ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

INTRODUCERE :

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilitati ale asistentului
medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasa eficienta si corecta, asistentul
trebuie sa fie familiarizat cu indicatiile, dozarile si efectele medicamentului prescris. De
asemenea pacientul trebuie interogat inaintea fiecarei administari despre eventualele reactii
alergice din trecut la substanta respectiva. Asistentul trebuie sa aiba cunostintele si abilitatile de
a minimiza anxietatea pacientului si de maximize eficienta medicamentului (cunoscand
modalitatea de administare, timpul etc.)

Caile de administare a medicamentelor:

Medicamentele pot fi administrate pe diverse cai:

calea de administare mucodermica: administrare oculara, vaginala, nazala, auriculara,

transdermala (prin absorbtie), orofaringelal (inhalatii)

calea de administare enterala: absorbtia medicamentelor prin tractul gastrointestinal

calea de administrare parenterala: injectii sau perfuzii intradermale, subcutanate,

intramusculare, intraevenoase, intrarectale, intraosoase, intraartriale

cale  de administrate endotraheala administarea medicamentelor in sistemul respirator cu

ajutorul sondei endotraheale

cale  de administare epidurala: administare de medicamente (anestezic sau analgezice opioide)

printr-un cateter introdus peridural

calea de administare intrapleurala injectarea de medicamente in spatiul pleural

Calea de administare a medicamentului determina efectele acestuia. De exemplu,

medicamentele administrate intravenos actioneaza instant deoarece intra imediat in circulatia
sangvina. De aceea antibioticele se fac de obicei intravenos pentru a determina un raspuns
imediat si costant.

Prevenirea erorilor in administrarea medicatiei

Inaintea administrarii oricarei medicatii aceasta trebuie comparata cu medicatia prescrisa de
medic din foaia de observatie. Se va verifica mental regula celor cinci “P”:

pacientul potrivit

medicamentul potrivit

doza potrivita

calea de administare potrivita

timpul (ora) de administare potrivit

Intodeauna se va verifica si data expirarii fiecarui medicament pe care il vom administra.

Totodata, inaintea oricarei administrari medicamentoase se vor avea in vedere drepturile

pacientului:

- dreptul de a sti de ce i se administreaza un anumit medicament si la ce efecte adverse sa se

astepte

- dreptul de a refuza medicatia prescrisa

Au aparut multe facilitati care sa previna erorile de administrare a medicamentelor, in special

pentru cele a caror administrare prezinta risc crescut:

amiodarone

anticoagulante

benzodiazepine

chimioterapice

dopamine

dobutamne

insulina

lidocaina

opioide (morfina)

trombolitice
Diferitele strategii de prevenire a erorilor de administare a medicamentelor cu risc crescut
constau in prepararea acestora astfel incat ele sa poata fii imediat perfuzate, asa-numitele
“premixed infusion”. Inainte de administarea lor trebuie verificate de catre doi asistenti medicali
(dozajul si rata perfuziei).

Efectele medicamentelor si interactiunile dintre ele:

Urmarirea raspunsului la administrarea unui anume medicament necesita o buna cunoastere a

starii pacientului si a efectelor asteptate de la medicamentul administrat. De exemplu, daca un
pacient primind un antiaritmic continua sa prezinte contractii ventriculare premature, trebuie
anuntat medicul ca medicamentul administrat nu produce efectul scontat.

In cadrul monitorizarii eficientei unei anume terapii medicamentuoase, trebuie luate in calcul si
rezultatele testelor de laborator, care pot indica un efect terapeutic, un efect advers sau un
nivel toxic. De exemplu, timpii de protrombina ajuta la evaluarea efectului administarii de
heparina, sau nivelul scazut al potasiului poate fi un semn al efectelor adverse ale unui diuretic.
Unele medicamente insa pot afecta rezultatul testelor de laborator, cauzand asa-zisele rezultate
“fals pozitive”. De exemplu, codeina poate creste presiunea intracraniana.

Se va monitoriza cu atentie starea pacientului. Anumite modificari ca scaderea sau cresterea in

greutate pot afecta actiunea anumitor medicamente. Alti factori ca varsta pacientului,
constitutia fizica, sexul, statusul emotional pot afecta, de asemenea, raspunsul pacientului la
administrarea medicamentelor.

Deoarece majoritatea pacientilor primesc mai mult de un medicament, trebuie, de asemenea,

avute in vedere interactiunile dintre acestea. Interactiunea intre medicamente inseamna o
schimbare in absorbtia, distributia, metabolismul si excretia acestuia, care poate aparea la
administrarea altui medicament sau imediat dupa aceea. O interactiune de dorit folosita

ca baza in terapiile medicamentuoase combinate, este potentarea efectului unui medicament,

ajutarea mentinerii unui anumit nivel sangvin sau minimalizarea efectelor adverse, cu ajutorul
altui medicament. Pe de alta parte, anumite interactiuni pot avea rezultate nedorite ca
diminuarea efectului unui medicament, sau, din contra, maximizarea sa pana la efect toxic. De
exemplu, pacientii fumatori necesita doze mai mari de teofilina (medicament administrat cu
precadere in astm bronsic si care se metabolizeaza in ficat) decat pacientii nefumatori, deoarece
la fumatori se activeaza enzimele oxidative din ficat care cresc metabolizarea teofilinei.

Urmarirea efectelor adverse

La administrarea unu medicament este necesara recunoasterea si identificarea efectelor

adverse, reactiilor toxice si alergiilor medicamentoase. Unele efecte adverse sunt trecatoare si
de intensitate redusa, pacientul dezvoltand o toleranta fata de medicament. Altele necesita o
schimbare a terapiei medicamentoase.
O reactie toxica la un medicament poate fii acuta, datorata dozelor excesive, sau cronica,
datorata acumularii progresive a medicamentului in corp. De aemenea, reactiile toxice pot
aparea ca rezultat al modificarii metabolismului sau excretiei care determina astfel cresterea
nivelului medicamentului in sange.

O reactie alergica la un medicament este rezultatul unei reactii antigen-anticorp. Reactia poate
fii de la o urticarie banala pana la soc anafilactic. De aceea inaintea administarii medicamentelor
se verifica eventualele reacti alergice. In principiu, testul alergic se face inaintea administrarii
primei doze dintr-un medicament. De asemenea trebuie avut in vedere ca un istoric alergenic
negativ la un anume medicament nu exclude posibilitatea aparitiei reactiei alergice in prezent
sau viitor.

Alte efecte adverse ale medicamentelor pot fii dependenta si reactiile idiosincrazice (care apar
la persoane cu anumite deficite genetice).

Orice administrare de medicament, calea de administrare, dozajul, refuzul pacientului, aparitia

efectelor adverse, trebuie notificate corect si eligibil in planul de ingrijire cu semnatura
asistentei.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Deoarece medicamentele cu cale de administrare orala sunt cele mai lipsite de risc, mai ieftine si
mai convenabile ca mod de administrare, o mare parte din tratamentele medicamentoase se
adminstreaza pe aceasta cale.

Astfel, pe aceasta cale se pot administra tratamente sub forma de: tablete, capsule, siropuri,
elixiruri, suspensii, uleuri, granule etc. Unele necesita preparare specifica inainte de
adminstrare: uleiurile, suspensiile, granulele.

De cele mai multe ori, medicatia orala este prescrisa in doze mai mare decat echivalentul sau
parenteral, deoarece, dupa absorbtia in tractul gastrointestinal, o parte din medicatie este
distrusa de ficat si eliminata inainte de a intra in circulatia sistemica.

Dozele medicamentoase orale normale pentru un adult pot fi periculoase pentru un varstnic sau
copil.

Tratamentul pe cale orala este contraindicat pacientilor inconstienti, celor care prezinta
varsaturi, cat si celor care din diverse motive nu pot inghiti.

Materiale necesare:

medicatia prescrisa

recipient pentru medicamente
pahar apa sau suc pentru copii

Administrare:

se verifica cu atentie medicatia prescrisa de medic si se compara cu cea primita de la farmacie

se spala mainile

se verifica data expirarii medicamentelor

se confirma identitatea pacientului

se verifica starea pacientului (constienta) si semnele vitale. O schimbare in starea acestuia poate
justifica schimbarea sau anularea medicatiei (de exemplu, nu se vor mai administra
antihipertensive la un pacient care prezinta hipotensiune)

se administreaza medicatia impreuna cu apa sau alt lichid adecvat

siropurile nu se administreaza cu apa pentru a nu le diminua efectul

daca este necesar, se vor sfarama tabletele pentru a facilita inghitirea lor

se va sta langa pacient pana cand acesta va inghiti medicamentul si daca este nevoie, se va
verifica deschizandu-i gura.

Se va reveni pentru verificarea starii pacientului in maxim 1 ora

Consideratii speciale:

asistenta se va asigura ca are medicatie scrisa de medic, cerand indicatii necesare timpului si
modului de adminstrare daca este necesar. Nu se va adminstra niciodata medicatie prin
indicatie verbala

se va anunta medicul pentru orice medicatie neadministrata din diverse motive sau efecte
adverse

medicamentele lichide necesita atentie sporita la dozare

nu se va adminstra niciodata un medicament dintr-un flacon neetichetat. Nu se va eticheta

niciodata un flacon decat de catre farmacist

medicatia nu se va lasa niciodata la indemana nimanui. Pacientul poate lua din greseala altceva
sau un alt coleg le poate aranja altfel cauzand confuzii si greseli

medicatia opioida trebuie supervizata de doi asistenti medicali si trebuie avut in vedere atat
specificul spitalului cu privire la circuitul acestora cat si legile general valabile referitoare la
acestea
daca pacientul cere detalii despre medicatia sa, se va verifica din nou prescriptia medicului si i se
vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui sa fie informat despre orice schimbare survenita in
schema sa de tratament

pacientul va fi informat asupra posibilelor efecte adverse si i se va cere sa anunse echipa de

ingrijire despre orice schimbare in starea sa

se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui pai, pentru a
preveni afectarea dentara

tot cu un pai se pot adminstra si lichidele cu gust neplacut, deoarece in acest fel vor intra in
contact cu acesta mult mai putine papile gustative

daca pacientul nu poate inghiti o tableta sau capsula, fie aceasta se va sfarama daca este posibil,
fie se va cere medicului si farmacistului sa ofere o varianta lichida a aceluiasi medicament.