6.1.3.

Factorii ergonomici

Ergonomia este definită ca o ştiinţă interdisciplinară care a luat naştere din ştiinţele
tehnice, psihologie, fiziologie, igienă, matematică, analiza muncii etc. Totuşi nici una din
aceste ştiinţe nu poate să o revendice ca pe un apendice al său, ergonomia având toate
caracteristicile unei ştiinţe independente. Studiile ergonomice cu caracter general se pot
particulariza în mod specific pentru diferite ramuri de activitate.
Principalii factori ergonomici implicaţi în birotică sunt următorii:
- mobilierul
- iluminatul
- cromatica
- microclimatul
- zgomotul şi vibraţiile
- factorii psihosociali

6.2. Criterii ergonomice pentru mobilier

Amenajarea raţională a locului d muncă şi munca în condiţii care să nu solicite

risipa de energie, nu presupune neapărat maşini şi mobilier tehnologic nou conceput după
cerinţele ergonomiei. Oricât de puţin ar corespunde mobilierul tehnologic nou existent,
cerinţelor actuale, un studiu sistematic şi competent permite ca el să fie adaptat şi folosit în
condiţiile optime. Astfel, destul de uşor pot fi adaptate mesele-suport pentru calculatoare,
scaunele, dulapurile pentru fişiere, se pot instala suporturi pentru manuscrise, se poate realiza
un iluminat şi o izolare fonică corespunzătoare.
În concepţia ergonomică a mobilierului trebuie să se ţină seamă de poziţia de muncă şi
de genul de activităţi.
În ceea ce priveşte poziţia, există două poziţii fundamentale de muncă: ortostatică sau
în picioare şi aşezat. Poziţia ortostatică este cea mai obositoare, necesitând un efort mult mai
mare pentru menţinerea echilibrului. Întrucât orice poziţie necesită un proces complex de
coordonare a sistemului nervos central, menţinerea statică îndelungată a unei anumite poziţii
provoacă o oboseală rapidă. Ca urmare este utilă stabilirea unui astfel de regim de muncă care
să ducă la alternarea poziţiilor de lucru.

Înălţimea meselor (birourilor) de lucru, ca şi înălţimea scaunului pentru poziţia şezând

trebuie să fie adaptate dimensiunilor antropometrice ale executantului. Ca urmare, în
proiectarea meselor de lucru şi a scaunelor trebuie luate în considerare următoarele criterii:
a) pentru mesele de lucru (birouri):
 înălţimea planului de lucru să fie cu 5-10 cm. sub nivelul coatelor
 lungimea şi adâncimea planului de lucru depind de natura activităţii (dactilografie,
secretariat, redactare etc.)
 dacă masa este utilizată în poziţia şezând trebuie prevăzut spaţiu suficient pentru
picioare, care să se poată mişca fără să apară senzaţii de jenă.
b) pentru scaune:
 înălţime variabilă a platformei de şezut, pentru adaptarea la diferite staturi ale
executanţilor;

 platforma de şezut să fie uşor ondulată, sporind senzaţia de confort;

 lăţimea medie a platformei de şezut să fie de cca.400 mm. iar adâncimea de 420 mm.
pentru femei şi 450 mm. pentru bărbaţi;
 spătarul să fie curbat pentru a adera la forma spatelui dând senzaţia de stabilitate şi
1
 siguranţă, şi reglabil pe verticală;
 scaunul să aibă stabilitate suficientă pentru a nu se răsturna prin balans sau alunecare.

6.3. Ergonomia factorilor de ambianţă fizică

6.3.1. Iluminatul

Iluminatul corespunzător trebuie să respecte o serie de condiţii:

- uniformitatea luminii pe suprafaţa de lucru şi în timp;
- stabilirea unei direcţii maxim avantajoasă a fluxului de lumină;
- alegerea spectrului optim al sursei de lumină;
- limitarea fenomenului de orbire prin modul de aşezare al corpurilor de iluminat.
Iluminatul natural oferă cea mai adecvată respectare a acestor condiţii. Întrucât nu
este posibilă întotdeauna asigurarea iluminatului natural, se recurge la iluminatul artificial. În
tabelul 6.1. este prezentată o comparaţie între iluminatul natural şi cel artificial.

Tabelul 6.1. Particularităţile iluminatului natural şi artificial

Felul Modul de Avantaje Dezavantaje Cerinţe
iluminatului realizare
Natural Prin ferestre şi - Asigura o difuzare mare a - Repartiţia limitată a- Amplasarea judicioasă a
luminatoare luminii fluxului luminos în clădirii faţă de punctele
- Este ergonomic încăperi cardinale şi construcţiile
- Este igienic - Prezintă variaţii învecinate
- Nu oboseşte ochii mari in timpul zilei Dimensionarea
optimă a ferestrelor şi
luminatoarelor
- Amplasarea judicioasă a
mobilierului în încăperi
1. Lămpi cu - Emit lumină gălbuie - Introducerea becurilor în
Artificial incandescenţă: obositoare pentru ochi corpuri de iluminat
a) becuri simple - Dau o strălucire
foarte mare
- Nu sunt economice

b) corpuri de
iluminat - Asigură dirijarea fluxului
luminos al lămpii în direcţia
dorită
- Ocrotesc ochii împotriva
strălucirii
- Protejează lămpile
contra murdăriei
loviturilor, prafului etc
2. Lămpi cu - Emit o lumină apropiată de
descărcări în gaze lumina zilei
- Asigură o repartizare
uniformă a fluxului luminos
- Elimină contrastele şi
umbrele puternice
- Consumă puţină energie
electrică
- Sunt neeconomice
(consumă multă - Protejarea mecanică a
energie electrică) surselor de lumină cu
respectarea unghiului de
iluminare
- Asigurarea unei iluminări
difuze
- Nu pot fi utilizate în - alegerea şi combinarea
iluminatul portativ judicioasă a substanţelor
datorită dispozitivelor gazoase în care se produc
de montare mai descărcări electrice
complexe

2
 6.3.2. Cromatica

Culorile mobilierului şi ale mediului ambiant au efecte fiziologice şi psihologice.

Culorile se împart în culori funcţionale şi culori de avertizare şi prevenire.
Pentru suprafeţele interioare culoarea trebuie să asigure o senzaţie de confort şi
luminozitate (spre exemplu pentru mobilierul birourilor se recomandă culori deschise). În
tabelul 6.3. sunt sintetizate efectele fiziologice şi efectele psihice ale diferitelor culori.

Tabelul 6.3. Efecte fiziologice şi psihice ale culorilor

Culoarea Efecte fiziologice
Roşu - creşte presiunea arterială
- ridică tonusul muscular
- activează respiraţia
Portocaliu - accelerează pulsaţiile inimii
- menţine presiunea sanguină
- favorizează secreţia gastrică şi
digestia
Galben - influenţează funcţionarea
normală sistemului cardiovascular - culoarea cea mai veselă
Verde - scade presiunea sanguină
- dilată vasele capilare
Efecte psihice
- culoare foarte caldă
- stimulator general
- stimulator intelectual
- senzaţie de apropiere în spaţiu
- culoare caldă
- stimulent emotiv
- senzaţie de apropiere foarte mare în
spaţiu
- culoare caldă
- stimulează vederea
- calmant al psihonevrozei
-senzaţie de apropiere în spaţiu
- culoare rece
- culoare liniştitoare
- impresie de prospeţime
- facilitează deconectarea nervoasă
- senzaţie de depărtare în spaţiu

Albastru - scade presiunea sângelui - culoare foarte rece

- scade tonusul muscular - culoare liniştitoare
- calmează respiraţia şi frecvenţa - în exces conduce la depresiuni
pulsului - senzaţie de depărtare în spaţiu

Violet - creşte rezistenţa cardiovasculară - culoare rece

- creşte rezistenţa plămânilor - culoare neliniştitoare
descurajantă
- senzaţie de apropiere foarte mare

6.3.3. Microclimatul

Factorii de microclimat sunt: temperatura, umiditatea, viteza de circulaţie a aerului.

Optimul de confort la locul de muncă se realizează în următoarele condiţii:
 temperatura aerului (la activităţi fără radiaţii calorice) să fie de 16-18 grade Celsius
(muncă fizică uşoară) şi 15-16 grade Celsius (muncă fizică medie) cu umiditatea
relativă sub 70% şi o mişcare a aerului de 0,3-0,4 m/s.
 temperatura aerului la activităţile cu radiaţii termice unilaterale să fie:
 14-16 grade Celsius când intensitatea radiaţiilor este 0,5cal/cm2.minut
 10-14 grade Celsius când intensitate radiaţiilor depăşeşte 1,1cal/cm2.minut;
 în timpul iernii în încăperile în care executantul lucrează în poziţie şezând,
temperatura aerului trebuie să fie 18 grade cu umiditate de 40-60% şi mişcare a
aerului de 0,2 m/s
3
  pentru locurile de muncă cu temperatura aerului de peste 25 grade, viteza curenţilor
de aer trebuie să fie de cel puţin 0,3 m/s
 temperatura suprafeţelor încălzite ale echipamentelor nu trebuie să depăşească 55
grade Celsius.

6.3.4. Zgomotul şi vibraţiile

Zgomotul şi vibraţiile constituie surse principale ale oboselii, nervozităţii şi

influenţează negativ munca. Executanţii care lucrează într-un mediu zgomotos obosesc mai
repede şi sunt mai irascibili decât cei care lucrează în medii mai liniştite.
Măsuri pentru eliminarea sau diminuarea zgomotului:
 reducerea zgomotului şi a propagării sale, acolo unde este posibil, prin reproiectarea
procesului tehnologic,
 amplasarea raţională a utilajelor;
 protecţia individuală a executantului prin folosirea unui protector pentru mediu
(dopuri plastice, antifoane etc.);
 căptuşirea pereţilor cu materiale fonoizolante;
 evacuarea surselor de zgomot;
 separarea lucrărilor zgomotoase de cele mai puţin zgomotoase
Muzica funcţională face parte din categoria sunetelor cu influenţă asupra activităţii
umane. Ea este recomandată ca un mijloc de combatere prin camuflare a unor zgomote,
precum şi a plictiselii, în procesele de muncă monotone. Ea trebuie aleasă în aşa fel încât să
nu producă distonanţe supărătoare. Muzica în surdină este recomandată în birouri, unde, în
condiţiile solicitărilor intelectuale, ea are un efect de deconectare.
Ca mijloc de stimulare a capacităţii de muncă, muzica trebuie să îndeplinească
anumite condiţii:
 să fie adecvată preferinţelor, ţinând seama de cultura muzicală, vârsta şi sexul
ascultătorilor;
 să fie transmisă prin emisiuni scurte, discontinuu, pe toată durata programului de
lucru;
 să nu distragă atenţia;

Tabelul 6.4. Limite admisibile maxime de zgomot

Nr.crt. Locuri de muncă Nivel acustic (dB)
1 Ateliere 80
2 Birouri de dactilografie şi de calcul mecanizat 70
3 Birouri cu lucrări repetitive 60
4 Pentru a putea fi posibilă concentrarea 50

Tabelul 6.5. Exemple de nivele sonore în birouri

Nr. crt. Birouri Nivel (dB)
1 Birouri situate pe străzi secundare (cu ferestre deschise) 46-65
2 Birouri situate pe străzi principale (cu ferestre închise) 60-80
3 Birouri cu 3 persoane (zgomot propriu) 55
4 Birouri cu 10 persoane (zgomot propriu) 60
5 Birouri cu 50 persoane (zgomot propriu) 65
6 Soneria unui aparat telefonic la 2 m distanţă 75
7 Maşina de scris electromecanică la 2 m distanţă 70
8 Maşina de scris silenţioasă la 2 m distanţă 60

4
6.3.5. Factori psihosociali

Factorii care influențează randamentul executantului la nivelul locului de muncă

sunt:
- factori individuali :
- pregătirea profesională
- aptitudini
- capacitate de învăţare şi adaptare
- interes pentru profesie
- motivaţie pentru muncă
- aspiraţii
- sistem de valori
- sănătate
- experienţă
- situaţie socială
- factori tehnici: - tipul utilajului (echipamentului)
- gradul de uzură
- modul de reglare
- factori psihosociali:
- climatul psihosocial de la locul de muncă
- stil de conducere
La nivelul fiecărui loc de muncă activitatea creează satisfacţii în următoarele condiţii:
- dacă solicită din partea executantului un anumit potenţial de aptitudini;
- dacă permite executantului să intervină creator în rezolvarea sarcinilor la locul de
muncă;
- dacă are un anumit grad de complexitate şi varietate;
- dacă asigură executantului un anumit grad de autonomie;
- dacă permite executantului să identifice un rezultat semnificativ al muncii sale;
- dacă asigură un grad de responsabilitate;
- dacă dezvoltă personalitatea executantului;
- dacă îi asigură un anumit prestigiu social;
- dacă îi permite şi asigură cooperarea interumană optimă.

6.4. Munca şi oboseala

În urma solicitărilor oricărei activităţi umane apare oboseala. Oboseala este “starea de
slăbiciune musculară, nervoasă sau psihică, vizibilă sau interioară, reală sau imaginară”. Ea
este cea care diminuează capacitatea de muncă.
Oboseala se manifestă prin încetinirea ritmului de muncă, apariţia mişcărilor
suplimentare şi inutile.
Cauze şi simptome ale oboselii:
 monotonia muncii
 intensitatea şi durata muncii fizice şi intelectuale
 factori de mediu (temperatura, lumina, zgomotul)
 factori psihici: responsabilităţi, griji sau conflicte
 condiţii alimentare
 boală şi dureri.

Simptomele oboselii sunt:

 scăderea atenţiei
 încetinirea şi inhibarea percepţiei
 inhibarea capacităţii de gândire
 scăderea randamentului activităţii fizice şi intelectuale
Atitudinea negativă faţă de profesie, faţă de superiori sau faţă de locul de muncă poate
5
fi tot atât de bine cauza oboselii cronice ca şi efectul ei.