Atacul de la Pearl Harbor

An universitar 2020/2021, sem II

Specializare: Diplomație în afaceri, Anul I
Disciplina: Istoria relațiilor internaționale
Titular curs: conf. dr. Liviu Tîrău

Proiect realizat de:

Vlad Pavel Dragoș

1
 Cuprins

Cuprins ……………………………………………………………………………2

Pearl Harbor ……………………………………………………………………...3

Intențiile japonezilor ……………………………………………………………...3

Pregătiri intense, dar nepotrivite …………………………………………………5

Atacul: un succes relativ care ar fi putut să fie un dezastru ……………………..6

O rată de succes dezamăgitoare ………………………………………………....8

Bibliografie ………………………………………………………………………10

2
 Pearl Harbor este un golf de pe insula Oahu, Hawaii, Statele Unite ale Americii. Cea
mai mare parte a portului și a terenurilor din vecinătate formează o bază navală a Statelor Unite,
unde este staționată Flota Pacificului a Marinei Americane (engleză U.S. Pacific Fleet).

Atacul de la Pearl Harbor (sau Operațiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul
Major Imperial japonez) a fost un atac militar, dat prin surprindere, din partea Marinei Imperiale
Japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineața zilei de duminică, 7
decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în al Doilea Război Mondial.
Amintirile zilei de 7 decembrie 1941 trezesc şi astăzi reacţii puternice în jurul americanilor. La
momentul respectiv, nimeni nu putea crede că atacul chiar a avut loc. Un tănâr aviator din
Virginia scria, la doar câteva ore după atac, următoarele cuvinte:„Dacă veştile pe care le-am
auzit azi sunt adevărate, japonezii au reuşit imposibilul, au reuşit cel mai îndrăzneţ şi de succes
raid din întreaga istorie... A fost genial.”

În doar 90 de minute, japonezii au dat o lovitură grea marinei americane:cinci cuirasate şi

200 de avioane distruse, alte 9 nave avariate, 2.403 de morţi şi 1.178 de răniţi. Michael
Slackman, istoric consultant pe lângă marina americană, a descris atacul ca fiind „perfect, ca la
carte”. Gordon Prange, cel mai important specialist pe tema atacului de la Pearl Harbor, vorbeşte
despre un atac „conceput în mod genial şi plănuit meticulos”.

Dar o analiză detaliată a pregătirii şi execuţiei atacului relevă o poveste cu totul diferită.
Chiar şi după 10 luni de pregătiri intense şi repetiţii, atacul a fost caracterizat prin inflexibilitate,
lipsă de coordonare şi o proastă alocare a resurselor. Deşi suficient de bine înarmaţi cât pentru a
distruge 14 cuirasate, japonezii au distrus doar 3;norocul a făcut ca alte două să se scufunde
ulterior. Atacul japonez de la Pearl Harbor n-a fost genial;ba chiar ar fi putut să fie un dezastru.

Intenţiile japonezilor

Comandantul flotei japoneze, amiralul Isoroku Yamamoto1, plănuia un atac care să îi ia

prin surprindere pe americani, împotriva navelor acestora, crezând că este soluția perfectă pentru
a câștiga un război care era, de fapt, imposibil de câștigat. Acesta credea că navele de război ale
americanilor aveau “efecte politice pe plan internațional ca simbol al puterii navale” 2. În urma
acestui fapt, anume prin scufundarea navelor, în tandem cu capturarea I-lelor Filipine, amiralul
credea că americanii vor fi atât de șocați și demoralizați de acest fapt, încât nu ar mai putea să
lupte înapoi, voința lor risipindu-se. În urma unor calcule făcute de specialiștii Statului Major al
marinei japoneze, care s-au dovedit a fi eronate în final, aceștia au ajuns la concluzia că ar fi
suficient să avarieze patru din cele opt cuirasate aflate în port, flota pacifică americană n-ar fi

1
https://www.history.com/this-day-in-history/yamamoto-isoroku-japans-mastermind-of-the-pearl-harbor-attack-
is-born
2
https://www.history.com/news/pearl-harbor-facts-wwii-attack

3
putut interveni în Filipine pentru încă şase luni, permiţându-le astfel japonezilor să-şi asigure
poziţiile acolo, ceea ce era în planul Statului Major al marinei japoneze.

Piloții implicați în atacul de la Pearl Harbor aveau însă alte ținte care reprezentau o
prioritate pentru aceștia. Arhitectul principal al acestei operațiuni era un pilot genial,
Comandantul Minoru Genda3. Acesta era cunoscut sub numele de “Nebunul Genda”, datorită
abilităților sale de plănuire a atacului, dar și curajului de care acesta dădea dovadă pe câmpul de
luptă. La începutul anului 1941, atunci când acesta a fost însărcinat cu proiectarea atacului care
avea ca scop scufundarea navelor de luptă americane, el a insistat pe concentrarea atacului
asupra portavioanelor. În urma acestei fixații pe care Genda o avea, întreaga operațiune a fost pe
cale să fie distrusă.

Planul de luptă care a fost prezentat amiralilor se baza inițial pe atacul asupra
cuirasantelor realizat de cele 40 de bombardiere, apoi în cele din urmă atacul trebuia să fie
direcționat asupra portavioanelor. După avarierea sau scufundarea navelor, ținta era reprezentată
de celelate nave rămase, care urmau să fie distruse. Din cauza complexității schemei de atac,
aceasta era aproape imposibil de înțeles. Planul lui Genda și al planificatorilor săi avea însă
puncte slabe. Pentru ca bombardierele să își atingă țintele, acestea erau nevoite să zboare la o
altitudine foarte joasă, devenind vulnerabile împotriva tunurilor antiaeriene.

Planul de atac se baza pe întregime pe elementul surpriză. Astfel, cele 40 de bombardiere

erau nevoie să îndeplinească misiunea în mai puțin de 90 de secunde, în acest fel sistemul de
apărare al americanilor să nu aibă timp să devină operațional. Dar pentru piloți era o misiune
imposibilă de a alege țintele în ordinea stabilită în plan, fară posibilitatea de a observa înainte de
atac poziționarea navelor în port. Aceștia nu puteau decât să identifice în cel mai scurt timp
posibil o țintă potrivită, să lanseze torpila și să plece cât mai repede posibil. Pe lângă toate aceste
aspecte care faceau deja planul dificil, piloții primiseră un set de instrucțiuni, făcând planul și
mai greu de realizat la perfecție. Ei aveau să încerce să scufunde navele, nu doar să le avarieze,
dar totodată să evite navele deja avariate, dar nu scufundate, pentru că acest lucru era considerat
o risipă de armament.

Cel de al doilea atac avea să fie lansat la o oră de la primul. De data aceasta, 81 de
bombardiere trebuiau să ia în țintă doar portavioanele. Genda, care rămăsese fidel ideii sale, a
alocat, prin urmare, de două ori mai multe avioane de tip bombardier pentru portavioane decât
pentru nave, deși un portavion putea fi scufundat din mai puține lovituri. Aceste a alocat
suficiente resurse pentru scufundarea portavioanelor. În schimb, nu a alocat destule pentru
distrugere cuirasantelor, o acțiune care punea în pericol planul. Acesta voia să fie sigur de faptul
că portavioanele americanilor nu aveau cum să fie reparate ulterior atacului.

3
https://www.britannica.com/biography/Genda-Minoru

4
 Pregătiri intense, dar nepotrivite

Încă din anul 1938, Marina Imperială japoneză 5 începuse să planifice războiul care urma
să aibă loc în Pacific. Aceștia se bizuiau pe dezvoltarea tacticilor ce aveau să fie puse în aplicare,
deoarece flota lor era mult mai mică, în comparație cu cea a americanilor, dar de asemenea se
bazau și pe arme și pregătiri mai bune. Această pregătire intensă a fost dusă la extrem. Repetițiile
distrugătoarelor aveau loc noaptea, dar și pe condiții meteorologice proaste, la viteze foarte mari,
ducând la unele accidente dezastruoase. Și piloții exersau pe timp de noapte, acest fapt rezultând
în numeroase coliziuni. Însă, pentru japonezi, pierderile umane, dar și pierderea avioanelor era
considerată ca fiind acceptabilă. Totuși, pentru atacul de la Pearl Harbor, nu au fost făcute
pregătiri atât de intense și de adecvate. Fiecare pilot exersa indivual planul, nu și în formație.
Japonezii preferau să nu folosească tactica armelor combinate, ce folosea mai multe unități
pentru a atinge un obiectiv. A existat un singur antrenament colectiv. Acesta a fost organizat cu

4
https://www.smithsonianmag.com/history/how-almost-everyone-failed-prepare-pearl-harbor-1-180961144/
5
https://military.wikia.org/wiki/Imperial_Japanese_Navy_Land_Forces

5
foarte puțin timp înainte atacului propriu-zis, pe 7 decembrie, dar în condiții radical diferite de
cele care aveau să fie în Hawaii.

În ajunul plecării, arhitecţii operaţiunii şi-au dat seama că tot ce puseseră ei la punct se
baza pe elementul surpriză. Dar ce se întâmpla dacă americanii îi aşteptau pregătiţi? Genda s-a
întâlnit atunci cu comandantul Fuchida şi au adus o modificare planului. Fuchida, care trebuia să
conducă primul val de atac, urma să semnalizeze dacă beneficiaseră (cu un semnal luminos) sau
nu (cu două semnale) de elementul surpriză. Dacă americanii ar fi fost pregătiţi, tactica se
schimba radical.

Fix înaintea plecării, a intervenit o dilemă uriașă. Arhitecții care s-au ocupat de
planificarea atacului au realizat că totul reprezenta un joc de noroc, deoarece planurile acestora
se bazau în totalitate pe elementul surpriză. Astfel urma o întrebare care avea să schimbe modul
în care piloții acționau: “Dacă americanii ne așteaptă pregatiți, oare ce are să se întâmple?”. 6
Genda a organizat o întâlnire de urgență cu Comandantul Fuchida 7 și au adus modificări
planului. Fuchida urma să conducă primul val de atac, dar acesta avea o misiune și mai
importantă. Acesta trebuia să semnalizeze8 cu un singur semnal luminos, dacă beneficiaseră de
elementul surpriza, în caz contrar, două semnale luminoase erau arătate pe cer. În cazul în care
americanii erau pregatiți pentru acest atac, tactica avea să fie schimbată radical.

Atacul:un succes relativ care ar fi putut să fie un dezastru

În dimineața zilei de 7 decembrie, puțin după ora 7:30, primul val de bombardiere a ajuns
în preajam insulei Oahu. Condițiile meteorologice erau nefavorabile, astfel că ruta pe care
Comandantul Fuchida trebuia să o urmeze era acoperită de nori. Acesta a virat spre vest pentru a
scăpa de nori, dar în cele din urmă nu mai revenit pe ruta inițială pe care acesta trebuia să o
urmeze. Fuchida a constatat că atacul nu fusese detectat în momentul acela, așa că a lansat un
semnal luminos, pentru a comunica și restului echipajului că elementul surpriză rămânea valabil,
conform planului. Însă Fuchida a sesizat că bombardierele nu își ocupaseră pozițiile desemnate
cum ar fi trebuit, așa că s-a gândit să mai lanseze încă un semnal luminos, luând în calcul
posibilitatea ca primul să nu fi fost vâzut. Dar acesta nu a luat în considerare faptul că piloții vor
vedea semnalul luminos dublu, abandonând astfel planul care se baza pe elementul surpriză și
schimbând tactica.

6
https://www.history.com/news/pearl-harbor-facts-wwii-attack
7
https://ww2db.com/person_bio.php?person_id=98
8
https://www.usni.org/magazines/naval-history-magazine/2016/december/commander-fuchidas-decision

6
 Eroarea Comandantului Fuchida a avut urmări destul de însemnate. Astfel jumătate din
piloți au atacat conform primului semnal luminos, adică au urmat planul care se baza pe
elementul surpriză, iar cealaltă jumătate a atacat conform celor două semnale luminoase, adică
au urmat planul care se baza pe diversiune. Atacul a fost foarte dezorganizat datorită acestei
greșeli. Primele bombe au explodat pe Insula Ford, trezind echipajul american aflat pe navele
staționate în port. Din cauza faptului că Fuchida a evitat norii, virând spre vest, atacul a fost
lansat de acolo, nu din nord, așa cum era stabilit în planul de atac inițial. În acest fel,
bombardierele care aveau misiunea de a distruge portavioanele, au început atacul cu cinci minute
mai devreme față de cele care erau însărcinate cu distrugerea navelor de război. Având în vedere
acest lucru, americanii au avut mai mult timp la dispoziție să reacționeze, astfel aproximativ 25%
din sistemul de apărare antiaerian de pe fiecare navă era gata de utilizare în momentul când
atacul a fost lansat. Din cauza greșelii cauzate de Comandantul Fuchida, o bună parte din
avioanele japonezilor au fost avariate, iar cinci dintre cele șapte care au sosit în port ulterior, au
fost doborâte.

În ciuda planificării inițiale, a unui atac bazat pe elementul surpriză care să dureze maxim
90 de secunde, atacul, din cauza dezorganizării, a durat peste 11 minute. În loc să respecte
formația conform planului, bombardierele s-au separat, dându-le astfel posibilitatea americanilor
să le țintească, apoi să le doboare, unul câte unul. Pe lângă faptul că atacul era deja destul de
haotic, faptul că în port nu se afla nici macăr un portavion, a bulversat și mai tare jumatate dintre
piloții bombardierelor, deoarece aceștia nu aveau ce țintă să atace. Astfel, țintele corecte, stabilite
conform planului, au fost atinse de doar 11 lovituri de torpilă, iar cuirasantele Raleigh și Helena 9
au fost avariate accidental de încă două torpile. În urma calculelor făcute, doar 33% dintre
torpilele japonezilor au îndeplinit scopul, cu mult însă sub procentul pe care Genda îl aștepta, cel
de 67%.

(Poziţia celor opt cuirasate americane în port)

9
https://www.history.navy.mil/our-collections/photography/wars-and-events/world-war-ii/pearl-harbor-
raid/post-attack-ship-salvage.html

7
 Cu foarte puțin timp înainte celui de al doilea val al atacului, piloților le-a fost comunicat
faptul că portavioanele americanilor nu se află în port. În acel moment, aceștia au concentrat
atacul pe cuirasante, în loc să atace ținele secundare, adica crucișătoarele. Dar bombele cu care
erau echipate avioanele japoneze nu erau suficent de puternice pentru a distruge cuirasantele, așa
că aveau doar posibilitatea de a le avaria.

În timp ce al doilea val de bombardiere se apropia de Oahu, Fuchida a petrecut 30 de

minute zburând în jurul portului. Ar fi putut identifica ţinte pentru piloţii săi şi să le direcţioneze
atacurile, dar nu a făcut-o. Cel mai experimentat aviator japonez de la Pearl Harbor a rămas un
observator pasiv.

Greșelile din partea lui Fuchida nu încetau să apară. Așteptând al doilea val de
bombaridere să se apropie de Oahu, comandantul a petrecut o jumătate de oră zburând în jurul
portului. În acest timp, el ar fi putut să identifice potențiale ținte pentru piloții săi, direcționându-
le astfel atacurile pentru a avea o rata de succes mai bună, dar nu a făcut-o. Astfel, cel mai
experimentat aviator japonez și comandantul operațiunii de la Pearl Harbor a decis să rămână
doar un observator pasiv.

O rată de succes dezamăgitoare

Japonezii se aşteptau la o rată de succes de 60%, cu 49 de lovituri directe. Au reuşit însă

doar 15, sau 19%. Performanţa este departe de a fi spectaculoasă, departe de scopul de bloca
flota pacifică americană pentru şase luni. Per total, atacul japonez nu s-a ridicat la nivelul
aşteptat. Potenţialul era unul foarte mare, dar au eşuat. În loc să distrugă 14 din cele 16 ţinte
importante, au nimerit doar 3:navele Oklahoma, West Virginia şi Arizona. Alte două nave –
California şi Nevada – s-au scufundat din cauza inundaţiilor. 5 nave scufundate din 16 înseamnă
doar 31%, iar un asemenea procent relevă un atac prost plănuit şi prost executat.

Rata de succes a fost una dezastruoasă pentru japonezi, fiind cu mult sub așteptările
acestora. Ei aspirau la 49 de lovituri directe, care ar fi însemnat o rată de succes de 60%. Dar
realitatea era departe de aceste așteptări.Japonezii au reușit doar 15 lovituri, ceea ce înseamnă o
rată de succes de doar 19%. Performanța slabă a fost departe de dorințele acestora, iar scopul de
a ține pe loc flota americană timp de jumătate de an nu a fost atins. Per total, atacul japonezilor a
fost catalogat drept un eșec, acesta având un potențial uriaș dacă planul era respectat. În loc să
lovească 14 din cele 16 ținte primare, aceștia au nimerit doar trei: Oklahoma, West Virginia și
Arizona. Alte două nave din flota americanilor: California și Nevada, s-au scufundat din cauza
inundațiilor. În total, trupele japoneze au reușit să scufunde doar 5 din cele 16, acest lucuru
reprezentând o rata de succes de doar 31%. Acest procent, de 31%, reflectă un atac plănuit
precar, dar mai grav, executat greșit.

8
 Dincolo de toate greşelile, rezultatul atacului este prea bine cunoscut. Japonezii au reuşit
să ia Statele Unite prin surprindere. Cu cinci nave scufundate şi peste 2000 de morţi, naţiunea
americană a fost complet şocată. Dar analizarea planificării atacului şi a greşelilor de execuţie
oferă o altă perspectivă asupra războiului din Paficic. Greşelile de la Pearl Harbor s-au repetat şi
în viitoarele atacuri. Victoria din 7 decembrie i-a făcut pe japonezi să-şi păstreze tacticile şi
modul de abordare de tip samurai care a dus ulterior la pierderi imense. În plus, Pearl Harbor a
întârit concepţia japonezilor că ar putea obţine o victorie indiferent de şanse-cu suficientă voinţă
şi bunăvoinţa zeilor ar putea obţine imposibilul. Această credinţă a susţinut Japonia atunci când
înfrângerea era inevitabilă şi a prelungit războiul până în august 1945.

9
Bibliografie:
 Historynet.com- https://www.historynet.com/
 Pearl Harbor attack, www.Britannica.com-https://www.britannica.com/event/Pearl-
Harbor-attack
 World War II, Joseph Czarnecki, Richard Worth, Matthias C. Noch, Mark E. Horan
and Tony DiGiulian, www.Navweaps.com
-http://www.navweaps.com/index_oob/OOB_WWII_Pacific/OOB_WWII_Pearl_Har
bor.php
 www.Youtube.com- https://www.youtube.com/watch?v=DNV8enpVwok
 19 unforgettable images from the Pearl Harbor attack 79 years ago, www.Business
Insider.com - https://www.businessinsider.com/pearl-harbor-attack-2014-12#on-the-
morning-of-december-7-1941-an-attack-planned-by-adm-isoroku-yamamoto-to-
demobilize-the-us-navy-was-carried-out-1
 Remembering Pearl Harbor A Pearl Harbor Fact Sheet, www.Census.gov-
https://www.census.gov/history/pdf/pearl-harbor-fact-sheet-1.pdf

10
 Post-Attack Ship Salvage, www.History.navy.mil.com https://www.history.navy.mil/our-
collections/photography/wars-and-events/world-war-ii/pearl-harbor-raid/post-attack-ship-
salvage.html
 How (Almost) Everyone Failed to Prepare for Pearl Harbor, Steve Twomey, www.
Smithsonianmag.com - https://www.smithsonianmag.com/history/how-almost-everyone-
failed-prepare-pearl-harbor-1-180961144/
 Mistuo Fuchida, C. Peter Chen, ww2db.com https://ww2db.com/person_bio.php?
person_id=98
 Commander Fuchida's Decision, Commander Alan D. Zimm, www. Usni.org-
https://www.usni.org/magazines/naval-history-magazine/2016/december/commander-
fuchidas-decision
 Imperial Japanese Navy Land Forces, www.military.wikia.org
-https://military.wikia.org/wiki/Imperial_Japanese_Navy_Land_Forces
 Genda Minoru, The Editors of Encyclopaedia Britannica, www.Britannica.com-
https://www.britannica.com/biography/Genda-Minoru
 Pearl Harbor: Photos and Facts from the Infamous WWII Attack, PATRICK J. KIGER,
www.History.com- https://www.history.com/news/pearl-harbor-facts-wwii-attack
 The Path to Pearl Harbor, www.Nationalww2museum.org-
https://www.nationalww2museum.org/war/articles/path-pearl-harbor

11