profesional nr. 35

EXPERTIZELE CONTABILE
– Ghid de aplicare –
Editia
, a VI-a, revizuitã si
, actualizatã

U na dintre activităţile de bază ale experţilor contabili, desfă­­

şurată pe parcursul a peste 90 de ani de existenţă a profesiei
contabile din România, o constituie efectuarea expertizelor contabile
dispuse de organele judiciare ori solicitate de persoane fizice sau juri­
dice în con­diţiile prevăzute de lege, ca, de exemplu: expertize la cerere,
expertize con­tabile judiciare în cauze civile, penale sau ale dreptului
mun­cii, exper­­­tize de gestiune, de management, financiar-contabile, fis­
cale şi altele.
Expertiza este prin excelenţă o lucrare personală şi critică, ce cu­
prinde nu numai rezultatul examinării faptelor din punctul de vedere al
exactităţii formale şi materiale, ci şi părerea expertului cu privire la cau­
zele şi efectele în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,
care, potrivit legii, asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor con­
tabili, a decis reglementarea profesională a acestei activităţi de bază ela­
borând Standardul profesional nr. 35: Expertizele contabile, care, alături de
Ghidul de aplicare şi de Normele generale de bază aplicabile tuturor misiu­
nilor expertului contabil, se regăseşte în această lucrare, ajunsă în prezent la a VI-a ediţie.

Lucrarea poate fi procurată de cei interesaţi de la toate filialele teritoriale ale CECCAR.

40 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

Fundamentarea deciziei manageriale

Analiză economico-financiară
pe baza analizei raporturilor
de proporţionalitate dintre indicatorii
de gestiune
– partea I –
Nicolae MIHĂILESCU, conf. univ. dr.
Ustinia RĂCHITĂ, conf. univ. dr.
Universitatea „Hyperion” Bucureşti

ABSTRACT

Basing the Management Decision on the Proportionality Analysis

of Management Indicators

Increasing the economic performance of an economic operator is a constant priority of

the managers. In order to achieve this major objective, rigorous and complex studies are
needed in order to reach a fair and realistic diagnosis of the economic state and to make
decisions, on this basis, that focus on both the short term and long term.
The proportionality analysis of the management indicators, that influence the results
of the economic activity, offers a clear possibility for operatively founding economic
intervention decisions. In this practical usefulness context, this article presents four
particular cases of static and dynamic analyses of the proportionality rates formed by
management indicators. Also, by applying the successive substitutions method, we will
detail the factors that explain the changes in a management indicator from one segment
of time to another.

Key terms: turnover, financial-year production, produces merchandise, added-value, static

proportionality relation, dynamic proportionality relation

Ü Introducere cauzală generatoare de rezultate economico-finan­

Componentă a procesului decizional al condu­
cerii, analiza rezultatelor activităţii desfăşurate de
agenţii economici este orientată asupra urmăririi şi
caracterizării modului de realizare a volumului fizic
şi valoric al producţiei, al vânzărilor sau al prestaţii­
lor de servicii, solicitate de beneficiari, într-o structu­
ră care asigură îndeplinirea obiectivului de finalizare
a exerciţiului financiar cu un rezultat net pozitiv.
Prin analiză este posibil să se precizeze diagnosticul
economico-financiar al agentului economic, să se
evidenţieze atuurile şi punctele vulnerabile de natură
ciare favorabile sau nefavorabile.
În acelaşi timp, analiza modului în care au fost
realizate produsele, comercializate mărfurile şi pres­
tate serviciile în expresia lor fizică şi valorică ne per­
mite să localizăm şi să dimensionăm factorii care au
determinat dinamica acestor indicatori.
În procesul realizării activităţilor economice,
in­dicatorii de gestiune care exprimă volumul activi­
tă­ţilor respective din punct de vedere fizic sau valo­
ric sunt influenţaţi de factori şi cauze specifice care
acoperă o arie largă de fenomene şi în acelaşi timp

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 41

determină, la rândul lor, nivelul şi modificarea altor
indicatori economico-financiari. Analiza acestor in­
terferenţe cauzale este necesară unui proces decizio­
nal fundamentat deoarece facilitează individualizarea
şi dimensionarea factorilor de influenţă, amploarea
modificărilor pozitive sau negative pe care le-a deter­
minat şi, prin urmare, conturarea direcţiilor în ca­re
trebuie să se acţioneze pentru îmbunătăţirea sau con­
solidarea stării economico-financiare, pentru creşte­
rea performanţelor agentului economic.
Sistemul indicatorilor utilizaţi pentru dimensio­
narea volumului de activitate în expresie fizică şi
valorică, precum şi conţinutul subsistemelor analizei
sunt în mod pregnant influenţate de specificitatea
activităţii desfăşurate de agenţii economici. Fiecare
ramură economică are obiective distincte, foloseşte
condiţii materiale particulare, iar rezultatele activi-
tăţii se concretizează în forme fizice diferite.
1. Sistemul de indicatori
ai rezultatelor economice
a) Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai
acestora
l Pentru activitatea productivă:
m volumul fizic al producţiei, pe tipuri de pro-
duse sau lucrări (q);
l Pentru activitatea de transport:
m mărfuri transportate, în tone transportate (mt);
m parcursul mărfurilor, în tone-km sau tone-
mile (qm);
m călători transportaţi (ct);
m parcursul călătorilor, în călători-km sau că-
lători-mile (qc);
m volumul total de transport, în tone-km con-
venţionale (qt);
l Pentru activitatea de comerţ:
m volumul fizic al vânzărilor, pe feluri de măr-
furi;
l Pentru activitatea de turism:
m numărul total de turişti (T);
m numărul de zile-turişti (numărul de înnop-
tări) aferent unei perioade date (Tz);
m numărul mediu de turişti pe zi într-o lună,
într-un trimestru sau într-un an (T). T = T/Z,
unde Z este numărul de zile calendaristice ale
perioadei luate în calcul;
m durata medie a sejurului (ds) exprimată în zile.
ds = Tz/T, de unde rezultă că Tz = ds x T.
42 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
b) Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora
l cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri cuprinde veniturile din vân­
zarea mărfurilor şi din producţia vândută, inclusiv
contrava­loa­rea serviciilor prestate într-o perioadă
de­terminată.
l cifra de afaceri netă (CAN)
Cifra de afaceri netă este o formă recalculată a
cifrei de afaceri, în care sunt incluse şi veniturile din
subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri.
l marja comercială (MC)
Venituri Costul de cumpărare
MC = din vânzarea – al mărfurilor
mărfurilor vândute
Mărimea marjei comerciale sau a adaosului co-
mercial este cuprinsă în preţul de vânzare al măr-
furilor, astfel încât să fie posibile recuperarea chel-
tuielilor efectuate, precum şi obţinerea unui profit
corespunzător.
l producţia exerciţiului (Q)
Q = Qv + (Pf2 – Pf1) + (Pn2 – Pn1) + Qi
în care:
Qv – producţia vândută şi contravaloarea lu-
crărilor executate şi a serviciilor prestate;
Pf1 şi Pf2 – stocul de produse finite şi semifabri-
cate destinate vânzării la începutul şi, respectiv, la
sfârşitul perioadei pentru care se calculează produc-
ţia exerciţiului. Diferenţa Pf2 – Pf1 dimensionează
deci variaţia stocurilor de produse finite şi semifabri­
cate destinate vânzării;
Pn1 şi Pn2 – stocul de producţie în curs de exe-
cuţie la începutul şi, respectiv, la sfârşitul perioa-
dei pentru care se determină producţia exerciţiului.
Diferenţa Pn2 – Pn1 exprimă variaţia stocurilor de
producţie în curs de execuţie;
Qi – producţia imobilizată sau veniturile din pro-
ducţia de imobilizări necorporale realizate pe cont
propriu (lucrări şi proiecte de cercetare şi dezvolta-
re, valoarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi a
altor drepturi şi valori similare, valoarea imobiliză-
rilor necorporale în curs) şi de imobilizări corporale
rea­lizate, de asemenea, în regie proprie (valoarea la
cost de producţie a amenajărilor de terenuri, a pro-
ducţiei de mijloace fixe, precum şi a producţiei de
imobilizări corporale în curs).
 l producţia marfă fabricată (Qm)
Qm = Qv + (Pf2 – Pf1) + Qi
în care:
Qv + (Pf2 – Pf1) – valoarea produselor finite şi
a semifabricatelor vândute sau destinate vânzării,
fabricate în perioada pentru care se face calculul
pro­ducţiei marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor
executate şi a serviciilor prestate. Această expresie
valorică este denumită producţia marfă destinată
vânzării (livrării).
l valoarea adăugată (VA)
Pentru activitatea productivă:
VA = Q – Ci
Dacă agentul economic desfăşoară şi o activi-
tate de comercializare pentru care încasează adaos
comercial, valoarea adăugată aferentă activităţii to-
tale se calculează astfel:
VA = Q + MC – Ci
în care:
Ci – consumul intermediar, format din:
m cheltuieli cu materiile prime şi materialele
consumabile;
m cheltuieli cu energia şi apa;
m alte cheltuieli materiale;
m cheltuieli privind prestaţiile externe pentru
activitatea de producţie şi comercializare (cheltuieli
cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltu-
ieli cu alte servicii executate de terţi), şi anume:
– cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile;
– cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gesti-
une şi chiriile;
– cheltuieli cu primele de asigurare;
– cheltuieli cu studiile şi cercetările;
– cheltuieli cu colaboratorii;
– cheltuieli privind comisioanele şi onorariile;
– cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
– cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal;
– cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări;
– cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii;
– cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate;
– alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;
m corecţii valorice reprezentate prin:
– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind
ajustarea valorii activelor circulante (crean-
ţe şi debitori diverşi, inclusiv provizioanele
pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei
în curs de execuţie);
– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli.
Pentru activitatea de turism şi în general pentru
activităţile de prestare a serviciilor care nu im­plică
şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată
este obţinută astfel:
VA = CA – Ci
În acest caz, în consumul intermediar este in-
clus şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
În situaţia în care calculul valorii adăugate se
referă numai la activitatea de producţie, se va pro-
ceda astfel:
VA = Q – Ci
În acest caz, consumul intermediar luat în con-
siderare va fi numai acela care este aferent producţiei
exerciţiului.
Prin urmare, valoarea adăugată este formată
din următoarele elemente:
m cheltuieli cu personalul:
– salarii;
– cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;
m cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate;
m ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi
necorporale (cheltuieli de exploatare privind amorti-
zarea activelor imobilizate corporale şi necorporale
şi diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provi-
zioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale
şi necorporale);
m rezultatul din exploatare aferent indicatorului
de gestiune pe baza căruia se calculează valoarea
adăugată.
Valoarea adăugată este o expresie valorică a re­
zultatelor activităţii economice realizate de un agent
economic, ce sintetizează prin conţinutul său atât volu­
mul activităţii, cât şi economicitatea utilizării resur­
selor materiale, respectiv a consumului in­termediar.
l valoarea adăugată netă (VAN)
VAN = VA – A
în care:
A – amortizarea activelor imobilizate corporale
şi necorporale (ajustarea valorii imobilizărilor cor-
porale şi necorporale).
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 43
 l marja brută (MB)
Venituri din Cheltuieli
MB = – ­torilor, sensul şi măsura influenţei acestora asupra
exploatare variabile
l excedentul brut de exploatare (EBE)
Venituri Alte îndeplinite prin analize complementare direcţio­nate
din subvenţii impozite, taxe pe subactivităţi organizatorice (produc­ţie, comercia­
de exploatare – şi vărsăminte – Cheltuieli
EBE = VA +
aferente asimilate cu
cifrei (incluse în personalul
de afaceri valoarea adăugată
l rata valorii adăugate (Rva)
Rva = VA , Rva VA sau Rva VA , după caz
= =
Q + MC Q CA
Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea re-
lativă a valorii adăugate în raport cu producţia exer-
ciţiului şi marja comercială, în raport cu producţia
exerciţiului sau în raport cu cifra de afaceri, după
caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de
proporţia consumurilor intermediare în valoarea in-
dicatorilor de gestiune de la numitorul raportului res­
pectiv, care poate fi, în funcţie de modul de calcul,
producţia exerciţiului însumată cu marja comercială,
producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.
l rata marjei comerciale (Rmc)
Marja comercială
Rmc =
Valoarea mărfurilor vândute
Rata marjei comerciale caracterizează nivelul
relativ al adaosului comercial în raport cu valoarea
mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).
În vederea cunoaşterii modului în care evolu-
ează indicatorii de volum fizic şi valoric ce exprimă
rezultatele activităţii economice, se calculează in-
dicele de dinamică, nivelul relativ al modificării,
precum şi modificarea absolută, pentru fiecare dintre
indicatorii prezentaţi.
În cazul seriilor dinamice care sunt formate din
cinci, zece sau mai multe segmente de timp se de-
termină şi indicatori medii precum nivelul mediu
înregistrat într-un segment de timp al perioadei ana-
lizate, modificarea medie absolută, indicele mediu
şi ritmul mediu de creştere sau de scădere.
Conţinutul informaţional al indicatorilor de di­
namică ne permite să formulăm o apreciere globală
asupra creşterilor sau diminuărilor exprimate atât în
cifre relative, cât şi în cifre absolute, fără a ne putea
44 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
însă pronunţa în mod direct şi asupra aspectelor de
profunzime privind localizarea şi individualizarea fac­
mo­dificării indicatorilor care exprimă volumul global
al activităţii economice. Aceste deziderate pot fi însă
li­zare, transport, cazare hotelieră, alimentaţie publi­
că, agrement etc.), precum şi prin analize facto­riale
care vor evidenţia interdependenţa dintre indicatorii
de gestiune şi ceilalţi indicatori economico-finan­ci­ari.
În această ultimă situaţie, metodele de analiză a in­
flu­­enţei factorilor, precum şi metodele statistico-ma­
te­matice de analiză a corelaţiilor dintre fenomene
oferă posibilitatea realizării unor prelucrări adecva­
te şi, respectiv, formularea unor con­cluzii dorite şi
utile.
2. Analiza raporturilor
de proporţionalitate
dintre indicatorii de gestiune
În contextul fundamentării deciziilor de condu­
cere, prezintă o utilitate distinctă analiza raportu­rilor
de proporţionalitate care se pot forma, atât în profil
static, cât şi dinamic, între indicatorii de vo­lum fizic
şi valoric ai rezultatelor obţinute de agenţii economici,
ca expresii sintetice ale unor activităţi eco­nomice şi
financiare complexe şi interdependente. Interfe­ren­
ţele de natură deterministă dintre indica­torii econo­
mici şi financiari oferă semnificaţii clare, permiţând
localizarea şi delimitarea rezultatelor po­zitive de
ce­le negative, precum şi orientarea desfă­şurării unor
ana­lize de detaliu. Sunt semnalate astfel domeniile
pen­tru care se impune cu acuitate efectua­rea unor
analize economice direcţionate în vederea cunoaşte­
rii factorilor şi cauzelor care au influenţat o anumită
sta­re economico-financiară.
De asemenea, studiul raporturilor de proporţio­
na­litate dintre indicatorii de volum ai activităţii eco­
nomice, interpretate pe baza unei riguroase logici
eco­nomico-financiare, furnizează informaţii ope­
rative care le permit organismelor de decizie să se
ex­­prime în mod oportun şi sigur.
a) Analiza raportului de proporţionalitate din­
tre valoarea adăugată şi producţia exerciţiului
Această analiză este abordabilă atât în profil
sta­tic, cât şi în profil dinamic. Raportul static (Rs)
dimensionează proporţia valorii adăugate în producţia
exerciţiului pentru o anumită perioadă de re­ferin­ţă:
VA
Rs = x 100
Q
Mărimea raportului static indică nivelul valorii
adăugate la 100 lei producţie a exerciţiului şi, res­
pectiv, nivelul relativ complementar al consumului
intermediar la 100 lei producţie a exerciţiului.
Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se com-
pară, de regulă, cu o dimensiune normativă (Rsn) fun­
damentată pe un optim al consumului intermediar
aferent producţiei exerciţiului.
Raportul dinamic (Rd) arată nivelul re­lativ al
decalajului modificării de la o perioadă la alta a va-
lorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului şi
se obţine prin raportarea indicelui de dinamică al
valorii adăugate la indicele de dinamică al produc-
ţiei exerciţiului:
IVA
Rd = Q x 100
I CA0
în care:
IVA = VA1/VA0 – indicele de dinamică al valorii
adăugate;
IQ = Q1/Q0 – indicele de dinamică al producţiei
exerciţiului.
În cazul agenţilor economici cu activitate de
prestare a serviciilor sau cu activitate comercială, se
procedează la analiza raportului de proporţionali­
tate dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri,
care, de asemenea, poate fi efectuată în statică, dar
şi în dinamică.
Raportul static reflectă ponderea valorii adău­
gate în cifra de afaceri înregistrată la un moment dat,
astfel:
VA
Rs = x 100
CA
Mărimea raportului static se poziţionează sub
procentul maxim de 100% şi indică nivelul valorii
adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi, respectiv, nive-
lul relativ complementar al consumului intermediar
la 100 lei cifră de afaceri.
Mărimea raportului static efectiv se poate com-
para cu o dimensiune normativă fundamentată pe
un optim al consumului intermediar aferent venituri-
lor realizate din vânzarea mărfurilor şi din serviciile
prestate.
Existenţa unei abateri negative (D = Rs1 – Rsn)
a raportului static efectiv faţă de raportul nor­ma­tiv
atenţionează asupra faptului că sunt necesare apli­
carea unor măsuri de raţionalizare a consumurilor
de ma­terii prime şi materiale, a cheltuielilor cu ener­
gia şi apa, a cheltuielilor privind prestaţiile externe,
achi­ziţionarea materiilor prime şi a materialelor con­
su­mabile, precum şi a mărfurilor destinate vânzării
la un preţ cât mai redus posibil, inclusiv optimizarea
rutelor de transport al acestora în vederea diminuării
cheltuielilor aferente.
Raportul dinamic calculat prin raportarea indi-
celui de dinamică al valorii adăugate la indicele de
dinamică al cifrei de afaceri caracterizează nivelul
relativ al decalajului modificării de la o perioadă la
alta a valorii adăugate în raport cu cifra de afaceri:
VA1
IVA
VA0
Rd = x 100 = x 100
ICA CA1
în care:
IVA – indicele de dinamică al valorii adăugate;
ICA – indicele de dinamică al cifrei de afaceri.
Creşterea mai rapidă a valorii adăugate com-
parativ cu creşterea producţiei exerciţiului (IVA > IQ)
sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei
de afaceri (IVA > ICA), atestată printr-un coeficient de
decalaj supraunitar (Rd > 100%), ne permite să apre-
ciem că deciziile pe linia raţionalizării consumului
intermediar au fost aplicate în mod eficient, fiind
crea­te astfel condiţiile necesare sporirii atât a veni-
turilor salariaţilor, cât şi a rezultatului exploatării.
Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei
consumului intermediar în producţia exerciţiului şi,
respectiv, în cifra de afaceri, care a fost posibilă fie
prin micşorarea din punct de vedere fizic a consu-
murilor specifice de active circulante materiale, fie
prin realizarea aprovizionării cu aceste resurse la
preţuri mai mici decât în perioada faţă de care se
face comparaţia.
În vederea întregirii concluziilor formulate în
cadrul analizei raportului de proporţionalitate pe
ba­za indicilor de dinamică ai valorii adăugate şi pro­
duc­ţiei exerciţiului sau cifrei de afaceri, după caz,
se procedează la dimensionarea modificării absolute
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 45
a valorii adăugate ca urmare a influenţelor provocate Raportul static oferă o informaţie cu privire
de următorii factori: la proporţia producţiei marfă fabricate în producţia
m modificarea producţiei exerciţiului sau a exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade
cifrei de afaceri (în funcţie de modul de calcul al date, fără a putea preciza şi calitatea acestei propor-
valorii adăugate); ţii. O interpretare utilă a acestui raport se realizează
m modificarea proporţiei valorii adăugate şi, în sistem comparativ cu un raport normativ (ante-
respectiv, prin complementaritate, a consumului in- calculat) sau cu un raport aferent unui segment de
termediar în producţia exerciţiului sau în cifra de timp precedent, dar în acest al doilea caz analiza este
afaceri. echivalentă cu analiza raportului dinamic.
Atunci când analiza are în vedere situaţia rapor-
Pentru exemplificare vom lua în considerare tului dinamic, se poate confirma sau infirma faptul
sis­temul factorial de calcul al modificării absolute că modificarea în timp a producţiei marfă fabricate
a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată devansează sau nu producţia exerciţiului, în func-
este determinată prin scăderea consumului interme­ ţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul
diar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel: dinamic este supraunitar se apreciază că producţia
l modificarea absolută a valorii adăugate marfă fabricată are o dinamică superioară dinamicii
producţiei exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a
D = VA1 – VA0
proporţiei stocurilor de producţie în curs de execu-
din care: ţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această stare
1. influenţa modificării producţiei exerciţiului economică propagă efecte pozitive asupra vitezei
de rotaţie a activelor circulante. Sunt eliberate astfel
VA0 unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte
D(Q) = (Q1 – Q0) x sau
Q0 acţiuni economice sau financiare.
Ci0 Pentru a completa concluziile formulate în ca-
D(Q) = (Q1 – Q0) x 1 –
Q0 drul analizei raportului de proporţionalitate pe baza
2. influenţa modificării proporţiei valorii adău­ indicilor de dinamică ai producţiei marfă fabricate
gate sau a proporţiei consumului intermediar în şi producţiei exerciţiului se procedează la dimensio­
producţia exerciţiului narea modificării absolute a producţiei marfă fabri-
VA VA1 VA0 cate ca urmare a influenţelor provocate de următorii
D = – x Q1 sau factori:
Q Q1 Q0
m modificarea producţiei exerciţiului;
Ci
D Ci0 Ci1 m modificarea proporţiei producţiei marfă fa­
= – x Q1
Q Q0 Q1 bri­cate şi, respectiv, prin complementaritate, a pro­
por­ţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produc­
b) Analiza raportului de proporţionalitate din­ ţie în curs de execuţie în producţia exerciţiului.
tre producţia marfă fabricată şi producţia exerciţiului
Sistemul factorial de calcul al modificării abso-
Se realizează pe baza rezultatului oferit de:
lute a producţiei marfă fabricate se prezintă astfel:
l raportul static:
l modificarea absolută a producţiei marfă
Qm fabricate
Rs = x 100 sau de
Q
D = Qm1 – Qm0
l raportul dinamic:
din care:
IQm
Rd = Q x 100
I 1. influenţa modificării producţiei exerciţiului
în care: Qm0
IQm = Qm1/Qm0 – indicele de dinamică al pro­ D(Q) = (Q1 – Q0) x sau
Q0
duc­ţiei marfă fabricate;
IQ = Q1/Q0 – indicele de dinamică al producţiei (Pn2 – Pn1)0
D(Q) = (Q1 – Q0) x 1 –
exerciţiului. Q0

46 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 2. influenţa modificării proporţiei producţiei m modificarea producţiei marfă fabricate;
marfă fabricate ori a proporţiei creşterii sau dimi­ m modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi,
nuării stocurilor de producţie în curs de execuţie respectiv, prin complementaritate, a proporţiei creş-
în producţia exerciţiului terii sau diminuării stocurilor de produse finite şi
Qm Qm1 Qm0 semifabricate destinate vânzării în producţia marfă
D = – x Q1 sau
Q Q1 Q0 fabricată, precum şi a proporţiei veniturilor din pro-
ducţia de imobilizări corporale şi necorporale rea-
Pn
D (Pn2 – Pn1)0 (Pn2 – Pn1)1 lizate pe cont propriu în producţia marfă fabricată.
= – x Q1
Q Q0 Q1
Sistemul factorial de calcul al modificării abso­
c) Analiza raportului de proporţionalitate din­ lute a cifrei de afaceri se prezintă astfel:
tre cifra de afaceri şi producţia marfă fabricată
l modificarea absolută a cifrei de afaceri
Se realizează folosind rezultatul oferit de:
D = CA1 – CA0
l raportul static:
din care:
CA
Rs = x 100 sau de 1. influenţa modificării producţiei marfă fa­
Qm
bricate
l raportul dinamic:
CA0
ICA D(Qm) = (Qm1 – Qm0) x sau
Rd = Qm x 100 Qm0
I
Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri (Pf2 – Pf1)0 + Qi0
D(Qm) = (Qm1 – Qm0) x 1 –
devansează indicele de dinamică al producţiei mar­ Qm0
fă fabricate se conchide că în perioada curentă s-a 2. influenţa modificării proporţiei cifrei de
redus proporţia stocurilor de produse finite şi semi- afaceri ori a proporţiei creşterii sau diminuării
fabricate destinate vânzării în producţia marfă fabri- stocurilor de produse finite şi semifabricate des­
cată, precum şi proporţia veniturilor din producţia tinate vânzării în producţia marfă fabricată, pre­
de imobilizări corporale şi necorporale realizate pe cum şi a proporţiei veniturilor din producţia de
cont propriu în producţia marfă fabricată. imobilizări corporale şi necorporale realizate pe
Se consideră că se obţine o informaţie identică cont propriu în producţia marfă fabricată
în cazul în care această analiză se efectuează pe baza
raportului coeficienţilor de valorificare a producţiei CA
D CA1 CA0
= – x Qm1 sau
marfă fabricate calculaţi pentru perioada de calcul Qm Qm1 Qm0
şi, res­pectiv, pentru perioada de bază, astfel: Pf, Qi (Pf2 – Pf1)0 + Qi0 (Pf2 – Pf1)1 + Qi1
D = – x Qm1
CA1 Qm Qm0 Qm1
Qm1
Rd = x 100
CA0 d) Analiza raportului de proporţionalitate din­
Qm0 tre cifra de afaceri şi producţia exerciţiului
Coeficientul de valorificare a producţiei marfă Se realizează folosind rezultatul:
fabricate se determină prin raportarea cifrei de afa-
l raportului static:
ceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează,
în expresie relativă, partea din producţia marfă fa- CA
Rs = x 100 sau al
bricată care a fost vândută. Q
l raportului dinamic:
Concluziile formulate în cadrul analizei raportu­
­lui de proporţionalitate pe baza indicilor de di­na­mică ICA
Rd = x 100
ai cifrei de afaceri şi producţiei marfă fabricate pot IQ
fi completate dacă se procedează la di­mensiona­rea Existenţa unui raport dinamic supraunitar este
modificării absolute a cifrei de afa­ceri ca ur­ma­re a ex­presia reducerii proporţiei stocurilor de produse fi­
in­fluenţelor provocate de următorii fac­tori: ­nite şi semifabricate destinate vânzării, a stocuri­lor de

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 47

producţie în curs de execuţie, precum şi a ve­nitu­rilor (Pf2 – Pf1)0 + (Pn2 – Pn1)0 + Qi0
D(Q) = (Q1 – Q0) x 1 –
din producţia de imobilizări corporale şi necor­porale Q0
realizate pe cont propriu în producţia exer­ciţiului.
2. influenţa modificării proporţiei cifrei de
În continuare, concluziile formulate în cadrul
afaceri ori a proporţiei creşterii sau diminuării
ana­lizei raportului de proporţionalitate pe baza in­
stocurilor de produse finite şi semifabricate desti­
dicilor de dinamică ai cifrei de afaceri şi producţiei
nate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie
exerciţiului pot fi completate dacă se procedează la
în curs de execuţie, precum şi a proporţiei venitu­
dimensionarea modificării absolute a cifrei de afaceri
rilor din producţia de imobilizări corporale şi ne­
ca urmare a influenţelor provocate de:
m modificarea producţiei exerciţiului;
corporale realizate pe cont propriu în producţia
m modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi, res­
exerciţiului
pectiv, prin complementaritate, a proporţiei creşterii CA CA1 CA0
D = – x Q1 sau
sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifa- Q Q1 Q0
bricate destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de
producţie în curs de execuţie, precum şi a proporţiei Pf, Pn, Qi (Pf2 – Pf1)0 + (Pn2 – Pn1)0 + Qi0
veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi D = –
Q Q0
necorporale realizate pe cont propriu în producţia
exerciţiului. (Pf2 – Pf1)1 + (Pn2 – Pn1)1 + Qi1
x Q1
Q1
Sistemul factorial de calcul al modificării abso­
lute a cifrei de afaceri se prezintă astfel: Analiza raporturilor de proporţionalitate dina­
mi­că poate avea în vedere şi perioade de timp care
l modificarea absolută a cifrei de afaceri
sunt formate din 3-5 ani. În aceste cazuri se calculează
D = CA1 – CA0 şi se compară indici medii de dinamică ai indicato­
din care: ­rilor economici, care constituie baza infor­maţională
pentru a formula concluzii prin care se caracteri­
1. influenţa modificării producţiei exerciţiului
zează evoluţia, ca legitate statistică, dar şi tendinţa
CA0 de modi­ficare în timp a fenomenelor şi proceselor
D(Q) = (Q1 – Q0) x sau
Q0 analizate.

Va urma...

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghiu, Al. (2004), Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,

Bucureşti.
2. Mihăilescu, N., Răducan, M. (2008), Analiza activităţii economico-financiare, Editura Victor, Bucureşti.
3. Răchită, U. (2012), Monografii contabile specifice unor operatori economici din România în condiţiile
noilor prevederi legislative, Editura Sitech, Craiova.
4. Stănescu, C., Işfănescu, A., Băicuşi, A. (1996), Analiza economico-financiară, Editura Economică,
Bucureşti.
5. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile con­
forme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/10.11.2009, cu modificările
şi completările ulterioare.

48 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

Utilizarea metodei Georges Perrin

Contabilitate si, control de gestiune

în calculaţia costurilor
Vasile Cristian Ioachim MIRON, ec.
Alba Iulia

ABSTRACT

Using the Georges Perrin Method for Cost Calculation

This article aims at illustrating the benefits and the means of applying the Georges Perrin
method for determining costs from a theoretical perspective.
The first part of the analysis is going to reveal some theoretical issues related to accounting
and, foremostly, management accounting, while presenting the benefits of implementing
a proper management accounting system.
The second part of the study focuses on analysing the types of costs, taking into consideration
the fact that choosing amongst different cost calculation methods implies classifying
costs into different categories.
The last part looks at presenting the origins of the Georges Perrin cost calculation method.
Moreover, we have focused on the benefits and the disadvantages of this cost calculation
method. Finally, we have made a theoretical presentation that could represent the basis
of a research comprising a case study for highlighting the means of putting into practice
the Georges Perrin method.

Key terms: management accounting, cost, calculation approaches, the Georges Perrin method

1. Aspecte teoretice privind care să rezolve aceste incapacităţi ale

contabilitatea de gestiune
Contabilitatea poate fi considerată, pe drept cu-
vânt, cea mai importantă componentă a sistemului
informaţional, din următoarele considerente:
l furnizează majoritatea deciziilor la nivelul
en­tităţilor;
l le permite managerilor, pe baza informaţiilor
oferite, să aibă o imagine asupra întregii entităţi;
l face legătura cu celelalte componente ale sis-
temului informaţional al entităţii (marketing, pro-
ducţie, personal etc.).
Contabilitatea financiară a pierdut „războiul
in­­formaţional” în interiorul afacerii, deoarece este
con­­siderată mult prea înceată şi nerelevantă, din
această cauză căutându-se noi canale de informare
contabilităţii financiare (prea înceată
şi mult prea ge­nerală)1.
În timp ce contabilitatea financiară îşi asumă
un rol pasiv de informare, contabilitatea de gestiune
furnizează şi instrumente de control de gestiune al
proceselor microeconomice, permiţând utilizarea sa
în decizia managerială de zi cu zi.
Contabilitatea de gestiune poate fi definită ca
având drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor
operaţiilor de colectare şi repartizare a cheltuielilor
pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii,
comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii etc.,
decontarea producţiei obţinute, precum şi calculul
costului de producţie al produselor fabricate, al lu-
crărilor executate şi al serviciilor prestate, inclusiv
al producţiei în curs de execuţie.

1
G. Cokins, S. Căpuşneanu, S. Briciu (2012), Schimbarea contabilităţii spre decizii bazate pe costuri, Economie teoretică şi
aplicată, vol. XIX, nr. 11(576), pp. 28-42.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 49

 Contabilitatea de gestiune este acea abordare
contabilă a activităţii unei entităţi care permite se­
pararea şi structurarea în subdiviziuni a patrimoniului
şi a rezultatelor financiare. În acest fel se pot cunoaş­
te modalităţile de generare a profitului sau a pierderii
în entitate, precum şi căile de a influenţa activitatea
a­cesteia în scopul creşterii profitabilităţii.2
Contabilitatea de gestiune mai este definită în
li­teratura de specialitate drept contabilitate manageri­
ală (management accounting), contabilitate analitică
(comptabilité analytique) sau contabilitate internă.
Totuşi, considerăm că trebuie făcută o distincţie
între aceşti termeni. Astfel, contabilitatea manage­
rială trebuie să cuprindă atât elemente specifice con­
tabilităţii financiare (generale), cât mai ales elemente
din cea de-a doua latură a contabilităţii, contabilitatea
de gestiune. Un loc special în cadrul contabilităţii
ma­nageriale trebuie să îl ocupe controlul de gestiune,
care este responsabil de buna funcţionare a siste­mu­
lui informaţional necesar luării deciziilor într-o enti­
tate. Tot aici trebuie inclus şi auditul intern, care ajută
entitatea să îşi atingă obiectivele, realizând eva­luări
sistematice şi îmbunătăţind managementul riscului,
controlul şi gestionarea proceselor.
Procesul managerial se bazează pe o multitudi­
ne de informaţii preluate din perimetrul conta­bili­tăţii
manageriale privind nivelul şi structura resurselor alo­
­cate şi consumate, ratele de rentabilitate înregis­trate
la nivelul diferitelor produse, activităţi sau decu­­paje
tehnico-funcţionale ale activităţii etc. În cadrul aces­
tor informaţii, un rol foarte important în conducerea
întreprinderilor economice îl au con­ceptul de cost
şi prezentarea acestuia în diferite struc­turi sau la di­
ferite niveluri de responsabilitate.
Costul reprezintă o categorie economică ce se
manifestă nemijlocit în producţia materială, respec-
tiv în activitatea de creare a bunurilor materiale, şi
este legat în mod indisolubil de valoare, de formele
de manifestare a valorii în activitatea de obţinere a
unor bunuri materiale noi.
În literatura anglo-saxonă există un consens în
ceea ce priveşte definirea noţiunii de cost. Autori
con­sacraţi (Charles T. Horngren, Robert S. Kaplan,
Ronald W. Hilton, Colin Drury ş.a.) definesc costul
ca fiind un indicator monetar al sacrificiului făcut pen­
tru a obţine şi a pune la dispoziţia clientului anumite
2
http://www.pgexpert.ro/ro/infoview.php?id=3, accesat în iulie 2014.
3
S. Briciu, S. Căpuşneanu, L.M. Rof, D. Topor (2010), Contabilitatea şi controlul de gestiune. Instrumente pentru evaluarea
performanţei entităţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia.
50 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
produse sau servicii, pentru realizarea unei lucrări
sau exe­cutarea unei activităţi.
2. Tipologia costurilor
Datorită faptului că principalul rol al contabili-
tăţii de gestiune este de a studia toate aceste aspecte
legate de costuri, se impune realizarea unei clasifi-
cări a acestora după cum urmează:3
Costul complet cuprinde totalitatea cheltuielilor
preluate din contabilitatea financiară, ca fiind chel­
tuieli încorporabile şi delimitate în costuri direc­te şi
costuri indirecte raportate la un obiect de calculaţie
stabilit. Un astfel de cost este util în analizele pe ter­
men lung şi atunci când se pune problema stabilirii
preţului de vânzare prin adăugarea unei marje de
profit la costul complet. Costul de producţie complet
poate cuprinde costurile încorporabile, costurile ne­
încorporabile şi costurile supletive.
Costurile încorporabile sunt cheltuieli operaţio­
nale care se includ în mod normal în costul produc­
ţiei fabricate şi care se regăsesc atât în contabilitatea
fi­nanciară, cât şi în contabilitatea de gestiune (de
exem­plu, cheltuielile cu consumurile de materii pri­
me şi materiale consumabile directe, cheltuielile cu
salariile directe, cheltuielile privind accesoriile la
sa­lariile directe, alte cheltuieli directe de producţie).
Costurile neîncorporabile sunt cheltuieli ope-
raţionale care nu se includ în mod normal în costul
producţiei fabricate. Ele se regăsesc doar în contabi-
litatea financiară (de exemplu, cheltuielile generale
de administraţie, cheltuielile de desfacere, cheltuie-
lile financiare sau costul subactivităţii).
Costurile supletive sunt costuri care se regăsesc
doar în contabilitatea de gestiune (de exemplu, sa-
lariul managerului, dobânzile calculate pentru capi-
talul propriu, chiria calculată pentru mijloacele fixe
aflate în proprietate şi folosinţă proprie).
Costul parţial este acela care include în costul
produsului doar o parte din cheltuielile preluate din
contabilitatea financiară, restul fiind tratate drept
costuri ale perioadei. Dintre costurile parţiale amin-
tim: costul variabil (costurile fixe fiind incluse în cos­
tul perioadei), costul direct (costurile indirecte fiind
înglobate în costul perioadei) sau costul specific.
Costurile de producţie sunt afectate de tipul în­
treprinderii şi de natura activităţii acesteia. Producţia
implică transformarea materiilor prime, a materialelor
etc. în produse finite utilizând factorii de producţie.
Costul de producţie include toate cheltuielile ge­
­nerate în cursul desfăşurării procesului de produc­ţie.
Clasificarea cel mai frecvent utilizată încadrează
cheltuielile de producţie în una dintre următoarele
trei categorii: a) cheltuieli directe privind materii­le
prime, denumite costuri materiale directe; b) cheltu­
ieli directe privind forţa de muncă, denumite cos­turi
salariale directe; şi c) cheltuieli generale de produc­
ţie, cheltuieli comune, regie de producţie, de­numite
costuri indirecte de producţie.
a) Costurile materiale directe reprezintă toate
cheltuielile aferente oricărui tip de material care de­
vine parte componentă a produsului finit şi care poa­
te fi atribuit uşor şi economic unei unităţi specifice
de produs (de exemplu, lemnul dintr-o mobilă). Cos­
turile materiale nu includ articole care nu pot fi iden-
tificate direct pe produs, ele fiind evidenţiate mult
mai greu (de exemplu, adezivul folosit la îmbinarea
mobilei). Aceste articole sunt evidenţiate în conta-
bilitate ca materiale indirecte şi reprezintă o compo­
nentă a costurilor indirecte de producţie.
b) Costurile salariale directe reprezintă toate
cheltuielile legate de forţa de muncă utilizată care
pot fi atribuite uşor şi economic unor unităţi speci-
fice de produs (de exemplu, salariile şi elementele
asociate lor, generate de contractul de muncă şi de
cadrul legislativ, aferente muncitorilor a căror acti-
vitate este legată direct de procesul de producţie).
c) Costurile indirecte de producţie reprezintă
un ansamblu variat de cheltuieli legate de procesul
de producţie care nu pot fi atribuite uşor şi econo-
mic unor unităţi specifice de produs (de exemplu,
materia­lele indirecte: adeziv, cuie, lubrifianţi; salarii­
le indirecte şi elementele asociate lor, salariile per-
sonalului de întreţinere, ale specialiştilor, ale super-
vizorilor; alte cheltuieli generale privind producţia:
căldură, iluminat, amortizarea facilităţilor, reparaţii,
chirie şi întreţinere).
Costurile non-producţie, respectiv costurile din
afara producţiei, sunt formate, în general, din două
elemente: costurile de vânzare şi cele administrative.
Costurile directe includ cheltuielile care pot fi
atribuite cu uşurinţă unor obiecte de calculaţie (pro-
duse, lucrări, servicii, activităţi etc.), fără ambiguităţi
şi fără calcule intermediare.
4
S. Căpuşneanu (2008), Elemente de management al costurilor, Editura Economică, Bucureşti.
Costurile indirecte includ acele cheltuieli ale
căror consumuri de resurse exprimate valoric se re-
găsesc în costul obiectului de calculaţie doar după
calcule intermediare de repartizare.
Un cost nu este direct sau indirect în sine, aceas-
tă delimitare trebuie făcută având în vedere perma-
nent obiectul de calculaţie, întrucât un cost poate fi
direct raportat la un anumit obiect de calculaţie şi
in­direct în raport cu un alt obiect.
Costurile variabile (costuri operaţionale) re­
prezintă categoria de costuri care se modifică sub in­
fluenţa schimbării nivelului producţiei. În funcţie de
pro­porţia în care se modifică avem: a) costuri pro­por­
ţionale; b) costuri progresive; şi c) costuri de­gresive.
a) Costurile proporţionale reprezintă catego-
riile de costuri ale căror modificări sunt influenţate
direct şi în acelaşi sens de schimbarea nivelului vo-
lumului de activitate.
b) Costurile progresive se modifică într-o pro-
porţie mai mare decât modificarea volumului de pro-
ducţie, iar pe unitatea de produs se modifică în acelaşi
sens cu modificarea volumului activităţii.
c) Costurile degresive, cunoscute şi sub denu­
mirea de costuri subproporţionale, se particularizează
prin faptul că se majorează în proporţie mai mică
decât creşte volumul producţiei, iar pe unitatea de
produs se modifică în sens invers faţă de sensul mo­
dificării activităţii.
Costurile fixe (costuri de structură sau de ca-
pacitate) reprezintă categoria de costuri care nu îşi
schimbă mărimea sau şi-o schimbă nesemnificativ
sub influenţa modificării volumului activităţii, iar
pe unitatea de produs se modifică, dar în sens invers
faţă de modificarea nivelului de activitate.
Costurile semivariabile sunt acele costuri ope-
raţionale care au în componenţa lor atât o parte fixă,
cât şi una variabilă (de exemplu, costurile cu energia
electrică, costurile cu reparaţiile, costurile cu protec­
ţia mediului etc.).4
Costurile de oportunitate reprezintă expresia
bănească a opţiunii pentru producerea sau desfacerea
unor mărfuri în detrimentul altor mărfuri.
Costurile medii exprimă categoria de cost sta­
bi­lită pe unitatea de produs/serviciu ca urmare a ra­
portării costului de producţie la volumul pro­duc­ţiei.
În literatura de specialitate se utilizează ur­mă­toare­
le categorii de costuri medii (după tipologia cos­tului
folosit):
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 51
 l costuri convenţionale constante medii;
l costuri variabile medii;
l costuri totale medii.
Costul mediu este folosit atât în analiza mări-
mii economice a producţiei întreprinderii, cât şi în
exprimarea economiilor de scară.
Costurile marginale reprezintă categoria de
costuri care exprimă cu câte unităţi creşte sau scade
costul atunci când volumul producţiei variază cu o
unitate sau cu un număr de unităţi bine determinate.
În teoria costurilor există câteva principii la
care se referă costurile marginale:
l principiul diferenţial;
l principiul rezidual;
l principiul marginal.
Principiul diferenţial pune în discuţie gradul
de utilizare a maşinilor, utilajelor şi echipamente-
lor din dotarea organizaţiei. Acest principiu are în
vedere costul diferenţial, care se identifică deseori
cu costul marginal.
Principiul rezidual arată că nivelul costurilor
fixe corespunzător volumului fizic al unei serii de
produse realizate nu trebuie eliminat în luarea de-
ciziei privind obţinerea unei noi serii de producţie,
deoarece aceste costuri sunt considerate costuri rezi-
duale ale producţiei obţinute şi se menţin constante
de la o serie de producţie la alta.
Principiul marginal urmăreşte stabilirea limite-
lor de evoluţie a costurilor influenţate de o serie de
factori: nivelul normelor, situaţia costurilor. Acest
principiu este important în luarea unor decizii pri-
vind nivelul optim al producţiei care trebuie realizat,
situaţie în care este necesar să se ţină seama şi de
costurile marginale. De asemenea, costul marginal
este important în analiza creşterii sau descreşterii
volumului producţiei.
3. Consideraţii teoretice privind metoda
de calculaţie Georges Perrin
Aşa cum arată şi denumirea sa, această metodă
(metoda GP) a fost promovată de Georges Perrin,
inginer de origine franceză, care a dezvoltat-o por-
nind de la raţionamentul că într-o entitate care pro-
duce o gamă variată de produse este foarte dificil să
se realizeze împărţirea costurilor de producţie la di-
feritele unităţi de măsură în care sunt exprimate
aceste produse. Aceasta poate conduce la concluzii
5
Y.L. Pesor, Georges Perrin and the GP Cost Calculation Method: The Story of a Failure, disponibil la http://odlv.free.fr/
documents/recherche/communicationaustralie.pdf, accesat în iulie 2014.
52 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
eronate asupra modului de distribuire a costurilor.
În viziunea lui Perrin, este practic imposibil să atri-
bui costurile necesare pentru fiecare produs atâta
timp cât nu există o unitate de măsură comună.
În urma unor studii îndelungate, de peste 25
de ani, şi a unor experimentări practice de 10 ani,
Georges Perrin a reuşit să găsească o unitate unică de
comensurare a producţiei, pe care a denumit-o GP.
Metoda se poate aplica în întreprinderile din diverse
ramuri: industria constructoare de maşini, de aparate
electrice, industria hârtiei, industria biscuiţilor etc.
Gradul de acurateţe a determinării costului de
producţie creşte cu fiecare categorie de cost pe care
entitatea o etichetează ca fiind atribuibilă sau nu unui
anumit produs. Existenţa unor erori în clasificarea
unor costuri ca fiind atribuibile sau neatribuibile unui
produs poate conduce la anomalii. Scopul principal
al metodei GP este eliminarea deficienţelor privind
calculul costului produselor şi în special evitarea
inexactităţii nivelurilor de preţuri create de repar-
tizarea cheltuielilor indirecte în funcţie de anumite
criterii convenţionale.5
În esenţă, metoda GP urmăreşte un calcul exact
al costului efectiv pe produs şi esenţa ei rezidă în
determinarea cu anticipaţie a unor indici de echiva-
lenţă (GP-uri), reprezentând raportul dintre costul
fiecărei operaţii de fabricaţie şi costul total al unui
produs de bază, ales convenţional în acest scop. Me-
toda GP foloseşte calculul matematic pentru reali-
zarea scopului urmărit. Din acest motiv, aplicarea
ei presupune existenţa unei dotări corespunzătoare
cu echipamente moderne de evidenţă şi de calcul
mecanografic.
Este o metodă de tip absorbant, care determină
costul produsului pe baza costurilor de prelucrare,
la care se adaugă costul cu materiile prime şi mate-
rialele directe.
Pornind de la neajunsurile celorlalte metode în
ceea ce priveşte tratarea şi repartizarea costurilor in­
directe, în dorinţa calculării unui cost cât mai exact,
metoda GP pune în prim-plan principiul cauzalită­
ţii costurilor, având ca obiectiv formulat calcularea
cât mai exactă a costului pe unitatea de produs. Şi
aceas­ta prin folosirea unei unităţi de măsură capa­bile
să generalizeze şi să omogenizeze eforturile în­tre­
­prinderii încorporate în procese şi produse diferite.
Această unitate de măsură este convenţional numită
GP – iniţialele numelui celui care a introdus meto­
da –, ca unitate de efort regăsită în fiecare produs,
lucrare sau serviciu.
În cadrul metodei, costurile sunt grupate în im-
putabile şi neimputabile. Costurile imputabile sunt
cele care se pot repartiza asupra operaţiilor sau pro-
duselor pe baza unor criterii logice de cauzalitate.
Aceste costuri sunt luate în calculul GP-urilor (uni-
tăţilor de efort, indicilor de echivalenţă). Această
grupă reuneşte costurile cu salariile de bază şi auxi-
liare ale muncitorilor, costurile cu energia tehnolo-
gică, combustibilul tehnologic, iluminatul, încălzi-
rea, amortizarea, contribuţiile la asigurările sociale
etc. Costurile neimputabile sunt cele cărora nu li se
pot asocia criterii logice de repartizare pe operaţii şi
produse. Sunt costurile care privesc producţia în an-
samblul său. Ele nu sunt luate în calculul GP-urilor.
De reţinut este faptul că metoda nu admite cla-
sificarea costurilor în directe şi indirecte.
Pe lângă clasificarea costurilor în imputabile şi
neimputabile, metoda GP le mai grupează în variabi-
le proporţional, variabile degresiv şi costuri fixe, în
scopul bugetării costurilor şi al controlului bugetar
al lor. Acesta este un indice de echivalenţă stabilit
cu anticipaţie prin calcule, care exprimă costurile de
producţie necesare fabricării unei unităţi din produ-
sul cel mai reprezentativ al întreprinderii, considerat
produs de bază.
Calcularea GP-urilor necesită aducerea la ace-
laşi numitor a întregii producţii, oricât de variată ar
fi aceasta. Admiţând că fabricarea produselor im-
plică eforturi de aceeaşi natură în cursul procesului
de producţie (umane, materiale etc.), indiferent de
varietatea produselor şi de locul unde se desfăşoară
(maşină, grup de maşini, secţie etc.), rezultă că exis-
tă condiţii pentru o echivalare a întregii producţii.
Efortul de producţie este însă o noţiune abstrac-
tă, căreia îi corespund costurile de producţie dintr-o
anumită perioadă de gestiune. Măsurarea diferitelor
eforturi de producţie nu se poate face deci decât cu
ajutorul costurilor de producţie. Stabilind raportul
care există între diferitele costuri de producţie, se
determină indicii de echivalenţă corespunzători fie­
cărui produs finit obţinut.
La sfârşitul perioadei de gestiune, întreaga pro­
ducţie obţinută se transformă, prin intermediul indici­
­lor de echivalenţă, în unităţi convenţionale omogene.
Costul unitar efectiv al produselor finite se stabileşte
pe baza producţiei omogenizate cu ajutorul indicilor
de echivalenţă şi a cheltuielilor totale de producţie
preluate din contabilitatea financiară.
Aplicarea metodei GP necesită elaborarea unor
lucrări speciale, într-o anumită succesiune, ţinând
seama de caracteristicile procesului tehnologic, de
documentaţia tehnică, de volumul cheltuielilor de
producţie şi de alte date necesare fundamentării cal-
culaţiei.
Avantajele metodei GP:
permite calcularea cu o exactitate mai mare
l
a costurilor prin folosirea unor criterii de repartizare
a cheltuielilor de prelucrare fundamentate pe cauza-
litatea costurilor;
l reduce volumul de muncă necesar calculaţiei
costurilor ca urmare a utilizării pe o perioadă mai
îndelungată (cinci-şase ani) a GP-urilor calculate;
l permite descoperirea rezervelor interne şi mo­
bilizarea lor ca urmare a analizei fiecărui fel de chel-
tuieli de prelucrare cu ocazia stabilirii GP-urilor;
l asigură stabilirea preţurilor de vânzare pe
baza unor costuri corect calculate şi cunoaşterea an-
ticipată a rentabilităţii produselor fabricate;
l permite analiza de o manieră pertinentă a ren­
tabilităţii diferitelor produse fabricate;
l asigură evitarea deciziilor eronate care ar pu­
tea fi luate prin utilizarea metodei costului complet.
Dezavantajele metodei GP:
l volumul mare de lucrări necesare pentru sta-
bilirea GP-urilor, care solicită o analiză profundă şi
multilaterală de către un personal cu înaltă calificare
şi multă experienţă;
l prezintă dificultăţi în cazul aplicării ei la en-
tităţile cu fluctuaţii mari ale producţiei în curs de
execuţie de la o perioadă de gestiune la alta.
Etapizat, această metodă presupune următoa-
rele:
1. Calculul GP-urilor pe produse, care necesită
efectuarea următoarelor lucrări:
a) stabilirea listei cu operaţiile procesului de
fabricaţie;
b) determinarea cheltuielilor imputabile pe ope­
raţii şi produse;
c) stabilirea indicilor orari;
d) alegerea produsului de bază sau a articolului
de bază;
e) calcularea indicelui de bază;
f) calcularea indicilor de echivalenţă orari pen-
tru fiecare operaţie a procesului tehnologic;
g) calcularea indicilor de echivalenţă parţiali
şi totali.
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 53
 a) Stabilirea listei cu operaţiile procesului de
fabricaţie, grupate în operaţii principale, auxiliare şi
operaţii ale serviciilor generale. Această grupare se
face pe baza documentaţiei tehnice şi după cerinţele
procesului tehnologic, fiind deosebit de importantă
pentru stabilirea costurilor de producţie aferente fie­
cărei operaţii în parte.
b) Determinarea cheltuielilor imputabile pe ope­
­raţii şi produse, fără a se lua în considerare în aceas­
tă etapă valoarea consumului de materii prime şi
materiale directe. În concepţia metodei GP, chel­tu­
ielile de prelucrare se împart în două grupe mari, şi
anume: cheltuieli imputabile sau repartizabile şi chel­
tuieli neimputabile sau nerepartizabile.
Cheltuielile imputabile cuprind toate cheltuie-
lile de prelucrare care se pot repartiza asupra opera-
ţiilor sau produselor fabricate, cu ajutorul unor chei
de repartizare alese după cele mai logice criterii de
cau­zalitate (de exemplu, cheltuielile cu remuneraţiile
directe şi indirecte, cele cu consumul de combustibil
şi energie tehnologice, amortizarea imobilizărilor
corporale, cheltuielile cu întreţinerea clădirilor etc.).
Cheltuielile neimputabile reprezintă acea parte
a cheltuielilor de prelucrare pentru care nu se găsesc
criterii logice de repartizare asupra operaţiilor sau
produselor fabricate, cum ar fi cheltuielile genera-
le de administraţie. Metoda urmăreşte, prin acest
procedeu, reducerea la minimum a cheltuielilor ne-
imputabile, cunoscând că prin aceasta creşte gradul
de exactitate a costului calculat. De altfel, metoda
GP nu admite clasificarea cheltuielilor de producţie
în directe şi indirecte tocmai pentru considerentul
că acestea s-ar repartiza asupra produselor pe baza
aceluiaşi criteriu, indiferent de natura lor.
c) Stabilirea indicilor orari separat, pe fiecare
operaţie a procesului tehnologic sau pentru fiecare
activitate de administraţie. În ceea ce priveşte acti-
vităţile auxiliare, acestea se repartizează asupra pro-
duselor fabricate prin intermediul operaţiilor.
Indicele orar (Io) reprezintă totalul cheltuielilor
programate pe oră (Chio) pentru fiecare operaţie,
conform relaţiei de calcul:
m GPt = S
Io = S Chioj
j=1
în care: j – felul cheltuielilor imputabile.
d) Alegerea produsului de bază sau a artico-
lului de bază care să constituie GP-ul şi stabilirea
54 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014
cheltuielilor totale aferente acestuia. Datorită faptu-
lui că GP-ul constituie etalonul care stă la baza de-
terminării indicilor de echivalenţă ai fiecărei operaţii
şi fiecărui produs, trebuie să fie ales în acest scop
un produs reprezentativ. De aceea, la alegerea lui se
analizează atent condiţiile de fabricaţie, care trebuie
să fie standard sau optime. El poate să reprezinte atât
un produs, cât şi o piesă, un loc de producţie sau mai
multe locuri de producţie, atunci când se consideră
că această formă de alegere asigură condiţii optime
de fabricaţie a produsului.
e) Calcularea indicelui de bază (Ib). El este re-
prezentat de totalul cheltuielilor imputabile orare
normate pentru cantitatea de producţie programată
a se fabrica într-o oră (qo) la fiecare operaţie de la
pro­dusul de bază. Relaţia de calcul este următoarea:
n
I
Ib = S qb
i=1 o i
în care: i – numărul operaţiilor.
f) Calcularea indicilor de echivalenţă orari pen­
tru fiecare operaţie din cadrul procesului tehnologic,
în vederea cunoaşterii efortului cu care contribuie
la fabricarea unui produs. Aceşti indici, denumiţi
con­stante orare (Co), se calculează ca raport între
indicele orar al fiecărei operaţii şi indicele de bază,
conform relaţiei:
Co = Io /Ib
g) Calcularea indicilor de echivalenţă parţiali
(GPp) şi totali (GPt). În acest scop se calculează mai
întâi indicii de echivalenţă parţiali, raportând pentru
fiecare operaţie a procesului tehnologic constanta
orară a operaţiei respective la cantitatea de produc-
ţie programată a se fabrica într-o oră, conform re-
laţiei:
GPp = Co /qo
Apoi se adună toţi indicii de echivalenţă parţi-
ali aferenţi operaţiilor necesare fabricării produsului
res­pectiv. Relaţia de stabilire a indicelui de echiva-
lenţă total este următoarea:
r
GPpi
k=1
în care: k – numărul de operaţii la un anumit
produs.
Indicii de echivalenţă astfel stabiliţi pot fi uti-
lizaţi o perioadă mai mare (cinci-şase ani) în cazul
în care condiţiile tehnico-economice avute în vedere
la stabilirea lor rămân neschimbate.
În cadrul acestei prime etape a lucrării, o aten-
ţie deosebită trebuie acordată justei stabiliri a ele-
mentelor care stau la baza determinării costurilor
aferente fiecărei operaţii a procesului tehnologic,
respectiv precizarea operaţiilor productive, a chel-
tuielilor imputabile şi a criteriilor de repartizare.
Aşadar, metoda de calculaţie GP utilizează chel­
tuielile imputabile numai pentru calculul GP-ului ca
unitate teoretică de măsurare a efortului de producţie
ce îl reclamă fabricarea unui produs în condiţiile date.
2. Calculul costului pe unitatea convenţională
şi pe produs, care necesită efectuarea următoarelor
lucrări:
a) omogenizarea calculatorie a producţiei fa-
bricate;
b) calculul costului pe unitatea GP;
c) calculul costului de prelucrare pe unitatea
fizică de produs;
d) calculul costului unitar pe produsul finit.
a) Omogenizarea calculatorie a producţiei fa­
bricate în cursul unei perioade de gestiune se reali­
zea­ză prin transformarea ei din unităţi naturale, fi­
zice (q), în unităţi convenţionale cu ajutorul indicilor
de echivalenţă totali pe unitatea de produs.
b) Calculul costului pe unitatea GP se face prin
raportarea cheltuielilor de prelucrare (Chp) din pe-
rioada de gestiune luată în calcul la cantitatea de
producţie echivalentă (în GP-uri).
c) Calculul costului de prelucrare pe unitatea
fizică de produs (cup) se face prin ponderarea canti-
tăţii echivalente (qe) din fiecare produs cu costul pe
unitatea GP. Apoi se raportează rezultatul la cantita-
tea de producţie în unităţi fizice din fiecare produs.
d) Calculul costului unitar pe produsul finit (cu)
se rea­lizează prin adăugarea la costul de prelucrare
pe unitatea fizică de produs a cheltuielilor unitare
cu materiile prime şi materialele directe consumate.
4. Concluzii şi propuneri
Utilizarea multiplelor avantaje pe care le aduce
contabilitatea de gestiune tinde, în zilele noastre,
să devină indispensabilă în exercitarea unei funcţii
de management financiar a cărei eficacitate trebuie
maximizată încontinuu. Nimeni nu poate afirma că
stăpâneşte tainele contabilităţii de gestiune fără a
cunoaşte modul de calculaţie a costurilor. Până să se
ajungă la aplicarea unei anumite metode, abilitatea
managerilor financiari trebuie pusă la încercare în
procesul de alegere a metodei adecvate fiecărui tip
de activitate. În această paletă a metodelor de calcu-
laţie este inclusă şi metoda Georges Perrin.
Considerăm că obiectivul prezentului studiu, a­ce­
la de a face o prezentare teoretică a metodei Georges
Perrin, a fost îndeplinit şi totodată s-a creat o nouă
po­­­sibilă direcţie de cercetare, şi anume de a realiza
un studiu de caz pe baza datelor prezentate în acest
articol.

BIBLIOGRAFIE

1. Briciu, S., Căpuşneanu, S., Rof, L.M., Topor, D. (2010), Contabilitatea şi controlul de gestiune. Instru­
mente pentru evaluarea performanţei entităţii, Editura Aeternitas, Alba Iulia.
2. Briciu, S. (2006), Contabilitatea managerială. Aspecte teoretice şi practice, Editura Economică, Bucureşti.
3. Căpuşneanu, S. (2008), Elemente de management al costurilor, Editura Economică, Bucureşti.
4. Cokins, G., Căpuşneanu, S., Briciu, S. (2012), Schimbarea contabilităţii spre decizii bazate pe costuri,
Economie teoretică şi aplicată, vol. XIX, nr. 11(576), pp. 28-42.
5. Horngren, C.T., Datar, S.M., Foster, G. (2006), Contabilitatea costurilor: o abordare managerială,
ediţia a XI-a, Editura Arc, Chişinău.
6. Radu, M. (2010), Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgovişte.
7. Pesor, Y.L., Georges Perrin and the GP Cost Calculation Method: The Story of a Failure, disponibil la
http://odlv.free.fr/documents/recherche/communicationaustralie.pdf
8. www.creeaza.com
9. www.pgexpert.ro

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 55

Fiscalitate Clarificări privind impozitarea
veniturilor obţinute de persoanele
fizice pentru anumite categorii
– partea a II-a –

Florin DOBRE, asist. univ. dr.

Biroul Fiscalitate CECCAR
Secretar general IFA România
Radu CIOBANU, asist. univ. dr.
Biroul Fiscalitate CECCAR

ABSTRACT

Clarifications Regarding Taxation of Natural Persons’ Revenues

for Particular Categories

There are, as it is well known, numerous natural persons who register revenues from
activities that do not involve an employment relationship. According to the Fiscal Code,
these revenues can be classified as other revenues than salary income and, as it is the case
for freelance income, they often imply a regular activity carried out by a natural person.
This article shall illustrate the taxation method for these revenues, each individual category
being discussed and analysed separately.

Key terms: revenues from freelance activities, actual income system taxation, income tax
bracket for self-employment income

În cazul transferului titlurilor de valoare, con­ la prima tranzacţionare va fi asimilat cu valoarea

form Codului fiscal, trebuie făcută o distincţie în ceea
ce priveşte modul de determinare a câştigurilor din
astfel de operaţiuni între:
l valorile mobiliare;
l titlurile de participare la fondurile deschise
de investiţii;
l părţile sociale.
În prima situaţie, câştigul sau pierderea din trans­
ferul titlurilor de valoare reprezintă, din punctul de
vedere al impozitării, diferenţa pozitivă sau negativă
dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare pe
tipuri de titluri de valori, diminuată, după caz, cu cos­
turile aferente tranzacţiei (de exemplu, comi­sioa­ne de
tranzacţionare). Dacă vorbim despre acţiuni primi­­te
de persoanele fizice cu titlu gratuit, în cadrul Progra­
­mului de privatizare în masă, preţul de cumpărare
nominală a acestora. Pentru tranzacţiile cu acţiuni
cumpărate la preţ preferenţial, în cadrul sistemului
stock options plan, câştigul se determină, în princi­
piu, după aceeaşi metodă ca în cazul general, deci
ca diferenţă între preţul de vânzare şi preţul de cum­
părare preferenţial, diminuat cu costurile aferente
tranzacţiei. Este important de menţionat că ordinea
de vânzare a titlurilor de valoare, raportată la deţi­­
nerile pe simbol bursier, se înregistrează cronologic,
în funcţie de data dobândirii, de la cea mai veche la
cea mai nouă deţinere.
Conform Codului fiscal, în cazul transferului
dreptului de proprietate asupra titlurilor de partici­
pare la fondurile deschise de investiţii, câştigul se
deter­mină ca diferenţă pozitivă între preţul de răs­
cumpărare şi preţul de cumpărare/subscriere. Preţul

56 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

de răscumpărare este preţul care i se cuvine investi­
torului la retragerea din fond. Preţul de cumpărare/
sub­scriere este preţul plătit de investitorul persoană
fizică pentru achiziţionarea titlului de participare.
În cazul transferului dreptului de proprietate
asupra părţilor sociale, câştigul din înstrăinarea păr-
ţilor sociale se determină ca diferenţă pozitivă între
preţul de vânzare şi valoarea nominală/preţul de
cum­părare. Începând cu a doua tranzacţie, valoarea
nominală va fi înlocuită cu preţul de cumpărare, care
include şi cheltuielile privind comisioanele, taxele
aferente tranzacţiei şi alte cheltuieli similare justi-
ficate cu documente.
Mai mult decât atât, dacă vorbim despre opera-
ţiuni similare contractelor de vânzare-cumpărare de
valută la termen, putem include în această categorie
şi instrumentele financiare derivate tranzacţionate pe
piaţă la buna înţelegere (over-the-counter – OTC):
l swap pe cursul de schimb;
l swap pe rata dobânzii;
l opţiuni pe cursul de schimb;
l opţiuni pe rata dobânzii.
În privinţa procedurii de determinare a im­po­
zitului pen­­tru veniturile din transferul titlurilor de
va­loare, men­ţionăm că un contribuabil va stabili,
pe baza de­cla­raţiei de impunere trimestriale, la sfâr­
şitul fiecărui tri­mestru, câştigul net sau pierderea
netă ca diferenţă între câştigurile şi pierderile în­re­
gistrate cumulat de la începutul anului ca urmare a
tran­zac­ţionării ti­tlu­rilor de valoare, altele decât păr­
ţile socia­le şi valorile mobiliare în cazul societăţilor
închise.
Câştigul net anual sau pierderea netă anuală din
transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile so­
ciale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor în-
chise, se determină, de asemenea, ca diferenţă între
câştigurile şi pierderile înregistrate în cursul anului
fiscal respectiv, cumulat de la începutul anului, şi
este egal/egală cu câştigul net determinat/pierderea
netă determinată la sfârşitul trimestrului IV al anu-
lui fiscal respectiv. La fel ca în situaţia anterioară,
câştigul net anual/pierderea netă anuală se determi-
nă de către contribuabil pe baza declaraţiei privind
venitul realizat.
Pentru tranzacţiile cu titluri de valoare, altele
de­cât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul
so­­cietăţilor închise, efectuate în cursul anului fiscal,
fiecare intermediar, societate de administrare a in­
vestiţiilor în cazul răscumpără­rii de titluri de partici­
­pare la fondurile deschise de investiţii sau alt plătitor
de venit, după caz, are urmă­toarele obligaţii:
l calcularea câştigului/pierderii la fiecare tran-
zacţie, efectuată pentru contribuabil;
l calcularea totalului câştigurilor/pierderilor
pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru
fiecare contribuabil;
l transmiterea în formă scrisă către fiecare
contribuabil a informaţiilor privind totalul câştiguri-
lor/pierderilor, pentru tranzacţiile efectuate în cursul
anului, până în ultima zi a lunii februarie a anului cu­
rent, pentru anul expirat;
l depunerea la organul fiscal competent a de-
claraţiei informative privind totalul câştigurilor/pier-
derilor, pentru fiecare contribuabil, până în ultima zi
a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
Contribuabilii care realizează venituri din in-
vestiţii trebuie să ştie că determinarea, reţinerea şi
virarea im­pozitului pe aceste venituri se fac diferit,
în funcţie de tipul de tranzacţii desfăşurate.
Astfel, câştigul net determinat la sfâr­şitul fie-
cărui trimestru din transferul titlurilor de valoare se
impune cu o cotă de 16%. Obligaţia calculării im-
pozitului reprezentând plată anticipată trimestrială
în contul impozitului pe câştigul net anual impoza-
bil îi revine contribuabilului, pe baza declaraţiei de
impunere trimestriale depuse până la data de 25 in-
clusiv a lunii următoare fiecărui trimestru. Impozitul
de plată reprezentând plată anticipată trimestrială,
respectiv impozitul de restituit trimestrial se calcu-
lează ca diferenţă între impozitul datorat pe câştigul
net cumulat de la începutul anului până la sfârşitul
perioadei de raportare şi impozitul datorat pe câşti-
gul net cumulat de la începutul anului până la sfâr-
şitul perioadei de raportare precedente.
În ceea ce priveşte câştigurile determinate din
transferul valorilor mobiliare în cazul societăţilor în­
­chise şi din transferul părţilor sociale, obligaţia cal­
cu­lării, reţinerii şi virării impozitului îi revine do­bân­
ditorului. Calculul şi reţinerea impozitului de către
dobânditor se efectuează la momentul încheierii tran­
zacţiei, pe baza contractului încheiat între părţi. Impo­
zitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra
câştigului, la fiecare tranzacţie, impozitul fiind final.
În situaţia în care câştigul provine din operaţiuni
de vânzare-cumpărare de valută la termen, pe bază
de contract, precum şi din orice alte operaţiuni de
acest gen, altele decât cele cu instrumente financiare
tranzacţionate pe pieţe autorizate şi supravegheate
de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, acesta
se impune cu o cotă de 16% la fiecare tranzacţie, im-
pozitul reţinut constituind plată anticipată în contul
impozitului anual datorat.
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 57
 Exemplu

O persoană fizică realizează următoarele operaţiuni:

l în luna aprilie vinde acţiuni pentru care încasează 3.000 lei, pe care le-a achiziţionat cu suma de
2.200 lei;
l în luna august vinde acţiuni pentru care încasează 3.500 lei, pe care le-a achiziţionat cu suma de
4.100 lei.
Să se determine impozitul pe venitul din investiţii.
Rezolvare:
Câştig/pierdere trimestrul II = 3.000 – 2.200 = 800 lei
Impozit trimestrul II = 800 x 16% = 128 lei
Câştig/pierdere trimestrul III = 3.000 – 2.200 + 3.500 – 4.100 = 200 lei (ca diferenţă între câştigurile şi
pierderile înregistrate cumulat de la începutul anului)
Impozit trimestrul III = 200 x 16% = 32 lei
Impozit de restituit trimestrial = 128 – 32 = 96 lei

î Impozitarea veniturilor din premii
şi din jocuri de noroc
În ceea ce priveşte reglementările Codului fiscal
privind impozitarea premiilor şi a jocurilor de noroc,
acestea prevăd că sunt impozabile veniturile din:
l premii – cuprind veniturile din concursuri,
precum şi cele din promovarea produselor/servicii-
lor ca urmare a practicilor comerciale, potrivit legii;
l jocuri de noroc – cuprind câştigurile rea-
lizate ca urmare a participării la jocuri de noroc,
inclusiv cele de tip jack-pot, definite conform Nor-
melor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Normele metodologice aduc o lămurire supli-
mentară, menţionând că această categorie include
veniturile în bani şi/sau în natură care fac obiectul
premiilor de orice fel, acordate oamenilor de cultu-
ră, ştiinţă şi artă la gale, simpozioane, festivaluri,
concursuri naţionale sau internaţionale, concursuri
pe meserii sau profesii. Totodată, sunt incluse aici şi
veniturile sub formă de premii în bani şi/sau în na-
tură acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor
şi altor specialişti prevăzuţi în legislaţia în materie,
pentru rezultatele obţinute la competiţii sportive in-
terne şi internaţionale.
Prin câştiguri de tip jack-pot se înţelege câşti-
gurile acordate aleatoriu, prin intermediul maşinilor
mecanice sau electronice cu câştiguri, din sumele re-
zultate ca urmare a adiţionării separate a unui anumit
procent din sumele derulate ca urmare a exploatării
acestor mijloace de joc.
Venitul net este diferenţa dintre venitul din pre­
mii sau din jocuri de noroc şi suma reprezentând venit
neimpozabil în valoare de 600 lei. Veniturile sub for­
mă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o
cotă de 16% aplicată asupra venitului net realizat
din fiecare premiu. Veniturile din jocuri de noroc se
impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 25% apli­
cată asupra venitului net.
Venitul net se calculează la nivelul câştigurilor
realizate într-o zi de la acelaşi organizator sau plă­
titor. Cu alte cuvinte, nu vor fi impozabile veniturile
sub valoarea sumei neimpozabile stabilită la 600 lei
pentru fiecare premiu sau pentru câştigurile din jo­
curi de noroc de la acelaşi organizator sau plătitor
în­tr-o singură zi.

Exemplu

O persoană realizează într-o lună următoarele venituri:

l câştigă în aceeaşi zi de la două cazinouri diferite sumele de 2.000 lei, respectiv 5.000 lei;
l câştigă un premiu în valoare de 1.800 lei.

Să se determine impozitul pe veniturile din jocuri de noroc şi din premii.

Rezolvare:
Determinarea impozitului din jocuri de noroc:
Venitul net se calculează separat pentru fiecare cazinou în parte.

58 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Venit net cazinou 1 = 2.000 – 600 = 1.400 lei
Impozit pe venit = 1.400 x 25% = 350 lei
Venit net cazinou 2 = 5.000 – 600 = 4.400 lei
Impozit pe venit = 4.400 x 25% = 1.100 lei

Dacă veniturile ar fi fost obţinute de la acelaşi organizator sau plătitor într-o singură zi, impozitul s-ar
fi determinat astfel:
Venit net = 2.000 + 5.000 – 600 = 6.400 lei
Impozit pe venit = 6.400 x 25% = 1.600 lei

Determinarea impozitului din premii:

Venit net = 1.800 – 600 = 1.200 lei
Impozit pe venit = 1.200 x 16% = 192 lei

î Impozitarea veniturilor din transferul
proprietăţilor imobiliare
din patrimoniul personal
În ceea ce priveşte impozitul pe transferul pro­
prietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, art. 771
alin. (1) din Codul fiscal prevede:
„La transferul dreptului de proprietate şi al
dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între
vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor
aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de
orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează
un impozit care se calculează astfel:
a) pentru construcţiile de orice fel cu terenurile
aferente acestora, precum şi pentru terenurile de
orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen
de până la 3 ani inclusiv:
– 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
– peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate
la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv;
b) pentru imobilele descrise la lit. a), dobândite
la o dată mai mare de 3 ani:
– 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
– peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la
valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.”.
Ca un comentariu suplimentar putem spune că
impozitul nu se datorează la dobândirea dreptului
de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de
orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate
în temeiul legilor speciale, sau la dobândirea dreptu­
lui de proprietate cu titlu de donaţie între rude şi afini
până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
În situaţia în care se realizează transmisiunea
dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor
acestuia cu titlu de moştenire nu se datorează im-
pozit dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată
în termen de doi ani de la data decesului autorului
succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succe-
sorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii da-
torează un impozit de 1% calculat la valoarea masei
succesorale.

Exemplu

O persoană deţine mai multe proprietăţi imobiliare, iar în anul 2012 vinde:
l un apartament achiziţionat în anul 2004, pentru care încasează suma de 60.000 euro; cursul de

schimb la data încheierii tranzacţiei este de 4,4 lei/euro;

l un teren cu o suprafaţă de 1.000 m , achiziţionat în anul 2010, preţul de vânzare fiind de 30 euro/m ;
2 2

cursul de schimb la data încheierii tranzacţiei este de 4,4 lei/euro.

Să se determine impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare.

Rezolvare:

Determinarea impozitului pentru vânzarea apartamentului:

Preţ de vânzare = 60.000 euro x 4,4 lei/euro = 264.000 lei
Impozit pe venit = 4.000 + 64.000 x 1% = 4.640 lei

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 59

 Determinarea impozitului pentru vânzarea terenului:
Preţ de vânzare = 1.000 m2 x 30 euro/m2 x 4,4 lei/euro = 132.000 lei
Impozit pe venit = 132.000 x 3% = 3.960 lei

î Impozitarea veniturilor din pensii persoana fizică. Contribuţiile sociale obligatorii în

Am lăsat la final problematica impozitării ve-
niturilor din pensii nu pentru că ar fi mai puţin im-
portantă, ci pentru că, în general, metodologia de
determinare a impozitului aferent acestor venituri
este destul de cunoscută în rândul contribuabililor.
Referitor la aceste venituri, art. 68 din Codul fiscal
prevede că ele „reprezintă sume primite ca pensii de
la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obli-
gatorii făcute către un sistem de asigurări sociale,
inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele
finanţate de la bugetul de stat”.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de
impunere de 16% asupra venitului impozabil lunar
din pensii. Venitul impozabil lunar din pensii se sta-
bileşte prin deducerea din venitul din pensie a unei
sume neimpozabile lunare de 1.000 lei şi a contri-
buţiilor obligatorii calculate, reţinute şi suportate de
ca­zul pensiilor sunt cele către asigurările sociale de
să­nătate. Potrivit Codului fiscal, impozitul astfel cal­
cu­lat se reţine la data efectuării plăţii pensiei şi se
virea­ză la bugetul de stat până la data de 25 inclu­siv
a lunii următoare celei în care se face plata.
Contribuabilii sistemului de asigurări sociale
de sănătate sunt doar pensionarii cu venituri din pen­
sii care depăşesc 740 lei. Cu alte cuvinte, dacă veni­
tu­rile din pensii nu depăşesc această valoare, contri­
buabilul nu va datora CASS pentru pensia res­pectivă
(conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 223/2012
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dis­
poziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
pri­vind reforma în domeniul sănătăţii). Baza de cal­
cul pentru CASS este diferenţa dintre pensia brută
şi suma de 740 lei, aşa cum vom vedea şi în exemplul
de mai jos.

Exemplu

Se dau următoarele date:

1. o pensie de 1.400 lei (pensie mai mare de 1.000 lei);
2. o pensie de 900 lei (pensie mai mare de 740 lei, dar mai mică de 1.000 lei);
3. o pensie de 500 lei (pensie mai mică de 740 lei).

Să se determine impozitul pe venit și pensia netă în cele trei situaţii.

Rezolvare:

1. Bază de calcul CASS = 1.400 – 740 = 660 lei

CASS = 660 x 5,5% = 36 lei
Bază de calcul impozit = 1.400 – 1.000 – 36 = 364 lei
Impozit pe venit = 364 x 16% = 58 lei
Pensie netă = 1.400 – 58 – 36 = 1.306 lei

2. Bază de calcul CASS = 900 – 740 = 160 lei

CASS = 160 x 5,5% = 9 lei
Deoarece pensia este mai mică de 1.000 lei, sumă considerată neimpozabilă, pentru această pensie
nu se va datora impozit.
Pensie netă = 900 – 9 = 891 lei

3. Având în vedere că pensia este mai mică de 740 lei, pentru această pensie nu se va calcula CASS.
De asemenea, deoarece pensia este mai mică de 1.000 lei, sumă considerată neimpozabilă, pentru
această pensie nu se va datora impozit.
Pensie netă = 500 lei

60 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 BIBLIOGRAFIE

1. Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 112/06.02.2004, cu modificările
şi completările ulterioare.
2. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003, cu modi­
ficările şi completările ulterioare.
3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru
îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea
şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 593/20.09.2013, cu modificările
ulterioare.

Ghid pentru pregãtirea candidatilor

, la examenul
de acces la stagiul pentru obt, inerea calitã,tii
de expert contabil si
, de contabil autorizat
Editia
, a III-a, revizuitã

C orpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din Ro­

mânia organizează anual examen de admitere la stagiu în
vederea obţinerii calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat,
potrivit Regulamentului privind accesul la profesie, aprobat prin Hotă­
rârea Guvernului nr. 227 din 5 martie 2008. Ca urmare, Corpul vine în
întâmpinarea candidaţilor cu un instrument deosebit de util în procesul
de pregătire, şi anume Ghidul pentru pregătirea candidaţilor la examenul
de acces la stagiul pentru obţinerea calităţii de expert contabil şi de con­
tabil autorizat.
Prima parte a lucrării cuprinde Regulamentul privind accesul la
pro­fesia de expert contabil şi de contabil autorizat şi Programele afe­
rente examenului de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii de
expert contabil şi de contabil autorizat, sesiunea 2014, care se elaborează
de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,
cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, şi se aprobă de Consiliul supe­
­rior al Corpului, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directive­lor
europene în domeniu.
A doua parte conţine exemple ilustrative pentru verificarea cu­noştinţelor candidaţilor în domeniile con­
tabilitate, fiscalitate, drept, audit, evaluarea economică şi financiară a întreprinderilor, doctrina şi deontologia
profesiei contabile şi expertiză contabilă.
Apărută pentru prima dată în anul 2000, această carte a fost revizuită şi adăugită în fiecare an, iar pe
parcurs a fost îmbogăţită cu întrebări, exerciţii şi studii de caz.

Lucrarea poate fi procurată de cei interesaţi de la toate filialele teritoriale ale CECCAR.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 61

Fiscalitate Impozitarea veniturilor din arendă
Maria MORNEA, ec.
Hunedoara

ABSTRACT

Taxation of Lease Revenues

Agriculture comprises a wide range of activities that result in various biological assets.
Concerning wheat and other cereals, once the harvesting campaign has begun, field
owners that have given them for lease are bound, according to the Fiscal Code, to declare
and to pay the tax on leased lands revenues.
This articles aims at presenting the taxation of lease revenues together with a concrete
illustration of the method of determining tax deducted at source for lease revenues.

Key terms: lease, agricultural produce, valuating agricultural produce, taxation

Agricultura cuprinde o gamă largă de activităţi
cum ar fi creşterea animalelor, silvicultura, cultivarea
de plante anuale sau perene, cultivarea pomilor fruc­
tiferi şi a altor plantaţii, floricultura şi acvacultura
(inclusiv piscicultura). Conform IAS 41 Agricultura,
în această diversitate există totuşi câteva caracteris­
tici comune:
„(a) Capacitatea de modificare. Animalele şi
plan­­tele vii sunt capabile de transformări biologice;
(b) Administrarea modificării. Modul de ad­mi­
nis­trare facilitează transformarea biologică prin îm­
bu­nă­tă­ţirea sau cel puţin stabilizarea condiţiilor ne­
cesare desfăşurării procesului (de exemplu, nivelul
de elemente nutritive, umiditatea, temperatura, ferti­
li­tatea şi lumina). Această administrare diferenţiază
activitatea agricolă de alte activităţi. De exemplu,
recoltarea produselor din resurse negestionate (cum
ar fi pescuitul oceanic sau defrişarea) nu reprezintă
o activitate agricolă; şi
(c) Evaluarea modificării. Modificarea calita­ti­
­vă (de exemplu, calitatea genetică, densitatea, gradul
de coacere, conţinutul de grăsimi, conţinutul de pro­
teine şi gradul de rezistenţă al fibrelor) sau cantitativă
(de exemplu, numărul de pui, greutatea, volumul, lun­
gimea sau diametrul fibrelor şi numărul de boboci)
determinată de transformările biologice sau de re­col­
tare este evaluată şi monitorizată ca funcţie de ru­tină
Din activitatea agricolă rezultă active biologice,
care pot fi modificate prin creşterea ori descreşterea
lor, pot procrea alte active biologice sau pot genera
produse agricole.
În ceea ce priveşte grâul şi celelalte cereale, oda­
tă cu începerea campaniei agricole de recoltare a aces­
­tora, proprietarii de terenuri agricole date în aren­dă
sunt obligaţi, potrivit Codului fiscal, să de­clare şi să
achite impozitul pe veniturile obţinute din arendarea
terenurilor.
Potrivit prevederilor legale, venitul brut din
arendă se stabileşte pe baza contractului încheiat
între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani
încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în
natură primite. Dacă arenda se exprimă în natură,
evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii
ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale con­­­
siliilor judeţene, respectiv ale Consiliului General
al Municipiului Bucureşti.
Contractele de arendă tre­buie înregistrate la con­­
siliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile
arendate, precum şi la or­ganul fiscal competent, în
termen de 15 zile de la data încheierii acestora.
Persoana fizică proprietară a terenului arendat
are următoarele opţiuni în ceea ce priveşte modali-
tatea de impozitare:
l în sistem real (contabilitate în partidă simplă

a administrării.”. conform rezultatului din registrul-jurnal de încasări

62 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

şi plăţi), prin precizarea în scris a acestei modalităţi
de impo­zitare în momentul încheierii contractului;
l prin reţinere la sursă de către plătitorii de ve­
nit (persoane fizice autorizate sau persoane juridice).
Dacă persoana fizică a optat pentru impozitarea
în sistem real, aceasta nu beneficiază de cota for­fe­
tară de 25%, iar plata impozitului se va face potrivit
deciziei de impunere (formularul 250 „Decizie de
im­punere anuală pentru veniturile realizate din Ro­
mânia de persoanele fizice”) emise pe baza declaraţi­
ei privind venitul realizat (formularul 200 „Declara­
ţie privind veniturile realizate din România”), care
se depune până la data de 25 mai a anului următor.
Termenul de plată este de 60 de zile de la confirmarea
primirii deciziei de impunere.
În cazul în care opţiunea este de impozitare
prin reţinere la sursă, plătitorii de venit vor proceda
astfel:
þ Venitul net din arendă se stabileşte la fiecare
plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor,
determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra ve-
nitului brut.
þ Impozitul pe veniturile din arendă se calcu­
lează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venit,
respectiv arendaşi, la momentul plăţii venitu­lui, prin
aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impo-
zitul fiind final.
þ Impozitul calculat şi reţinut se declară de aren­
­daş în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile
de plată la bugetul de stat” şi se virează la bugetul
de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei în care a fost reţinut. În această situaţie, per­
soanele fizice/arendatorii nu au obligaţia depunerii
formularului 200.
Dacă plata arendei se realizează în natură, aceas­
tă tranzacţie trebuie recunoscută de plătitor ca livrare
de produse, precum şi ca prestare de servicii pentru
plata arendei, având componenţă atât de venit reali-
zat din vânzarea acestor produse, cât şi de cheltuială
cu arenda. Pentru persoanele juridice sau fizice înre-
gistrate în scopuri de TVA, tratamentul schimbului
de bunuri sau servicii se impune a fi realizat conform
prevederilor din Codul fiscal: „În cazul unei operaţi-
uni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare
de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau
prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se
consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o
prestare de servicii cu plată.” (art. 130).
În Normele metodologice de aplicare a Co­dului
fiscal se explicitează că „operaţiunile prevăzute la
art. 130 din Codul fiscal includ orice livrări de bu­
­nuri/prestări de servicii a căror plată se realizează
printr-o altă livrare/prestare, precum:
a) plata prin produse agricole, care constituie
li­vrare de bunuri, a serviciului de prelucrare/obţinere
a produselor agricole;
b) plata prin produse agricole, care constituie
livrare de bunuri, a arendei, care constituie o pres­
tare de servicii.
Fiecare operaţiune din cadrul schimbului este
tratată separat aplicându-se prevederile prezentului
titlu în funcţie de calitatea persoanei care realizea-
ză operaţiunea, cotele şi regulile aplicabile fiecărei
operaţiuni în parte.” (pct. 8 alin. (1) şi (2)).
Determinarea bazei de impozitare privind taxa
pe valoarea adăugată care se utilizează în situaţia
schimbului de bunuri şi servicii reprezintă o proble­
mă, deoarece prin contractul încheiat între părţi nu
se stabileşte valoarea produselor, ci numai cantitatea
care se achită în natură de arendaş. În această situa­
ţie, deoarece, potrivit reglementărilor fiscale, preţul
de piaţă se utilizează numai pentru tranzacţiile între
părţi afiliate, preţul utilizat ar trebui să fie stipulat
prin contract. În caz contrar, arendaşul poate opta pen­
tru alte variante de preţ (costul efectiv, preţul me­­diu
de valorificare a produsului, preţurile medii stabilite
de autorităţi pentru impozitarea acestora prin stopaj
la sursă), ca urmare a faptului că în situa­ţia schimbu­
lui de bunuri şi servicii se aplică regula generală care
presupune că baza de impozitare este formată din
tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care
urmează a fi obţinută de furnizor/pres­tator din partea
cumpărătorului/beneficiarului sau a unui terţ.
De asemenea, OMFP nr. 3.055/2009 pentru apro-
barea Reglementărilor contabile conforme cu direc-
tivele europene, cu modificările şi completările ul-
terioare, prevede că „veniturile şi cheltuielile care
rezultă direct şi concomitent din aceeaşi tranzacţie
sunt recunoscute simultan în contabilitate, prin aso-
cierea directă între cheltuielile şi veniturile aferente,
cu evidenţierea distinctă a acestor venituri şi cheltu­
ieli” (pct. 36 alin. (2)).
Prezentăm mai jos un exemplu concret privind
calculul impozitului reţinut la sursă pentru veniturile
din arendă.
august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 63
 Exemplu

O societate comercială plătitoare de TVA a prevăzut prin contractele încheiate cu persoanele fizice
proprietare ale terenurilor pe care le-a luat în arendă plata unei cantităţi de 400 kg grâu/ha, pentru care este
obligată să efectueze stopajul la sursă pentru impozitul pe venit al arendatorilor. Considerăm că preţul
mediu al grâului în anul N pe baza căruia se calculează impozitul la veniturile din arendă, exprimate în
natură conform art. 62 alin. (1) din Codul fiscal, este de 1 leu/kg.

Plata arendei în natură: 400 kg grâu/ha

Calculul impozitului pentru care se face stopajul la sursă: [400 kg – (400 kg x 25%)] x 16% = 48 kg
Plata netă către arendator: 352 kg grâu
Impozitul pentru care se face stopajul la sursă: 48 kg x 1 leu/kg = 48 lei

Înregistrarea în contabilitate a obligaţiei de plată a impozitului reţinut prin stopaj la sursă este următoarea:
462 = 446 48 lei
„Creditori diverşi” „Alte impozite, taxe
şi vărsăminte asimilate”

O problemă deosebită o constituie recunoaşterea în contabilitate a valorii tranzacţiei de schimb în

aşa fel încât aceasta să reprezinte o asociere directă între cheltuielile şi veniturile aferente, cu evidenţierea
distinc­tă a acestor venituri şi cheltuieli, precum şi recunoaşterea acestei tranzacţii şi din punct de vedere
fiscal.
În această situaţie, propunerea noastră este ca agentul economic să utilizeze costul efectiv al produsului
care constituie contrapartida arendei, diferenţele rezultate din tranzacţie fiind recunoscute în contabilitate
drept venituri sau cheltuieli.
Astfel, dacă se utilizează costul efectiv, pot să apară două situaţii, respectiv acesta să fie mai mare decât
preţul mediu în baza căruia se calculează impozitul sau mai mic decât el. În exemplul nostru, dacă preţul
mediu în baza căruia se calculează impozitul este mai mare, respectiv de 1,1 lei/kg, valoarea arendei este
de 440 lei (400 kg x 1,1 lei/kg), iar dacă preţul mediu în baza căruia se calculează impozitul este mai mic,
respectiv de 0,6 lei/kg, valoarea arendei este de 240 lei (400 kg x 0,6 lei/kg).

Înregistrările în contabilitate în cazul în care valoarea arendei este de 440 lei se prezintă astfel:
a) Înregistrarea cheltuielilor cu arenda:
612 = 462 440 lei
„Cheltuieli cu redevenţele, „Creditori diverşi”
locaţiile de gestiune
şi chiriile”

b) Înregistrarea livrării produselor la cantitatea netă eliberată (352 kg x 1,1 lei/kg):

411 = % 480,13 lei
„Clienţi” 701 387,20 lei
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427 92,93 lei
„TVA colectată”

c) Compensarea creanţelor din vânzarea produselor cu creditorii din arendă, prin eliberarea produselor
(440 lei (arenda) – 48 lei (stopajul la sursă)):
462 = 411 392 lei
„Creditori diverşi” „Clienţi”

64 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 d) Închiderea contului de clienţi, cu recunoaşterea TVA şi a diferenţei de preţ drept venit sau chel­tu­
ială:
635 = 411 92,93 lei
„Cheltuieli cu alte „Clienţi”
impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate”

411 = 758 4,80 lei

„Clienţi” „Alte venituri
din exploatare”

BIBLIOGRAFIE

1. IASB (2013), Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS). Norme oficiale emise la 1 ia­
nuarie 2013, traducere, Editura CECCAR, Bucureşti.
2. Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 112/06.02.2004, cu modificările
şi completările ulterioare.
3. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927/23.12.2003, cu modi­
ficările şi completările ulterioare.
4. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile con­
forme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/10.11.2009, cu modifi­cările
şi completările ulterioare.

Abonamente pentru anul 2014

Pentru anul 2014, puteţi face abonamente la revista CONTABILITATEA, EXPERTIZA ŞI AUDITUL AFACERILOR
la următoarele preţuri:
v abonament anual . .............................................................................................................................................. 180 lei
v abonament semestrial......................................................................................................................................... 90 lei
v abonament trimestrial......................................................................................................................................... 45 lei

Contravaloarea abonamentelor se achită fie direct la casieria CECCAR – sediul central, fie cu ordin de
plată sau mandat poştal, în contul CECCAR: RO91 RZBR 0000 0600 0061 5384, Raiffeisen Bank – Agenţia
Brătianu.
Copia după documentul de plată împreună cu numele dumneavoastră şi adresa unde doriţi să primiţi
revista expediaţi-le pe adresa Editurii CECCAR, prin fax sau prin e-mail.
Numere diverse ale revistelor din anul 2013 se pot procura de la casieria CECCAR – sediul central, la
preţul de 15 lei/exemplar.

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 65

 , comentată
Sursa: Legea nr. 97 din 4 iulie 2014 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgen­
­ţă a Gu­ver­nului nr. 6/2011 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor
de către întreprin­zătorii tineri, publicată în Monitorul Oficial nr. 506/08.07.2014

Prin intermediul acestei legi se anulează condiţia referitoare la vârstă pentru întreprinzătorul
debutant. Ast­fel, orice persoană cu capacitate de exerciţiu poate înfiinţa o întreprindere debutantă.
Anterior, legea permitea înfiinţarea unei societăţi cu răspundere limitată – debutant (SRL-D) doar
de către persoanele care nu au de­pă­şit 35 de ani. Celelalte condiţii se păstrează. Totuşi, pentru a
beneficia de facilităţi, SRL-D trebuie să angajeze cel puţin două persoane cu contract individual
de muncă şi cu normă întreagă. Anterior se putea face angajarea şi cu timp par­ţial. Totodată, se
păstrează facilitatea acordării unei sume de până la 10.000 euro sub forma unei alo­caţii financiare
nerambursabile pentru dezvoltarea unui plan de afaceri.
Legislatie

Sursa: Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.703 din 26 iu­nie
2014 pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Ad­
mi­­nis­trare Fiscală nr. 1.950/2012 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor
utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau
reţinere la sursă, publicat în Monitorul Oficial nr. 510/09.07.2014

Conform acestui act normativ, în Nomenclatorul obligaţiilor de plată la bugetul de stat, care
se declară prin formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, se intro­
duce o nouă poziţie, poziţia 83, cu următorul cuprins: „Impozit pe veniturile realizate din transferul
masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul nerezident”. Impozitul este reglementat
la art. 115 alin. (1) lit. r) şi la art. 116 din Codul fiscal.

Sursa: Hotărârea Guvernului nr. 537 din 26 iunie 2014 privind condiţiile, procedura şi ter­menele de restituire
ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferen­
ţiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor, publicată în Monitorul Oficial nr. 512/09.07.2014

HG nr. 537/2014 are în vedere modul de restituire a accizei supli­men­tare pentru motorina consumată de
trans­portatori. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 176 alin. (6) şi (7) din Codul fiscal, unele categorii de trans­
por­tatori bene­ficiază de restituirea unei accize achitate la motorină în valoare de 40 euro pentru 1.000 litri.
Se menţionează că persoanele eligibile pentru restituirea acestei accize sunt transpor­tatorii rutieri de marfă
licenţiaţi fie în România, fie în alte state membre ale UE, cu o capacitate a mijlo­cului de transport mai mare de
7,5 tone. Aceştia trebuie să depună o documentaţie din care să rezulte că sunt licenţiaţi fie în România, fie în alt
stat membru, deţin vehicule eligibile, nu se află în executare silită, reorganizare sau faliment, nu au obligaţii la
bu­getul general consolidat şi deţin rezervoare calibrate cu atestat de la Biroul Român de Metrologie.
Procedura efectivă de restituire include următoarele etape:
1. Înscrierea în Registrul vehiculelor, care cuprinde operatorii economici eligibili pentru res­ti­­tuirea de
accize. Înscrierea se va face prin depunerea unei cereri care va fi însoţită de o do­cumentaţie specifică (certificat
de înregistrare în scopuri de TVA, certificat de atestare fis­cală, con­tract cu distribuitorul de combustibil, lista ve­
hiculelor eligibile, licenţe, certificate de înma­triculare, caracteristici ale vehiculului). Administratorul registrului
verifică eligibilita­tea fiecărui vehicul şi aprobă total sau parţial ori respinge cererea într-un termen de maximum
15 zile de la data depunerii acesteia.
2. În vederea restituirii accizelor, operatorii economici eligibili depun la administrator o altă cerere care
cuprinde în principal datele de identificare a contribuabilului, perioada pentru care se solicită resti­tuirea accizelor,
cantitatea de motorină pentru care se solicită restituirea accizelor, suma de restituit. Anexat la cerere se depun
do­cumentele justificative pentru achiziţiile de motorină, reprezentând copii ale facturilor de achiziţie, precum şi
un borderou cu cantităţile centralizatoare de motorină alimentate fiecărui vehicul eli­gibil. De asemenea, se vor de­
pune copii ale scrisorilor de transport CMR care să justifice consumul de motorină aferent transporturilor efectuate.
Cererile se depun trimestrial, începând cu prima zi a trimestrului ur­mător celui pentru care se solicită resti­tuirea.
Cererea de restituire a accizelor va fi analizată, aprobată sau respinsă într-un termen de două luni de la data înregis­
­trării acesteia. În cazul aprobării, acciza se va restitui într-un termen de zece zile lucrătoare de la data comunicării
deciziei de aprobare a restituirii.

66 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 Sursa: Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 917 din 8 iulie 2014 privind modificarea şi completarea
In­strucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143
alin. (1) lit. a)-i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006, publicat în Mo­
nitorul Oficial nr. 528/16.07.2014

Modificarea din acest act normativ vizează persoanele impozabile române care efectuează livrări de bunuri
şi prestări de servicii către nave de transport internaţional. Livrările de bunuri sau prestările de ser­vicii către nave
care efectuează transport internaţional sunt scutite de TVA, conform art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.
Prin OMFP nr. 917/2014 se detaliază mai exact că vor fi scutite de TVA livrările de carburanţi şi pro­viziile
pentru nave, inclusiv pentru navele de război care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine, unde vor fi
ancorate. Vor fi scutite de TVA livrările de nave, modificările şi reparaţiile acestora, echipamentele încorporate
şi utilizate pe nave, inclusiv echipamentele de pescuit, când navele sunt utilizate în largul mării. Nu sunt scutite
de TVA proviziile livrate navelor folosite pentru pescuitul de coastă. Prin largul mării se înţelege spaţiul maritim
situat dincolo de limita exterioară a mării te­rito­riale, stabilită conform Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului
mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.

Sursa: Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.847 din 1 iulie 2014 pentru
aprobarea procedurilor de aplicare a art. 781 din Codul de procedură fiscală, precum şi pentru aprobarea
modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 535/18.07.2014

Conform acestui ordin, sunt declaraţi inactivi contribuabilii care se regăsesc într-una dintre următoarele si­
tuaţii: nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege
(D100, D101, D300, D301, D390, D394); se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date
de identificare a domiciliului fiscal care nu îi permit organului fiscal identificarea acestuia; organele fiscale au
con­statat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Printre consecinţele declarării ca inactivi se numără faptul că acei contribuabili care sunt declaraţi inactivi nu
beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor la determinarea profitului impozabil (pentru plătitorii de impozit
pe profit) şi nu pot deduce TVA aferentă achiziţiilor efectuate. Totodată, contribuabilii declaraţi inactivi, înregistraţi
ca plătitori de TVA, trebuie să ajusteze, la data modificării intervenite, taxa deductibilă aferentă bunu­rilor de natu­
ra stocurilor, serviciilor neutilizate, activelor corporale fixe în curs de execuţie şi activelor corporale fixe. Ajusta­rea
reprezintă în această situaţie anularea dreptului de deducere a TVA deduse iniţial şi se evidenţiază în decontul de
taxă aferent perioadei fiscale în care a intervenit declararea ca inactiv. În plus, beneficiarii care achiziţionează
bunuri sau servicii de la contribuabilii declaraţi inactivi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor la
determinarea profitului impozabil (pentru plătitorii de impozit pe profit) şi a TVA aferente achi­ziţiilor respective.

Sursa: Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 936 din 16 iulie 2014 pentru aprobarea Sistemului de ra­
portare contabilă la 30 iunie 2014 a operatorilor economici, publicat în Monitorul Oficial nr. 540/21.07.2014

Acest act normativ reglementează modul de depunere a raportărilor contabile la data de 30 iunie 2014 atât
pen­tru contribuabilii care conduc contabilitatea potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009, cu modificările şi completările ulteri­oare,
cât şi pentru cei care ţin contabilitatea conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, reglementate
în România prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.286/2012, cu modificările şi completările ulterioare,
şi aduce şi câteva modificări. Dintre acestea amintim faptul că raportările semestriale la data de 30 iunie 2014
tre­buie depuse până la 18 august 2014. Nu vor depune raportări contabile următoarele categorii de contribuabili:
l agenţii economici care au înregistrat în anul 2013 o cifră de afaceri mai mică de 220.000 lei;
l entităţile care nu au desfăşurat activitate de la data înfiinţării şi până la data de 30 iunie 2014;
l entităţile care în tot semestrul I din anul 2014 s-au aflat în inactivitate temporară;
l entităţile înfiinţate în cursul anului 2014;
l persoanele juridice care se află în curs de lichidare, într-una dintre procedurile aprobate de lege.

Florin DOBRE, asist. univ. dr.

Biroul Fiscalitate CECCAR
Secretar general IFA România
Radu CIOBANU, asist. univ. dr.
Biroul Fiscalitate CECCAR

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 67

Biblioteca de specialitate Lucrãri publicate de Editura CECCAR
1. Maria Berheci – Valorificarea raportãrilor financiare. Sinteze contabile: teorie, analize,
studii de caz, 2010 – 30 lei

2. Dorina Budugan, Iuliana Georgescu, Ioan Berheci, Leontina Beþianu – Contabi­litate de

gestiune, 2007 – 45 lei

3. Ion Florea, Ionela-Corina Chersan, Radu Florea – Controlul economic, financiar ºi gestionar,
ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã, 2011 – 30 lei

4. Maria Mãdãlina Gîrbinã, ªtefan Bunea – Sinteze, studii de caz ºi teste grilã privind aplicarea
IAS (revizuite) – IFRS, volumul 1, ediþia a IV-a, revizuitã, Colecþia Standarde Internaþionale
de Contabi­litate, 2009 – 35 lei

5. Maria Mãdãlina Gîrbinã, ªtefan Bunea – Sinteze, studii de caz ºi teste grilã privind aplicarea
IAS (revizuite) – IFRS, volumul 2, ediþia a IV-a, Colecþia Standarde Internaþionale de Conta­
bilitate, 2010 – 35 lei

6. Maria Mãdãlina Gîrbinã, ªtefan Bunea – Sinteze, studii de caz ºi teste grilã privind aplicarea
IAS (revizuite) – IFRS, volumul 3, Colecþia Standarde Internaþionale de Conta­bilitate,
2008 – 38 lei

7. Raluca Gina Guºe – Valoare, preþ, cost ºi evaluare în contabilitate, Colecþia Conta­bilitate,
2011 – 35 lei

8. Camelia Iuliana Lungu – Teorie ºi practici contabile privind întocmirea ºi prezentarea

situaþiilor financiare, 2007 – 15 lei

9. Cristian Marinescu – Principalele sancþiuni prevãzute în legislaþia financiar-fiscalã, 2010 – 20 lei

10. Ioan Moroºan – Contabilitate financiarã ºi de gestiune. Studii de caz ºi sinteze de reglementãri, ediþia a II-a,
revizuitã ºi actualizatã, Colecþia Contabilitate, 2013 – 50 lei

11. Silvia Petrescu – Analizã ºi diagnostic financiar-contabil. Ghid teoretico-aplicativ, ediþia a III-a, revizuitã
ºi actualizatã, 2010 – 35 lei

12. Cristian Rapcencu – Ghidul practic complet privind sistemul „TVA la încasare”, 2013 – 20 lei

13. Cristian Rapcencu – Contabilitatea ºi fiscalitatea imobilizãrilor corporale. De la A la Z. Speþe practice ºi

exemple rezolvate, 2012 – 25 lei

14. Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru – Libertate ºi conformitate în standardele ºi reglementãrile contabile,
Colecþia Conta­bilitate, 2012 – 50 lei

15. Alexandru Tamba – Contabilitatea instituþiilor de credit, a instituþiilor financiare nebancare ºi a Fondului
de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Colecþia Conta­bilitate, 2010 – 18 lei

16. Marin Toma – Abecedarul financiar-contabil al întreprinzãtorului. Suport de curs, 2012 – 12 lei

17. Marin Toma – Iniþiere în auditul situaþiilor financiare ale unei entitãþi, ediþia a IV-a, revizuitã ºi adãugitã,
2012 – 35 lei

18. Marin Toma – Drumuri prin memoria profesiei contabile, 2011 – 45 lei

19. Marin Toma – Iniþiere în evaluarea întreprinderilor, ediþia a IV-a, revizuitã ºi adãugitã, 2011 – 35 lei

20. Marin Toma, Jacques Potdevin – Elemente de doctrinã ºi deontologie a profesiei contabile, Colecþia
Doctrinã – Deon­­­­tologie, 2008 – 50 lei

68 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

21. CECCAR – Standardul profesional nr. 21: Misiunea de þinere a contabilitãþii, întocmirea ºi prezen­tarea
situa­þiilor financiare. Ghid de aplicare, ediþia a IV-a, revizuitã ºi adãugitã, Colecþia Standarde Profesionale,
2011 – 25 lei

22. CECCAR – Standardul profesional nr. 22: Misiunea de examinare a contabilitãþii, întocmirea, semnarea
ºi prezen­­tarea situa­þiilor financiare. Ghid de aplicare, ediþia a IV-a, revizuitã ºi actualizatã, Colecþia
Standarde Profesionale, 2011 – 25 lei

23. CECCAR – Standardul profesional nr. 23: Activitatea de cenzor în societãþile comerciale, ediþia a III-a,
revizuitã ºi adãugitã, Colecþia Standarde Pro­fe­­­sio­nale, 2008 – 20 lei

24. CECCAR – Standardul profesional nr. 24: Misiunile de audit financiar ºi Cadrul conceptual privind misiunile
stan­dardizate ale expertului contabil, Colecþia Standarde Profe­­­sio­nale, 2007 – 23 lei

25. CECCAR – Standardul profesional nr. 34: Serviciile fiscale. Ghid de aplicare, Colecþia Standarde Profe­
sionale, 2010 – 10 lei

26. CECCAR – Standardul profesional nr. 35: Expertizele contabile. Ghid de aplicare, ediþia a VI-a, revizuitã
ºi actualizatã, Colecþia Standarde Profesionale, 2014 – 25 lei

27. CECCAR – Standardul profesional nr. 36: Misiunile de audit intern realizate de experþii contabili. Ghid de
aplicare, Colecþia Standarde Profe­­­sio­nale, 2007 – 15 lei

28. CECCAR – Standardul profesional nr. 37: Misiunea de evaluare a întreprinderii. Ghid de aplicare, Colecþia
Standarde Profe­­­sio­nale, 2011 – 25 lei

29. CECCAR – Standardul profesional nr. 39: Misiunea de consultanþã pentru crearea întreprinderilor, Colecþia
Stan­darde Profesionale, 2006 – 16 lei

30. CECCAR – Standardul nr. 40: Controlul calitãþii ºi managementul relaþiilor cu clienþii unei firme membre
CECCAR ºi Ghid de aplicare, Colecþia Stan­darde de Calitate, 2011 – 25 lei

31. CECCAR – Ghid pentru pregătirea candidaţilor la examenul de aptitudini pentru obţinerea calităţii de
expert contabil şi de contabil autorizat, Colecþia Ghidul Exper­tului Contabil, 2013 – 60 lei

32. CECCAR – Ghid pentru pregãtirea candidaþilor la examenul de acces la stagiul pentru obþinerea calitãþii
de expert contabil ºi de contabil autorizat, ediþia a III-a, revizuitã, Colecþia Ghidul Exper­tului Contabil,
2014 – 75 lei

33. CECCAR – Ghid de ţinere a contabilităţii şi de elaborare a situaţiilor financiare individuale în conformitate
cu IFRS-urile la societăţile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, volumul I, Colecþia Ghiduri Profesionale, 2013 – 30 lei

34. CECCAR – Audit. Suport de curs pentru examenul de aptitudini în vederea obþinerii calitãþii de expert
contabil, Colecþia Pregãtirea Stagiarilor, ediþia a II-a, 2012 – 16 lei

35. CECCAR – Ghid de aplicare a reglementãrilor contabile naþionale în domeniul agriculturii, Colecþia Ghiduri
Profesionale, 2012 – 30 lei

36. CECCAR – Gestiunea unui cabinet de expertizã contabilã. Suport de curs standard pentru Programul
Naþional de Dezvoltare Profesionalã Continuã, Colecþia Dezvoltare Profesionalã Continuã, 2012 – 20 lei

37. CECCAR – Cartea auditului de calitate în domeniul serviciilor contabile, ediþia a IV-a, revizuitã ºi adãugitã,
Colecþia Calitatea Serviciilor Contabile, 2012 – 20 lei

38. CECCAR – Ghidul experþilor contabili ºi al contabililor autorizaþi în activitatea de prevenire ºi combatere
a spãlãrii banilor ºi a finanþãrii actelor de terorism, ediþia a IV-a, revizuitã ºi adãugitã, Colecþia Doctrinã –
Deon­­­­tologie, 2012 – 20 lei

august 2014 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor 69

 39. CECCAR – Ghid privind accesarea, contabilitatea, fiscalitatea, auditul ºi managementul proiectelor cu
finanþare europeanã, Colecþia Ghiduri Profesionale, 2011 – 30 lei

40. CECCAR – Codul etic naþional al profesioniºtilor contabili, ediþia a V-a, revizuitã ºi adãugitã, Colecþia
Doctrinã – Deon­­­­­­tologie, 2011 – 25 lei

41. CECCAR – Ghid practic de aplicare a Reglementãrilor contabile conforme cu directivele europene aprobate
prin OMFP nr. 3.055/2009, 2010 – 75 lei

42. CECCAR – Contabilitate ºi control de gestiune. Suport de curs standard pentru cursurile desfãºurate în
cadrul Programului Naþional de Dezvoltare Profesionalã Continuã, Colecþia Dezvoltare Profesionalã
Continuã, 2010 – 20 lei

43. CECCAR – Managementul pieþelor de capital. Suport de curs standard pentru Programul Naþional de
Dezvoltare Profesionalã Continuã, Colecþia Dezvoltare Profesionalã Continuã, 2010 – 20 lei

44. CECCAR – Studiu comparativ între reglementãrile contabile din România (OMFP nr. 3.055/2009) ºi
Standardul Internaþional de Raportare Financiarã pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii (IFRS pentru IMM),
Colecþia Studii Comparative, 2010 – 18 lei

45. CECCAR – Cartea expertului contabil ºi a contabilului autorizat. Culegere de acte normative ºi reglementãri
ale profesiei contabile elaborate de CECCAR în perioada 1994-2009, ediþia a V-a, revizuitã ºi adãugitã,
Colecþia Doctrinã – Deon­­­­tologie, 2009 – 40 lei

46. CECCAR – Manualul de Norme Internaþionale de Contabilitate pentru Sectorul Public 2013, vol. I ºi II,
2014 – 120 lei

47. CECCAR – Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã (IFRS). Norme oficiale emise la 1 ianuarie
2013. Cuprinde IFRS-urile care intrã în vigoare ulterior datei de 1 ianuarie 2013, dar nu cuprinde
IFRS-urile pe care acestea le înlocuiesc, Partea A ºi Partea B, 2013 – 200 lei

48. CECCAR – Ghidul de utilizare a ISA-urilor în auditarea întreprinderilor mici ºi mijlocii, ediþia 3, 2012 –
30 lei

49. CECCAR – Standardul Internaþional de Raportare Financiarã pentru Întreprinderi Mici ºi Mijlocii (IFRS
pentru IMM-uri) 2009; Bazã pentru concluzii la IFRS pentru IMM-uri; Situaþii financiare ilustrative. Lista
pentru prezentarea ºi descrierea informaþiilor privind IFRS pentru IMM-uri (trei broºuri), 2010 – 50 lei

În afara acestor titluri, CECCAR publicã revista lunarã

CONTABILITATEA, EXPERTIZA SI , AUDITUL AFACERILOR,
la care se pot face abonamente.
Pentru comenzi, adresati-vã
, la CECCAR, sediul central – Bucuresti, ,
telefon: 021 330 88 69 / 70 / 71, fax: 021 330 88 88,
e-mail: edituraceccar@yahoo.com, sau la filialele teritoriale ale Corpului.

70 Contabilitatea, expertiza ºi auditul afacerilor august 2014

 TÂRGURI DE CARTE

Festivalul de Carte şi Muzică Braşov

17-20 iulie 2014
În perioada 17-20 iulie 2014, pe Aleea Cărţii amenajată
în Piaţa Sfatului din Braşov s-a desfăşurat cea de-a III-a
ediţie a Festivalului de Carte şi Muzică, organizat
de Asociaţia Libris Cultural din Braşov.
Editura Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România a fost prezentă la această
manifestare prin intermediul filialei CECCAR Braşov.
Oferta de carte a Editurii CECCAR s-a bucurat de un real
succes, standul fiind vizitat de reprezentanţi de seamă
ai Braşovului, membri ai Consiliului filialei, membri
ai filialei, stagiari, precum şi de oaspeţi care au fost
atraşi de diversitatea şi de calitatea publicaţiilor editurii.
Vizitatorilor standului filialei Braşov li s-au oferit toate informaţiile solicitate cu privire la conţinutul cărţilor
editate de CECCAR, la modalităţile de abonare la revista Corpului, la tematicile şi bibliografiile necesare
pentru pregătirea în vederea accesului la profesiile de expert contabil şi de contabil autorizat şi pentru
examenul de aptitudini.
Prezenţa Editurii CECCAR în cadrul acestui târg a fost deosebit de apreciată atât de organizatorii evenimentului,
cât şi de public.

Târgul de carte Gaudeamus Constanţa

14-18 august 2014
Cea de-a VI-a ediţie a Târgului de carte Gaudeamus
Constanţa, organizat de Radio România – Echipa
Gaudeamus în parteneriat cu Radio România Constanţa,
a avut loc în perioada 14-18 august 2014, în incinta
unui pavilion expoziţional amplasat în vecinătatea City
Park Mall Constanţa.
Editura CECCAR a fost reprezentată la acest eveniment
de filiala CECCAR Constanţa, cu o ofertă editorială
de specialitate adresată profesioniştilor contabili,
contabililor angajaţi din diverse entităţi ale judeţului
Constanţa, precum şi studenţilor din cadrul facultăţilor
cu profil economic.
În data de 18 august, Editurii CECCAR i-a fost rezervat un spaţiu de prezentare a ofertei sale de carte, alcătuită
din lucrări deja consacrate, dar şi din noutăţi editoriale. Evenimentul s-a derulat în prezenţa
unui public format din vizitatori ai târgului, membri ai filialei şi candidaţi la examenul de acces
la profesiile de expert contabil şi de contabil autorizat. Invitat special a fost conf. univ. dr.
Adriana Florina Popa.