CITIT

Capitolul 3

DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sectarul: Ce înţelegeţi voi şi ce înţelegere aveţi despre

Sfânta Scriptură?
Preotul: Noi prin Sfânta Scriptură înţelegem colecţia
cărţilor sfinte ale Vechiului şi Noului Testament, care au fost
scrise sub insuflarea Duhului Sfânt, într-un răstimp de aproape
1500 de ani, adică de la Moise (circa 1400 de ani înainte de
Hristos) până la autorul Apocalipsei (circa 100 de ani după
Hristos)1. Încă să se ştie că Sfânta Scriptură este primul izvor al
descoperirii dumnezeieşti.
Sectarul: Dar de ce voi, arhiereii şi preoţii, nu daţi voie
creştinilor – care sunt membri ai Bisericii ca şi voi – să citească
sau să predice în public cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi?
Preotul: Orice creştin are voie să citească Sfânta Scriptură,
dar nu oricine are dreptul de a învăţa şi de a tălmăci cuvântul
Scripturii. Dreptul acesta îl are numai Biserica, care este stâlp şi
temelie a adevărului (I Tim. 3, 15).
Deci oricine învaţă în Biserică trebuie să înveţe aşa cum a
învăţat Biserica dintotdeauna. Pentru aceasta trebuie oameni bine
pregătiţi, cunoscători ai dreptei credinţe. De ce dreptul de a
învăţa îl au numai episcopii, preoţii şi diaconii este uşor de
înţeles, când ne gândim că Mântuitorul a dat puterea de a învăţa
sfinţilor şi păstorilor (Matei 28, 20). Nu mulţimilor, ci numai
Apostolilor. Apostolii erau trimişi de Hristos să înveţe. Iar

1
Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, întreb. 29, p. 18.
DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ 127

Sfântul Apostol Pavel spunea: Cum vor propovădui, dacă nu vor

fi trimişi? (Rom. 10, 15).
Deci dreptul la propovăduire îl are numai cel trimis. Or,
episcopii sunt urmaşii legitimi ai apostolilor. Sfântul Pavel îi
încredinţează Episcopului Timotei din Efes sarcina de a învăţa în
Biserică, şi nu tuturor credincioşilor din Efes. Acelaşi apostol
spune corintenilor: Oare toţi sunteţi apostoli, oare toţi sunteţi
învăţători? (I Cor. 12, 29). Acelaşi apostol spune despre episcop,
preot şi diacon că trebuie să fie destoinic a învăţa pe alţii (I Tim.
3, 2; Tit 1, 9). Nu spune însă acelaşi lucru despre toţi
credincioşii. El face distincţie între păstor şi turmă, între cei care
învaţă şi cei care ascultă. Episcopul, preotul şi diaconul, nu pot
învăţa ce vor, ci ceea ce a învăţat Biserica întotdeauna. Ei învaţă
în numele Bisericii. Fiindcă nu oricine are destulă pricepere şi
înţelegere ca să tâlcuiască Scriptura. Acest lucru îl arată luminat
marele Apostol Petru în epistola sa, când vorbeşte de epistolele
marelui Apostol Pavel şi zice că: în ele sunt unele lucruri
anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le
răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare
(II Petru 3, 16).
Sectarul: Nu este adevărat că creştinii – ca membri ai
Bisericii – nu au voie să predice şi să tâlcuiască Scripturile. Orice
creştin ştie să tâlcuiască Sfânta Scriptură, fiind luminat de Duhul
Sfânt; şi acest lucru se poate înţelege limpede din cele scrise: Iar
voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate... Cât pentru voi,
ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi nu aveţi
trebuinţă să vă înveţe cineva... (I Ioan 2, 20, 27).
Preotul: Ascultă, omule, Sfânta Scriptură este ca o fântână
cu adâncime fără fund, fiindcă în ea este cuprinsă înţelepciunea
lui Dumnezeu care nu are margini. Dacă cineva însetat ar veni la
o fântână şi ar vrea să bea toată apa, s-ar îneca în ea; dar dacă va
scoate din ea cu ciutura şi apoi de acolo va bea cu paharul, se va
răcori fără de primejdie. Cine este omul acela nebun care ar voi
să se bage într-o apă adâncă, fără să ştie să înoate? Sfânta
Scriptură are «oase», după cum spun Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi
nimeni având dinţii înţelegerii sale de lapte, să nu îndrăznească a
sparge cu ei oasele cele tari ale Scripturilor dumnezeieşti, căci se
vatămă pe sine şi se pierde.
128 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

Dumneata nu ai citit în Sfânta Scriptură cele despre

famenul etiopian? Acesta citea pe Proorocul Isaia şi când l-a
întrebat Apostolul Filip dacă înţelege cele ce citeşte, el a zis:
Cum voi putea înţelege, de nu mă va povăţui cineva? (Fapte 8,
31). Ia seama, căci şi cuvântul «ungere», despre care ai amintit
dumneata, înseamnă vărsarea Sfântului Duh în Sfânta Taină a
Mirungerii, îndată după primirea Botezului (Fapte 4, 27; II Cor.
1, 21; Ioan 16, 13; Rom. 8, 9 etc.), iar cuvintele «ştiţi toate»
înseamnă tot ceea ce ţine de adevărul creştin şi de mântuire,
precum şi tot ceea ce este în legătură cu antihrist şi cu
răspânditorii lui, despre care este vorba în versetele următoare: I
Ioan 2, 22; 4, 2-3. Aşadar, nu trebuie a o lua fiecare după capul
său în tâlcuirea Scripturilor, căci vă rătăciţi, mergând din rătăcire
în rătăcire.
Sectarul: Orice creştin are dreptul şi chiar datoria să
tâlcuiască singur Sfânta Scriptura, căci aşa ne-a poruncit nouă
Mântuitorul, zicând: Cercetaţi Scripturile, căci socotiţi că în ele
aveţi viaţa veşnică. Şi tocmai ele sunt care mărturisesc despre
Mine (Ioan 5, 39).
Preotul: Ia seama, omule, că mulţi începători de erezii
din vechime – Arie, Nestor, Eutihie, Apolinarie, Origen ş.a. –
au îndrăznit a se afunda în marea Scripturii cea fără de fund şi
s-au înecat duhovniceşte, pierzându-se pe sine şi pe toţi cei
care i-au urmat. Nu toţi au vârsta duhovnicească la fel şi, de
aceea, nu toţi pot înţelege Sfânta Scriptură la fel.
Sfânta Scriptură cuprinde trei înţelesuri: 1) înţelesul
trupesc, după literă (gramatical), obştesc sau istoric; 2) înţelesul
sufletesc, alegoric, metaforic; 3) înţelesul spiritual
(duhovnicesc), anagogic sau mistic. Aşadar, după cum spun
Sfinţii Părinţi cei vechi ai Bisericii, cei simpli la cunoştinţă să se
mulţumească cu înţelesul cel obştesc şi istoric (după litera
Scripturii); cei mai înaintaţi să pătrundă cu înţelegerea şi în
sufletul Scripturii, iar cei desăvârşiţi cu fapta şi înţelegerea pot
cuprinde înţelesurile cele mai adânci ale Sfintei Scripturi. Pentru
aceasta şi marele Pavel, arătând că înţelepciunea cea desăvârşită
a Scripturilor se cuvine celor desăvârşiţi, zicea: Însă noi grăim
înţelepciunea întru cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea veacului
acestuia, nici a domnilor veacului acestuia care sunt pieritori, ci
propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea
DESPRE SFÂNTA SCRIPTURĂ 129

ascunsă, pe care a rânduit-o Dumnezeu mai înainte de veci

spre slava noastră (I Cor. 2, 6–7).
Sectarul: Nu este nevoie ca cineva să aibă multă ştiinţă
spre a putea pricepe învăţăturile Sfintei Scripturi, căci şi celor
neînvăţaţi li se descoperă înţelepciunea acestor învăţături, după
cum arată Mântuitorul prin cuvintele: Te laud pe Tine, Părinte,...
căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi le-ai descoperit pe ele
pruncilor (Matei 11, 25).
Preotul: Da, le-a descoperit Dumnezeu înţelepciunea Sa
acelora pe care i-a cunoscut că sunt prunci cu răutatea, dar nu cu
mintea şi cu înţelegerea – adică celor desăvârşiţi în toată fapta
bună şi care ajunseseră la nerăutatea pruncilor. La acest lucru
îndeamnă şi marele Pavel pe creştinii din Corint, zicând:
Fraţilor, nu fiţi prunci cu mintea, ci fiţi prunci cu răutatea. Cu
mintea însă să fiţi oameni desăvârşiţi! (I Cor. 14, 20).
Sectarul: Dumnezeu a osândit înţelepciunea şi ştiinţa
oamenilor, după cuvântul scris: Pierde-voi înţelepciunea
înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi o voi dărâma (Isaia 29, 14). Şi
apostolul zice: Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde
este întrebătorul veacului de acum? Au nu a făcut Dumnezeu
nebună înţelepciunea lumii acesteia? (I Cor. 1, 19–20). Deci nu
este posibil ca Dumnezeu să fi rezervat tâlcuirea Sfintei Scripturi
numai unor oameni cu ştiinţă de carte, aşa cum susţineţi voi,
preoţii ortodocşi!
Preotul: Aici, la cele ce arăţi dumneata spre a dovedi că
Dumnezeu a osândit înţelepciunea şi ştiinţa omenească, trebuie
să ştii că nu toată ştiinţa şi înţelepciunea a osândit-o Dumnezeu,
ci numai înţelepciunea cea deşartă a veacului acestuia şi
nicidecum înţelepciunea cea duhovnicească. Dacă ar fi după
afirmaţia dumitale şi a tuturor sectarilor care cugetă cele
asemenea cu dumneata, atunci ar însemna să fie osândită şi
înţelepciunea lui Solomon, a lui Isus fiul lui Sirah, a
Mântuitorului, a sfinţilor prooroci şi apostoli, cărora li s-a
poruncit să fie înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii (Matei
10, 16). Dar nu este deloc aşa. Ci voi, sectarii, după cuvântul
Domnului, mult vă rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu (Matei 22, 29).