CUPRINS

1.

INTRODUCERE..........................................................................................................................3
2. CONTINENȚA URINARĂ......................................................................................................3
3. IMPACTUL PROSTATECTOMIEI RADICALE ASUPRA CONTINENȚEI URINARE
.........................................................................................................................................................5
4. RECUPERAREA CONTINENȚEI DUPĂ PROSTATECTOMIE RADICALĂ...............6
5. EXERCIȚIILE PENTRU PLANȘEUL PELVIN...................................................................6
6. ANTRENAMENTUL CU VIBRAȚIILE ÎNTREGULUI CORP.........................................9
7. STIMULAREA ELECTRICĂ TRANSCUTANATĂ ȘI STIMULAREA ELECTRICĂ A
MUȘCHILOR PELVISULUI CU ELECTROZI ENDO-ANALI..........................................11
8. BIBLIOGRAFIE:....................................................................................................................12
INTRODUCERE

S-a observat o creștere majoră în incidența cancerului de prostată, afectând în mod curent
1,1 milioane de oameni per an la nivel mondial. Prostatectomia radicală este cea mai comună
formă de tratament a cancerului de prostată și se realizează anual, numai în Statele Unite ale
Americii, în jur de 60 000 de intervenții de acest timp.

Incidența incontinenței urinare, care este cel mai comun efect advers al prostatectomiei
radicale, este de 77% în prima lună după intervenție și de 38% după 6 luni, iar prevalența
incontinenței crește odată cu simptomatologia de tract urinar jos preexistentă și intervenții
chirurgicale în antecedente. Incontinența urinară reprezintă scurgerea involuntară de urină
secundară rezistenței insuficiente a sfincterului vezical.

CONTINENȚA URINARĂ

Continența urinară necesită ca presiunea din uretră să fie mai mare decât cea din
vezică. Presiunea uretrală la bărbați este contr unei diafragme urogenitală, a cest complex este
alcătuit din mai mult mușchi care interacționează pentru a produce constricția uretrei. Sfincterul
striat uretral (rabdosfincter/sfincterul uretral extern) se situează inferieste mai gros în apropierea
vezicii, fiind controlat de sistemul nervos autonom și fiind responsabil pentru presiunea tonică
resposabilă de continență; mușchii striați/scheletici ai planșeului pelvin care sunt controlați prin
reflex și inputuri descendente, aducând o contribuție la continență; coaptarea pereților mucoși și
vascularizația uretrală.

Anatomia și funcția mușchilor striați este complexă. Adeseori descrisă ca o singură

componentă asemănătoare unei diafragme urogenitalăor față de prostată și generează cea mai
mare presiune dintre toți mușchii implicați în constricția uretrei. Se prezintă sub formă de omega
pe fața anterioară și pe cele laterale, fiind atașat posterior de rafeul median olată de multiple
mecanisme precum mușchiul neted circumferențial al uretrei/gâtului vezicii (sfincterul uretral
intern/lisosfincter) care este mai gros în apropierea vezicii, fiind controlat de sistemul nervos
autonom și fiind responsabil pentru presiunea tonică resposabilă de continență; mușchii
striați/scheletici ai planșeului pelvin care sunt controlați prin reflex și inputuri descendente,
aducând o contribuție la continență; coaptarea pereților mucoși și vascularizația uretrală.

Anatomia și funcția mușchilor striați este complexă. Adeseori descrisă ca o singură

componentă asemănătoare unei diafragme urogenitală, a cest complex este alcătuit din mai mult
mușchi care interacționează pentru a produce constricția uretrei. Sfincterul striat uretral
(rabdosfincter/sfincterul uretral extern) se situează inferior față de prostată și generează cea mai
mare presiune dintre toți mușchii implicați în constricția uretrei. Se prezintă sub formă de omega
pe fața anterioară și pe cele laterale, fiind atașat posterior de rafeul median posterior și de corpul
perineal. În timpul contracției, acest mușchi trage uretra posterior pe suprafața formată de corpul
perineal și fascia Denonvillier (septumul rectogenital) care formează o partiție incompletă între
rect și organele urogenitale. Acest mușchi este cel mai gros distal, unde înconjoară uretra
membranoasă și se continuă proximal cu fibre din ce în ce mai dispersate pe suprafața externă a
prostatei. Este inervat de ramuri din nervul pudendal și cavernos.

Adeseori, mușchii levator ani și bulbocavernos sunt excluși din descrierea continenței
urinare, însă și aceștia au rol în constricția uretrei. Levator ani are 3 părți principale:
puborectalis- care pronește de la ramul pubian, trece prin spatele rectului formând o buclă și
ajunge posterolateral corpului perineal, unde se atașează cu fibrele sale inferioare și comprimă
sfincterul uretral striat; pubovisceralis- include straturi externe și interne care se extind posterior
și superior de osul pubian, bolta tendinoasă și spina ischiadică, apoi merge inferior spre muchiul
rectococcigian și puborectal; iliococcigian- de la fascia obturatorie (între canalul obturator și
spina ischiadică) la ligamentul anococcigian și coccis. Mușchiul bulbocavernos se extinde de la
corpul perineal și înconjoară bulbul penian. Mușchiul ischiocavernos trece de la ramul ischial la
crus penis și contribuie la menținerea erecției prin comprimarea venelor ce aparțin de crus. și
diafragmatici. organele urogenitale. Acest mușchi este cel mai gros distal, unde înconjoară uretra
membranoasă și se continuă proximal cu fibre din ce în ce mai dispersate pe suprafața externă a
prostatei. Este inervat de ramuri din nervul pudendal și cavernos.

Adeseori, mușchii levator ani și bulbocavernos sunt excluși din descrierea

continenței urinare, însă și aceștia au rol în constricția uretrei. Levator ani are 3 părți principale:
puborectalis- care pronește de la ramul pubian, trece prin spatele rectului formând o buclă și
ajunge posterolateral corpului perineal, unde se atașează cu fibrele sale inferioare și comprimă

Fazele temporale și spațiale ale mișcărilor uretrale sunt realizate prin intermediul
sfincterului uretral striat, mușchii levator ani și bulbocavernos. Incontinența sfincterului uretral
striat este considerată, în general, cel mai important factor care contribuie la incontinența în urma
prostatectomiei radicale. Presiunea maximă de inchidere uretrală pare să fie redusă postoperator,
cu rate de până la 41%. Egawa et al. a demonstrat faptul că inervația sfincterului uretral striat se

Mușchiul puborectal mișcă joncțiunea anorectală și uretrovezicalp în față și în sus pentru

a comprima uretra prin intermediul simfizei pubiene. Poate susție și ridica uretra prin
intermediul atașamentelor de sfincterul striat uretral, în ciuda naturii atașamentului dintre mușchi
care nu ar putea susține această teorie. Mușchiul bulbocavernos

comprimă bulbul penisului pentru a produce constricția uretrei distal și în direcție opusă față de
sfincterului striat uretral. Mușchiul bulbocavernos este implicat în ejaculare și în golirea vezicii
de urina reziduală după micțiune. Sfincterul anal extern produce constricția anusului pentru a
susține sfincterul intern, neexistând un rol în constricția uretrei.

Ecuația continenței urinare este impactată și de presiunea vezicii care este modificată de
contracția destrusorului și/sau de presiunea intra-abdominală crescută indusă de contracția
muchilor abdominali și diafragmatici.

Fazele temporale și spațiale ale mișcărilor uretrale sunt realizate prin intermediul
sfincterului uretral striat, mușchii levator ani și bulbocavernos. Incontinența sfincterului uretral
striat este considerată, în general, cel mai important factor care contribuie la incontinența în urma
prostatectomiei radicale. Presiunea maximă de inchidere uretrală pare să fie redusă postoperator,
cu rate de până la 41%. Egawa et al. a demonstrat faptul că inervația sfincterului uretral striat se

Anatomia și funcția mușchilor striați este complexă. Adeseori descrisă ca o singură componentă
asemănătoare unei diafragme urogenitală, a cest complex este alcătuit din mai mult mușchi care
interacționează pentru a produce constricția uretrei. Sfincterul striat uretral
(rabdosfincter/sfincterul uretral extern) se sit cele laterale, fiind atașat posterior de rafeul median
posterior și de corpul perineal. În timpul contracției, acest mușchi trage uretra posterior pe
suprafața formată de corpul perineal și fascia Denonvillier (septumul rectogenital) care formează
o partiție incompletă între rect și organele urogenitale. Acest mușchi este cel uează inferior față
de prostată și generează cea mai mare presiune dintre toți mușchii implicați în constricția uretrei.
Se prezintă sub formă de omega pe fața anterioară și pe cele laterale, fiind atașat posterior de
rafeul median posterior și de corpul perineal. În timpul contracției, acest mușchi trage uretra
posterior pe suprafața formată de corpul