Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURSUL 4
PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE DE GRUP ŞI INDIVIDUALE
INCISIVII
Caractere de grup
- nr. 8: 4 sup (2Ic+2Il) şi 4 inf (2Ic+2Il)
- poziţie: a I-a şi a II-a
- forma incisivilor se aseamănă cu cea a succesorilor
- incisivii prezintă: 4 feţe (v,o,m,d) şi o muchie incizală cu 2 unghiuri
- unghiul mezial este drept iar cel distal este rotunjit
- faţa V este convexă în special spre colet
- faţa orală este concavă cu un cingulum de mărimi diferite, nu au foramen caecum
- incisivii nu au lobi de creştere
- până la 3-4 ani prezintă puncte de contact
- spaţierea fiziologică apare în zona frontală după 3-4 ani: spaţiul pre şi retrocanin şi
interincisivi Implicaţii clinice: asigură alinierea corectă a frontalilor permanenţi
- Camera pulpară este mare de formă de trapez pe secţiune frontală cu baza mare spre incizal
cu 2 prelungiri pulpare M ŞI D dintre care cea mezială este mai superficială
Implicaţii clinice: deschideri ale c.p. de către procesul de carie dar şi iatrogen
- monoradiculari cu 1 canal ovoidal pe secţiune. ½ apicală a rădăcinilor se înclină spre V pt a
permite oral să se dezvolte dinţii succesori
Caractere individuale
Incisivii centrali maxilari:
- cei mai mari dintre incisivi
- diametrul mezio-distal mai mare/egal cu diametrul incizo-cervical (lăţimea ≥ h)
- au cingulum-ul şi crestele marginale cel mai bine dezvoltate.
Implicaţie terapeutică: pot fi preparate în condiţii de securitate pt pulpă
- rădăcina are formă conică şi pe secţiune transversală ∆ şi un canal
- apexul rădăcinii este rotunjit
- 1/2 apicală a răd. este înclinată spre V iar la apex se recurbează uşor spre D
- rădăcina aplatizată poate avea depresiuni de creştere mezial şi distal
Incisivii centrali mandibulari:
- cei mai mici dinţi temporari fiind înalţi şi subţiri
2
- zona mezială a camerei pulpare este cea mai superficială unde se deschide cp precoce de
carie sau terapeutic
- creste marginale şi cingulum atenuate
- coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-cervical faţă de mezio-distal
- MV se deschide camera pulpară la 1,5 mm.
- rădăcina este aplatizată şi relativ dreaptă
Incisivii laterali superiori:
- se aseamănă cu incisivii centrali dar sunt mai mici în toate sensurile
- au coroana mai puţin convexă
- înălţimea lor este mai mare decât lăţimea.
- rădăcina conică, recurbată spre vestibular şi distal poate avea depresiuni de creştere mezial şi
distal
Incisivii laterali inferiori:
- coroana este uşor mai lungă în sens incizo-cervical şi mai lată în sens m-d
- privit dinspre incizal nu este simetric
- are o rădăcină (1 canal) aplatizată care se curbează spre distal în 1/3 apicală
CANINII
Caractere de grup
- nr. 4: 2 sup (dr/stg) şi 2 inf (dr/stg)
- poziţie: a III-a de la linia mediană
- forma caninilor temporari se aseamănă cu cea a succesorilor
- prezintă 4 feţe (v,o,m,d), un cuspid cu 2 pante M,D de dimensiuni diferite
- prezintă cingulum şi creste marginale orale bine evidenţiate
- au creste longitudinale de smalţ vestibular şi oral pronunţate care delimitează cu crestele
marginale bine evidenţiate 2 fosete M şi D
- frecvent caninii prezintă uzura vârfului cuspidului (la copiii mai mari)
Implicaţie clinică: recunoaştere faţă de caninii permanenţi)
- prezintă spaţieri înainte şi după ei la copiii de peste 4-5 ani (spaţiul precanin şi retrocanin)
- camera pulpară este mare de formă de romb pe secţiune frontală cu zona pulpară mezială mai
superficială
3
- sistem canalar complex cu 3-4 canale dintre care cel DV este cel mai greu de permeabilizat şi
instrumentat (canale aberante şi comunicări intercanalare, pulpoparodontale)
Molarul unu inferior:
- este cel mai atipic dinte temporar, nu se aseamănă nici cu molarii permanenţi nici cu PM
- fibrele nervoase formează plexuri subodontoblastice incomplet dezvoltate care emit prelungiri
scurte în dentină sau predentină
- mai puţine complexe mecano-receptoare care unesc prelungirile odontoblastelor cu fb.n.
- în pulpa DT există mai puţini axoni mielinizaţi
- pulpa DT are capacitatea de a depune uşor dentină secundară neregulată
Implicaţie clinică: toate particularităţile pulpei DT explică sensibilitatea redusă a dinţilor
temporari.
PARODONTIUL MARGINAL
Alcătuire : gingie (fixă, mobilă) şi os alveolar, cement radicular şi ligament periodontal
Epiteliul gingival şi al mucoasei orale este mai subţire
Corionul mai bine vascularizat şi mai hidratat
Implicaţie clinică: gingia este mai roşie pt că transpare corionul bine vascularizat şi mai moale
Marginile gingivale sunt mai rotunjite ajungând până la convexitatea coroanei
Papilele gingivale sunt voluminoase şi rotunjite ocupând ambrazura cervicală
Textura gingiei este mai netedă (coajă de portocală la adult)
Adâncimea şanţului subgingival este mai mare (2,1 faţă de 1,6 mm până la 3-4mm)
Nivelul plăcii bacteriene nu se corelează cu gingivita la copil
Placa se formează mai repede dar răspunsul inflamator al gingiei este mai redus şi tranzitor (vin
şi pleacă uşor) caracterul distructiv apare extrem de rar la copilul mic
Hiperpigmentaţia gingiei la anumite etnii face ca gingie fixă să fie clar demarcată
Cementul vezi înainte
Ligamentul periodontal este mai lat şi mai lax (conţine o mai mică densitate de fibre)
Implicaţie clinică: exteriorizare caracteristică a abceselor interradicular sau pe S rădăcinii
Osul alveolar mai spongios şi mai puţin mineralizat
Implicaţie clinică : osteite alveolare precoce, cantitate mai mică de anestezic