Limba latină

MINISTERUL EDUCA
EDUCAŢ
Ţ IEI ŞI CERCETĂ
CERCETĂ RII

Mo n i c a D u n ă • Ş t e f a n a P î r v u

 L imbalatină
Manual pentru clasa a IX-a

HUMANITAS
 Acest manual este proprie tatea M inist erului Educaţiei şi Ce rcetării. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3 886 din
24 mai 2004, în urma licitaţiei organizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, este realizat în conformitate cu
programa analitică aprobată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin Ordinul nr. 3458 din 9 martie 2004 şi este
distribuit elevilor gratuit.

 ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Numele elevului care Şcoala  Anul Starea manualului*:

 Anul Clasa
a primit manualul şcolar la primire la returnare

*Starea manualului se va înscrie folosind termenii: nou, bun, îngrijit, nesatisfăcător, deteriorat
Profesorii vor controla dacă numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie să facă nici un fel de însemnări pe manual.

Descrierea CIP a Bibliotecii N aţion ale a R omâniei

DUNĂ , MONICA
Limba latini : manual pentru clasa a IX-a / Monica Dună,
Ştefana Pîrvu. - Bucureşti: Humanitas, 2008
ISBN 978-973-50-2083-5
I. Pîrvu, Ştefana
811.124(075.35)

Referenţi ştiinţifici:  prof. univ. dr. L u c i a Wa l d 

 prof. univ. dr. M a r i a n a BĂ l u ţ Ă-S k u l t Et y
 prof. Pa u l a Bă l a şa
Redactor: SAn d o r   S k u l t e t y
Coperta colecţiei: Din u D u m br ă v i c ia n
Machetare şi design: Fl o r e n t i n a  P r e d a
Paginare: An g e l a Ar d e l e a n u

Prezentul manual, elaborat de prof. Monica Dună, conţine 40 de pagini care au fost pre luate din
manualul de clasa a IX-a a Editurii Hum anitas Educaţional, ediţia 2002, scrise în colaborare cu
 prof. Ştefana Pîrvu.

© HUMANITAS, Bucureşti, 2008

HUMANITAS EDUCAŢ IONAL
Piaţa Presei Libere 1, sector 1, 013701, Bucureşti
Telefon: 021/408 83 57, fax: 021/408 83 51
e-mail: educ@humanitas.ro
Comenzi:
Telefon: 021/ 408 83 53
Fax: 021/ 408 83 52
e-mail: adrian.cristea@humanitas.ro

Tipărit la „UNIVERSUL" S.A.

 C u p rins
 I n tr o d u c tio  / 5
Prima lecţia / 5
Mentalităţi şi instituţii romane / 5
I. P r i m u m c a p i t u l u m  / 7
 Lectiones 2-6  / 7
• Fabula(tio) et historia  / 8
AENEAS. Prima colonizare / 8
 A d plus legendum.  „Căderea Troiei“ / 8
• P a t e r  A e n e a s  / 10
 Ad melius comprehendum / 11
• Repetimus una grammaticam /  14
(1) Substantivul. Declinările I - a IlI-a / 14
Adjectivul. Clasa I /1 4
Verbul. Indicativ prezent /14
Prepoziţiile: in, ad, cum  / 14
 Discimus exercendo / 17
• Mythologica. Monstru horribilia  / 18
• Ad bene sciendum / 21
• Pagina mea / 22
II .Secundum capitulum/  23
 Lectiones 7-10 /  23
• Fabula(tio) et historia /  24
ROMULUS Şl REMUS / 24
Semnificaţia întemeierii unei cetăţi  / 25
 Ad plus legendum / 26
Caracterul naţional şi istoric al religiei
romane /  26
• P r i m u s c o n d i t o r   R o m a e / 27
 Ad melius comprehendum / 28
• Repetimus una grammaticam / 30
(0) Substantivul. Declinările I - a III-a / 30
Adjectivul. Clasa I / 30
Verbul. Indicativ imperfect, viitor (I) / 31
 Discemus exercendo / 32
•  Mythologica. Parcae, fatum, oracula,
augures, haruspices /  33
III . Tertium capitulum / 3 7
 L e c tio n e s 11-14 / 3 7
• Fabula(tio) aut historia? / 38
Regi legen dari ai Rom ei / 38
Regi ai R om ei arhaice / 38
 A d p lu s le gendum /  4 0
R e g a l i ta t e a . F u n c ţi il e r e g e l u i / 4 0
•  N u ma P o m p i l i u s ,
S a b i n u s Re x 1 4 1
 A d m elius co m pre hendum /  4 2
 Repetimus una gr am matic am / 43
A d j e c t i v u l . C l a s a a I l -a . G r a d e l e d e
c o m p a r a ţi e / 4 3
V e r b u l. I m p e r a t i v p r e z e n t
şi c o n j u n c t i v p r e z e n t / 4 4
NOVA: V erbul. G erun ziu / 45
S u b s t a n t iv u l . D e c l i n a r e a a I V - a / 4 5
V a l o r i a l e c o n j u n c ţi e i ut  / 45
 D isca mus exer ce ndo / 4 6
•  M ytholo gica. lupp ite r, Marş, Quirinus,
Vesta, Ianus / 49
•  A d alite r te standum / 5 0
• Pagina mea / 51
IV. Quartum capitulum / 5 3
 L e c tio n e s 15-19 / 5 3
•  Historia. B r u t u s şi R e p u b l ic a / 5 4
A d p lu s legendum / 5 5
I n s t i t u ţi i şi m e n t a l i t ă ţi . R e p u b l ic a / 5 5
•  B r u t u s ,  p r i m u s  c o n s u l  1 5 6
 A d m eliu s compre hendum / 5 6
• Rep etivim us un a gra m m atic am / 59
P r o n u m e l e p e r s o n a l , r e fl e x iv ,
 p o s e s i v / 59
A d j e c ti v u l . C o m p a r a ţi a n e r e g u l a tă / 6 0
S u b s t a n t i v u l . D e c l in a r e a a V - a / 6 0
V e r b u l. I n d i c a t iv p e r f e c t / 6 0
 •  Mythologica. Sacra agraria / 63
•  Ad aliter testandum / 63
• Pagina mea /  64
V. Quintum capitulum  / 65
 Lectiones 20 -22  / 65
•  Historia. Războaiele punice / 66
 Ad plus legendum. Hannibal şi ScipioAfr i-
canus, Scipio Aemilianus Africanus / 67
•  R o m a n i a p u d   c a n n a s  / 69
 Ad melius comprehendum / 69
• Grammatica /  71
 NOVA:  Pronumele demonstrativ
(prezentare generală). Hic, ille / 71
Verbul. Participiul prezent / 72
• Omnes, cottidie exercentes, discent  / 73
•  Mythologica. Horae, Gratiae, Musae,
Furiae / 75
•  Ad aliter testandum / 77
• Pagina mea / 79
VI. Sextum capitulum / 81
 Lectiones 23 -28  / 81
• Historia. Criza republicii / 82
MARIUS ŞI SULLA/ 82
POMPEIUS ŞI CAESAR / 84
 Ad plus legendum  / 86
Instituţii şi mentalităţi. Dictatura / 86
Viri illustres / 87
• S  u l l a , s o l l e r s d u x / 87
C a e s a r  ,  u n ic u s d u x / 87
 Ad melius comprehendum / 88
• Grammatica
 NOVA: Pronumele şi adjectivul
relativ şi interogativ / 91
Verbul. Conjunctiv imperfect şi mai
mult ca perfect / 92
Valorile conjunc ţiei cum  / 92
Prepoziţiile a(b) şi de /  92
 Nume ralele cardinale şi cifrele ro
mane / 93
• Quis cottidie discit? M ulta sc it... / 93
•  Mythologica. O rienta les divinita te s / 95
•  A d alite r te st andum / 96
• Pagina mea / 98
V I I . Septimum capitulam / 101
 L e c ti o n e s 2 9 - 3 2   / 101
•  H is to ri a. Pax au re a / 102
 A d p lu s le gen dum / 103
Instituţii şi mentalităţi. Principatul / 103
• O c t a v i a n u s  A u g u s t u s /104
 A d m eliu s com pre hendum / 104
• Grammatica
 NOVA: Verbul. Indicativ viitor II / 106
Conjunctiv perfect / 106
Infinitiv prezent
şi perfect / 106-107
 Ne d id ic eris a d K a le n d a s
Graecas! /107
•  M ith olog ica. Apo llo . Ludi A polli na res
 şi Ludi Sa ec ula re s / 108
•  A d op timum te st andum / 109
• Pagina mea   / 1 1 0
 Exercitia finalia /111
Tabele g ram atica le / 119
Vocabular latin-român / 130
R e c o m a n d ăr i p e n t r u u t i li z a r e a m a n u a l u 
lui / 143
Alfab etul grecesc / 144
  Prima
lectio I n tr o d u c tio

Me n t a l i t ă ţ i si in s t it u ţ ii r o m a n e

M ecanism ul dc formare a mentalităţilor este definit de modalităţile şi schemele de gândire,

de cadrul logic de manifestare a acestora, de elementele-cheie ale viziunii despre lume,
exprimate în lexic şi în sintaxa limbii, mai cu seamă în concep ţiile cardinale despre timp,
spaţiu, natură, so cietate, divinitate, precum şi în mituri şi în clişe e de gân dire 1.
Roma reprezintă, în primul rând, CETATEA ( CIVITAS) —  piv ot al societăţii roman e,
ce se dezvoltă spectaculos, rapid, până devine un veritabil capul mundi,  un simbol al
 pu terii ne lim itate.

C  a pit o l iu m  (m achetă) C  a pit o l iu m   (astăzi)

Cum se ex plic ă vitalitatea popo rului roma n? C ondiţia ap ariţiei şi dezvoltării acestui
fenom en trebu ie căutată în edu caţia civic ă solidă, substan ţială, ce p rom ova seriozitatea,
gravitas, cu ac ea abne gaţie ce s-a m enţinut p ână în preajm a sec olulu i al III-lea. Treptat,
rafina m entele vieţii u rbane pătrund adânc atât în viaţa socială, cât şi în universul mental
al romanilor.
Pentru a înţeleg e m ai exact acest univ ers ce s-a dovedit cu ade vărat miraculos, trebuie
să ţinem seam a de fondul spiritual co lectiv în care se află depozitate credinţele comune ale
 unei co lectivităţi (sau ale unui popor). în
urm a unor procese îndelu ngate de selecţie,
de formare prin idei a talentului şi geniului
omenesc, are loc lum inoasa devenire a spi
ritului uman creator, ce domină devenirea
obscură a spiritului uman colectiv.2
Exe geţii con sider ă că trăsătura funda
mentală carac teristică comportam entului şi
reprezentărilor romane, recunoscută de ei
înşişi, este pragmatismul, înc lin aţia spre
acţiune şi evaluarea acestei acţiuni în fun c
A c r o p o l e, At e n a
ţie de eficienţă. în tim p ce grec ii uim eau
lumea, realizând de se cole perform anţe culturale (filosofic, artă, m atem atică), romanii,
spune Cicero în Tusculanae disputationes   „D iscuţii purtate la Tusculu m “ , măsurau
suprafeţele de pămâ nt şi exc elau în calcule practice. Dezvoltarea faimo asei arte oratorice
romane a fost condiţiona tă de interese concrete, nem ijlocite. Re m arcab ilă s-a dovedit
capacitatea rom anilo r de a fundam enta un riguros edificiu instituţional.
Rom anii au dep ăşit, în com paraţie cu alte popoare, confuzia dintre norm ele m orale,
religioase şi juridice (normele de drept erau desemnate prin ius,  cele religioase, prin
termenul fa s).  Şi, romanii, într-adevăr popor practic, cu o mentalitate conservatoare, au
funda me ntat un riguros edificiu instituţional legislativ, oferind in strum entele de bază ale
gîndirii juridice europene.
O altă însuşire specifică mentalului roman o constituia profundul respect acordat
ritualului, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în viaţa religioasă. în viziunea rom anilor, lumea
era, în întregul ci, un spaţiu sacru. Omul trebuia să-şi reglementeze poziţia, statutul în funcţie
de relaţiile pe care le stab ilea cu divinitatea, îndeplinind ritualuri stricte şi com plicate, care
dominau chiar şi sfera politicului. Această luciditate a asum ării unor multiple responsabilităţi
 pe pământ i-a îndepărtat de fervoarea unei trăiri m istice autentice. Pe pământ, omul se m en
ţine ca valoare supremă, care-şi asumă destinul şi, cu acordul factorilor divini, şi-l construieşte
cu ardoarea, cu încăpăţâna rea plugarului care sm ulge gliei roadele.
 Antr opocentr is m ul este caracteristica fundamentală nu numai a universului mental
colec tiv roman, d ar şi a celui grec, com ună întregulu i spaţiu cultural m editera nean .
Antropocentrismul mediteranean este
C olosseum , Roma
exem plar ilustrat de un fd oso f grec, Pro
tagoras:
„Omul este măsura tuturor lucrurilor“, şi
de un roman, Caecilius:  Hom o homini
deus est, si suum officium sciat   „Omul e
zeu pentru om, dacă îşi cunoaşte datoria“.

2 Va s il e  P â r v a n , Scrieri , Bucureşti, 1981,

 p. 420.
 Lectiones 2-6 
 duo-six

 Primuni capitulum

Fabula(tio ) et Historia
• A E N E A S . Prima colonizare
 A d p lu s lege ndu m
„Căderea Troiei”
• P AT ER A E N E A S  
 A d m elius compreh en du m
•  Rep etim us una gr ammatic am
(I) Substantivul. Declinările I-a III-a
Adjectivul. Clasa I
Verbul. Indicativ prezent
Prepoziţiile in, ad, cum
 Discimus exercendo
•  M yth olo gica: Mon stra ho rribilia
•  A d ben e sciendum
• Pagina mea
 Fabula(tio) et historia
 A e n e a s .  p r i m a c o l o n iz a r e

Originile popoa relor se pie rd în păienjenişul m iturilor şi leg en

delor. La încep uturi, fic ţiun ea ascu nde faptul isto ric. Mitul se
strecoară printre mean drele istoriei pe durate lungi, m ăsurabile
în sute şi sute de ani. L ege nd ele îns ă se hrănesc din concre teţea
eve nim enţială şi aure ole az ă fapte, întâm plări, oam eni.
Omul m odern se îndepărtează tot mai mult de gândirea sim 
 bolică, de aleg or iile divin ulu i, de acele structu ri arhetip al e care
subzistă în orice fond mitic, legendar. Pentru o veritabilă con
strucţie a fiinţei no astr e lăuntrice este n eces ar să acced em la
leagănul spiritual al Eu ropei. Şi acest leagăn ( incunabula)  situat
în centrul spaţiului m editeran ean este ROM A.
Aşa cum printre miturile fundamentale ale poporului
român se află şi un mit al etnogenezei (Traian şi Dochia), tot
astfel originile poporului roman sunt indisolubil legate de
legenda întemeierii Romei, care cunoaşte două mari momente.
Mai întâi, p rim a co lon iza re a unui ţinut m lăştino s şi sterp,
 Latium,  de către troienii ( Troiani) conduşi de Aeneas — imortalizată V M
e n u s d in il o

de Vergilius în epopeea Eneida ( Aen eis). Troianul Aeneas, fiul

zeiţei Venus  şi al pământeanului  Anc hises ,   scapă din incendiul Troiei (1118 a. Chr.) şi,
dup ă o călătorie de şapte a ni, plină de peripe ţii, ac oste ază la gura Tibrului. Deşi legătura
cu trecutul se rupe — îşi pie rde tatăl în Sicilia — , speranţa în viitor rămâne, căci popo seşte
în ţinutul men it de zei, alături de fiul său  Asc aniu s (I ulus ) şi ocrotit de Penates,   foştii
zei protectori ai Troiei   şi pro tectorii viitoarei cetăţi. O cere în căsătorie p e  Lavin ia,   fiica
regelui  Latin us , se aliază cu grecul Evandru, ce întemeiase pe colina Palatin străvechiul
Pallanteum,  şi-l învinge în război pe Turnus, regele rutulilor şi logodnicul Laviniei.
Aeneas va întemeia  Lavinium, iar Ascanius,  A lba Longa,  ce va fi condusă apoi, succesiv,
de doisprezece regi.

 A d pl us legendum
aO
C   ă
R
“T
IE
r„
ed   p e n tr u a cit i m ai m u lt

8
 frumoasă şi mândră, aşa cum obişnuieşte să se
arate numai zeilor. Apucându-m ă cu dreapta ea mă
opri şi mai adause aceste cuvinte din gura-i
trandafirie:
 — Ce du rere atât de mare îţi răscoleşte, fiule,
mânia ne po tolită? Pen tru ce ţi-ai pierdut
cum pătul? Ce ţi s-a făcut dragostea pentru mine?
Mai bine te-ai duce să vezi unde l-ai lăsat pe
Anhise, împovărat de ani, dacă-ţi mai trăieşte soţia,
Creusa, şi m icul Ascaniu. Cetele grecilor îi încol
ţesc d in toate p ărţile şi, dacă nu m -aş fi îngrijit eu
de dânşii, i-ar fi mistuit flăcările şi i-ar fi doborât
sabia duşmană. N u frum useţea vrăjmaşă a Elenei,
nici vina Iui Paris, cum crezi tu, ci nemilostivirea
zeilor a prăbu şit îm părăţia asta şi a năruit Troia
N  e p t u n
din culmea slavei ci. Uită-te, căci am să dau la o
 parte norul ce-ţi în tu nec ă privirea muritoare ca o perdea lăsată pe ochi şi-ţi pluteşte în
 ju r cu o um ed ă cea ţă; nu te teme de po runcile maicii tale şi nu te feri să-i asculţi poveţele.
Acolo unde v ezi morm ane de ruine şi de bolovani peste bolo van i şi valuri de fum şi
de praf, cu uriaşul lui trident Neptun zguduie zidurile din temelie şi răstoarnă întreaga
cetate din adân curi. Dincolo, neîndu plec ata Iunona stă la Porţile Sch eene 1şi, încinsă cu
sabia, cheamă furioasă din corăbii oştile greceşti.
Priveşte: strălucind în mijlocul unui nor şi M  i n e r v a

înarmată cu spăimântătoarea-i Gorgonă, Minerva

stă pe vârfu l c etăţuii. Ch iar Iup iter le dă grecilor
vitejie şi puteri noi. Tot el îi aţâţă pe zei îm potriva
troienilor. Fugi, fiule, şi pune capăt luptei.
[...]
O dată cu zorile, mă întorsei şi eu la tovarăşi,
unde, spre m area mea mirare, dădui peste mulţi
alţi fugari, bărbaţi şi femei, mulţime gata de bejenie,
 jalnică gloată. Strân şi de pretutindeni, luân d cu ei
care ce putuse, erau hotărâţi să mă unnez e oriunde
i-aş fi dus. Iată că Luceafărul se arăta pe vârful
cel mai înalt al Idei; se crăpa de ziuă. Grecii
străjuiau toate porţile cetăţii şi nu mai puteam
nădăjdui s-o ajutăm. Resemnat, îl luai în cârcă pe
tata şi mă îndreptai spre m unţi.“
(V e r g i l iu s ,  Eneida , II, 5 8 8 - 6 2 0 ,
t r a d . r o m . d e E. L o v i n e s c u )

1 Porţile Scheene se aflau în direcţia taberelor

 P a te r A e n e a s

F  ato pr ofugus, A ene as ab oris Troiae in

 Italiam et in Lavinia lito ra pe rvenit. De a
 Iu no insignem pie ta te virum mullos labores
volvere impellit.
 In Iu no nis anim o ta nt a ira era t?
Tamen in Italia Turnum ducem bello
vincit et secum m atrimo nio, Laviniam, L atini
regis f iliam, coniungit. Suus filiu s Ascanius
 Albam Lo ng am cond it.
(După V e r g i l i u s , A e n e is )

T r o i a , r u in e

 V O C A B U L A

 p iu s , - a , - u m adj. - p io s sum, esse, fui v. - a fi

Aeneas, -ae s.m. -  A e n e a s tamen adv. - totuşi
fatum , -i s.n. -   d e s t in
Tumus, -i s.m. -  Tumus (regele rutulilor)
 p r o f u g u s , - a , - u i n adj. alungat, fugar 
dux, ducis s.m. -  comandant
a ( b )  p r e p . ( + A b l .) - d e , d e l a
ora, -ae s f   - ţă r m  bellum, -i s.n. -  război
T r o i a , - a e s f   - T r o i a vinco, -ere, viei v. - a învinge
I t a l ia , - a e sf.  - I ta l ia cum (postpoziţie cu pron um e) - cu
in  p re p . ( + A c . /A b l .) - î n secum - cu sine, cu el
Latinus, -i s.m.  - L a t in u s , r e g e în L a tiu m
matrimonium, -ii  s.n .  - căsătorie
litus, -oris s.n.  - ţă r m
Lavinia, -ae s.f. - Lavinia
 p e r v e n i o , - i r e , - v e n i v. - a a j u n g e
dea, -ae s.f.  - z e i ţă Lavinius, -a, -um adj. - lavinian, al Laviniei
Iuno, - o n i s s.f.  - I u n o , Iu n o n a rex, regis  s.m . -  rege
insignis, -e adj. - d e o s eb it filia, -ae s.f. -  fiică
 p i e t a s , - a ti s s.f.  - p i e ta t e coniungo, -ere, coniunxi vt. - a uni (prin);
vir, -i s.m.  - b ăr b at a lua în căsătorie pe cineva (sibi nuptiis)
labor, -oris s.m.  - m u n c ă , c h in , s u f e ri n ţă
filius, -îi s.m. -   fiu
volvo, -ere, volvi v.t. - a p ă ti m i
i m p e l l o , -e r e , im p u l i v.t. -   a împinge
Ascanius, -ii, s.m. -Ascaniu
anim us, -i s.m. -   s u f l e t suus, -a, -um adj. -  al său, a sa
tantus, -a, -um adj. - atât de (mare) Alba Longa, -ae s.f. -  Alba Longa
ira, -ae s.f. -   m â n ie condo, -ere, -didi v. - a zidi, a întemeia
 A d melius comprehendum
 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e

1. a) Iden tific aţi sinonim ele în enu nţurile de

mai jos şi ex plic aţi d iferen ţele semantice:
•  Aeneas, initio, nescius so rt is fu tu rae
(viitoare) erat.
• Aeneae s orte  (la sorţi) Ita lia ob ve nit   (îi
cade).
•  H abent su a fa ta libelli.
• Fortuna caeca est.
A
• Postrem o Aen eae fortu na prospera erit. e n e a s r ă n it

• Triste fatu m Creusa habet.

b) C e m isiune avea de îndeplinit Aeneas, acest „om al de stinului“?
2. a) Pietas  era calitatea dom inantă a eroului legen dar Ae neas. Definiţi conceptul!
Pentru ace asta , folosiţi ca eleme nte de sprijin sintagmele e xtrase din textele lui Cicero:

dversus
-  (faţă
PIETAS (respect-aprofund, de) deos
dragoste):

erga (faţă de)  patriam

-erga parentes

b) Red efiniţi în limba română, conceptul rom an pie ta s,  rap ortându -vă la sensurile
actuale. Este astăzi pie tatea un concep t desuet? Fo rmulaţi-vă părerile oral sau în scris.
3. a) Din en un ţurile de mai jos, aflaţi arborele gene alogic al unei stirpe legendare .
Specificul unui popor se oglindeşte şi în mitul etnogenezei sale:
 A n c h ise s et Venus pa re nte s A ene ae erant.
Creusa et Aen eas filium Ascan ium habebant.
 In Italia Aeneae uxo r La vin ia erit.
b) Ca re este fam ilia lui Ae neas? C ompletaţi cu cr eionul şi indicii spaţiali ai
 .T
- ROIA
destinaţiei.
-OLYMPUS.. . . .

- ......  AENEAS: -TROIA -  L ..

- ......
 .
 LATIUM 
-
 4. P riviţi cu aten ţie im aginea alăturată şi rez olv aţi cerinţele:
a) Id entifica ţi persona jele!
 b) Explicaţi se mnifica ţia gestu rilor, atitudinilor!
c) Alegeţi va rianta cea mai bună pentru a răspunde la întrebarea:
„De ce acest grup statuar poate fi considerat unus ex triptice ?
* ) pentru că Ae neas este figura dominantă, pe umerii căruia
apasă trecutul şi viitorul;
*) deoarece grupul este ca un bloc, un tot unitar, simbolul
viitorului monolit familial roman (familia Romana).
5. a) Cu ajutorul cărui e pitet este sugera tă în tex t aparten enţa prota gonistulu i la o
categorie um ană de exc epţie?
 b) Ref er iţi-vă la posi bilele co resp onde nţe cu om ul „înse m nat “ din bas m e (Făt-
Frumos cu stea în fru n te )!
6. P rezenta ţi p ortre tul zeiţei Iuno aşa cum îl cun oaşteţi din le gend ele Olim pului sau
dintr-un dicţionar de m itolog ie. Specificaţi câteva ca lităţi şi defecte! Mânia (ira), violenţa
reprez intă def ecte c ond am na bile ? Explicaţi! C itiţi şi rubrica  Aci p lu s legen du m.
7. Urm ăriţi p e h artă „itin era rul“ ( iter, itineris ) parcurs de Aeneas.

a) Identifica ţi pu nctu l dc plecare, ţinta, loc urile unde poposeşte! (Vezi ex. 4, p. 17)
 b) C ălătoria se am ănă cu „o diseea “ unui vestit erou homeric. Cine este acel erou?
c) Ce ştiţi des pre monstra horribilia  (harpii, ciclopi, gorgone, sirene) pe care-i
întâlne sc eroii în c ălătoriile lor? (Consu ltaţi rubric a  M yth olo gica)
8. Fo rţele răului, ca şi în basm e, acţionea ză asup ra lui Aeneas. Eroul suferă, cade, se
ridică, şi treptat învinge toate obstacolele pentru că:
a) • Fortis cădere, non cedere po test   (poate).
• Fortuna audaces iuvat.
 b) Care este forţa divină ca re -l urmăreşte, cu mânie, pe erou?
 c) D elim itaţi — din textul după Vergilius —
sintagma şi sec venţa care indică în ce mod a fost silit
Ae neas să se m atu rizez e prin suferinţe!
9. a) Stabiliţi cor espo nde nţe între cele două
grupe!
 b) R eordonaţi enunţurile , re sp ec tâ nd
cronologia evenimentelor!
Troiam- bellum pro La vinia incipit.
 Alba Lunga - ea s cond it.
 Aen
Turnus - Graeci delent.
 Aeneas - labores volvere Troianos
impellit.
 Lavinia - in Latium manet.
 Iuno - civitas Asc an ii erit.
 Lavinium uxor Troiani erit.
Ho m e r
10. Pentru a pătrunde mai bine în atmosfera
(se spune despre marele poet
vre m urilor de altădată, vizionaţi filme artistice sau că ar fi fost orb)
documentare inspirate din I liada, Odiseea  sau Eneida.
a) Realiza ţi o prezentar e succintă, în care indicaţi d iferenţele dintre ecranizările
modeme şi textul epopeilor greceşti sau romane.
• De exemplu, U lise este eroul unei ecranizări cunosc ute, în ca re îl veţi recunoaşte
ca protagonist pe Ulise din  Ilia da.
Cei m ai în drăzneţi elevi pot citi şi romanul m odern Ulysses  al lui James Joyce.
• Despre războiul troian, există mai multe
versiuni cinematografice. Brad Pitt inter
 pretează rolul lui Ahile într-un film despre
cucerirea Troiei, lansat în anul 2004.
 b)   Vizionând filmele artistice, veţi observa:
• relaţiile d intre oameni;
• mobilu rile acţiunilor lor;
• valori morale respectate;
• idealul uman spre care tind.
c) Vizionân d filme docum entare despre lumea
greco -rom ană, veţi surprinde m omente ale vieţii co
tidiene:
• preo cupări curente, ocupaţii;
• ve stim entaţie;
• alimentaţie;
• arhitectură;
• specific geografic. B r a d P i t t ,  în rolul lui Ahile în filmul Troia

 NOTA BENE!
 R
 M
 Ă
 A
 N 
 M 
 I
E
P
T 
U 
G
T
ÎC     R EPETIMUS UNA GRAMMATI 
 A
C 
M 

M o r f o l o g ie

• Substantivul. Declinările I-a III-a

• Adjectivul. Clasa I
• Verbul. Indicativul
DECLINAREA I prezentDvocale
E C L IN A R E A A II-A
tematice -o-/-u-
DECLINAR EA A III-A
vocala tematică in,
•  Prepoziţiile -a- ad   + Ac. vocale tem atice -e-/-i-
(-e- la vocativ)
f. in + Abl. m. n. m. f. n.
 N.În clasa
amicaa VIII-a, amicus
s-a studiat flexiunea nominală: substantivele
civis bonusşi adjectivele
tempus longumde
declinările I, a Il-a şi  pu
bona a III-a
er  şi adjectivele
bonus din clasa altum
templum I. mater bona mare altum
vir 
G. amicae amici civis boni temporis longi
bonae  pu eri boni templi alti matris bonae maris alti
viri

1) Substantivele de declinarea I sunt, în  N

general,
B
A
T
!O
E de genul feminin, ca în română.
Compară: casa, fenestra,
casa, fereastra
2) Substantive de genul masculin la declinarea I sunt:
a) ocupaţii bărbăteşti: nauta, poeta (clarus)
 b )  nume proprii: Numa, Catilina
c) nume de triburi, populaţii: Geta, -ae (sg); Getae, -Arum (pl.)
3) Substantivele de declinarea a II-a sunt de genul masculin; excepţie fac:
a) numele de pomi, arbori: prunus, cerasus (alta)
 b) numele de ţări: (clara) Aegyptus
c) numele de insule: (clara) Rhodus
Aceste substantive (prunus, Aegyptus, Rhodus) sunt de genul feminin.
 4) Substantivele de declinarea a II-a, genul neutru, îşi păstrează genul In română:
lat. monumentum >  1. mormânt (cuvânt moştenit), articulat mormântul; 2. monument (neologism,
împrumutat prin filieră franceză), articulat monumentul;
lat. pavimentum >  1. pământ (cuvânt moştenit),  articulat pământul; 2. paviment (neologism,
împrumutat pe cale savantă din latină), articulat pavimentul.
5) Substantivele de declinarea a III-a se clasifică în funcţie de numărul de silabe egal sau mai
mare, de la cazul genitiv, faţă de cazul nominativ:
Declinarea a III-a imparisilabică: N. ci-vi-tas; G. ci-vi-ta-tis
Declinarea a IlI-a parisilabică: N. vul-pes; G. vul-pis
6) Nu există repere formale de recunoaştere a genului pentru substantivele de declinarea a III-a.
7) a) Forma desinenţei de genitiv singular este esenţială pentru recunoaşterea declinării:
I -ae; II-i, III -is
b) Vocalele tematice sunt esenţiale pentru învăţarea pe orizontală a flexiunii nominale:
I a; II o/ u;  III e / i.

 —  EXERCIŢIA ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1) Ale geţi d in text sub stantive ale căro r declinări şi genuri să fie diferite! G rupaţi-le
în fu ncţie de declin ări (fo losiţi şi dicţionarul)!
2) Grupaţi ad jectiv ele urm ătoare cu su bstantivele potrivite ca gen:
Corinthus bonus
civis  famosa
 puella magnus
 poeta alta
nauta magna
 Aegyptus  pulchra
 pirus clarus

 Memento!
1) Am intiţi-vă vocalele tem atice latineşti, folosind ca reper cuvinte româneşti: fereastră,
lup(u’), vulpe.
 E  x e m p l a : Fenestra est.  Este (o) fereastră.
 Lu pu s est.   Este (un) lup.
Vulpes est.  Este (o) vulpe.
Aşa cum la ma tem atică învăţaţi definiţii (şi pentru că latina este „m atem atica“ um a
nului), vă propunem câteva reguli:

2) Regula acuzativului singular

  E  x e m p l a:

-fenestrum. Formele de nominativ din română provin din forma

de acuzativ latinesc, de la declinarea a IlI-a im
Video: - lupum
 parisilabică, fără -m. Prin căderea lui -m latinesc, în
-vulpem. română aceste substantive se termină în vocale
tematice şi la nominativ, şi la acuzativ.
V ă druntea/o
-f  : frunte (fronlem).

-floare a/o floare (Jlorem).

3) Regula acu zativ ului plu ral

Orice Ac. pl., indiferent de declinare, are la genurile masculin şi fem inin desinenţa
-s, adăugată la temă
 E  x e m p l a :

-lupus.
• Româna n-a păstrat desinenţa -s, marcă de plu
Videmus: -lupos. ral, existentă în alte limbi romanice (franceză,
spaniolă etc.).
-vulpes.
• La declinarea a II-a, există vocala tematică medie
(-o-).
• La declinarea a III-a, vocala tematică medie
este -e.

4) a) La nomina tiv p lura l masculin şi femin in, d eclin ările I şi a I l-a formele
latineşti sunt moştenite.

 E  x e m p l a : lat. fen estra s (rom. ferestre); casae (rom. case) lat. lupi (rom. l u p i) ;  pruni
(rom. pruni) m ag ist ri (m aeştri)

b) La declina rea a III-a, se recunoaşte modelul latin moştenit de francezi.

 E  x e m p l a :
S u n t c i v i t a te s.v ( î n f r. , d e e x e m p l u , Ce sont des cités  „ S u n t [ n i şt e ] o r a ş e “ ) .

5) Regula ablativului singular

O ric e A b l . Sg., indife ren t de declinare, se term ină în vocală tem atică: I - a,
I I - o , III - e

 E  x e m p l a :
-casa  ( s u n t în c a s a a c e e a / î n c a s ă ) .

Sum in: -templo  ( s u n t în t e m p- l u l a c e l a / t e m p l u ) .

civitate   ( s u n t î n c e t a t e a a c e e a / c e t a te ) .
  D iscimus exercen do
î n v ă ţă m ex ersân d 
 E xercit ia :
1. Com pletaţi şi apoi traduceţi:

 puell
-  ...m pulchram. -Corinthumpulchr  ... ...
Vides: -  ...m bonum.
 puer  Visunt: - civitatem magn ... ...
-urb ...m magnam. - terr ... ... magn..m
2. Com ple taţi:
 puell
-  ... ... p ulchras; - mb...s pulchr... ...
Videmus: -  ... ... bon ...s.
 puer   Amamus: -hort...s magn... . ..
-urb ...s magna . .. - avo... bon ...s.
(avus, -i)
3. Co m pletaţi oral:
a) Poet   . . . clar  ... sumus. b) Tu flo re s ama .
Vos puer  ... p ulc h r ....estis. Vos mare vide   . . .
Urb  ... ... magn  . . . sunt. Puellae cantica a udi-u-  . . .
 N auta bo n  . . . est. Puer epistulam scrib-i-  ...
 In col . . . multi in Itali ... sunt. Filii epistulas scrib-u- . . .

4. a) Identificaţi pe hartă locurile în care au poposit Ae neas şi tovarăşii săi, folosind

sugestiile de mai jos şi harta
alăturată.
Primo Aeneas ab oris Troi
ae in Thraciam pervenit. De
inde (apoi) in insulam Apolli
nis contendit. Postea a d Harpe.s
 paulo p o s t   (puţin după aceea)
cum so ciis manet. Cyclopes in
Sicilia Troiani vident.
 D ein pr oce lla  (o furtună) in
 Africam Troianos ducit . In Italia,
 Ae ne as a d Inferos desc endid.
Fine itineris in Latio manet.
 b) Ce regim cazual au prep oziţiile in, ad, şi cum   în prop oziţiile de mai sus?
c)  • R ecunoa şteţi conjug area verbelor, gh idându-vă după marca acestora!
• Reconstituiţi forma de infinitiv, pronunţând-o corect:  p ervenit, manet, descendit,
vident, ducit, contendit.
d) Explicaţi cum se formează indicativul prezent al verbelo r regulate, utilizând
  M y th o lo g ica
 M  o n s t r a  h o r r i b i l i a
1.  H ARP YIA E  că este o harpie.
Harpiile („ Răpitoa rele“ ) erau con sideraţi
trei monştri înaripaţi cu chip de femeie, păr
lung, buclat, trup de pasăre, gheare lungi de
metal. Miroseau îngrozitor şi erau veşnic
flămânde. în  En eida , cele trei harpii îi atacă
 pe troienii care a costaseră din cauza furtunii
în insulele Strofade.
Harpiile întru chip ează acţiunea dev as
tatoare a vici ilor şi a răutăţii um ane. Ele nu
se identifică cu „eriniile“. Acelea pedep
H a r p ie „ f u r â n d “ u n c o p il
(MONUMENT FUNERAR)
seau. Acestea însă erau lacome şi rele.
Desp re o feme ie rea şi hrăpăre aţă se spune
2. C YCLOPES 
Sunt cuno scute trei gen eraţii de ciclopi:
a) Uranienii (avându-i ca părinţi pe Ura
nus şi Gaia) erau giganţi cu un singur ochi
rotund în frunte, forţă uriaşă şi buni făurari.
înlănţuiţi de U ranus şi Cronos, eliberaţi
de Zeus, vor făuri fulgerul şi trăsnetul pentru
Zeus, o cască pentru Hades, care-l făcea
nevăzut, şi un trident pentru Poseidon. Cu
ajutorul lor, olimpienii i-au azvârlit în Tartar
 pe Titani.
 b)  Ciclopii din Sicilia, în fruntea cărora
era P olifem („Vestitul“), erau făpturi uriaşe,
sălbatice şi crude (antrop ofagi). Se îndelet
niceau cu păstoritul. Polifem va fi îmbătat
de U lise . întrebân du-l pe isteţul călător cum
îl cheamă, Ulise i-a răspuns: „Nim eni“ . Or
 bit de acesta cu un par în ro şit în foc, ciclo
 pul prin mugete, i-a ad una t pe toţi fârtaţii
săi de prin munţi. La în treb area lor „Cine
te-a lovit?“, el urla de zor „Nimeni m-a lo
vit.“ U riaşul cu min tea gre oaie şi un singur
ochi s-a prins în cap cana isteţului Ulise.
c) Ciclopii făurari, ajutoarele lui He
faistos, care aveau atelierele în vulcanii
activi, fabricau armele, armura zeilor şi ero
ilor. Lor li se atribuie construirea zidurilor
„ciclopice“, acele ziduri, palate, monumente
grandioase, ridicate din blocuri de piatră (de
aproximativ 800 de tone) juxtapuse, fără
liant, aşa cum se pot vedea şi astăzi la My-
cene, în Grecia, dar şi în Italia.

3. S ir e n e s
Sirenele, de obicei trei la număr, erau nimfe
marine, jum ătate femei, jum ătate păsări c ă
rora tradiţia medievală le va atribui coadă
de peşte. Ar fi existat în sud-vestul Italiei.
Aveau voci minunate şi prin cânt atrăgeau
marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-
aproape , ajungeau să-şi sfărâme corăbiile de
stânci. U lise ar fi păţit la fel, dar, p ovăţuit
de vrăjitoarea Circe, recurge la o stratagemă:
el se leagă de catarg, iar tovarăşii lui îşi astupă
urechile cu ceară.
Singurul care le-a cucerit cu vrăjita lui
liră a fost Orphcus.
Sirenele sunt întruchipări ale capcanelor
întinse omului p e parcursu l vieţii sale. Ele Z id u r i c ic l o p ic e l a M y c en e

sunt păsări şi peşti, putând fi, aşadar, asi

Po l y p h e m u s o r b it d e U l is e
milate trăirilor inco nştientului, viselor fa s
cinante şi totuşi înspăimântătoare în care
omul alunecă, am eţit de plăceri şi iluzii. D e
aceea, trebuie să te „legi“ de realitatea-catarg
şi de „lumina“ spiritului pentru a scăpa de
mrejele de tot felul.

4. G o r g ones

Cele trei gorgon e — dintre care Medusa,

cea mai temută, era singura muritoare — erau
reprezentate cu capul acoperit de şerpi, cu
 buze din ca re ţâşneau colţi de mistreţ, cu
aripi de aur, mâini de bronz şi dinţi hidoşi.
Din sângele Medusei se va naşte Pegas.
Ucisă de Perseus, capul ei va deveni o „po
doabă“ pe scutul zeiţei Athena.
Gorgonele simbolizează duşmanul care
trebuie înfruntat. Dar cei mai mari duşmani
ai omului sunt chiar propriile lui slăbiciuni,
care, acceptate — aşa cum sunt ele sim
 N u e d e ajun s să d esc op eri vina (culpa),  ci,
fără să exagerezi sau s-o minimalizezi, tre
 bu ie să vrei s-o core cte zi. Aşad ar, Med us a
reprezintă imaginea sinelui d eformat de vicii,
im agin e care te îm pie tre şte, da că nu lupţi
 pe ntru dreapta măsură, pentru armonia inte
rioară.

5. C e n t a u r i )

Centaurii erau un neam străvechi din Thes

salia (Grecia continentală), provenit din uni
rea regelui lapiţilor, Ixio n, cu un nor ce avea
chipul Herci (regele era îndrăgostit de He ra
şi Zeus îi oferă un nor ca momeală). Aşa
se va naşte primul centaur, cu trup de cal
şi bust de om. C unos cuţi pentru cumplita lor
luptă cu lapiţii (p en tru că Pir ithous, fiul lui
Ixion, frate vitreg cu ce ntau rii, nu a împărţit
moştenirea cu aceştia), la nunta lui Pirithous,
centaurii, invitaţi şi ei, s-au îmbătat şi au vrut
să fure m irea sa şi alte fem ei ale lapiţilor.

Pe r s e u s u c i g ân d M edusa (C e l l i n i)

Lupta, imortalizată pe metopele de pe

Parthenon şi pe frontonul templului lui Zeus
din O lympia , sem nific ă lupta dintre forţa
raţiun ii (lapiţii) şi bestialitatea , instinc tu
alita tea, reprezen tate de ce ntauri. Lapiţii au
ieşit victorioşi pentru că în ajutorul lor a
sărit şi un alt invitat vestit, Teseus.
Printre aceştia, complet diferit este
Ch iron, cel mai în ţelept d intre c entauri. Fiu
al lui Cronos — şi, de aceea, înzestrat cu
nem urire — , ajunsese binefăcătorul oame
nilor. Educase tineri vestiţi, pre cum A hile,
Iason , Asc lepios. însuşi Apo llo înv ăţase de
la el muzica şi vânătoarea, iar Asclepios,
medicina.

T h e s e u s u c ig â n d un centaur
 TEST  Adbenesciendumpentruaștimaibine

I . 1. La formarea
formar ea poporului
poporul ui roman, conform
conf orm - os...
r  .... (f.)
mitului, au contribuit elemente ale unor - porc ... ... (m.)
seminţii din:  b)  H a b e m u s :
 —  Asia
 As ia Minor, pre cum . . .
Minor,  d
- o n ... (n .)
 —  Latium, p recum . . .
-av. .. . . . (f.)
 —  M a g n a Graecia, precum . . .
0,50 p. x 3 = 1,50 p. c) Ros .. patris sunt.
 Po
 Porc ...
... pa
patris
tris sun
sunt.
2. Populus Romanus îşi revendică originea
sa divină. Caesa
Ca esarr şi
şi Octavianus
Octavia nus se vor în  Do
 Don ...
... filii
ilii sunt.
nobila, stabilindu-şi aceeaşi rudenie (gens  Av...
 Av... ... filia
filiaee sun
sunt.
t.
 Iulia).  Expli
Ex plicaţ
caţi!
i!
0,25 p. x 2 = 0,50 p. 2. Identificaţ
Identi ficaţii subst
su bstant
antivel
ivelee în cazul genitiv!
3. Este Aeneas
Aen eas un prototi prot otip?
p? Completa
Com pletaţ ţi în Stabiliţi
Stabiliţi decli
d eclinar
narea
ea şi genul:
genul:
limba latină: • Troia Priami antiqua civitas erat.
a) Este înzestrat c u . . . (1 p.), calitate • Aen eas
eas,, filiu s Veneris
Veneris erat.
erat.
supremă, care ca re presupune
presupun e respect faţă de • I u lu
lu s f i l i u s A e n e a e e t C r e u s a e e r a t.
t.
. . . , . . . , . . . (1,50 p.).
 b) îşi
îşi duce la capăt misiunea,misiune a, în ciuda tu 3 Scrieţi verbele
verbel e la indicativ
indi cativ prezent
pre zent respectând
respect ând
turor obstacolelor, pentru că îşi conştien acordul în număr şi persoană:
tizează propri
propriul ul . . . (1 p.).  P u e r i a d l u d u m   . . . (venire).

4. Aenea
 Aeneass îşi
îşi respectă
respectă trecutul . . . (0,50 p.) V os
os . . . (c a n to r e ).

şi priveş
priveşte cu încredere
încredere în viitor
viitor . . . (0,50 p.). Tu p a c e m . . . (c u p e re ).
Trei gener
ge neraţ
aţii,
ii, care formeaz
fo rmează ă o singură
sing ură  D i s c i p u l i . . . b e n e ( s c r b e r e ).
unitate, vor deveni fundamentul viitoarei
0,45 p. x 20 forme = 9 p.
soc
societă
ietăţ
ţi rom ane . . . (1 p.).
Total: 9 puncte + 1 p. din ofic
oficiu
iu
5. în timpul călătoriei
călătoriei sale, Aeneas
Aeneas se luptă cu
L  a t iu m
 propriile sale slăbiciuni
slăbiciuni (fric
(frica,
a, deznădejdea
deznădejdea
etc.). Sub ce formă monstruoasă apar
acestea
acest ea eroului
erou lui?? Daţi trei exemple:
- . . . - . . . 0,50 p.- x .3 .= 1,50
. p.
Total: 9 puncte + 1 p. din
din oficiu

II. 1. Completaţi:
 ro
 r- o s . . . (f .)
 po
- rc . . . m (m .)
a)  H a b e o *:
- o m ... 
 d (n.)
av (f.) (pasăre)
 P a g in
in a m ea

I. 1. De scrieţi
scrieţi pe rso na jul / obiectul din ima ginile de mai jos!
2. Specificaţi
Specificaţi ce sim boluri ascund ace ste perso naje m itologice!
itologice!
3. Desenaţi
Desenaţi o har pie şi o sirenă în
în locu rile libere , conform ind ica ţiilor din rubrica
 Mytho
 My tholog
logica.
ica.

 Aedif
 Aedif i cia Cyclopum
Cyclopum Una
Una Gorgonum
Gorgo num

Pegasus   Sirena   Harpyia

II.
II. — Eu sunt super-tare în lexic!
 — D ac ă eşti s u pe rd ox a t, ex plic
pl ică-m
ă-m i şi m ie sens
se nsul
ul cu v inte
in telo
lorr subl
su blin
inia
iate
te!!
• Moş Costache Giurgiuveanu este un #h a r p a g o n .
• La Muzeul de Istorie, am văzut câteva #incunabule i ncunabule   valoroase.
• Cifra trei este o cifră fa # ti d ic ă :   trei gorgonc, trei sirene, trei harpii.
• E
# u f e m i s m este şi A ghiu ţă („S finţiş
finţişoru
oru l“ ), ca şi
şi Eum enide le („B ine vo itoa rele “),
un alt nume pentru Erinii.
 Lectio
 Lec tiones
nes 7 -10
-1 0
 sep
 se p tem
te m -dec
-d ecem
em

Secundum capitulum
• Fabula(tio) et historia
Romulus şi Remus
Semnifi
Sem nificaţ
caţia
ia întem
î ntemeie
eierii
rii unei cetăţi
 A d p lu s le ge nd um
Caracterul
Carac terul naţ
n aţional
ional şi istoric al mitologi
m itologiei
ei romane
rom ane

P R I M U S C O N DID I T OR
OR R O M A E  
 A d m e lius
li us co m preh
pr eh en du m
•  Rep
 R ep e te m us una
un a g ra m m a ticam
ti cam
II Substantivul. Declinările I-a IlI-a
Adjectivul. Clasa I
Verbul. Indicativ imperfect, viitor I
 Dis
 D iscc e m u s ex er ce nd o
•  M y th o lo g ica.
Parcae, fat um , o racula,
racula, augures, haruspices
• A d a lite ie n du m (test)
li te r s c ien
• Pagina mea
 F a b u la (tio )

R o m u l u s Ş i R e m u s

în Alba Longa, cetatea întemeiată de Ascanius, domn ea regele Numitor. El este înlăturat de
la domnie de fratele său Amulius, care, pentru ca fiica lui Numitor, Rhea Silvia, să nu aibă
copii, o numeşte vestală (preoteasă a Vestei); iubită însă în taină de zeul Marte, ea îi va naşte
 pe gem enii Rom ulu s şi Remus. Copiii sunt aruncaţi în Tibru, Tiberis, la porunca regelui

L u p o a i c a d in C a p i t o l i u m

Amulius. C oşul în care fuseseră abandonaţi nou-născu ţii se opreşte la mal, sub smochinul
ruminal (ficus Ru minalis)*.  Acolo, micuţii vor fi alăptaţi de o lupoaică (lupa, -ae ).
Găsiţi de Faustulus, p ăstorul regelui Amulius, vo r fi crescuţi şi îngrijiţi de soţia acestuia,
Acca Larentia, alături de cei doisprezece fii ai lor.
Deven iţi ad ulţi, tine rii Rom ulus şi Rem us, a flând de obârşia lor regeasc ă, îl vo r ucide
 pe Amulius, pen tru a-l reîn trona pe bu nicul lor. Fo arte curând , între cei doi gemeni vo r
apărea n eîn ţeleg eri, a tât asupra locului viito arei cetăţi, cât şi asupra nu melui cetăţii.
Dreptul de a ridica o cetate, drept impus de augur, re venea aceluia care zărea un num ăr
mai mare de vulturi.
Remus, cu suita lui, vede, primul, şase vulturi de pe colina Aventinus, iar Romulus
doisprezece de p e colina P alatinus. Fraţii se iau la ceartă; în momentul în care R emus, luând
în derâd ere gestu l sacru de întemeiere al cetăţii, trece peste brazda trasată de fratele său,
Romulus, lo vin du-l, rosteşte vorbele: „Aşa să piară oricine va trece peste zidul c etăţii mele.“
Ac este eve nim ente s-au petrecut, conform legendei, la 21 aprilie 753 a.Chr., dată de
la care a început numărătoarea anilor „de la fundarea Romei“ ( ab Urbe condita),   cum
şi-a intitulat Titus Livius istoria sa.

* Ruminalis < Rumina  - „Zeiţa sugarilor“

24
  H is to r ia

Se m n if i c a ţ i a  î n t e m e i e r i i u n e i c e t ă ţ i ( c i v it a s  )

A întemeia o cetate (condere civitatem) constitu ia o acţiune cu im plica ţii politice adânc

fixate în mentalul colectiv.
Exista un ritual consacrat întemeierii. Se luau auspiciile ( auspicia),  conform acelui
spaţiu m arc at pe cer, templum,  de augur ( augur).  Semnele favorabile, identificate
de preot pe pământ prin auguria,
reprezentau şi o învestire „charis-
matică“ a unu i conditor. Cu plugul,
el delimita spaţiul consacrat, viito a
rea incintă sacră şi inviolabilă a
cetăţii ( p o m e n u m ). Pământul arun
cat în exterior devenea zid de apă
rare, viitoarele ziduri ( moenia),  iar
 brazda, şanţul de ap ăra re (fossa).
Plugul sacru, jertf ire a în cinstea lui
Iuppiter a an im alelo r care au tras la
 plug, ac eastă prim ă brazdă (sulcus
 prim ig en iu s)   — toate căpătau va
loare simbo lică.
Pomerium, hărăzit de zei să ocro C Ro l in e l e omei

tească vatra viitoarei Rome — în

Forum va arde foc ul veşnic al Vestei — , dev ine simbolul unui uriaş cămin, puternic înfipt
în pământ, mundus,  hrănindu-se din cultul strămoşilor ( M anes ),   centru vital din care se
vor ridica râ nd uri-rân duri îndrăzneţi războinici, fii ai Lup oaicei.
încălcarea acestui ritual echivala cu un sacrilegiu ce trebuia sa ncţionat aspru, indiferent
cine era făptuitorul.
Puterea lui  fa s   (datul divin) şi a lui ius  (dreptul uman de a executa) legitimează
atitudinea lui Romulus.
El san cţion eaz ă nefas,  nesocotirea dreptului divin.
Conform trad iţiei, Rom ulus a îndep linit în timpul dom niei s ale trei funcţii esenţiale:
 pe aceea de rege ( rex), de războinic ( dux) şi de preot (sacerdos). Personaj mitic, era firesc
să i se atribuie m ulte merite. Totuşi, Romulus înfiinţează, organizează forme instituţionale,
fundamente ale viitoarei Rome.
Istoricii consemnează următoarele „realizări“*:
 1) structuri juridice ( iura)\ 
2) primul senat ( consilium regium),  format din o sută de senatori ( centum patres)
3) diviziunea po pulaţiei în treizeci de curii ( triginta curiae)  şi trei triburi (tres tribus );
4) reg lem entarea relaţiilor dintre patricieni şi plebe (patres, pleb s);
5) sacralizarea persoanei regale prin însemne regale: corona aurea, sceptrum, sella
curulis, toga pu rpu rea , lictores cum f ascibus.

 A d plus legendum
 pen tru a cit i m ai m u lt

Caracterul naţional şi istoric al mitologiei romane

„Roma şi-a avut mitologia ei, şi această mitologie ni s-a păstrat. Numai că ca nu a
fost niciodată fantasma gorică, nici cosmică: a fo s t naţională şi istorică  (s.n .). în vreme
cc Grecia şi India o rgan izau în imagini gra ndioase ceea ce credeau ele că au fost geneza
şi vârstele un iversul ui, haosu l şi creaţiunile, oper a şi aventu rile zeil or orga nizatori ai
«întregu lui», Ro ma n -a avut altă ambiţie decât pe aceea de a-şi relata, cu sim plitatea
 proce selor-verbale, pro priile ei începuturi
şi propriile ei etape, întemeierea şi pro
gresele e i, opera şi ave ntur ile regilor, care,
după închipuirea ei, o formaseră rând pe
rând. Dar aceste relatări, deşi datate şi
situate într-o perspectivă apropiată, erau
totuşi măcar în parte fictive şi moştenite din
vremea când Roma încă nu exista, şi în
dep linea u exact ac eeaşi funcţie pe care o
îndeplineau, la greci şi la indieni, poves
tirile fantastice: justificau , a utentificau ri
tualurile, obiceiurile şi toate celelalte
elem ente constitutive ale societăţii romane,
ale caracterului şi idealului roman, în plus
îi distrau pe fiii lupoaicei (căci nu trebuie
nesocotit nici acest folos al miturilor) şi,
în acelaşi timp, le confirmau stima pe care
şi-o purtau şi frumoasa încredere în des
tinele lor. De fapt, echivalentul teogoniilor
şi cosmogoniilor altor popoare indo-eu
rop ene trebuie căutat în p rim ele două cărţi
ale lui Titus Livius. Citite astfel, toate aces
te legende regale dobând esc un interes spo
rit.“ (Georges Dum ézil, M it ş i epope e,  trad.
rom. de Francisca Băltăceanu, Gabriela
Cre ţia, D an S luşanschi, Ed itura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1993, p. 198)

C  o n c o r d ia
 P r im u s c o n d i to r R o m a e

emus, primus, sex vultures videt, sed 

 R  frater , tardius, duplicem num erum
vulturum videbit. In Aventino monte ami
corum multitudo regem Remum, in Pala
tino monte altera regem Romulum con-
salütat.
 R o m ulus, prim us, fo ssa m ur bi s su ae
ducere incip it. Rem us venit, ridet et novos
muros Ro m uli transilit. Iratus fra ter 
 Rem um cum verb is asp er is in te r fic it: „sic
 p erea t qui moen ia mea tra nsiliet. "
 Nova urb s condit oris no me n habebit.

Aq u il a   - simbolu l puterii romane

VOCABULA

 p r i m u s , - a , - u m num. ord. -   p r i m u l , c e l d i n tâ i incipio, -ere, -cepi v.t.  - a î n c e p e

sex num. -   ş a s e d u c o , - e r e , d u x i v.t. -   a t r a s a
v u l t u r , - u r i s s.m. -   v u l t u r   s u u s , -a , - u m adj. pos. -   a l s ă u , a sa
t a r d i u s adv.comp. - m a i t âr z i u n o v u s , -a , - u m adj. -   n o u
d u p l e x , - i c i s adj. -   d u b l u m u r u s , - i s.m. - z id 
n u m e r u s , -i s.m. -   n u m ă r   t r a n s i l i o , - i r e , - s i l i i v.t. -   a s ă r i , a trece peste
o s t e n d o , - e r e , - te n d i v.t. -   a a r ă t a i r a t u s , - a , - u m adj. -   m â n ia t
m u l t it u d o , - m i s s.f. -   m u l ţi m e f r a t e r , - t r i s s.m. -   f r a t e
r e x , r e g i s s.m. -   r e g e v e r b u m , - i s.n. -   v o r b ă , c u v â n t
a l t e r , - e r a , - e r u m  pron.neh. - a l tu l , a l ta c u m ( + A b l .) - c u
c o n s a l u t o , - a r e , - a v i v.t. -   a s a l u t a , a p ro c l a m a interfïdo, -ere, -feci v.t. - a  u c i d e
d u o , d u a e , d u o num.  - d o i sic adv. - a şa
o d i u m , - ii s.n. - u r ă  p e r e o , - i r e , - i i v.i. -   a pieri
n u n c adv. -   a c u m  p e r e a t ( C o n j. p r e z . ) - s ă p i a r ă
c o n s p i c i o , - ë r e , - s p e x i v.t.  - a p riv i qui - cel care
f o s s a , - a e s.f. -   ş a n ţ m o e n i a , -i u m s.n. pl. -  z i d u r i
 A d melius comprehendum
 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e

1. Există anu m ite num ere care, în cult urile prim itive şi trad iţion ale, au o valoare
simbo lică, încărcătura lor sacr ală şi forţa ma gică fiind însă diferite. D e exe mp lu, despre
numărul dois pr ez ece se spune că este produ sul înmulţirii celor pa tr u puncte cardinale
cu cele trei planuri ale lumii:
lumea subpământeană (sub
terra), lumea terestră şi lumea
cerului.*
Aşadar, doisprezece  repre
zintă „într egu l“ . Demo nstraţi
că doisprezece   este un număr
fast, norocos (num ărul de vul
turi zăriţi de Romulus), iar şase
are valenţe nega tive!
Gândiţi-vă şi la alte ex em 
 ple, în afară de „Ş as e, vine
 pro fu ’!“

2. Co m enta ţi ge stul lui

Romulus şi din punct de ve
dere simbolic şi uman. Grupa
ţi-vă în apărătorii sau a cuza
torii acestuia.

3. a. Explicaţi, cu ajutorul informaţiilor oferite la rubrica  M y t h o l o g i c a , ce semnifică

termenii:

•  templum •  auspicium • a ugurium

b. Completaţi sp aţiile libere! Veţi folosi şi radicalu l term enilor de mai sus.
• Noaptea, eu c o n - . . . cetatea de stele.
• Acţiunea se derulează sub cele mai b u n e . . .
• Astăzi se i n - . . . un teatru m odem în Constanţa.

4. Alegeţi varia nta pla uzib ilă referitoare la sfârşitul lui Romulus! Motivaţi alegerea!
a) Pe când îşi inspecta armata pe Câmpul lui Marte, începe o furtună puternică.
Reg ele, în văluit într-u n nor des, a fost răpit şi înălţat la cer.
b) Regele, în timpul vijeliei, a fost ucis de senatori.

* C f. Je a n C h e v a l i e r  , A l a i n G h e e r b r a n t ,  D ic ţi o n a r d e s im b o lu ri, t r a d . ro m . D a n i e l
 N i c o l e s c u et alii, E d i t u r a A r t e m i s , B u c u r e ş ti , 1 9 9 4 , v o l . I , p . 4 5 4 .
 c) Un sen ato r de prestigiu, Iulus Proculus, confirmă public (poves tindu-şi visul) că
Romulus a devenit zeul Quirinus şi prevesteşte Romei un viitor strălucit.

5. Ac tivitate de grup : etape de desfăşurare:

• Pentru realizarea exerciţiului 5, se reco mandă ca, în cadrul tem ei pentru acasă, elevii
să caute în dicţion ar sensul te rm enilor scrişi cu litere cursive.
• în clasă, se st abilesc gru pele şi sarcinile de lucru: câte trei prop oziţii pentru fiecare
echipă.
• Ce rinţe :
- să com pleteze , în limba română, „realizările“ din timpul dom niei lui Romulus,
având ca reper cuvintele-cheie latineşti:

a) . . .
b) . . .
c) . . .
d) . . .
e) . . .
f ) . . .
g) . . .
h) . . .
i) . . .

a) Romulus populo i ura   dabit.

 b) Duodecim lict ores  instituit.
c)  A sylu m   constituit ubi servi et liberi veniebant.
d) Consilium  regium parat.
e) Centum senatores  creat.
f) Senatores  patr es   Romulus appellabit.
g) Iovi primum templum   condit.
h)  Rex sacrorum   erat.
i) Triginta curias habebit.

- să identifice do men iile de activitate în care regele a excelat.

NOTA BENE!
„ P r o d u s e l e “ a c t i v i t ă ţi i v o r f i s c r i s e d e r a p o r t o r i (audaces  „ î n d r ă z n e ţi i e c h i p e l o r “ ) pentru evaluare
  R EPETIMUS UNA GRAMMATICAM 

SUBSTANTIVUL. Declinările I-a III-a. A d j e c t iv u l . Clasa I

1. Regula dativului singular
• D. sg., la declinările I şi a III-a, este moştenit în română.
• De sinen ţa D. sg. este identică, la de clin are a a ll-a , cu cea a Abl.
Compară:
 E x e mp l a :

 puellue
- (unei copile)
 Habe-bi -s fid em -legi (unei legi)
(Vei da crezare + D.):
 puerb
- (compară cu Abl sg. în latină)
2. Regula dativ ului şi ablativului plural
Ablativul nu s-a m oşten it în limbile roma nice. De aceea , vom învăţa prin com parare:
• I + a Il- a Vae vict-is / „Vai ce lor învinşi/învinse !“ D. = Abl. pl.
• a III-a Sol omn-ibus lucet „S oa rele străluce şte pe nt ru to ţi“ .
 E x e m p l a :
- puellis -silvis
• Libros dabimus:  pueris
- • Eratis in: -templis
- civ ibus -civitatibus

3. Regula genitivului plural

a. La declinările I şi a Il-a, se reţine maxim a:  Repetitio est mater studiorum „Repetarea
este mama studiilor“. Se remarcă -  or - moştenit; term ina ţia - um a dispărut în
rom ână. La d e c lin a re a I, în term inaţia - a r u m se identifică vocala tem atică - a .
 b. La decli na re a a III-a , se re ţin e - um/-iu  m
p e ntru substa nti vele im pari silabic e,
respectiv parisilabice.
 E x e m p l a:

 M uru s civ itat u m , co nc or dia civ iu m

4. Regula v oca tivului singu lar şi plu ral

Orice substantiv, indiferent de declinare, va avea, Ia V. sg. sau pl., aceeaşi formă
cu a N. cu excepţia subs tantivului/adjec tivului de declinare a a II -a term ina t în
-us la N. al cărui V. sg. este  în-e
 E x e m p l a:

 Ava r e tibi nih il satis es t  ! Veni, am ic e bon e!  (Compară: Stai, Traiane, nu pleca!)
4. Regula neutrului singular
Orice neutru singular, indiferent de declinare, are formă identică pentru N.,
Ac., V.).

30
  E x e mp l a :
-templum altum.
• Non videbo: -tempus infinitum,
-mare fi ni turn.
 N e u tr e le l a tin e şt i şi - a u p ă s t r a t în r o m â n ă g e n u l,
i n d if e re n t c ă s u n t c u v i n t e m o ş te n i t e s au î m p r u 
• Templum altum
m u t a te , cu e x c e p ţi a c u v â n t u l u i mare,  c a r e î n r o 
e s t infinitum
Tempus . N
otabene! m â n ă e s t e d e g e n u l f e m i n in .
 Mare
e s tf 
i nitume
.  .
 t
 s

5) Regula neutrului plural

[Orice neutru plural are formă identică pentru N., Ac., V şi se termină în desinenţa
ă / -ia (N. = Ac. = V. = ă / -îa)|
 E x e mp l a : ,
t-empla alta. t-empla alta.  N
otaben!În r o m â n ă, n e u tr u l p lu ra l
Non
Erant: -tempora infinita, videbamus: -tempora infinita, s c a u n e p r o v i n e di n scamna,
-maria finita. -mariafinita. i a r t im p u r i d i n t e m p o r a
(o r a >   uri).

 V E R B U L . Indic ativul
1) Regula in dic ativ ulu i imperfect
lauda-ha-m a) La tema verbală (t. v.) de prezent, conjugările I, vide-ba-m
. lauda-ba-s a Il-a, se adaugă sufixul -ba- . vide-ba-s
şi desinenţele personale -m , -s, -t, -mus, -tis, -n t 

leg-e-ba-m
 b) La verbele de conjugarea a III-a şi a IV-a dor-mi-e-ba-m
. leg-e-ba-s între tema verbală de prezent şi sufix .dor-mi-e-ba-s
se intercalează vocala -e- de legătură
2) Regula indicativului viitor
lauda-b-o
a) La tema verbală (TV) de prezent, vide-b-o
conjugările I şi a Il-a, se adaugă sufixul .vide-bi-s
. lauda-bi-s
-b- / -bi- / bu - şi desinţele personale -o, -s, -t, -mus, -tis, -nt 

 b) La conju garea a III-a consonantică la ra dic al (R ) se adaugă:

- sufixul -a -   (pers. I) şi desinenţa -m
- sufixul -e -   (cele lalte p erso ane) şi desinţele -s, -t, -mus, -tis, -nt 
duc-a-m c) La conjugările a III-a vocalică şi a IV-a se procedează veni-a-m
. duc-e-s . veni-e-s
la fel; în loc de R se utilizează tema verbală

 E X E R C I TIA
Traduceţi:
Tu vei cânta (canto, -are). V e ţi c o n d u c e (rego, -ere).
V o m r â d e (rideo, -ere). Voi conduce.
(venio, -ire).
  Discemus exercendo
v o m î n v ă ţa e x e r s â n d  
1. Co mpletaţi:
 f- i li- ... ... (sg.) fo r -  ... ... candidum
 Dabis:  f- i li- ... (sg.) librum nov- ... ...
-civ- ... (sg.) leg-... ... bon- ... ... (sg.)
2. Com pleta ţi s pa ţiile goale:
-magistr- ... ... (f. pl.) volumina nov  ....
 Dabitis: -magistr- ... ... (m. pl.) respons  ... bona.
 pl.) leges bon ... ... .
-civ ... ... ... ... (m.

3.  Audiemus canticum: - ll  ... ... (f. sg.)

 pue
- er   ... (m. sg.)
 pu
-av ... ... (avis, s.f., a III-a)

4. Audiam cantica fili... ... ... ... (m. pl.)

fili ... ... ... ... (f. pl.)
avi ... ... (pl.)
5. Re cuno aşteţi, în exe rciţiile de mai sus (1- 4) , timpul verb elor, gh idân du-v ă după
sufixe!
6. a) C itiţi cu a tenţie textul de mai jos în lim ba latină (tema se poa te rea liza şi pe
grupe)!
 b)  Sta biliţi locul şi timpul acţiunii!
c) Identificaţi personajele, stabilind relaţiile de rudenie, de prietenie sau antagonice!
d)  C on cen traţi-vă asupra verb elor-p redicate , pentru a stabili logica des făşurării
evenimentelor.
e) De scop eriţi m om entul-su rpriză al aces tei legende (pers onaju l insolit)!
f) A uto co rec taţi-vă, recitind paragra ful R om ulus şi Remus (ru bric a  Leg en da )!
• Proca, rex Alb an orum, duos filios, Num itorem et Amulium, habebat. Am ulius
autem Alba e regnum cupiebat. Idcirco filiae Num itoris non parce t.
 Reg num fra tris po str em o capiet.
 Ita Rhea m Silviam vesta lem fa cie t.
• Tamen Rhea Silvia gemin os p a rit. Rex ira tus miseros pu eros in aquani Tiberis
iacit. U ndae aqua rum in ripa alveum relinquun t. Lupa Ro m ulum et Remum
invenit. Materno amore nutrit geminos et pueri in vita manent.

1. Identificaţi c âte două substantive la cazuri diferite!

8. Conju gaţi la in dica tiv prezent, im perfe ct şi viitor verbul  pa rco , -ere!
9. A naliz aţi p ărţile com pone nte (radical, te m ă verbală, sufix ver bal, desine nţă) ale
următoarelor verbe:
grupa I: habebat, capiet, invenit 
grupa a Il-a nutrit, cupiebat, fac iet.
  M y th o lo g ic a

1.  P a r c a e  —  tr ip lic e s s o ro re s  prin interm ediul pro fetese lo r: Pythia, Si

Parcele   („C ruţătoa rele“) erau trei surori,  bylla. Se num eau oracole şi lăcaşurile (sanc
divinităţi ale destinu lui (Fatum),  ale sorţii tuarele de la Delphi, Delos, Cumae etc.)
(Sors ). unde se oficiau ace ste profeţii.
•  M oir e le , la greci, purtau şi La Delphi, p rofeţiile îm brăcau o formă
nume: Clotho („Cea care toarce“), Lachesis ambiguă; exista o castă s acerdotală care le
(„Cea care împarte“) şi Atropos („Inflexi interpreta. Prestigiul moral şi politic al
 bila“) acestor profeţii era foarte mare, ele putând
• Ursitoarele,  la români, meneau nou- influenţa deciziile pu tern icilo r zilei. La
născutului viitorul. (Citiţi basm ul versificat: Delos, insula sacră unde se născuseră zeii
 Miron şi fr u m o a sa f ă r ă corp   de M. Emi Apollo şi Artemis/Diana, oracolul era foarte
nescu!) clar formulat.
2.  F a t u m (destinul, soarta) reprezenta de în epoca creştină, celebrele sanctuare
cizia unei voinţe im placa bile care orându ia decad treptat.
existenţa oa m en ilo r şi a zeilor; însuşi Iu p 4.  A  u g u r e s erau preoţi rom ani ce practicau
 piter se su punea legilor inexorab ile ale arta divinaţiei în slujb a statulu i. Interpretau
destinului. semnele divine ( auspicia ), examinând
3. O r a c u l a  . Oracolele erau răspunsurile zborul / cântecul păsărilo r sau modul de a se
(sub forma profeţiilor) date de zei oamenilor, hrăni al acestora. Un auspicium  explicit

Del ph i
devenea augurium.  Tehnica de examinare
era următoarea: pe cer, se delimita un loc,
templum  (gr. „a tăia“). Co
respunzător acestuia, augurul, aflat în centru,
marca pe pământ cu toiagul un sector:

Tot ce se întâm pla în ace astă porţiune

(zbor de pasăre, fulger, tunet) putea fi con
siderat semn divin. Răspunsul augurului era
transmis magistraţilor. Puterea augurilor era
recunoscută şi rolul lor în politică s-a
me nţinut pân ă în epoc a im perială. Lo r le
revenea sarcina de a consacra un preot în
tr-un colegiu sacerdotal (inaugurare flaminem
) sau de a sfinţi un edificiu ( inaugurare
aedificium).
5.  H ARUSPICES . Haruspicii preziceau
viitorul, luând auspiciile în urma examinării
Del o s
măruntaielor animalelor jertfite zeilor sau
a unor fenomene neobişnuite (cutremure,
tunete). Despre această disciplina etrusca
scrie Cicero în  D e d iv in atio ne  „Despre arta
divin aţiei“ .
Dacă în Grec ia ştiinţa ghic irii viitorului
se men ţine în limitele teo reticulu i, la Roma
divin aţia are un rol im porta nt atât în plan
instituţion al, câ t şi în via ţa cotidia nă.
 T E ST  A d a lite r s c ie n d u m
pentru a şti altfel

 V ă propun em un min ip ro ie ct cu tit lu l  Raptu s S a b in a rum .

în funcţie d e ofertanţi, sarcinile se distribuie unei echipe de pa tru-cin ci elevi.

 RAPTUSSABINARUM 
• Civitas valida erat, sed penuria mulierum magna erat. Romulus Neptuno ludos parat.
Vicinos Sabino s vocal in civitatem. S pectac uli tempus venit. Eo me ntes Sabino rum erant.
 Rom an i p uell as vi ci noru m ra pi unt. Par en tes virginum fu g iunt.
• Lon gum bellum in ci pie t. Tune Sa bi nae bello
interveniunt et pa ren tes e t viros implorant. Sabini
cum Romanis pace m fa ciu nt et Roma ni duos reges,
Tatium Sabinum et Romulum, habebunt.

Cerinţe:
a)  identificarea corectă a sensului cuvintelor;
b)  traducerea corectă a paragrafelor;
c) m arcarea m om entelor subiectului (etapa de
consultare, între membrii echipelor);
d)  sem nificaţia scena riului „inventat“ d e Ro
mulus;
e) răpirea sabinelo r — răpirea miresei (posibile
analogii cu obiceiuri româneşti);
f) poz iţia, profilul viitoarei feme i romane în
viaţa cetăţii; r ă p ir e a s a b in e l o r

g)  istoria în legendă.

Două inform aţii istorice im portante se reţin din legen da de mai sus. Form ulaţi-le în
română:
• Gentes Latinorum et Sabinorum conveniunt.
• Collegae duo reges erant.

Bibliog rafie fundamentală

TlTUS L i v i u s ,  D e la fundarea Romei   trad. de Paul Popescu Găleşanu, Ed. Minerva,
Bucureşti, 1976 (sau internet).
 P a g in a m ea

1) Voi descop eri cincisp rezece cuvinte latineşti învăţate de mine, dacă voi căuta atât

MUSZ ENEA
 pe orizontală, câ t şi pe verticală.

R
OE
LYMPUAX RQ I
MARSZQC
SYE
POU S
B
UXX
AT
LR AC
IUC
MA
NA
UT
UM
AI
L Y
L
S A
ILN
VUS
IAIG
UUNX
YA
Y L
A
U
ITA U
LI RSS SS
AS
2)  Discip ulu s negle gens err avit.
Tu co rrige ! Verba correc ta

a )   Simbolul puterii romane este Pegasus, avis Iovis. . . .

 b) Totemul poporu lu i roman este lupus, simbol al fertilităţii. . . .

c) Totemul poporului dac însă este lupa, identificat în steagul
de luptă al dacilor. . . .
d) Simb olul insp iraţiei artistice este lupa. . . .

 N unc, vald e bene!

(Foarte bine, acum!)
 Lectiones 11-14
undecim-quattuordecim

Tertlum capitulum
•  Fabula(tio) aut historia?
Regi legendari ai Romei sau regi ai Romei arhaice?
•  A d plus legendum
Regalitatea — funcţiile regelui
•  Numa Pompilius, Sabinus rex
• Ad melius comprehendum
•  Repetite una grammaticam
• Adjectivul. Clasa a Il-a
Gradele de comparaţie
• Verbul. Imperativ prezent
Conjunctiv prezent
• NOVA
Verbul. Gerunziu
Substantivul. Declinarea a IV-a
Valori ale conjuncţiei ut
•  Disca mus exercendo
•  Mythologic a : Mars , Quirinus, Iuppiter, Vesta, Ianus
• Ad aliter testandum
• Pagina mea
 F a b ula(tio) a u t h isto ria ?

R e g i l e g e n d a r i a i r o m e i

Au fost mai mulţi regi (reges)  care au domnit la Roma începând cu anul 753 a.Chr., şi
totuşi se vorbeşte doar de şapte regi legendari:  patr u   latino-sabini şi trei   etrusci. Se
 presupu ne existenţa unei legături afective cu sărbătoarea religio asă foarte veche
Septimonlium, care ar fi indicat, după Varro, cele şapte coline ale Rom ei. O ricum , această
atracţie misterioasă pentru cifra şapte, numărul cel mai încărcat cu sem nificaţii ezoterice,
 provine dintr-un fond mitic indo-european. Este numărul sim bolic al totalităţii în mişcare
sau al dinam ism ului total. El corespunde ecuaţiei: patr u   (simbolul pământului) + trei
(simbolul cerului); şapte (totalitatea cosmosului).
Aceşti şapte regi au fost, aşadar, latini, sabini şi etrusci: Romulus (latin), Numa
Pompilius (sabin), Tullus Hostilius (latin), Ancus Martius (sabin), Tarquinius Priscus,
Servius Tullius, Tarquinius Superbus (etrusci).
Dintre aceştia, o figură cu adevărat legendară este sabinul Numa Pompilius, chemat
în fruntea Romei la vârsta de patruzeci de ani. El a domnit în pace, cu modestie şi
cumpătare.
Legenda spune că, în timpul unei ciume,
E g e p i a s e t ra n s f o r m ă în i z v o r  
un scut miraculos (ancile ), din bronz, a
căzut din cer, şi epidemia a încetat brusc.
Egeria, una dintre nimfele Camenae, înzes
trate cu darul profeţiei, a prezis că cetatea
în care va fi păstrat scutul va dobândi o pu
tere ieşită din comun. Auzind aceasta,
regele a poruncit să se făurească unspre
zece copii pentru protejare a originalului şi
le-a dat spre pază, împreu nă cu originalul,
marelui-preot (pontif e x ma ximus) şi preo
ţilor salieni (Sălii), doisprezece patricieni
romani care-l slujeau pe zeul Marte.Î n
timpul procesiunilor, îşi loveau scuturile
(ancilia)  cu suliţa şi interpre tau cântece
(carmina Saliaria)   şi dansuri ritualice
(numele lor provine de la verbul salio, -ire
„a sări“), în cinstea lui M arş Gradivus „Cel
ce îndeamnă la luptă“ sau a lui Quirinus,
zeul sabin de pe Quirinal.
Potrivit legend ei, Eg eria devine soţia
 aminteşte de o dumbravă sacră ( lucus ), unde
 Num a o în tâln ea pe Egeria. Aceasta îi dicta
 politica religioasă, în văţându-l rugăciuni şi
descântece eficiente.
La moartea lui, Egeria a fost presch imbată
de Diana, după cum spune Ovidius*, într-un
izvor.
Reformele lui Numa însă rămân, şi meritele
lui sunt incontestabile. Con form tradiţiei, i se
atribuie lui Nu ma construirea templelor închi
nate cultului divinităţilor Ianus, Vesta şi Fides.
Cei trei regi etrusci vor fi asimilaţi firesc
de latini şi sabini (chiar dacă ultimul devine
rege prin crimă) şi vor moderniza arhaica
aşezare a Romei.
Tarquinius Priscus (cel Bătrân), originar
din localitatea etrusc ă Tarquinii, constituie m o
delul reformatorului inventiv, al constructo
rului ( Circus Maximu s, sistemul de canalizare).
Introduce la Rom a jocurile cu gladiatori, spec
tacolele mari ( lucii magni),  marşul triumfal
(carmen triumphale). L atium şi E t r u r ia

Un legiuitor, cel mai important după Ro-

mulus, a fost regele etrusc Servius Tullius, C M
ir c u s aximus

care, prin co nstituţia sa, a regrupat cetăţenii

în centurii (centu riae < centum „o sută [de oa
meni]“), formâ nd şase clase censitare (în func
ţie de avere). În acest m od, avea unităţi de
infanterişti bine instruite, recenzate (trecute în
revistă), pre gătite să acţioneze în interesul
obştesc, în afara celor trei sute de cavaleri
(Celeres)   din garda regală.
Al şaptelea rege al Romei (şi astfel se în
cheie un ciclu), supranumit Superbus   „Tru
faşul“ din cauza cruzimii şi conducerii tiranice
(nu consulta senatul), a alimentat ura patri
cienilor faţă de regalitate (odium regni). Tarquinius, care îşi impune hegemonia în Latium,
devenind fruntaşul unei ligi de treizeci de neamuri (populi), urgentează pe seama plebei
finalizarea marelui canal de scurgere (Cloaca Maxima) şi construieşte templul lui Iuppiter
 pe Capitolium.
Opera sa de urbanizare în regim de forţă, cât şi conducerea d espotică au creat în jurul
său nem ulţumiri, care au culminat cu exilarea regelui şi instaurarea republicii, în 509 a.Chr.
  A d plus legendum
 pen tru a citi m ai m u lt

REGALITATEA. FUNCŢIILE REGELUI.

Reg alitatea a repre zentat prima institu ţie a Romei arhaice, ca re a răspuns iniţial
 predispoziţiei latinilor pentru „ligi, federalizare politică şi religioasă, sărb ători comune“ .
La Roma, după cum s-a observat, instituţia regalităţii s-a modificat o dată cu instaurarea
regilo r etrusci. Toate cetăţile şi confed eraţiile etrusce din cen trul Italiei erau conduse de
lucumones, regi cu puteri nelim itate, eviden ţiate prin însemne pr ecum coroana de aur,
scaunul de fildeş, sceptrul, hlamida, tunica ţesută din purpură şi fir de aur; lucumonii
erau însoţiţi de bărbaţi înarm aţi cu fascii (mănunchiuri de nuiele, în care era înfiptă o
secu re cu tăiş dublu, purtate în semn de cinstire). Cu siguranţă, dispariţia regalităţii la
Roma a coin cis cu abolirea acestei forme de mon arhie şi în cetăţile etrusce. M entalitatea
etruscilo r era cu mu lt mai „oligarhică“ decât cea a romanilor, după cum susţine E. Cizek.
De aceea, regalitatea etruscă a sporit autoritate a şi funcţiile regelui, iar spiritul latin doar
a impus creşterea rolului adunărilor populare.
Cele trei puteri fundamentale ale unui r ex se definesc prin:
1) Sacralitatca regelui (omologul său divin este Iuppiter), sporită prin ceremonia
triumfului, prin calitatea de mare augur, regelui, în virtutea dreptului de a lua auspicii,
îi revenea sarcina stabilirii calendarului (dies fa sti et nefasti);  Numa Po mpilius a împărţit
anul în douăsprezece luni.
În calitate de po ntife x maximus, regele prezida cultele religioase şi asigura respectarea
acestora, în vede rea ocrotirii divine, pentru p rosperitatea cetăţenilor. Regele numea
vestalele, ce ea ce relev ă vechim ea acestui cult şi credinţa arhaică a unităţii in disolubile
dintre comunitate, focul sacru şi conducătorul comunităţii. Chezăşia bunăstării co
munităţii o reprezenta buna funcţionare a ultim elor două com partimente. Regii etrusci,
nefiind legaţi afectiv d e această credinţă, vor desacraliza treptat puterea regală, înlocuind-o
cu modelul tiranici greceşti, cu autarhia.
2) A doua funcţie importantă a regelui, cea de şef militar, decurge din calitatea lui de
apărător al comunităţii romane. Romulus, ca prototip al lui dux, a fost apoteozat pe Câmpul
lui Marte, Quirinus. Tot în calitate de comandant suprem, regele deţinea imperium „puterea
militară“, care-i permitea să conducă toate operaţiunile militare, să declare război sau să
încheie pace. Pentru aceste iniţiative militare, avea nevoie doar de ratificare din partea adunării
 poporului. Important era să se pătreze între lim itele „legale“ ale lui fa s şi ius.
3) În calitate de iudex, regele asigura arm onia dintre cetăţeni, iar judeca ta regelui era
de netăgăduit. Marele jud ecător nu intervenea însă decât în cazuri grave — de înaltă trădare
sau în cazul pedepsirii unei vestale (când se aplicau pedepse cumplite). Uneori, rezolva
litigii între ginţi (gentes), dacă acestea aveau implicaţii religioase. Regii etrusci însă au
desacralizat funcţia jurid ică şi au micşorat drepturile ginţilor, im punând puterea personală
în luarea deciziilor.
În concluzie, „cele trei funcţii teologico-sacrale exprimate şi patronate de triada precapitolină:
Iupp iter, Marş, Q uirinu s iau la romani configuraţia unei suite de reg i“ . Ac esto r trei zei
le corespund primii patru regi legendari: Romulus, Numa, Tullus şi Ancus.*

* A pud G h . I. Ş e r b a n , n o t e , p. 2 3 7 , î n E u t r o p iu s , Breviar de la întemeierea Romei,   E d i t u r a

Istros, 1997.

40
  N u m a P o m p ilius,
Sabinus rex
ost mortem Romuli, Numa Pompilius, prudens vir,
P  fe rocem p o p ulum iure leg ibus qu e a c melioribu s m or ibus
mitigat.
 Ianum, indice m p a cis bellique fa ci t. Pos tea sacra institu it:
 Iovi, Ma rti, Quirino fla m ines creabit. A Sa liis petit ut mira bile
ancile custo diant. Virgines Vestae legit et venerabiles et 
sanctas fac iet. Ex p a tribus pontificem leget. Cives tanta
 pie ta te im buit ut fid e s ac iusiuran du m, non metus legum,
civitatem regant. Fidei sollemne sacrum instituit. Itaque duo
reges, Romulus bello, Numa pace Romam auxerunt.
(După Ti t u s Li v i u s )

IUPITER - CERUL-PĂRINTE

VOCABULA

mors, -tis  s.f.  — moarte, pieire m irabilis, -e adj.  — m i r a c u lo s

 prudens, -ntis adj.  — cum pătat, înţelept
ferox, -ocis adj.  — crud, sălbatic
 populus, -i  s.m.  — popor  v i r g o , - i n i s s.f.  — f e c io a r ă
ius, iuris  s. n.  — drept
lex, legis  s. f.   — lege
meilor, -oris adj. comp. — mai bun
mos, moris s.m. — obicei;  p l . moravuri
mitigo, -are, -avi v.t.  — a îmblânzi
Ianus, -i  s. m .  — (zeul) Ianus
index, -icis  s. m .  — chezaş
 postea adv.  — apoi
sacrum, -i  s.n.  — ceremonial religios
instituo, -ere, -stitui v.t.  — a institui
Iuppiter, Iovis  s. m .  — Iupiter 
Mars, -tis  s. m .  — Marte
Quirinus, -i  s. m .  — Quirinus
flamen, -inis  s. m .  — preot flamin
creo, -are, -avi v.t.  — a numi, a desemna
Salii, -iorum  s. m . pl. — preoţi salieni
a n c i l e , - i s s.n.  — s c u t
c u s t o d i o , - i r e , - i v i v.t. — a p ăz i
l e g o , - e r e , l e g i v.t.  — 1. a a l e g e ; 2 . a c i ti
v e n e r a b i l i s , - e adj.  — r e s p o n s a b i l , v e n e r a b i l
s a n c t u s , - a , - u m adj. — s a c ru , s f ân t
t a n t u s , - a , - u m adj.  — a t â t ( d e m a r e )
m e t u s, -u s s.m. — t e a m ă
a c conj. — şi
i u s i u r a n d u m , - i s.n.  — j u r ă m â n t
r e g o , - e r e , r e x i v.t.  — a c o n d u c e
i m b u o , - u e r e , - u i v.t. — a d e p r i n d e , a o b i şn u i
(prin)
fides, -e i s.f   — c r e d i n ţă , c u v â n t da t
F i d e s , - e i sf.   — B u n a - c r e d i n ţă ( d i v i n i ta t e )
s o l le m n i s , - e adj.  — 1. a n u a l ; 2 . s o l e m n
 p a x , p a c i s s.f. — p a c e
a u g e o , - e r e , a u x i v.t.  — a m ă ri ( a ic i : a u m ă r it ,

a(b) + Abl.  — de, de la a u s p o r i t)

 A d melius comprehendum
 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e

1. Identificaţi paragraful în care se specifică maniera nouă

de guvernare a regelui sabin Numa.
2. Are importanţă în strategia lui de guvernare originea
sabină a acestuia? Explicaţi!
3. Fiecare rege contribuie la creşterea puterii Romei. Spre
ce direcţii ino va toar e sunt cana lizate ac ţiun ile regelui?
Identificaţi-le în text!
4. Găsiţi în paragraful de mai jos cine îl „inspiră“. Iden
tificaţi şi locul, şi timpul!
Saepe solus nocte in Camenis sacrum lucum intrabat,
 Egeriae divin a consilia audiebat ei ita regis auctoritas crescebat.

5. a) Ce valoare morală, promovată anterior de Aeneas, este

cultivată din nou la Roma în timpul lui Numa? De ce?
Găsiţi paragraful în text!
b) Cum se numeşte în limba latină spiritul de loialitate,
sinceritate sau bună-credinţă faţă de prieteni şi patrie?  V e st a

c) • Iu siurandum conservare  — a respecta jurământul.

• I uriiurando stare  — a fi credincios jurământului.
• Imaginaţi o întâmplare în care sunteţi obligaţi să păstraţi un marc secret (sau
să fiţi credincioşi unui jurământ). Analizaţi punctele de vede re în clasă!
• Ce părere aveţi despre jurăminte le de iubire, adeseori încălcate de
îndrăgostiţi?
6. Ce divinitate va întruchipa la romani o valo are morală, per son ifica re a loialităţii?
 Num a îi construieşte un templu. Cum explicaţi acest demers al regelui?
7. a) Care este triada capitolină, căreia Numa îi consacră ceremonii?
 b) Ce reprezintă fiecare divinitate?
8. a) Ce funcţii deţineau preoţii Salieni?
 b) Cum s-a ţesut legenda în jurul colegiului lor?
9. Ce regi au contribuit la urbanizarea Romei? Prin ce realizări se remarcă?
10. a) Amintiţi-vă funcţiile divinităţilor casei  La res şi Penates  (vezi  M ytholo gic a ).
 b)  Ce altă divinitate a familiei, a căminului completează „triada“? (vezi
 M yth olog ica) .
c) Cum explicaţi rolul pe care îl vor avea familia, vatra, căminul în mentalitatea
romanului? Dar în mentalitatea omului modern? Ce schimbări au survenit?
11) În exe rciţiul 4, se foloseşte termenul auctoritas.  Întrucât reformele regelui erau
insuflate de o divinitate, ce conotaţie dobândeşte auctoritas ? Alegeţi sensul cel mai potrivit
 pentru acest term en din seria următoare:
  R EPETIMUS UNA GRAMMATICAM 

REPETĂM ÎMPREUNĂ GRAMATICA

A D J E C T I V U L . Clasa a Il-a
a) Adjectivele din clasa a Il-a au două forme, sollemnis   (m.f.), -e   (n.) sau o
singură form ă, fe r o x  (m.f.n . ) , f e r o c i s   (G.)
-sollemnis dies „zi sacră“
 E x e m pl a :
-sollenme sacrificium „sacrificiu anual"
E x i s t ă t r e i s p r e z  b
 N
een!otac e a d j ., d i n c l a 
s a a II - a , c u t r e i f o r m e , p r e c u m :
 ferox
- fera  „fiară crudă“ - celeber(m.)
 E x e m pl a :  ferox
- vir   „bărbat neîmblânzit“ - celebris(f.)
- celebre
 ferox
- bellum „război crud“

 b) Se declină dup ă m odelu l declinării a III-a paris ila bic e n eu tre sau al declinării
a III-a i m pa risilab ice , cu obser vaţiile:
• Abl. sg. - i (Pentru a se evita omo nimia cu N. = Ac. = V. = e, neutre)
• G. pl. - i um
• N. = Ac. = V. pl. -ia (genul neutru).

 E  x e m p l a . • În oricare cetate, erau trei sute de cavaleri.

 In omn-i civi tate trec en ti Celeres erant.
• Pietatea tuturor cetăţenilor creşte.
Pietas omn-ium civium auget.
• Numa a instituit sărbătorile religioase.
 Num a sollem n- ia sa cra instituit.

Gradele de comparaţie în limba latină au caracter sintetic dominant.

Sufixele de comparativ şi superlativ sunt incluse în forma adjectivelor.
Re g u l a 1: Sufixul de comparativ io r e specific genurilor masculin şi feminin,
- -

iar  i u s genului neutru; Se declină având ca model declinarea a IlI-a

- -

imparisilabică. (Vezi tabelul de la p. 123)

 E x e m p l a : •  M ons altio r quam   (decât) collis  (colină) erat.
 pulcher -  N. sg.
•  M on tem altio rem qu am colle m vide!
 N. sg - brev-is
-visebr  • Virgo pulc hrio r quam sua mater erat.  pulchr-i G. sg. -
G. sg.
• Templum pulchrius quam villam vise!  pulchr-ior   N.- sg.
 N. sg.- brev-ior  • Templa pulchriora quam villas visite!  pulchr-ior-is- G. sg.
G. pl. brev-ior-is •  In templo altio re s ta tu ae mag na e sun t.
 REGULA 2:
a. Sufixul de superlativ -issim- se interc aleaz ă între tem ă şi term ina ţiile -us, -a ,
- u m ,   la singular, şi -i, -ae, -a,  la plural.
 b. P en tru şase adje ctiv e term in ate în -lis se ada ug ă sufixul -lim   şi ter m in aţiile
-us, -a, -um.
c. P en tru adjec tivele term inate în -er, se adau gă sufixul la form a de m asc. N. sg.
-rim-   şi term in aţiile -us, -a, -um.

 E  x e m p l a : •  M onte s altis simi in Ga llia eran t.

•  M onte m altiss imum videas.
• Virgo pulcherrima erat.
• Templum pu lch errim um videatis.
•  In templo altissimo statu as videam us.
• Tecta (acoperişurile) dissimillim a  (foarte diferite) templorum altiores videant.
• Sedulissimis discipulis. Iovis templum magister monstrat.

VERBUL. Imperativ prezent. Conjunctiv prezent

IMPERATIV CONJUCTIV PREZENT

P R EZ E N T
CO NJU GAREA

II sg. es-te

I c.o
Iv
I I
III con
IV
II pl. es-te

Conjugarea R+e +m t.v. + a m R+ a + m t.v. + a m t.v. + a m

I, II, III -s -s -s -s -s
II sg. t.v. -t -t -t -t -t
-mus -mus -mus -mus -mus
II pl. t.v. + te -tis -tis -tis -tis -tis
-nt -nt -nt -nt -nt

a) Identificaţi în ex em plele de mai sus verbe la modul co njunc tiv prezent. Stabiliţi
 părţile com ponente (t.v. /R., sufixe, de sinenţe)!
 b) Tradu ceţi exem plele:
• Gaudeamus.   Bucură-te! Pentru conjugarea
 N
 b
IA
ta   a IlI-a con
!o
en
R
E
P
M
V
T
• Cantetis.  Cântaţi! sonantică
• Taceas.  Taci! sg. -r.+ e - scrib-e
• Veniatis.  Veniţi! pl. -r.+ i + te s-crib -i + te
•  Dica s.   Vorbiţi!
 NOVA
 Noţiuni noi

VERBUL.
Gerunziu

Modul gerunziu al verbului este un substantiv verbal, de declinarea a II-a,

singular; nu are forme de nominativ şi vocativ.
Sufixul -nd (ex isten t şi în ro m ân ă) se ada ug ă la tem a ve rb ală; la declin ările a
III-a şi a I V-a, se interc alea ză vocala - e într e tem ă şi sufix.

 E x e m pl a : • A rs   dicendi oratoris perfecta est.

Arta de a vorbi a oratorului este desăvârşită.
•  L ib er Ars  amandi Ovidii po etae est.
• Lib ros una   legendo veniebam ad te.
Veneam la tine spre a citi (ca să citim) îm preu nă cărţile.
•  Epis tu la s una  ad legendum saepe veniebam.
Veneam deseori pentru a citi (ca să citim) împreună scrisorile.
•  D is cam us ad multa sciend um .
•  D is cebam us multum laborando.
Învăţam, lucrând mult.
•  M ult as civita tes vicit pugnando.

SUBSTANTIVUL.
Declinarea a IV-a

R e g u l a 1.
a) Substantivele de declinarea a IV-a se recunosc după forma de G. sg.:
 N. exercitus „armată“
G. exercit u s
b)  Vocala tematică este -u
R e g u l a 2.

La singular, form a de D. are ca model D. sg. a declinării a III-a, aşad ar -iadăugat

la tem ă. La celelalte cazuri, la singular, revedeţi regulile (şi tabelul de la p. 123)
 EXE MPL A: • Numa senatui bonum exemplum  d a t.
• Caesar exercitii iubeţ  ( p o r u n c e ş t e ) .
• Caesar exercitum in Galliam  ducit.
• Acu serva laborat.
• Dux exercitus  fortis erat.
3.
  b) La cazu l G. pl., -u m  , ca la de clin are a a II I-a, se ad aug ă tem ei.
c) La D., Abl. pl. -ibus , după modelul declinării a IlI -a , se ad aug ă radica lului.
d) Substan tivele ter m ina te în -cus form ează D , Abl. pl. în -ubus.

 E  x e m p l a : Caesa r exercitibus iubeţ.

Caesa r exercitus suos in Galliam ducit.
 Aciib us servae laborant.
 Arma exercituum ferr ea erant.
 In exercitibus Caesaris audaces milites erant.

R e g u l a 4.

La declinarea a IV-a, există mai multe substantive de genul masculin şi câteva

substantive de genul feminin, precum cuvintele uzuale:
a) domus, -us   „casă“ (are câteva forme cazuale de declinarea a II-a*; acus, -us
„ac“; manu s, -us  „mână“; idus, -uum, s.f.   pl. „ide“; tribus , -u s  „trib“ ;
 b) cuvinte car e indică relaţii de ruden ie : nurus , -u s  „n oră“ ; socrus, -us  „s oacră “ ;
c) nume de arbori, pomi:  pin us , -n.v „pin “ ; quercus, -u s  „stejar“.
REGULA 5.
 Neu trele sunt trei Ia num ăr: genu, -us   „genunchi“, gelu, -us   „ger“, cornu, -us
„corn“; se respectă regula N. sg. = Ac. sg. = V. sg.
 N. pl. = Ac. pl. = V. pl. = a: gen ua, cornu a
Abl. sg.: gelu, genu, cornu
 E x e mpl a (4, 5): • Alta quercus arbor I ovis est.
• Domum meam tarde advenio  (ajung la).
• Socrus bonam nurum amabit.
• Cornua lunae acuta sum
• Genu suum fra gile est.
• Manu sua omnia facit.

 Discamus exercendo
s ă î n v ă ţă m e x e r s â n d  

1. Completaţi, folosind sufixul de conjunctiv:

Semp er cant...nt.
 Recte  (bine) et sapienter dic...s.
Pater rare puni...t.
Te rogo ut ride...s.
Venio ut una disc...mus.
Vitam honestam am...tis.
Q u e r c u s „s t e j a r “
2. a) Tr aduceţi frazele de la exerciţiul 1!
 b) Identificaţi form ele verba le la
conjunctiv în textul  Num a Pom pilius,
Sabinus rex.

3. a) Trad uceţi om onim ele gram aticale:

ducam  punia m

 fa c ia m

 b) Id en tificaţi ce le două părţi de vorbire: L a c u s in It a l ia

•••duces
 por
malata

4) Scrieţi pluralu l imp erativelor:

d ic ............................ f a c ................................................................
duc ..............................................................................
scribe ........................... cupe .....................................................................
 p u n i ......................................................................

5) Ale geţi va rianta corectă:

-s perando
Vivimus:
-s perandi

-a d plurima sciendum
 Legam us:
-s ciendi

-s tudendi
Facultas   (posibilitatea):
-s tudendo   (Abl.)

6. a) Un iţi prin săgeţi adjectivele şi substa ntivele potrivite ca sens:

exercituum  parv ae
manus magno
concursu  R om anorum
consulatum vastis
lacubus  R om an um

 b) Alege ţi două perechi şi co nstru iţi câte o propoziţie!

7. Tra duceţi propoz iţiile:

• Să spui senatului vorbele ( verbum, -i)  mele.
• în cântecul ( cantus, -us) păsărilor, să asculţi (audio, -ire) prim ăvara (ver, veris s.n.).
 8. Rec unoa şteţi în co ntexte num eralele ca rdinale şi ordinale şi tra du ce ţi-le :
• Capiamne tertium cerasum? (-ne   enclitic: oare?)
 Nori, capia s quin que cerasa.
• Videatis septimam stellam.
 Non, vid ebim us sex minores stellas   (mai mici).

9. Traduce ţi în lim ba latină:

• Să vii la bibliotecă (bibliotheca ) spre a citi cărţile filosofilor înţelepţi ( philoso ph us-,
sapiens ), pentru a citi operele p oeţilor foarte cu noscu ţi (notus).
• Tu ai me reu ma rca dorinţă (cupido, -inis ) de a citi multe (multa).
• Să cultivi (colo, -ere)  arta de a citi.
10. De scifraţi jocu l de cuvinte:

• Quare  (de ce) in fu n d is cum fu nd is fu n d is lapides.

 V O C A B U L A

fundo, -ere v.t.  - a ac o p er i fund us, -i s.m. - 1. t e m e l i e ; 2. pro prietate

funda, -ae sf. -   r e ţe a , p l a s ă ; p r o i e c t i l d e lapis, - i d i s s.n. -  p i a t r ă
 p l u m b s a u p i a t r ă a r u n c a t c u p r a şt i a

11.Exp licaţi ne olo gism ele, realizând corelaţii sema ntice cu term enii latineşti: punitiv,
laborios, sim ilitudin e, c onservă, instituţie, arboresce nt, librar, vastitate, augmentativ,
  M y th o lo g ïc a
Iupiter,
Iuno,
Miner va

1. Triada Iuppiter, Marte şi Quirinus co  precum albinele spre alte ţinuturi, în căutarea
respunde unui grup de trei divinităţi de norocului. De fapt, erau trimişi peste hota
origine indo-europeană, în cadrul căreia re, ca să întemeieze colonii).
fiecare zeu e ra repre zen tantul unei funcţii
• Q u ir i n u s , una dintre cele mai vechi divi
sociale religio ase (p reoţii), m ilitare (răz
 boinicii), civile (agricu ltorii).* nităţi romane, a fost de timpuriu identificat cu
 Iupp ite r, M ar s , Quirinu s Romulus, patronul „adunărilor de cetăţeni“,
Quirites,  zeul organizării curiale, Curiae, şi al
• I u p p i t e r era marele zeu al panteonului ro agricultorilor, al bunăstării materiale.
man, zeul cerului, al luminii diurne, al trăs
netului şi fulgerului ( E liciu s ). 2.  L a r e s  , P e n a t e s  , V e s t a
Cu ocaz ia celebrării cultului lui I uppiter  •  L a r i i , divinităţi ro m an e secundare, ve
Optimus et Ma xim us, ca o consecinţă a sin gheau împrejurimile casei şi răscrucile. Fie
cretismului greco-roman se operează un care casă avea un
 Lar Fam ilia ris.   Erau re
transfer şi apare o nouă triadă: I uppiter,
 prezentaţi ca nişte ad oles cen ţi sprinteni şi
 Iuno, Miner va.
ţineau în m ână un corn al abundenţei. Sta
Treptat, marele zeu devine autoritatea
tuile lor de cult se păstrau în lararium.
supremă în religia romană, poate şi datorită
•  P e n a ţ i i au fost multă vreme zeii „nevă
influenţei greceşti, a autorităţii marelui Zeus.
Aşa se explică rangul înalt ocupat de de fl a zuţi“ ai vetrei şi ai căminu lui casei. Aen eas
men Dialis   şi de fla m inica,   soţia lui, sim 
aduce în Latium zeii Penaţi protectorii casei
 bol al cu plulu i div in Iu pp iter-Iuno, legaţi şi ai statului.
 pe viaţă p rintr-o cere m onie solemnă, care, • V e s t a era zeiţa ocro titoare a focului din

 prin com ple xitate a ritualică, atestă vechi vatră, a căminulu i, a v ieţii domestice, ce-i
mea acestei funcţii. ţine uniţi pe mem brii fam iliei în jurul a lta
rului în care arde focul, to t aşa cum îi ţine
•  M  a r s  ,  pre sc urtarea de la  Mav ors,  era ve
uniţi şi pe cetăţeni în ju ru l altarului public.
nerat ca zeu al războiului, personificare a
Sanctuarul se afla în for, între Capitolium
curajului, îndrăzn elii şi vigilenţei. Ca zeu
şi Palatinus mons;   edificiul circular imita
al războiului, era num it Gradivus, ca patron
al agricultorilor, Silvanus, ca patron al cetă veche a colibă din tres tie — casa şi căminul
ţenilor R om ei, Quirinus. regelui; în interior, nu existau statui, doar
Era şi zeu al primăverii (pentru că în mar focul sacru, care ardea continuu. Preotesele
tie începea sezonul războaielor), al tinereţii vestale care-l păzeau aveau grijă să nu se
(deoarece, conform ritualului, în timpul „pri stingă niciodată. Ele se aflau sub autoritatea
măverilor sacre“  tinerii „roiau“ directă a lui tife im   şi slujeau
 zeiţei timp de treizeci de  privind spre dreapta, a un ui tânăr. în vrem e
ani, într-o deplină curăţe de război, poarta templului său, din ordinul
nie morală şi fizică (vestala regelui, se ţinea deschisă, ca zeu l să-i ajute
care nu păstra jurămîntul  pe războinicii ro 
de castitate era îngropată mani, şi închisă în
de vie). vreme de pace, ca
zeul să nu fugă din
• I a n u s „trecere“, „poartă“
cetate.
era zeul porţilor, zeul în 
Timp de o mie
ceputului - I anuarius  -, re
de ani, poarta a fost
 pre zenta t cu două feţe
închisă doar no uă
( Bifr on s ), una privind spre
luni.
stânga, a unui bătrân, alta
 V   e s t a l a Ia n u s

 A d aliter testandum
 p entru a testa alt fel

M in ipr o ie c t : Horatii et Curiatii —  fortes viri.

• Valorificarea complexă a unui text latin necunoscut.
Echipa care se angajează în miniproiect va avea de parcurs următoarele etape:
1) plasarea te mpo rală şi spaţială a acţiunii (id entifica rea pe text);
2) personajele legendei (nume latineşti);
3) împrejurările istorico-legendare (prezentare realizată în urma
studierii din manual a textului livian  De la în temeier ea Rom ei),
4) stabilirea nucleului narativ (în română);
5) rescriere a cât mai sim plificată (în latină) a propoziţiilor care se
constituie ca momente ale subiectului;
6) specificul m entalităţilor vremii (de exemplu, C amilla, log od
nica unui Curiat, şi soarta acesteia; pedepsirea simbolică a romanului
victorios). Bibliografie: Titus Livius,  De la întemeierea Rom ei , cartea I.
7) Verificarea elem ente lor de gramatică studiate: substantivele de
declin area a IV-a (identificarea , traducerea lor corectă în context, fişă-
model de gramatică).

TEMPORE REGIS TULII HOSTILII 

Tempore regis Tulii Hostilii Romani cum Albanis bellum gerunt. H  o r a t ii

Forte in duobus exercitibus erant trigeminifratres: Horatii apuci Romanos,

Curiatii apud Albanos.
Primo concursu duo Romani cadunt, tres Albani vulnerati sunt   (au fost răniţi).  Exercitus
 Albanus gaudio conclamat.
Tune Romanus integer fug am simulat et unum ex Curiatiis interficit. Deinde magno impetu
 Romanus secundum et tertium fratrem occidit.
 P a g in a m ea
1. A enig m a septim anae!

b) De sen aţi păsările iubite de zeii următoarei triade (sa u găsiţi imagini pe internet
sau ilustraţii).

2.  Num iţi div inităţile din imagine, folosind însemne le-sim boluri de mai jos:
tridens et fu lm en , ca du ce us et alae, arcus, lyra, ma lleus et incus, uv ae et vinum,
Cerberus, Medusa et scutum
3.  Num ho die persp ic acio r sum? Tem pta bo...

Or iz o nt a l :

1. Zeul suprem „cel mai mare“ şi „cel mai bun“, în română.

2. Rex A ... M arcius (al patrulea rege); pe tine (lat.).
3. Oare (lat.)7;  noi (lat.)   pers. I pl.; Marcus (abrev.).
4. Cognom cn al lui Martc („R ăzbun ătorul“ ); prim a silabă (zeiţa căsătoriei).
5. Sare (lat.)  — radicalul existent în cuvântul rom ânesc „salină“ ; zeul războiului la
greci.
6. Zeul războiului la romani; et cetera (abrev.).

V  e r t ic a l :

1. Zeul  Bifro ns;  Marcus (abrev.)

2. Una (articulat, masculin, în română);  A c ca, A nna  (iniţiale).
3. Post cursum miles tenet laurum   (in iţiale ); rex  (iniţială).
4. O divinitate a triadei capitoline. Monedă cu valoare mică (finalul formei verbale
amas).
5. Turnus occidet! Rumor evadit!   Prefixul lui revenio, -ire.
6. Şi (fr.). Dacă (la t., fr.). Şi (lat.,fr.).
7. Fraier Romuli. Caius   (iniţială).
 Lectiones 15-18
quindecim-duodeviginti

Quartum capitulum
•  His tori a
Brutus şi republica
 A d plu s lege nd um
Instituţii şi m entalităţi
 Brutus, prim us consul 
 A d meltus co mpreh en du m
 Rep etivimus una gr am maticam
Pronumele personal, reflexiv, posesiv
 NOVA !
Adjectivul. Com paraţia neregulată.
Substantivul. Declinarea a V-a.
Verbul. Indicativ perfect.
Prepo ziţii: ante, pos t, de, sine.
Omnes exercendo didicerunt 
•  M yth olog ica
• Ad plur a testandum
• Pagina mea
 QuartumcapitulumH isto ria

B r u t u s ş i R e p u b l i c a

Eutropius, în  Breviar d e la în tem eierea Ro me i,  narează episodul

din 509 a.Chr. a revoltei nobilimii romane, în fruntea căreia s-au
aflat Lucius Iunius Brutus şi Lucius Tarquinius Collatinus.
Pretextul l-a constit uit sinuciderea Lucre ţiei*, soţia lui Co l
latinus, un model femin in de virtute. Comandantu l gărzii regale
de cavaleri ( Celeres ) a obţinut acordul sena tului şi al adunării
 poporului, co nvin gând poporul de ne ce sitatea expulzării rege 
B r e v i a r i u m ah bUr be c o n di t a **
lui Tarquinius Superbus.
Se aleg doi consuli: Brutus şi Collatinus; se recurge la „colegialitate" — relatează
Eutropius — , pen tru a se evita orice tentaţie a puterii şi, pentru a împ ied ica orice abuz
din partea consulilor prin durata prea mare a puterii (per diuturnitatem potestatis),
magistraţii sunt în funcţie un singur an. Puterea legală ( pote st as ) se transferă astfel unor
magistraţi (magistratus, -us), iar atribuţiile religioase sunt prelu ate d e un rex sacrorum,
 prezidat de un  po nti fe x ma ximus,  după cum ne informează Titus Livius.
Lui Tarquinius Superbus îi vine în ajutor, în 507 a.Chr., regele tuscilor (etruscilor),
Porsenna, originar din Clusium. Acesta încearcă să cucerească cetatea şi să reinstaureze
regalitatea. Impresionat însă dc vitejia romană a lui Horatius Cocles, Cloelia sau Mucius
Scaevola, se pa rc că ar fi renunţat la plan urile sale. O altă tradiţie însă susţine că Roma
ar fi trecut, după moartea lui Brutus, sub protectoratul lui Porsenna (498 a.Chr.).
începând cu această perioadă, Roma se defineşte clar ca civitas.
Patricienii (patres)  constituie la Rom a o forţă politică şi econ om ică. înco njuraţi dc
susţinători, clienţi (clientes), aceşti mari proprietari funciari crescători de vite îşi sporesc
 privileg iile. Erau singu rii care aveau dreptul de a lua auspiciile, de a interpreta direct
voinţa zeilor, fără ajutoru l preoţilor, şi acest fapt le-a asigurat monopolul m agistraturilor.
Contradicţiile dintre interesele cultivatorilor de pământ şi ale meşteşugarilor ( plebe s, pleb s)
şi cele ale patricienilor se adâncesc tot mai mult.
„Republica — patriciană, oligarhică, conservatoare — se consolida atât pe plan politic,
cât şi pe plan mental.“***
Legea celor XII table (Lex duodecim tabu larum)  constituie premisa instituirii legalităţii
repub licane şi unicul izvor al dreptului public şi privat (rămas în vig oare până în epoca
lui Iustinian, în secolul al VI-lea p.Chr.).

* vezi şi pp. 63-64.

** Eutropius, Breviar de la întemeierea Romei, ed. îngrijită de Gh. I. Şerban, Istros, Brăila, 1997.
 Legea con sem na deosebirea dintre bogaţi ( assidui) şi săraci (proletarii),  ocrotea pro-
 prietatea privată şi manifesta grijă pen tru credito r în vedere a recuperării sumelor
împrum utate, iar în relaţiile de familie con sfinţea autoritate a aproape nelim itată a tatălui
 pate r fa m il ia s,  e xe rcita tă asupra soţiei, copiilor, sclavilor.

 A d plus legendum
 p e n tru a cit i m ai m ult

In s t it u ţ ii r e pu b l ic a n e

Cicero exp lică semnificaţia termen ului res publica   astfel: est res publica res popu li
„Treburile publice sunt treburile poporului" (Rep.,   I, 25, 39). Republica romană este,
aşadar, o orga niz are jurid ică în care cetăţenii (populus Rom anus) îşi exercită pe d eplin
drepturile.
Formula Senatus populusque Romanus  (abreviat S . P . Q . R . )
op
erayăîn
sod
itn
cţ
elară între popor şi senat (vezi etimonul cuvântului senatus < senex,  se nis ”bătrân"); această
individua lizare (se na t şi popor) indică impo rtanţa mai mare a senatulu i, un corp unitar
învestit cu auctoritas,   faţă de popor, divizat în comiţii (comitia centuriata).
Fu ncţion are a senatului, atribuţiile şi puterile sale pun în evid enţă înclinaţia romanilor
spre respectar ea for m elo r şi a tradiţiilor.
 Nu se în trunea de cât co nvoc at de un magistrat superior, nu ofe rea decât propuneri
(sententias dicere)   care sc concretizau în senatus consulta   (abreviat S.C.).  Poporul era
cel care emitea legi (leges).  Treptat, deciziile senatului vor
deveni hotărâri cu putere normativă (decrete), deşi, de
multe ori, aceste h otărâri au fost blocate dc comiţii şi dc
tribunii plebei.
Atrib uţiile sena torilor erau relig ioas e (vegheau la
respectarea tra diţiilor religioase), fin an cia re (administrau
tezaurul public, aerarium Saturni  „vistieria lui Saturnus",
 pământul public, ager publicus,  şi erau autorizaţi să fixeze
cota de impozit, tributum)  şi de politică externă şi milita ră.
Poporul, de exemplu, vota doar declanşarea unui război,
în schimb la încheierea unui tratat de pace era necesară
hotărârea (iussum)   senatului, deopotrivă cu cea a
 poporului.
Senatul se ocupa, dc asemenea, de recrutarea solda-
ţilor (dilectus),  de plata soldelor şi de lăsarea la vatră.
Avea şi atrib uţii jur id ic e: se pronunţa în procese po-
litice şi religioase (conspiraţii, revolte ale sclavilor, instigări
religioase).
  B ru tu s, p r im u s c o n su l
opilius Rom anu s Tarquinium Superbum expulit. Post 
P tribunicias procellas et certamina plebei cum
 patr ib us I un ius Bru tu s p ri m us fa sce s habuit.
Vir acer, vin de x libe rtatis et custo s reip ublica e fui t.
 Brutus nu mer um patr um co nscr iptorum ex plevi t et 
equestres in senatum accepit. Novus senatus concordiam
civitatis creavit et plebem patribus iunxit.
 Br utus vero non solum rempublicam se rvav it, se d 
etiam egregium virtutis exemplum praebuit.
(După T i t us Li v i u s )

B  r u t u s

 V O C A B U L A

 p o p u l u s , -i s.m. -   p o p o r expleo, -ere, -plevi v.t. - a completa

T a r q u i n i u s , - i i , s.m. -   T a r q u i n i u s equester, equestris, -e adj. - de cavaler
s u p e r b u s , -a , - u m adj.  - t ru f a ş senatus, -us s . m . - senat
S u p e r b u s - c o g n o m e n u l lu i T a r q u in i u s novus, -a, -um adj. - nou
tribuniciu s, -a, -um adj.  - t r ib u n i c ia n , d e t ri b u n concordia, -ae  s.f. -   armonie, înţelegere
(al plebei)
civitas, -atis  s.f. - cetate, stat
 p r o c e l l a , - a c s.f.  - f u r t u n ă , a g i ta ţi e iungo, -ere, iunxi v.t. -  a uni, a alătura
c e r t a m e n , - i n i s s.n.  - l u p t ă , r i v a l it a t e
vero conj. -  însă, dar
h a b e o , - e r e , h a b u i v.t. - a a v e a , a d e ţi n e
solum adv. - numai
a c e r , a c r i s , a c r e adj. -   e n e r g i c , a p r i g
non solum..., sed etiam - nu numai..., dar
v i n d e x , - i c i s adj.  - g a r a n t , a p ă r ăt o r
chiar 
l i b e r t a s - a t is s.f   - l ib e r t a te
egregius, -a, -um adj. - deosebit, admirabil
c u s t o s , -o d i s s.m.  - p ă z i t o r , a p ă r ăt o r
virtus, -utis  s.f. - bărbăţie, virtute
r e s p u b l i c a , r e i p u b l i c a e s.f. -   r e p u b l ic ă , s t a t
exemplum, -i s . n . - model, exemplu
n u m e r u s , -i s.m.  - n u m ă r
 p a t r e s c o n s c r i p t i - s e n a t o r i
 praebeo, -ere, praebui v.t. - a oferi

 A d melius comprehendam
 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b i n e

1. Citiţi textul lati nesc  Brutus, prim us consul   şi identificaţi următoarele:

• timpul desfăşurării evenimentelor;
• frământările sociale;
 • trăsătura de caracter dominantă a acestuia;
• Brutus, sim bol al unei valori- che ie a cetăţii republicane ;
• dem oc ratizarea vieţii politice.
2.  Com pletaţi d atele oferite de text, utilizând:
a)   sursele din manual (vezi  H is to ria );
b)  orice istorie, capitolul  R epublica;
c) textul latinesc (miniproiect, rubrica  A d alite r disce ndum )
d) inform aţiile de mai jos:
Plebea, exclusă de la putere, se retrage din Roma pe Muntele Sacru,
sub protecţia zeiţei Ceres, patroa na plebei. Spiritele agitate s-au calm at
după ce s-a creat instituţia tribunatului ( tribunatus ), un colegiu de doi
tribuni ai plebei ( tribuni plebei)  cu drept de veto,  apăraţi de lex sacrata,
ce le asigura inviolabilitatea. Prin puterea tribuniciană ( tribunicia Pa t r ic ia n

 potestas),  tribunii plebei deveneau sacrosanţi, având dreptul de a-i scoate

în afara legii (prin rostirea formulei Sacer esto!   „Să fie b lestem at!11) P  l ebeu

 pe cei abuz ivi, cărora li se confisca averea. învestiţi cu imperium   (ca
şi consulii), puteau să se apere energic contra abuzurilor patricienilor.
3. Realizaţi un scurt portret: M arcus Iunius Brutus.
a)   Ce indicii oferă porecla „nătângul"?
b )   Obs erva ţi imaginea în bronz (Rom a, Palatul Co nserv atorilor )
de la p. 56 din perspectiva trăsăturilor de caracter ale lui Brutus.
4. Incrim inaţi d uplicita tea lui Brutus, sau o apăraţi? Fo rmulaţi câte va
 puncte de ve dere. Actualizaţi!
5. a) Desc operiţi în text termen ii latineşti referitori la instituţiile
republicii:
• a avea fascii • senatori • senat • plebe • cavaleri
b) Accesul la magistratura supremă presupunea obligativitatea
 parcurgerii celo rlalte funcţii, astfe l ierarhizate:
• Com ple taţi num ele magistraturilor, având ca model num ele magistraţilor.
• în ce dom enii se mai păstrează azi denum irile vec hilor magistraţi/magistraturi?
 6. Magistraturile de mai sus se constituie în cursus honorum   „trepte ale onorurilor",
neremunerate; cele de mai sus se numesc ordinarii  „obişnuite". Existau şi extraordinarii
„neobişnuite", cum este dictatura.  Verbul dicto, -are, înseamnă „a dicta, a porunci". Există
legătură sem antică într e verb şi instituţia „d ictatu rii"? Explicaţi!
7. Atributele unui rex (dux, iudex, pontifex maximus)  au fost preluate de consuli.
D u o c o n s u l e s:  po testatem b teh
an
imperium b teh
an
duces
e indices
rant
erempublicam
r a n t
administrabant
aerarium
ministrabant
 fo edera b  p
rif  
m
teu
an
• Ce pre rog ativ e ale cons ulilor identificaţi în propoziţiile / fraz ele din exerciţiul 7?
8.  In signia   „însemnele" regale sunt adoptate, cu unele modificări, şi de consuli.
Com paraţi şi conchidcţi:
Scaun c u r u l

CORONA AUREA
SCEPTRUM 
SELLA CURULIS  SELLA CURULIS 
TOGA PURPUREA TOGA PRAETEXTA

 d u o d e c i m l i c t o r es cum f a s c i b u s

9. Un fap t ad mirabil: cetăţeanul era implicat permanent în viaţa cetăţii. Convocat pentru
recensământ, recrutare, alegeri, adoptarea de legi, participant activ la jocuri, spectacole,
triumfuri, funeralii şi proces e, cetăţeanul rom an îşi forma un sistem spec ific de valori şi
atitudini*. Ce drepturi civile recunoaşteţi în sintagmele:
• ius habendi tria nomina (praenomen, nomen gentilicium, cognomen)
• ius conubii (cu implicaţiile coresp unzătoare şi drept la succesiu ne)
• ius com mercii  (drept de proprietate; drept de a vinde, de a cumpăra, de a încheia
un testament, de a apărea ca martor).
Dintre d rep turile politice, recun oaşteţi:
• ius suffragii,
• ius honorum   (conform acelui cursus honorum),
• ius militiae (legiones   erau formate din cives Romani),
• ius provocationis ad populum (dacă un cetăţean era pedepsit de un magistrat, putea
face apel la adu nar ea poporului pentru a fi jude cat; p rocesele politice şi religioase aveau
loc numai la Roma).
10. în ce măsură mesajul transmis de textul de mai jos mai are ecou în sufletul omului
contemporan?
„LIBERTATEA. Un ul dintre darurile cele m ai de preţpe care cerul le-a dăruit oamenilor;
cu ea nu pot fi asem uite nici bog ăţiile pe care le ascund pământul şi m area; pentru ca,
ca şi pen tru cin ste , poţi şi trebuie să-ţi dai viaţa; iar pierderea ei e cel mai mare rău ce
ţi se poate în tâm pla ." (M i g u e l d e C e r v a n t e s , Don Quijote)
 R  EPETIVIMUS UNA GRAMMATICAM 
AM R E P E T A T Î M P R E U N Ă GR A M A T I C A

P r o n u m e l e p e r s o n a l , r e f l e x i v , p o s e s i v ş i a d j e c t i v u l p o s e s i v (v e z i t a b e l u l
DE LA P. 124)

1. Identificaţi pro nu m ele din exemplele

de mai jos:
a)  Ego Cornelia sum, tu Corneliu s es.
 b)  M ihi, non tibi mater bona verba dixit.
c)Ill e est accusator mei.
d)  Me, non te Lucius congnoscit.
e)  Lu cretia, uxor Collatini, se occidet.
f)  Amore m su i sa pie ns non mo nstra t.
g) Sibi malum facit.
h)  Nos ca ntavimus, vos scripsistis.
i) Tu, Lucili, mi fili, veni!
 j) Vos, amici, boni estis!
V i l l a r u s t ic a

k) Vobiscum mei amici venerunt.

l)  N obis m agis te r fabula s dixit.
m) Cave metum tui!  (Păzeşte-te de frica de tine!)
n)  H ostes fu gerunt, nostri vicerunt.
o) Parentes vestri nostros cognoscunt.
 p)  In nostris villis multae statu ae erant.
r) Pu eri sui cantabant, mei scribebant.
s)  M ate r su a pulc herr im a est, mea sa pienlissima est.
t) Villa meorum magna erat.

2. Completaţi spaţiile libere cu a) pronumele şi b) adjectivele pronom inale recapitulate:

a.
 p . a te r videt 
 p
.o
h
n
em
vd  o
(lct 
u
)d 
isrta i  iin horto.
 p
..o
 p h
n
eem
h
o
n vd
(lct 
u
)d 
isrta
vd  o
(lct 
u
)d 
isrta
m i
 i    ii  p
  o .n
o
em
(lc o i
u
)d 
rta
is.h

 b.

.mater narratd 
.n
is)e(ca .r 
a
em   (feles)..
trn
de
 c. ...................... audaces, ..................... auda ciores sunt.
......................  pu lchra e, .....................  pulc herr im ae erant,
...................... laeti, ..................... laetissim ae estis.
...................... laetiores, ..................... tristiores sumus.

C O M P A R A Ţ I A N E R E G U L A T Ă A U N O R A D JE C T I VE :
NO
VANOŢIUNINOI Pozitiv Comparativ Superlativ
ADJECTIVUL 1 bonus (3) melior, melius   optimus (3)
2 malus (3) peior, peius   pessimus (3)
3 magnus (3) maior, maius   maximus (3)
4  parvus (3)   minor , minus   minimus (3)
5 multi, -ae, -a plures, plura plurimi, -ae, -a

1. Aflaţi sensul adjec tivelor ner egu late de mai sus, ape lând la cuvinte româneşti de
origine latină:
a)   Tu eşti prea bun pentru mine.
 b)   S-au am eliorat cond iţiile de trai în Deltă.
c) Condiţii op time de viaţă nu există pretutind eni în R om ânia.
2. a) Peiorativele sunt termeni cu valoare negativă,
 b) Să n-ai de-a face cu pesimiştii!
3. a) Tatăl lui este majordom.
 b) Temperaturile maxime au atins 42° C.
4. a) Eu sunt minor, dar tu eşti major (i consonantic din latină —> j).
 b)   Şapte minus patru fac trei.
c) Temperaturile minime au ajuns la -25° C.
5. a) Sun t m ulţi ca tine.
 b)   La plural să tot numeri.
c) Pluripartit şi pluricelular au acelaşi prefixoid.

D E C L I N A R E A A V -A
NOVANOŢIUNINOI r e g ul a 1.Substantivele de declinarea a V-a sunt de genul
feminin, cu excepţia cuvântului  d ie s, -e i „zi“ şi a compusului
SUBSTANTIVUL său m eri die s, -e i „amiază“, care sunt de genul masculin. Când
semnifică o zi anumită,  d ie s este de genul feminin (dies
 c o n sti tu ta „zi stabilită“,  d ie s c e rta „zi sigură“).

r e g ul a 2. Vocala tem atic ă specifică de clinării a V-a este e

r e g ul a 3. Forma de genitiv este - e i ; ex.:  re s, rei, d ie s, - e i,

 f a c ie s , -e i (desinenţa -i este precedată înto tde au na de vocala
 4. La singular, se semnalează form a de dativ singular, ca re urm eaz ă modelul
r e g u l a

declinărilor a III-a şi a IV-a (-i adăugat la temă).

 E x e m p l a :Facies pu eri tristis erat.
(pentru numărul  Line am en tum pulc hru m fa c ie i inspicieba t.
singular) Faciei tuae gaudium da!
 La etam fa cie m puellae video.
 Dies, clar e es!

5. La numărul plural, se aplică la genitiv regula declinărilor I sau a Il-a,

r e g u l a

- rum la temă; la dativ şi ablativ plural, modelul declinării a III-a, - ibus , căreia
i se schimbă vocala tematică -ebus.
 E x e m p l a :Facies puellarum laetae sunt.  NOTA BENE!
(pentru numărul  M ihi clar ita s dier um placet.
Cuvinte de declinarea a
 plural) Faciebus vestris gaudium date. V - a m o ş te n i t e î n r o m â n ă :
Tristes fa cie s pue llarum videbamus.  glacies > glacia > gheaţă
 Dies, clari este!  facies > facia > faţă

NOVANOŢIUNINOI INDICATIV PER FECT

r e g ul a
-i,
DE BAZĂ: tema de perfect şi desinenţele / terminaţiile
-isti, -it, -imus, -istis, -erunt (-ere).
VERBUL Etape preliminare:
1. amo, are, -avi • formele din d icţionar ale verbului
2.  amavi • se preia a treia formă;
3.  amav • se elimină desinenţa de pers. I sg. -i pentru
a obţine tem a perfectului
4.  amav-isti • se adaugă desinenţele (terminaţiile) alătu ratelm
ad
eprfct
 amav-it
 amav-imus
 amav-istis
 amav-erunt/ere
 E x e m p l a :  Nos tro s host es conspexerunt.
Pueri cantaverunt. Vos in ho rto fu istis .
Vos tarde venistis. Tu in s ilva fui sti.
 Nos be ne laboravimu s. Puella plurima scripsit.
Parentes n obiscum venere. Tu meam dolorem consolando
levavisti.
Omnes exercendo didicerunt 
t o ţi a u î n v ă ţa t e x e r s â n d  

1. Completaţi cuvintele de mai jos: glacies, -ei „gheaţă”, acies, -ei „linie de bătaie, câmp
de luptă” şi verbele la indicativ perfect: video, -ere, vidi, duco, -ere, duxi: cado, -ere, cecidi.
• Per g laci _ is  vid _ _ (per + Ac.).
 Sine gla ci _ vinum bibam. (sine + Ab l.).

Post prim am aci _ _ non secunda acies erat. (post  + Ac.).

Caesar copias in aci _ _ dux... (in + Ac.).

Plures Romani in aci _ cecid... (in + A bl.).

2. An alizaţi ver bele la indicativ perfect din  Exem pla,   p. 61.

3. Adăugaţi v erbe la indicativ perfect, la per soanele şi numerele
 po trivite ca sens în propoziţiile:
•  M ate r mea in horto h e r i .......................... (esse).
• Pater meus in forum h e r i .......................... (venire).
• Sorores meae litteras .......................... (scribere). Mucius S  c a ev o l a

• Vos sempe r ad m e .......................... (venire).

• Tu bene .......................... (facere ).
4. Vă propunem un joc de roluri.
Se vor puncta: • Pronunţia • Intonaţia • Gesticulaţia • Costumaţia
(Minisceneta se poate prezenta şi la sesiunea de comunicări a elevilor.)
Titulum: Scaevola, exemplum fortitudinis
Ma g i s t r a : Dicite , discipuli, illustrium virorum nomina.
Qu in t u s  (Q u in t a ): Cognosco Muc ium Scae volam et sua illustria verba quae (pe care),
 post ca ptum suum , Po rsen na e dixit.
Se x t u s :  Eg o scio sua dicta: „R om an us civis sum . Te, Porsenn am , occidere v o lu i" 
(am vrut).
Se pt im iu s : Quare (de ce) Porsennam occidere voluit  (a vrut)?
O c t a v i a :  Rex Pors enna Etrus cu s erat. Re gn um Ro mae optabat.
Ma g is t r a : Quid  (ce)  Muc ius aget?
D e c i m u s : Sin e me tu dextram suam in foc ulu m inicit et ideo ma nus sua arsit.
M a g is t r a : Se d Porsenna? Attonitus fortitu dine iuvenis, quid dixit?
Sextus (Sextia):  Nunc, iure belli, libe rum te hinc d im itto .
C o r n e l i a : „ Non centum se d tre centi princip es iuventutis Rom anae ve nien t ut te
occidant", respondit Mucius.
D e c i m u s : Timore, Porsenna Rom am ire permisit.
S e p t im iu s :  Id circo (de aceea) suum cognomen Scaevola... Sua dextra arsit.
O c t a v i a : Sca evola verus vir fu it ! ... Ubi sunt qui ante nos in mundo fuere?
Q u in t u s : M uciu s lib ertatem Rom ae plu rim um amavit.
O c t a v i a : Fortitudo (tărie de caracter) sua mirabilis fu it...
M a g is t r a :  N  o s lectionem finivim us. Vobis gratias ago. Valde ben e! Om nes decem
accipitis.
  M y th o lo g ica

S a c r a  a g r a r i a  banchet sacru.
Urmau câteva
1.  P a g a n a l i a erau sărbători religioase ro
zile de sărbători par
mane care se desfăşurau în ianuarie, pentru ticulare, în care în fiecare
a se stim ula în co lţirea grâului. casă i se jertfea zeului un
 N um ele lor pro vin e de la  pagi,   satele  purcel şi se ofereau mici
romane re organizate d e Servius Tullius. Cu daruri (mâncare, lumâ
ocazia ace stor s ărbători, toţi locuitorii
nări de ceară, păpuşi din
satelor ofereau monede, diferite după vârs
aluat sau argilă). Gazda
tă, sex, utilizate la recensământul populaţiei.
le dăruia inv itaţilor mici
Asemănătoare cu Paganaliile erau Semen
cadouri.
tivae (feriae ), sărbători ale semănatului, de
dicate zeiţelor Ceres şi Tellus (divinitate ro Ca şi sărbătorile gre
mană arh aică a fertilităţii p ământulu i, care ceşti Cronia (în cins
reg lem enta activităţile agricole). tea lui Cronos), în C  e r e s

timpul acestor zile se in-

2. C e r e a l i a (19 aprilie) erau sărbători de
versau rolurile între stăpâni şi sclavi, fapt
dicate zeiţei Ceres. Iniţial, Ceres era o
imposibil în restul anului: sclavii erau serviţi
divinitate italică a vegetaţiei, identificată în
la masă de stăpâni, iar stăpânii ( servi do
scurt timp cu D eme ter. Cu ltul zeiţei a fost
mini)   se îmbrăcau în sclavi.
introdus la Roma după ce au fost consultate
Caracterul de farsă s-a menţinut până as
Cărţile Sibiline, pen tru a alunga foam ea ce
tăzi în sărbătorile carnavalului.
am eninţa R oma, pe c ând era atacată de
Sărbătorile Crăciunului şi ale Anului Nou
regele etrusc Porsenna.
au preluat o serie de elem ente şi le-au men
Deo arece îi ocro tea pe plebei, după cum
ţinu t până astăzi.
spune Titus Livius, în timp edilii plebei vor
organiza l udi cereales   (jocuri în cinstea
zeiţei Ceres cu sp ectaco le de circ, iar mai
târziu şi spectacole de teatru). Cu ocazia  A d aliter testandum
acestor sărbători, exista un obicei ciudat şi  p en tru a testa alt fel
crud: de coada un or vulpi, se legau torţe
aprinse, apoi erau lăsate pe câmp să alerge, M in ipr o i e c t
 pentru a se favoriza renaşterea vegetaţiei.
3. S a t u r n a l i a (17-23 decembrie). Saturna empore ultimi Etrusci regis, Tar
liile erau sărbători rom ane de origine rustică, T  quinius iunior, n obilissim am fem ina m
instituite, după opinia lui Titus Livius, în 497,  Lucretiam, uxorem Collatini, violavit. Lu cre
cu ocazia inaugurării templului Iui Saturnus. tia de iniuria marito e t pa tri et amicis questa
  Brutus populu m co nc ita vit et Tarquinio imperium ademit. Rex cum uxore et liberis
suis fugit.
 Hinc, pro uno rege, duo consules, L. Iun ius Br utus et Tarquinius Collatin us, fu ere.

(Text latin adaptat după  Br eviarium ab Urbe co ndita DE Eu t r o piu s )

Câteva propuneri pentru distribuirea sarcinilor de lucru:

1. Fişe de personaje: Tarquinius Superbus, Lucretia, Brutus, Tarquinius Collatinus.
2. Circum stanţe istorico-lege ndare — identificate în textul p ropus.
3. Povestea ( fabula ) Lucretiei — justificare poetică a faptului istoric (căderea monarhiei)
(rezumare; completare în română: vezi Titus Livius,  De la întemeierea Rome i,   vol. I;
Eutropius,  Bre viar de la întem eierea Rom ei,   Montanelli,  Roma, o isto rie inedită,  p. 39).
4 . Traducerea textului de mai sus în româneşte şi prezentarea ideilor principale.
5. Valorificarea elementelor de gra ma tică de curând studiate: rolul perfec tului într-o
naraţiune.
6. Dramatizarea. Conceperea unui scurt scenariu, în română, în registru grav.
7. Mitul ultimului Tarquinius există şi în drama The Rape o f Lu cretia  de Ronald Duncan
şi transpusă mu zical de Benjamin B ritten. Com paraţi cu originalu l latin!

 a g i n a  m e a
 P Hodie melior, perspicacior sum

Istorioare cu tâlc:
1. De team ă să nu aib ă soarta tatălui şi a fratelui său, asasinaţi din ordinul regelui
Tarquinius, Brutus simulavit modestiam, stultitiam aut industriam?  (cheia răspunsului
se află şi în cognomen!)
2. Tânărul Brutus a fost trimis la templul lui Apollo din Delphi, împreună cu fiul regelui.
Oracolul a prezis tine rilo r că supremaţia în Ro ma o va deţine ace la care cel dintâi îşi va
săruta la întoarcere mama: imperium summum Romae habebit, qui primus, o iuvenes,
osculum matri tulerit   (vezi fe ro ).
Ce a sărutat la întoarcere Brutus?

terram, matrem
matrem suam  Iunonem ,
omnium
magnae virtutis matrem omnium
 Ro man orum

3. a) D ezvoltaţi ideea form ulată de G oethe (în  Dicht un g und Wahrheit,  12).
 Je fr e ie r m an ist, des to freier will man sein   „Cu cât suntem mai liberi, cu atât
vrem să fim mai liberi".
 b) Explicaţi, com parând , termenul libertate în accepţia conte mporanilor lui Brutus
şi în acce pţia v oast ră. C onch ideţi, ref erin du-vă la schimbările de m entali tate şi cauzele
acestora! (C orela ţi inform aţiile, apelând şi la citatu l de la p. 58.)
c) Red actaţi „m inies eul sincerităţii" cu tema: „Ce fac cu propr ia-m i libertate? " (sau
discutaţi pe tem a ac easta la ora de consiliere).
 Lectiones 19-22
uundeviginti-undeviginti et duo

Quintum capitulum
 Historia
R  ă z b o a i e l e P u n i c e
 A d plus legendum
 R o m a n i A  p u d  C a n n a s
• A d melius comprehendum
 NOVA!
Pronumele demonstrativ (prezentare generală)
hic, ille
 Verbul. Participiul prezent

•Omnes, cottidie exercentes, discent.

•Mythologica: Horae, Gratiae, Musae, Furiae
•A d aliter testandum
•Pagina mea
  H is to r ia

R ă z b o a i e l e p u n i c e

În a doua jum ătate a secolului al IlI-lea a. Chr., Roma

intră, pentru o sută optsprezece ani, în conflict cu re
numita cetate Carthagina, o puternică „thalassocraţie“
(putere maritimă) în Mediterana occidentală, ce-şi
înfipsese deja un pinten în Sicilia stârnind mari
nemulţumiri în rîndurile oraşelor greceşti din M agna
Graecia şi ale italicilor.
Rom anii au înţeles preabine, în timpul prim ului
război punic (264-241 a.Chr.), că duşmanul trebuie
învins cu propriile lui arme. Şi-au construit, aşadar,
o flotă nouă, dar drumul spre victorie va fi lung şi
anevoios. CORABIE ROMANA 

Deşi pierde Sicilia, clanul Barca din

Carthagina caută o nouă piaţă de desfacere,
în Hispania. Aşa apare pe hartă Nova
Carthago.
Şi romanii acţionează: şi-au instituit pro 
tectoratul în Marea Adriatic ă (înfrângându-i
 pe illyri), i-au învins pe năvălitorii galii, care
atacaseră Gallia Cisalpină şi şi-au asigurat
 pacea cu punii, stab ilind o graniţă naturală
(Ebrul).
Un fapt neprevăzut a scăpat calculelor
de cucerire romană: voinţa lui Hannibal,
izvorâtă dintr-o ură viscerală, în faţa căreia
întreaga Romă intră în criză. Războiul cu
Hannibal, „cel de-al doilea război punic“
(218-201 a.Chr.), a fost provocat cu bună
C a p u a , n o d r u t i e r s p r e It a l i a d e s u d ştiinţă de generalul carthaginez prin violarea
tratatului de pace.
Romanii, aflaţi în război cu gallii, sunt luaţi pe nepregătite, în 217, de armata lui
 trecătoarca numită azi Petit-Saint-Bernard. Consulul C. Flaminius îl aştepta la Arretium
(Arezzo), dar armata sa e atacată lîngă lacul Trasimenus şi zdrobită.
Drumul spre Roma era liber, declară succint Pierre Grimal*, şi totuşi Hannibal evită
să atace Roma. Se-ndreaptă spre sud, în speranţa unor coaliţii cu populaţiile locale: greşeală
fatală. Arm ata rom ană se reface şi tactica de tergiversare a lui Fa bius ar fi putut da roade.
Însă C. Terentius Varro, unul dintre consuli, fire ambiţioasă, înfrun tă în 216 arm ata lui
Hannibal. înfrângerea rom anilor de la Can nae a constituit „un dezastru fără precedent",
care a convins tot sudul Italiei să treacă de partea învingătorilor.
Romanii şi-au reunit însă forţele şi au cucerit oraşul rebel Capua, iar în Hispania Publius
Cornelius Scipio — pentru a-şi răzbuna tatăl şi unchiul ucişi de pun i — a cucerit Nova
Carthago, nereuşind însă să-l împiedice pe Hasdrubal, fratele mai tânăr al lui Hannibal,
să treacă Pirineii.
Roma era prinsă ca-ntr-un cleşte de cei doi fraţi.
 Numai un mirac ol a salvat Roma şi curajul unor com andanţi romani ca re l-au învins
 pe Hasdrubal înain te de a-şi uni armata cu cea a fratelui său. Trupul acestuia, aruncat
în tabăra lui Hannibal — un adevărat mesaj funebru — îl demoralizează pe general.
Evenimentele s-au derulat în favoarea Romei. Scipio are o iniţiativă îndrăzneaţă. Mută
câmpul de luptă în Africa, lângă Utica. Pentru a-şi salva patria, Hannibal se întoarce
acasă, însă este înfrânt la Zama, în 202 a.Chr.
Roma, stăpână a întregii peninsule prin ruinarea „imperiului" carthaginez, îşi sporeşte
nu numai prestigiul în lumea m editeraneană, dar este atrasă tot mai m ult de jafuri şi noi
cuceriri.
Al treilea război punic (149-146 a.Chr.) se încheie în mod simbolic cu distrugerea
 până la temelii a străvechii cetăţi Carthago de către Scipio Aemilianus (al doilea Africanus)
şi, totodată, cu pus tiirea Corintului, ultimul bastion al rezistenţei greceşti.

 A d plus legendum
 pentr u a citi m ai m ult

P. CORNELIUS
HANNIBAL SCIPIO AFRICANUS
MAIOR 
Geniu politic şi militar cartaginez; Geniu politic şi militar roman, care s-a re
marcat în bătăliile de lîngă Ticino şi de la
- a provocat izbucnirea celui de-al II-lea Cannae ; declanşează un război în Hispania
război punic, cucerind Saguntum  din His şi cucereşte oraşul-port Cartagina Nouă
76
 pania;
-7ă1o9ţitnace.5I,v"url„B
 z-3
 b
 p
 ţ 
 , zim
ler
a C
dkm
E
şM
*VPC 
G  j ,iuţgzievnllcaaec;o  A
  , , p
 b
 A
 p
 H 
r
rfm
s-;insC
P ăt,G
dî
tt )dbm
ăîorş
u,-r 
(R
gA T,   p
âţfPR
G
C   u
dţizat c.slvU
îIC
entrhgă,m
     (Carthago Nova ); îl înfrânge pe Hannibal
 în Africa, la Zama,  în 202 a.Chr.; primeşte
cognomenul AFRIC ANUS,  fiind cunoscut
ca Scipio Africanul.
R Co r n e l i u s Sc i pi o A e m il ia n u s A f r i-

c a n u s M i n o r   distruge Carthagina în al
III-lea război punic (146 a.Chr.). în urma
cuceririi cetăţii  Num an tia   din Hispania
(133 a.Chr.), primeşte supranumele  Nu
mantinus, fiind cunoscut apoi sub numele
de Scipio Numanţianul.
• Marcus Porcius Cato, supranumit cel Bă
trân sau Cenzorul, renumit pentru seve-
ritea şi austeritatea moravurilor, contem
 poran cu Scipio Maior, îşi încheia fiecare
discurs în senat astfel: Carthago delenda
est   „Carthagina trebuie distrusă".
De ce Cato formula acest insistent apel
către senat?

• Refaceţi pe hartă traseul lui Hannibal din timpul celui de -al II-lea război punic.

Tr a s e u l l ui Ha n n i b a l
  R o m a n i a p u d C a n n a s

ann ibal in Ap uliam pervenit. L ucius Aem ilius Paulus

H et C. Terentius Varro con sule s a pu d Canna s castra
 posu eru nt. Ib i m axim a clade s Rom anoru m fu it.
 L. A em iliu s P aulu s ipse, in p rim a acie pugnans, gra vi
vulnere cecidit.
 Len tu lus, tr ib unus militum , viden s co nsu le m se de ntem
saxo cruo re plenu m, dixit:
„Aemili, cape hunc equum et effuge!" 
 A d ea ve rb a consul tribun o resp ond et: „Abi, nuntia
 publice P atr ib us Urbem mu niant. "
(După Tit u s Livius )
So l d a t roman luptând

 V O C A B U L A

Cannae, -arum  s . f p l.  — Cannae s e d e n s , - n t i s  part. prez.  — c a r e şe d e a , şe z â n d 

Apulia, -ae  s.f.  — Apulia (ţinut in sud-estul saxu m , -i s.n.  — s t â n c ă
 It ali ei) c r u o r , - o r i s s.m.  — s â n g e ( v ă r s a t d i n t r - o r a n ă )
 parvenio, -ire, -veni v .i.  — a ajunge  p l e n u s , - a , - u m  adj.  — p l i n ( d e )
apud (+  A c . )  — lângă, la d i c o , - e r e , d i x i v.t.  — a z i c e
castra, -orum  s.n. p l.  — tabără militară capio, -ere, cepi v.t.  — a lu a
 pono, -ere, posui v.t. — a pune, a aşeza h i c , h a e c , h o c  pron.  — a c e s t a
ibi  adv.   — acolo equ us, -i s.m. — c a l
clades, -is  s.f .  — înfrângere, dezastru e f f u g i o , - e r e , - f u g i v .i. şi v.t.  — a f u g i ( d e )
ipse, ipsa, ipsum  pro n .  — însuşi i s , e a , i d  pron .  — a c e s t a
 pugno, -are, -avi v i.. — a lupta v e r b u m , -i s.n.  — v o rb ă
acies, -ei  s.f.  — linie de luptă respondeo, -ere, respondi v.t.  — a răsp u n d e
 pugnans, -ntis  p a rt. prez.  — luptând  abeo, -ire, -i(v)i v .i.  — a p l e c a ( a b + e o , -i r e )
gravis, -e  adj.  — grav n u n t i o , - a r e , - a v i v.t. — a d a d e v e s t e
cado, -ere, cecidi v. i. — a cădea  p u b l i c e  adv.  — p u b l i c , o f i c i a l
tribunus militum  s. m .   — tribun militar  U r b s , U r b i s s.f. — Roma
videns, -ntis p a rt. prez.   — văzând  m un io, -ire, - i v i v.t.  — a î n t ă r i , a a p ăra

 A d melius comprehendam
 p e n t r u a î n ţe l e g e ma i b i n e
1. A leg eţi in form aţia corectă:
• Bătălia de la Cannae, un răsunător succes al lui Hannibal, s-a desfăşurat în:
a)  p rim um be llu m Pun icum   (264-241 a.Chr.)
 2. Roma este în primejdie de a fi asediată de Hannibal, în 211 a.Chr. Care sunt variantele
corecte care ex prim ă iminenţa unui pericol, utilizate în contexte livreşti şi astăzi:
a)  H annib al p o st port as!
 b)  Hannib al ante porta s!
c)  H annib al ad p orta s!
3. a) Fabius Maximus Cunctator va fi singurul comandant care dejoacă planurile lui
Hannibal. Cunctator   este un cognom en. De ce credeţi că a primit această poreclă?
Sensurile cuvân tului sunt: - şovăielnic, nehotărât;
- cel care amâ nă, prudent.
 b) Se fac alegeri consulare: C. Terentius Varro, sprijinit de plebei, şi L. Aemilius
Paulus, susţinut de patricieni. La plecarea din Roma, Fabius îi atrage lui Aem ilius atenţia
asupra dublei primejdii.
Colegul cu siguranţă îl va face să sufere mai mult, pentru că pe Hannibal îl va înfrunta
 bărbăteşte pe câmpul de luptă, dar Varro po ate să-i dea de furcă oricând.
Concetăţenii sunt uneori mai primejdioşi decât duşmanii. Nu întâ m plător se spune:
• Concordia civium, murus urbium.
• Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc singur.
Discutaţi, utilizând aceste puncte de vede re oferite de textul livian şi de formu lările
sentenţioase de mai sus.
4. Consulul Varro porneşte atacul fără încuviinţarea lui Aemilius, iar armata romană,
înşelată de tactica duşmanului, cade în cursă. Aemilius intră şi el în luptă. Dispozitivul
de atac roman în triunghi pătrunde adânc în corpul central al armatei duşmane şi, printr-o
manevră de învăluire, carthaginezii prind ca într-un cleşte trupele romane, care se
avântaseră cu nesocotinţă în centrul frontului. Consulul Aemilius, grav rănit încă de la
începutul luptei (de o piatră aruncată cu praştia), a pornit la atac, în mai mult rânduri,
contra lui Hannibal. Starea i se agravează şi, deşi
i se propune să se retragă, alege mai degrabă
moartea pe câmpul de luptă decât fuga dezono
rantă. În schimb, consulul Terentius Varro scapă
fugind.
• Pierderile romane au fost impresionante:
40.000 de soldaţi ucişi şi 20.000 de soldaţi cap
turaţi.
Urm ăriţi pe hartă greşelile tactice ale armatei
romane!
5. Repovestiţi episodul bătăliei de la Cannae ,
valorificân d toate sursele de in form aţie existente
în manual:
• urmăriţi filmul eve nim ente lor;
• descrieţi personajele în funcţie de rolul ju ca t
în evenimente
• form ulaţi câteva aprec ieri finale, concluzii
 N
OVA.N
OI IU
NIN
O 
I
PRONUMELE DEMONSTRATIV.
Prezentare generală

NOMINATIV sg. GENITIV sg. DATIV sg.

m. f. n.
1. hic haec hoc: acesta (de lângă mine) huius huic
2. iste ista istud: acesta (de lângă tine) istius isti
3. is ea id: acesta (de lângă el) ei us ei
4 . ille illa illud: acela illius illi
5. ipse ipsa ipsum: însuşi ipsius ipsi
6. idem eadem idem: acelaşi eiusdem eidem

La celelalte cazuri, se declină având ca model declinările I şi a Il-a

(vezi tabelul dec linării la p. 125).

1. Declinarea pronumelui şi a adjectivului pronominal demonstrativ hic, haec, hoc.

a) D. sg. — desinenţa pro nom inală-i se regăseşte întocmai în română, la pronumele
interogativ cui,   aşadar, huic, c  — provine din particula de ictică ce   (cf. expresia  Ecce
homo!)
 b) G. sg. — desinen ţa prono min ală -ius: huius.
c) La celelalte cazuri, modificările intervin din cauza consoanei -c (velară), care mo
difică (Ia Ac. sg.) nazala labială -m în nazala dentală -n ; aşadar, hu me > hun c; ham e > hanc.
d)  N u există form e de vocativ.
 EXEMPL A:  H u ic  o m n e s li b r o s d a le !

Hic Maximus et Optimus deus est.

Haec bona mea amica fuit.
Hoc templum videamus!
Templum huius dei magnum est.
In hoc templo statua Iunonis est.
In hac villa habitamus.
Hunc, non hanc vidi.
Hoc monumentum exegi (exigo).
Hae servae sedulae erant.
Hi cives in forum veniunt.
Virtus horum nota est. ’ --------------------
L a c  în It a l i a c e n t r a l ă
Pietas harum matronarum magna est.
Haec signa mirifica sunt.
Hos. non has cognoscimus.
Non vae victis, sed vae his!
 2. Declinarea pronumelui şi a adjectivului pronominal ille, illa, illud.
a) G. sg. — desine nţa pronominală -ius  — > illius
D. sg. — desin enţa prono minală -i — > illi
b) La celelalte cazuri, există aceeaşi flexiune ca la substantivele de declinările I
şi a II-a; la neutru plural, -a  —> illa , la no minativ şi acuzativ.
 E x e :
m p l a  I l l i Rom am venient.
 Illa e in mea ur be habitant.
 Il lu d te ct um altum est.
 Lib ri huiu s novi, illius veteres sunt.
 Il lo te mpore viri au da ce s erant.
 Ill i verb a si nce ra dic!
 Illos, non illas, la ud ate!
Opus illorum optimum, illarum pessimum erat.
 In illis silvis Ger man or um plu res fe ra e erant.
 Illa ca rmin a p ueri recitant.

VERBUL.
A
N
V
U
.Ţ
IO
Pa rticipiul prezent
1. Participiul prezent se formează de la:
• tema prez entului + terminaţia -n s   (< sufixul -n t   + desinenţa -s [N. sg.]) şi -ntis
(< sufixul -n t   + desinenţa -is   [G. sg.]) pentru conjugările I-a Il-a;
• tema prezentului + e  + terminaţia -n s  la N. sg. şi -ntis la G. sg., pentru conjugările
a IlI-a şi a IV-a;
2. Se declină ca un adjectiv cu o terminaţie din clasa a Il-a; când ar e valoare verbală,
Abl. sg. - e , iar când are valoare de adjectiv, Abl. sg.-i
3. Se traduce prin gerunziul românesc sau ca o subordonată relativă ori circumstanţială.
 E  x e m p l a : • Le ntulu s, videns consulem, dixit...
Lentulus, văzându-l pe consul, a zis...
• Consulem sedentem in saxo videt.
Îl vede pe consul, care şedea (şezând) pe o stâncă.
• Tarde venientibus ossa!
Celor care vin târziu (la masă) d aţi-le oasele!
•  Ro ma ni, in prim a acie pu gnan tes, hostes compellu nt   (îi resping).
• Virtus pu gna ntium mirifica.
Vitejia celor care luptă este extraordinară.
•  R ex Pors en na man um Sc ae vo lae, lente arde ntem , vid et.
•  Lentu lu s Aem ilio hic  (aici) sedenti haec verba dicit.
• Cum homine intellegenti, ad me venias.
• Cum intellegente ad me venias.
•  Ex venie ntibus ad te nem inem  (pe nimeni) cognosco.
•  A udente s (audeo, -ere = a îndrăzni) fo rtu na iuvat.
• Praesenti tempore magnae urbes sunt.

72
 Omnes, cottidie exercentes, discent 
t o ţi , e x e r s â n d z i l n i c , v o r î n v ă ţa
1. Completaţi!
a)  H _ nc discipulu m m
a
gtisd
ero
ct.
 H _ nc discip ula mm
g
e.td 
crisa  
o
 H _ _ disci pulo s magi ster docet.
H _ _ discipulas m
agisterdocet.
 b)  H u _ c disc ip ulo m a g i s t r a na rrat.
H _ _ discipulism r 
g
n
a
.tris  
c) L i b r i ju _ _ _ n o v i s u n t .
 L ib ri  h _ _ _ _  puer or um no vi erant.
 Lib ri h _ _ _ _ puella ru m pulc hri erunt.
d)  In h__ho rto rosae erant.
 In h_ _ silva violae erant.
 In h_ _ silvis graciles violae erant.

2. Completaţi!
• Ill_ _ , non  h _ _ montes ascedemus.
• Caesar ex  i l l_ equo descendit.
•I l l _ cives in for um descendunt. F o r u m R  o m a n u m   ( r e c o n s t i t u ir e )

• Ill_ _ temporibus, mores auster_ _  fu er unt .

• Sententiae i l l _ _ _ _ p h i l o s o p h _ _ _ _ optim _ _ erant.

3. Se dă textul:
 Ille ty ra nnus Sy racusarum, Hieronym us, cum Hanni ba le so cietatem fe cit.
 Bel lo se cu ndo Pun ico exercitus R om an us terra ma riqu e Syr acu sa s oppugnabat.
 Ib i il le Archi med es, unicus sp ec ta to r caeli, in ventor ac m achin ato r bellicorum
tormentorum habitabat.
 M iles Romanu s ignarus fo rte hunc occidit, u tstatim  (îndată ce) Archimedes militi
clamavit.
 N oli ta nge re circulos meo s!
a) Reţineţi şapte cuvinte care v-au atras atenţia în latină, cu explicaţiile în română!
tyrannus, -i s.m. — tiran (în coloniile greceşti)
societas, -atis s.f. — alianţă (socius, -ii s.m. „aliat, tovarăş")
exercitus, -us s.m. — armată (exerceo, -ere v. „a exersa, a face
exerciţii")
oppugno, -are v.t. — a asedia (pugno, -are v. „a lupta"; pugna,
-ae s.f. „luptă"; pugnus, -i s.m.  „pumn")
 b) Încercaţi să traduceţi, utilizând din lista dată mai sus cât
mai puţini term eni!
c) Identificaţi pronum ele şi adjec tivele d emonstrative din
textul dat!

A  r h i m e d e
 t e r ra m a r i q u e — p e p a m a n t şi p e m a r e
t o r m e n t u m , -i  s.n .  — m a şi n ă d e r ă z b o i
s p e c t a t o r , - o r i s  s.m .  — o b s e r v a t o r 
m a c h i n a t o r , - o r i s  s. m .  — c o n s t r u c t o r ( m a c h i n a , - a e
 s . f   — m a şi n ă r i e , m e c a n i s m , c o n s t r u c ţi e )
 b e l l i c u s , - a , - u m  a d j.  — d e r ă z b o i
h a b i to , - a r e — a l o c u i
c a e l u m , -i  s.n .  — c e r 
m i l e s , - i t i s  s.m .  — m i l i t a r , s o l d a t , r ă z b o i n i c C at apul t ă

i g n a r u s , - a , - u m  adj .  — n e şt i u t o r (rad. gn- i n g n o s c o , - e r e v. „ a c u n o a ş t e ")

f o r t e  adv.  — d i n î n t â m p l a r e ( v e z i n e o l o g i s m u l r o m . f o r t u i t )
c l a m o , a r e v. — a s tr ig a z i c â n d (rom. a c l a m a ; a d e - c l a m a ; a r e - c l a m a)
n o l i + in f . ( t a n g e r e ) — n u a t in g e ( v e z i n e o l o g i s m u l ro m . t a n g i b i l )
c i r c u l u s , - i  s .m .  — c e r c

4. Traduceţi în latină:
M. Claudius Marcellus a asediat Syracusa pe pământ şi pe mare. În acel timp
(tempus, -oris),   locuia în cetate (civitas, -alis)  acel om vestit (clarus),  inventator şi
constructor de maşinării de război.
Un soldat neştiutor calcă (tero, -ere) cercurile marelui matem atician (mathematicus).
Ştiinţa (scientia, -ae)  unică a acestuia nu i-a mai (iam)  salvat (servo, -are)  viaţa.
5. Com pletaţi formele verbale, confo rm indicaţiei:
• a r d e n t . . . - celui care arde
 __ .- cei care locuiesc
• habitant 
 __ .- al celor care locuiesc
• habitant 
• i n v i t a n t . . . - pe cel care invită
• cum habitant... -  împreună cu cei care locuiesc
6. Com pletaţi form ele verbale, ţinând seam a de context:
• Puerum legent... video.
• Puellas cantant... audio.
• Canem m ultum latra...em punio.
• Canis multum latr... malus est.
• Pater innocentes puni...ns errat.
• Verba pa trum saepe punient... gra v... sunt.
7. A m intiţi-vă invenţiile marelui m atem atician şi
astronom!
  M y th o lo g ica

 H o r a e .  Hor ele ,

la greci erau cele
trei zeiţe ale ordin ii în cosmos, ale suc ce
siunii anotimpurilor şi orelor. Ele supra
vegheau p orţile O lymp ului.
La Hesiod, se numesc  Eunomia   „Dis
ciplina", Dike  „D reptatea" şi Eirene „Pacea".
La romani, erau fiicele lui Iu ppiter şi zeiţe
ale anotimpurilor.
Div inităţile su nt rep rezen tate ca nişte
tinere ce poartă fructe specifice fiecărui
anotimp.
Gr a t ia e .La greci, G raţiile erau cele trei
fiice ale lui Zeus din unirea cu Eurynome:
Aglaia, Euphrosyne şi Thalia (
„frum useţe, graţie"). Charites  şi Gratiae, la
romani, per sonific au, prin frumuseţe şi far
mec, plăcerile vieţii: iubirea, muzica, dansul,
însoţeau fie alaiul muzelor, fie pe Apollo sau
 pe Dionysos-B acchus, fie alaiul zeiţei Afro
dita-Venus. Ca divinităţi ale frumuseţii şi
graţiei, ele co nferă fiecărui lucru calităţile
care -i înalţă pe oameni şi zei, cultivân d
Sa Bo t t i c e l l i, C G
simţul estetic şi iubirea pen tru frumos. n d r o el e t r e i r a ţ ii

Cele nouă surori, năs

 M  u s a e .

cute din dragostea lui Zeus cu titanida

M nem osyne, erau nu num ai cântăreţe di
vine ale căror coruri şi imnuri îi desfătau
 pe zei, dar şi ex presii ale gândirii necesare
desfăşurării u no r activ ităţi intelectuale,
 precum arta oratorică, astronomia, istoria.*
Locul de origine al muzelor era con
siderat, conform tradiţiei, fie muntele Pieros
din vecinătatea Olympului (de unde denu
D io n y s o s -
mirea de Pieride, ca re ţineau de cultul lui
B acchus Orpheu s), fie mu ntele Helicon, în Beoţia,

* Cf. r de m ol trad. rom. Mihai Popescu, Editura

 A pollo S a n d r o B o t t i c e l l i, N a ş t e r e a V e n e r e i

(de la care provine denumirea de Heli frontispiciul templului lui Apollo de la

conide) şi erau în slujba lui Apollo. Cele nouă Delphi.
muze ale epocii clasice şi domeniile în care Eriniile, figuri feminine înaripate, cu
îşi exercitau atribuţiile erau: şerpi încolăciţi în păr şi sânge picurând din
C a l l io pe - muza poeziei epice şi a elo ochi, îi pedepseau pe toţi aceia ce săvârşeau
cinţei; culpa  — neascultarea faţă de părinţi, lipsa
C l io  - muza istoriei; de respect pentru cei slabi sau vârstnici,
Po l y m n ia  —muz a poez iei lirice; sperjurul, încălcarea le gilo r ospitalităţii.
M e l po m e n e - muza tragediei; Furiile sunt personaje în Orestia (E s
T h a l i a - muza comediei; chil), în  Eneida   vergiliană, în  Divina C o
Eu t e r p e - muza cântecului din flaut, a medie  (Dante), în Ie ru sa limul elib erat  (Tas
muzicii (iniţial muza poeziei lirice); so), în piesa de teatru  M uşt ele   (Sartre).
T e r ps ic h o r e  - muza dansului; Discutaţi despre divinităţile prezentate,
E r a t o - muza poeziei de dragoste; având în vedere şi întrebările de mai jos:
U r a n i a - muza astronomiei. 1. Ce diferenţe observaţi între atribuţiile
Graţiilor, M uzelor şi Horelor?
F  u r i a e (Dirae, Eumenides)   la romani,
2. Eriniile / Furiile erau zeiţe ale răz
erinii sau eumenide
 bunării.
la greci, erau zeităţi ale răzbunării. Foarte
Orgoliul, orice exces trebuie pe
temute de m uritori, num ele lor nu îndrăznea
depsit pentru a menţine echilibrul, armonia în
să-l pomenească nimeni. „Bine lume. În ce situaţie trăită de voi se poate aplica
voitoarele" reprezintă, de fapt, un eufe zicala „răzbunarea este arma prostului"?
mism. Slujeau divinităţii Neme sis 3. Analizaţi tabloul din imagine şi
, zeiţa care pedepsea t r u f i a , semnalaţi conexiunile care se pot realiza
vina. Pentru a-şi exercita atributele, zeiţa se între imagine şi subiectul mitologic studiat.
folosea de o vergea de măsurat, un frâu, o 4 . Care este idealul de frumuseţe fizică
sabie şi un bici. Nemesis veghea la aplicarea şi morală spre care tinde omul modern?
 princ ipiului „Nim ic prea mult“  N e quid  Ra portaţi-vă la pro totip ul Antic hităţii,
 TEST  f  p A
aveltur n  d a lite r te sta n d u m

P r o pu n e r e d e  p r o i e c t

 Adun ările popula re la Roma

Sarcini de lucru:
1. În epoca republicii,  populu s Roman us   participa la viaţa
 politică în cadrul a patru adunări distincte. Citiţi cu atenţie
exp licaţiile şi stab iliţi dacă hotărârile adoptate în adunări
aveau caracter prepondere nt legislativ, electoral sau judiciar.
a) Comitia curiata,  cele mai vechi, îi reuneau pe
cetăţenii ( Quirites ) din cele treizeci de curii ( curiae). Co
miţiile curiate votau legile prezentate, îl „ung eau" pe rege,
aprobau propunerile de pace sau război. La începutul
republicii, ele pierd pre rogativele politice, com petenţele lor
L a t r i bu n ă ,
definindu-se ca funcţii la nivelul sacrului în viaţa cetăţii un consuş şi magistraţi
(„inaugurarea" uno r preoţi, învestirea lui rex sacrorum ), al
structurii familiei sau al dreptului privat (de exemplu, dreptul de proprietate).
 b) Comitia centuriata. La început cu pronunţat caracter militar, com iţiile centuriate
capătă funcţiile unei adunări politice. C icero le defineşte atribuţiile în domeniul hotărârilor 
 judecăto re şti (pede ap sa cap itală), al dreptului de a
elabora legi (sanctissimae, maxime salubres)  şi de
a numi m agistraţi. Cu timpul, atribuţiile electorale
au devenit cele mai importante (de pildă, alegerea
magistraţilor superiori).
c) Concilia pleb is, prezidate de tribunii plebei
sau edili, au apărut în urma luptei dintre plebei şi
 patricieni; acest conciliu em itea hotărâri (scita) care
 prive au doar plebea şi care au devenit decizii ale
 plebei  (ple bis ci ta ); vor concura curând cu legile ( le
ges),   începând cu anul 287-286 a.Chr. Conciliul
 plebei se ca racterizează prin atribuţii legislative şi
electorale specifice.
d) Comitia tributa.  Societatea civilă a Romei
era constituită din maximum treizeci şi cinci de
triburi. Comitia tributa  avea com petenţe legislative,
Ko r u m R o m a n u m

electora le şi judicia re , care vor creşte progresiv în complexitate, o dată cu evoluţia

republicii. Alegea u magistraţii inferiori, votau leges, fiind mai uşor de convocat, devenind
„organul esenţial al suveranităţii populare" (Claude Nicolet). Rezolvau şi probleme juridice
(cazurile de apel —  pr ovo catio).
Respectul romanilor pentru forme, pentru ritualuri a contribuit mult la păstrarea acestui
sistem cu patru tre pte, man evrat cu uşurinţă când de partizan ii olig arhiei (optimates),
când de  popula re s,   adversarii nobilimii.
Totuşi, marele legiuitor al rom anilor rămâne senatul, apărător al tradiţiilor prin propriul
 prestigiu şi spirit co nservator, iar magistraţii vor constitui, în re publica romană, puterea
executivă.

2. Realizaţi un s tudiu com parativ — poporul roman, ieri / popo rul rom ân, azi — >
modalităţi şi forme de exercitare a puterii, de participare la viaţa politică. (Alegeţi, eventual,
 popo rul france z sau englez, german sau italian.)
3. Scrieţi o listă de term eni politici, juridic i actuali de origine latină (unii întâlniţi în
textul de mai sus sau în manual).Se recomandă utilizarea:
• unor documente ilustrative: decupaje din ziare româneşti sau străine.
• unui dicţion ar de neologism e.
• inventarului oferit de limbile străine studiate.
4. Pe o planşă, realizaţi o schemă a adunărilor populare şi prezentaţi colegilor utilitatea /
t 'h à ï t 'd f â l # 4 S  — 

?ap"ta
l Zm Pagina mea
 M L..¡ÍL
. :i ‘ ii
...............   ................................

1. Ludamus

Aţi putea tradu ce din latină poezia ritm ată despre lunile anului cu ajutorul variantei
italiene, o altă limbă romanică decât româna?
•  M enses anni

 A périt ianu am Apre la porta,

en Ianuarius, ccco Gcnnaio
violas tímidas timide viole
 fe r t Feb ru ariu s;  porta Fcbbraio;
adveníat M artíus arriva Marzo
ven ds infes tus  pci vent infesto,
 A pril is im brí bus April per piogge
adest molestas giunge molcsto;
et Maius floscülos c Maggio fa sbocciarc
 pandit su ave s soavi fiorcllini,
circum quos musicae intorno a cui canori
volitanl aves svolazzan gli ucccllini
 Iu niu s lam in e Giugno di luce
terrain circumdat  la terra circonda,
et iam arboribus e già agli alberi
 fru c tu s ro tu nd at  i frutti arrotonda;
comp árat Iulíus ardenti calori
 fé rv id o s aes tu s luglio procura,
et fulv as segétes e bionde messi
me dí Augustus. Agosto assicura (mictc)
Septembri pinguia Rossi a Settembre
 p om a ru besc unt  i gran frutti diventano,
Octobri dulcía i dolci mosti
musta fervescunt. d’Ottobre fermentano.
Folia cumülat  Le foglie accumula
Solo November  al suolo Novembre,
et annum operit  e l’anno copre
ni ve December. di neve Diccmbrc.
Q u in ü w ^

2. Aţi pute a înv ăţa câteva versuri, la alege re, pentru lunile
voastre preferate?
3. Ce versuri latineşti s-ar potrivi acestui tablou?

Ştiaţi că?
• Anul calendaristic roman începea în luna martie şi era
împărţit în zece luni?
Primus mensis   Murtius , -ii - luna dedicată lui Mar-
te
Secundus mensis   AprTlis, -is - luna când natura se
deschide, înfloreşte
(aperio , -ire)
Terlius mensis Maius, -i - lună ded icată zeiţei
Maia
CARAVAGGIO, BACCHUS Quartus mensis   lunius, -ii - lună dedica tă zeiţei
Iuno
Quintus mensis   Quintîlis, -is - luna a cincca ( Iu lius
Caesar o va schimba
în  Iulius)
Sextus mensis   Sextîlis , -is - luna a şasea ( în onoa
rea lui Octavianus, se
va numi  Augustus)
Septimus mensis   September , -bri - luna a şaptea
Octavus mensis   October , -bri - luna a opta
 Novus mensis   November , -bri - luna a noua
 Dec im us mens is   December, -bri - luna a zecea.

• Nunta Pom pilius, conform tra diţiei, a ad ăug at două luni:

Undecîmus mensis lanuărius , -ii -  lună dedicată lui Ianus
 Duodecimus mensis  Februărius, -ii - luna când aveau loc
sărbători de purifica
re: fe b rua , -drum.
Ordinea lor s-a schimbat. Ianuarie ocupă primul loc,
Februarie al doilea, iar Martie abia al treilea. Denumirile
vechi s-au păstrat însă până astăzi.

La alegere:
• Veţi scrie în spaţiul numerotat câte un term en latinesc
caracteristic fiecărei luni, preluat din poezia anterioară.
(Exerciţiul se poa te rezolva şi în caiete.)
• Desena ţi în spaţiul numerotat elem entul indica t în poezie
ca specific un ei luni a anului! (Exerciţiul se poate rez olva
m-

 Lectio nes 23-28

viginti tres-du ode triginta

Sextum capitülum
• HISTOR1A
C r iz a r e p u b l ic ii
Marius şi Sulla
Poinpcius şi Caesar 
• A d p lu s le gen duin :
Instituţii şi mentalităţi. D ictatu ra
VIRI ILLUSTRES
Sulla, sollers dux belii
Caesar, unicus dux

• A d m eliu s co mpreh endu m

 NOVA!
Pronumele / adjectivul rclativ-intcrogativ
Verbul. Conjunctiv imperfect şi mai mult ca perfect
Valorile conjuncţiei cum
Prepoz iţiile a(b) şi de
 Num eralele ca rdinale
Cifrele romane

Quis cottidie discit? Multa scit...

 A d alite r ben e lesta nd um
Pagina mea
 Sextum
 capitülum H is to r ia
C r iz a r e p u b l ic ii
M A R IU S
CAIUS MARIUS s-a născut în 157 a.Chr.
la Ccrcatac, lângă Arpin um , într-o fam i
lie de plebei. De tânăr, s-a înrolat în ar
mată şi s-a remarcat prin faptele sale de
arme. Era un homo novus. Datorită cali
tăţilor, dar şi amb iţiei sale, a parcu rs
cursus honorum.   Consul în 108 a.Chr.,
va fi votat in corpore  pentru a conduce
războiul cu Iugurtha, regele Numidiei,
război început în anul 112 (111) şi ter
minat în 105. Statul era în primejdie, iar
la Roma se spunea: „Ne trebuie un om“ . ..
şi l-au găsit pe Marius.
La sfârşitul secolului al II-lea, cimbrii,
împreună cu teutonii, triburi germanice,
au coborât spre sud, au pustiit Gallia şi
Hispania şi i-au în frânt pe romani în 105
a.Chr. Au fost zdrobiţi de Marius, cu
armata sa de mercenari, la Aquae Sextiae
în 102 a.Chr. şi la Vcrccllae în 101 a.Chr.
Plutarh povesteşte că, în urma unei alte
si SULLA
LUCIUS CORNELIUS SULLA s-a născut
în 138 a.Chr. într-o familie aristocratică.
Şi-a petrecut tinereţea departe de viaţa po 
litică şi militară.
Devine quaestor  şi-l însoţeşte pe Marius
în Africa, unde participă alături de el la
războiul cu Iugurtha. Se dovedeşte un co
mandant rece, şiret şi foarte îndrăzneţ.
Parcurge cursus honorum  nu din ambiţii
 politice, ci din orgoliul de aristocrat sărac,
dornic de a se îmbogăţi. C ând i se încre
dinţează com anda războiu lui cu M ithri-
dates VI, regele Pontului, pentru că Mi-
thridates trecuse în Grecia, asediază şi
cucereşte mai întâi ine xpugnabila Atenă,
lăsând-o pradă soldaţilor săi: „N u se ştie
câtă lume a ucis, spune Plutarh, dar sân
gele a curs şiroaie pe străzi şi a inundat
suburbiile.“
Se întoarce din Asia în 83 a.Chr. cu 16 000
de corăbii şi 40 000 de oameni, îmbogăţit

zdrobitoare, localnicii din Massilia (M ar
silia dc azi) au ridicat garduri din sche
letele teutonilor, şi că pământul, îngrăşat
cu atâ ţia m orţi, a dat în anul urm ător o
recoltă neob işnuită.
Intră în conflict cu Sufla pentru com anda
armatelor împotriva lui Milhridates.
Marius dorea să conducă această cam
 panie , sti m ula t dc speran ţa prăzii dc
război, de simpatia de care se bucura în
rândul soldaţilor, dc do rinţa dc glorie.
Sufla, revoltat dc manevrele lui Marius,
mai ales că senatu l îşi arătase intenţia dc
a-i acorda lui conducerea acestui război
din Asia, îşi răscoală trupele şi porneşte
asupra Romei. Nu se mai văzuse din
vremea lui Coriolanus o asemenea în
 
drăzneală ca un general să pornească în
marş asupra patriei. Marius se ascunde
şi Sulla pune stăpânire pe Roma. La
începutul anului 87 a.Chr., începe cam
 pan ia din Asia. Proscrişii lui Su lla revin
la Roma: Marius şi partida sa, partizani
ai poporului,  popula re s.  Urmează cinci
zile şi cinci nopţi de m asacre, sângele
curge de-a lungul şi dc-a latul Italici. Ma
rius dom neşte prin teroare, confiscă bu 
nurile lui Sulla, îi anulează legile, îi
abrog ă hotărârile. în ianuarie 86 a.Chr.,
e ales pentru a şaptea o ară consul, d ar o
 pleure zie îl do boară.
Rămâne în istoria Romei ca un refor
mator al armatei şi un general remar
cabil.
• Com paraţi m eritele lui Marius, homo
novus,   cu cele ale aristocratului Sulla.
Sextum capitulunt 
dc la Mithridatcs, pe care l-a silit să în
cheie pacea dc la Dardănos, şi de pe
urma jefui rii tem plelor greceşti,
în 82 a.Chr., porneşte împotriva Romei,
care, paradoxal, îi acordă o primire trium
fală.
Ţ ine din scurt senatu l şi-i dom oleşte pe
cavaleri, proscriind vreo 1 600 dintre ei;
dă pe mâna gloatei cinstea, bunurile şi
viaţa lor. Este num it dictato r iară în
vestitură consulară, fără vot senatorial,
cu un imperium  exc epţional. A cordă ce
tăţenie romană sclavilor celor proscrişi şi
astfel apar 10 000 d c cetăţeni romani
servili şi cu pofte nemăsurate. Ei vor fi
viitorii delatori şi ucigaşi plătiţi, pentru
suma dc 12 000 dc dinari, vreme dc
ju m ăta te dc an. Consecinţele pre sc rip
ţiilor lui Sulla, ale reg imului său au fost
dezastruoase: îi ruinează pe cavaleri,
instituie curţi marţiale, îi privează dc drep
tul dc veto  pe tribuni, desfiinţează func
ţia de cen zor, Italia rămâne iară armată,
din guvernatorii dc provincii face co
mandanţi dc armate fără magistraturi.
Dictator absolut, se crede stăpân al sta
tului şi vrea să fie considerat şi favoritul
zeilor. Numit dc plebe Felix,   va fi sin
gurul care va purta această poreclă ce
evocă fecunditatea şi norocul, va fi sin
gurul căruia i se va ridica o statuie ec
vestră triumfală din bronz aurit, singurul
căruia i sc vor consacra ritualuri şi jocuri.
Sulla inaugurează la Roma cultul perso
nalităţii, pe care „divinul“ Caesar, divus
lulius   — titlu decernat lui Caesar la în
ceputul anului 44 a.Chr. — , îl desăvâr
şeşte.
în 79 a Chr., Sulla abdică de la dictatu ră
şi, după puţin timp, moare.
Sextum cupitulmn
P O M P E IU S
CNAEUS POMPEIUS MAGNUS (106-48
a.Chr.). Steaua lui Pompeius, tânărul venit
din Piccnum, ţinut situat între munţii Ape-
nini şi Marca Adriatică, atinge pentru o
clipă măreţia. In timp ce ci ocupă avansce
na politică, răscoala lui Spartâcus zguduie
lumea italică, semnalând schimbări de
mentalitate şi adânci nemulţumiri la nivel
micro- şi macrosocial. Răscoala lui Spar-
tăcus este înăbuşită dc Crassus.
în faţa lui Po mpe ius, se afirmă Crassus,
cel mai bogat om al vremii. Senatul îi
rcco nciliază pentru a supravieţui dicta
turii militarilor. Din concesii în concesii,
 pu terea senatului slăbe şte pe zi ce trece.
Pompeius atrage dc partea sa plebea,
care îl susţine în c ampaniile militare,
oferă cavalerilor avantaje financiare. O b
ţine un imperium maiUs   pentru com
 baterea pirateriei din Marca Mcditcrană,
apoi comanda supremă în războiul
împotriva lui Mithridates VI Eupator.
îi distruge pe piraţi, îl alungă pe Mithri
dates din regatul său, supune Armenia, îşi
urmează drumul spre Caucaz şi Marca
Caspicâ. în 64 a.Chr., cucereşte Syria, nă
văleşte în Iudeea, cucereşte Ierusalimul.
Ajunge să deţină suprem aţia m ilitară.
Câştigurile acestei campanii au fost enor
me: au apărut trei noi provincii romane,
şi CAESAR
CAIUS IULIUS CAESAR (100-44
a.Chr.), general şi om politic dc exce pţie
din partida dem oc raţilor ( popula res ), a
 pa rcurs cursus honorum   şi este ales
consul în 59 a.Chr. în calitate de gu
vernator, cucereşte Gallia; îi înfrânge pe
helveţi,  Helv eţii , pe bclgi,  Belgae,  trece
fluviul Rin şi înăbuşă răscoala nerviilor,
 N e n ’ii,  îl înfrânge pe Vcrcingctorix, cea
mai dc scamă căpetenie a gallilor, la
Alesia.
Războiul cu gallii este relatat de Cacsar
în  De bello Gallico.
Frământările sociale şi politice, ascensiu
nea lui Pompeius şi demiterea lui Caesar
din funcţii îl determină pe acesta să treacă
cu legiunile sale Rubiconul în 49 a.Chr.
şi să declanşeze războiul civil, care va
dura peste patru ani; evenimentele sunt
relatate în lucrarea sa  De bello civili.
După victoriile sale dc la Pharsalus, în
Grecia (48 a.Chr.), dc la Thapsus, în Africa
(46 a.Chr.), şi de la Munda, în Hispania
(45 a.Chr.), împotriva trupelor lui Pom
 peius, devine unicul co nducător al sta
tului roman, iar în 44 a.Chr. dictator per -
 petuus .
Cacsar a instaurat la Roma dictatura şi
a iniţiat o scrie dc reforme sociale şi poli
tice: a întemeiat colonii în Italia şi în afa
 Sextum capituhim

trolul roman dc la Pontus Euxinus până  blicc

 bl icc;; a refo
re form
rm at cale
ca lend
ndar
arul
ul;; a mărit
în Arabi
Ar abia;
a; au fost înscăunaţi
înscăunaţi regi,
reg i, dinaşti
dinaşti numărul senatorilor.
sau potentaţ
pote ntaţii devo
d evotaţ
taţii lui Pompei
Pom peius,
us, s-au A fost asasinat în senat la idclc lui martie,
întemeiat oraşe în Cappadocia, Paphla- 44 a.Chr.
gonia. Armenia şi Pontus. C acsar
acs ar dispun
dis punea
ea de o rară
rar ă forţă fizică,
fizică, de
Avantajele lui Pompeius au fost la fel de clar itate în gân dire,
dire , avea
av ea o voinţă
voinţă de fier
mari: prăzi uriaşe şi o glorie militară dc şi abilitate diplomatică deosebită.
necontestat. El rămâne, alături dc Alexandru Mace-
Roma preia în Orient ştafeta Macedoniei, don şi Hannibal, unul dintre marii ge
Pompeius reaprinde făclia lui Alexandru nerali şi cuceritori din Antichitate.
cel M are şişi cap ătă cognom enul  Mag M ag nu s.
Dezamăgit
Dez amăgit de senat, care refuză
refuză împroprie
împroprie • Identif
Ide ntifica
icaţţi pe hartă
har tă ţinutu
ţinuturile
rile tran s
tărirea veteranilor săi, se aliază cu Crassus formate în provincii romane dc Pom
şi Cacsar şi formează primul triumvirat  peiu
 pe iuss M agnu
ag nus!
s!
(60 a.Chr.),
a.Chr .), o alianţ
alia nţă
ă politică ee-i
ee-i permite
• Găsiţi
Găsiţi pe acee
ac eeaşi
aşi hartă
ha rtă pro vinciile
vinc iile
lui Cacsar să ajungă la consulat.
Cei trei îşi împart puterea: Pompeius guvernate de triumviri!
alege guvernarea Hispanici pentru cinci • Com paraţ
par aţii succes
suc cesele
ele militare
milita re şi
şi politice
ani,
ani, Crassus — a Syriei, Syriei, Cacsa r — a ale celor doi oameni dc stat!
Galliei. Moartea lui Crassus şi succesele
militare ale lui Cacsar au condus la
destrămarea triumviratului. Senatul, pen
tru a contrabalansa succesele militare ale
lui Caesar, îl alege pe Pompeius consul
sine collega.
collega.
Demiterea lui Cacsar în 49 a.Chr. din
funcţ
fun cţii
ii printr
pri ntr-un
-un senatus consultum ul-
timum  şi învestirea lui Pompeius eu pu

hoiului civil: bătălia

hotărâtoare are loc la
Pharsalus. învins,
Pompeius se refu
giază în Aegyptus,
unde este asasinat
din ordinul regelui
Ptolemaeus XIII.
Pompeius a fost un
mare general, dar nu
s-a ridicat,
ridicat, ca om po
litic, la în ălţimea
im ea ge
nialului său rival,
Cacsar.
Sextum capitulam

| A d plus
pl us legen
leg endum
dum
 p e n t r u a c iti
it i m a i m u lt

In stitu ţii şi
şi m en ta lităţi
lităţi

DICTATURA
Conform dicţiona
dicţiona rului, impenum*  are mai multe sensuri, care im plică — toate — ideea
de putere, autoritate (de exemplu, teritoriul ocupat de Imperiul Roman).  Im p e n u m în 
sem na dreptul unui m agistra agi stratt de a exercita
exe rcita funcţ
fu ncţiiii înalte, ca şi
şi drep
dreptul
tul unui
un ui dux
du x de a deţine
com andandaa suprem
sup rem ă în arma tă. Ceea ce nu explică dicţionarul este înc ărcătura divină ce
i se
se conferă
confe ră perso ane i care d eţine eţine impenum,  eficacitatea extraordinară, fundament al
oricărei acţiuni
acţiuni politice.
politice . De aceea, impenum  nu  n u poate
po ate fi împărţ
împ ărţit nici măcar
măc ar între consuli,
consu li,
care
care-1-1 exercită alter nativ — o zi din două — , în timpul activităţii lor anuale.
Dreptul
Dre ptul de d e a deţ
de ţine imperium  a fost acordat şi pretorului, începând cu anul 367 a.Chr.
Tribunii plebei, censorii, questorii, edilii nu vor dobândi niciodată acest drept.
Exista însă o magistratură, numită dictatura,  ce-i conferea titularului imperium,
autoritate, putere, singura sine collegâ „ne-co „n e-co lcgială“.
lcgi ală“. înfiinţ
înfiin ţarea acestei
ac estei m agistratu ri s-
a impus pent p entru
ru s ituaţiile
ituaţiile de criză ale statu lui.  Im peri um   anula procedurile curente şi
pe rium
 pen
 p en n itca
it ca dict
di ctat
ator
oruu lui
lu i să ia decizi
dec iziii fără să mai
m ai apel
ap elezeze,
e, de exem
ex em plu,
pl u, la ad u n area
ar ea po
popo
porurului
lui
sau să ţină sca ma de res trictivu trict ivull veto  al tribunilor plebei.
Dictatorul ( dictator ) era un magistratus extraordinârius  „magistrat extra-ordinar“,
ales de senat pe o perioadă de şase luni, ce concentra în mâinile sale toată autoritatea
statului.
statului. Un model de dictator, dictator, în sens tradiţional,
tradiţional, a fost Lucius Q uinctius Cincinnatus
(458 a.Chr.), care, sp une Eutropius, a fost înv estit cu această func ţie de senat sena t (i s-a oferit
să îmbrace toga praetexta)   pe când îşi ara modestul ogor. După ce „i-a măcelărit pe
duşmani“ în şaisprezece zile, s-a întors la treburile sale. Dictatori de renume au mai fost
şi Furius Cam C amillus,
illus, înv ingătorul
ingătoru l gallilor, care invadas eră Italia Italia în
în 390 a.C hr., şi şi Q. Fabius
M axîmus Cunctator, num it dictator dictator în în timpul victoriilor lui lui Han nibal din anul 216. Sulla
este cel dintâi care foloseşte impenum  în interes personal, person al, pentru a deţine
deţine puterea
pu terea supremă
sup remă
în stat. CaesC aesar
ar va pro ced a la fel în 49 a.Chr., în timpul războiu lui civil. Tendinţele Tendinţele lui
Sulla de reînnoire a statului republican au favorizat, în fond, instaurarea monarhiei şi
 per
 p ertu
turb
rbări
ări de m en tali
ta lita
tate
te în spaţ
sp aţiu
iull rom
ro m an.
an . R eacţ
ea cţia
ia vech
ve chii
ii nobilitas  a fost prom ptă ptă.. Sulla
a fost obligat
ob ligat să abdice . Iu lius CaesarCa esar a avut şi şi el iniţiative refo rm atoa re, iar dictatura
era singu ra m od alitate de a accelera reform ele în stat şi şi în viaţa socială.
socială. Cetatea acceptă
treptat instaurarea monarhici, întrucât mentalitatea republicană nu mai corespundea
schimbărilor rapide din oraşul-stat.
Co m pon enţ enţaa m em brilo r senatului se mod ifică. ifică. Vechea
Vechea nobilitas  pierde teren, pentru
că senatorii încep să fie aleşi pe criteriul partizanatului politic; provinciile sunt administrate
num ai de gu vern atori numiţi numiţi de dictatori
dictatori..

* imperium: 1. struc
str uctu
tură
ră socială şi
şi putere
pute re a magistra
magi straţţilor superiori
sup eriori şi a împăraţ
împăra ţilor
ilo r romani;
 Sext
Sex t um
 capitül
 capitülum
um V ir i illu s t r e s

S u l l a  ,  s o l l e r s  d u x  b e l l i
um in Afric am atqu e in castra Ma rti venlsset,
venlsset, Sulla,
Sulla, qu i rudis antea et ignarus belli
C  erat,
erat, so llertissimus omníum in pau cis temporlbus fac tus est: est: m ilites
ilites benigné 
appellabat, multis beneficia dabat, ipse ab nullo repetebat; passim aderat, in operibus,
in agm ine atqu e a d vigili
vigilias;
as; ñeque intérim,
intérim, quod prava ambitio solet,
solet, consülis
consülis fam am
laedébat.
Cum in Africa esset,
esset, Sulla
Sulla M ario m ilitibusque
ilitibusque curissimus fa ct us erat erat..
(Dupa S a l l u s t i u s ,  De bello lugurthino)

r  V O C A B U L A

Sulla, -ac s.m.  Sulla  passim adv.  — peste tot

sollcrs, -rtis adj.  — p r i c e p u t adsum, -csse, -fui v.i. a fi de faţă
c u m ( + Conj. m m.c.p.)  — d u p ă c e ( +  Ind. p e rf . opus, -eriss.
-eri ss.n.
n. — fortificaţie
fortificaţie
 c o m p u s ) agmen, -Tnis s.n.  — marş (al armatei)
Africa, -ac s.f. -  Africa vigilia, -ac s.f.  — strajă de noapte
a t q u e  co n j. şi, ba chiar  ncque (ncc) conj.  —  nici
c a s t ra
ra , - o r u m s.n.  p l.  — t a b ă r ă m i l i t a r ă interim adv.  — în vremea
v remea aceea
rudis, -e adj.  — n e p r i c e p u t , n e e x p e r i m e n t a t quod pron.
 pron .  — ceea ce
a n t e a adv. mai înainte fama, -ae  s.f.
 s. f.  — faimă, renume
i g n a r u s , - a , - u m adj.  — n e c u n o s c ă t o r   pravus, -a, -um adj.  — rău, rău, înclinat spre rău
 p a u c u s , - a , - u m adj.  — p u ţi n n u m e r o s ambitio, -onis s.f.  — ambiţie
t e m p u s , - o r i s s.n.  — t i m p ; an an laedo, -ere, laesi v.t.  — a vătăma,
vătăma, a prejudicia
t u s e s t — a d e v e n i t  f i o , -e ri )
f a c tu consul, -ulis s.m.  — consul
 b e n i g n e adv.  — b i n e v o i t o r  soleo, -ere v.t.  — a obişnui
appcllo, -ărc, -ăvi v.t. — a se
se a d re s a cum (+ Conj. imperf.)  — pe când (+  Ind.
m u l ţi
ţi , - a e , - a adj. pl.  — m u l ţi imperf)
 b e n e f i c i u m , - i i ( d a r e ) — a d a r e c o m p e n s e factus crat — devenise
i p se
s e — î n su
s u şi
şi carus, -a, -um adj.  — drag
repeto, -ere, -Ivi v.t.  — a c e r e ( în
în a p o i ) Marius, -îi s.m.  — Marius
n u l l u s , - a , - u m  pr
 p r o n . nici unul miles, -itis s.m.  — militar, soldat

C  à  ESAR
 ES AR,, U N ÎCU
ÎC U S DUX 
DU X 
nterëa Caesar eâ legione quant secum habëbat militibusque qui ex Provincia

I  conve nërun t a lacu Lemanno, qui in

 fin
 f in e s S e q u a n ô r u m ab H e lvel
lv elïi
in flum en Rhodânum inflüi
ïiss divïdi
div ïdit,
t, m ilia
inflüit,t, ad montent
montent Iuram,
il ia p as su m X V I I I m ur um in alti
al titü
Iuram, qui
tüdi
dine
ne m p ed um
 X I I f o s s a m q u e p er d ü c it.
it . E ô pr a es id ïa disp
di spôn
ônit,
it, cast
ca stel
ella
la co m m un it.
it .
Sextum capitülum

 V O C A B U L A

intcrea adv.  — î n tr e ti m p  p a s s u s , - u s s.m.  — 1. p a s ; 2 . p a s (unitate de

e ă adj. dem. <   i s , e a , i d   măsură = 1, 479 m);  m i il e p a s s u s = 1 4 7 9 m
l e g î o , - o n i s s.f -  l e g i u n e m u r u s , - i s.m. - zid (de ap ărare)
c u m  postpozifie în combinaţie cu un pronume a l t i t u d o , - î n i s s.f.  — a d â n c i m e ; în ă lţi m e
 — c u  p e s , p e d i s s.m.  — 1. p i c i o r ; 2 . p i c i o r (unitate
habe o, -ere, habiîi v.t. a avea de măsură = aprox. 0,296 m)
Provincia, -ae s.f  — P r o v i n c i a (provincie a f o s s a - a c s.f. şa n ţ, c a n a l (aici, de apărare)
GalHei Narbonensis, situată dincolo de Alpi; q u e (encl.) conj. — şi
actuala Provence)  p e r d u c o , - e re , - d u x i v.t. — a d u c e , a co n s t ru i
c o n v e n î o , -T rc , - v e n i v.i. — a se a d u na c o adv. — a c o lo
L c m a n n u s ( L c m ă n u s ) s.m.  — la cu l L e m a n  p r a c s id T u m , - î i s.n.  — pichet de pază,
f l u m e n , - î n i s s.n.  — f lu v i u , a p ă c u r g ăt o a r e garnizoană, detaşam ent de apărare
R h o d ă n u s , - i s.m. fluviul Ro n dispono, -ere, -posui v.t.  — a d i sp u n e , a
i n f l u o , - e r e , - f l u x i v.i. a curg e în, a se vărsa amplasa
I u r a , - a c s.f.  I u r a (lanţ de munţi care îi  c a s t c l l u m , -i (dim. al lui   c a s t ru m ) s.n. 1.
despărţea pe sequani de helveţi) lucrare de f o r t i f i c a ţi e d e s t i n a t ă a p ă r ă r ii ; 2 .
d i v î d o , - e r e , d i v i d i v.t. a d e s p ă r ţi r e d u t ă , f o r t ă r e a ţă p e r m a n e n t ă
m i lî a num. m i i ; m i l ia (Ac: întinderii)  — p e c o m m u n i o , - îr c , - î v i v.t. — a în t ăr i ( c o n s t ru i n d
o lungime de f o r t i f i c a ţi i )

 A d melius comprehendum
 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e
 __ 
1. După ce aţi citit şi aţi trad us primul text, fixaţi-vă câteva rep ere şi completaţi, acolo
unde este cazul, în limba latină:
a) Marius se afla în Africa. Războiul cu Iugurtha a fost lung şi extenuant (111-109
a.Chr.), până când regele Numidiei este învins de Marius.
b) Marius primeşte ajutoare armate în ( ............ ). Printre acestea, soseşte în Africa
în fruntea cavaleriei un tânăr neexperimentat în ale războiului ( ............ ).
c) Asupra cărei caracteristici insistă aici termenii rudis, ignarusl  încercuiţi-o!
- grosolăniei;
- ignoran ţei;
- lipsei de exp erienţă;
- necu noa şterii vieţii de camp anie;
- nec uno aşterii artei războiului.
d) Ce calităţi îşi dezvăluie în timp Sulla? Incercuiţi-lc pe cele care rez ultă din text:
-  b e n ig n ita s
-  m a g n if ic e n tî a
-  m a g n a n im it a s
- tem per an tia
-  p a tie n tia
 Sexţumj^nţuUon

2. a) Care este term cnul-cheie ce constituie resortul interior carc-1 va angrena pe Sulla
în războaiele civile? Dc cc acest termen este exprimat în două cuvinte?
 b) Faim a (Jama) unui homo novus  intră, în viitor, în conflict cu sângele „albastru“
al unui arist ocrat. Cum aţi exp lica ac est enunţ?
c) Există un adjectiv ep itet care evidenţiază po pu laritatea dc care se bucură Sulla
în timpul „uc en icie i" sale în Afric a? ldcntificaţi-1!
3. a) Marius, om dc arme, a înţeles cât dc profund este implicată în viaţa cetăţii armata,
un ins trum ent redutab il în mâna ma rilor bărbaţi ai Romei.
Marius c ree ază prem isele transf orm ării unei armate dc cetăţeni într-o armată alcătuită
din militari dc pro fesie. Se recru tează, fără vreo interdicţie, cetăţeni fără avere (căpiţe
censi). Serv iciu l m ilitar se reduc e la şaisprezec e ani, statul o feră soldaţilor soldă şi
echipa men t m ilitar, iar veteranii sunt îm proprietăriţi. Reform a sa m ilitară va deschide
calea războaielor civile.
• Am intiţi-v ă cine i-a îm părţit pe locuitorii Romei în centu rii, în funcţie dc avere,
conform claselor dc mai jos?

clasa I 98 de centurii
clasa a Il-a 20 dc centurii
clasa a IlI-a 20 dc centurii
clasa a IV-a 20 dc centurii
clasa a V-a 30 dc centurii

 b) Realiza ţi o su ccintă co m paraţie între locupletes / assidiii /p role tar ii (promotorii
unei mentalităţi specifice perioadei regalităţii) şi legiones (formate, fiecare, din 10 cohorte,
30 dc manipulc şi 60 de centurii în timpul lui Caius Iulius Cacsar), promotoare ale unui
alt tip de mentalitate.
4. a) Identificaţi în textul Caesar, unîcus dux  termenii militari!
 b) • In vremea războaielor pu nice, cohorta ( cohors ) era formată din:
1) liastati — soldaţi înarm aţi cu hasta, suliţă din prim a linie; 1 200 de oameni;
2) prin cîp es   — soldaţi din linia a doua;
3) triărîi — soldaţi veterani, formau a treia linie;
• In epoca lui Marius, cohorta era parte componentă a legiunii.
• în timpul lui Cacsar, manipulul ( manipulus) reprezenta o unitate tactică (< manus,
-us  „mulţime, ceată, corp dc trupe“ ) dc luptă, care păstrează în continuare cele trei categorii
de luptători:
1) p ili /tr iă r îi (j)ilii < p ilum   „suliţă“)
2) prin cîp es
3) triărîi
• Spiritul co nserv ator, tendin ţa păstrării unor structuri fixe în o rganiza rea arm atei au
constituit, o lungă perioadă dc timp, o frână în politica expansionistă romană sau un
Sextiunju^uţu^

5. Identifica ţi p e
hartă toate numele
 proprii care indică
aşezarea geografică,
 populaţiile!
6. a) C alc ula ţi
lungimea zidului şi
adâ ncim ea şanţului
construit la porunca
lui Cacsar. Cum
apreciaţi distan ţele ?
Dar efortul depus?
 b) Crede ţi că
cei care ridicau zi-
durile şi săpau şan-
ţurile erau s clavi,
sau soldaţii leg iun i-
lor?
c) în armată, a
te supune unui ordin
înseam nă să execuţi
orice sarcină, oricât
de grea — în vir-
tutea unui imperium  deţinut de comandant? Ce trăsătură a mentalului rom an aţi recunoscut?
7. Daţi şi alte exem ple de fapte, cam pan ii m ilitare deo sebite care să jus tific e titlul:
Caesar, unîcus dux   (vezi rubrica  Ad alîte r testan du m).
 Scxtum «witülum

PRONUMELE RELATIV ŞI INTEROGATIV

Sfi-  pl.
m. f. n. m. r. n.
 N. qui quae quod  qui quae quae quis quis qu‘d 

G. cuius quorum quorum quorum

D. cui quibus
• La celelalte
Ac. quiTU  quam quod  quos quas quae cazuri, se declină
ca pronumele relativ
Abl. quö quă qud  quibus

REGULI Şl EXPLICAŢII

Pr o n ume l e (a d j e c t iv u l )rel a t iv se traduc e: „care “, formă identică pentru toate

genurile, la N. sg. şi pl.
• Ca şi pronum ele dem onstrativ, are desinenţe pronominale la G. sg. -ius şi D. sg. -/.
• P en tru a se evita omonim ia cu form a arh aică a con juncţiei cum  — quum , s-a
utilizat vocala tema tică a declinării a IlI-a -e- la Ac. sg., masculin.
• Pentru a se evita omonimia cu quis,  la I)., Abl. pl. a fost preluat -tbus  de la
declinarea a IlI-a, inclusiv vocala tematică -/.
• în rest, se declină ca orice pronume demonstrativ.

Pr o n ume l e i n t e r o g a t i v are forme deosebite doar la N. sg. masculin şi N. sg.

neutru.
• Cu valoare de adjectiv, are aceleaşi forme ca pronumele relativ.
• Pronumele quot   „câţi, câ te“ este indeclin abil.

E  x e m p l a :

Qui quaerit invenil.  Cel care caută găseşte.

^  puerum qui studet.
, , ------- puellam quae studet.
 Magister laudat 
discipulos qui student,
discipulas quae student.
 Do librum cui volo. Dau cartea cui vreau.
Sexţumjţujnţului^

 Lib er qu em le gis max unu s est.  Cartea pc care o citeşti este foarte marc.
Quis hodie adest?   Cine este prezent astăzi?
 Lenlulus adest.   Lentulus este prezent.
Quid iam agis?  Ce mai faci?
Valde bene!   Foarte bine!
Quîbusne discipulis Imec narrabJmus?  Oare căror elevi le vom povesti acestea?
Omnîbus praesentibus. Tuturor celor prezenţi.
Quot capîla, tot sententîae.   Câte capete, atâtea păreri!

OVA I
[T V i NOŢIUNI NOI

VERBUL.
C o n j u n c t i v i m p e r f e c t şi m a i m u l t c a p e r f e c t

/ CO NJU NCTIV imperfect T 7

t.v. + -re- + -m, -s, -t -mus
-tis
(prez.) (sufix) (desinenţe
personale) -nt

 E  x e m p l a :
 NOTA BE N E!
Si canta-re-m me audi-re-t dominus.
in propoziţiile independente, pre
Dacă aş cânta, m-ar auzi stăpânul.
cum şi în subordonatele condiţio
Si tacu-isse-s philosoph us mans-isse-s. nale şi în regentele condiţionalelor,
Dacă ai fi tăcut, filozof ai fi rămas. conjunctivul imperfect se traduce
 De Caesare p lu rim a narrarem.
 prin optativul prezent românesc, iar
conjunctivul m.m.c.p. prin optativul
Despre Caesar aş povesti foarte multe.
 perfect românesc.
Felix essem, si Caesar hodie viveret.
Aş fi fericit, dacă ar trăi Caesar astăzi.
Felicissimi fuisse m us, si Caesar hodie vicisset.
Am fi fo st foa rte fericiţi, dacă Ca esa r ar fi învins astăzi.
Cum * Caesa r mu ros et fos sa s perduceret, Galii bellum se cretă com parabânt.
Pe când C ae sar construia ziduri şi şanţuri, gallii pre găteau războ iul în taină.
Cum *opera finiviss et, Caesar impetum paravit.
După ce a terminat lucrările, Caesar a pregătit atacul.
 Scxtiun capitülum

NUMERALUL CARDINAL.
IT V i OVA
K»]i»iKiKtai
Zecile, sutele, miile
CIFRELE ROMANE
Obs e r v a ţ i i:
1) Numeralele cardinale care se declină:
unus, una, imuni; Ires, tria;
duo, duae , duo; ducen ti, -ae, -a... nongenti, -ae, -a
miile, milia   (vezi tabelul p. 126)
2) Numeralele optsprezece, nouăsprezece, douăzeci şi opt, douăzeci şi nouă, treizeci
şi opt, treizeci şi nouă se obţin printr-o o peraţiune de scădere: undeviginti   (unu din
douăzeci) „nouăsprezece“, duodetriginta   (doi din treizeci) „douăzeci şi opt“.
3) Zecile nu se declină.
4) Sutele, exceptând centum,  se declină după declinările I şi a Il-a la plural.
5) Cifrele romane corespunzătoare zecilor, sutelor şi miilor sunt următoarele:

decern viginti triginta quadraginta quinquaginta

X XX XXX XL L
sexaginta septuaginta octoginta nonaginta centum
LX LXX LXXX XC c
ducenti. trecenţi, quadringenti quingenti.
-ae, -ae. -ae. -ae,
-a -a -a -a
CC  CC C  CD D
sescenti , septingenti, octingenti, nongenti, miile
-ae, -ae, -ae, -ae,
-a -a -a -a
DC DCC DCCC CM M
duo milia tría milia
MM MMM

Q U I S c o t ti d i e di s ci t ? M u l t a s c i t. ..
1. Com pleta ţi, utilizând pronum e relative / adjective intero gative studiate:
 Iile est homo \ \cognoscis.
 IIli su nt ho m in es \ ]cognoscfmus.
 Illa e er ant mulieres \ \ cognoscimus.
lila erit pu ella \ \ sem per amabo.
 Haec villa, \  |  portant aperio, boni am ici est.
Cu!_] magislro scribam?
S ex turn ca pitù luni

2. Treceţi la plural p ropoziţiile:

• Qui non est mecum, contra me est.
•  Ille es t vere bea tu s cu i sa tis es t quod habet.
• Pro spéra ilia est civïtas, in qua civis honestus est et legi parei.
• Iile vere dole t qu i sin e tes te dolet.
3. Subliniaţi cu o linie pronumele interog ative, cu două adjectiv ele intero gative, cu
trei adverbul interogativ:
• Que7 in regiăne vivis?
• Quant urbem vidêre optas?
• Quas urbes in Italia pulcherrîma s iudîcas?
• Quos deos antiqui llaltae popâli colebănl?
• Quot   (câţi) fu ê r u n t reges Romanôru m? Q uifuëre?
• Quis Numae successit? Cui Nunta?
• Quot annos Graeci cum Troiânis dimicavërunt?
• Quoi bella Romanôrum in  (împotriva) Carthaginiënses fue ru nt?
4. Răspundeţi, în latină, la întrebările 4-8 de la exerciţiul anterior!
5. Identificaţi pron um ele / adjectivele prono minale în enunţurile:
• Quis est hic? A quă urbe venit?
• Cui Catullus sua carmina donavit?
• Q ua efu it causa huius belii, in quă ille  (acel faimos) rex ipse mortem suant invënit?
• Quem quaerîtis? Quid optatis?

 N o VA
C U M 
1
INDICATIV CONJUNCTIV în corelative
cauzal - pentru că turn  .............. c u m
r când 
temporal ţ , „ , concesiv - deşi  pc de o parte.. pe de alta
r t de când 
temporal f + imperf. (în timp ce) dacă.......... apoi
iterativ -o ri de câte ori
(historicum) 1 + m.m.C.pf. (după ce) atât......... , cât şi

6. Identificaţi în frazele ce unnează valorile conjuncţiei cum, după indicaţiile de mai sus:

 Anni oclo su nt cu m te cognosco.
Cum te video, rideo.
Cum cottidie discis, multum scis.
Cum meo iudicio, turn omnium iudicio optîmus es.
Cum plurtma scias, decern accipts.
Cum plurima scias, tanien non monstras.
Cum narrăres, ille cantum audiebat.
 Iile dorm ilavit, cum om ne m fa bula m na rravisses.

7. Recu noaşteţi c ăror limbi ro manice apa rţin pronumele relativ-inte rogative: che, chi,
 Sextum
ti  capitulum  M y th o lo g ic a
IM iii
1. (lat. Cybela, -ae, gr. KopăZri)
C  y b E l e  pe oameni agr icultura şi avan tajele vieţii
Străveche divinitate* de origine orientală
din Asia Mică, venerată ca zeiţă a fertilităţii,
a forţei vitale, a fost identificată în Grecia
cu Rhca, fiica zeiţei G aia (Pământul) şi a lui
Uranus (Cerul). Se număra, aşadar, printre
mari le-mame care simbolizau maternitatea
şi fecunditatea, al căror cult este reprezentat
în diferite regiuni m editeraneene. Conform
mărturiilor, zeiţa era în făţişată ca o feme ie  
cu capul încoronat cu turnuri, într-un car tras
de lei, însoţită dc un alai de coribanţi (preoţi  
frigicni ce-şi celebrau cultul prin dansuri
sălbatice, în sunete dc tobe şi cimbalc). Stă
 până a pămân tului, a cerului şi a mării, îi  
ocrotea p e tineri şi le hotăra soarta, îşi apăra
 poporul în războaie. Turrigera  „pu rtătoarea
dc turnuri“ îl va ocroti pe Acneas în războiul
cu rutulii.
La Rom a, a fost adu să în mod oficial în
204 a.Chr., în urma consultării Cărţilor
sibylline, sub forma unei „pietre negre“  
(probabil, un meteo rit), pentru a-i ocroti pe
romani în războiul cu Hannibal. I-a fost
construit un templu pe Palatin şi a fost ve
nerată sub numele de  M agna M ate r,   iar
celebrarea avea loc în aprilie în timpul jo cu 
rilor numite  Lucii Megalenses.  Această săr
 bătoare şi-a găsit mulţi adepţi în clasa de jos.
2.  Isis   (lat.  Is is ,   gr. "Iaig) şi O s i r i s (lat.
Osiris,  gr. "Oaipu;)
Divinităţi egiptene, soţşi soţie, adoptate
ulterior de greci şi romani. Osiris, conform
 
mărturiei lui Herodot, „despre care grecii
spun că este D ion ysos“ (II, XLII), îi înva ţă
* C f. An n a  Fe r r a r i , Dicţionar de mitologie greacă şi romană ,
civilizate.
Ucis de fratele său Sctli, devine stăpânul
Infernului.
Cultul său e asoc iat cu cel al soţiei sale,
Isis. Şi în cazul zeiţei Isis, se observă acelaşi
fenomen dc sinc re tism . Zeiţă a pământului
şi a Lunii, Isis a fost identificată cu Dcmctcr
(Ccrcs, la romani), probabil pentru că am
bele pierduseră fiinţe dragi, care se aflau în
Infern: Dcmctcr pe Perscphona (Proscr-
pina), soţia lui Hade s (Pluto), iar Isis —
soţul. Ambele divinităţi erau sărbătorite prin
mistere. în cazul lui Isis, ele presupuneau
practici dc iniţiere personală şi un mit
liturgic al morţii şi renaşterii. (Isis a re
constituit din bucăţi trupul soţului ci şi i-a
dat din nou viaţă.)
Către sfârşitul republicii, cultul zeiţei Isis
a fost introdus la Roma, bucurându-sc dc
marc popularita te. Templul zeiţei se afla
pe Câm pul lui Martc. Proce siun ile în
onoarea ei se deo
sebeau dc cele or- h a d e s s i p er s e f o n a
ganizatc pentru di
vin ităţile gre ce şti
şi romane prin mul
te clemente specia
le. Dc exemplu, erau
obligatorii prezenţa
unor preoţi de ori
gine egipteană şi
utilizarea apei din
Nil.
t r a d . ro m . d e D r a g o ş C o j o c a r u ,
 t e s t  A d a lite r te s ta n d u m
pentru a evalua altfel

/.  DICTA PRA EC LAR A C A E SA Ii lS

a) Suctonius narează în Vilae duodecim Caesărum  „Vieţile celor do ispreze ce ce zari“

că, înainte dc a trece R ubico nul împreună cu legiunile sale, acţiune ce însem na începerea
războiului civil, C acsar a ezitat. P entru că ar fi văzut un bărbat înalt şi dc o frum useţe
uimitoare care a smuls unui soldat trompeta şi acel bărbat, trecând râul, a dat semnalul
înaintării, Cacsar, con siderând aceasta drept semn divin, ar fi rostit: „Zarul a fost aruncat.“
• In cc context sc poate folosi expresia (Alea iada est)   şi astăzi?
 b) Cea mai rapidă victorie Cacsa r a obţinut-o în bătălia co ntra lui Pha rnăces, fiul lui
Mithridatcs, regele Pontului.
Această victo rie o anu nţă laconic: „Am ve nit, am văzut, am înv ins .“
• In cc alt con text aţi utiliza ex presia aceasta (Veni, vidi, viei) şi astăzi ?

c) Co mplotul pus la calc dc repu blicani, în frunte cu Brutus şi Ca ssiu s, reuşeşte, iar
Caesar este asasinat, la idclc lui martie, cu douăzeci şi trei de lovituri dc pumnal.

 NOTA B EN E!
Se pot construi şi propoziţii simple în latină
 Sextitni capitü lum

în clipa în ca re a fost atacat, Cacsar, încercând să se apere, l-a zărit printre conjura ţi
 pe Brutus, căru ia i s-ar fi adresat: K ai cru, t e k v o v (lat.  Et tu, fiii!) . A căzut, prin ironia
sorţii, la pici oar ele statuii lui Po mpeius, care fusese aşezată în senat din ordinul său, în
semn de cinstire.
Varianta I
Pentru a se aplica o testare într-o oră, tema pentru acasă va include traducerea textului
din Suetonius de la p. 97:
Recunoaşteţi în acest text una dintre legendele ţesute în jurul p ersonalităţii lui Caesar.
a)   Re poves tiţi-o în română, urm ărind firul textului latinesc! (5 p.)
 b)   L oca lizaţi unde se petrece acţiune a (termeni latineşti) şi de ce se afla Cac sar în
acel loc! (2 p.)
c)  Care sunt personajele întâmplării miraculoase (termeni latineşti) şi verbele care
exprimă acţiuni curen te care dina mizează povestirea? Com pleta ţi spaţiul liber! (2 p.)
Caesar ad Rubiconem flumen, quiprovinciae eius (acestei) fin is erai, pau lum consistir.
Cunctanti C aesari quídam homo repente apparüit arundíne canens. Ad hune cum plurim i
milites concurrissent, cursa petiv it fl um en et classico canens, conten dít ad alteram ripam.
Tunc Caesar:,, Venite, inquit, quo dei nos vocant.' j ..........lAtque ita exercitum statim traiecit.
(După S u e t o n i u s )

Varianta a ll-a
A. Răspu ndeţi în latin ă la întrebările:
1. Ubi   (unde) Caesar eral? (0,50 p.)
2. Quae provincia erat? Gallia Cisalpina aut   (sau) Transalpina? (0,50 p.)
3. Quis Caesari repente apparüit? (0,50 p.)
4. Quid iile agit   (face, acţionează)? (0,50 p.)
5. Quid milites egérunt? (0,50 p.)
6. Quo   (încotro) Ule, classico canens, contendít? (0,50 p.)
7. Quid Caesar dixit? (0,50 p.)
8. Quem statim traiecit? (0,50 p.)

B. 9. Com ple taţi spaţiul liber! Alegeţi răspunsul cel mai potriv it / corect
din en unţurile 10 -14. (0,50 p.)
10. R apidita tea a cţiunilor lui C aes ar s-ar putea reduce la trei cuvinte
(verbe), rostite de acesta după războiul cu Pharnăccs .... (0,50 p.)
11.  Când cineva foarte drag te dezamăgeşte, îi spui  Et tu,  ..., aşa cum
i s-a adresat Cacsar lui ... (0,60 p.)
12. Câte forme la modul participiu prezent sunt în textul analizat: trei sau
Patru" (0,90 p.)
13.  în text, există prepoziţia cu m   + Abl. sau cum   narativ + conjunctiv
mai mult ca perfect? (0,50 p.)

14. De ce unii indici sp aţiali ca pătă o valoare dec isiv ă în situaţia dată?
 Sextum
 capitülum
! . iJ
P a g in a m ea
 _ _ _ _ _ _  MJI»

 A e  MIGMA INSCR IPTION IS „ T A I N A U N E I I N S C R I P Ţ I I “

1. La descif rarea inscripţiei de mai sus, trebuie să ştim că:

- L este abrevierea unui  prae no metv,
-  V este U majuscul;
- sem nul ► ma rchea ză cuvinte diferite, când există spaţiu;
- se verifică în manual dac ă acesta este unul dintre Scipionii studiaţi;
- OR EITV S este greu de identificat, dar presupunem că este

• su bs tan tiv? • adjectiv? • verb?

2. Ce divinitate recu noaştem în basorelief? Ce repere am folosit? Din alaiul zeiţei, am
identificat u n ............ , pentru că observăm un tympanum „tamburină“ şi o cască frigiană.
 Sextum capitùhun

3. Co m pletăm cu creionul inscripţia (graffiti pom peian), din care aflăm că doi fruntaşi
( prim or ) mirmidoni (mirmillones  „un fel de gladiatori înarmaţi cu scu t, coif gallic şi
 pum nal“), A ur elianus şi Dom itianus, luptă.

av r EC  j Vs m i rm ' q ne$
Do Q t ' a Q n VS p U. na O
i T P uQ   P K |* o l < >
 A m w L ante Christum natum totam Galliam, quae, ut   (după cum) vides, erat divisa
in partes quinque. Romani occupaverunt. Totamne? Pars minima manei. En vicus
Gallorum! Mic (aici) incolae impavldi resistunt legionariis Romanis. Castra Romanorum
erant: Aquarîum, Babaorum. Laudanum Parvibonumque.
1. a) Am recuno scut o secvenţă din fi lm u l ............ , o parodic a războa ielor de cucerire
a .............de c ăt r e .............. , în an u l ..............
 b) Castra Romanorum  au nume semnificative sau identificăm radicalul unor cuvinte
cunoscute:
 Aquarî um  = rezervor de apă?
 Lauda-n um =>  după modelul Lugdunum?
 Bab {a )-oru m =>  tabăra proştilor? ( babae! „m inunat!“; babulus „prost“)
Parvi + bonum  => bun de puţin?

Parvibonum
Vicus Gallorum

 Aqu arium

 Bab ao ru m uictul

 La ud an um
Sextum ccipituliim

sex

• Vă recomandăm să vizionaţi caseta video DIVX:  Aslerix şi Obelix contra lui Caesar.

• Construiţi enunţuri simple în latină, în care să evidenţiaţi carac teristicile personajelor

cunoscute de mai sus!

• Consid eraţi că această reclam ă vă deter mină să-i urmaţi îndemnul? Spuneţi două
motive! Dar reclama filmului, de la p. 13?
 ' i .'i || | ' | | | | | 4 ..
 Lectiones 23-32
undetriginta-triginta dúo

iii'

Septïmum capitülum
 H IS T O R I A . P A X A U R E A

• Octavianus
• A d p lu s lege ndu m
Principalus.   Instituţii şi mentalităţi
• Octavianus Augustus
•  A d melius co mpreh endu m
 NOVA !
Verbul. Indicativ viitor II
Conjunctiv perfect
Infinitiv prezent şi perfect
 Ne didicer is ad Kalendas Gra ec as !

 Mythologîca
Apollo şi Ludi Apollinarcs
Ludi Saeculares
 A d optim um testand um

Pagina mea
  fJpMtZ H isto ria . P a x a u ré a
C . IuLIUS C a ESAR O c TAVIANUS A  u GUSTUS (63 a.Chr. - 14 p.Chr.)
Octavianus este singura personalitate ce reuşeşte, la sfârşitul războaielor civile, să concentreze
în mâinile sale întreaga putere politică şi militară.
Iniţiat de C aes ar în arta m ilitară, apoi adoptat şi desem nat prin tes tam ent ca unicul
moştenitor al d ictatorului, îşi înlătură cu abilitate toţi adversarii politici.
Victoria de la Actiu m (31 a.Chr.) pune c apăt unui şir de alianţe politice efe mere şi
de înverşunate lupte pentru putere, în care cad, rând pe rând, la Philippi, în Graccia, Brutus
şi Cassius, ucigaşii lui Caesar, urmează triumvirii Lepidus şi Antonius şi, în cele din
urmă, Clcopatra, regina regatului Acgyptus, cea carc-1 sprijinise militar pe Antonius în
 bătălia de la Actium.
Octavianus d evine simbolul păcii şi al prosperităţii pentru în trea ga lume romană.
Instaurează o nouă formă de guvernământ, principatul (27 a.Chr.);
cumulează treptat cele mai importante magistraturi republicane,
cărora le confer ă un cadru constituţional.
Senatul îi acor dă titluri on orifice de prim -cctăţcan al sta
tului, prince ps se nalu s   şi părinte al patriei, p a te r patrîa e.
Instituie o scrie de legi prin care reorganizează statul şi res
taurează vechile tradiţii:
• întăreşte relig ia trad iţion ală; • dezvoltă cultura şi artele;
• i n s t a u r e a z ă c u lt u l i m p e r i a l ; ■ r e f o r m e a z ă j u s t i ţi a ;
• c o n s o l i d e a z ă f a m i l i a şi • c o n s t r u i e ş te m u l t l a R o m a , î n I t a l ia
 b u n e le m o ra v u ri; şi în provincii;
• păstrează gran iţele im periu lui; ■reorganizează provinciile.

După şaizeci de ani de războaie civile, Augustus, mare om de

stat, a instaurat Pax Romana,  pace care va favoriza o puter
nică dezvoltare economică, socială şi culturală a Imperiului.
O c t a v ia n u s A u g u s t u s

TITULIAUGUSTI 
Titlul oficial al lui Octavianus era:  Im pera to r Caes ar 1 Augustus, D iv i Filiu s2.
Senatul i-a acordat lui Octavianus următoarele titluri în semn de cinstire:
 Augustus  — cel slăvit, cel divin; titlul a fost apoi adoptat de toţi împăraţii.
 Princeps reipublXcae et senatus  — omul cel mai im po rtan t şi cel mai respectat din
stat şi din senat.
 Pontifex maxîmus — marc pontif, numit pe viaţă, titlu asum at de Augustus şi de ceilalţi
împăraţi în ca lita te de şefi ai religiei de stat;
 Paterpatriae  — părinte, protec tor al patriei.
Augustus va de ţine o serie de prerogative, precum:

1Caesar  Octavianus a trecut prin adopţie din gens Octavia în gens Iulia.
 • tribunicia potestas   — puterea tribunilor plebei, care consta în convocarea adunărilor
 plebei şi în dreptul de a promulga edicte în favoarea acesteia — şi dreptul de veto.
Cacsar a fost primul care şi-a asum at această demnitate; du pă Augustus, toţi împăraţii
vo r deţine tribunicia potestas   pe viaţă;
• im p e r iunt proconsulare maius et injinîtum  — putere absolută şi nelimitată asupra
 provinciilo r din imperiu şi a armatei;

| A d p lu s legendum
 p en tru a cit i m ai m ult

Prin cipa tul. In stituţii şi mentalităţi

Cauza nem ijlocită a instaurării principatului a fost impactul puternic asupra societăţii
rom ane provocat de războaiele civile care au avut loc în lanţ. O rgoliile nemăsurate ale unor
iluştri generali — precum Marius, Sulla, Cacsar, Antonius — şi-au găsit acoperirea legală
în dictatură, iar legiunile romane s-au transformat, din scuturi de protecţie ale cetăţii, în
instrumente meschine de satisfacere a unor interese personale. Fidelitatea legiunilor însă
trebuia răsplătită. în perioad a războaielor civile, mii de soldaţi au pus stăpânire (prin îm 
 prop rietărire) pe averea italică, fapt care a determinat mutaţii complexe în viaţa socială şi
economică, accelerând instalarea definitivă a unui nou regim. Modelul conducerii autarhice,
dincolo d e influenţele orientale, se recunoaşte în tipul de exercitare absolutistă a puterii
 părinteşti ( patria po testas)  sau tipul de relaţii dintre patronus  „pa tron“ şi clientes  „clienţi“ .
Octavianus îşi adoptă cu grijă cognomcnul  Augu stus  pentru conotaţiilc sale politice
şi relig ioase (augur,  verbul augeo, -ere  „a face să crească, a spori“ ; auctoritas) şi creează
o formă de guvernământ nouă,  princi patu s,   bazată pe auctoritas,  m enţinând în paralel
institu ţiile magistraturilo r.
Abilitatea sa politică reiese din evitarea unei supralicitări a funcţiilor de rang înalt şi
respectarea, cel puţin în aparenţă, a tradiţiilor republicane. Evită să mai fie consul, evită dictatura
şi desăvârşeşte opera începută în 27 a.Chr., principatul. Ca prin ce ps  al senatului şi al tuturora
(,universorum), devine instanţa supremă de apel ( im pro vocal ion is), în locul adunării poporului,
 pate r  şi  pa tro nu s   „protector“ al tuturor locuitorilor imperiului. P ârghiile politice cheie —
tribunicia potesta s  (23 a.Chr.) şi imperium  — le manevrează în acelaşi spirit politic de marc
diplomat. Tribunatul îi menţine popularitatea în rândul cetăţenilor, iar imperium   constituie
 pârghia militară, conferită de funcţia de comandant suprem. După bătălii, cel aclamat de soldaţi
era el, în calitate de imperator, indiferent cine era generalul învingător. C a po ntlfe x maximus,
Augustus capătă sacralitatc, devenind conducătorul religiei roman e tradiţionale. Ca  pate r 
 patriae ,  el devine  patro nu s  „protector“, un fel de nou întemeietor al cetăţii.
Se ob serv ă, aşadar, un paralelism între vechile instituţii şi statutul cu totul nou al
 principelui, asim ilat de mentalitatea romană, înclinată să ac cepte structuri su praetajate,
unele vetuste, altele noi. Aşadar, magistraţii sunt colegi ( collegae) în continuare (Augustus
a avut colegi d e consulat timp de doisprez ece ani), fiind aleşi, nu numiţi. Senatorii nu
sunt rem uneraţi, dar censul este de un milion de sesterţi în vrem ea lui A ugustus, conform
cen sulu i senatorial. M agistra ţii superiori îşi menţin drep turile şi puterea (potestas, ius
edicendi  „dreptul de a lua decizii“, ius coercitionis  „dreptul de a lua m ăsuri coe rcitive“).
Prin tendin ţele sale de concen trare a puterii, principatul va opera un trans fer lent şi
 profund, vizibil în timpul lui Tiberius care va desfiinţa instituţiile tradiţionale republicane
 Septïmum
 capitulam O ctavianu s A u g u stu s
ost bella civilia, Octavianus Augustus, vir qui non immerïto ex maxïma parte cleo
P similis fu it, rem pu blïcam p er quadra ginta et quattuor annos solu s obtinüit.
 Nam in be llis nem o fe lic ïo r eo fu it aut in p a ce mo dération
 His X L IV annis, qu ibus so lu s gess it im perium , civilissïme vixil, in cu nc to s libera-
lissimus, in amico s fidis sïm us, quos tant ¡s eve xit hono rïbus ut   (încât)  paen e aequ aret 
 Ja st ig io suo. Nullo te mpor e an te eum mag is Rom ana resfl orü it .
(Dupa E u t r o p i u s )

r  V O C A B U L A

immerïto adv. — nu pe nemerit, pe merit, pe civilissTme adv. foarte popular, foarte simplu
 bună dreptate liberalis, -c adj. generos
ex maxïma parte în cea mai mare parte, fidus, -a, -um adj. — devotat
în foarte multe privinţe in (amicos) (prep. +  Ac.) — faţă de
similis, -e adj.  — asemănător  eveho, -ere, -vexi v.i. a ridica, a înălţa
 per (+ A c.) ... annos — pe o perioadă de... tantus, -a, -um adj. — atât de mare
solus, -a, -um pron. neliot. — singur (G. - ut (consecutiv + Conj. imperf. din cauza
Tus; D. -î)
timpului trecut din regenta)  încât
obtinco, -ère, -ţinui v.t. — a avea în stăpânire
pacnc adv. — aproape
nam conj.  — căci
aequo, -Ore v. a aşeza la acelaşi nivel, a
felicïor (aici)  — mai norocos
aut conj.  — sau egala (aici, „să aşeze la acelaşi nivel“)
moderatus, -a, -um adj.  — cumpătat fastigîum, -îi s.n. —  înălţime, mărire, grandoare
nemo, -înis pron. nehot. — nimeni nullus, -a, -um pron. nehot. — nici unul (aici
co (Abl.) — decât acesta (complement al  adj.)
comparativului) ante (+  Ac.)prep. — înainte
vivo, -ère, vixi v.i. — a trăi, a se comporta magis adv. — mai mult
gero, -ere, gessi v.t. — a purta, a exercita florco, -ere, florui — a fi înfloritor
 _ 
1_________________________________   ________________________  i

 A d melius comprehendum C o r t e g iu d e s e n a t o r i (a r a  p a c i s )

 p e n t r u a î n ţe l e g e m a i b in e

1) Bella civilia se referă la războaiele civile

 M m m
üîWri fife8 ‘mt-sk 

în care au fost im plicaţi mari generali ro

v . r v l «
mani. Co mp letaţi lista adversarilor:
Sul la /
vk*
mI§ pî*>m
ft i \ w M  fi
  ............

Cacsar /   ............
 M m
œ  jm
’ ïïi

 MÏÏËmi
Brutus /   ............
f f fljdh '1 cfLsSA i/ J ii :
*
Anton ius /
 Septimum capitulum

2) a) Cultul personalităţii a fost introdus Ia Roma d e  ............ , adoptat d e ............. şi

instaurat definitiv de A ug us tu s ............ (Divi Iulii filius) .
 b) Iden tificaţi în text termenul ca re ju stifică, într-un fel, dcific arca lui Octav ian us.
3) a) Care este pron um ele nehotărât (două ocuren ţe) care insistă asupra noii situaţii
( status ) în care se află res pub lica
 b) republica, de iure ............
........... de f a d o
4) a) Cum tradu ceţi exp resia?
Felicior quam Augustus, inelior quam Traianus   (urare adresată îm păraţilor la
înscăunare).
 b) Ce term en an alog cu cel de la punctul a) ex istă în text?
5) Valorile morale ale lui Octavianus şi cele civice sunt specificate prin termenii:

6)  Am ic i pri ncip is  reprezen tau anturajul de prieteni, cercul in tim de „con silieri“ care
vor deveni în imperium   consiliul îm păratului. Ce tac tică plină de diplo ma ţie utilizează
Au gus tus în relaţiile sale cu amicii
7) Imperiul Roman n-a fost niciodată mai înfloritor — conchide Eutrapius. Cu o
mentalitate de roman al secolului al IV-lca, autorul  Bre viaru lu i  are în vedere extinderea
amplă a teritoriului roman prin anexarea unor ţinuturi, regiuni precum : Acgyptus, Armenia,
Dalm aţia, lllyricum , Pannonia, Aquitania, Germ ania ctc. Istoricul mai oferă o mărturie
 preţio asă: l icit autem proeliis Dacos.
• în anii 2 9- 2 8 a.Chr., Marcus L icinus Crassus, proconsulul Maced oniei, cu sprijinul
lui Rolc s, un din ast get din Dobro gca, atacă sudul acestui ţinut — pentru a-i pedepsi
 pe regii gcto-daci care treceau graniţa — şi îl înving e pe Dapix (care se sinucide) şi pe
Zyra xcs (care se retrage la nord de Dunăre). Rolcs este recom pens at cu titlul de amicus
et socius populi Romani,  iar Crassus se în
T o m i s ( v e s t i g i i)
toarce la Roma în triumf (în 27 a.Chr.).
Dobrogca (în Mocsia) intră sub directa de
 pen den ţă a Im periulu i Roman, prefectul
roman fiind subordonat guvernatorului Ma
cedoniei. Oraşele Histria, Tomis, Callatis,
Dionysopolis şi Odcssos (Vama de astăzi)
fonn ează o confederaţie politică şi religioasă
numită Pcntapolis.
a) Ce inform aţie succintă oferă is
toricul?
 b) Ce val oare docu mentară are textul
de mai sus despre tacticile de cucerire a noi
teritorii, prac ticate de gu vernanţii rom ani?
c) Oraşele maritim e de pe litoralul Mării Negre sunt exp use invaziilor externe, dar
şi desch ise un or mo dele de civilizaţie. Dezvoltaţi ideea!
tificaţ pă nume şe de astă
S e j tà m u ^ ^

VERBUL.
OVA
IT V i  N O Ţ IU N I N O I Indicativ viitor II. Conjunctiv perfect

/ 1 C O N JU N C T I V P E R F E C T 7
-mus
t.v. -//I
-tis
(perfect) eri  -s
-n t
-t 

 NOTA BENE!
1. Sc conjun gă la fel, exceptând p erso ana I, unde c diferită desinenţa verbală.
2. Indicativul viitor II se traduce prin indicativul viitor II române sc, iar conjunctivul
 pe rfec t prin conjunctiv perfect românesc.

E  x e m p l a :
• Voi fi cântat: cantav-ëro •  El va fi dus (ceva): dux-ërit 
Eu să fi cântat: cantav-ëri-m Ea să fi dorit: cupiv-ërit 
• Vei fi tăcut: tacu-ëri-s • Noi să fi venit: venerïmus
Tu să fi tăcut: tacu-ëri-s Voi veţi fi pedepsit:  puniv ëri tis
• Ei vor fi băut: bibërint 
Ei să fi trăit: vixërint 

Infinitivul prezent
^ I N F I N I T I V Z I
Un verb la modul infinitiv (a doua formă din dicţionar)
t.v.+ re  poate avea funcţia unui:
 prezent + sufix
[y a) subiect
b)  complement direct
c) predicat (nume) în com pletiva infiniţivală.
E  x e m p l a : a)  Discere non difficile est.
A înv ăţa nu este dificil,
b) In cip it cantare.
El începe a cânta (să cânte).
C) P.P. | C.D.
• El ştie / că tu înveţi bine la ( apud  +  Ac.) părinţi (acasă) /.
Scit  / te bene discere apud parentes /.
Ac. + Inf. prez.
Completiva directă, în română, corespunde com pletivei din latină (unde
subiectul este în Ac., iar predicatul la Inf.)
• Ş tim că voi învăţaţi.
Scimus vos discere.
 Septïmum capitülum

I n f i n it iv u l p e r f e c t
 /   I N F I N I T I V Ş  a) El ştie că eu am învăţat ieri la tine (acasă).
t.v. + is-se
 perfect + sufixe
[y
Infinitivul perfect arc valoarea unui pred icat într-o comp letivă
infinitivală (acuzativ cu infinitiv)
Scit m e didic-isse heri ap ud te.
Ac. + Inf. perf.
 b) Eu ştiu că tu ai scris ieri.
Scio te scrips-isse beri.
Ac + Inf. perf.

 N e didicèris ad Kalendas Graêcas!

s ă n u î n v e ţi l a c a l e n d e l e g r e c e ş t i ! 1
1) C om pletaţi formele verbale, con form indicaţiei:
 N e veri  ... (Conj. perf., a Il-a sg.) apud me, hodie.
 N e scrip s ...  (Conj. perf., a 11-a pl.), multa.
Si sciv... lectionem, decern accipiam   (Viit. ant., I sg.).
Si bene cogitav...,   (Viit. ant., I sg.) bene respondebo.
Si bune librum leg...   (Viit. ant., II sg.), laelus ero.
Qua ndo tu haec leges, ego pr ocu l fu ...   (Viit. ant., I sg.).

2) Tra duceţi ex em plele de mai sus!

Sufixele de mai sus îşi cau tă casa. Ajutaţi-lc, ca toate să-şi g ăsească adăpost!

4) Traduceţi:
• Dacă voi fi tăcut mereu ( semper ) , tu nu vei mai ( ia m ) şti adevărul ( verum , -i).
• Ei să fi înv ăţat zilnic, n-ar mai fi lucrat ( laboro, -are, laboravi) m ult acum (nune).
• Vor fi pregătit (paro, -are, paravi ) toate cele (omnîa   n.pl.) pe care tu le vei cerc
( quaero, -ère, quaesivi).
5) Tr aduceţi în latină:
A răspunde cui întreabă (part. prez. interrogo ) este bine (bene).
Eu doresc (opto)  să răspund bine.
Eu doresc ca acela să răspundă bine (Ac. +  Inf).
 S £ = j  M y th o lo g ie n
Ä
 _ _ _
 Ä J 
1  A p o l l o (gr. ’ArajZAxov)
. oferă sanctuarului un trepied. Aşezată pe
Apollo, unul dintre marii zei ai panteonului
greco-roman, era fiul lui Zcus şi al
muritoarei Leto/Latona şi frate geamăn eu
Artem is-D iana, zeiţa vânătorii.
Prigonită de Hcra-Iuno prin lume,
Latona nu-şi găseşte adăpost decât în
Orty gia „In sula cu pre pe liţe“ . Ca re  
compensă, Apollo va numi insula Delos
(SfjAoq) „Strălucitoarea“ şi o va transforma
în centru religios al lumii greceşti, loc de
cult veacuri de-a rândul.
Zeul, cu trup atletic, armonios, este pro
totipul frumuseţii masculine. Dintre atri
 buţii, semnalăm: zcu-vindccător, tată al lui
Asclepios / Acsculapius, zeul medicinci;
zeu-profet, putere pe care o exercita la
oracolul din Delphi. Supranumit şi Pythios
în urma uciderii şarpelui Python, instituie
 jo curi funebre nu mite Jocuri Pythicc şi
Py t h i a
 
 
A s c l e pio s ş i H y o e a
acest trepied, preoteasa Pythia îşi rostea
oracolele.
Orice zeu sau profet dobândeşte darul
clarviziunii datorită lui Apollo. Ca zeu al
muzicii, al inspiraţiei poetice, Apollo îşi află
sălaşul pe muntele Parnas, unde prezida
jocu l Muzelor. El însuşi un neîntrecut cân
tăreţ din liră (primită de la Hermes), se ia
Ia întrecere cu muritorii nesăbuiţi, pe care
(precum pe Marsyas) îi pedepseşte cu cru
zime.
Arcaş fără pereche, el apără onoarea
mamei sale, Latona, omorându-i fiicei lui
Tantal, Niobc, toţi copiii (şapte fete şi şapte
 băieţi). In calitate de zeu al luminii, al
Soarelui (Phoebus), nu trebuie confundat cu
Helios. Lumina solară personifică sufletul
echilibrat, limp ezimea raţiunii, în opoziţie
cu instinctua litatca, pasiunile dezlănţuite,
oarbe.
Cultul său s-a extins în întreaga lume
romană. în 212 a.Chr., romanii au instituit
Lud i Apo llinâres, în cinstea zeului. Apollo
a fost adoptat ca protector personal de
Octavianus, deoarece c onsidera că victoria
navală de la Actium (31 a.Chr.) i se datora
zeului. în popor, a circulat o legendă: mama
lui Octavianus şi-ar fi conceput fiul în
noaptea când a dormit în templul zeului.
Drept cinstire, Augustus i-a ridicat lui
Apollo un templu pe Colina Palatină. în anul
17 a.Chr., în cinstea lui şi a Dianei (ca zeiţă
a Lunii, a luminii selenare), s-au celebrat
Ludi sa eculares   „Jocurile seculare“, în
timpul cărora s-a cântat Carmen Saeculare
compus de poetul Horatius.
 m j. i ^ ' ţ  

m ïl:
^i  IJÊ$.l&ï.fiÊÈêtm
zjhmhi * ü

i,BLJs|i TEST  A d o n tïm u m te s ta n d u m

i , I
> L. pentru a testa foarte bine

 AUGUSTUS, PATER PATRIAE statului şi senatului“: ............   Cum se va

numi forma de guv ernământ instituită de el?
ost victorïam Actiacam senatus Octa
P
viarlo máximos honores concessit.  Prin .............. (in la'",4) ((1,50 p .)

 ceps reipuhficae et senatus, clein Augustus, 3)  Augustus  este un termen cu evidente

mox  Princeps nominatus est.
Potestatem trihuniclam a tque imperium
 p ro co n su la r mains et infinitum in manu
sua coegit. Postremo ponttfex maxim us et 
 pater patriae fa ct us est.
conotaţii sacre: ............ ,  .............
(0,50 p.)
4) Explicaţi diferenţa dintre  potes-
ta s ............ şi i m p e r i u m
.............

1 (1 P-)
Princeps modeste vilam agebat, sed 
5)  în calitate d c pontifex maximus , el de
 Romain maxim a curd ornavit. Ipse sa ep e
vine , ca toţi împăraţii care îi vor 
dicebat: „Ego ex latericia urbe marmorëam
 feci. " Forum Augusti, Ara P ads Augustae, urma. ( 0 , 5 0p.)

basilica Iuliae, templum Liviae, thermae 6) Cum explic aţi, din perspectiva unor 
 Agrippae, th eatrum Marcelli fa m osissim a tradiţii, a m entalităţii romane, titulatura dc
monumenta fuerant.  p a te r p a t r i a e : ............. ?
Sextili mensi Augusti cognomen honoris (1 P )
causa datum est   (a fost dat), quod illo mense 7) Descoperiţi propoziţia din care reiese
 finis civiliani bellorum fu it. o calitate romană încă apreciată de con
temporanii lui Octavianus! ^^

8) Constructivismul (dinamismul)
C ond iţii dc de sf ăşur ar e a testării: acestui popor reiese şi din deschiderea
 principelui c ătr e ............ (1  p )
I. Textul va fi tradus de elevi acasă.
9) Tradu ceţi en unţul marcat cu ghili-
II . în ziua testării, elevii vor rezolva
melc!
câteva / toate cerin ţe(le) , în funcţie de (1 p.)
nivelul clasei.
10) Ex plica ţi term enii:  forum , ara,
1) Adjec tivul  Actidcu s, -a, um  se referă basilica, thermae, theătrum. (1 p.)
la izbânda navală de la ............ .  din anul
............ (0,50 p.) 11) Luna Sextilis va deveni
(1 p.)
2) Identifica ţi sintagm a care-1 dese m 
nează pe O ctavian us „cel dintâi c etăţean al
Y.fJmM 
ím *

f s a : I
...iii
P a g in a m ea

 Dies breviloquentiae
Ziua laconismului

• Astăzi, îţi răspund după bunul (meu) plac.

 —  ad libitum (ad lib.)
 — at the mercy o f my pleasure
 — à mon désir 

• Caesar, de exemplu, a fost un general fără pereche.

 — exempli gratia (e.g.)
 —  fo r ex am ple
 —  p a r ex empl e

• Soldatul p urta asup ra sa coiful, suliţa şi celelalte.

 — et cetera (etc.)
 — and so on / fo rth
 — et le reste

• în acelaşi loc  —  Res ges ta e — , se vorbea despre daci.

 — ibidem (ibid.)
 — in the same work 
 — dans le même ouvrage

•  Ia aminte!
 —  Nota bene! (N.B.)
 — Pay attention!
 —  Atten tion!

•  în opera citată, sunt m ulte informaţii valoroase.

 —  opere citato (op. cit)
 — in the cited work 
 — dans l'oeuvre citée

• Această idee apare în diverse locuri în operă.

 —  passim
 — everywhere
 — ça et là
 Evaluare
finală Exercitia finalia

 Exercitia finalia
1. Traduceţi în lim ba rom ână:
a)  N on sem per p eritla med icoru m ae gr otos sanabit.
 b)  Lacri m ae sin cer i homin is ve rb a an imi suni.
c) Plures scienliam sapientium deg ustam, ut   (după cum) convivae delicîas epulărum.
d)  A m ic os vince re inhone sla victoria esset.
c) Cum hiem s venit, ex arboribus fo lia decîdunt.

2. Alegeţi două enunţuri de la exerciţiul 1 şi exprimaţi punctul vostru de vedere!

3. Com pletaţi desin enţa no min ală adecvată:

a) Otium   (lenea) corpor ... illorum iuvenum debilitat.
 b)  In m ultis Italiae region ... m irae sunt montîum amoenitates, vall... ubertas,fontium
et amn... copia.
c)  A nim alium mor es multa praecept ... atqu e exetnp la etiam hom in i ... praebent.
d) Olim allaria non in templ..., sed ante templ... erant.

4. Com pletaţi terme nii conform contextului:

a)  M axim a clades Roman oru m a p u d .......... fu it.
 b) Unicus spe ctato r caeli, inventor et machinător bellicorum to rm en tor um .......... fu it.
c) — Qui mensis ianuam aperit?
, . , A n t iq u u m a e d i f i c iu m

d ) — Qui m ensis suaves flore s pandit?

 — ........... (mensis).
e) Qui mensis agrum nive operil?
1) Qui mensis fervïd os aestus comparât?

6. Traduceţi form ele verbale:

v e n i e b a n t . .......... v e n i t e ...... .
m o n e b u n t . .......... monuissem
v e n i a t i s ........... v e n i s t i s .....
m o n e r e s ........... monuerim

8. Identificaţi form ele verbale, marcând sufixul:

venien tes ventsse
 Exerciţiu fîn alîa

moneant monendi
venies mo ne

9. Combinaţi cuvintele pentru a alcătui trei propoziţii, fiind atenţi

la omonimia lexicală şi gramaticală:
diices adveniunt 
in prov incialii clari
liBros exerc itus
 V o l u t a d e c a p i t e l ionic

M o ş t e n ir i d e c iv il iz a ţ ie r o m a n ă în s p a ţ iu l r o m â n e s c
Proiect
VASILE PÂRVAN,  Biruinfa Romei*
(fragment)
Sugestii de abordare a textului:
1) Citiţi cu ate nţie fragmentul de mai jos şi sintetizaţi, ba zându-vă pe ideilc-ancoră!
2) Extragcţi neolo gis mele şi consu ltaţi un dicţionar pentru a Ic explica! Actualizaţi
formulările arhaizante!
3) Rezum aţi textul într-un limbaj neutru, obiectiv, denotativ!
4) Identificaţi pasajul care v-a plăcut cel mai mult! M otivaţi alegerea!
5) Alcătuiţi un miniportret: Vasilc Pârvan, om de marc erudiţie şi de vastă cultură
f.losofică, literat şi orator   de clasă.
6) Fervoarea acestei  La ud atio   v-a contaminat?
încercuiţi varianta! Explicaţi alegerea!
DA NU OARECUM
„Biruinţa Romei în îndoirea sufletului dacic către limba şi viaţa romană nu c totuşi o
faptă de o zi a unui suflet de sută**. Şi nu singur sufletul dacic, ci nesfârşite popoare au
fost frânte de tăria sufletulu i Romei şi aduse pentru milenii la luarea formelor ei de viaţă.
[...] P o d u l l u i A p o l l o d o r d in D a m a s c
Puterea popoarelor nu-i de tot
felul, ci numai de unul, pe un singur
drum; — pe toate, nu le dau zeii nici
unuia. Unele sunt tari prin arme, altele
 prin arte. Principiul vieţii lor creatoare
stă într-o unică, solitară şi ireversibilă
forţă a geniului lor izolat. U n singur
gând, luminos cât soarele', le acoperă pe
toate celelalte, le schimbă pe toate

* Va s i l e P â r v a n , Scrieri. Studii şi eseuri, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,

1981, pp. 537-539.
** Sută pentru sutaş (comandant roman peste o sută de ostaşi, centurion).
 ^Exerciţiajbwlia

după lumina lui şi, pentru că e unic şi incomparabil, creează din el fapte eterne, numai
în felul lui.
Care a fos t gândul biru itor al Ro mei? Care a fost forţa ei unică de a înfăptui lumi
nouă, de a sfârma suflete şi popoare?
Marca putere a Romei nou ă ni se arată în aceea că înfăţişa, p entru sine şi pentru toate
 popoarele păm ân tulu i, nu autoritatea orga niza tor-nivelatoarc a unui ad min istrator tiran,
 păzind cu străşnicie liniştea şi asigurân d buna stare, fo lo sito are tuturora, nu gloria
cuceritoare de suflete a unui dionysiac supunător al întregului pământ, nu hieratica
încorporare a unor zei atotputernici şi cruzi în trupul unor muritori proclamaţi zei şi adoraţi
cu teamă şi supunere de robi de cei credincioşi lor, nu strălucirea superioară a unei mari
cetăţi a cug etării ge niale su prapământene, nu aspra autoritate ra ţiona lă a unui consiliu
de ad m inistrare prin delegaţii date u no r regi, uno r mari p reoţi, unor bătrâni collegiaţi
ori unor generali — ci un nou fel de religiune.
Pentru în tâia oară şi — până azi — pentru cea din urmă, în istoria om enirii se crcă
acel măreţ concep t al Sta tului-Zeu, cu terib ila voinţă a unei divinităţi abstracte, Roma,
căreia împăratul însuşi nu-i era decât un acolyt divin şi de la care proccda[u] toată
maiestatea, toată puterea, toată gloria — acea religie politică în care fiece credincios admis
la mysterii era un mem bru cetăţean cu d epline drepturi, ega le chia r celor ale împăratului-
zeu, asemenea căruia era în dreptul său dc a deveni oricând prin singură dcvotarca lui
întreagă cultului Z înci-M amă. Iar ca însăşi, divinitatea e ternă. Roma, nu-şi lua dc pristav
al ordinelor ei imutabilc pc muritorul făcut o clipă preot suprem al cultului ci, ci pc întregul
 popor al cr ed in cioşilor ci, în ab stracţia lui supraumană: „Senatul şi Poporul Rom an“.
A fi roman însemna a fi un om dc specie unică, a fi membru al imensului colegiu
religios militant al adoratorilor Romei, a fi însuşi participant la puterea şi la gloria Romei.
Ace ea ce nici geniul incomparabil al Greciei, prin braţul eroului sublim unic, Alexandru,
fiul lui Filip, aceea ce nici regii-zei ai Orientului, aceea ce nici teribilii servitori ai lui
Alah n-au putut realiza în marile diluvii dc sânge cu care au inundat pământurile ce voiau
să şi le m odeleze după sine — a fost etern creat, dintr-o singură înco rdare, în două secole,
dc Statul-Zcu al Romei, nemuritoarea.
Străvechi s enatori ai Ro mei ori bărbaţi în pici ncluc rate, împ ăraţi aduşi în triumfuri
ori sclavi m izer abili în lanţuri, toţi se simţeau înfio raţi dc taina grea a De stinulu i, când
 paşii lor îi purtau p c unul dintre multele drumuri ce mânau spre Cetatea celor Şapte Coline.
Ca pruncii arşi dc vii în pântecele taurului de aramă al lui Moloch, aşa arunca lumea
închinătoare R omei pe toţi copiii ei cei mai buni în văpaia vieţii aprinse din cetatea eternă.
Ca fluturii ucişi de flacăra împrejurul căreia zboară, aşa cădeau b ărbaţi şi femei în pierzare
şi moarte de furia vieţii nebune care a rdea în Roma ce a de aur, de marm oră, de flori şi
de temple. D ar cei tari, cari biruiau p rin putere ori înco nju rau p rin prud enţă lanţurile
fără nu m ăr arun cate în cale de geniile ispitei, aceia puteau primi închinare — p ână chiar
şi asem enea ze ilor — de la miriadele ce li se încredinţau: spre cucerire , stăpânire ori
ucidere, de implacabila Romă.
Iar dacă cultu l religios al Statului-Z eu, Roma, cu te mplele, preoţii .şi colegiile ci de
slujitori, atrăgea fără putinţă de opunere pe toţi cei ce-i v eneau aproape, făcându-i
credin cioşi ai noii religii, apoi viaţa rom ană, în forme le ci concre te, era o unică clădire
 Exe rcitîa fin ulia

Imperiul R om ei era o răbdătoare, sim etrică, armon ioasă, uriaşă construcţie a unui
singur, divin arhitec t: cu drum uri, oraşe, graniţe, pod uri, cetăţi, apedu cte, băi, amfiteatre
zidite ca pen tru v ecie, zidite deolaltă, legate între ele ca o singu ră neasem ănată reţea,
din care nu scăpau ma rii strângeri, între firele ci nesfârşite, nici naţiunile, nici indivizii
o dată cuceriţi.
De ar fi voit împăratul să prindă în pumnu-i titanic Cetatea celor Şapte Coline şi s-o
ridice în tării p ână la tronu l lui Iupiter, de firele tari ca oţelul: nesfarâm atele-i drum uri,
indisolubil legată, ar fi atârnat în văzduh întreaga lume romană, cum de butucul de vie
atârnă ncsiarşitele-i viţe, cu lăstari, cu fru nze şi struguri. Iar Da cia între agă ar fi fost un
mare ciorchine, legat de lăstar prin drumul zidit peste fluviul-părinte de Apollodor din
Damasc.
Semn al ub icuităţii R omei era monu mentalitate a ci de eternitate. Şi atotp uternicia ei,
arătată plastic prin gândirea arh itectonică, cucerea, robea, asimila tot ce era suflet străin.“

M o ş t e n i r i c u l t u r a l e v a l o r i f ic a t e în s p a ţ iu l ş c o l i i

TEATRU ŞCOLAR 

• Titlu:  A d iu dicîum Iovis  „La judecata lui Iuppiter“

• Personaje:
Po v e s t i t o r u l
Iu p pi t e r
IUNO
Venus
Ba c c i i u s
M e r c u r i u s {aprod)
Minerva
VULCANUS
Ir i s {g re fi e r )

• Afiş
• Program
• Costume
• Regie
• Machiaj
• Decoruri
• Scenografie

Me r c u r i u s şi Mi n e r v a
Scenariu:
P o v e s t i t o a r e a : M ih i nomen est Flavia. Da, Flavia mă numesc. Am să vă prezint acum
faimoasa întru nire a zeilor — p rezidată de Iuppiter — în templul său de pe Capitolium.
Sst! Iată-1 pe slăvitul zeu! {în şoaptă)
 Iu it O tl M im   Vine la judecată. Se pare că este o zi fastă. Este în
  Exercitîa finalîa

toane bune. Priviţi, zâmb eşte în barbă! {Zeii apar un ul câte unul.) Ecce  este Iuno, mag na
uxor.  Da, aşa e, mar ca soţie, la fel de măreaţă ca-ntotdeauna , da r veşnic nem ulţum ită...
A apărut şi Venus, preafrumoasa, cocheta, superba... Se vede că s-a născut din spuma
mării... I-au cam rămas urme pe decolteu...
Desig ur că l-aţi re cuno scut pe Vulcanus. ( Acesta ca ră din gre u un ciocan uriaş.)  Este
el unic, dar este in ginerul nostru, cu brevete de invenţii: platoşe, sc utur i... Mare maestru!
Priviţi-o şi pe înţeleaptă Minerva. D e fapt, nu pre a aveţi ce privi: cască, suliţe, platoşe,
scut... Numai fiare! E clar, astăzi este belicoasă rău!
Dum nea lui este Neptun us. Cred că din greşeală i s-a agăţat de triden t un peşte.
Re cunoaşteţi că este im punător...
Mercurius a întârziat, ca de obicei. Este ultimul. Cred că a făcut pană la aripa de la
sandală. Ş tiţi cum c! M otoarele dc-atu nci ... ca şi cele de az i.. . însă el este aprodul,
mâna dreaptă a măritului zeu.
Sst! Gata! Ş edinţa începe. Silentium!

M e r c u r i u s {vine în fată , tuşeşte strident, desfăşo ară un pergament de vreo doi metri):
 Magni dei et deae !  Astăzi, prcabunul nostru părinte (se-apleacă cerem onios) are bunăvoinţa
de a rezolva litigiile din zciasca noastră familie. Noi suntem supuşii puterii sale. Ce va
hotărî marele zeu, vă amintesc, este lege.  Nobis lex una est! Veniat Venus!
{Se apropie Venus lăcrimând, cu-o batistă uriaşă în care-şi suflă nasul.)
I u p p i t e r : Quare, mea filia , anîm us tibi tristis est? {Venus plâ nge şi m ai ta re)
Puţină am brozie, vă rog, nu vedeţi că mi se ofileşte fata? {îi dă o bucăţică, o ajută
să-şi sufle nasul.)   Hai, vezi că ţi-a trecut? Eu iau porţie dublă. F ace minuni!
Iuno {către spectatori, cu dispreţ disimulat):   O să ajungă supraponderal.
I u p p i t e r {neînţelegănd):  Da, draga mea sunt supraponderat. Aşa şi trebuie. Nu vezi
câte probleme sunt? {Se-ntoarce în jil ţ.)   Zi, fata mea!
V e n u s {într-o atitudine romantică, gata să cadă în genunchi):   „Slăvite, reia-mi al
nemuririi nimb şi focul din privire / Şi pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire!..
(Se prăbuşeşte patetic.)
I u p p i t e r {se ridică din jilţ , răm âne mirat) : Quid dixisti? {apoi, se aşaz ă şi întreabă
moale):  Cu cine?
V e n u s : C u Mars-Ares. De ce să fiu  blestem ată? Mii de ani cu Vulcanus? Priveşte-1!
Eu frumoasă, el urât. Eu cochetă, elegantă, el plin de funingine. Dezleagă-mă, părinte!
I u n o : Urât, ai zis? Aşa vorbeşti de băiatul meu? Ţ i-a rid ica t temple din aur masiv,
stai într-un p ala t de vis, şi-abia acu ’ vezi că este urâ t?!... La n untă unde ţi-au fost ochii,
când ţi-a oferit un car triumfal cu nu ştiu câţi cai-putere? {adresându-i-se lui Iuppiter)
Iar acu’ vrea şi iubire.
V u l c a n u s {cam peltic):   Da! M am a are dreptate. C u aceste mâini de aur, am ţinut-o
ca-n palm e. Apăi, eu ar trebui să mă plâng, că n-o găsesc nic ioda tă acasă: când la salonul
 Exerciţiu fin alia

I u p p i t e r : Satis est!   Ajunge! Noi, zeii, trebuie să fim exemple pentru muritori. O
căsătorie divină este definitivă. Nu-i aşa, Iuno?
I u n o : Sic est!   Nu degeaba sunt zeiţa căsătoriei. Iar femeia căsătorită o singu ră dată
 pe păm ân t arc alt pre stig iu decât cea divorţată de trei ori. Ca urmare: Sic erat infa tis.
Aşa este scris în  Zeii Olimpului de Alexandru Mitru, să rămâneţi cununaţi. ( Venus desface
batista uriaşă şi-şi afundă, învinsă, capul în ea.)
M e r c u r i u s : Veniat Neptunus.  împricin atul a depus cererea cu numărul viginti tres.
I u p pi t e r : Ei, acum a, lasă-1 şi tu! Zi, frate Neptunus, ce pro blem e sunt în îm părăţia ta?
N e p t u n u s ( loveşte cu tridentul, cade peştele):  Să vină pârâta!
I u p p i t e r : Care pârâtă?
N e p t u n u s : Minerva mintoasa!
M i n e r v a {demnă, sare de pe scaun):  Te rog, nu-mi deforma cognomen- ul, nici eu
nu ţi-am zis „ Tridintos ul“ ... Aşadar, citaţia la judeca tă de la tine, unch iule, mi se tra ge !...
N e p t u n u s :  Da, nepoată! Dar ştii cum este, in sinu viperam nutrivi...
I u n o : Ce vrei să spui? Ţi-a vărsat ea o viperă în sân?
N e p t u n u s :  N u , ze iţă Iuno! M-a păcălit, isteaţa. Ş i îi ştie pe oam eni cum sunt. Eu le-
am oferit „un cal p entru un reg at“, iar ca, o măslinuţă...
I u p p i t e r : Foarte bine! Şi unde-i şiretlicul?
N e p t u n u s : Simplicitassimplicitătis. Caii mei erau sălbatici şi-au luat-o la fugă... Şi-
atunci...
M i n e r v a : Şi-atunci oamenii s-au repezit în livada mea cu măslini. Şi s-au înfruptat
cu „m ăslinuţc“ , cum le spui ma tale ... Şi tare bun e li s-au părut. Aşa că, slăvite părinte,
oraşul Athena p oartă acum numele meu grec esc...
I u p p i t e r : Iris, consemnează în catastif. învinuire neîntemeiată. Caz rezolvat. (Către
 Ncp tun) Frate, mai su nt oraşe pe pământ. C hia r vrei în buricul G re ciei? Mai caută. Vezi
 prin Pontul Euxin, în tre Tomis şi C allatis... Ce, vrei să-ţi dau eu su gestii?
M e r c u r i u s : Următorul caz... să poftească... Veniat Iuno Lucina Monela!
I u p p i t e r {mirat): Iuno? Tu, soţia marelui zeu ?
I u n o : E g o .. . tua uxor, zeu al trăsnetelor şi fulgerelor.
I u p p i t e r : Dar ce tc-aduce în faţa jude căţii?
I u n o : M-am res em nat că mărul Paris l-a dat celei mai frumo ase zeiţe, lui Venus. M-
am res emnat în m ulte privinţe. Dar, Iuppiter cel drept şi bun, nu pot să cred că probleme le
cereşti îţi ocupă tot timp ul şi uiţi cu totul d e îndatoririle de soţ. Am aflat de la Gany me de,
 paharnicul de curâ nd ac hiziţio nat de la cram a vecinilor noştri din Olimp, că frecventezi
 jo curile de cu rs e şi că ţi-ai pierd ut pe pariuri vreo do uă fu lg ere... Ia r pe mine mă laşi
să asist la zeci şi sute de căsătorii ale mu rito rilo r... Fără să mai petrecem şi noi un concediu
împreună...
I u p pi t e r ( o întreru pe patetic): O, Iuno, scum pa mea tovarăşă de ne m u rire ... înţeleg
 plân gerea ta. {Către zei)  Este clar, soţia mea e surm enată. S urm enată la locul de m uncă.
Să vină Bacchus. Să organizăm un program de b aca na lc... Să ne mai destindem un pic ...
  E x e r c i ţ î ^ î n a l î a

(Toată lumea îl caută din

din priviri.)
M e r c u r i u s (loveşte din caduceu ): Veni
Veniat
at Bac chu s!
B a c c h u s (apare clătinăndu-se, se uită spre culise şi strigă într-acolo)\ Veni
Veniat
at Bacc hus!
D a ’ să vină, cc mai aşteapt ă? Hâc!
V u i x a n u s : Dar tu eşti Bacchus, ai uitat. Hei, unde te duci?
B a c c h u s ( ză
 ză re şte
şt e cupa
cu pa de p e o m ăsuţ
ăs uţă;
ă; e fer icit )'..  Nu m ă-mping eţi,
ic it)' eţi, c-am eţes
eţes c...
(iajunge în fa ţa scenei, către spec tator i) Salve, Vivat! In vino veritas! Hâc! ( Iupp
Salve, am ici! Vivat!  Iu pp iter 
it er 
se prefa ce că nu vede; vorbeşte cu
cu Iuno,
Iuno, care arată cu mâna a lehamite; Bacchus dă cu
ochii de Iuppiter, se şterge la gură, îşi aran jează coroniţa p e frunte)'. Iertare, slăvite! Hâc!
Iuppiter,
M e r c u r i u s (loveşte cu caduceul)'. Venit Bacchus Dionysos Liber.
Ba c c h u s : Am venit cu o jalbă.
p i t e r : Ai întârziat, stimabile... Putem şti de cc?
I u p pi
B a c c h u s (stâ lcin d cuvintel e)'.. Pentru că,
cuvintele)' că, onor asistenţă,
asistenţă, mi-a dispărut
disp ărut carul
carul divin c u . ..
hâc! cu cai cu tot...
I u p p i t e r : Şi cum ai ajuns din Thracia?
s...,   dar am răni la picioare, din cauza dumnealui (îl arată pe
B a c c h u s : Per pede s...,
 Mer
 M er cu rius
ri us ).
Iu p pi t er : Care dumnealui? Mercurius?
Ba c c h u s: Unul dintre cai s-a în tors la grajd şi
şi m-a
m- a anun ţat prin  per
 p er p etu
et u u m m o bi le
(iara tă un telefon mobil).
mobil).
M e r c u r i u s : E u   nu subtilizez care divine. Procul a vero est!
I u n o : Parc ă mie nu m i-a luat coro niţa
niţa de aur?
V e n u s : Şi mic cingătoarca?
M e r c u r i u s (afectat)'.   C c, nu vi le-am dat? îm i place să fac exerciţii
exerciţii de dexterita te
în timpul liber.
p i t e r : Vae!  îmi
I u p pi  îm i lip
li p se şte
şt e un fulger
ful ger!!
N e p t u n u s :  Şi mie un dinte la trident!
Ba c c h u s: Vreau carul înapoi!
M i n e r v a : Suliţ
Su liţa,
a, un de c su liţa
liţa mea?
m ea?
V u l c a n u s :  Şi barosul? (vacarm)
I u p p i t e r : Silentium!   Mercurius! retumezi hic et nune   tot ce-ai subtilizat în glumă.
Altfel,
Altfe l, eşti
eşti ex ma triculat din p anteo nul rom an. N-ai de cât să te muţi
muţi în Olimp, la vecini,
 pe post
po st de H erm
er m cs.
cs . N oi nu acce
ac cep
p tăm nici
nic i m ăcar
ăca r în glum
gl um ă hoţ
h oţia
ia,, să fie
f ie clar
cl ar şi irev
ir evoc
ocab
abil.
il.
Consemnează, grefier!
Şi-acum, să petrecem...
I u n o : Să vină nectarul!
p i t e r : Să vină muzele şi Apollo!
I u p pi
B a c c h u s :  Să vină vinul!
V e n u s (iese în faţă,
faţă, către
către spectato ri): Până la urmă, dr ag os tea ...
M i n e r v a .. .şi-nţclepciunca...
 Ex
 E x e rc ifía
if ía jh u d h i

Ve n u s şi M i n e r v a :  ...au învins.
Şi vinul? Vivat
B a c CHUS: Vivat!! {le tare, către spectatori)   Pupat
{le pu pă z gom otos; apoi tare,
Panteonul roman.
P o v e s t it o r u l : Zbu cium ată adunare!
adunare! Dar totul c bine când se term ină cu bine.
bine. Orice
asemănare cu personaje reale este o pură întâmplare. Şi, în final, voi proceda ca Plautus
în comediile sale: Plaudite, spectatores!

SUGESTII

1) Echipa nr.
nr. 1 va mo nta un spectacol confo rm scenariului-mo dcl. Spectacolul poate
fi parte com ponen
po nen tă a unui proiect: „Pan teon ul (grcco)-rom an. Marile
Ma rile divinităţi“.
divinităţi“.
2) Spectacolul poate fi prezentat în cadrul unui festival de teatru sau al unei sesiuni
de comun icări — se cţiun
cţiun ea teatru.
3) Echipa nr.
nr. 2 se po ate ocupa de realizarea dosarului tematic „M itologia şi şi pictura“ .
4) Echipa nr. 3 poate realiza dosarul tematic „Mitologia şi literatura“
5) Echipa nr.nr. 4 p oate
oat e rea liza fişe
fişe de dicţion
dicţion ar „M arile divin ităţi rom ane “, „Mari
divinităţ
divinităţi grec
gr eco-r
o-rom
om an e“ etc.
etc.
 Tabele
 gr
 g r a m a t ica
ic a le
 __
 _______ 
B M M H 1 I

• DECLINAREA SUBSTANTIVELOR
ŞI ADJECTIVELOR 

Declinările I şi a Il-a ale substantivelor 

Cla sa I a adjectivelor: ad jectiv ele cu trei term inaţii
inaţii
Declinarea a IlI-a: imparisilabică şi parisilabică
Clasa a Il-a a adjectivelor 
Adjective
Adjective - grad e de com paraţie
paraţie
Declinările a IV-a şi a V-a ale substantivelor 

• PRONUMELE
Pronumele personal
Pron um ele refle
reflexi
xivv
Pro nu m ele şi adjectivul
adjectivul posesiv
Pronumele şi adjectivele demonstrative
Pronumele interogativ şi relativ

• NUMERALUL
 N u m e r a l u l c a rd in a l
 N u m e r a l u l o rd in a l

• CONJUGAREA VERBELOR
LA DIATEZA ACTIVĂ
Verbul esse
Verbe regulate
• V alori ale con jun cţiilor
cţiilor u t  şi cu m

• Prep oziţii
oziţii cu acuza tivul şi
şi ab lativu l
Tabele gra m atica le

DECLINAREA SUBSTANTIVELOR 
DECLINAREA I G. sg. -ae DECLINAREA a Il-a G. sg. -i
Singular 
f. m. n.
 N. lupă lupus  puer magister  vir  regnul«
G. lupae lupi  pueri magistri viri regni
D. lupue lupo puero magistra viro regno
Ac. lupani lupuia pueruiti magistru«! viram regnu ni
A bl. lupă lupo  puero magistru vin» regnu
V. lupa lupe  puer magister  vir  regnu in
Plural
 N.V. lupae lupi pueri magistri viri régna
G. lupăiu i m lupOrum  puerOrunr  magistrOruin viriini m regnflrum
D. lupi» lupis pueris magistris vins regnls
Ac. lupas lupus  puero» magistru» virus régna.
Abl. lupis lupis pueris magistris vins regni»

GENUL SUBSTANTIVELOR
DECLINAREA I DECLINAREA a Il-a
1. feminine: unda, -ae 1. masculine: filius, -ii; puer, -i; liber, -bri; vir, -i
2. masculine: 2. feminine: plante, pomi, arbori: malus, -i;
a) nume de bărbaţi: Proca, -ae;  fagus, -i
Catilina, -ae nume de ţări:  Aegyplus, -i
 b) ocupaţii bărbăteşti:  poeta , -ae; nume de insule:  Rhodus, -i
agricola, -ae; scriba , -ae nume de oraşe: Corinthus, -i
c) nume de popoare: Scytha, -ae; 3. neutre: forum, -i
Persa, -ae

ADJECTIVE: CLASA I  NOTA BENE!

 N. -us "a "um Adjectivele cu trei terminaţii se declină
ADJECTIVE CU TREI TERMINAŢ II N _ef 
-era - e r u m după declinările I (cele feminine) şi a
 N .- er  -ra -rum Il-a (cele masculine şi neutre).

Singular  Plural
m. f. n. m. f. n.
 N. salvus salva salvu in  N. salvi salvae salva
G salvi salvau salvi G. salvùrum salvâruta salvOrum
D. salvo salvae salvo D. salvis sal vis salvis
Ac. sal vu m salvam salvum. Ac. salvos. sai va s' salva
Abl. salvu salva salvo Abl. salvis salvis salvis
V. salve salva salvum V. salvi salvae salva
 Tabele gra m aticale

Singular Plural
ni. f. n. m. f. n.
 N.V. miser misera misénrm  N.V. misëri misërae misëra
G. misëri misërac misëri G. misero rum miscrSrum misërürum
D. rnisém misërae; misëm I). misëri* misëris misëris
Ac. misënim misëratn misënrm Ac. misëro* misëras misëra
Abl. misent misëni misëm Abl. misëri* misëris misëris

 N.V. pulcher pulchra pulchmm  N.V.  pulchri pulchrae  pulchra

G. pulchri  pulchra»  pulchri G. pulchrOrum  pulchrărum  pulchrOrum
D.  pulclmi  pulchra»  pulchro I).  pulchris  pulchri» pulchris
Ac. pulchmm pulchrani; pulchmm Ac.  pulchrus  pulchra»  pulchra
Abl. pulchm pulchra  pulchn) Abl. pulchris  pulchris pulchris

DECLINAREA A III-A G. sg. -is

DECLINAREA A III-A IMPARISILABICĂ DECLINAREA A III-A PARISILABICÂ

Singular Plural
m. f. n. m. f. n.
 N.V rex virtus tempus  N.V. civis aedes mare
G. regis virtutis tempóris G. civis aedix maris
D. regi virtuti teinpôri D. civi aedi mari
Ac. rcgem virtutem tempus Ac. civem aedem mare
Abl. regi' virtute. témpora Abl. cive aede mari

 N.V. reges virtute* témpora  N.V. cives aedes maria

G. regum virtutum tempôrum G. civium aedi u m maritim
D. regîlms virtuâbus temporil) it» D. civil),us aedibus maribus
Ac. reges virtute*': tempóra Ac. cive» aedes maria
Abl. regilni* virtufîbu» temporibus Abl. civîbus aediljus maribus

 NOTA BENE!
SUBSTANTIVE FALS IMPARISILABICE SUBSTANTIVE FALS PAR1SILABICE
G. pl. -ium G. pl. -um
V  nox, noctis (f.)  pater, patris (m.)
£.:
« mater, rnatris (f.)
urbs, urbis (f.)
o  pax, pacis (f.) •frater, fratris (m.)
c mors, morţiş (f.)  panis, panis (m.)
©
gens, gentis (f.) caniş, caniş (m.)
animal, animalis (n.) iuvenis, iuvenis (m.)
calcar, calcaris (n.) senex, senis (m.)
Tabele gram aticale

 NOTA BENE!
A D J E C T IV E C U D O U Ă T E R M IN A Ţ II:  N . f o r t i s , f o r t e • S e d e c l i n ă d u p ă d e c l i n a r e a a I l I- a
 N . p r u d e n s  p a r is il a b i c ă n e u tr ă a s u b s ta n tiv e lo r.
A D J E C T I V E C U O T E R M I N A Ţ IE : < • Se declină după declinarea a IlI-a
 N . v e t u s i m p a r i s i l a b i c ă a s u b s t a n t i v e lo r .
Singular 

m.f. n. m.f. n. m.f. n.

 N . Y . fo rtis fo rte  p r u d e n s p ru d e n s vetus v etus
G . f o r ti s  p r u d e n t i s vcteris
D. forti  p r u d e n ţi vetèri
A c. f o r te m f o rt e  p r u d e n t e i » prud en s vetérem v e tu s
A bl. fo r t i  p r u d e n ţi vctére

Plural

m.f. n. m.f. n. m.f. n.

 N .V . fo rte s l 'o r t i u  p r u d e n t e s p ru d e n tia vetères vStera
G. f o r ti u m  p r u d e n t l u m v e të ru m
D. fortîbtis  p r u d e n t f b u s veterfbus
A c. f o r te » fortia  p r u d e n t e s p ru d e n tia veteres vetera
A bl. f o r t lb u s  p r u d e n t f b u s veterfbus

A D J E C T I V E : G R A D E D E C O M P A R A Ţ IE

Pozitiv C o m p a r a ti v Superlativ

m. f. n. m.f. n. m. f. n.
 N . altus alta a ltu i» a ltîo r a ltfu s a l t is s î m u s , -a, -um

 N .  p u l c h e r   p u l c h r a  p u l c h r u m  p u l c h r î o r   p u l c h r î u s  p u l c h e r r i m u s , - a , -u m
 N . fortis forte fortîor  fortius fortissînuis, -a, -um
 N . f e l i x ( G . f e l ie i » ) felicîor  felicius f e l ic i s s T m t is , -a, -um

D E C L IN A R E A A D JE C T IV E L O R  NOTA BENE!
L A C O M P A R A T IV C o m p a r a t iv u l a d j e c t i v e l o r s e d e c l in ă d u p ă
d e c l i n a r e a a Il I - a i m p a r i s i la b i c ă .
Singular 
m.f. n. m.f. n. m.f. n.
 N . V . a ltîo r a ltîu s fortîor fortius felicîor felicïus
G. a l t î o r îs f o r t i o r is felicioris
D. altiori fortiori feliciori
A c. a l t i o r e m a l tî u s fortiorem f o r ti u s f e l ic i o r e m f e li c i u s
A bl. a l t io r e fortiore feliciore

Plural

 N . V . a ltio re s a ltio ra fortîor es fortîor a feliciores feliciora

G. a l t io r u m fortiorurn felicioruni
D. a l t io r î b u s fortiorïbus feliciorîbus
A c. a l t io r e s altiora fortiores f o r t îo r a feliciores feliciora
A bl. a l ti o r î b u s fortiorïbus feliciorîbus
 Tabele gram aticale

D E C L IN A R E A A D J E C T IV E L O R L A S U P E R L A T IV

Sing ular Plural

m. f. n. m. f. n.

 N . altisslniti* -ttm a ltis s îm i -Aie -a

G. a l t is s î m i ~W  a l t i s s im ó r n m -ü ru m -ô ru m

D. a l t is s î m o -n e -» a l t is s l m i s

A c. a l ti s si m u m -atn -u m a ltiss im ü S -n s -a

A b l. a ltis s im î' -a a l t is s l m i s

V. a ltis s îin e -a -tut« a l t is s î m i   -tVÍ  -a

 NOTA BENE!
P r e z e n t ă m şi c o m p a r a ţi a n e r e g u l a t ă a u n o r a d j e c t i v e f o a r te d e s u t il iz a t e :

Pozitiv Comparativ Superlativ

m. f. n. m .f . n. m. f. n.

magnus -a -uni m a io r m a iu s m a x im us -a -uni

 p a r v u s -a -uni m in o r m in u s m in im u s -a -uni
 b o n u s -a -uni m eilo r m e liu s o p t im u s -a -um
malus -a -il in  p e i o r p e iu s  p e s s ï m u s -a -u m

m u l tu s -a -uni  p l u r e s  p l u r a ( p l .)  p l u r ï m u s -a -u n i

D E C L I N A R E A A 1 V -A G . sg . - u s D E C L I N A R E A A V -A G . sg. -ei

Singular 

m. n.
 N .V . exercitai como re s

G. e x e rc îtu x c o m it « ro i

D. exercítiit com u i re í

A c. e x e rc ïtu n i comu re m

A b l. e x e rc it u cornu re

Plural

 N .V . e x e r c it u s corn Ra res

G. exercitñum c o m ä n tT i rerum

D. e x e r c i t íb a s c o m i b ti s rebus

A c. e x e rc itu x c o m ită res

Abl. exercitihns comíbus rebus

G E N U L S U B S T A N T IV E L O R  

D E C L I N A R E A A I V -A D E C L I N A R E A A V -A
1. m a s c u l i n e : co nc ursu s, -us 1. f e m i n i n e : f i d e s , - ei
2. fem inine : do m us, -us _ fi c u s , - u s 2 . m a s c u l i n e : d i e s , - ei ( u n e o r i , f e m i n i n ) :

m a n u s , - ii s qu ercus, -us m e r i d i e s ,- ë i
ac uş, -us s o c r u s , -O s

Idu s, -uu m pl. n u r u s , -O s

Tabele gram aticale

PRONUMELE
A. PRONUMELE PERSONALE
Persoana I P e r s o a n a a I l- a

Singular  Plural Singular  Plural

 N . ego (eu) nos (noi) tu (tu) v o s ( v o i ))

G. m e i (d e m in e ) noştri (de noi) tui (de tine) vestri (de vo i)
n o s t r u m ( d i n tr e n o i ) vestrum (dintre voi)
D. m i h i (m i e ) nobis (nouă) tibi (ţie ) vobis (vouă)
A c. m e ( pe m i ne ) nos (pe noi) t e ( p e t in e ) vos (pe voi)
( ( a ) m e (de, de la mine) ( nobis (de, de Ia noi) t ( a ) te ( d e , d e l a t in e ) r (a ) v o b i s ( d e , d e l a v o i )
Abl.
t m e c u m ( cu m in e ) l nobiscum (cu noi) t te c u m ( c u t i n e ) 1 vobiscum (cu voi)
V.  —   —  tu! (tu!) vos! (voi!)

---------1N O T A B E N E !
1
• Pi r o n u m e l e p e r s o n a l n u a r e f o r m e p r o p r i i p e n t r u p e r s o a n a a I l I - a ; s e u t i li z e a z ă p r o n u m e l e r e-
fii e x iv sa u p r o n u m e l e d e m o n s t r a t i v e : is, ea, id   ( a c e s t a , acea sta), iile, illa, Ulud   ( a c e l a , acee a),
• F<a r m e l e p r o n u m e o r p e r s o n a l e d e l a p e rs . I şi a Il - a s u n t i d e n t ic e p e n t r u t o a t e g e n u r i le .

B. PRONUME REFLEXIV
P e r s o a n a a Il I- a

S i n g u l a r şi p l u r a l

 N .  — 
G. sui (de sine)

D. s i b i ( s i e ş i, p e n t r u s i n e )
A c. se (p e sine, se)

f (a) se (de, de la sine)

Abl.
l s e c u m ( cu s in e )

--------- 11
• I ’ r o n u m e l e r e fl e x i v a r e f o r m e p r o p r i i p e n t r u p e r s o a n a a I l I- a ; p e n t r u p e r s o a n e l e I şi a I l- a , se
ii ti li z e a z ă pro nunnele personal.
• i \ r e f o n n e c o m u n e p e n t r u c e l e tr e i g e n u r i şi c e l e d o u ă n u m e r e ; n u a r e n o m i n a t i v şi v o c a ti v .

C. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL POSESIV

Sing ular Plural
m. f. n. m. f. n.

meus -a -u m ( al m e u ) noster  -a -u m (al nostru)

tu u s -a -u m (al tău) vester  -a -u m (al vostru)
suus -a -u m (al său) su i -a e -a (al lor)

--------- 1 N O T A R E N E ! I____________________________________________________________________________________________ 

1 1
S e (d e c l in ă c a u n a d . j e c t i v c u t r e i t e r m i n a ţi i d i n c l a s a I ( d u p ă d e c l i n ă r i l e I şi a I l - a ) .
 T a b e le g r a m a t i c a l e

D. P R O N U M E L E Ş I A D J E C T I V E L E D E M O N S T R A T IV E

HIC (acesta) ISTE (acesta) IS (acesta)

Singular 
m. f. n. m. f. n. m. f. n.
 N. hic haec hoc iste ista istud is ea id
G. huius istius eius
D. hule ist! ei
Ac. hune hanc hoc istum istam istud eum earn id
Abl. hoc hac hoc isto ista isto eo ea eo
Plural
 N. hi hae haec işti istae ista ei (ii) eae ea
G. horum harum horum istorum istarum istorum eorum earum eorunt
D. his istis eis (¡is)
Ac. hos has haec istos istas ista eos eas ea
Abl. his istis eis (iis)

ILLE (acela) IPSE (însuşi) IDEM (acelaşi)

Singular 
m. f. n. m. f. n. m. f. n.
 N. iile illa illud ipse ipsa ipsum idem eadern idem
G. illius ipslus eiusdem
D. illi ipsl eidem
Ac. ilium ¡liant llud ipsum ipsam ipsum eundent eandem idem
Abl. illo illa illo ipso ipsa ipso eodern eadern eodern
Plural
 N. illi illae Ua ipsi ipsae ipsa eidem eaedem eadern
G. illorum illärum illorum ipsörum ipsârum ipsbrum eorundem earundem eorundem
D. illis ipsis eisdem
Ac. illos illas illa ipsos ipsas ipsa eosdem easdem eadern
Abl. illis ipsis eisdem

 NOTA BENE!
• Pronumele demonstrative de apropiere: hic  se referă la persoana I (acesta de lângă mine); iste
la persoana a Il-a (acesta de lângă tine); is se referă la persoana a III (acesta de lângă el).
• Pronumele demonstrativ de depărtare iile se referă la persoana a IlI-a (acela de lângă el).
• în limba latină există, ca şi in limba română, un pronume de întărire ipse (însumi, însuţi, însuşi
etc.) şi un pronume de identitate idem  (acelaşi).
• Reţineţi terminaţiile pronominale, aceleaşi pentru toate genurile, ale cazurilor G. sg. -îus şi D.
sg. -î, precum şi transformarea lui -m- în -n- înaintea particulelor -c(e) şi -dem, care intră în com
 punerea celor două pronume hic şi idem la cazurile Ac sg. şi G. pl.
• Nu există forme pentru cazul V.
Tabele g ram aticale

E. PRONUMELE INTEROGATIV PRONUMELE RELATIV

QUIS (cine?) QUI (care)
Singular m. f. n. m. f. n.
 N. quis quis quid  qui quae quod 
G. cuius
D. cui
 Ac. quem quam quid  quem quam quod  
 Abl. quo qua quo
Plural m. f. n.
 N. qui quae quae mm
G. quorum quărum quorum
D. quîbus
 Ac. quos ■
quas quae
 Abl. quîbus

 — iI N O T A R F.N F .'

•C e le două pronum s se declină la fel; la n.: N. = Ac.
•Prc numele interoga tive şi relative nu au forme pentru cazul V.

NUMERALUL: I-X

CARDINAL ORDINAL

I unus, -a, -um  primus, -a, -um

II duo, duac, duo secundus, -a, -um
III tres, tria tertius, -a, -um
IV quattuor  quartus, -a, -um
V quinque quintus, -a, -um
VI sex sextus, -a, -um
VII septem septîmus, -a, -um
VIII octo octavus, -a, -um
IX novem nonus, -a, -um
X decern decímus, -a, -um

 NOTA BENE!
• Primele trei numerale cardinale şi mi!ia (mii) se declină astfel:
UNUS DUO TRES M IL IA (n .p l.
 N . unus una unum duo duae duo tres, tria milla
G. unius duorum duărum duorum trïum milium
D. un! duobus duabus duobus tribus milibus
A c. unum unam unum duos duas duo tres, tria milla
Abl. uno una uno duobus duabus duöbus tribus milibus
• Sutele, cu excepţia lui centum, se declină după declinările I şi a Il-a la plural, dar au G. pl. în -um
(deci. a IlI-a).
• Celelalte numerale cardinale nu se declină.
• Numeralele ordinale se declină ca adjectivele cu trei terminaţii din clasa I (după deci. I şi a Il-a).
C O N J U G A R E A V E R B E L O R : DIATEZA ACTIVĂ
ESSE ŞI VERBELE REGULATE

sum, esse, fui  — a fi

I. regno, regnăre, regnavi, rcgnatum  — a domni
II. habeo, habere, habui, ha bitum  — a avea
III. consonantică
lego, legere, legi, lectum  — a citi
III. vocalică
cupio, cupere, cupivi, cupitum  — a dori
IV. venio, venire, veni, ventum  — a veni
INDICATIV
esse I II III IV
(eu) suni (eu) domnesc (eu) am (eu) citesc (eu) doresc (eu) vin
sum regno habeo   lego cupio 1 venio
es regnas   habes legis cupis 1 venis
a est regnat   habet legit cupit I venit
o»
£ sumus regnămus habemus   legimus cuphnus j venimus
0- estis regnătis   habetis   legîtis cupitis 1 venitis
sunt regnant   habent   legunt cupiunt veniunt

(eu) eram (eu) domneam (eu) aveam (eu) citeam (eu) dotvam (eu) veneam
eram regnabam habebam   legebam cupiebam veniebam
eras regnabas habebas legebas cupiebas J venicbas
u—  erat regnabat habebat legebat cupiebat I veniebat
Q.   eramus regnabămus habebămus   legebămus cupiebămus veniebamus
s eratis regnabătis   habebătis   legebâtis cupiebătis veniebâtis
erant   regnabant   habebant   legebant cupiebant veniebant

(eu) voi fi (eu) voi domni (eu) voi avea (eu) voi citi (eu) voi dori (eu) voi auzi
ero   regnabo   habebo   legam cupiam veniam
u eris regnabis   habebis   leges cupies i venies
o erit regnabit habebit leget cupiet I veniet
s erimus regnabîmus habebimus legemus cupiemus 1 veniemus
eritis regnabîtis   habebitis   legetis cupietis venietis
erunt   regnabunt habebunt legent cupient 1 venicnt
(eu) am fost  (eu) am domnit  (eu) am avut (eu) am citit (eu) am dorit (eu) am auzit 
fui   regnavi   habüi   legi cupivi veni
fuisti   regnavisti   habuisti leeisti cupivisti j venisti
1
u-
  fuiî
u   fuimus
o
  regnaviţ
regnavîmus
habüii
habuîmus  
  legit
leeimus
cupivii
cupivlmus
î venji
venimus
a-   fuistis reenavistis habuistis   legistis cupivistis venistis
fum ai   regnaverunt   habuerunt   legerunt cupiverunt venerunt
Tabele gram aticale

(eu) fusesem (eu) domnisem (eu) avusesem (eu) citisem (eu) dorisem (eu) venisem
fu eram regnavêram habuëram
  legëram   cupivêram   veneram
4*   fueras
E   fuêrat
s   fuerămus
fuerătis
fuérant
(eu) voi fi fost (eu) voi fi domnit  (eu) voifi avut  (eu) voi fi dtit (eu) voi fi dorit  (eu) voi f i venit 
1o« fuero regnavêro   habuéro   legëro   cupivêro   venero
kl
«   fuêris
c   fuërit
u   fuerïmus
*¡2   fuerítis
> fuërint !...........................
IMPERATIV
c Il Sg. es (fii!)   régna   habe lege cupe veni
il pi. es& (fiţi!)   régnais   habéis   legîls   cupîls venlls
£
Cu,

CONJUNCTIV
(eu) sd fi u (eu) sd domnesc (eu) să am (eu) să citesc (eu) să doresc (eu) s ă vin
sim regn cm habeam legam cupiam veniam
sis   règnes habeas legas cupias venias
$ sit   regnet   habeat legat cupiat veniat
r£   simus regn émus   habeämus legămus cupiâmus   veniamus
sitis   regnëtis   habeatis legătis cupiătis veniâtis
sint   régnent   habeant legant cupiant veniant
(eu) ft  (eu) af dori (eu) aş avea (eu) aş citi (eu) aş dori (eu) aş veni
essem   régna,   habërem   legërcm   cupërem venîrem
€J    esses
£U
0)   esset
a   essemus
E
essetis
essent

(eu) sd ft fa st  (eu) să fi domnit (eu) s ă fi avut  (eu) să fi citit  (eu) să fi dorit  (eu) să fi venit 

» fuerim regnavêrim habuërim legërim cupiverim   venerim

Im   fueris
a>
CU
fuerit
fucrimus
fueritis
fuerint
 Tabele gr am aticale

CONJUNCTIV
(eu) asfi fost (eu) as Ji domnit  (eu) asfi avut (eu) asf i citit (eu) asfi dorit  (eu) aşf i venit 
mm fu isscm r e g n a v i ss cm h a b u is sc m l e g i ss c m c u p i v i ss c m v e n i s sc m

fu issts
fuisstt
E f u is s i m u s
53 fu issctis
fu issint

IN F I N I T I V
■
a fi  a domni  a avea a citi  a dori  a veni 
 N
s
2 habCre legere cupëre venire
0. esse re g n ărc

că a fost  că a domnit că a avut   că a citit  că a dorit  că a venit 

tí 
u
OI fu is s e re g n ăv iss e h a b u i ss e leg isse c u p i v i s se v e n i s se
fi-

PARTICIPIU

cate domneşte, care atv, care citeşte, care doivste, cate vine,
domnind  având  citind  dorind  venind 
4-»
c
habens legens cupiens veniens
 N  N. r e g n a n s
£  G . r é g n a h  ti s h a b e n tis le g e n d s c u p i e n t is venientis
C 
l .
mmm
GERUNZIU
G. r é g n a n di habendi le g e n d i c u p ie n d i veniendi
(de a domni )
n. régna udo habe udo lege udo c u p i e n do veniendo
(spre a domni)
Ac. ( a d ) r é g n a n d u m (a d ) h a b e n d u m (ad) lege ndu m (ad) cu pie ndum ( ad ) v e n i e n d u m

(pentru a domni)
Abl. r é g n a u d o habendo l e g e n e to c u p ie u d o veniendo

(domnind)

U T  C U M  1
 _____ 
1
I N D I C A T I V C O N JU N C T IV IN D IC A T IV C O N JU N C T IV

s ă ( c o m p l e t iv ) t e m p o r a l: c â n d , cau zal - p en tru că

când (tem poral)
c a s ă ( fi n a l ) de când  c o n c e s i v - d eşi
deoarece (cauzal)
î n c â t ( c o n s e c u t iv ) iterativ: tem p o ral f + ™ P c r f- ~ P= c ân d
după cum (modal
d e şi ( c o n c e s i v ) ori de câte ori (liistoricum) I + m . m . c .p f . - d u p ă c e )
c o m p a r a ti v )

P r e p o z i ţi i ( + A c ) : ad, ante, apud, inter, post, trans

in  ( d u p ă v e r b e d e m i şc a r e )
P r e p o z i ţi i ( + A b l . ) : abs / ab / a, cum, de, ex, sine
in (după verbe de stare)
 M Vocabular
Abl. = a b l a t iv
ti
Ac. = a c u z a t iv
u adj. = a d j e c t i v
 NH
>
adv. = a d v e r b
circum. = c i r c u m s t a n ţi a l
u cit. = c i t a t ( ă )
ti comp. = c o m p a r a t iv
<
Cfi compl. * c o m p le m e n t
Conj. = c o n j u n c t iv
conj. = c o n j u n c ţi e  
D. = dativ
dcp. = d e p o n e n t
diat. = d i a t e z ă
dim. = d i m i n u t i v
encl. = e n c l i t ic ( ă )
expr. = e x p r e s i e  
f. = g e n u l f e m i n i n  
fig. = figurat  
frecv. = frecvent  
A aedilîtas, -ătis s . f -  edilitate
acciplo, -ere, acccpi v.t.  - a primi
acies, -ei s.f.  - 1. linie de bătaie; 2. tăiş,
ascuţişul ( unei săbii)-, 3. (fig.) ascuţimea
(minţii, a vederii)
acuş, -us s.f.  - ac
acutus, -a, -um adj. -  asc uţit
ad (+  Ac.) -   la, pentru
adest < adsum, -esse, -fui v.i.  a fi (prezent)
adîmo, -ere, -emi v.t. - 1. a lua; 2. a interzice
cuiva ceva
advenio, -Tre, -veni v.i.  - a ajunge
advento, -ăre, -avi v.i.-   a se apropia
aedificium, -Ii s.n. -  c onstr ucţie, clădire
aedllis, -is s.m. -  edil
 
G . = g e n i ti v  pp. = p a g i n i
iinpf. = i m p e r f e c t  pers. = p e r s o a n ă
Ind. = i n d i c a t i v  prep. = p r e p o z i ţi e
indecl. = i n d c c l i n a b i l  pr(ez). = p r e z e n t
inf. = i n f i n i t i v  pron. = p r o n u m e
interj. = inter jec ţie r(ad). = r ă d ă c i n a / r a d i c a l
interog. = i n t e r o g a t i v rel. = r e l a t i v
m. = g e n u l m a s c u l in
rom. = r o m â n e s c
mii. = t e r m e n m i l i t a r
s. = s u b s t a n t iv
N . = n o m in a ti v
sg. = s i n g u l a r
n.  = g e n u l n e u t r u
interj. = inter jec ţie superi. = s u p e r l a ti v
nehot. = n e h o t ă r â t trad. = t r a d u c e r e
num. = n u m e r a l t. v. = t e m a v e r b u lu i
Part. = p a r t i c ip i u V. = vocativ
pârtie. = p a r t i c u l ă v. = v e z i
p. = p a g i n ă vb. = v e r b
p(er)f. = p e r f e c t v.i. = v e r b intranzitiv
pl. = p l u ra l v.t. = v e r b tranzitiv
aegrotus, -i s.m -   bolnav
aegrotus, -a, -um adj -   bolnav
Aegyptus, -i s.f. -   Egipt
aenigma, -ătis s.n. -  enigmă, ghicitoare
aerarium, -ii s.n. -  tezaur
aestas, -ătis s.f. -  vară
aestus, -us s.m -   arşiţa (verii)
ager publlcus, agri publici s.m. -  ogor pu
 blic
ago, -ere, egi v.t.  - a acţiona , a face
agricola, -ac s.m. -  a gricultor
ala, -ae s.f. -  aripă
Alba Longa, -ae - Alba Longa (cetate
întemeiată de Ascanius în Latium)
Albănus, -i s.m. -   alban ( locuitor în Alba
 Longa)

altarfa, -ium s.n. p i -  altar
altcr, -era, -erum pron. n e h o l-  celălalt, altul
altus, -a, -um adj.  - înalt; adânc
alveus, -i s.m. - albie
amnis, -is s.m. - curs de apă
amoenîtas, -âtis s.f.  - fanncc
AmulTus, -îi s.m.  - Amulius ( fra tele regelui,
care-i uzu rpă tronul regelui Nu mitor )
Anchîscs, -ac s.m. - Anchiscs ( tatăl lui
 Aen eas; va mur i în timpul că lă toriei
acestuia )
ancîlc, -is s.n.   - 1. scut sfânt; 2. scut oval
animal, -is s.n. (fals imparisilabic) - fiinţă,
animal
animus, -i s.m.  - suflet
ante pr ep . (+  Ac.)  - înainte
antîquus, -qua, -quum adj.  - antic, vechi,
străvechi
aperio, -îrc, aperui v.t.  - a deschide
appareo, -ere, -părui vb.  - a apărea, a (se)
arăta
appcllo, -arc, -ăvi v.t. - a numi
Aprîlis, -is s.m.   - (luna) aprilie
apud  pre p. (+  Ac.)  - la
arbor, -oris s.f. -  arbore
arcuş, -us s.m.  - arc
ardeo, -ere, arşi vi.   - a arde, a fi în flăcări
arma, -orum s.n. pl. - arme (de apărare)
aro, -are, -ăvi v.t. -  a ara
ars, artis s.f.  - 1. meşteşug; 2. artă
arundo, -înis s.f. -   nai, fluier
as, assis s.m.   - as (monedă de bronz, cu
valoare mică)
Ascanîus Iulus s.m. - Ascanius lulus (fiul
lui Aeneas şi al Creusei)
assiduus, -a, -um adj. s.m.   - bogat
assidui, -orum s.m. pl.   - cei cu domiciliu
şi înscrişi în clasa contribuabililor,
cetăţenii cu stare
asylum, -i s.n. -   loc inviolabil, refugiu
attonitus, -a, -um adj. - înlemnit
Vocabular
auctoritas, -ătis s . f  - 1. autoritate, prestigiu,
influen ţă; 2. autorita te sa craliza tă
audax, -ăcis adj. - îndrăzneţ, curajos
audio, -îre, -Ivi v.t. - a auzi, a asculta
augeo, -ere, auxi v.t.  - a spori, a creşte, a
mări
augur, -üris s.m. - augur, ghicitor, preves
titor 
aurcus, -a, -um adj.   - de aur, aurit
aut conj. - sau
austerus, -a, -um adj.  - 1. aspru; 2. (Jig.)
sever 
autem conj.  - însă
avis, -is s.f. - pasăre
avus, -i s.m. -   bunic, strămoş
B
 bcătus, -a, -um adj. -  fericit
 bcllum, -i s.n. -  război
 bene adv. -  bine
 benign itas, -ătis s . f -  1. bunăvo inţă; 2. ge
nerozitate
 bîbo, -ere, bibi v.t. - a bea
 bonus, -a, -um adj. -  bun
 breviarîum , -îi s.n.  - 1. privire generală;
2. compendiu
 brutus, -a, -um adj. - nătâng, smintit; nccioplit
c
cado, -ère, cecidi v. i. -  a cădea
caedo, -ère, cecîdi vt. -  a lovi, a ucide
cedo, -ère, cessi v.i. şi v.t. - 1 . a se retrage;
a ceda
candîdus, -a, -um adj. -   alb strălucitor
caniş, -is s.m. -   câine
cano, -ère, cecïni v.t. - a cânta
cantlcum, -i s.n.   - cântec
canto, -ăre, -ăvi v.t. - a cânta
Vocabular
cantus, -us, s.m. -  cântec
capio, -ere, cepi v.t.  - a lua
capitulum, -i s.n. - capitol
captus, -us s.m.   - prindere, capturare
canncn, -Inis (triumphâlc) s.n.  - 1. poezie,
cântec; 2. marş triumfal
cavco, -ere, cavi v.i. şi v.i.  - a se păzi de, a
se feri de, a evita
ccdo, -ere, -cessi v.t. -  a ceda
Celcrcs, -um s.m. pl. -   „cei iuţi“ : (cei trei
sute de) cavaleri (clin garda de corp a
lui Romulus )
censor, -oris s.m. -  cenzor
ccnsura, -ac s . f -   cenzura
ccntum num. nedecl.   - o sută
centuria, -ac s.f.  - 1. (mii.)  centurie de ca
valeri (o sută) sau pedestraşi; 2. centurie
(una dintre cele o sulă nouăzeci şi trei
de unităţi reunind cetăţeni cu drept de
vot, din timpul lui Servius Tullius)
ccnturiătus, -a, -um adj. -  distribuit, dispus
 pe centurii (câte o sută de oameni)
Ccrbcrus, -i s.m. -   Cerber ( câinele care
 păzea împărăţia morţilor, reprezentat cu
trei capete de câine, coadă de şarpe şi
 şer pi pe spate )
Ccrcalia, -îum s.n. pl. - Cercalii (sărbători
dedicate zeiţei Ceres)
ccrcălis, -c adj. -   referitor la Ceres
Ccrcr, -cris s.f.  - Ceres
Cicero, -onis s.m. -  Cicero (marele orator 
din secolul 1 a.Chr.)
circum adv. - jur-împrejur
circumdo, -ăre, -dedi v.t.  - a înconjura, a
încinge
civis, -is s.m.   - cetăţean
civitas, -ătis s.f. -  cetate
clare adv.  - limpede, clar
claritas, -atis, s.f. -   luminozitate
clarus, -a, -um adj.  - 1. limpede, senin; 2.
vestit
classîco cancrc - a da semnalul cântând din
cliens, -ntis s.m. - client (cetăţean în relaţie
de clientelă cu patron us )
cloaca, -ac s.f.  - canal de scurgere, cloacă
Cloaca Maxima - marele canal de scurgere
în Tibru
coclea, -ae s.f. -  melc
cogito, -ăre, -ăvi v.i.  - a cugeta, a gândi
cognosco, -ere, cognovi v.t.  - a cunoaşte
cogo , -ere, coegi v.i. - a strânge , a aduna
Collatlnus, -i s.m.   - Collatinus (soţul
 Lucreţiei, pentr u scurt timp co legul de
consulat al lui Brulus)
collcga, -ac s.m.   - 1. cole g (într-o ma gis
tratură); 2. tovarăş, coleg
collis, -is s.m. - colină
colo, -ere, colui v.t. - 1. a cultiva; 2. a cinsti
comitia ccnturiata s.n. pl. -  adun ările ccn-
turiatc (adunări ale po por ulu i în care se
vota pe centurii)
comitia curiata s.n. pl.  - adunările curiatc
(adunări ale poporului în cadrul celor 
treizeci de curii)
comitia tributa s.n. pl. -  adunări ale popo
rului (în care se vota pe triburi)
comitlum, -Ii s.n.  - adunare
commerclum, -Ii s.n.   - comerţ
compăro, -ăre, -ăvi v.t. - a pregăti
compcllo, -ere, -puii v.t. -  a sili să se retragă
concilia (plebis) s.n. pl. -  adunări ale plebei
(cu drept de a emite plebiscite)
concito, -ăre, -ăvi v.i. - a aţâţa, a incita
conc lamo, -ăre, -ăvi v.i. - a striga
concurro, -ere, concurri v.i. - a alerga cu toţii
concursus, -us s.m. - 1. (mii)  ciocnire, asalt,
atac; 2. întâlnire
condo, -ere, condid i v.i. - a întemeia
consillum, -ii s.n. - adunare, sfat
consisto, -ere, consisti v.i. - a sta pe loc, a
se opri
conspcctus, -us s.m. -  privire; (+  Abl.)  sub

consp icîo, ere, -spc xi, vt. - a vedea, a privi,
a observa
constituo, -ere, -stitui v.t.  - a fixa, a stabili
consolor, -ări, -atus sum vt. dep. - a consola
consulătus, -us s.m. - consulat
contend o, -ere, -tendi v.t. - a se îndrepta
conubium, -Ti s.n. - căsătorie
con vcnio, -Tre, -veni v.t. - a se aduna, a se
uni
conviva, -ac s.m.  - comesean
copia, -ac s.f.  - belşug, b ogăţie
copiae, -ărum s.f. pl. -   trupe militare
Corinthus, -i s . f  - Corint (oraş în Grecia )
cornu, -us s.n.  - 1. corn (de anim al, luna);
2. (mii.) flanc
corona, -ac s.f. - coroană
corpus, -oris s.n.  - trup, corp
credo, -ere, crcdldi v.t. - a crede
creo, -ăre, -avi v.t. - a crea, a înfiin ţa
crcs co, -e re, crcvi v.t. - a creşte, a spori,
a se mări
Crcusa, -ac s.f.  - Crcusa (prima soţie a lui
 Aen ea s, predestinată s ă ră mână pentru
totdeauna în pământul troian)
cum ulo, -ăre, -ăvi v.t. - a aduna g rămadă
cunctor, -ări v.t. - a zăbovi, a ezita
cupîdo, -înis s . f   - dorin ţă
cuplo, -ere, cupîvi v.t.  - a dori
curia, -ae s .f  - curie (diviziune a popor ului
roman ins tituită în vremea lui Ro m ulu s-
avea carac ter po litic şi religios)
cursus, -us s.m. - alergare, cursă, fugă
cursus honorum s.m.  - drumul onorurilor;
trepte ale m agistraturilor 
D dormito, -ăre, -ăvi v.t. - a dorm ita, a moţăi
de  pr ep . (+  Abl.)  - despre, de
dcb ilito, -ăre, -ăvi vt. - a slăbi, a sfârşi de
teri
Vocabular
decido, -ere, -Idi v.t. - a cădea
degusto, -ăre, -ăvi v.t. - a degusta
deinde adv.  - ap oi
deleo, -ere, -evi v.t. - 1. a şterge; 2. a dis
truge, a răpune
dclicîac, -ărum s.f. pl. - plăceri, amuzament
dcscendo , -ere, descen dí v.t. - a coborî
deus, -i s.m. - zeu
dextra (manus) s.f. - mâna dreaptă, dreapta
dico, -ere, dixi v.t. - a zice, a formu la, a
exprima
dictatura, -ac s.f.   - dictatură
dictum, -i s.n.  - vorbă, cuvânt
dics, ci s.m. şi s.f.  - zi
dilcctus, -us s.m. -  recrutare
dîmico, -ăre, -ăvi v.t. - a lupta
dimitto, -ere, -mîsi v.t. - a trimite
discipülus, -i s.m.   - elev
discipúla, -ac, s.f.  - eleva
disco, -ere, didici v.t.  - a învăţa (prin efort
 prop riu)
dissimilis, -e adj. - diferit, deosebit, ncasc-
mănător 
diuturnltas, -ătis s.f.  - durată îndelungată
divîsus, -a, -um adj.  - împărţit
divus, -a, -um adj. - divin
Divus, -i s.m.  - zeu, Divinul (titlu dat 
împăraţilor după moarte)
do, -ăre, dedi v.t. - a da
docte adv. -   profesoral, în mod doct
doléo, -e re, dolüi v.t. - a suferi, a jeli
domînus, -i s.m. -  stăpân
domus, -Os s.f.  - casă: domi,  acasă; domo
(Abl.) de acasă; (Ac. pl.) domos, domus;
G. pl. domuum, domorum
dono, -ăre, -ăvi v.t. — a dărui
duco, -ere, duxi v.t. -  a duce, a conduce
duo, duae, duo num. -  doi
duodccim num. - doisprezece
dux, ducis comandant l
Vocabular 
E fama, -ae s.f. - faimă, renume
cdîco, -ere, -dixi v . t . - a  decreta, a promulga
un edict
educo, -are, -ăvi v.t.  - 1. a educa, a instrui;
2. a creşte
Egerîa, -ac s.f. - (nimfa) Egeria (sfătuitoa
rea lui Numa)
ElicTus, -Ti s.m. - „Cel care atrage fulgerul
din cer“ ( epitet al lui Iuppiter)
cloqucntia, -ae s.f. - elocv enţă, talent al
vorbirii
cn (+  N.) interj.   - iată
co adv.  - acolo
cpistula, -ac s.f.  - epistolă, scrisoare
cpulae, -ărum s.f. pl. - ospăţ, bucate
cquus, -i s.m. - cal
crro, -ărc, -ăvi v . t . - a   greşi
et conj. - şi
ctiam adv. - chiar şi
Etruscus, -i s.m.  - etrusc
cvado, -ere, evădi v.i.  - a ataca, a scăpa
cxcmplum, -i s.n. -  exemplu
excrcitus, -us s.m.  - armată
cxlgo, -ere, exegi v.t.  - a termina, a
desăvârşi
expello, -ere, -puii v.t. - a alunga, a izgoni
extraordinărius, -a, -um adj.  - neobişnuit,
extraordinar  finis, -is s.m. (uneori şi s.f.)-  1. (sg.) graniţă,
F cult)
fabula, -ae s.f.  - 1. poveste, istorisire,
legendă; 2. piesă de teatru
fabulătio, -onis s.f.  - povestire, poveste
fabulSsus, -a, -um adj.   - fabulos, despre
care se vorbeşte mult
facies, -ei s.f.  - faţă
facllis -e adj.  - uşor  flumen, -mis s.n. -   1. apă curgătoare; 2.
facto, -ere, fcci v.t.  - a face, a săvârşi, a
ac ţiona
facultas, -ătis s.f.  - posibilitate
LIMBA LATINĂ 
fas nedeclin. -  1. fapt permis, hotărât de zei;
2. ( expr.) fa s est   este permis de zei
fasces, -Turn s.m. pl.  - fascii (mănunchi de
nuiele, cu o secure ji x a lă la mijloc)', cum
securibus,  cu securi
fascis, -is s.m. - mănunchi, snop de nuiele
fastus, -a, -um adj. (+ dies) -   favorabil,
 prielnic (pentru ju decată)
februa, -drum s.n. pl.  - sărbători ale puri
ficării ( ţinute în fe bruarie )
FcbruarTus, -Ti s.m. -  (luna) februarie
fêles, -is s.f. -  pisică
femlna, -ae s.f. -   femeie
fera, -ac s.f. -   fiară
fcriac, -ărum s.f. pl. -   zile de sărbătoare,
sărbători
ferîo, -irc, -ivi v.t.  - 1. a lovi; 2. a înche ia
(un tratat de pace)
fero, ferre, tuli v.t. - a purta; (expr.) ~
oscùlum   a săruta
fcrrcus, -a, -um, adj. - de fier
fert < fero, ferre, tuli—a purta, a aduce
fcrvcsco, -ère v.i.  - a începe să fiarbă
fervTdus, -a, -um adj.  - fierbinte
finio, -Tre, -ivi v.t.  - a term ina, a sfârşi
hotar; 2. (pl.)  teritoriu; 3. sfârşit
flămen, -Tnis s.m.  - flamin (preot al unui
flămen Diălis s.m.  - flamin al lui Iuppiter
flămen Martiălis s.m. -  flamin al lui Marte
flămen Quirinălis s.m. -   flamin al lui
QuirTnus-Romulus
flos, floris s.m.  - floare
floscülus, -i s.m.  - floricică
fluviu
focülus, -i s.m.  - l.vas cu jăratec pentru
 jertfa ; vatră mică 2. foc
  s Vocabular

focdus, -eris s.n.   - tratat, alianţă hastătus, -i s.m. - (mii.)   soldat înarmat cu
folium, -îi s.n.  - frunză, foaie hasta  „suliţă“
fons, -ntis s.m. şi / - izvor heri adv.  - ieri
forte adv.  - din întâmplare hîc adv.  - aici
fortitudo, -înis s .f  - tărie de caracter, vitejie Hicronymus, -i s.m. - Hieronymus (tiran al
fortuna, -ae s.f.  - soartă, noroc Syracusei, colonie a Corintului)
Fortuna, -ae s . f   - (zeiţa) Fortuna (~  Bo na hînc adv.  - 1. de-aici (loc)', 2.  din acest
„soarta cea bună“; ~  Mala   „soarta cea moment (timp)
rea“) hodle adv.  - astăzi
forum, -i s.n.   - for homo novus- om nou (fără strămoşi
fragîlis, -c adj.   - fragil, şubred iluştri; cel din tâi din fa m ilia sa care a
fructus, -us s.m.   - fruct obţinut demnităţi curule: edilitate,
fugio, -ere, fugi v.i. şi v.t. - a fugi; a fugi  pr etură, co ns ulat )
de ceva, a se feri (+ Ac.) honestus, -a, -um adj. -  cinstit, onest
fulmen, -Tnis s.n.  - fulger honor, -oris s.m.   - 1. onoare, cinstire; 2.
fulvus, -a, -um adj. - galbcn-arămiu magistratură
futurus, -a, -um adj.  - care va fi, viitor  hortus, -i s.m. -  grădină
hostis, -is, s.m. -  duşman
humîlis, -c adj. - umil
G

gaudium, -Ii s.n. - bucurie

gaudeo, -ere, gavisus sum
gclu, -us s.n.  - ger
gens, -ntis s.f. - gintă
genu, -us s.n. - genunchi
gero, -ere, gessi v.t. - a purta
glacies, -ei s.f. - gheaţă
gracîlis, -c adj. - graţios
GradTvus, -i s.m.   - epitet al lui Marte
gratîam agere - a aduce mulţumiri
gravis, -e adj. - 1. greu, masiv, neprelucrat;
2. grav
H
habeo, -ere, habui v.t. -  a avea
habito, -ăre, -avi v.t. şi v.i.
loc uin ţa în
Hannibal, -ălis s.m. - Hannibal
v.i. - a se bucura
I
iaclo, -ere, ieci v.t. - a azvârli
iam adj. - mai, deja
ianua, -ae s.f.  - poartă
Ianuarius, -Ii s.m. -  (luna) ianuarie
Ianus, -i s.m.   - Ianus (zeul porţilor)-,
 Bifrons  „cu două chipuri“
idcirco adv. -  de aceea, pentru acest motiv
Idus, -uum s.f. pl.  - ide (ziua de 15 în lunile
martie, mai, iulie, octombrie şi ziua de
13 în lunile celelalte)
illustris, -e adj.  - vestit, ilustru
imber, -bris s.m. -   ploaie (torenţială)
impavldus, -a, -um adj. - neînfricat
imperlum, -Ii s.n.   - putere supremă,
- a locui, a avea învestire cu putere mare, dreptul de a
comanda, de a avea autoritate (politică,
militară)
Vocabular 
impctus, -us s.m. - 1. asalt, atac; 2. violenţă;
3. avânt
imploro, -arc, -ăvi v.t. - a implora, a stărui
cu rugăminţi
incipîo, -ere, începi v.t.  - a începe
incola, -ac s.m.   - locuitor
incunabula, -orum s.n. pl.   - 1. scutece; 2.
(J'ig.)  leagăn
incus, -udis s . f  - nicovală
index, -Tcis, s.m.  - chczaş
industria, -ac s.f.   - hărnicie
infestus, -a, -um adj. -   duşmănos (+D);
 pornit îm potriva (in + A c.); (de +  Abl.)
inhonestus, -a, -um adj.  - necinstit
iniclo, -ere, inicci v.t. - a arunca în, a pune
 peste (+  D ., Ac.)
initlum, -ii s.n. - început
iniuria, -ac s.f.  - nedreptate, josnicie
inquit - zice
insignis, -c adj. -   I. însemnat; 2. deosebit,
remarcabil
instituo, -ere, -stitui v.t.  - a fixa, a hotărî,
a stabili
integer, -gra, -grum adj.   - neatins, intact,
teafăr 
intcllcgcns/intcllîgcns, -ntis Part. prez. şi
adj.  - 1. inteligent; 2. cunos cător
intcllcgo, -ere, -lexi v.t.  - a înţelege , a
 pricepe
intcrficio, -ere, -feci v.t. - a ucide, a omorî
interrogo, -are, -ăvi v.t. - a întreba
intervenio, -îrc, -veni v.i. - a interveni (în)
invenio, -îrc, -veni v.t.  - a găsi
ipse, ipsa, ipsum  pron . - însuşi
irătus, -a, -um adj.  - mâniat, supărat
ita adv.  - astfel
iubeo, -ere, iussi v.t. - a porunci (ceva
cuiva)
iudex, -îcis s.m. - judecător
iudicîum, -Ti s.n. - jud ecată; părere
iudlco, -ărc, -ăvi v.t. - a considera, a judeca
Iulîus, -îi s.m.  - luna iulie
136 LIMBA LA TINA  
iunîor, -oris adj. - mai tânăr; fiul „cel tânăr“
Iunîus, -ii s.m.  - luna iunie
Iuno, -onis s.m. - Iuno(na) ( zeiţa căsătoriei)
Iuppîtcr, Iovis s.m.   - Iuppiter (marele zeu
al cerului)
ius, iuris s.n. -  drept ( termen juridic)
iussum, -i s.n. -   ordin, hotărâre, decizie
iussus, -us s.m.  - poruncă, ordin
iuvenis, -is s.m.  - tânăr
iuventus, -utis s.f. -   1. tineret, tinerime;
2. tinereţe
iuvo, -arc, iuvi vt.   - a ajuta
K
Kalcndac (calcndac) -ărum s.f. pl. - calende
(prima z i a lun ii)’
 , ad K alen da s Graecas
Ia calendele greceşti (adică: niciodată,
 pentru că g recii nu av ea u ca lende)
L
Iaboro, -ărc, -ăvi v.t.  - a lucra, a munci
lacus, -us s.m.  - lac
laetus, -a, -um adj. -  vesel
Lares, -um, (uneori) -îum s.m. pl.   - larii
(divinităţi ale casei)
latcricîus, -a, -um adj. -  de cărămidă
laurus, -i s.f.  - laur ( arbust consacrat lui
 Apo llo)
lcctîo, -onis s.f.  - lecţie
legionarius, -îi s.m.  - soldat legionar
lego, -ere, legi v.t. - a  culege; a citi
levo, -ăre, -ăvi v.t.  - 1. a ridica; 2. a uşura
lex, legis s.f.  - lege
liber, -era, -crum adj.  - liber, de condiţie
liberă
liber, libri s.m. - carte
liberi, -orum s.m. pl.   - copii
libertas, -ătis s.f.  - libertate
lictor, -oris s.m.  - lictor (însoţitor al unui
înalt magistrat; era înarm at cu fascie,

un mănunchi de nuiele, în care era
înfiptă o secure cu do uă tăişuri)
lineamentum, -i, sn. -   contur, linie
littera, -ae s . f -   literă;  pl.  scrisoare
locupletcs, -um s.m.   - cei bog aţi în pă
mânturi, latifundiarii
longus, -a, -um adj. -   lung, îndelungat
luceo, -ere, luxi v.i. -   a lumina
Lucilîus, -Ti s.m. -   Luciliu(s)
Lucumo (Lucumon), -onis s.m. -  lucumon
(ş e f la Roma, cu rang d e „ reg e“, din
cele douăsprezece confederaţii etrusce)
lucus, -i s.m. - crâng sfânt, dumbravă (con
sac rată unei div inităţi)
luduş, -i s.m. -  1. şcoală; 2. joc (de circ, de
gladiatori)
lumen, -Tnis s.n. -   1. lumină; 2. lampă
lusus, -us s.m. - j oc
lux, lu c is s ./ - 1. lumină; 2. viaţă
lyra, -ae s.f.   - liră
M monco, -ere, monu i v.t. -  a sfătui, a îndemna
magister, -tri s.m. - magistru, profesor
magistra, -ae s.f. -   magistră, îndrumătoare
magistrâtus, -us s.m. -   magistrat; magis
tratură
magnificcntla, -ae s.f. -   generozitate;
nob leţe suf letea scă
Mala, -ae s.f. -  (zeiţa) Maia
Maîus, -i s.m. -   (luna) mai
malleus, -i s.m. -  ciocan, măciucă
mălum, -i s.n.  - rău; nenorocire
mălum, -i s.n. - măr 
mălus, -a, -um adj. -   nefast, rău; de
 pro as tă ca litate.
maneo, -ere, mansi v.i. şi v . t . -  a rămâne, a
aştepta
manus, -us s.f. -  mână
Marş, -tis s.m. -  (zeul) Marte
MartTus, -ii s.m. -   luna martie
Vocabular
marîtus, -i s.m. - soţ
Maxîmus adj. - „Cel mai Mare, Preamări-
tul“ (epitet al lui Iuppiter)
medîcus, -i s.m.  - medic
Mcdusa, -ae s.f.   - Meduza (singura muri
toare dintre Gorgone)
melîcus, -a, -um adj. -   muzical, armonios
mens, mentis s.f. -  minte, gând
meto, -ere v.t.  - a secera, a recolta
metus, -us, s.m. -   teamă
milcs, -Ttis s.m. -   militar, soldat
miliţia, -ac s . f -   militărie
mirăbîlis, -c adj. -   de mirare, miraculos
miraculum, -i s.n.   - miracol, minune
mirifîcus, -a, -um adj. -  minunat, miraculos
mirus, -a, -um adj. -  miraculos, de mirare
miscr, -era, -erum adj. -  sărman, nefericit
modestia, -ac s.f. -   cumpătare
molcstus, -a, -um adj. - împovărat de, ne
 plăcut (din cauza), supărător
mons, montis s.m. -  munte
monstro, -ăre, -avi v.t. - a arăta
monumentum, -i s.n.   - 1. amintire; 2. mo
nument; 3. document, operă
mortălis, -e adj. -  muritor
mos, moris s.m. -  obicei; (frecv. pl.); m o
ravuri, caracter, conduită
mulier, -eris s.f. -   femeie
mundus, -i s.m. -   1. univers; cer; 2.
omenire, lume; 3. lumea infernală,
infern
musicus, -a, -um adj. - muzical, armonios
mustum, -i s.n. -  must
N
nauta, -ac s.m. -   navigator, corăbicr
ne (+ Conj. pe rf.) - (interdicţie)  să nu...
Vocabular 

-ne (enclitic) pârtie, interog. - oare? osculum, -i s.n. -   sărut

nefastus, -a, -um adj.  - 1. de rău augur; 2. otium, -Ti s.n. - lene; tihnă; inactivitate
(+ dies ) zi în care erau interzise
activităţile p ublice
neglegens, -ntis adj. - neglijent, neatent
P
nescîus, -a, -um adj.  - neştiutor
Paganalia, -Tum s.n. pl.   - Paganalii
nobilis, -e adj. - 1. recunoscut, vestit; 2. no
(sărbătoarea rustic ă a încolţiră grâului )
 bil
 pagus, -i s.m.  - sat, cătun
noctua, -ae s.f.   - bufn iţă
 pândo, -6rc, pândi v.t. - a desface, a întinde
nomen, -inis s.n.  - n um e
(în aer)
notus, -a, -um adj.  - cunoscut
 pa rco, -5re, pepc rci v.i. ( + £ ) .) - a cruţa
novus, -a, -um adj.  - nou
 pa rens, -ntis s . m f -   părinte
num adv. inter. - oare?
 pa rco, -ere, părui vi.  - a se supune
 Numitor, -oris s.m.  - Numitor (Jiul regelui
 pario, -ere, peperi v.t. - a naşte, a da naştere
Proca, rege în Alba Longa)
 paro, -arc, -ăvi v.t. - a pregăti
nune adv. - acum
 pa rs, -tis s.f. -  parte
nurus, -us s.f.  - noră
 parvus, -a, -um adj. -  mic
nutrio, -îre, -Ivi v.t.  - a hrăni, a alimenta
 pater, -tris s.m.  - tată
nux, nucis s.f. - nucă; (Jig.)   miez
 pa te r familias s.m. - capul familiei
 paticn tîa , -ac s.f. -   răbdare
O  patres, -um s.m. -   patricieni, senatori
 patronus, -i s.m. -   patron, protector
obvcnîo, -Trc, -veni v.i. - a-i veni (în cale),  paulum adv. -  puţin
a-i pica înainte  pavo, -onis s.m. -  păun
occido, -ere, occidi v.i. -  a pieri  pa x, pacis s.f. -  pace
occîdo, -ere, occîdi v.t. - di ucide, a omorî Pcgasus, -i s.m.  - Pegas
occupo, -are, -ăvi v.t. - a ocupa Penătes, -Tum s.m. pl.   - penaţii ( divinităţi
odlum, -ii s.n. - ură ale căminului)
olim adv. -   odinioară  pe nuria, -ae s.f.  - lipsă, sărăcie
omnis, -e adj. - tot  per  prep. (+  Ac.) -   prin (tim p, spaţiu,
operio, -îre, -crui v.t. - 1. a închide; 2. a acoperi instrument)
optimătes, -um şi -hun s.m. pl. - optimaţii  pe rfec tus, -a, -um adj. -  desăvârşit, perfect
(iaristocraţii )  pe rîtia , -ac s.f.  - cunoaştere, ştiinţă
Optimus adj.  - „Preabunul“ ( epitet al lui  pe rs pîca x, -ăcis adj. -  perspicace
 Iupp iter)  pe rv en îo, -Tre, -ven i v.i. -   a ajunge
opto, -âre, -ăvi v.t.  - a dori  pe to, -ere, -îvi v.t. - a căuta (să atingă); a
opus, -cris s.n.  - 1. lucrare; 2. operă cerc
ordinarius, -a, -um adj. - obişnuit  phîlosophus, -i s.m.   - filosof
orîgo, -inis s.f.  - origine  pilus, -i s.m. - m an ip ul de suliţaşi ( înarmaţi
os, ossis s.n.  - os; (frecv. pl.)  ossa cu  pilum „suliţă“)

138 LIMBA LATINĂ 


 ping uis, -e adj.   - gras; bogat, încărcat
 pinu s, -us (-i) s.f.  - pin
 pirus, -i s.f. -  păr {pom )
 pisc is, -is s.m. -  peşte
 placeo, -ere, plăcui v.i.  - a fi pe plac, a
 plăcea
 pleb es , -ei s.f. -  plebe {popor de rând)
 plebiscîtu m, -i s.n. - decizie a plebei, a
 po po rului
 pleb s, -is s.f. -  plebe
 plus adv.   - mai mult
 poe ta, -ae s.m. -  poet
 po mum , -i s.n. -   1. poamă, fruct
 po mus, -i s.f. - pom fructifer
 po ntifex , -fic is s.m.  - pontif, pontifice
Pontifcx maximus s.m. -  pontif, pontifice,
mare-preot
 popu lus, -i s.m. -  popor
 po pu lârcs, -fum s.m. pl. -  popularii {parti
 zanii poporulu i, democraţii)
Porsenna, -ac s.m. -  Porsenna {rege etrusc ,
secolul al Vl-lea a.Chr.)
 porto, -ăre, -âvi v.i. - a purta, a duce
 po ssum , po sse, potui v.i. - a putea
 post  prep. (+  Ac.)   - după (timp, spaţiu)
 pos tea adv.  - după aceea, apoi
 po stremo adv.  - în cel e din urmă, la sfârşit
 po testas , -âtis s.f. -   putere (legală)
 praebeo , -e re, -bui v.i. - a oferi
 praec eptum, -i s.n.   - sfat
 praesen s, -ntis adj. (praesum) - care este
 prezen t, de faţă
 practor, -oris s.m. -   pretor
Priămus, -i s.m. -  Priam {regele Troiei)
 prim igen ius, -a, -um adj.  - primar, prim-
născut
 prim ipîlus, -i s.m. -   primipil (cel mai înalt
grad de centurion)
 prim o adv. -   la început, mai întâi
 primores, -um s . m . p l . - \.  fruntaşi (în rang);
2. luptători din prima linie
 prim oris, -e adj.   - cel dintâi, de prim rang
Vocabular 
 princcps, -îpis adj. şi s.m.  - 1. cel dintâi,
fruntaş; 2. şeful suprem al statului; 3. sol
dat din prima linie
 pro  pr ep . (+  Abl.) -   1. în loc de; 2. pentru
Proca, -ae s.m. - Proca {rege in Alba Longa,
urmaş la tron al lui lulus Ascanius)
 procul adv. -   departe
 proletarius, -îi s.m. -  sărac (singura avere
fiind  pro le s   „copiii“)
 prorogatîo, -onis s.f. -  prelungire; amânare
 prosperus, -a, -um adj. -  favorabil, norocos,
 bun, înfloritor, prosper
Provincia, -ae s.f. -  Gallia Narboncnsis
 prov ocătio, -onis s.f. -   apel {făcut la
adunarea poporulu i, împotriva sentinţei
a unui magistrat)
 puella, -ac s.f. -   fată, copilă
 pucr, -i s.m. -   copil, băiat
 puleher, -ra, -rum adj. -   frumos
 punîo, -îrc, -Ivi v.t.  - a pedepsi
Q
quacro, -ere, -sîvi v.t. - a căuta să obţină
quacstor, -oris s.m.  - questor
quaestura, -ac s.f.  - questură
quam adv. -  ca, decât
quare adv. interog. - de ce
-que conj. encl. - şi
quercus, -us s.f. -  stejar
queror, queri, questus sum vi. şi v.i. dep. -
a se plânge de
qui, quae, quod  pron. rel. -  care
quidam pron. neho t. -  un oarecare
Quirînus, -i s.m. -  numele lui Romulus {după
apoteoza sa)
Quirînus (collis) s.m. - colina lui Quirinus,
Quirinalis, Quirinal
Quirîtes, -îum (-um) s.m. pl. -   quiriţi {ce
tăţeni romani cu toate drepturile poli tice
 şi militare)
Vocabular 
quo adv. - încotro, unde (după verb de miş
care)
quot  pro n. indecl.   - câţi, câte
R 
rapio, -ere, rapui v.t. -   a răpi, a lua
raptus, -us s.m.  - răpire
raro adv.  - rar, arareori
rectc adv. - bine, corect
regio, -onis s.f. -   regiune
regius, -a, -um adj.  - regal
regnum, -i s.n. - domnie, regat
rclinquo, -ere, rclîqui v.t. - a  părăsi, a lăsa
în urmă
rcpcntc adv. - pe neaşteptate
res, rci s.f. -   lucru , situ aţie, faptă
rcsisto, -ere, -sîsti v.i.  - a rezista
rcspondco, -ere, rcspondi v.t. -  a răspunde
rcsponsum, -i s.n.  - răspuns
rcspublica, rcipublicac s.f.  - lucru public,
stat, republică
rcx (sacrorum) s.m. - rege (conducător) de
ceremonii sacre (în timpul republicii)
ripa, -ac s.f.  - mal, râpă
roşa, -ae s.f. -  trandafir
rotundo, -ărc, -avi v.t.  - a rotunji
Rubîco (Rubîcon), -onis s.m. -   Rubicon
(rău care era hotaru l natural dintre Italia
 şi Gallia Cisalpin a)
rubcr, rubra, rubrum adj.  - roşu, înroşit
rubesco, -ere, rubui v.i.  - a se înroşi
rubor, -oris s.m.  - 1. culoare roşie; 2. roşire,
roşeală; mşine
rumor, -oris s.m. -  rum oare, zarvă, zgomot
rumpo, -ere, rupi v.t. - a rupe
s servus, -i s.m. -  sclav
sacer, sacra, sacrum adj.  - 1. sacru; 2.
 blestemat
sacerdos, -otis s.m.  - p re ot
140 LIMBA LATINĂ 
sacrătus, -a, -um adj. - sacru, consacrat
saepc adv.  - adesea
Saliăris, -c adj. -   referitor la sălii, saliar
Sălii, -orum s.m. p i - preoţi salieni (slujeau
 ze ului Mărie)
salio, -îrc, -îvi v.i. -   a sări
sano, -ărc, -ăvi v.t. -   a însănătoşi
sapîens, -entis s.m. -  în ţele pt
sapîcntcr adv.  - în mod înţelept
Satumalia, -îum s.n. pl.  - Saturnaliilc (săr
bători rustice dedicate lui Saturn care
începeau la 17 dece mb rie şi fineau mai
multe zile)
sccptrum, -i s.n. -   sceptru
scicntia, -ac s.f. -  ştiinţă
scio, -îre, scîvi v.t.  - a şti
scribo, -ere, scripsi v.t. -   a scrie
scutum, -i s.n. -   scut (mare ovoidal)
sccrcto adv. -  pe ascuns
scd conj. - dar 
scdco, -ere, scdi v.i. -  a şedea
scdulus, -a, -um adj. -   silitor, harnic
scges, -etis s.f. -   holdă de grâu
sclla, -ae s.f. -   scaun, catedră
sella curulis s.f. -   scaun curul (destinat 
regelui, apoi magistraţilor)
Semcntivae, -ărum s.f. pl. -  Scmcntivc (săr
bători alesem infelor   [semen, -Inis], ale
semănatului)
semper adv. -  întotdeauna
senator, -oris s.m. -  senator
senătus, -us s.m.  - senat
sententia, -ae s.f. -  părere
septimăna, -ae s.f. -  săptămână
serva, -ae s.f. -  sclavă
Sibylla, -ac s.f. -   Sibylla (profetesă şi
 pre oteasă a lui Apollo în templul din
 Delos)
signum, -i s.n. -  semn

Silvănus, -i s.m.  - „Pădurcanul“ ( epitet a!
lui Marte)
similis, -e adj.  - asemănător
sincerus, -a, -um (sine cera  „fără ceară“)-
sincer, curat
sine  prep . (+  Abl.) -  fără
socius, -ii s.m.  - însoţitor, asociat, părtaş,
tovarăş
socrus, -us s.f. - soacră
sol, -is s.m.  - soare
sollcmnis, -e adj.  - anual; sacru, solemn
solum, -i s.n.  - sol, pământ
sors, -tis s.f.  - 1. soartă, destin; 2. sorţ(i)
(obiect cu un înscris, pus într-o urnă
 pentr u a Ji tra s la sorf i ); trag ere la sorţi
spcctaculum, -i s.n.  - spectacol
spero, -ăre, -ăvi v.t.  - a spera
statim adv.  - îndată
statua, -ac s.f.  - statuie
status, -us s.m.   - situaţie
studeo, -ere, studui v.i. (+  D.)  - a se ocupa
cu; (postclasic)  a studia
stultitia, -ae s.f. - prostie
suavis, -c adj.  - gingaş
succedo, -ere, successi v.i. -  a urma
suffragium, -ii s.n.   - vot, sufragiu
sulcus, -i s.m.  - brazdă
superbus, -a, -um adj.  - orgolios, trufaş
T tribunicius, -a, -um adj.  - tribunician, de
tabula, -ac s.f. - tablă, tăbliţă (pe care erau
înscrise cele d ouăsprezece legi)
taceo, -ere, tăcui v.i. -  a tăcea
tam adv.  - atât, atâta
tamen adv. -   totuşi
tarde adv.  - târziu
Tatius (Titus), -ii - Titus Tatius (regele
sabinilor, va domni împreună cu
 Romulu s)
tectum, -i s.n.  - acoperiş
Vocabular
Tcllus, -uris s . f -   zeiţa Pămân tului (divi
nitate telurică foa rte veche)
temperăntia, -ac s.f. -   măsură, cumpătare
tcmplum, -i s.n.   - 1. temp lu; 2. porţiunea
marcată de augur pe boltă cerească, în
vederea luării auspiciilor
tempto, -ăre, -ăvi v.t.  - a proba, a încerca
să vadă
tempus, -óris s.n. -   timp, vreme, epocă
tcnco, -ere, tenui v.t. -   a ţine, a deţine
testis, -is s.m.  - martor
texo, -ere, te xúi, v.t. - a ţese
Tibcris, -is s.m. -  Tibru
timidus, -a, -um adj. - timid
toga practcxta, -ac s.f. - togă pretextă (togă
tivită cu ba ndă de purpură, purtată de
înalfii magistrafi)
toga purpurea, -ac s.f. -   togă de purpură
(veşmânt regal din purpură)
traicïo, -ère, -iëci v.t. - a trece dincolo
trcccnti, -ae, -a num. -   trei sute
tres, tría num.  - trei (G. trium,  D., Abl.
tribus)
triarius, -li s.m. -  soldat veteran (din a treia
linie)
tribunatus, -Os sm. -   tribunat (funcţie de
tribun al plebei sau militar)
tribunicia potestas s.f. -   putere acordată
tribunilor (consfinţită prin instituţia
tribunalului)
tribun
tribünus plebei (plebis) s.m. -   tribun al
 pleb ei (apăra drepturile plebeilor)
tributum, -i s.n. -   tribut, impozit
tribus, -üs s.f. -  trib
tridens, -ntis s.m.   - trident
trigemini, -drum s.m. pl. -   trigemeni, trei
gemeni
triginta num. -   treizeci
triplex, -icis s.n. -  întreit, triplu; (poet.) trei
tune adv. -  atunci
Vocabular
u
ubertas, -âtis s.f. - rodnicie
ubi adv. -  unde
Ultor, -oris s.m. - „Răzbunătorul“ (epitet al
lui Mărie)
unda, -ae s.f. - undă, val
unicus, -a, -um adj.  - unic, singular
urbs, urbis s.f. - oraş
ut conj. - (Ind.) când, îndată cc; deoarece;
cum, după cum; (Conj.) să, ca să; încât;
deşi
uva, -ac s.f. - strugure
uxor, -oris s.f. - soţie
V virgo, -înis s.f. -   fată tânără, fecioară
vac interj.  - vai (+  D.)
valdc adv.  - foarte
valîdus, -a, -um adj. - puternic, teafăr
vastus, -a, -um adj. - întins
venio, -îrc, veni v.i.  - a veni
ventus, -i s.m. - vânt
ver, veris s.n. - primăvară
verbum, -i s.n. - cuvânt
vere adv.  - într-adevăr  vulncratus, -a, -um adj. -  rănit
verus, -a, -um adj. - adevărat
Vesta, -ae s.f. - Vesta (divinitate ocrotitoare
a Joc ului din vatră)
vcstâles, -lum s.f. pl. - vestale (preotese ale
Festei)
vcxillum, -i s.n.  - steag
vicînus, -i s.m. - vecin
Victor, -oris s.m.  - „Victoriosul“ (epitet al
lui Iuppiter)
vicus, -i s.m.  - sat
video, -ere, vîdi v.t.  - a vedea
vil la, -ac s . f -   cas ă la ţară; conac, fermă
vinco, -6rc, viei v.t. -  a învinge
vir, viri s.m.  - bărbat, viteaz, erou
vircsco, -ere, virui v.i.  - a începe să înver
zească
vis, -is (pl.  vires, -Turn) s.f. -   forţă
vîso, -ere, vîsi v.t.  - 1. a ved ea atent, a
examina; 2. a vizita
vita, -ac s.f. - viaţă
vivo, -ere, vixi v.i. - a trăi
voco, -ărc, -ăvi v.t.  - a chema
vollto, -are, -ăvi v. i. -   a zbura
volo, vellc, volui v.i. - a voi, a vrea
volumen, -înis s.n. -   sul de manuscris
  R e c o m a n d ă ri
 p e n tr u u tiliza rea m a n u a lu lu i

M anualul pentru clasa a IX-a este conceput pentru o oră pe săptămâ nă la Curricu lum
diferenţiat.
în eventualitate a obţinerii unei orc la CDS, se pot realiza mai m ulte teme prop use,
şi cunoştinţele de gram atică se vor consolida corespunzător, facilitâ ndu-sc realizare a uno r
sarcini de lucru cu grad sporit de atractivitate pentru elevi:  M yth olo gîc a şi Pagina mea.
Prezentul manual vizează segmentul şcolar care a optat pentru prcspccializarca filologie,
interesat mai mult de problemele de gramatică. în acest scop, se va aborda textul latin
suport, se vor rezo lva exerciţii incluse în rubrica Ad m ellus comprehendum,  fie în vederea
repetării n oţiunilor de morfologic şi sintaxă studiate în clasa a VUI-a, fie în vederea însuşirii
cunoştinţelor de gram atică noi. Rubrica  Discimus ex erce ndo   oferă o gamă variată de
exe rciţii, logic struc turate. Prim ele două rubrici şi ultim ele trei sunt la dispoziţia
 profesorului şi elevului şi pot fi utilizate creator, în funcţie de nivelul clasei şi capacitatea
 profesorului de a le integra şi va lorifica temele pe ntru ac asă sau în cadrul un or proiecte.
în caz ul e levilor de la specializ area socio-u man, se va acord a mai mu ltă atenţie
eve nim entelor istorice, e xplicării acestora (vezi primele două rubrici) şi aprofundării lor,
avînd ca suport un text latin ilustrativ.
însu şirea unor fundam ente ale grama ticii latine, a unor termeni / sintagme devine in
dispensabilă în cazul „umaniştilor“, mai ales când se realizează un permanent periplu
(exerciţiu) al conexiunilor: latin ă-rom ână-lim bi străine.
De oarece predarea / înv ăţarea limbii latine şi a clem entelo r de cultură şi civilizaţie
greco-latină într-o oră săptămânal reprezintă un număr de ore minimal, s-au ales tipurile
de activităţi cu carac ter comple x, cum sunt proiectul, joc ul de roluri, teatrul şcolar, pentru
a-i obişnui pe elevi cu munca în echipă, cu utilizarea unor surse de informare suplimentară,
cu tehnici de m uncă intelectuală (de exem plu, consultarea dicţionarului latin-rom ân), o
diversitate de forme de evaluare ce îmbină utilul cu plăcutul.

Deoarec e m anualul este d estina t unui segment de po pulaţie şcolară care a optat, în
etapa prespecializării, pentru profilul uman, în centrul demersului didactic se află
inform aţia i storic ă şi lingv istică „pigm entată“ cu mituri şi legende, cu moşteniri greco-
latine în contemporaneitate.
Cu tact din partea profesorilo r şi cu perseve renţă din pa rtea elevilor, obstac olele în
cale a însuşirii noilor cunoştinţe lingvistice şi istorice pot fi depăşite cu succes.
  A lfa b e tu l g re c e sc

m inu scu le m ajus cule   corespondenţe den um irea transcrierea

rom âneşti grecească den um irii

a A a aX<pa a lp h a
P B b P f|x a b eta
Y r g y a p p cx gam m a
5 A d  5 éX x a d elta
e E e è y iX ô v c p s ilo n
Ç Z z   Çr|Ta   zêta
n H ë    fixa cta
e 0 th   0iîxa   thêta
L I i icôxa io ta
K K k, c KàrtTca k ap p a
 X  A l  X àpPSa la m b d a
M- M m   [IX) my
V N n vu ny
1 2 X  $ î  xi
0 O o Ô (XlKpÔV o m ic ro n
 n n  p 7Û P'
P p r pcô rh o
o. Ç i s a îy p a s ig m a
T T t xaû tau
O Y y ü \|/iX ôv y p s ilo n
<P <t> p liF ) <PÎ phi
 X  X   ch(ti) x î  ch i
V H* ps VÎ p si
co Q o œ |i é y a o m ega

(\ 5 r A j A
lAT'** e, ff b ( ( rt~S r £ C* A
 jjutyo f^Ab
LIMBA LATINĂ 
 Lffr¡IHü5Bf^n